petre s. nàsturel date noi asupra unor odoare dela ... · petre s. nàsturel date noi asupra unor...
TRANSCRIPT
Petre S . Nàsturel
DATE NOI ASUPRA UNOR ODOARE DELA MÀNÀSTIREA PUTNA*
Amintirii lui O. Tafrali
la 20 de ani de la moarte.
Una din înfâptuirile cele mai vrednice de pomenirea a 500 de ani delà
suirea lui Stefan cel Mare pe scaunul Moldovei a fost fârâ doar çi poate reor-
ganizarea vestitului muzeu delà mînâstirea Putna de câtre Ministerul Culturii
în bunâ întelegere çi conlucrare eu Mitropolia Moldovei. Inaugurarea lui la
27 mai 1957 a însemnat un nou îmbold dat cercetârilor privind vechea noastrâ
artâ feudalâ.
Astfel, petrecînd în toamnâ cîteva zile la Putna, am avut tôt râgazul sa
facem cunoçtintâ pe larg eu odoarele muzeului.1 Cu acest prilej am çi deseo-
périt unele lucruri necunoscute çi totodatà ne-am dat seama, ajutat fiind de car-
tile pe care le luasem cu noi, câ unele lipsuri çi greçeli nu au fost pînâ acum
indreptate. Scopul rîndurilor de fatà este deci a da în vileag ceea ce ne-am
însemnat în decursul popasului nostru. Felul însâ cum multe din odàjdii atîrnà
de pereti sau sînt închise în vitrine ne-a împiedecat sa le putem cerceta în
deaproape pe toate. Nu ne îndoim prin urmare câ alti cercetâtori vor mai avea
multe de cules la Muzeul din Putna.
Pentru a uçura folosirea însemnârilor noastre, vom înfâtiça lucrarea de
fatâ mai întîi ca o întregire çi uneori o îndreptare a lucrârii clasice a prea
de timpuriu râposatului profesor O. Tafrali. 2 La urmâ, vom adâoga unele date
* Lungimea lucrârii silindu-ne a o împârçi în doua, sfîrçitul ei va apare în volumul
urmâtor.
1 Ne este o plàcutâ datorie a mulçumi $i aici Pàrintelui Protosinghel Dosoftei Murariu,
stareçul mînâstirii, precum çi Pàrintelui ierodiacon Iachint pentru sprijinul §i înlesnirile de
tôt felul de care ne-am bucurat din partea lor în decursul celor cinci zile, petrecute la Putna.
2 O . T a f r a l i , Le trésor byzantin et roumain du monastère de Putna, (text çi atlas),
Paris, 1925.
137
privind cîteva odâjdii neamintite atìt de el cìt §i de harnicul bucovinean Dimi-
trie Dan. 3
Numele sub care ìnfiram odoarele putnene sìnt prin urmare cele date
de Tafrali. 4
C R U C I
Nr. 1
Crucea a$a zisà din ,,Scumpul Lemn."
Organizatorii expozitiei nu au tinut seama pentru datare de o lucrare a
lui V. Laurent, 5 unde se dovedeçte câ crucea a fost fâcutâ pe la 1760 pentru
a sluji nevoilor bâneçti ale minastirii Xeropotamu dela Muntele Athos, care
trimisese in tarile romine pe vestitul monah Daponte. (Vitrina fiind inchisà
mi-a fost cu neputintà a verifica insemnarea de pe spatele crucii, cf. V. Laurent,
op. cit., p. 74, nr. 1 çi p. 77).
Nr. 4
Crucea hatmanului Qavril.
Inscriptia :
-j-CÏ/î\ K|Vk [ c T ' k ] C K TK C p H l'dK pH A JfÉTM AH H K H fl'H H 'k f l’O A H A H Q H A A ih<1
KHp ÎÏH dC Td C ie i n ( lc )K (o )n 8 p d A ^rtC K O A iS • K A ^ T • x3 - M - p - 3 .
Dan p. 50 = Tafrali, p. 5 (nefotografìat) citeau KpTiCT'K, ck Kmirniik,
AMAH/ftHA, AHdCTaClW ÉIHCKOII pd^V,C<KCKOA\$ Ka I ï T . . .
Crucea a fost dâruitâ de fratele lui Vasile Lupu, Gavril hatmanul §i cu sotia
càtre episcopul Anastasie al Radàutilor la 1638 sau 1639. Crucea este din
lemn de chiparos frumos lucrat. Inâltimea ei este de 22,5 cm. (cu miner cu tot)
iar largimea atinge aproape 7,5 cm. Pe una din fetele crucii s-au sapat doi
evangheliçti, Maica Domnului §i Sf. Ion, iar la mijloc se vede Rastignirea. Cea-
lalta fata a crucii arata Botezul Domnului cuprins intre chipurile a doi ingerì
3 D. D a n , M indstirea j i comuna Putna, Bucurejti, 1905. Date bibliografice asupra
Putnei çi odoarelor sale in bibliografia intocmità de D a n i e l a B r a t u (cf. volumul B iblio
teca Centrala de Stat a R .P .R ., Stefan cel Mare, 500 de ani de la ìnscaunare. . ., Bucureçti,
1957, numerele 403 — 409 çi 493 — 497; de adâugat ìnsà lucrarea deosebit de ìnsemnatà
a lu i G a b r i e l M i l l e t (in colaborare cu Hélène des Ylouses), Broderies religieuses de
style byzantin, (text §i album) Paris, 1947 (o parte din album a apârut în 1939). Nu am
folosit lucrârile lu i I. D. Çtefânescu, Em. Turdeanu etc. decît în unele cazuri, deoarece nu
tindem sa dâm aci o lucrare exhaustivâ, ci doar materiale de studii.
4 Ne mulçumim a face cunoscut în aceastâ lucrare observaçiile noastre, farà a intra
in discuçii privind arta feudalâ moldoveneascà îndeobçte çi farà a ne deda unor cercetâri
mai largi asupra acestor odoare. Nâdâjduim însâ câ vom putea, eu ait prilej, sà încercâm a
zugrâvi liniile mari aie culturii vechi romîneçti.
5 V . L a u r e n t , La prétendue croix byzantine du trésor de Putna, extras din Acad.
Roumaine, «Bulle tin de la section historique», X X V —I, Bucarest, 1944, p. 71 — 88.
138
$i a doi evangheli^ti. Fiecare col? a ferecàturii poleite a crudi este impodobit
cu cite o floare cu patru petale, pàstrind incà urme de smalt ro§u ?i verde.
Chenarul este aurit.
I C O A N E
Nr. 23
Coborirea la lad.
Inscriptia (nu se cite§te invers — cf. Tafrali, p. 10, nr. 3 — decit pe pianga
albumului lui, cli§eul fiind copiat gre?it !) :
f ci'/ft HKONd WKCKd apJflAMHApHT GllHpHAWH WT n$THd KA’feT *30A
Dan p. 54 = Tafrali, p. 10 + pi. XIV, nr. 23.
wkok Tafrali. Crucea uitata de Dan §i Tafrali.
David impàrat, batrin incoronat, are lìngà el un sfinì imbràcat in piei,
Sf. Ioan Botezàtorul. Pe aureola ferecatà a lui David sint batute trei pietre
(una albastra, una ro?u ìnchis §i alta pe semne de sticlà sau quart.)
Nr. 24
Inalt area.
Si aici cli§eul lui Tafrali (p. 11, nota 1 §i pi. XIV , nr. 24) a fost copiat
pe dos.
Tafrali crede cà aceastà icoanà a putut fi zugràvità de acciari mina cu
Coborirea la lad. Ea este insà mult mai frumoasa, nefiind retu§ate chipurile
sfintilor.
Nr. 25
Nafterea lui Hristos :
De indreptat f eia hkoh-tì iip( fccK/!\)T-fcii K(oropc>AH)il,H
Cf. Dan, p. 53 = Tafrali, p. 11.
R I P I D E
Nr. 33
Insemnam cà din cele douà ripide din 1497, una este frintà in doua. Se
vor indrepta in lectura lui Dan, p. 52 §i Tafrali p. 15 cuvintele ckiii'k §i ypaa\
prin chk §i \-pdAih.
O fotografie a unei ripide la Tafrali, pi. IX, nr. 33.
*
* *
V A S E
Nr. 47
Cristelnita lui Làpusneanu din 1567:
Se vor indrepta urmàtoarele scapàri ale lui Dan, p. 56 $i Tafrali, p. 18:
OKHCKH, (’(oCnC^AÌH)^, r(0C)n(«'),\,>K‘', C'KTKOpmia, n8TH0H AUMiaCTHp.
13i>
Lingà capul de bour moldovenesc se vede o cruce Inscrippa e aurità,
ca $i piciorul §i tortile cristelnitei. Cu toatà insemnarea de pe vas, socot cà
nu e o cristelnità de botez, ci un vas pentru aghiasmà.
