piaŢa monetarĂ - economiexiceconomictgmures · pdf filebăncile, alte instituţii financiare...

Pag

e1

PIAŢA MONETARĂ

PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Conţinutul pieţei monetare:

ce reprezintă

obiect

rol

agenţii economici care acţionează pe piaţă

2. Cererea de monedă:

agenţii economici de la care provine

factorii care o influenţează

3. Oferta de monedă: agenţii economici de la care provine

4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar

cum se realizează

sistemul bancar:

componente

funcţii

5. Creditul şi dobânda:

ce reprezintă

funcţiile social-economice ale creditului

clasificarea creditului

condiţiile de acordare a creditului de către bănci şi instituţii de credit specializate

mărimea dobânzii, indicatori

moduri de calcul a dobânzii

factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii

profitul băncilor

6. Operaţii pe piaţa monetară

7. Evoluţia masei monetare; operaţii prin care piaţa monetară asigură:

creşterea volumului masei monetare

restrângerea masei monetare

8. Glosarul temei

9. Aplicaţii

1. Conţinutul pieţei monetare:

Piaţa monetară reprezintă:

o formă specifică de piaţă cu concurenţă imperfectă

locul de întâlnire a cererii cu oferta de monedă

Obiectul pieţei monetare este reprezentat de:

masa monetară

schimbul de lichidităţi.

Rolul pieţei monetare:

compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiţi agenţi economici

reglează cantitatea de monedă în economie.

Agenţii economici sunt:

purtătorii cererii şi ofertei

intermediarii.

Pag

e2

Vr

PQM

2. Cererea de monedă:

Provine de la agenţii economici care:

cheltuie, prin natura activităţii lor mai mult decât resursele de care dispun

recurg la împrumuturi (credite).

Aceşti agenţi economici pot fi:

întreprinderile, pentru finanţarea afacerilor

trezoreria sau tezaurul (casieria statului), pentru acoperirea deficitului bugetar

băncile, alte instituţii financiare care au nevoie de credite

populaţia, pentru realizarea unor proiecte.

Factorii care o influenţează:

Volumul total al schimburilor mijlocite de monedă şi viteza de rotaţie a acesteia:

unde: M – masa monetară

Q – volumul bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor

Vr – viteza de rotaţie a banilor

Masa monetară este influenţată:

direct proporţional de volumul valoric al schimburilor de bunuri şi servicii (QP)

invers proporţional de viteza de rotaţie a banilor (Vr)

Amploarea creditului de consum, raportul dintre valoarea bunurilor vândute pe credit

(scadent într-

o perioadă ulterioară) şi mărimea plăţilor efectuate (în perioada curentă) în contul creditului

unde:

M – masa monetară

QP – volumul valoric al bunurilor şi serviciilor tranzacţionate

Cr – creditul de consum (scadent ulterior)

Ps – plăţi efectuate în prezent în contul creditului

Vr – viteza de rotaţie a banilor

Posibilităţile sistemului financiar-bancar, exprimate prin volumul creditelor care pot fi

acordate agenţilor economici

Nivelul veniturilor, astfel:

Nivelul veniturilor Volumul tranzacţiilor de bunuri şi

servicii

Cererea de monedă în circulaţie

Creşte Creşte Creşte

Scade Scade Scade

Intensitatea înclinaţiei agenţilor economici spre lichiditate, având la bază:

mobilul venitului, preferinţa pentru bani lichizi

mobilul afacerilor, păstrarea banilor pentru viitoare plasamente mai avantajoase

mobilul prudenţei, păstrarea unei sume de bani ca rezervă pentru situaţii neprevăzute

mobilul speculaţiei, preferinţa pentru bani lichizi, datorită avantajelor faţă de alte

plasamente.

Vr

PsCrPQM

Pag

e3

3. Oferta de monedă:

Provine de la agenţii economici care au resurse monetare temporar disponibile.

Aceşti agenţi economici pot fi:

bănci

case de economii şi de pensii

societăţi de asigurare

alte instituţii financiare

trezoreria sau tezaurul (cu excedente)

populaţia

Banca Centrală (de Emisiune), pentru:

- refinanţarea băncilor care solicită credite

- acoperirea deficitului bugetului de stat.

4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar

Se realizează indirect prin intermediul agenţilor economici care colectează disponibilităţile

băneşti din economie şi pe care le acordă sub formă de credit diferiţilor solicitanţi.

Sistemul bancar (financiar-bancar) este format din ansamblul instituţiilor care gestionează

instrumentele monetare şi influenţează economia prin intermediul monedei.

În ţara noastră, sistemul bancar cuprinde:

Banca Naţională (Banca Centrală, de Emisiune), bancă de stat având următoarele funcţii:

elaborarea politicii monetare, de credit şi valutare a ţării

emiterea de monedă

reglarea masei monetare şi menţinerea stabilităţii monetare

supravegherea activităţii băncilor comerciale

Băncile comerciale, având ca funcţii:

mobilizarea, transferul şi repartizarea disponibilităţilor băneşti

acordarea de credite

executarea de încasări, plăţi

păstrarea economiilor clienţilor

efectuarea unor operaţiuni de vânzare şi cumpărare de valută

Băncile şi instituţiile de credit specializate:

Băncile de afaceri

Băncile de comerţ exterior

Casele de economii

Societăţi de asigurări.

5. Creditul şi dobânda

Creditul este o relaţie bănească între:

creditor, care:

- acordă un împrumut sau

- vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie

debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului care se angajează să

plătească la o dată ulterioară (scadenţa):

- suma corespunzătoare

- o dobândă.

Funcţiile social-economice ale creditului:

sporirea capitalului real

facilitarea tranzacţiilor comerciale

Pag

e4

sporirea vitezei de rotaţie a banilor

creşterea volumului masei monetare

creşterea consumului personal.

Clasificarea creditului are la bază criterii diferite; astfel, după:

Forma în care se acordă, creditul poate fi:

comercial care constă în vânzarea mărfurilor în schimbul unor instrumente de credit sau

efecte comerciale numite cambii (trate, bilete la ordin)

Cambia este un instrument de plată ce implică o relaţie între trei persoane:

- creditor (trăgător) care dă ordin pentru

- debitor (tras) să plătească la scadenţa unui

- beneficiar suma de bani înscrisă, respectiv suma pe care o datorează debitorul

pentru mărfurile cumpărate pe credit

bancar, împrumut acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice

Relaţiile pe care le implică, creditul poate fi:

privat, acordat agenţilor economici particulari

public, acordat statului sau instituţiilor publice

Durata acordării, creditul poate fi:

pe termen scurt, până la 1 an

pe termen mediu, până la 5 ani

pe termen lung, peste 5 ani

Modul de implicare a patrimoniului agentului economic în obţinerea împrumutului, creditul

poate fi:

în alb, fără garanţii materiale

cu garanţii

Destinaţia lui, creditul poate fi:

pentru producţie, folosit pentru dezvoltarea activităţii economice

pentru consum, folosit pentru cumpărarea de bunuri şi servicii.

Acordarea de credite de către bănci şi instituţii de credit specializate se face în condiţiile

îndeplinirii de către solicitant a criteriilor de bonitate financiară:

obţinerea de profit în activitatea pe care o desfăşoară

inexistenţa unor obligaţii restante,

ceea ce atestă capacitatea economică de a restitui creditul la scadenţă.

