percepŢia studenŢilor din domeniul economic privind …

Economia bazată pe cunoaştere: implicaţii pentru învăţământul superior economic şi de afaceri

AE

Vol. XIII • Nr. 30 • Iunie 2011 447

PERCEPŢIA STUDENŢILOR DIN DOMENIUL ECONOMIC PRIVIND NOILE

METODE DE ÎNVĂŢARE ÎN SOCIETATEA CUNOAŞTERII

Nicoleta Dospinescu1, Maria Tătăruşanu

2, Gina Ionela Butnaru

3

şi Lucian Berechet4

1)2)3)4)Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, România

Rezumat

Competiţia existentă între instituţiile de învăţământ superior implică eforturi

susţinute de adaptare la noile cerinţe ale societăţii moderne. Ofertele educaţionale trebuie să

răspundă noilor provocări care solicită flexibilitate, rapiditate, complexitate şi să ofere

studenţilor atât deprinderi, cât şi instrumente de muncă eficiente. Prin cercetarea realizată

am vizat identificarea percepţiei studenţilor Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA), aparţinând Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu privire la

utilitatea şi gradul de acceptare a noilor forme de învăţare e-learning, gradul de rezistenţă

existent în adoptarea acestora, motivaţiile şi limitele existente, preferinţa pentru un anumit

tip de predare-învăţare (clasic, e-learnig, mixt), precum şi cunoaşterea modului în care

studenţii percep evaluarea cunoştinţelor acumulate prin utilizarea noilor tehnologii

informaţionale.

Cercetarea efectuată demonstrează că există diferenţe majore între ceea ce se cere

şi se aşteaptă, la nivel teoretic, de la noile sisteme educaţionale şi felul în care acestea sunt

acceptate şi utilizate de studenţi. Principala barieră identificată este reticenţa studenţilor faţă

de noile metode de învăţare, datorată, în opinia noastră, pe de o parte rezistenţei umane la

schimbare şi, pe de altă parte, lipsei de informare cu privire la avantajele oferite de aceasta.

Considerăm oportună extinderea cercetării subiectului articolului şi în alte centre universitare din ţară pentru a putea înţelege impactul curentului „e-learning” în ansamblul

său, la nivel naţional.

Cuvinte-cheie: e-Learning, tehnologia cunoaşterii, e-universităţi, studenţi, comunicare,

virtual, educaţie

Clasificare JEL: A22, A23, O33

Introducere

Globalizarea şi tehnologiile informaţionale au favorizat dezvoltarea pieței învăţământului superior. În prezent, există o competiţie acerbă între instituţiile de

învăţământ superior pentru a oferi informaţii de calitate, pachete atractive şi predate în

Autor de contact, Maria Tătăruşanu – [email protected]

AE Percepţia studenţilor din domeniul economic privind noile metode de învăţare în societatea cunoaşterii

Amfiteatru Economic 448

maniera cerută de studenţi. Prin învăţarea bazată pe internet şi constituirea „e-

universităţilor”, educaţia şi calificările devin mai accesibile unei audienţe globale.

Certificările şi diplomele pot fi dobândite în afara aşezămintelor tradiţionale educaţionale.

Mai mult decât vreodată, cunoaşterea şi învăţarea „sunt o oportunitate”.

Învăţământul trebuie să se integreze în noile tendinţe şi să îşi adapteze ofertele

pentru a veni în sprijinul noii generaţii, actualizându-şi permanent finalităţile şi resursele,

astfel încât să răspundă noilor provocări şi, în acelaşi timp, să le ofere subiecţilor educaţiei

deprinderi şi instrumente de muncă eficiente.

Prezentul articol urmăreşte să evidenţieze percepţiile studenţilor asupra utilităţii şi

eficienţei noilor tehnologii e-learning utilizate în cea mai mare şi mai modernă facultate din

cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, FEAA. Motivul este faptul că noile

generaţii de studenţi par entuziasmate de tot ceea ce este nou, însă nu utilizează eficient şi în totalitate infrastructura, tehnica şi informaţiile virtuale. Credem că modelarea resurselor

umane este un proces mai dificil şi de durată, în timpul căruia intervin mentalităţile,

deprinderile de muncă, rezistenţa în faţa schimbării şi alţi factori care pot frâna acest

demers al educării eficiente.

În prezent, implementarea tehnologiilor educaţionale bazate pe Internet, generic

numite e-learning, constituie o componentă principală atât în pregătirea studenţilor, cât şi în

perfecţionarea continuă a profesorilor.

1. Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul e-learning-ului

Îmbunătăţirea actualului sistem de predare la nivel academic, si nu numai, trebuie

să plece de la studierea modului de învăţare al studenţilor şi de la înţelegerea felului în

care aceştia percep ceea ce li se predă. O deficienţă a sistemului tradiţional de educare se

reflectă în simplul fapt că mulţi studenţi pot judeca şi reproduce un text memorat, dar în

acelaşi timp, nu înţeleg subiectul acestuia într-un mod care să le fie folositor pentru

rezolvarea unei probleme reale. Există şi alte reproşuri care i se aduc modului de educare

tradiţional (Jinga, 2003): limitare spațiala; centrare pe profesor (vorbitor); expunere pe

durată limitată, diferită la fiecare prezentare; comunicare post-expunere precară; materialele

de studiu sunt disponibile pentru grupuri restrânse de studenți; impact static al conținutului

(domeniului) de studiu asupra audientei; nu sunt permise stiluri personalizate de învăţare /

învăţarea în etape (gradual); gestionarea greoaie a programelor analitice de către studenţi;

dificultatea implicării studenţilor în dialoguri active; evaluare statică, nepersonalizată; dificultatea de a agrega rezultatele şi de a le gestiona rapid şi eficient; persoanele cu nevoi

speciale/dezabilități nu au întotdeauna acces la materialele de studiu; costuri logistice

ridicate (editare/tipărire materiale de studiu, administrare spațiu, deplasări, etc.).