Nr. 48
Colivarul lui Làpu$neanu din 1567 :
La inscriptia din 1567 trebuie citit ^ §i maah 11 E©PA<lH h IlerpK h
KoCTaHTHH.
ìntre numele lui Bogdan §i Constantin se aflà medalionul Ruxandrei
Doamna cuprinzind o cruce -dz a§ezatà intre douà lalele §i in axul capului de
bour cu care incepe inscriptia.
** ¥
• PANAGHIARUL DELA M O LD O V IJA
Nr. 55
Acest frumos panaghiar de sidef, necunoscut de Dan, poartà pe dinàuntru
o insemnare de jur imprejurul celor douà capace pe care Tafrali, p. 21 (§i
pi. XVII, nr. 55) n-a putut-o deslu§i decit in parte §i chiar cu gre§eli.
Capacul cu Xenofilia lui Avram (intruchiparea Sfintei Treimi) are pe cotor
un decor fiorai aurit. Insemnarea sunà:
f CKH naHarHiapK • ChTKOpH IlVHK T éKAHHK H C'k IICApSJKHHa (ro TiKAd • H A M *
ero k'k 3dA[S-] (iar pe cel de al doilea capac): f iuhé céeH? h poahtéaékk ckoh^k
Il Kc3A\H KpdTiJ TìKAH • K'K illOAAaKHHH Krt(-fe)TC> x3àd • T
Maica Domnului ,,Platitera” impodobe§te al doilea capac pe dinàuntru.
Marginea lor este crestatà. Trei ìncuietori, azi stricate, asigurà inchiderea pana-
ghiarului. Pe din afarà, amindouà capacele §i-au pierdut ferecàtura, §i nu se
mai vede decit sideful.
Diametrul panaghiarului este de circa 14 cm.
Insemnarea de mai sus dovede§te, a?a dar, cà a fost fàcut in 1553 de Ion
Tedici cu sotia Tecla §i dat minàstirii Moldovita pentru sufletele lor, ale pàrn>
filor lor §i al lui Cosma, fratele Teclei.
*¥ *
E V A N G H E L I A R E
Nr. 57
Evangheliarul lui §tefan cel Mare ferecat de Ruxandra Doamna. (Cf. Ta-
frali, p. 22— 23 = Dan, p. 75).
Insemnarea de pe ferecàturà sunà astfel:
f ceti TeTpoi\'(an)riA ivehokii ii u'KOKa r(c'c)n(o)AJKa P oSanA a w t t;eT-K\‘oe cpiRpc
w t c-raparo G r e ^ a iia koikoa*» h a M * k k I IS th o i AwtiacTfp haì/K « éc(t) XP<>‘HK
Sciienìi np(n)*i(e)cTKi,T. kaa(ah)m hi4<k Hama i;(orop«'AH)nA KA(b)TO 30H ceri. Ka.
140
Evangheliarul lui § te fan cel Mare Bogdan cel Orb din 1507.
Cf. Tafrali, p. 23— 24 §i album, pi. X III, dar mai ales studiul amànuntit
al prof. M. Berza, Ultimul manuscris miniai din epoca lui §tefan cel Mare, in
Studii §i cercetàri de istoria artei, II, Nr. 3—4, 1955, p. 109— 132 (numeroase
fotografii).Nr. 59
Evangheliarul lui Petru Albotà, staroste de Cernàufi.
Tafrali, p. 24— 25 dà in traducere francezà cuprinsul a douà insemnàri
slavone§ti (luate dupà D. Dan, p. 71—72). Indreptam citeva mici scàpàri. Astfel
la cea dintii, scrisà pe o fila de la sfìrfit: w(r)nd; c(ki)Nd; CTvSpkmeHitM
c(K/a)'r(d)ro A(*>)p; k(o)jkìh; TiTpoi\'(dH)r(e)Ak ; c(ka)toa\8; ToropdAlw) !
(ll)TKdJf; X(plCT0)Ck ; U,(dp)CTKH.
Dupà inda ìnsemnare urmeazà — lucru neluat in seamà de D. Dan —
urmàtoarele (scrise cu o cernealà albàstruie) : GTe imcdiiTe wticAHMcck iioaokh
Ì\’AÌÉ p'KCIII H iWOHdCTHp.
Pe foaia urmàtoare, se citefte a doua insemnare culeasà de D. Dan.
ìndreptàm : Tfrpoey(dn)r (t) Ak; c(iìa)t (o)mov; np (e) c (ka)’H jH ka (a) a*'ihu,h ;
E(oropoAH)nH; a W wvr; kHsmhaa ; !r$AMN(-fe) Gnipì'A®n8; A(-b)TC.
Vom vedea insà cà alte insemnàri au ràmas necunoscute.
Manuscrisul este impodobit cu chipurile evangheliftilor. Miniatura cu
Sf. Matei (Al^tìfd) are un colorit viu. Capul sfintului este senin, in vreme
ce i§i ascute pana de scris cu un cutit. Arhitectura inconjuràtoare slavo-bizantinà este redatà in ro§u §i albastru.
Miniaturi cu sf. Marcu §i inceputul evangheliei dupà acesta au fost luate
din manuscris §i sint a§ezate sub sticlà intr-un col? din muzeu. Ca stil
chipul lui se inrude§te indeaproape cu al Sf. Matei.
Sfintul Luca (aSka) are o imbràcàminte care prevestefte stilul manuscri-
selor lui Crimea. Cútele hainelor sint insemnate cu dungi groase de aur pe
fondul albastru sau ro§u al vefmintului. Chipul lui Luca este destul de reliefat
pe un fond de arhitectura redatà ro§iatic. Nu este de sigur o miniatura prea
deosebità. In schimb frontispiciul evangheliei fàcut din rotocoale impletite —
ro§ii, galbene, albastre fi aurite §i cu picàtele — este foarte frumos.
Cìt despre sfintul Ion ((Iwn) , el serie aflìndu-se intr-o pesterà. In coltul
sting, sus, se vàd cele trei raze ale Sfintei Treimi, spre care evanghelistul prí
vente. Are lìngà el un co? cu patru suluri. Tehnica este acciari ca la miniatura
cu Sf. Luca.
Pe fata filei ce poartà chipul evanghelistului Luca serie:/ ? ^ /
c-hH TÉTpoey(dN)r(e)AÌ'e cktho.ui h wkoka pdE k(©)jkì'h ridHk llerpoy ’ìIaewt^ ,/ J
CTdpwCTd l IfpkHlVKeHkKÌH • H AJAÉ er0 *IVA(ht)b* CékIì K"k c(K/i\)Tkl IIStìHCKOH
AWHdCTkip • HAfiKe *c(t) \'pd,v\k «ycrienie np-b'i({)cTki/ft EA(d)A(e)l|(Hn);R HdUMi
E(oropcAH)u^i • kk A-kTo 3ivo’ (sic!) Av(tcn)u,d dnpiAÌ'd - Al: ~ :
N r . 58
141
Cu cernealà albastruie altcineva a mai scris:
t 3,\f nhcjaS nor,M c-fe oyKiNsa npi urSMeirb KHp GnypHA^H.
Pe spatele ferecàturei, impodobità cu Adormirea Maicii Domnului, este
sàpatà o inscriptie (inedita?), care nu are decit foarte marunte deosebiri or-
tografice fata de cea de adineaori §i anume :
c k TeTpo(\*(aH)r(e)rtie; a\wa(htiì);k; ScniHÌ'e; Krt-bTO x3oe • a • t (= august 5).
Data de pe ferecàturà (5 august 7079 = 1571) arata cind anume ?i-a min-
tuit lucrul me§terul aurar. Cà insemnarea se vede o data scrisà cu cernealà la
14 Aprilie 1571 §i o datà sàpatà la 5 august, este o dovadà, dupà pàrerea noastrà,
cà textul scris cu cernealà era hàràzit ferecàtorului, ca sà §tie ce insemnare anume
va trebui sà sape pe legàtura ferecatà a tetravanghelului. Aceasta làmure§te un
procedeu de muncà al vremii. Si astàzi cind dai la legat o carte, obi§nuie§ti a
sublinia pentru legàtor cu creionul elementele de pe foaia de titlu care trebuie
sà aparà pe cotorul legàturii.
Datele amintite de D. Dan $i de noi dovedesc cà la 5 august 1569 scrisul
manuscrisului a fost gata §i cà la 14 aprilie 1571 evangheliarul a fost dat la
legat, ferecàturà fiind astfel ispràvità la 5 august din acela§i an.
Nr. 60
Evangheliarul lui Qheorghe pircàlabul Hotinului.
La textul lui Tafrali (p. 25 = Dan, p. 72) se vor ìndrepta urmàtoarele:
j ’sivpne; kiiLthu-k; iw 6peAxT(a) (Iiv este o ligaturà constind din w tàiat de o
barà perpendicularà).