Dobânda poate fi considerată:

în sens larg, fiind un venit însuşit de proprietarul oricărui capital folosit, în condiţii normale,

în activitatea economică

în sens restrâns, fiind o sumă de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului

de către debitor o anumită perioadă de timp.

Mărimea dobânzii poate fi:

absolută, fiind măsurată prin masa dobânzii (suma de bani plătită de debitor, creditorului)

relativă, fiind măsurată prin rata dobânzii (preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul

de a dispune timp de un an de 100 unităţi monetare); se calculează după formula:

unde: d’ - rata dobânzii

D - dobânda

Cr - creditul

100' Cr

Dd

Pag

e5

Calculul dobânzii se poate realiza în moduri diferite:

Dobândă simplă, pentru credite acordate pe o perioadă:

mai mică de un an sau

mai mare de un an, dar rambursate în tranşe egale

Se calculează după formula:

D=Cr x d’ x n , unde: D – dobânda

Cr – creditul

d’ – rata dobânzii

n – durata creditului

Dobândă compusă (capitalizată):

se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la

sfârşitul perioadei respective

are în vedere faptul că dobânda din fiecare an se adaugă, în anul următor, creditului

acordat, fiind luată în calculul dobânzii.

Se calculează după formula:

D=Sn-Cr, unde: D – dobânda

Sn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei

Cr – creditul

Sn=Cr(1+d’)n , unde: Sn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei

Cr – creditul

d’ – rata dobânzii (anuală)

n – numărul de ani

Rata dobânzii compuse se calculează după formula:

d’n=(1+d’)n unde: d’n – rata dobânzii pe o perioadă de n ani

d’ – rata dobânzii (anuală)

n – numărul de ani

Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii:

Raportul dintre cererea şi oferta de credite

Starea economiei

Factorii de risc

Raportul dintre cererea şi oferta de lichidităţi pe piaţă

Cheltuieli de funcţionare a băncii

Inflaţia are ca efect creşterea ratei dobânzii deoarece creditorul percepe o dobândă nominală

calculată astfel:

d’N= d’r+ri , unde: d’N – rata dobânzii nominale

d’r – rata dobânzii reale

ri – rata inflaţiei

Profitul băncii pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca:

profit bancar brut:

Pr brut=Dî-Dpl , unde: Pr brut – profitul bancar

Dî – dobânda încasată (pentru creditele acordate)

Dpl – dobânda plătită (pentru sumele de bani depuse)

profit bancar net:

Pr net=Pr brut-(cheltuieli de funcţionare a băncii + impozitele plătite)

unde: Pr net – profitul bancar net

Pr brut – profitul bancar brut

Pag

e6

6. Operaţiile pe piaţa monetară sunt diverse, în funcţie de diferite criterii. După complexitatea

relaţiilor dintre agenţii economici pot fi identificate operaţii:

de finanţare, care reprezintă:

principalul tip de tranzacţie

acordarea de credite de către bănci şi alte instituţii financiare, solicitanţilor

de refinanţare:

în situaţia în care creditorul:

- a folosit disponibilităţile sale băneşti pentru acordarea de împrumuturi

- solicită, la rândul său, un împrumut necesar în anumite împrejurări neprevăzute

complexe prin interdependenţele pe care le presupun şi care solicită agenţilor economici

disciplină şi punctualitate.

7. Evoluţia masei monetare

Piaţa monetară, prin operaţiile realizate asigură reglarea cantităţii de monedă care este necesară

activităţii economice: creşterea sau restrângerea masei monetare.

Creşterea volumului masei monetare

Cauzele care influenţează creşterea volumului masei monetare sunt:

creşterea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării

acoperirea deficitului bugetar, prin intervenţia Băncii Centrale

scăderea vitezei de rotaţie a banilor

convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională

reţinerea de către agenţii economici (mai ales de către populaţie şi întreprinderi) a unor sume

de bani ca “rezervă”; desfăşurarea normală a activităţii economice presupune completarea

acestor sume scoase din circulaţie.

Operaţiile prin care piaţa monetară asigură creşterea volumului masei monetare sunt:

Acordarea de credite

Creditul contribuie la creşterea masei monetare deoarece, fiind folosit de către beneficiarul

lui la achitarea obligaţiilor faţă de alţi agenţi economici, se întoarce, dacă (parţial sau

integral) le prisoseşte acestora, la bănci (aceleaşi sau altele); aceste disponibilităţi sunt

folosite de bănci pentru acordarea de noi credite.

Emisiunea monetară realizată de Banca Centrală sau Naţională;

emisiunea monetară:

are la bază cererile mari de credit, disponibilităţile băneşti fiind insuficiente

reprezintă sursa creditului

Schimbul valutar al monedelor străine convertibile în monedă naţională.

Restrângerea masei monetare

Cauzele care determină restrângerea masei monetare:

scăderea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării

excedentul bugetar; suma ce reprezintă excedentul rămâne în afara circulaţiei, în contul

Trezoreriei până la stabilirea prin lege de către Parlament a destinaţiei sale

creşterea vitezei de rotaţie a banilor

convertibilitatea monedei naţionale în monede străine

Operaţiile prin care piaţa monetară asigură restrângerea volumului masei monetare sunt:

Limitarea sau plafonarea creditului

Rambursarea creditelor acordate îndeosebi de Banca Centrală

Schimbul valutar al monedei naţionale în monede străine convertibile

8. Glosarul temei

DEPOZIT MONETAR – sumă de bani depusă la o bancă comercială, pe termene

diferite, cu rate diferite ale dobânzii.

TREZORERIE – bancă a statului; funcţia principală este reprezentată de centralizarea şi

gestionarea fondurilor publice conform prevederilor în vigoare.

CREDITUL BANCAR – un împrumut în bani acordat de bănci întreprinderilor sau

persoanelor fizice.

Pag

e7

9. Aplicaţii piata monetara I.

1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) agenţii economici de la care provine cererea de

monedă şi (B) agenţii economici de la care provine oferta de monedă: întreprinderi, case de

economii, trezorerie (în situaţia de excedent bugetar), trezorerie (în situaţia de deficit bugetar),

societăţi de asigurare, case de pensii, persoane care solicită un împrumut la o bancă, persoane care

depun economiile de care dispun la un moment dat, la o bancă.

A

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

B………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

2. Din elementele care urmează identificaţi (A) cauze care influenţează creşterea volumului masei

monetare şi (B) cauze care influenţează restrângerea masei monetare: creşterea volumului valoric de

bunuri economice puse în vânzare, convertibilitatea în monedă naţională a unei sume de 1.000.000

dolari, la cursul zilei, creşterea vitezei de rotaţie a banilor, excedentul bugetar, reţinerea de către

populaţie a unor sume de bani ca rezervă, convertibilitatea în dolari a unei sume reprezentând

100.000.000 lei, la cursul zilei.

A

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

B………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

3. Daţi un exemplu de situaţie care face necesară:

(a) o operaţie de finanţare

……………………………………………………………………….……………………………..…

…………………………………………………………………………………………………………

(b) o operaţie de refinanţare

………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………

II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:

A B

1. Bănci a. preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune de

100 u.m. timp de un an

2. Credit b. suma de bani plătită de debitor, creditorului

3. Rata dobânzii c. instituţii principale de credit

4. Masa dobânzii d. un împrumut în bani acordat de bănci (întreprinderilor sau

persoanelor fizice)

III. Alegeţi raspunsul corect:

1. Agenţii economici care acţioneaza pe piaţa monetară sunt:

a. purtătorii cererii şi ofertei de monedă

b. intermediarii

Pag

e8

c. exclusiv persoane fizice

d. exclusiv persoane juridice

e. instituţii diferite ale statului

A: a, b; B: c, d; C: e.