Oportunitatea oferită de e-learning este văzută ca o alternativă foarte utilă, rapidă,

atrăgătoare şi accesibilă.

Unii observatori vorbesc despre „o revoluţie a clasei de studenţi” şi de necesitatea

„catedrei virtuale”, a „clasei fără ziduri”. Toate acestea sunt posibile datorită tehnologiei

informaţionale şi sunt deja aplicate de unele universităţi (ex. Universitatea Phoenix, USA).

Studenţii pot folosi computerele pentru a-şi îndeplini sarcinile în cadrul programei standard,

cum ar fi realizarea unui proiect de cercetare, sau investigarea evenimentelor curente.

De fapt ce reprezintă şi ce încorporează e-learning-ul?


AE


Într-o abordare generală, e-learning-ul este definit ca fiind un vast set de aplicaţii

şi procese ce includ învăţarea bazată pe web, învăţarea asistată de calculator, clase virtuale

şi digitale (Faherty, 2002).

Specialiştii în domeniu (Rossett, 2002) vorbesc despre 5 funcţii ale e-learning-

ului:

învăţarea - Noile puncte de vedere privind acest concept implică schimbarea

modului de gândire, astfel încât să ne amintim cât mai multe informaţii pe care le-am

învăţat şi să le folosim la nevoie, în mod practic, pentru rezolvarea unor probleme.

suportul informaţiei şi antrenarea. Acest aspect se concentrează pe resursele

externe pe care studentul, şi nu numai, le caută când are nevoie. Astfel, el poate face

comparaţii între Blackboard şi WebCT ca sisteme de livrare a cursurilor; poate să instaleze

diverse softuri; poate să afle diverse informaţii despre cele mai interesante subiecte.

managementul cunoaşterii - Acest aspect vizează efortul de a colecta documente,

aplicaţii, lecţii, oferite într-un mod care să faciliteze larga lor distribuţie şi utilizare.

Managementul cunoaşterii este necesar pentru a maximiza acele aspecte „inteligente” care

există între persoane şi organizaţii.

interacţiunea şi colaborarea - Chiar dacă interacţiunea în sala de curs/seminar poate

fi uşor rememorată datorită momentelor interactive, tehnologia poate fi utilizată, în acelaşi

scop, pentru a angaja discuţii şi interacţiuni virtuale. Acestea permit dezvoltarea şi

antrenarea unu la unu, comunităţile on-line, discuţiile de dinainte şi de după lecţii.

ghidare şi urmărire - În virtutea acestei funcţii, studenţii se pot privi în lumina

standardelor, îşi pot testa abilităţile organizatorice raportate la trend şi la priorităţile

imediate. Profesorii sau managerii pot observa mai bine abilităţile studenţilor sau angajaţilor şi modul în care aceştia implementează cunoştinţele în diferite proiecte.

Avantajele utilizării sistemului virtual se concretizează în unele aspecte foarte

importante care îl fac atrăgător şi uşor de acceptat. Printre acestea menţionăm (Rossett,

2002):

centrare pe student;

acces în timp-real la cunoştinţe, de oriunde şi oricând;

nu sunt necesare cheltuieli de deplasare, nici întreruperea activităţii profesionale;

participanţii colaborează şi învaţă (să lucreze) împreună;

materialul este personalizat cunoştinţelor şi experienţei anterioare a studentului;

posibilitatea instruirii continue;

multe sisteme integrate de învățare au facilităţi de înregistrare, plata online, monitorizarea progresului studenţilor, testare automată;

posibilitatea utilizării unor surse suplimentare de informaţii în timpul evaluării în

acest sistem;

economisirea timpului cu deplasarea la facultate, prin accesarea rapidă a informaţiei

dorite din orice zonă a globului , şi creşterea timpului liber al studentului;

posibilitatea de a vedea reluări ale aspectelor neînţelese;

posibilitatea utilizării unui orar de studiu flexibil.

Luând în considerare funcţiile învăţării, interacţiunii şi colaborării, pentru a

observa care sunt curentele de opinii cu privire la utilizarea şi aplicarea eficientă a acestora

online, vom face referire la probleme identificate şi la posibilităţile de rezolvare acestora,

acolo unde este cazul.



Se spune că studenţii sunt mai puţin entuziaşti când execută ceva în sistem e-learning

decât în mod concret. Realitatea arată, conform studiilor începute de Wheeler în 1970

arată că raportul procentual este aproximativ egal pentru cele două sisteme.

Unii studenţi nu ştiu să înveţe on-line. De aceea, vor avea nevoie de suport de curs

clasic şi de explicaţiile în mod concret ale profesorului.

Imensitatea informaţiilor oferite în sistem e-learning împarte conţinutul cursurilor în

mici bucăţele/piese. Ce se întâmplă dacă piesele îşi pierd importanţa, sau înţelesul? În

această situaţie este nevoie de îndrumarea directă a profesorului care poate să recomande

combinaţii şi să facă demonstraţii potrivite contextului.