Data este foarte greu de verificat, datorità ìmbinàrii semnelor, dar in loc
de MapT. serie AUpr. fT,
Ìnsemnàm cà in albumul lui Tafrali, pianga X, nr. 59 infàti§eazà de fapt
dosul ferecàturii acestui manuscris (dar fotografia a fost copiatà pe dos !). Cxt
despre fata ferecàturei, ea este impodobità cu Coborìrea la Iad.
★
R A C L A
Nr. 63
Racla zisà a moastelor Sfìntului loan cel Nou dela Suceava.
La cele spuse de Tafrali (v.p. 27—30 §i pi. X V III—XX) adàugàm cà ostaci
romani care iau parte la ràstignirea lui Hristos, poartà pe armele lor prescurtarea
SPQR (Senatus populusque romanus). Nimeni nu pare sà fi luat in seamà felul
cum un inger vine sà ia sufletul tìlharului pocàit, pe cind un mie diavol càtàrat
pe bratul crucii culege de pe buzele celuilalt tìlhar ràstignit sufletul lui osindit
pierzaniei.★
142
E P I T A F E
Nr. 64
Epitaful sìrbesc.
Tafrali (p. 31 çi pl. XXI) spune: « épitaphios sur soie mauve brodée de
fil d ’or et d’argent. » De fapt sint doar urme slabe de aceasta matase in jurul
personagiilor, a chenarului etc. Azi totul se desprinde pe un fond alb, de pinza
de in, sub care se aflâ altul, mai grosolan. Aerul este mârginit de jur imprejur
cu o matase roçie care ii da mai multa stralucire.
Cà cei care au lucrai acest scump odor nu çtiau greceçte se do vedente pe de
o parte de înfàtiçarea slava a slovelor insemnarilor çi pe de alta parte de gre-
çeli (bunâoarâ BdfiiWH, a h,wì,c pentru KAftuvH, .yîÎAWç). Tafrali a lasat la o
parte accentele çi virgúlele.
Avem prin urmare de transcris:
t H éhoh KdenwH ( = B r t e n w H ) eta-
a\a a h a\oc arrfAWH am o« Eencm
KEKpari hw ( = V i *) 0(£)S • Acre
Cu privire la ctitori trimitem pe cititori la o lucrare a lui V. Laurent6.
Nici acest învâtat çi nici Tafrali, n-au pâstrat insâ intocmai greçelile de accente
(uneori lipsa lor), çi nici punctuatia insemnârii greceçti (cusute cu slove de
infamare slava, dar cu particularitâti paleografice greceçti). lata deci o noua
transcriere : Mv^<t07]toi K(iipi)e tôcç twv ctou, xatcràpi||CTiç 2ep¡3ia;
EçY](iiaç ¡xovax^ç ctuv OuyocTpt Hep^iaç E im pa^iaç ¡i,ovu.yr\Ç,-
La descrierea fâcutâ de Tafrali (p. 31— 32) avem de adâugat cîteva lucruri.
Astfel, starea marginilor aureolelor îngerilor dovedeçte câ au purtat mârgâ-
ritare, dar lipsesc tóate.
Stelele sint lucrate cu sîrmâ de aur (nu çi de argint cum spune Tafrali),
iar inima stelelor este roçie.
în schimb chenarul cuprinde, in niçte rotocoale, stele de argint. Tot de
argint — anume unul la douà — sînt çi semnele de lîngâ crucea « pâtée ».
Urmele piroanelor pe mîinile çi picioarele lui Hristos sînt redate eu galben
çi castaniu.
Fire albastre çi roçii aratâ cútele veçmintelor çi mai aies relieful penelor
aripilor îngerilor.
De pe ripidele îngerilor lipsesc pe ici pe colo grupe întregi (dar putine)
de mârgâritare foarte mici.
încâltâmintea îngerilor este stacojie.
Fire de mátase cafenii redau pârul çi barba lui Hristos, precum çi pàrul
îngerilor. Fire mai închise dau relief çuvifelor, unele sînt în aça fel lucrate încît
6 V . L a u r e n t , op. cit., p. 91—94.
143
ingerii au pàrul incirliontat ; panglicile ce le fin pàrul sint cìnd albastre, cìnd
ro?ii. Un fir verde-galben margínente obrazul ingerilor.
Toate fedele au multa expresivitate care se potrive^te cu mi$càrile fiecaruia.
Par-cà s-a zugràvit cu acuì !
Armonie ?i màretie, bogàtie §i evlavie sint tràsaturile epitafului. E1 e mai
lini§tit in toate privimele decit cel din 1490 dàruit de §tefan cel Mare.7
Nr. 65
Epìtaful mie din 1481.
Citeva nepotriviri §i lipsuri la transcrierea textelor (cf. Dan, p. 67 =
Tafrali, p. 35).
Astfel la rugàciune ìntilnim: — KA(a)rowEpa3Hki lwcn<j>k C'K AP’ksa c kiiìaìk
iiP(h)m(h)ctc*é T-bao etc. Mai departe mhcto/r.
La sfir§itul ìnsemnàrii de inchinare serie cà §tefan cel Mare „ . • • c-ktkoph
c'kh aep Ka(-k)ro *i5*ine A\ap. k.“
Descrierea fàcutà de Tafrali (cf. album, pi. XLII, nr. 85) poate fi intregità.
Astfel patul de aur pe care zace Iisus ràposat are o margine ro§ie. Fondul
arata mai departe o impletitura de fire groase de mátase castaniu ìnchis.
Numele arhanghelilor care inconjoarà pe Hristos, sint: ap\'a. A\H\'aiiAk
§i ap\'a. raKpì'HA (pe planul cel din urmà) precum §i apjf- pa< (ana) §i apjf. HpoyHA
pe primul plan. Iruil este o stìleire a numelui Uriil.
Toate insemnàrile sint fàcute din fire de aur. Pentru stele s-a folosit numai
sìrmà de argint. Ripidele sint de aur. Bucata de pinza care incinge trupul Domnului
este, ca §i crucea din aureola, din fire de argint. Tot a§a §i luna. Hainele §i aureola
celor infaticati pe epitaf sint presàrate cu nenumerate màrgàritare. Dar cele
de pe aureola lui Hristos §i in parte acelea de pe aureola Maicii Domnului lipsesc.
Fecioara Maria este imbracata ìntr-un verde-albàstrui ; maforul ei este auriu.
Sfìnta aplecatà la picioarele lui Iisus are o hainà ro§ie acoperità cu o manta
verde. Alta femeie lìngà ea arata ca Precista. Sint Maria Magdalena cu
cealaltà Marie, precum arata siglele M.
De§i sint lucrate cu màtàsuri, fedele lui Hristos, ingerilor §i sfintelor sint
grosolane. Aripile ingerilor dau o impresie de relief datorità unor fire verri
care le stràbat.
Cu toatà bogara lui, nu se poate spune cà acest mie epitaf este frumos.
Poate nici lui Tafrali nu i-a plàcut prea mult, càci s-a multumit a reproduce
o micà fotografie.
Cred cà fondul pe care se deta§eazà broderia nu este potrivit. Il pun pe
seama unei oarecari Maria care a innoit ?i ni§ e procovete cu infàti§area Apos-
tolilor (cf. numerele 83,84 ?i 85).
7 Despre acest epitaf sirbesc v. |i G. M i 11 e t, op. cit., p. 99 j i urm. (date istorice
foarte importante ; accentuarea inscripfieì grecejti nu se potrive§te cu totul cu a broderiei)
?i pi. C LX X X V .
144
N r. 66
Epitaful lui §tefan cel M are din 1490.
Insemnarea a fost redatà cu mici scàpàri de Tafrali (p, 36, pi. XXII).
Astfel: .zb. nu f ; H3K0/\fHif(Av) w(t)ii,a; h cHK|rkumiYcA\ ; ea (a) rcmcTHKO» ;
KK3AI0KÌIIHHAMI A^TH.
Descrierea fàcutà de Tafrali este prea putinà. lata deci citeva §tiri nouà.
Fondul epitafului este un atlas albastru deschis, rupt pe ici pe colo. Tot
a?a arata ?i marginile epitafului.
Pe acest fond se deta$eazà ingerì §i sfinti, imbracati mai ales cu fir de aur.
(Miinile ingerilor nu sint acoperite, precum serie Tafrali). Cei patru ingerì de
pe primul pian au miini de argint, la fel §i ingerul de sus care arata cu mina
spre capul lui Hristos. Maria Magdalena, despletità ?i cu bratele càtre cer, este
imbracata in verde inchis. Sfintul de pe primul pian de la picioarele lui Iisus
— Iosif din Arimatia sau Nicodim ? — are pàrul §i barba alba iar mìneca
hainei sale este vinata.
Hristos zace pe piatra ungerii, ro§ie §i cu marginile verzi. Aureola lui este
de aur, dar crucea e albàstruie ca otelul, pe cìnd un fir ro§u inseamnà marginile
ei. Deosebite màtàsuri sint intrebuintate cu màiestrie pentru a reda càrnurile,
pàrul, barbile fiecàruia. Unele chipuri sint foarte izbutite. Astfel pe al Mariei
Magdalena sint intipàrite durerea §i groaza; de§i este cam teatralà, mi§carea
bratelor ei ridicate in sus este puternicà §i destul de adevàratà.