2. Creditul reprezintă:

a. o sumă oarecare de bani

b. un împrumut în bani

c. o relaţie banească între creditor şi debitor

d. un venit

e. o investiţie

A: a, b; B: b, c; C: d, e.

3. Factorii care influenţează rata dobânzii sunt:

a. starea economiei

b. raportul dintre cererea şi oferta de credite

c. factorii de risc

d. mărimea masei monetare din economie

e. tipul de operaţiune

A: a, b; B: a, b, c; C: c, d, e; D: d, e.

4. Funcţiile creditului sunt:

a. sporirea capitalului real

b. creşterea consumului personal

c. creşterea volumului masei monetare

d. sporirea vitezei de rotaţie a banilor

e. facilitarea tranzacţiilor comerciale

A: a, b, c; B: b, c, e; C: c, d, e; D: a, b, c, d, e.

5. Potrivit destinaţiei, creditul poate fi:

a. privat sau public

b. pentru producţie sau pentru consum

c. comercial sau bancar

d. pe termene diferite

e. cu sau fară implicarea patrimoniului agentului economic

6. În condiţiile în care un credit este contractat pe o durată de trei luni, cu o rată a dobânzii de 20%,

ceea ce reprezintă o dobândă totală de 1.500 u.m., mărimea creditului este de:

a. 30.000 u.m.

b. 25.000 u.m.

c. 32.000 u.m.

d. 28.000 u.m.

e. 30.500 u.m.

7. Un agent economic contractează un împrumut de 200.000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de

20%, pe 4 ani, rambursabil în 4 tranşe anuale egale.

Dobânda achitată în ultimul an şi suma totală achitată în contul creditului contractat sunt:

a. 10.000 u.m.; 300.000 u.m.

b. 15.000 u.m.; 305.000 u.m.

c. 12.000 u.m.; 310.000 u.m.

d. 14.000 u.m.; 320.000 u.m.

e. 9.000 u.m.; 280.000 u.m.

8. În economia unei ţări, în to, masa monetară reprezintă 2.000 mld. u.m. În perioada to-t1, se acordă

credite de 200 mld. u.m. şi sunt achitate de debitori credite scadente în valoare de 150 mld. u.m.

În t1, masa monetară este de:

a. 2.200 mld. u.m.

Pag

e9

b. 2.050 mld. u.m.

d. 2.350 mld. u.m.

e. 2.000 mld. u.m.

f. 2.150 mld. u.m.

9. În economia unei ţări, în perioada to-t1, pe piaţa monetară cererea de bani a crescut cu 50%, iar

oferta de bani cu 25%. Echilibrul pieţei monetare se caracterizează prin:

a. rata dobânzii şi masa monetară scad

b. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru scad

c. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru cresc

d. rata dobânzii şi masa monetară cresc

e. rata dobânzii şi masa monetară rămân constante

10. Care va fi mărimea unui depozit bancar la termen, peste 3 ani dacă depunerea iniţială este de

200.000 u.m., iar rata anuală a dobânzii este de 10%:

a. 260.000 u.m.

b. 258.000 u.m.

c. 296.000 u.m.

d. 266.000 u.m.

e. 266.200 u.m.

IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi:

1. Dobânda ………. se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mică de un an sau mai

mare de un an, dar rambursate în tranşe ………. .

2. Profitul unei banci pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca profit bancar ………. şi ca

profit bancar ………. .

3. Restrângerea masei monetare este determinată de: ………. volumului valoric al bunurilor

economice şi serviciilor puse în vânzare; ………. bugetar; ………. vitezei de rotaţie a banilor;

convertibilitatea monedei ………. în monede ………. .

4. Cambia este un ………. care implică o relaţie între trei persoane: ………. care dă ordin pentru

………. să plătească la ………. unui beneficiar suma de bani înscrisă.

5. Mărimea dobânzii poate fi: ………. , fiind măsurată prin masa dobânzii şi ………. , fiind

măsurată prin rata dobânzii.

6. În economia unei ţări, evoluţia ratei dobânzii poate fi: ………. , ………. , ………. .

7. Piaţa monetară reprezintă o formă specifică de piaţă cu concurenţă ………. , locul de întâlnire a

………. cu ………. de monedă.

8. Obiectul masei monetare este reprezentat de ………. .

9. Sistemul bancar este format din ansamblul ………. care gestionează instrumentele monetare şi

influenţează economia prin intermediul ………. .

10. După forma în care se acordă, creditul poate fi ………. şi ………. .

Pag

e10

RĂSPUNSURI

II. 1 - c; 2 - d; 3 - a; 4 – b.

III. 1 – A; 2 – B; 3 – B; 4 – D; 5 – b.

6 – a.

Rezolvare:

ndCrD '

..000.30

4

1

100

20

500.1

'mu

nd

DCr

7 – a.

Rezolvare:

..000.40'1 mudCrD

..000.302 muD

..000.203 muD

..000.104 muD

..000.300..000.100..000.200 mumumuDtCrSt

8 – b;

9 – c.

10 – e.

Rezolvare:

nn dSS '10

200.26610,01000.2003

3 S

IV.

1. simplă; egale.

2. brut; net.

3. scăderea; excedentul; creşterea; naţionale; străine.

4. instrument de plată; creditor (trăgător); debitor (tras); scadenţă.

5. absolută; relativă.

6. creştere; scădere; menţinere constantă.

Pag

e11

PIAŢA CAPITALURILOR (FINANCIARĂ)


1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare):

ce reprezintă

obiect

2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară): agenţii economici de la care provin

3. Acţiunile şi obligaţiunile

Acţiunile:

ce reprezintă

clasificare

drepturi conferite deţinătorului

Obligaţiunile:

ce reprezintă

tipuri

caracteristici ale emitenţilor şi deţinătorilor

4. Formele pieţei financiare – caracteristicile acestora

5. Operaţiuni la bursa de valori:

tipuri

caracteristici

6. Rolul bursei de valori

7. Glosarul temei

8. Aplicaţii

1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare)

Piaţa capitalurilor:

funcţionează în legătură cu celelalte tipuri de piaţă (a bunurilor, monetară, a muncii)

este un spaţiu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de valoare (în special

acţiuni şi obligaţiuni)

reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare–cumpărare a activelor financiare pe termen

mediu şi lung.

Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen

mediu şi lung:

acţiuni

obligaţiuni

bonuri de tezaur.

2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară)

Cererea provine de la agenţii economici care doresc să economisească, investindu-şi

disponibilităţile băneşti sub formă de plasamente; pot fi:

persoane fizice

persoane juridice.

Oferta provine de la agenţii economici care au nevoie de finanţare; pot fi identificate următoarele

categorii de agenţi economici:

firmele de stat

Pag

e12

societăţile comerciale private

băncile şi societăţile financiare

statul şi colectivităţile locale.

3. Acţiunile şi obligaţiunile sunt titlurile de valoare cele mai cunoscute care fac obiectul

tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor.

Acţiunile

În economia de piaţă, organizarea principalelor societăţi comerciale este realizată pe

acţiuni. Capitalul societăţii este constituit prin contribuţia asociaţilor; aceştia sunt numiţi

acţionari şi pot fi:

persoane fizice

persoane juridice: societăţi, asociaţii, organizaţii.