În sistem e-learning se oferă răspunsuri scurte la anumite probleme şi nu se mai

acordă timpul necesar reflecţiilor. Mulţi studenţi merg pe ideea „dă-mi răspunsul, nu am nevoie de lecţie”. În acest caz am putea spune clar că există o problemă pentru că net-ul

încurajează obţinerea de răspunsuri rapide în locul efortului implicat în înţelegerea

subiectului. Modelul de compromis ar fi clasele virtuale pentru discuţii online, însă este

important să verificăm dacă ele chiar sunt folosite de profesori şi studenţi, deci dacă sunt

cu adevărat utile.

Suntem compatibili, la modul cultural, cu e-learningul? Unii dintre noi dorim

cursurile clasice. Istoria UAIC este martora a mii de cursuri clasice care încă se mai

predau în acelaşi sistem şi azi. Tehnologia poate să nu fie punctul nostru forte. Însă vom

testa această idee pentru a o confirma sau nu.

Universitatea este pregătită pentru e-learning? Acest aspect poate fi dedus din gradul

de dotare cu infrastructura necesară, programe soft (Blackboard, Portal, acces la

biblioteca virtuală, net, etc. De asemenea, putem viza aici şi profesorii. Provocarea adresată lor este de a învăţa să integreze noile tehnologii ale informaţiei în cursuri, astfel

încât să aibă sens şi rezonanţă educaţională. Majoritatea profesorilor (Giddens, 2006),

consideră informaţiile transmise pe computer ca fiind suplinitoare celor de bază transmise

prin lecţii tradiţionale.

Mulţi oameni consideră încă e-learning-ul ca fiind lipsit de consistenţă şi ca nefiind

credibil, ori de calitate

Alte neajunsuri identificate pentru sistemul de învăţare e-learnig se referă la faptul

că poate apărea neîncrederea că un curs online este de calitate; ori că studenţii se simt

izolaţi sau le lipseşte interacţiunea socială; pot să apară probleme de securitate sau investiţii

mari în IT.

Unii cercetători susţin faptul că oamenii nu sunt învăţaţi să asimileze informaţii doar printr-o singură metodă. Dacă vom avea ocazia să vizualizăm o lecţie interesantă

online, vom dori să citim şi anumite cărţi despre subiectul discutat acolo. Dacă suntem într-

o sală de curs unde profesorul lansează subiecte extraordinare, câteva ore mai târziu vom fi

în faţa unui computer căutând noi informaţii pe net. Aşadar, putem spune că preferăm, ca

specie,o combinare de metode de învăţare care ar putea include:

instrucţiuni în sala de curs şi instrucţiuni on-line;

informaţii on-line şi acces la training în mod concret;

simulări virtuale ale unui curs structurat clasic;

training/curs online şi activităţi e-learning.

Efectele acestei combinaţii de învăţare, potrivit cercetătorilor (Rossett, 2002), se

pot concretiza în câteva idei de bază. Una dintre acestea ar fi că combinaţia intensifică experienţa de învăţare. Un aspect mai puţin convenabil este faptul că munca profesorului

creşte dramatic pentru că nu se termină atunci când studenţii pleacă din clasa virtuală.


AE


Constatările arată că profesorii muncesc de 10 ori mai mult pentru cursurile on-line şi

pentru răspunsul la întrebările şi cererile studenţilor. Totuşi, avantajul este că profesorul va

simţi mai puţină presiune de a acoperi toată materia în timpul cursului, atâta vreme cât

studenţii au oportunitatea de transfer a cunoştinţelor şi de a găsi suportul de curs online.

Cercetările arată că există mai puţină interacţiune profesor-studenţi, mai multe grupuri de

lucru, mai multe studii de caz şi un stil de învăţare-condus (Sproule and Valsan, 2009,

p.194). Totodată, abilităţile profesorului trebuie să se extindă şi să includă rolul de e-

trainer, sau e-coach, pentru a co-interesa studenţii, pentru a-i instrui şi pentru a împiedica

plecările din clasa virtuală.

Combinaţia care pune accent într-o proporţie mai mare pe e-learnig, în defavoarea

activităţilor în mod concret, în sala de curs, poate genera o ineficienţă a comunicării aşa

cum este ea înţeleasă din abordarea umanistă propusă de A.Maslow, G.Allport, C.Rogers. Aceasta se bazează pe onestitate, susţinere, empatie, comunicarea pozitivă. Neavând

posibilitatea de interacţiune faţă în faţă, nici unele dintre aceste aspecte ale comunicării,

foarte importante pentru individ, nu se pot manifesta. Aş menţiona aici comunicarea

pozitivă prin feed-back nonverbal, atitudinea de susținere şi empatia. Toate acestea sunt

foarte importante pentru dezvoltarea personalităţii, încrederii şi competenţei studentului.

Empatia reprezintă una din condiţiile esenţiale ale comunicării interpersonale,

reflectând în ascultător ceea ce simte vorbitorul, este un proces de cunoaştere tacită.

Cunoaşterea empatică individuală şi socială conturează procese de gândire şi sentimente

similare cu ale partenerilor şi comportă un efect de înţelegere. Schimbul empatic este prin

excelenţă social, bazat pe experienţă în mod concret şi vizează realizarea a două obiective

aparent contradictorii: o comunicare în sine şi acomodarea la realitatea celuilalt. E-learning-ul nu permite manifestarea limbajului nonverbal. În unele cazuri nici

nu știm sigur dacă există un om la capătul celălalt al net-ului, sau dacă ar trebui să fie acolo.