Maica Domnului, cu capul lipit de al Fiului ei, il tine imbrattai pe acesta
precum dovede§te a$ezarea in pian a aureolelor lor.
Sfios §i palid, dràgàstos si adinc mi§cat, Sf. Ion apucà o mina a Domnului
$i se retine de marginea patului.
Ìn spatele lui Iosif §i Nicodim, se vàd douà femei despletite §i plingind.
Una, ca §i càruntul Iosif, i§i duce la gurà mina dreaptà acoperita cu mantaua ei.
Ingerii ce tin ripide la colturile de sus sint gravi §i induio^ati. Altul,
aràtind cu mina spre Hristos, se uità la un inger care face semn càtre Nicodim
§i Iosif. Par-cà i§i spun unul altuia jalnica priveli§te de pe pàmìnt. Jos patru ingeri
stau in genunchi, doi din ei tinind cite o ripidà. Cei doi de la mijloc adinc indure-
rati i§i due mina la obraz.
§i simbolurile celor patru evangheli§ti sint in a§a fel a^ezati de par a lua parte
?i eie la prohodul Domnului.
Prin màrimea sa — 2,52 m. X 1.66 spune Tafrali — aerul pare a fi ca o
frescà mare ìnfàti§ind o sguduitoare tragedie. Hristos insà ia parte la ea ca « erou
principal » numai trupe§te, lipsit fiind de orice adiere de viatà. Bratele lui cam
subtiratice ca §i anatomia lui rudimentarà §i prea categorie redatà il fac stràin
de durerea ce o stirne§te in jur. Urmele piroanelor lui sint redate cu ro§u,
rànile avind de jur imprejur cearcàne inchise §i cu slabe revàrsàri de sìnge, de
pildà la mina dreaptà.
i o — e. 420145
Ca sá mai intregim aceste scurte insemnári, 8 vom mai spune cá ripidele
ingerilor de sus ínfáti^eazá serafimi de aur pe fond argintiu, pe cínd cei de jos
tin ripide de aur pe fond ro§u. Stelele presárate pe epitaf sint márginite cu aur
iar la mijloc au cite un punct ro§u.
Slovele insemnárii de inchinare a epitafului ca §i acelea de língá simboluri
sint de argint, pe fond de mátase vifinie. Fire de aur le margínese pe fiecare,
ca §i stelele.
Flori stilizate §i impletituri Incolácite inconjoará fiecare simbol; ele se regá-
sesc §i pe alte tesáturi de pret din vremea lui $tefan cel Mare.
Nr. 67
Epitaful lui Qavril Totrusan pentru minástirea Voronef din 1516.
Fa£á de felul cum Tafrali (p. 37 §i pl. XX III) a redat insemnarea de pe acest
odor, nu avem de indreptat decit: in loe de t ; TOTpSSuidHK; ckh dtp;
Md^K; c(KM)T(d)ro; n«E'bA<",«’cHá-
Tóate aureólele, ca §i cele ale simbolurilor evangheli§tilor, au avut már-
gáritare. Ele au ramas doar in parte la unii din ingerí §i din sfinti, la Sf. loan,
la Maica Domnului §i la Hristos. Nestemate — al cáror soi nu-1 cred a fi prea
deosebit — se vád pe capul Mariei (o piatrá ro§ie), pe aureola lui Hristos,
deasupra barbiei (alta, ro§ie); ingerul ce tiñe crucea are douá peruzele pe
aureola sa iar cel cu floarea este impodobit §i el cu o piatrá ro§ie a$ezatá pe aure
ola-i. Urma suli^ei ?i acelea ale cuielor sint redate cu mátase ro$ie.
Cei doi « apostoli » cum le spune Tafrali §i care stau aplecati la picioarele
Domnului sint de fapt ucenicii Nicodim §i Iosif.
Dacá ne uitám mai pe indelete, vedem cá descrierea fácutá de Tafrali poate
fi incá intregitá. Astfel Maica Domnului §i Iosif din Arimatia poartá cite o hainá
verde sub mantaua ce le acoperá umerii. Piatra de ungere pe care zace Hristos
este fácutá din fire ro§ii §i aurii iar marginea este albástruie. Tot albástrui este
§i scaunul pe care stá María, dar marginea lui este de argint iar partea unde se
?ade este ro§ie. Scaunul de sub picioarele ei aratá la fel.
Maforul de aur al Mariei Magdalena acoperá haina ei albastrá.
Hristos, íngerii §i Sf. loan au párul castaniu. Unii din ingeri sint incirliontati.
Ripidele lor de aur poartá serafimi. Márgáritare alcátuesc pe crucea aureolei lui
Hristos cuvintele (dar O lipse§te, locul fiind acoperit de mina Fecioarei
María).
De§i Tafrali spune cá fondul pe care e brodat aerul este o mátase « mauve
(pourpre) », ea este de fapt ardezie. Este o mátase brodatá cu flori de aceia$i
culoare. Pe acest fond inchis se desprinde puternicá, vie §i ginga§á, toatá pro-
8 Vezi neaparat ?¡ G. M i 11 e t, op. cit., p. 106 g i pl. C L X X X IX .
146
hodirea lui Hristos. Aci cele páminte§ti §i cele cerefti se imbiná armonios, fárá
a mic§ora intru nimic fiorul de suferintá §i nici puternica emotie stápinitá cu
depliná noblete. 9
Nr. 68.
Epitaful lui loan al lui Arghir din 1738.
(Cf. Tafrali, p. 37— 39 ?i pl. XXIV).
Aerul e mai izbutit pentru vioiciunea coloritului, decít prin felul lucrului,
grosolan §i rece in pofida bogátiei materialelor intrebuintate.
De indreptat urmátoarele:
a) « Inainte lui Pila(t) a státut» (nu « stá Iisus »)
b) « pre Hs la stálpu íl bat » (i\ din íl este mic, sub chenar)
c) t KA(d)r«>WKpd3HH, nu KAT rOWKpd3NH !
d) La numele dáruitorilor citesc « Ion sná Argir i sotul Ilinca », nu Arghir
sotul Ilinca (pentru Ilincái spune Tafrali, (p. 39, n. 1). Cu alte cuvinte aerul
a fost fácut de un oarecare Ion §i sotia sa (« sotul » cum se mai spunea in limba
veche) Ilinca la 1738 (7246), Arghir fiind tatál lui Ion.
La urmá: « Roxandra au cusut», nu c(u)sut, slova $ fiind aruncatá sus
íntre K ji C.
V Á L U R I
Nr. 69
Zaveasa ínáltdrii Domnului din 1484.
(Cf. Tafrali, p. 39 $i pl. XXV).
Válul nu este din 11 martie 1484 cum a citit Tafrali, ci din 11 aprilie (dn.
*>!•). Arhanghelul AavjÁ este o stilcire a artistului pentru Uriil. Dupá initialele
lor, apostolii ínfáti^ati acolo sint incepind déla stinga Andrei (A), Filip ('1'),
Vartolomei (II), loan (Iw), Matei (sau Marcu M), Pavel (II) iar mai departe
la dreapta Petru (II), Luca (¿1), Marcu (sau Matei di), Simion ((í) §i Toma (0).
Hristos se aratá pe cer intr-o slavá de argint, §ezind pe un curcubeu redat
aci prin douá dungi ro§ii. Ro§ie este deasemeni §i crucea din aureola sa. La
stinga este un soare de aur iar in dreapta altul de argint (in locul lunii, poate
pentru mai multa simetrie).
Hristos, arhanghelii §i sfintii ráma?i pe pámint sint cu totii inve^mintati in
haine aurii. Uneori apare §i verdele inchis. Fondul závesei este de atlas ro§u,
aproape cu totul destrámat insá; de aceia aratá mai mult galben. In multe locuri
atlasul a dispárut, lásind sá se vadá pinza de in u$or albástruie care cáptu$e$te
válul.
9 Cf. deasemeni despre acest epitaf citeva rinduri la G. M i 11 e t, op. cit., p. 107.
10*147
N r. 70
Zàveasa Adormirii M aicii Domnului din 1485.
(Cf. Taftali, p. 40—41 ?i pi. XXVI).
Fondul era o mátase albastru inchis. Urme se mai vàd in jurul inscriptiilor.
Acum este inlocuit cu o stofà nouà, otelie, ceea ce slabe^te mult tonalitatea
intregului val.
Toti cei veniti la ingroparea Mariei sint imbracati in aur ; unele parti de haine
sint totu§i argintii (mai ales la Sf. Pavel, la Sf. Petru §i la ovreiu) sau verzi.