Asociaţii primesc, pentru participarea lor la capitalul social al firmei, un număr de acţiuni,

proporţional cu capitalul bănesc subscris.

Acţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături:

atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi din capitalul firmei emitente

poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul titlului, valoarea

nominală (suma pe care o reprezintă) etc.

Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii:

după modul de individualizare, acţiunile pot fi:

nominative, care au înscris numele deţinătorului

la purtător, care nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revenind posesorului

lor

după drepturile conferite deţinătorului, acţiunile pot fi:

ordinare (reprezintă cea mai mare parte):

o dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni pe care le deţin

o dau deţinătorilor dreptul la un dividend proporţional cu profitul societăţii şi dreptul la

vot în Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A.)

privilegiate:

o dau posesorilor unele drepturi pe care ceilalţi acţionari nu le au

o dau deţinătorilor dreptul la un dividend fix şi prioritar în încasarea acestuia

o dar nu şi dreptul de vot în A.G.A.

Drepturile deţinătorului de acţiuni pot fi:

patrimoniale:

dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend

dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia

obligaţia acoperirii unei părţi din pierderile societăţii în situaţia unor

rezultate necorespunzătoare

sociale:

dreptul de a fi informat despre situaţia economico-socială a firmei

dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală a acţionarilor şi la

alegerea consiliului de administraţie

Dreptul posesorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinute.

Obligaţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături:

atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung

poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa (data

expirării împrumutului şi a răscumpărării obligaţiunii) etc.

Pag

e13

Obligaţiunile pot fi:

nominative, având înscris pe ele numele deţinătorului

la purtător, fără a avea înscris numele deţinătorului.

Emitenţii de obligaţiuni:

se obligă să ramburseze împrumutul într-un timp determinat şi să plătească o

dobândă fixă (cupon), obligaţiunile fiind titluri de valoare cu venit fix

- pot fi: întreprinderile publice/ statul/ colectivităţile locale

Deţinătorii de obligaţiuni:

se numesc obligatari

au calitatea de creditori faţă de emitent.

4. Formele pieţei financiare sunt:

piaţa financiară primară

piaţa financiară secundară (piaţa bursieră)

Piaţa financiară primară:

realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise

asigură, prin intermediul băncilor, întâlnirea dintre:

- vânzători, emitenţii titlurilor de valoare

- cumpărători, posesorii de capital bănesc

realizează tranzacţiile cu titlurile noi la un preţ numit curs care este:

- egal cu valoarea nominală a titlurilor

- preţ ferm.

Piaţa financiară secundară realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior; tranzacţiile:

au loc la bursa de valori, instituţie principală pe această piaţă

se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri)

au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţiei, cursului) titlurilor

care diferă de

valoarea nominală a acestora.

Principalii factori economici şi extraeconomici care influenţează cursul titlurilor pe piaţa

financiară secundară sunt:

raportul dintre cererea şi oferta de titluri – factor determinant

nivelul veniturilor aduse anterior de titluri

nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară

rata inflaţiei

situaţia internă şi internaţională.

Piaţa financiară secundară are mai multe forme; pot fi menţionate:

bursa de valori

piaţa extrabursieră.

Bursa de valori:

este organizată ca societate pe acţiuni

este condusă de Consiliul bursei

permite accesul la realizarea tranzacţiilor potrivit unor criterii de performanţă

economică

Piaţa extrabursieră (în ţara noastră piaţa RASDAQ) realizează tranzacţii pentru titluri ce

aparţin unor firme:

reduse ca dimensiuni

neadmise la bursă.

Pag

e14

5. Tipuri de operaţiuni la bursa de valori:

operaţiuni la vedere

operaţiuni la termen, realizate în forme diferite.

Operaţiunile la vedere presupun realizarea schimbului (titluri contra bani):

în momentul încheierii tranzacţiei, sau în cel mult 2 zile lucrătoare

la cursul zilei (afişat).

Operaţiunile la termen presupun existenţa unui decalaj în timp între încheierea tranzacţiei şi

executarea contractului stabilit:

în momentul încheierii contractului se stabilesc

componentele sale: numărul de titluri, cursul

executarea contactului are loc la o dată ulterioară (zi

lichidare sau scadenţă).

Operaţiunile la termen au caracter speculativ datorită modificării cursului până la scadenţă:

vânzătorul este speculator „à la baisse“ ( „bear”), mizând pe scăderea cursului

titlurilor; nu deţine titlurile prevăzute în contract dar mizează pe scăderea cursului

titlurilor; speră să le cumpere la scadenţă la un curs mai mic şi să le cedeze

cumpărătorului la cursul convenit prin contract (mai mare)

cumpărătorul este un speculator „à la hausse “ („bull”), mizând pe creşterea

cursului titlurilor; speră ca la scadenţă să primească titlurile de la vânzător la

cursul convenit prin contract (mai mic) şi să câştige diferenţa.

Caracterul speculativ al acestor operaţiuni are în vedere faptul că obiectul tranzacţiilor este

reprezentat de anticiparea evoluţiei cursului şi nu atât de titluri. O bună anticipare a evoluţiei

cursului aduce agentului economic respectiv un câştig obţinut din diferenţele de curs pentru

titlurile tranzacţionate.

6. Rolul bursei de valori

Bursa de valori are un rol important în cadrul economiei de piaţă, apropiindu-se de modelul

pieţei cu concurenţă perfectă prin:

modul de formare a cursului titlurilor de valoare

modul de informare a celor ce deţin titluri de valoare

mecanismul de realizare a tranzacţiilor.

Rolul bursei de valori este exprimat de funcţiile pe care le îndeplineşte:

Transformarea capitalului dintr-o formă în alta: din capital real în capital bănesc şi

invers, într-un termen scurt, asigurând mobilitatea capitalurilor

Transferarea capitalurilor dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o ţară în alta

Concentrarea puterii economice, controlul asupra societăţilor pe acţiuni fiind realizat

prin deţinerea pachetului acţiunilor de control; acesta reprezintă numărul minim de

acţiuni care asigură deţinătorului posibilitatea de a dispune de majoritatea voturilor în

Adunarea generală a acţionarilor şi de a desemna Consiliul de administraţie

Semnalarea stării economice prin informaţiile pe care le oferă:

scăderea bruscă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru declanşarea unei

crize economice

creşterea constantă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru înviorarea

activităţii economice.

Pag

e15

7. Glosarul temei

CAPITAL SOCIAL – volumul total de capital pe care o societate comercială îl emite sub formă de

acţiuni.

CUPONUL OBLIGAŢIUNII – dobândă fixă şi fermă însuşită de către deţinătorul obligaţiunii.

PLASAMENT FINANCIAR – utilizarea unei sume de bani cu scopul obţinerii unui profit; poate

avea diferite forme: acordarea de credite, cumpărarea de titluri de valoare, investiţii directe etc.

RISCUL PLASAMENTULUI – incertitudinea unei investiţii, posibilitatea de a nu realiza câştigul

scontat. Titlurile de valoare prezintă grade de risc diferite: obligaţiunile (îndeosebi cele

guvernamentale) sunt mai sigure decât acţiunile.

SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE (DE BROKERAJ) – instituţie privată a pieţei financiare

care face legătura între piaţa primară şi cea secundară; funcţionează la trei niveluri: brokerul,

asociaţia de brokeri şi casele de brokeraj.