Limbajul nonverbal constituie „dimensiunea ascunsă a comunicării”. Albert Mehrabian

(1969), pionier în cercetarea limbajului nonverbal, a descoperit, încă din anii ’60, faptul că

impactul total al mesajului se datorează 7% cuvintelor (limbajul verbal), 38% vocii şi

inflexiunilor acesteia (limbajul paraverbal) şi 55% limbajului non-verbal adică a gesturilor

şi mimicii. Aşadar cunoaştem foarte multe din tot ceea ce ne înconjoară prin intermediul

nonverbalului şi paraverbalului. Oglindirea persoanelor cu care discutăm arată faptul că

suntem de acord sau în dezacord ele (Pease, 2004).

În sala de curs ori seminar, profesorul ştie dacă studentul este plictisit sau interesat

de o anumită idee în funcţie de limbajul nonverbal redat prin poziţia corpului şi mimica

feţei. De asemenea, studenţii observă limbajul nonverbal al profesorului, gesturile care arată ceea ce este important şi ce nu, congruenţa între cuvinte, ton şi limbajul nonverbal

care îl face credibil. Sala de curs permite libertatea totală instructorului atunci când predă o

lecţie. El poate crea cea mai bună sinergie între studenţi transmiţând anumite informaţii, îi

poate vedea şi simţi dacă sunt captaţi şi dacă conlucrează.

Cu toate acestea există o preferinţă clară pentru instrucţia cu ajutorul calculatorului

şi a net-ului, manifestată foarte mult de generaţia tânără. Flexibilitatea şi comoditatea

învăţării prin internet nu pot fi negate. Ne punem întrebarea, acum, dacă generaţiile

următoare de studenţi vor fi mai mult decât reţelele de studenţi anonimi, cunoscuţi numai

prin numele de utilizator. Studiile practice, focalizate pe abilităţi, vor submina oare

importanţa raţionamentului abstract şi a învăţării „de dragul învăţării”?

Dar oare ce îşi doresc cu adevărat studenţii Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor? Studiul întreprins pe un eşantion reprezentativ ar putea aduce

informaţii edificatoare în acest sens.



2. Metodologia cercetării

Cercetările întreprinse în vederea elaborării acestei studiu au ca scop principal

identificarea percepţiei studenţilor de la Facultatea de Economie şi Administrarea

Afacerilor (FEAA) din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cu privire la

învăţământul on-line.

2.1 Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetărilor efectuate, subordonate scopului precizat, sunt:

O1: Cunoaşterea stadiului existent în privinţa tehnologiilor informaţionale educative în România şi în străinătate

O2: Cunoaşterea gradului în care studenţii FEAA acceptă noile metode e-learning şi sunt

interesaţi de utilizarea lor în activitatea de învăţare pe parcursul studiilor universitare;

O.2: Identificarea percepţiei studenţilor cu privire la avantajele şi dezavantajele învăţării pe

baza platformelor existente în cadrul FEAA (portal, Blackboard, biblioteca virtuală, etc.).

O3: Testarea opiniilor studenţilor privind gradul de înţelegere a materiei predate sau aplicate

în sistem e-learning.

O4: Înţelegerea relaţiei: studenţi-socializare-muncă în echipă online – rezultate aşteptate.

O5: Identificarea percepţiei studenţilor privind evaluarea în sistem e-learning versus evaluarea

în sistem tradiţional.

O6: Testarea percepţiei studenţilor privind infrastructura necesară e-learningului, de care dispune FEAA.

O7: Cunoaşterea aşteptărilor studenţilor în ceea ce priveşte utilizarea diferitelor forme de

prezentare a informaţiilor din curs, sau a aplicaţiilor (sistem e-learning, tradiţional, mixt,

altceva).

2.2 Metodele utilizate

In cercetarea întreprinsă au fost utilizate variate metode şi în concordanţă cu

obiectivul stabilit. Aceste metode sunt:

studiul documentar care se bazează pe documentarea bibliografică din surse de

specialitate româneşti şi străine;

analiza teoretică;

metode calitative ce constau în observarea modului de înţelegere şi implementare a

eLearningului ;

metode cantitative bazate pe obţinerea de date cu ajutorul anchetei, folosind ca

instrument de colectare a datelor chestionarul, aplicat studenţilor de la FEAA.

analiza şi sinteza informaţiilor folosind programul statistic SPSS 13.0, dar şi Excel-

ul.

Documentarea teoretică a urmărit identificarea şi trecerea în revistă a stadiului

cunoaşterii în domeniul noţiunilor de societate a cunoaşterii, învăţământ on-line şi nivelul

lor de aplicare în învăţământul din străinătate şi din România.


AE


2.3 Design-ul chestionarului

Chestionarul a fost constituit în acord cu obiectivele stabilite, incluzând 31 de

întrebări, astfel: primele sunt de tip filtru, pentru a obţine răspunsuri cât mai realiste şi

adecvate, întrebări închise, cu răspunsuri predefinite şi întrebări deschise - ce privesc

modalităţile de îmbunătăţire a activităţilor de predare-evaluare la cursuri. Plecând de la

literatura de specialitate în domeniul construirii chestionarelor (Cătoiu, 1999, pp.11-27) am

utilizat scala diferenţiala semantică şi metoda ordonării rangurilor.

Etapa de pre-testare a avut loc în perioada 15-25 noiembrie 2010 şi a constat în

aplicarea chestionarului la 10 studenţi de la specializarea ECTS, anul II. Această etapă a

fost urmată de introducerea unor modificări ce priveau modul de formulare a întrebărilor

astfel încât să fi înţelese de către respondenţi. În etapa următoare, chestionarul final a fost aplicat întregului eşantion, de 266 de studenţi, în perioada 27 noiembrie-8 decembrie 2010,

în cadrul orelor de seminar.