Arhiereii ce se vàd la colturi pe cel din urmà pian poartà ve§minte ro§ii sau verzi ;
toti au un omofor argintiu cu cruci de aur. Maforul Fecioarei este auriu iar
haina ei castanie. Maria zace pe un pat inalt ro§u ; are sub dinsa un covor argintiu
tàiat de dungi ro§ii, iar capul ei sta pe o pernà verde, ro§ie §i aurie. Fire verzi
sau ro§ii inseamnà cútele hainelor. Fetele unor sfinti sint frumoase ; bàrbile sìnt
lucrate mai tóate cu fire de mátase albastru inchis, dar unele sint incàruntite.
Acoperi$urile ce se vàd in depàrtare sìnt cusute cu mátase ro§ie, amestecatà cu
fire de aur. 10
Nr. 71
Zàveasa Bunei Vestiri.
Textul insemnàrii de pe acest vài a fost redat de Tafrali (p. 41 §i pi. XXVII).
Nu avem de indreptat decit iiSthoh k' h in loc de (iSthoii hioh. Tot a$a, de$i era
loe destul pentru c> din intìia silabà a cuvìntului voevod, (fiul lui Bogdan
voevod), s-a cusut numai kìiu\v,h, nu koèkC',\ii.
Aceastà zàveasà e datatà numai din 13 iunie, fàrà ìpsemnarea anului. Jinìnd
seama insà pe de o parte cà vàlul cu Inàltarea este din 15 martie 1484 iar cel
cu Adormirea din 5 mai 1485, iar pe de altà parte de unitatea de stil a acestor
trei vàluri care ìmplicà acclami artist, credem logic ca poala cu Buna Vestire sà
fi fost fàcutà inaintea celorlalte douà, intrucit liturgie vorbind Buna Vestire se
serbeazà la 25 martie. Intrucit dupà facerea vàlului cu Inàltarea s-a scurs poate
un an de zile (cam 14 luni) pìnà a fost gata zàveasa ìnfàti§ìnd Adormirea, credem
cà vàlul cu Buna Vestire a trebuit sà fie lucrai inaintea lor, pe semne in 1483.
Este desigur doar o ipotezà logicà.
Cit prívente làmuririle date de Tafrali, le vom imbogàti cu urmàtoarele:
Cusàturile au fost lucrate pe o mátase albastrà, azi foarte pràpàdità, sub
care se vede o pinzà de in albàstruie.
Maica Domnului §i arhanghelul Gavriil sìnt imbracati cu o rochie verde
§i obi;jnuita manta de aur. Incàltàrile Fecioarei sìnt stacojii, iar trimisul ceresc
e descult. Tot de aur sint mantalele impàratilor ?ì proorocilor David §i Solomon ;
aceea a tatàlui e càptu^ità cu ro§u; fiul are un ve§mìnt verde. Cununile lor sint
10 Vezi $i observafiile pàtrunzàtoare ale lu i G. M i l l e t , op. cit., p. 81—82 (unele
asemànàri cu vàlul de mormint al Mariei de Mangup) j i pi. C L X IV §i C L X III.
148
de aur fi de argini, dar §i ro§ii pe alocuri. Arhitectura din spatele lor este argintie,
iar acoperi§urile sint verzi sau ro§ii.
Gavriil §i Maria stau pe o podea de aur avind marginile ro§ii. Partea de sus
a jiltului din care s-a sculat Fecioara este argintie, cea de jos de aur iar ìnàun-
trul arata albàstrui.11
Cele scrise in filacterele {mute de imparati sint cusute cu fire de aur pe fond
de argini. Toate celelalte ìnsà sint lucrate cu sirmà de aur. Penele aripilor arhan-
ghelului sint ìnsemnate cu fìr de matase ro§ie. Crucea ce o tine este de asemeni
de aur. Obrazele tuturor sint frumos lucrate cu màtasuri gaibui.
Valul se inseamnà prin simplitatea-i nu lipsità de bogare §i prin mi$carea
lui Gavril càruia par-cà ii ràspunde Fecioara prin cuvintele din Luca, I, 38 :
ci paca rc'cno,\,HHa §i a.m.d.
Nr. 72
Dvera cu Ràstignirea din 1500.
Tafrali a descris mai pe larg (p. 41—43 §i pi. XXVIII) acest vai care intre-
ge§te §irul celor de mai sus, de§i stilistic a fost lucrai de alte mìini.
Insemnàm cà toate inscrip^iile de pe el sint cusute cu fìr de aur. Citeva
mici gre§eli la Tafrali se poi indrepta astfel: pacn/RTie r(ocno ,H)Hf ; >Kenc> Cf ciik
tkoh §i ce a\(<i)th TKOta (cf. Evanghelia dupà Ioan, XIX, 27) urmat de un text
pe care nu-1 poi deslu§i; ctÌvI lv Kri> (nu gtc Tafrali), adicà Sf. Ion Bogoslov
(Teologul), Evanghelistul, iar nicidecum Sf. Ioan fratele lui Hristos ( ! ?) cum
a crezut Tafrali. Interesantà este ligatura numelui suta^ului Longhin, awr.
Cu D. Dan, p. 106, citesc in inscriptia votiva Doamna Maria « a ('k)i||TÉP
PaA kwì(kc>)a in loc de APT Tafrali. Data insa trebuie sa fie 16 august (arScr
is) iar nu 20 (K) cum a crezut Tafrali.
Dacà stelele de pe dverà sint de argini, cum spune Tafrali, totu§i cele din
jurul lui Hristos sint de aur. Serafimii de asemeni sint numai de aur, iar fetele
lor sint lucrate din màtasuri. Crucea este vi§inie.
Mici §i ingenunchiati la ràdàcina crucii, Nicodim $i Iosif din Arimatia sint
imbracati cu haine de un ro§u càràmiziu §i verde-albastru ; au §i aureole.
Golgota este redatà albàstruie §i verzuie. Ìntr-o groapà ro§ie se vede tidva
lui Adam.
Maica Precista se uità indureratà la fìul ei ràstignit; are un vermini verde
?i un maforon de aur. Sf. Ion este ìmbràcat ro§u càràmiziu $i cu o manta de aur.
11 G. M i 11 e t, o p . cit., p. 84 (?i pi. C L X X II —CLXXI1I) face cunoscut un alt vai
cu chipul Bunei Vestiri. Ì1 socotim indeaproape inrudit ca tip iconografie cu cel de la
Putna. Se aflà la minastirea Iviron de la Muntele Athos. Este ìnsà o danie munteneasca.
Inscrip^ia slava (textul la M illet) arata ca « Acest scut 1-a fàcut igumenul Simeon iero-
roonahul in zile binecinstitorului j i de Hristos iubitorului Io Petru voievod §i ale fiului
sau Io V ladul voievod la leatul 7053 » (1544— 1545). Petre este Radu Voda Paisie — Petru
de la Arge? — fi fiul sau Vlad, frate cu Marco (jtire impàrtajità de I. Sabàu j i Fr. Pali
invàfatului francez, o p . cit., p. 33).
149
Coifurile osta$ilor §i al lui Longhin sìnt argintii, suta^ul insà are o armurà de
aur pe cind acelea ale tovarà§ilor lui sint de argini. Itarii lui sìnt lucraci cu lire
verzi §i aurii.
Scena este cam imbicsità §i naivà. Abuzul amànuntelor ìnneacà dra-
matismul ei.
Nr. 73
Dvera mare din 1510 a lui Bogdan Vodà (Adormirea Maicii Domnului).
Nu ìncape indoialà cà acest mare vài (2,38 m X 1,92 m. dupà Tafrali) este
unul din cele mai frumoase odoare ale mìnàstirii Putna, ba chiar una din cele
mai desàvir§ite infàptuiri ale vechii noastre arte bisericefti.12
Tafrali (p. 43— 45 ?i pi. XXXI—XXXV) n-a spus totul despre acest minunat
vài a§a de bine pàstrat de aproape patru veacuri §i jumàtate. Precum se ftie el
are, cusutà in mijloc, Adormirea Precistei. Scena este inconjuratà cu 15 medali-
oane mici din care 12 ìnfàti§eazà cetàtile unde fìecare apostol se afla gràind cuvin-
tul evangheliei, atunci cind ingerii au venit sà le vesteascà moartea Mariei ?i sa-i
ducà prin vàzduh la ìnmormìntarea ei.
Sus de tot se aflà pe douà rinduri o lungà inscriptie. Inàltimea la care se
gàse?te impiedicà a verifica ceea ce a citit Tafrali (op. cit., p. 44—45). Crucea
ìnsà are chipul urmàtor 4r. Sub inscriptie, la fiecare colt vedem cite o cetate
de care va fi vorba mai jos. Cele douà medalioane cu ingerì inaripati plutind
pe nouri §i privind spre pàmìnt unde se desfà§oarà prohodirea sfintei Marii
sìnt despàrtite de altul cuprinzind o cruce in X (ca cea zisà a Sfintului Andrei)
ìntre bratele càreia sboarà patru serafimi.
Despre cetàti, despre numele lor §i al fiecàrui apostol avem nu putine de
spus. Incepem de la stinga, de sus in jos.