Pag

e16

8. Aplicaţii piata financiara

I. 1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) drepturile patrimoniale şi (B) drepturile

sociale ale unui deţinător de acţiuni la o firmă: informarea cu privire la situaţia firmei, obţinerea unui

dividend, obţinerea unei părţi din capitalul firmei în situaţia lichidării acesteia, participarea la luarea

deciziilor în adunarea generală a acţionarilor, acoperirea pierderilor în situaţia unor rezultate

necorespunzătoare:

A ………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

B………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………..

2. Explicaţi specificul tranzacţiilor care au loc pe:

a. Piaţa financiară primară

…………………………………………………………………………………….……………………

……………………………………………………………………………….…………………………

………………………………………………………………………………………………………..

b. Piaţa financiară secundară

……………………………………………………………………………….…………………………

…………………………………………………………………………….……………………………

……………………………………………………………………………………………………..

3. Identificaţi principalele asemănări şi principalele deosebiri existente între acţiuni şi obligaţiuni,

completând tabelul următor:

ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI

ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI

4. Dispuneţi de o sumă de bani pe care doriţi să o folosiţi pentru cumpărarea unor titluri de

valoare: (A) acţiuni, (B) obligaţiuni.

Argumentaţi opţiunea pe care o faceţi, folosind drept criterii: intervalul de timp în care doriţi să

recuperaţi banii, riscul plasamentului, câştigul.

A ………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

B………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………


A B

1. Piaţa financiară primară a. realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior

2. Piaţa financiară secundară b. realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise

3. Capital social c. dobândă fixă şi fermă insuşită de către deţinătorul

obligaţiunii

4. Cuponul obligaţiunii d. volumul total de capital pe care o societate comercială îl

emite sub formă de acţiuni

Pag

e17

III. Alegeţi răspunsul corect:

1. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi:

a. ordinare

b. nominative

c. la purtător

d. privilegiate

e. ordinare şi nominative

A: a; B: c, d, e; C: b, d; D: a, d.

2. Cursul la care se realizează tranzacţiile cu titluri de valoare pe piaţa financiară primară este:

a. fluctuant

b. ferm

c. dependent de situaţia internă şi internaţională

d. egal cu valoarea nominală a titlurilor

e. influenţat de rata inflaţiei

A: c, d; B: a, e; C: b, d; D: b, c, d.

3. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 280 u.m., rata dobânzii fiind de 20%. În condiţiile

creşterii cu 40% a ratei dobânzii, cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară va fi:

a. 800 u.m.

b. 900 u.m.

c. 1.050 u.m.

d. 950 u.m.

e.1.000 u.m.

4. În condiţiile creşterii ratei dobânzii pe piaţa monetară, cursul titlurilor tranzacţionate pe piaţa

financiară secundară:

a. rămâne acelaşi

b. creşte

c. scade

d. este fluctuant

e. creşte proporţional cu creşterea ratei dobânzii

5. Cuponul unei obligaţiuni este de 3.000 u.m./an. În condiţiile unei rate a dobânzii de 30%, cursul

de ofertă al obligaţiunii pe piaţa financiară secundară este de:

a. 8.000 u.m.

b. 8.500 u.m.

c. 10.500 u.m.

d. 12.000 u.m.

e. 10.000 u.m.

6. În condiţiile în care în tranzacţiile la termen scade cursul faţă de cel negociat, câştigă:

a. vânzătorul

b. cumpărătorul

c. ambii participanţi la tranzacţie

d. nici unul dintre participanţii la tranzacţie

e. agentul de schimb

7. Pe piaţa financiară secundară se încheie o tranzacţie la termen pentru 100 de titluri, la cursul de

2.000 u.m./titlul. La scadenţă, cursul este de 4.000 u.m./titlul. În urma tranzacţiei:

a. câstigă vânzătorul 200.000 u.m.

b. câstigă cumpărătorul 200.000 u.m.

c. pierde vânzătorul 200.000 u.m.

d. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.

e. câştigă ambii participanţi la tranzacţie

A: a, c; B: b, c; C: b, d; D: e.

Pag

e18

8. Între 2 agenţi economici A (vânzator), B (cumpărător) se încheie în to o tranzacţie la termen pentru

vânzarea – cumpărarea a 500 acţiuni, la preţul de 3.000 u.m./acţiunea, cu scadenţa în t1. La

scadenţă cursul acţiunilor este 2.800 u.m./acţiunea. În urma tranzacţiei:

a. câştigă cumpărătorul 100.000 u.m.

b. pierde vânzătorul 100.000 u.m.

c. câştigă vânzătorul 100.000 u.m.

d. pierde cumpărătorul 100.000 u.m.

e. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.

A: c, d; B: a, b; C: e.

9. Un acţionar deţine 1.500 acţiuni ale unei firme. Capitalul social al firmei este de 3 mld. u.m.,

echivalent a 10.000 de acţiuni. Acţionarul deţine din voturi:

a. 20%

b. 15%

c. 10%

d. 18%

e. 8%

10. Care este cuponul unei obligaţiuni tranzacţionate pe piaţa financiară secundară dacă creşterea

ratei dobânzii de la 20% la 25% determină scăderea cursului obligaţiunii cu 200 u.m.:

a. 200 u.m.

b. 250 u.m.

c. 280 u.m.

d. 300 u.m.

e. 225 u.m.


1. Piaţa capitalurilor reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a ………..pe termen

mediu şi lung.

2. Cererea pe piaţa capitalurilor provine de la agenţii economici care doresc să…….............….,

investindu-şi disponibilităţile băneşti sub formă de……......................……

3. Capitalul unei societăţi pe acţiuni este constituit prin contribuţia ………...........……, numiţi

……………...........…

4. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi …………..…..şi……..…..............…

5. Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt ….....................………..cu numărul de acţiuni deţinute.

6. Piaţa financiară primară realizează tranzacţii cu titluri de valoare……..........….., la un preţ egal

cu……........……a titlurilor.

7. Bursa de valori asigură ….........……..capitalului dintr-o formă în alta şi …….........…..capitalurilor

dintr-o întreprindere în alta.

8. Deţinătorii de obligaţiuni se numesc ……….şi au calitatea de…...……..faţă de…....................…..

9. Tranzacţiile pe piaţa financiară secundară se realizează prin intermediul ….............……….

10. Bursa de valori este organizată ca societate pe …….........fiind condusă de …….............….bursei.

Pag

e19

RĂSPUNSURI

II. 1 – b; 2 – a; 3 – d; 4 – c.

III. 1 – D; 2 – C.

3 – e.

Rezolvare:

4 – c.

5 – e.

Rezolvare:

6 – a.

7 – B.

Rezolvare:

8 – A.

Rezolvare:

9 – b.

10 – a.

Rezolvare:

cursul 0 – cursul 1 = 200 u.m.

5x – 4x = 200 u.m.

x = 200 u.m.

IV.