Răspunsurile obţinute au fost codificate şi centralizate într-o bază de date, fiind

prelucrate cu ajutorul programului SPSS 13.0. Figurile şi graficele prezentate în cadrul

articolului sunt realizate în programul Microsoft Excel pe baza datelor rezultate din

prelucrarea SPSS 13.0 .

Aria de cercetare cuprinde cinci specializări din cadrul Facultăţii de Economie şi

Administrarea Afacerilor (FEAA), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

24 Dimensiunea eşantionului

Mărimea eşantionului şi schema de eşantionare s-au realizat în mod ştiinţific

(Cătoiu, 1999, pp.79-81), acesta fiind constituit din 266 de studenţi de la specializările

Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor (ECTS) 39%, Management Turistic şi

Hotelier (MTH master) 14%, Marketing (MK) 19%, Informatică Economică (IE)16% şi

Sisteme Informaţionale Avansate (SIA master) 4%. Menţionăm că 8% dintre respondenţi

nu au specificat specializarea. Au fost incluşi în această cercetare studenţii de la

specializările amintite întrucât au susţinut cel puţin un test pe Blackboard în perioada

studiilor. Vârsta respondenţilor este cuprinsă între 19 şi 24 ani (87% din total), şi 25 de ani

şi peste (3% din total). 10% dintre respondenţi nu au specificat vârsta.

În ceea ce priveşte anul de studiu, 68% dintre studenţii chestionaţi sunt în anul II,

13% în anul III, 9% în anul I de master, 2% în anul II master, iar 8% dintre ei nu au specificat anul de studiu.

2.5 Limitele cercetării

Cercetarea de faţă prezintă anumite limite, legate de modul de constituire a

eşantionului (au fost incluşi doar studenţii de la 5 specializări din cadrul FEAA), de modul

de administrare a chestionarului (în sala de seminar, anonim) şi de modul de realizare a

chestionarului (întrebări cu răspunsuri multiple, în general cu 5 grade de importanţă pentru

fiecare item).



3. Rezultatele studiului vizând percepţia studenţilor din domeniul economic cu privire

la noile metode de învăţare on-line

Studiul are ca punct de plecare premisa, bazată pe observațiile autorilor, că

studenții, aflați la vârsta la care acceptă noul cu cea mai mare uşurință, primii care se

informează cu privire la noile tehnologii şi cei care ”pierd” cea mai mare parte a timpului

pe internet (li se reproşează adesea că nu mai citesc cărți, că nu mai socializează decât pe

internet etc.), sunt şi cei care vor adera cel mai rapid la noile metode de învățare. Tot pe

baza informațiilor, se reproşa, mai degrabă profesorilor, că se adaptează cu greu la noua

societate bazată pe internet şi că sunt primii care doresc păstrarea ”status quo”-ului. Acest

aspect nu a constituit, însă, un obiectiv al lucrării de față. Studiul a fost realizat pe baza metodologiei prezentate în prima parte a articolului.

Eşantionul ales, constând în 266 de studenţi) a permis testarea ipotezelor care vizează

problematica cercetării, prin intermediul celor 31 de întrebări incluse în chestionar.

Rezultate obţinute ca urmare a prelucrării informaţiilor din ancheta bazată pe

chestionar conduc la confirmarea sau la infirmarea ipotezelor şi la reliefarea concluziilor

generale privind gradul de acceptare şi utilizare a noilor metode de învăţare on-line.

Prima ipoteză lansată în cadrul studiului a fost: „Studenţii sunt interesaţi de noile

tehnologii e-learning şi le acceptă cu uşurinţă”, având ca punct de plecare atracţia

deosebită a tinerilor spre tot ceea ce este nou şi pentru internet, în special. Gradul de interes al studenţilor cu privire la noile tehnologii e-learning este transpus în numărul celor

care au frecventat cursuri, sau tehnologii online şi anume 50% din totalul respondenţilor

(figura nr. 1).

De asemenea, figura nr. 2 arată faptul că studenţii sunt familiarizaţi cu anumite

tehnologii e-learning: blackboard-ul pe care în utilizează în proporţie de 64% pentru

informare şi teste. Cursurile frecventate virtual s-au realizat pentru învăţarea limbilor

străine (11%) şi a limbajelor de programare (12%). Intenţia studenţilor de a participa în

viitor la cursuri online este prezentată în figura nr. 3. Cei mai mulţi dintre studenţi sunt

interesaţi de pentru cursuri de turism (29%), 26% pentru limbi străine, 12% pentru

informatică (învăţarea unor limbaje de programare), 14% pentru alte cursuri (de specializare).

Figura nr. 1: Utilizarea aplicaţiilor

e-learning

Figura nr. 2.: Tipuri de cursuri

virtuale frecventate


AE


Figura nr. 3: Opţiunea studenţilor pentru cursuri viitoare în sistem online

Interesul pentru e-learnig şi faptul că studenţii înţeleg ce presupune acest mod de

învăţare rezultă şi din definiţiile pe care le enunţă la întrebarea ”În opinia dumneavoastră, e-

leaning-ul înseamnă”: „învăţământ on-line”-44% dintre respondenţi, „internet”-28%, „virtual”-17%. În plus, sunt evidenţiate şi alte atribute ca electronic, individual, european,

calitate, distanţă, comod - 1% din total (figura nr. 4).