1. Cetatea Rìm (p„): Roma. Se vàd 11 turnuri de tot felul §i un turn mare
la mijloc ; cinci oameni s-au suit la metereze ; unul poartà un fel de potcap ro§u.
Ora^ul mai are o ìmprejmuire, unde se aratà doi in§i. Intr-un nor afarà
din cetate, jos, dar deasupra scenei centrale a Uspeniei, deosebe§ti un bàrbat
pàros §i bàrbos insotit de un ìnger. Numele lui e insemnat prin n. Este Petru.
Apostolul pare a cere o làmurire, dar trimisul ceresc ìi face semn sà se gràbeascà
cà-i va ràspunde pe drum.
2. Sub norul sfintului Petru, se aflà altul, cu Ioan (P ). Acesta se uità
spre pàmint ca unul càruia ii pare ràu cà a plecat. Ingerul insà a §i pornit.
la In legatura cu aceastà mare dvera se cuvine sà am intim aci pe cea dàruità de Alexandru
Vodà Làpujneanu mìnàstirii sale Slatina la 17 iulie 7079 (1561). Pentru descrierea ei,
vezi P. § . N à s t u r e 1, Stravedute odoare inapoiate de U .R.S.S., in « M itropolia Bana-
tului », V II, nr. 10— 12, Timifoara 1957, p. 210—211. O fotografie, din pàcate prea mica
§i slabà, in plicul Arta feudald in expozitia tezaurului (Moldova, sec. X V —X V II), publicat
de Muzeul de Artà din R .P .R . Dacà cumva zaveasa de la Slatina a fost lucrata la Putna,
socotim cà s-a inspirat dupà aceea a lu i Bogdan ?i dupà patrafirele Nr. 96 $ì 97.
150
Cetatea este Efez (^). Acolo un cap incoronat §i cu al{i patru oameni stau
la metereze. Se vede ínsá cum stind afará loan apostolul (Iw) cuvinta in fata a
cinci págini imbrácati in dulame aurii, verzi sau vi§inii. Toti poartá cite o palárie
inaltá, verde sau vi$inie. Sfintuí este imhrácat in aur.
3. Mai jos, vorbe?te Marcu (£) cu ingerul, pe ñor. Cetatea este, fire§te,
Álexandria (“|). §i acolo este un impárat, cu o coroaná de argint §i un ve.fmint
verde §i inso^it de un alaiu de patru in§i. Un om se uitá de pe un fel de foi§or.
Pe planul íntii se mai vád mai multe cápete.
4. Acum este rindul altui apostol sá plece. Ingerul este in spatele lui, dar el
pare a-§i cere iertare de la cei din cetatea 4 (Edesa ?). Este, cred, Andrei (a nuA !):e
il vezi intr-adevár tot pe el (A) cuvintind la cinci oameni, in afará de cetate.
Ora-jul este inconjurat de un zid de jur imprejur; un puternic turn se gaseóte
ináuntru; la metereze se vád trei cápete. Imbrácámintea oamenilor e ca la cei
de mai sus.
5. Sf. Iacov (ra) porne§te cu ingerul §i cu norul lor. Amindoi i§i iau ramas
bun de la cetatea Ierusalimului (1'”); se vád turnuri inalte, de aur sau de argint.
In afara zidurilor se aflá o bisericutá cu o cruce mare (Sfíntul Mormint?) iar
lingá ea stá un impárat cu o coroaná verde, albastrá §i ro§ie §i cu ve§mint auriu;
doi in§i il insólese. Un om sus pe ziduri se uitá ingrijorat. In cetate se mai vede
o cládire avind o cruce pe ea (Templul?!).
Cercetind acum iconitele cusute in partea din dreapta deslu§im de sus in
jos urmátoarele:
6. Pavel (n) apostolul, bárbos, cu fruntea inaltá §i chela, cu par putin pe
la spate, stá de vorbá cu ingerul. Au §i plecat prin vázduh, dar Tesalonicienii
(t) nu-i slábesc din ochi. Ora§ul constá dintr-un turn impunátor §i de un zid inv
prejmuitor cu douá turnuri mici. De pe metereze prívese §apte oameni.
7. Sf. Matei (au) §i ingerul se pregátesc sá coboare pe pámint, vázindu-o
adormitá pe Maica Domnului. Pe fetele lor se citesc mirare §i duio^ie. Spre din§ii
nse uitá locuitorii cetátii Sardes ( 4 ). §i acolo il putem vedea pe sfint predicínd
evanghelia.B
8. Teba (0) pare sá fie ora§ul spre care aruncá o privire Sf. Luca (rt8)
luindu-$i sborul cu ingerul. La ei se uitá de pe ziduri vreo 7— 8 oameni.
9. Ingerul íi face semn lui Simion (chm) sá porneascá. Abia de au plecatN
din cetatea B (Vavilon?). Pe zidurile acesteia se gásesc cítiva oameni care aratá
cu mina spre ei. Se mai vede sfintul §ezínd in afara ora?ului §i privind un lung
alai de oameni: sint acolo 17 cáciuli!
10. Si Vartolomei (Kdp) a pornit, tot cu un ínger. Puternica cetate * (?)
pare aproape pustie. Nu se aratá decit doar patru cápete de oam
151
In sfir^it, marginea de jos a dverei cuprinde douà medalioane a?ezate sub
scena mare a Adormirii. Avem de la dreapta spre stìnga :
11. Cetatea Ierapole (lep), unde este o bisericà avind o cruce pe turla-i,
este aceia pe care o parasele Sf. Filip ($), plecind insotit de mai mul{i oameni
la poarta ora§ului.
12. Cetatea de unde se duce Sf. Toma (tio.w) cu ìngerul sàu se nume§te H t.
Este vorba de fapt de India ! Pe metereze se arata, printre turnuri, trei oameni
care aruncà o privire. §i aici vezi o turlà mare cu o cruce.
Intre aceste douà scene de jos se aflà un vas de argini din care pornesc
vrejurile unei fiori care, incolàcindu-se pina sus de tot inconjoarà flecare iconità,
despàr{indu-o de celelalte. Aspectul decorativ este desàvir§it prin ni§te albastrele
presàrate pe ici pe colo.
Sub ghiveciu, se aflà o deschizàturà anume fàcutà in dverà (vezi pianga
XXXI). Scopul ei nu ne apare limpede, fiind desigur in legàturà cu locul din
bisericà unde se intrebuintea in vechime acest odor. Nu credem insà cà acolo
trecea vreun mìner de u§à.
Cercetàtorii nu au amintit un alt amànunt care este legat de medalioanele
de mai sus.
Astfel trei nume apar de sus in jos in dreapta dverei. Sint cusute cu fire de
aur pe fond auriu, ceea ce ingreuneazà deslu^irea lor. Mai ìntìi lìngà iconita cu
Sf. Matei (mai sus, nr. 7) se cite§te in colt pe trei rinduri 30c||h A\|[d, Zosima.
Apoi, in afara medalionului nr. 9 (Sf. Simion), §i anume intre el fi colacul
ràsucit al chenarului apare icchik (?). In sfir§it sub iconita Sf. Vartolomei (nr.
10), ìnghesuit intre aceasta §i chenar deslu$e§ti douà silabe despàrtite una de alta
Ma p ,é (Mardarie ?). Poate nu gre§im cìnd socotim cà avem de a face cu numele
unor càlugàri (nu ìntelegem insà pe al 2-lea) care vor fi migàlit ei, cu ochii,
mintea, inima §i ale lor degete aceastà dverà din cale afarà de frumoasà. Intr-o
vreme mai nouà se cunosc alte odàjdii lucrate de bàrbati. 13 Dacà aceste trei
nume sint intr-adevàr iscàlituri de me$teri monahi, atunci se cuvine sà luàm
aminte cà dvera dela Putna este, pe cit §tim noi, cel dintii odor iscàlit din tarà.
Cetitorii sà binevoiascà a ne ìngàdui sà mai aducem incà unele §tiri privitor
la acest vài scump.
Precum se §tie, partea cea de la mijloc a dverei infàti$eazà màreata scena a
Adormirii Preacuratei. Este cuprinsà intr-o mare firidà de argint impodobità cu
fiori vi§inii tinind locul unor capitele.
Maica Domnului zace pe un pat ìnalt acoperit cu un covor vi§iniu cu picàtele
aurii iar poala de jos este de argint, insà cu picàtele tot de aur. Marginea de sus
a patului este verde (iarà§i cu picàtele de aur). Adormita e intinsà pe un acoperà'
mìnt de argint cu dungi ro§ii cuprinzind unele decoratii florale. Are o hainà
13 P. $. N á s t u r e 1, art. cit, p. 207 51 nota 42. (Pe pi. XXXIX din albumul lui
Tafrali se pot vedea inceputul numelui lui Zosima precum §i ciudatul Iosnii).
152
\
albastru-argintiu §i o mantie de aur. Fata ei este seninà. Capul sta rezemat pe o
pernà argintie impodobità cu un ciucure de aur.