1. activelor financiare / 2. economisească, plasamente/ 3. asociaţilor, acţionari/ 4. ordinare,

privilegiate /5. Proporţionale/ 6. nou emise, valoarea nominală/ 7. transformarea, transferarea/ 8.

obligatari, creditori, emitent / 9. agenţilor de schimb/ 10. acţiuni, consiliul

..1000

100

28

280'

mud

Vcursul

..000.10

100

30

3000'

mud

cuponcursul

..000.200/..000.21000 mutitlumutitluriP

..000.500.1/..000.35000 muactiunemuactiuniP ..000.400.1/..800.25001 muactiunemuactiuniP

xx

cursul 510020

0

xx

cursul 410025

1

..000.100Pr mu

..000.400/..000.41001 mutitlumutitluriP

..000.200Pr mu

Pag

e20

PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE


1. Conţinutul pieţei schimburilor valutare (pieţei valutare):

ce reprezintă

premise ale dezvoltării pieţei

obiceiul tranzacţiilor

scop

operatorii pe piaţa valutară

specificul operaţiilor desfăşurate

2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare

3. Componentele pieţei valutare

4. Cursul valutar (rata de schimb valutar):

caracteristici

factorii care îl influenţează

forme

5. Operaţii pe piaţa schimburilor valutare:

tipuri

caracteristici

6. Piaţa valutară românească:

constituirea pieţei valutare în România

componente-caracteristicile acestora

reglementarea efectuării schimburilor valutare

determinarea cursului de schimb

rolul Băncii Naţionale a României

regimul de convertibilitate al leului

7. Glosarul temei

8. Aplicaţii

…….………………………………………………………………………………………..

1. Conţinutul pieţei valutare

Piaţa schimburilor valutare (piaţa valutară) reprezintă vânzarea-cumpărarea banilor

care aparţin diferitelor ţări.

Premisele dezvoltării pieţei schimburilor valutare sunt legate de dezvoltarea:

comunicaţiilor

telecomunicaţiilor,

care au asigurat legătura dintre bănci şi clienţii lor prin intermediari specializaţi.

Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de:

valute convertibile existente în conturi la bănci

devizele, instrumente internaţionale de plată exprimate în valută (cambii, cecuri, bilete la

ordin).

Piaţa monetară asigură întâlnirea cererii cu oferta de valută, având ca scop reglarea

încasărilor şi plăţilor de valută necesare pentru:

realizarea schimburilor economice internaţionale

asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta

contractarea unor împrumuturi

Pag

e21

realizarea turismului internaţional

satisfacerea intereselor speculative ale agenţilor economici.

Operatorii principali pe piaţa schimburilor valutare sunt băncile

Specificul operaţiilor desfăşurate pe piaţa valutară îndeosebi de bănci, constă în

faptul că:

sumele de bani reprezintă depozite bancare, bani în cont, banii în numerar având un rol

nesemnificativ; proprietarii sumelor de bani pot fi:

persoane fizice

persoane juridice

finalizarea operaţiilor se realizează prin transferul sumelor din depozitele

bancare între cumpărători şi vânzători, pe baza ordinelor clienţilor.

2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare

Potrivit nivelului de desfăşurare a tranzacţiilor, piaţa valutară poate fi:

naţională

internaţională.

Piaţa valutară naţională reprezintă o piaţă pe care se vând şi se cumpără valute liber

convertibile contra monedei naţionale.

Piaţa valutară internaţională reprezintă ansamblul pieţelor valutare naţionale

considerate în interdependenţa lor.

3. Componentele pieţei valutare sunt:

bursa valutară

băncile

casele de schimb valutar.

4. Cursul valutar (sau rata de schimb valutar):

este preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări

se stabileşte printr-o operaţie numită cotare

este stabilit şi afişat:

- un curs de vânzare

- un curs de cumpărare,

diferenţa fiind câştigul celui care cotează.

poate fi modificat chiar în aceeaşi zi în funcţie de modificarea raportului cerere-ofertă de

valută şi de alţi factori care influenţează cursul de schimb.

Factorii care influenţează stabilirea şi evoluţia cursului valutar sunt:

raportul dintre cererea şi oferta de valută

raportul dintre puterea de cumpărare a monedelor care se schimbă

nivelul şi evoluţia inflaţiei

situaţia comerţului exterior

situaţia balanţei comerciale şi de plăţi

nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară

factori extraeconomici: sociali, politici etc.

Formele cursului de schimb sunt:

cursul oficial, stabilit prin licitaţie

cursul de piaţă, determinat de raportul dintre cerere şi ofertă, curs variabil, flotant.

5. Operaţiile principale realizate pe piaţa schimburilor valutare sunt:

la vedere/ la termen, considerate pieţe diferite datorită specificului şi numărului radical

deosebite ale operaţiilor realizate.

Pag

e22

Piaţa la vedere:

constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede

asigură livrarea valutei contractate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii

tranzacţiei.

Piaţa la termen:

constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede, care:

- se contractează la cursul existent în momentul respectiv

- se finalizează prin livrare şi plată la scadenţa convenită de partenerii implicaţi;

termenele pot fi de 1-6 sau 12 luni

practică un curs (cursul la termen) mai ridicat decât cursul la vedere datorită:

- perspectivei de modificare a raportului de schimb între diferite monede

- nivelului dobânzii practicate pe piaţa monetară.

6. Piaţa valutară românească:

Constituirea pieţei valutare în România este un proces complex legat de:

trecerea la convertibilitatea monedei naţionale

liberalizarea cursului de schimb valutar prin constituirea la 1 august 1994 a pieţei valutare

interbancare

În prezent, în România, piaţa valutară cuprinde:

piaţa valutară interbancară

piaţa caselor de schimb valutar

Piaţa valutară interbancară:

realizează operaţii pentru persoane juridice

presupune operarea băncilor comerciale:

- pe cont propriu sau

- în nume propriu şi în contul clienţilor

realizează operaţii:

- la vedere

- la termen.

Piaţa caselor de schimb valutar realizează operaţii pentru persoane fizice.

Schimburile valutare se realizează pe baza unui regulament elaborat de Banca

Naţională, intrat în vigoare în 1998. Dintre principiile regulamentului pot fi menţionate:

dreptul rezidenţelor de a deţine şi utiliza active în valută

dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a deschide conturi în valută la bancă

obligaţia de repatriere a sumelor în valută obţinute, în principal din export.

Determinarea cursului de schimb se face:

în mod liber pe piaţă

prin licitaţii ale agenţilor autorizaţi de Banca Naţională.

Rolul Băncii Naţionale a României constă în:

reglementarea funcţionării pieţei valutare

supravegherea pieţei valutare

stabilirea şi publicarea cursului oficial:

- curs mediu ponderat

- curs cu caracter orientativ pentru agenţii economici.

Regimul leului, în condiţiile pieţei valutare actuale este de convertibilitate limitată intern:

convertibilitatea este limitată la operaţii de cont curent

convertibilitatea are caracter intern, moneda naţională fiind schimbată pe valută numai în

ţară.

Pag

e23

7. Glosarul temei

CONVERTIBILITATE - însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă

monedă în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţă.

COTAREA DIRECTĂ - exprimă cantitatea de monedă naţională care poate fi

cumpărată sau vândută pentru o unitate monetară străină; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară străină; de exemplu: 1$ = 33.000 lei.

COTAREA INDIRECTĂ - exprimă cantitatea de valută care poate fi cumpărată sau

vândută pentru o unitate monetară naţională; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară naţională; de exemplu: 1leu= 0,00003$.

CONT - depozit bancar în care un deponent îşi păstrează, în anumite condiţii

disponibilităţile băneşti.

Pag

e24

8. Aplicaţii piata valutara I. 1. Explicaţi ce reprezintă:

(a) cotarea directă ………..………………………………………..…………………………………..

……………………………………………………………..……………………………………………

………………………………………………………………………..…………………………………

(b) cotarea indirectă ………….…………………………..……………………………………………

………………………………………………………………..…………………………………………

……………………………………………………………………….…………………………………

2.