Figura nr. 4: Definiţii ale e-learningului în opinia studenţilor

Analizând aceste valori, se poate afirma că majoritatea studenţilor sunt interesaţi

de tehnologiile e-learning şi le acceptă cu uşurinţă, însă mai rămâne un segment de

aproximativ 42-49% care încă nu a fost captat. Aşadar această ipoteză se confirmă parţial.

A doua ipoteză, “Studenţii FEAA utilizează tehnologiile e-learning în procesul de

învăţare”, a fost testată prin 8 întrebări ale chestionarului, iar răspunsurile studenţilor au

oferit următoarele informaţii. Aşa cum arată figura nr. 5, timpul alocat zilnic pentru cursuri

virtuale este în medie de 33 minute, iar pentru aplicaţii ca: „lumi virtuale” - 31 minute;

forumuri – 39 minute. bloguri – 28 minute, altele (rețele de socializare) – 92 minute.

Pentru portalul FEAA studenţii alocă, în medie, 65 minute zilnic, iar pentru platforma de

învăţare Blackboard - doar 26 minute. Portalul FEAA este utilizat de toţi studenţii, întrucât

reprezintă mijlocul principal de comunicare între profesori şi aceştia (evaluări, informaţii

privind orarele, lucrările de licenţă etc.).



Figura nr. 5: Durata frecventării cursurilor, sau aplicaţiilor virtuale de către

respondenţi

În scopul identificării măsurii în care studenţii apelează la surse de informare online

pentru activităţile de învăţare, au fost prelucrate răspunsurile la întrebarea nr. 14 (figura nr.

6). Se observă că, utilizând diferenţiala semantică şi încadrând valorile în intervalul 1-5,

sursele de informare cele mai utilizate de către studenții FEAA sunt cele de pe internet, cu

o medie a punctajului de 3,60, urmate de cărţile studiate în bibliotecă (2.98), reviste şi cărți de specialitate achiziționate (o medie de 2.34) şi alte surse – cu un punctaj mediu de 1.79

(sunt menționate aici manualele).

Figura nr. 6: Surse de informaţii utilizate de studenţi în activitățile de învățare la

facultate

În figura nr. 7 se poate observa preferinţa pentru a învăţa cursurile în diverse

sisteme. Răspunsurile arată că studenţii preferă mai ales notiţele luate la seminar şi curs,

această opţiune având un scor de 4,42 pe o scară a diferenţialei semantice de la 1 la 5, iar pe

locul doi este menţionat portalul FEAA, cu un scor de 3,76 pe scala preferinţei, urmat de alte moduri (3,53) şi blackboard - cu o medie a punctajului de 2,76.


AE


Figura nr. 7: Percepţiile studenţilor privind modul cel mai facil de învăţare a

cursurilor

Ipoteza menţionată privind utilizarea surselor online de învăţare a fost testată şi prin

întrebarea nr.18, care arată gradul în care studenţii creditează informaţiile obţinute din

diverse surse, inclusiv în sistem online, aşa cum se poate observa din figura nr. 8. Rezultatele arată că accesarea link-urilor virtuale are aproximativ acelaşi grad de

importanţă ca şi informaţiile suplimentare solicitate direct de la profesor (cu punctaje medii

de 3.79, respectiv 3.94 pe o scală de la 1 la 5) sau obţinute din cărţile de specialitate (3.76

puncte) în obținerea de informaţii complete despre subiectele de interes.

Figura nr. 8: Percepţia studenţilor privind modalităţile de a obţine informaţii

complete despre materia predată

Având în vedere toate aceste aspecte, ipoteza conform căreia studenţii FEAA

utilizează în procesul de învăţare noile tehnologii e-learnig se confirmă. Trebuie

menţionat, însă, faptul că preferă, totuşi, notițele de la cursuri şi utilizează internetul mai

ales pentru realizarea unor proiecte decât pentru achiziționarea de cunoştințe pe temele dezbătute în cadrul cursurilor.

Ipoteza 3 este: studenţii nu percep inexistenţa comunicării directe cu profesorul şi

colegii ca fiind o problemă în cazul cursurilor şi aplicaţiilor predate în sistem e-learning.

Ea a fost formulată plecând de la studiile teoretice care indică lipsa acestei comunicări

directe fiind un dezavantaj major al învățării pe baza internetului.

Pentru această testare au fost utilizate trei întrebări care să aducă informaţiile

necesare în cadrul studiului. Astfel, încă de la început a fost inserată o întrebare care să

releve motivul pentru care studenţii au ales forma de învăţământ zi. Răspunsurile obţinute

au arătat (figura nr. 9) că 19% dintre respondenți fac referire la comunicarea directă cu



profesorul, 23% doresc să socializeze cu alţi colegi, iar 22% dintre ei sunt interesați de

viața de student, în sensul informal al termenului (distracție, un anumit mod de petrecere a

timpului liber specific studenților).

Figura nr. 9: Motivele pentru care studenții preferă forma de învăţământ de zi

Pentru aceeaşi ipoteză, a fost inclusă şi o întrebare referitoare la percepţia studenţilor

privind existenţa, sau nu, a unei comunicări directe în cazul unui curs virtual, atât cu

profesorii, cât şi cu alţi colegi. Prelucrarea răspunsurilor (figura nr. 10) obţinute arată că o

aplicaţie virtuală presupune colaborare activă într-o măsură importantă (scor mediu de 3.45

pe scala diferenţialei semantice), dar, în acelaşi timp, duce la distanţare în relaţia student-

profesor (scor 3.66) şi izolare faţă de alţi colegi (scor mediu de 3.42).