Hristos este ìnvàluit intr-o slava (mandorla) de argint dar cu raze de aur.
Pàrul §i barba lui sìnt ro§u ìnchis. Poartà o càma§à vi$inie, ascunsà aproape toatà
de un maforon auriu. Sfintul Petru $ine o càdelnità de aur ; are o carnata verde-
albastru, pe cìnd haina sfintului Pavel este vi§inie. Tot verde este §i carnata
sfíntului ion care se aflà in spatele lui Petru. Deosebim intre alti sfinti §i patru
arhierei cu omofor de argint cu cruci aurii. Mai multi sfinti au pàrul §i barba
ro?iatice: pricina este cà màtasea, cafenie sau castanie, s-a ros foarte mult; al^ii
insà le au albastre. Ovreiul ale càrui miini tàiate de palo§ul arhanghelului Mihail
au ràmas prinse de patul Fecioarei, poartà o hainà de argint §i o manta de
aur. Arhanghelul insà are o piatola de argint ca ?i sabia lui iar ve§mintul $i
aripile lui sint aurii.
Cit prívente pe inchinatomi nepretuìtei dvere, Bogdan cel Groaznic,
infàti?at mititei in spatele arhanghelului, el este imbràcat intr-o lungà dulamà
de aur, ale càrei poale §i guler sìnt de argint; poartà pàrul lung §i este incoronai.
Fetele tuturor sint cam asemànàtoare intre eie, insà pàstreazà oarecum datina
icònografiei bizantine. Arhitectura este de argint, iar acoperi§urile aurite, verzi
sau vidimi.
Cuvintele ScriihT* K(or<>poAn)nH sint cusute cu fire de argint. La fel §i lunga
insemnare de sus prin care Bogdan inchina dvera minàstirii ctitorite de tatàl sàu.
Adàugàm in sfir$it cà zàveasa este apàratà pe tóate laturile ei cu cite o fì§ie
larga de mátase ro§iaticà decolorata.
Sà ni se ierte dacà ne-am ìntins cam multi§or la descriere, dar greu este
sà te desparti de zàveasa lui Bogdan Vodà. ..
Nr. 74.
Vàlul de pristol din 1502.
(Cf. Dan, p. 63 = Tafrali p. 45 §i pi. XXXVI, nr. 74 jos).
De ìndreptat la textul inscriptiei : z t ; noKpoKtHK; ckk.
Nr. 75.
Vàlul de tetrapod din 1503 dat de Maria Voichita.
(Cf. Tafrali, p. 45— 46 ?i pi. XXXVII, nr. 75).
Trebuie citit in textul inscriptiei: r(o)c(nc>)A^<J ; H AdAf K'K aumhka;
Kivfcro.
N E B E D E R N I J E
Nr. 80.
N ebedernita cu Adormirea Maicii Domnului.
Cf. Tafrali, p. 47— 48 §i pi. XXXIX (fotografia micà de ansamblu a fost
copiatà pe dos !).
153
Aceastâ odajdie este într-adevâr, precum spune Tafrali, o « admirable
et unique étoffe ». Mai mult ca bogâçia de fir de aur çi argint çi multimea
mârgâritarelor te uimeçte migaia cu care a fost brodatâ nebedernita. Socotim cà
nu este de prisos a adâuga cite ce va la cele scrise de Tafrali.
Astfel multimea celor de fatâ la Adormirea Maicii Domnului se desprinde
pe un fond de aur. Mîntuitorul tine in brate sufletul mamei sale. In dreapta
çi în stìnga sa stâ cite un arhanghel iar în spatele lui se vede un noian de capete
de îngeri, (treisprezece la numâr). La câpâtîiul Mariei se aflâ 6 apostoli çi eu
un arhiereu iar la picioarele ei alti apostoli çi eu încâ un arhiereu. Simetria dom-
neçte din plin peste tot.
Mârgâritare nenumârate çi destul de groase (din care lipsesc doar cîteva)
ridica scumpetea odâjdiei. E drept câ totodatâ eie o îmbîcsesc, stînjenindu-te
cînd te uiti chiar cu lupa la amânuntele cusâturii. Migaia cu care s-au lucrat
chipurile tuturor sfintilor este uluitoare. Bunâoarâ Sfîntul Petru, aduce aminte
frescele bizantine delà biserica Sf. Nicolae Domnesc delà Curtea de Argeç.
Fiecare cap ar trebui fotografiat cîte unul. Toatâ lumea e imbracata eu aur, în
afara arhiereilor — aceçtia eu cîte un omofor de argint — çi a diaconului eu câdel-
nita din spatele lui Petru care çi el tâmîiazâ. La fiecare colt al scenei stâ un sfeçnic
mare, cam butucânos, înecat în mârgâritare. Fiori14 din fire de mâtase verde
çi roçie împletite eu sîrmâ de aur împodobesc poalele patului Fecioarei; fiecare
floare este înconjuratâ de cîte un rotocol de mârgâritare. Chenarul nebedernitei
este înfrumusetat la fel. Mandorla lui Hristos strâluceçte de aur çi de argint.
Putina arhitecturâ care se desluseçte printre miçcârile sfintilor este aurie,
dar ferestrele çi acoperiçurile sînt argintii iar încâperile sînt verzi çi roçii pe
dinâuntru. Poti deosebi pînâ çi o coloanâ cu un puternic capitel chiar deasupra
cuvintelor TŸjç 0 (sotó)xou Cu toatâ pârerea lui Tafrali, citesc ajutat de o lupâ
'H KO IM H ZIS (nu K 0 IM 0 IS E 2 ); H este închis.
Nr. 81.
Nebedernita cu « Platitera ».
(Cf. Tafrali, p. 48 çi pl. XL, Nr. 81).
(Se gâseçte sus, în depozitul muzeului). Nu împârtâçim pârerea lui Tafrali
câ chipul Maicii Domnului este chiar aça de « très finement brodé. » Departe de
a fi o lucrare din veacul al XV-lea, odajdia pare sa fie din veacul al XVII-lea
sau al XVIII-lea judecînd dupâ împletiturile chenarului ei. Este în foarte bunâ
stare, nelipsind decît cîteva mârgâritare ale rotocolului care o cuprinde pe « Pia-
titera. »Nr. 82
Nebedernita cu simbolurile evanghelistilor.
(Cf. Tafrali, p. 48— 49 §i pl. XL, nr. 82).
14 G. M i l l e t , op. cit., p. 65 (çi pl. C X X X II) vorbeçte de doua variante aie tranda-
firului persan, afa cum il aratâ manuscrisele începînd din veacul al X-lea.
154
Prività in ansamblu, nebedernita este de mare frumusete. Vàzutà insà dea-
proape, chipurile lui Hristos, arhanghelilor. etc. sìnt mai grosolane.
Chenarul odàjdiei care folosefte impletituri geometriee §i florale §i unde
apare crucea ìncirligatà o a$eaza intr-adevàr in domnia lui Stefan cel Mare. Oare-
cari asemànàri cu chenarele unor vàluri de mai sus (nr. 69 §i 70) sìnt de netàgà-
duit, ca §i cele cu epitaful din 1506 al mìnàstirii Dobrovàt.15
A N T I M I S E
Nr. 87.
Ìmpàrtàsirea apostolilor sub ochii Maicii Domnului.
Tafrali (p. 50—-51 §i pi. XLI, Nr. 87), crede cà acest vai il infami,■jeazà pe
Hristos §ezind in fata unui pristol fi slujind cina cea de tainà §i ca apostolii se
apropie ca sa se cuminece. Dar deasupra acestui Hristos, care prive§te spre cer,
se arata in slava Maica Domnului. De aceia ridicàm intrebarea dacà nu cumva
cel ce jertfe§te piinea §i vinul nu este mai de grabà Petru. In dreapta se vàd
intr-adevàr §ase apostoli dar 7 initiale, din care doi n (Petru §i Pavel). Cel ce
§ade la masà are mai curind tràsàturile lui Petru, decìt pe ale lui Hristos, jude-
cìnd dupà felul cum el arata pe alte pocrovete §i vàluri liturgice din aceea vreme.
Nr. 88.
Antimisul mitropolitului Qhedeon (c. 1653— 1658).
Este aproape necunoscut, càci pe cìnd D. Dan (p. 108— 109) il pune pe seama
unui mitropolit Ghedeon §i a lui Stefan voevodul Moldovei, Tafrali, mergind mai
departe vorbe§te de. . . §tefan cel Mare (p. 51 ; fàrà plan§à fotografìcà). La muzeu
antimisul este expus ca fìind din anul 1610. Faptele stau cu totul altfel. Precum
dovede§te frumoasa insemnare inedità, tipàrità cu aur pe acest vài liturgie staco-
jiu, el a fost sfìntit de mina lui chir Ghedeon, arhiepiscop §i mitropolit de Suceava,
in zilele lui Gheorghe Stefan voevod.