(b) la termen ……………………………………………………………………………….. Daţi un

exemplu de situaţie în care un agent economic acţionează pe piaţa schimburilor valutare, în operaţii:

(a) la vedere …………………………………………………………………………...................…..

…………………………………………………………………………………………………….……

…………………………………………………………………………….................................……..

………………………………………………………………………………….................……………

…….………………………………………………………………………....................………………

3. Comparaţi cursul valutar pe piaţa la vedere cu cel practicat pe piaţa la termen:

……………………………………………………………………………………………………….…

……………………………………………………………………............................…………


A B

1. Curs valutar a. vânzarea – cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări

2. Cont b. preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări

3. Piaţa valutară c. depozit bancar în care un deponent îşi păstrează

disponibilităţile băneşti

4. Convertibilitate d. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă

monedă în mod liber, prin vânzare – cumparare pe piaţă


1. Scopul reglării încasărilor şi plăţilor de valută, prin intermediul pieţei valutare este:

a. contractarea unor împrumuturi

b. realizarea turismului internaţional

c. asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta

d. realizarea schimburilor economice internaţionale

e. nici unul dintre cele menţionate anterior

A: a, b, c; B: b, c; C: d, e; D: a, b, c, d.

2. Principalii operatori pe piaţa schimburilor valutare sunt:

a. persoanele fizice/ b. persoanele juridice/ c. Băncile/ d. casele de schimb valutar/ e. bursa valutară

3. Pe piaţa valutară, banii în numerar:

a. au rol esenţial

b. au rol nesemnificativ

c. nu sunt folosiţi în nici o operaţie

d. sunt folosiţi în orice operaţie

e. sunt folosiţi exclusiv pe piaţa la termen

4. Piaţa valutară poate să funcţioneze:

a. la nivel naţional

b. exclusiv la nivel naţional

c. la nivel internaţional

d. exclusiv la nivel internaţional

Pag

e25

e. la nivelul unor grupuri de ţări

A: a, c; B: b, c; C: c, d, e; D: d, e.

5. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul la termen în comparaţie cu cel la vedere este:

a. mai mare/ b. mai mic/ c. la fel

6. Evoluţia cursului valutar este influenţată de:

a. nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară

b. situaţia comerţului exterior

c. nivelul şi evoluţia inflaţiei

d. situaţia balanţei comerciale şi de plăţi

e. raportul dintre cererea şi oferta de valută

A: a, b, c; B: b, c, d, e; C: a, b, c, d, e.

7. Pentru un agent economic, piaţa la termen asigură:

a. transferarea unui capital disponibil în strainătate

b. realizarea unor plasamente avantajoase

c. evitarea riscurilor legate de schimbarea cursurilor valutare

d. aceleaşi condiţii ca şi piaţa la vedere

e. evitarea concurenţei cu alţi agenţi economici

A: b; B: b, c; C: a, d, e.

8. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de:

a. valute convertibile/ b. Devize/ c. valute neconvertibile/ d. Credite/ e. speculaţii cu valute

convertibile

A: a, b; B: c, d, e; C: b, c.

9. Pe piaţa valutară interbancară din ţara noastră, regimul monedei naţionale este de convertibilitate

limitată intern, deoarece:

a. convertibilitatea este redusă la operaţii de cont curent

b. moneda naţională este schimbată pe valută numai în ţară

c. moneda naţională este schimbată pe valută într-o cantitate fixă

d. moneda naţională este schimbată pe valută doar pentru o parte din agenţii economici interesaţi

A: a, c; B: a, b; C: c, d.

10. Rolul Băncii Naţionale pe piaţa valutară interbancară constă în:

a. asigurarea respectării cursului oficial de către toate băncile

b. reglementarea funcţionării pieţei valutare

c. stabilirea şi publicarea cursului oficial

d. supravegherea pieţei valutare

e. implicarea celorlalte banci în stabilirea cursului oficial, curs mediu ponderat

A: a, d; B: c, d; C: b, c, d.

IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru

adevăr) şi F (pentru fals).

1. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere datorită perspectivei de modificare a

raportului de schimb între diferite monede.

2. La casele de schimb valutar, cursul de vânzare este întodeauna mai mare decât cel la cumpărare

deoarece din diferenţă se constituie profitul acestora.

3. Piaţa valutară este o piaţă monetară.

4. Componentele piaţei valutare sunt băncile.

5. Formele cursului de schimb sunt cursul oficial şi cursul de piaţă.

6. Cursul de piaţă este un curs fix.

7. Piaţa valutară în România cuprinde piaţa valutară interbancară şi piaţa caselor de schimb valutar.

8. Determinarea cursului de schimb se face în mod liber pe piaţă.

9. Cursul de schimb este influenţat de mărimea ţării.

10. Piaţa valutară funcţionează doar la nivel internaţional.

Pag

e26

RĂSPUNSURI

II. 1 – b; 2 – c; 3 – a; 4 – d.

III. 1 – D; 2 – c; 3 – b; 4 – A; 5 – a; 6 – C; 7 – B; 8 – A; 9 – B;

10 – C.

IV.

A: 1, 2, 5, 7, 8

F: 3, 4, 6, 9, 10

Pag

e27

VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE


1. Indicatorii economici:

ce reprezintă

niveluri de calcul

semnificaţie

2. Indicatorii macroeconomici:

grupe de indicatori ai producţiei finale

- ce reprezintă

- mod de calcul

modalităţi de exprimare

3. Venitul şi consumul:

modul în care se manifestă agenţii economici

consumul

rata consumului:

- ce reprezintă

- mod de calcul

factorii care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum

legea psihologică fundamentală formulată de J.M. Keynes

înclinaţia marginală spre consum

4. Economiile şi investiţiile:

economiile

rata economiilor:

- ce reprezintă

- mod de calcul

factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii

înclinaţia marginală spre economie

investiţiile

factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii

multiplicatorul investiţiilor

semnificaţia investiţiei pentru economie

5. Glosarul temei

6. Aplicaţii

………………………………………………….………………………………………………………

1. Indicatorii economici:

măsoară rezultatele activităţii economice, concretizate în bunuri economice şi servicii

sunt instrumente de măsurare a activităţii economice.

Nivelurile la care se pot calcula indicatorii economice sunt:

microeconomic

mezoeconomic

macroeconomic.

Semnificaţia indicatorilor economici este legată de informaţiile pe care le oferă

pentru activitatea economică, pentru:

Analiză/ orientare/ decizie

Pag

e28

Indicatorii care exprimă rezultatele activităţii unui agent

economic au semnificaţie:

locală, restrânsă

pentru agentul economic respectiv şi partenerii săi de afaceri

Indicatorii macroeconomici au semnificaţie deosebită

deoarece:

activitatea economică se desfăşoară în cadrul circuitului economic

permit orientarea agenţilor economici prin:

- cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional

- aprecierile şi comparaţiile pe care le permit.

2. Indicatorii macroeconomici

Grupele de indicatori ai producţiei finale, în ţările cu economie de piaţă sunt:

Produsul intern

Produsul naţional

Semnificaţia noţiunilor:

intern - se referă la bunurile create de agenţii economici rezidenţi, care îşi desfăşoară

activitatea în propria ţară

naţional - se referă la bunurile create de agenţii economici naţionali, indiferent de cadrul

desfăşurării activităţii: propria ţară sau alte ţări.