Figura nr. 10: Percepţia studenților FEAA privind colaborarea cu profesorii şi colegii

la un curs virtual

Răspunsurile la o altă întrebare, referitoare la ceea ce cred studenţii că le-ar lipsi

dacă toate cursurile ar fi predate în sistem e-learning, sunt prezentate în (figura nr. 11).

Studenţii subliniază faptul că relaţiile cu colegii, explicaţiile directe ale profesorilor ,

precum şi sentimentul de apartenenţă la grup sunt efectele negative cele mai importante pe

care le-ar resimţi dacă ar învăţa doar online.


AE


Figura nr.11: Percepţia importanţei aspectelor comunicării directe verbale şi

nonverbale

Prin urmare, ipoteza 3, formulată sub forma „studenţii nu percep inexistenţa

comunicării directe cu profesorul şi colegii ca fiind o problemă în cazul cursurilor şi

aplicaţiilor predate în sistem e-learning” nu se confirmă.

Ipoteza 4 are la bază ideea că studenţii preferă să comunice „faţă în faţă” şi să se

întâlnească efectiv pentru a lucra împreună la realizarea sarcinilor de echipă. Rezultatele

obținute prin prelucrarea răspunsurilor oferite de studenții FEAA arată că aceştia preferă să

comunice mai ales „faţă în faţă” (scor 4 pe o scală de la 1 la 5) şi on-line (scor 3.40), pe

locul 3 fiind plasată comunicarea la telefon (scor 3.04). În plus, rezultatele muncii în echipă

sunt apreciate ca fiind mai bune atunci când studenții se întâlnesc să lucreze efectiv

împreună.

Ipoteza 4 este, astfel, confirmată în totalitate, datorită faptului că studenţii preferă şi apreciază comunicarea directă ca fiind cea mai fructuoasă.

Ipoteza 5, studenţii doresc o combinaţie de sisteme de educare: tradiţional şi e-

learning, a fost testată prin intermediul a trei itemi din chestionar. Primul dintre ele a vizat

identificarea motivelor pentru care studenţii ar prefera e-learning-ul în locul cursurilor

clasice. Răspunsurile clasifică avantajele cursurilor online astfel: „posibilitatea de a avea

reluări ale aspectelor neînțelese” (scor 3.59 pe o scară de la 1 la 5), urmată de „posibilitatea

de a le accesa din orice locaţie” (scor 3.46), flexibilitatea orarului de studiu (scor mediu -

3,42) şi economia de timp cu deplasarea la facultate (punctaj mediu de 3.29).

În privinţa preferinţei pentru sistemele de educaţie, răspunsurile la o altă întrebare sunt relevante (figura nr. 12 ): 40% din totalul respondenţilor ar dori ca viitoarele cursuri să

fie postate pe portal şi predate în sala de curs; 25% doresc ca acestea să fie predate direct în

sala de curs; iar 24% doresc ca aceste cursuri să fie postate doar pe portalul FEAA şi în

toate cele trei moduri – 4% dintre studenţi (pe portal FEAA, direct în sala de curs şi pe

Blackboard).



Figura nr. 12: Preferinţele studenţilor privind modul de predare al cursurilor în viitor

În ceea ce priveşte înțelegerea de către studenţi a explicaţiilor oferite în mod virtual,

(figura nr. 13), răspunsurile au relevat faptul că: explicaţiile au fost suficiente într-o măsură

destul de redusă (scor mediu de 3.10 pe o scală de la 1 la 5). În plus, cursurile virtuale au

fost percepute drept utile pentru înţelegere mai bună a materiei într-o proporţie medie (3.10

puncte), însă rezultatele obţinute la examene au fost mai bune (scor mediu de 3.38).

Figura nr. 13: Percepția studenților privind învățarea şi rezultatele în sistem virtual

comparativ cu sistemul clasic

Ca urmare, se constată că studenții preferă o combinaţie a sistemelor de învățare

(clasic şi bazat pe internet), prin urmare ipoteza 5 se confirmă.

Testarea preferinței pentru evaluarea în sistem e-learning, considerată mai

obiectivă şi mai simplă de către studenți decât cea clasică, a constituit subiectul ipotezei 6,

iar răspunsurile au confirmat aceasta (figura nr. 14) .

Respondenții consideră că evaluarea cunoştințelor acumulate este mai obiectivă în

sistem e-learning (scor mediu 3.55 pe o scală de la 1 la 5) şi mai simplă (scor 3.26), chiar

dacă, în opinia lor, reflectă într-o măsură mai redusă nivelul real al cunoştințelor acumulate

(scor mediu de 2.85). Rezultatele obținute se observă în figura nr. 14.


AE


Figura nr. 14: Percepția studenților privind evaluarea în sistem e-learning versus

clasic

Infrastructura FEAA necesară e-learning-ului este apreciată de către studenții chestionați ca fiind la un nivel acceptabil, peste nivelul mediu, pe o scară de la 1 la 5

(figura nr. 15). Din toate aceste informaţii rezultă că ipoteza 6 se confirmă în totalitate, studenţii preferă evaluarea în sistem virtual pentru că este mai obiectivă decăt cea clasică.

De asemenea, ei considera ca infrastructura FEAA îi ajută în informare şi evaluare.