Ghedeon a pàstorit din 1653 pinà in 1659 16 iar Gheorghe Stefan a domnit
din 1653 pinà in 1658. In acest ràstimp se a§eazà deci antimisul de la Putna.
15 C f. E m. T u r d e a n u, La broderie religieuse en Roumanie. Les épitaphioi moldaves
aux XV-e et XVI-e siècles, extras din Cercetâri Literare, IV , 1941, pl. V II.
16 N . I o r g a, Istoria bisericii romineçti j i a viefii religioase a Romînilor, II, 1930,
p. 326. Antim isul este necunoscut lu i N i c a M . T u \ â, Sfintul antimis. Studiu istorie,
liturgie simbolic, Bucure?ti, 1943, care la p. 22 aratâ câ cuvintul aitar apare numai pe
antimisele slavonejti (precum se întîmplâ toemai eu cel de la Putna), bizuidu-se între altele
pe un antimis din 1650 sfinçit de m itropolitul Stefan al Ungrovlahiei sub Matei Basarab
(op. cit., p. 62). Tot acolo se aratâ câ antimisele erau de obicei de in alb §i câ în veacul al
XlX-lea apar antimise galbene, cafenii, verzui çi mai rar roçii (op. cit., p. 54). Prin urmare
antimisul de la Putna este deosebit de interesant §i în privinça culorii sale. împotriva pârerii
155
Insemnarea suná precum urmeazá:
f ivATdpK r(ociicrv,HH)a E(or)a 11 cn(a)ca nj||iuii'o I(cS)c(a) X(picT)a h
rip'b¡|KKiKaHie c(n/5\Ta)ro A (8) í d II naM-bcA h c-h3Aa era h c-kkp kiijhcm \-paa\ k k || havIv
np(-b)M(É)cT/ft h np'b..................... KA(a)A(H)iHniÉ h HaiueH B(eTOp«AH)ii,{ h npHC-
ho || A (M "T í)pk illapi/í\ h m(h)ct (h )Harc é/í\ Sciiíiiií h wc(k/¡\)th c a m K(Aarc)-
ca(o)bh(t ) cm p8KO/ft K hCÉ || npkwcKíijifNHaro wTii,a n(a)wer(o) K\fp FfAewH ap\'i-
fn(H)cK(o)na h AVHTpo||n«»AHTa CíS«iaKCKaro k ( k) a h w Krt(a)r©i(f)cTHKar© h X(pi)-
CTi>AKKHKaro || r(oc)n(c)AHiiS Hami.w Iw rewprífí] G T í$ana KoeKCA(a) || k(o)>kik'
av(h)a(oc)tiw r[o]c(noAa)p'K 3 éa\ah M oaaM kckoh.
Deasupra crucii slave din mijlocul antimisuVii cuvintele nap’K caann. De
sus in jos ic \c mi Ka. Pe lemnul de deasupra bratului crucii, serie III1U
(Iisus Nazarineanul tar Iudeilor). Lingá sulitá citim TpccTK iar deasupra bure-
telui serie k oiiií. La coltul stíng, sus, este infáti§at Matei evanghelistul (íV A\a0íH)
cu simbolul sau (ingerul) iar la dreapta se gaseóte Marcu (tvr. AxapKo) avind
§i el simbolul sáu (leul).
(va urma)
HOBBIE flAHHBIE O U.EPKOBHOH YTBAPI1 MOHACTBIPH nYTHBI
P E 3 K 3 M E
3 i a craTbH , n o c B íi in e in ia H naMHTH O pecT a T ac f ip a jin , co ; ; h h cMepra k o to -
p o r o H cno jiH H Jio c t ;ina;i;naTi> j ie r , h b j ih c t c h p e 3yjii>TaTOM p a 3b icK aH H Íí, n p o H 3Be-
ACHHLIX aBTOpOM B MOIiaCTbipe riyT H a . H O B b lM B p a 3bICI<aHHHX aBTOpa HBJlHeTCH
HcnpaBJieHHe paH ee n c p e , ia i iu o r o TeKCTa aiaB H H C K H x , a H iio i’A a h rp e 'ie cK iix
na;iriH ceH Ha HeKOTOpbix c o K p o m im a x 3HaMeHHToro K y jibT ypH oro n e n x p a b
ByKOBHHe G r e c a n a B e jiH K o ro h , c A p y ro ií b p a 3BHTHH om icaH H H M H orax
06 "beKTOB. A b t o p x a ioK c oTKpbiJi TaM h iieKOToptie ,e m e HeH3BecTHbie K yjibTypH bie
HeHHOCTH, KOTopbie oyAVT o n n c aH b i b npoAOJi>KeiiHH craTbH b a ie f ly io m e M TOMe
>Kypnajia « Rom anoslavica». H yw epanH H oSteKTOB coxpaHHeTcn Ta, h o a k o to -
po ft h x n 3y q a .11 T ac jjp a jiH .
H a 3t o t pa3 npHBOflHTCH HOBbie AanHbie o K pecT ax, u n o iia x, u ep K O B iiu x
c o c y a a x h T .n . Y t o h h h c t c h , h to naH araap JVe 55 6biJi iipe n o A n e cen MOHacTbipK>
MojiAOBHHa (b ByKOBHHe) H ohom T ckjihh b 15 5 3 r o / iy . C jieflye T ynoMHHyTb,
lui Tuçâ (p. 72 çi nota 184) cá válul de la Putna din 1481 (cf. Tafrali, p. 50, nr. 85) este
un antimis, noi vedem ín el un pocrovâç acoperind laolaltS potirul çi discul la liturghie.
Válul nr. 83 (ibidem) acoperea discul. Aceste trei procoveçe au fost fâcute împreunâ,
precum dovedeçte stilul lor (cf. Tafrali, pl. XL I, nr. 83 çi 84 çi pl. X L II, nr. 85). în legá-
turá cu antimisele, amintim çi de lucrarea lui I. D. S t e f â n e s c u , Autels, tissus et broderies
liturgiques, « Analecta » II, Bucureçti, 1944, p. 105 —; 116 ÿi pl. IV —X IX (nu se pomeneçte
acela de la Putna al lui Ghedeon dar învâtatul profesor recunoaçte eu bunâ dreptate câ aça
zisul antimis din 1481 este un aer, p. 119 çi pl. X X II).
t
166
HTO Cpe/(H OKOBaHHbIX eBaHI'CJILCKHX KHHT, KHHra IlO apeiIIiaiI 60«pHH0M rieTpOM Aji6oTa, xIepHOBHHKHM cxapocTOH b 1569 r., 6wiia nepe^aHa no 3aBemamiio Me>KAy 14 anpejiH h 5 aBrycTa 1571 ro^a (Ne 59). 0 6 T>e;iHHHercH onncaHHe :>iih- Tpar})nii h ajrapHbix 3aBec. 3aBeca c H3o6pa>KeHHeM EjiaroBemamiH (Ne 71)
Morjia 6biti> c;;ejiana b 1483 ro^y. KpoMe noapoÖHoro onncanH>i 6ojiliiioh 3aBeci>i
1510 ro.ua, no^apcnHoñ npaBHTejieM BoraanoM (Ne 73), npecTaBJunomeñ cneny YcneHHH BoroMaTepH, OKpyjKeHHyio MeflanbOHaMH, b k3>kaom h3 KOTopbix BHfleH anocTOJi, riponoBe/ibiBaioinHÌi eBanrejiHe b Kpenocxn nan pa3 b to BpeM>i, Kor/ja npHÖbiBaiox aHrejibi c BecTbio 06 YcneHHH EoroMarepii, — aBTop o6pan;acT BHHMaHHe emc Ha HenoTopbie BbiiuHTbie HMeHa rio npaio 3aBecbi, KOTopbie MoryT 6biTb HMeHaMH MOHaxoB, co3/iaBiiiHx stot inefleBp MOJi/iaBCKoro cJjeo/iajiLHoroHCKyCCTBa.
^ to KacaeTCH i!a6e;ipeiranKa, to aBTop no jia ra eT , irro iia;if>e,apeHiiHK JVe 81
r a n a P la ty te r a , o t h o c h t c h k X V I I — X V I I I Beny, ho He k X V - M y .
3aBeca nofl Ne 87 H3o6pa»caeT ripimamcm-ie anocTOJioB b npncyTCTBHH BoroMaTepH. T a ìt a a n B e ^ e p u H , o/inano, coB epm aeT cn He XpncTOM, i<ai< nojiarajin 30 cero BpeiweHH, a anocTOjioM IleTpoM.
OnyßjiHKOBbiBaeTCH xaioKc aHTiiMHc (Ne 88), noMra neH3BecTHbiH, MHTpo- nojiHTa Moji;iaBHH Peleona (okojio 1653— 1658 r.).
XIjIH 03HaK0MJieHHH C HJIJTIOCTpaiJHHMH npOCHT qHTaïeJICH o6paiHa-n-,CH K anböoMaiw paöoT O. Tappami h I'aBpuHJia Mhjic, ynoMHHyTbix b 6H6jiHorpa4)HH.