Figura nr. 15: Percepția studenților privind infrastructura FEAA

Concluzii

Studiul realizat arată schimbările care au avut loc în educație în ultimii ani, ca

urmare a globalizării şi exploziei tehnologiilor informaționale, în special a internetului.

Metodele de învățare bazate pe acestea sunt numeroase, într-o continuă dezvoltare, însă

îndrăznim să afirmăm că se află, totuşi, într-o perioadă de căutări.

Cercetarea realizată în rândul studenților FEAA din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi arată, însă, că aceştia nu sunt suficient de bine informați cu

privire la modalitățile de învățare pe baza internetului şi, în plus, nici nu aderă fără reținere

la acestea. Motivele invocate sunt: lipsa contactului direct cu profesorii şi cu ceilalți colegi,

explicațiile profesorilor oferite atunci când nu înțeleg anumite aspecte, sentimentul

apartenenței la un anumit grup, dar şi un anumit sentimentalism vis-a-vis de modul în care

percep viața de student în afara cursurilor. În plus, o anumită percepție a angajatorilor



conform căreia învățământul la zi conferă o credibilitate mai mare reprezintă, de cele mai

multe ori, motivele pentru care studenții preferă forma de învățământ de zi şi, ca urmare,

preferă învățământul clasic. În plus, atunci când au de realizat sarcini pe echipe, studenții preferă să se întâlnească ”față în față” şi să lucreze împreună, rezultatele obținute în acest mod fiind percepute ca fiind cele mai fructuoase. Petrec o parte a timpului pe internet, însă

de multe ori, pentru activități care nu țin de procesul de învățare, ci de socializare şi

distracție.

Sistemul de evaluare de tip e-learning este considerat, pe de altă parte, mai

obiectiv decât cel clasic, datorită eliminării subiectivismului inerent unei evaluări orale sau

a lucrărilor clasice, în care studenții trebuie să se refere la anumite teme. Consideră că

testele grilă (cel mai des utilizate în evaluarea modernă), corectate de către calculatoare,

sunt mai obiective, chiar dacă nu arată nivelul real al cunoştințelor studenților, conform

rezultatelor obținute din studiu (răspunsurile nu pot fi însoțite de explicații prin care

studenții să-şi exprime creativitatea sau originalitatea).

Concluzia principală care se desprinde din cercetare este aceea că studenții doresc

un sistem mixt, o combinație între metodele noi de învățare bazate pe internet şi metoda

clasică, ce presupune comunicarea față în față cu profesorii şi ceilalți colegi. Doresc să utilizeze calculatorul şi internetul pentru evaluare, pentru predare (mai degrabă

complementar, să fie postate suporturile pentru cursurile predate în sală şi în mediul

virtual). Sunt interesați să urmeze cursuri virtuale pentru a învăța îndeosebi limbi străine,

limbaje de programare sau pentru specializări înguste, de scurtă durată şi , de cele mai

multe ori, diferite de specializarea de bază ( make-up, trainer etc.).

Ne propunem să continuăm cercetarea întreprinsă, prin extinderea şi în alte centre

universitare în vederea comparabilităţii datelor obţinute şi pentru a putea generaliza datele obţinute ce privesc percepţia studenţilor cu privire la noile metode de învăţare şi gradul de

adaptare la acestea în societatea cunoaşterii.

Bibliografie

Cătoiu, I., et al., 1999. Metode şi tehnici utilizate în cercetările de marketing. Bucureşti:

Ed. Uranus.

Faherty, R., 2002. Corporate E-learning. [online] Disponibil la:

<http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/summary?doi=10.1.1.139.356> [Accesat 20 mai

2011].

Giddens, A., 2006. Sociology. Cambridge: Polity Press Ltd.

Hall, E.T., 1959. The Silent Language. New York: Doubleday.

Jaba, E. şi Grama, A., 2004. Analiza statistică cu SPSS sub Windows. Iaşi: Ed. Polirom.

Jaba, E. şi Jemna, D., 2006. Econometrie. Iaşi: Ed. Sedcom Libris.

Jaba, O., 2003. Economia şi gestiunea întreprinderii. Iaşi: Ed. Universităţii „Alexandru

Ioan Cuza”.

Jinga, I., 2003. Universitatea, între real şi virtual. În: ASE (Academia de Studii Economice), Conferinţa Naţională “Universitatea Virtuală în România”. Bucureşti,

România, 6-7 noiembrie 2003. Bucureşti: ASE.


AE


Kotler, P., 2003. Kotler despre marketing- cum să creăm, cum să câştigăm şi cum să

dominăm pieţele. Tradus din engelză de L. Tomescu. Bucureşti: Ed. Curier Marketing.

Masalagiu, C. şi Asiminoaei, I., 2004. Didactica predării informaticii. Iaşi: Ed. Polirom.

Mehrabian, A., 1969. Tactics in Social Influence. New York: CRC Press.

Pease, A.B., 2004. The definite book of body language. Australia: Pease International.

Rossett, A., 2002. The ASTD e-learning handbook: best practices, strategies and case

studies for emerging field. New York: McGraw-Hill.

Sproule, R. şi Valsan, C., 2009. The Student Evaluation of Teaching: Its Failure as a

Research Program, and as an Administrative Guide. Amfiteatru Economic, XI (25),

pp.125-150.

Wheeler, L., 1970. Interpersonal influence. Boston: Allyn and Bacon.

Zaiţ, D. şi Spalanzani, A., 2006. Cercetarea în economie şi management. Bucureşti: Ed.

Economică.

percepŢia studenŢilor din domeniul economic privind …

Documents