Produsul intern se poate calcula ca:

Produs intern brut (PIB)

Produs intern net (PIN)

Semnificaţia noţiunilor:

brut - reflectă includerea amortizării (consumul de capital fix) în calculul producţiei finale

net - reflectă eliminarea amortizării (consumul de capital fix) din calculul producţiei finale.

Produsul intern brut (PIB):

reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici în

interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează:

valoarea totală a bunurilor şi serviciilor - consumul intermediar

Destinaţia bunurilor şi serviciilor exprimate de acest indicator:

consumul personal (privat)

consumul public (guvernamental)

formarea brută a capitalului:

- înlocuirea capitalului fix scos din funcţiune

- creşterea stocului de capital circulant

exportul net (export - import).

Produsul intern net (PIN):

reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii

economici în interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează:

PIN=PIB-CCF

unde: PIN - produsul intern net

PIB - produsul intern brut

CCF - consumul de capital fix (amortizarea)

Pag

e29

Produsul naţional se poate calcula ca:

Produs naţional brut (PNB)

Produs naţional net (PNN)

Produsul naţional brut (PNB):

reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici

naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează:

PNB=PIB+R

unde: PNB – produsul naţional brut

PIB – produsul intern brut

R – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul brut realizat de:

- agenţii economici naţionali în străinătate

- agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale.

Produsul naţional net (PNN):

reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii

economici naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează:

PNN=PNB-CCF

unde: PNN - produsul naţional net

PNB - produsul naţional brut

CCF - consumul de capital fix (amortizarea)

Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi în:

preţurile pieţei

preţurile factorilor de producţie.

Preţurile pieţei sunt mai mari decât preţurile factorilor de producţie deoarece includ:

impozitele directe, plătite de producător, fiind cuprinse în preţurile factorilor de producţie

impozitele indirecte (TVA, alte taxe şi accize), plătite de cumpărători.

Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile

factorilor de producţie.

Venitul personal exprimă veniturile obţinute de o persoană:

dintr-o activitate

prin transferuri de la bugetul de stat sau de la întreprinderi:

indemnizaţii, ajutoare, prime, alocaţii, burse etc.

Venitul disponibil reprezintă partea din venitul personal care rămâne unei persoane

după plata impozitelelor către stat.

3. Venitul şi consumul

Orice agent economic se manifestă în dublă ipostază:

cumpărător-consumator de bunuri şi servicii potrivit nevoilor personale

cumpărător-investitor de factori de producţie pentru a acţiona ca întreprinzător.

Venitul unui agent economic se transformă în mod corespunzător în:

cheltuieli pentru consum personal

cheltuieli pentru cumpărarea de noi factori de producţie.

Pag

e30

V=C+S

unde: V – venitul

C – consumul

S – economiile

Consumul reprezintă folosirea de către un agent economic (inclusiv statul) a unei

părţi din venit pentru

cumpărarea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor de viaţă (respectiv funcţionării

societăţii).

Economiile reprezintă partea din venitul disponibil al unui agent economic peste consumul său.

Rata consumului:

exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului

se calculează:

unde: c – rata consumului

C – consumul

V – venitul

Rezultă că: C = cV

Principalii factori care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum sunt:

mărimea şi dinamica salariilor

modificarea raportului dintre bunurile prezente şi cele viitoare (datorită modificării puterii

de cumpărare a banilor, unor riscuri etc.)

modificarea politicii fiscale

înclinaţia oamenilor de a folosi venitul pentru menţinerea nivelului de viaţă şi de a

economisi diferenţa

tendinţa oamenilor de a creşte diferenţa dintre venit şi consum, pe măsură ce veniturile lor

cresc.

Economistul englez John Maynard Keynes a formulat o lege psihologică

fundamentală potrivit căreia oamenii înclină să-şi mărească consumul atunci când

venitul lor creşte, dar nu cu atât cu cât creşte venitul.

Rezultă că la obţinerea unui spor de venit (∆V), se înregistrează şi un spor de consum, dar:

∆V>∆C

Înclinaţia marginală spre consum:

se calculează:

100V

Cc

10

V

C

V

Cc

'

Pag

e31

unde: c’- înclinaţia marginală spre consum

ΔC – sporul consumului

ΔV – sporul venitului

arată:

- cu cât va creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului

- cum trebuie repartizat sporul următor de venit între consum şi economii:

ΔV = ΔC + ΔS

unde: ΔV – sporul venitului

ΔC – sporul consumului

ΔS – sporul economiilor

4. Economiile şi investiţiile:

se calculează:

S = V- C

unde: S – economiile

V – venitul

C – consumul

sunt folosite de agenţii economici pentru investiţii

Rata economiilor:

exprimă ponderea economiilor în totalul venitului

se calculează:

unde: s – rata venitului

S – economiile

V – venitul

Principalii factori care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii sunt:

prevederea: dorinţa de a avea rezerve pentru situaţii neprevăzute, bătrâneţe

calculul: dorinţa de a beneficia de dobânzi

independenţă, spirit de afacere: asigurarea condiţiilor pentru proiecte viitoare

mândria, zgârcenia.

Înclinaţia marginală spre economii:

se calculează:

unde: s’- înclinaţia marginală spre economii

ΔS – sporul economiilor


V

Ss

V

Ss

'

Pag

e32

arată cu cât vor creşte economiile la creşterea cu o unitate a venitului

este un număr pozitiv, dar subunitar:

0 < s’ < 1

Rezultă că: c’ + s’ = 1

Investiţiile

J.M. Keynes a evidenţiat egalitatea dintre economii şi investiţii:

S = I

unde: S – economiile

I – investiţiile

Rezultă că:

V = C + I

unde: V – venitul

C – consumul

I – investiţiile

Investiţiile:

reprezintă partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului

pot fi:

- nete, pentru sporirea capitalului fix şi stocurilor de capital circulant

- brute, pentru înlocuirea sau modernizarea capitalului fix.

Principalii factori care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii

sunt:

cererea de investiţii

rata dobânzii, raportul acesteia faţă de rata profitului

fluctuaţiile profitului la investiţiile existente

politica statului în domeniul investiţiilor

asumarea riscului de către întreprinzător

perioada de rambursare a investiţiei

situaţia economiei mondiale.

Multiplicatorul investiţiilor (K):

evidenţiază rolul esenţial al investiţiilor în dezvoltarea economică

se calculează:

unde: K - multiplicatorul investiţiilor


ΔI – sporul investiţiilor

I

VK

Pag

e33

I

VK

V

C

V

IV

VK

1

1(

'1

1

cK

'

1

sK

arată că în situaţia creşterii investiţiilor, venitul va creşte cu o mărime de K ori mai mare

decât sporul investiţiilor:

ΔV = K x ΔI

unde: ΔV – sporul venitului

K - multiplicatorul investiţiilor

ΔI – sporul investiţiilor

este inversul înclinaţiei marginale spre economii, potrivit următoarelor relaţii de calcul:

[ΔI= ΔV- ΔC din relaţia ΔV= ΔC+ ΔI]

[s’=1- c’]

Investiţia este procesul economic fundamental cu efect de antrenare în economie

deoarece:

determină

este premisa unui nou spor al

consumului şi

stau la baza introducerii în economie

a noi factori de producţie

Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt:

crearea de noi locuri de muncă

înlocuirea şi modernizarea echipamentului tehnic şi de producţie

creşterea ofertei de bunuri şi servicii

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

5. Glosarul temei

6.

]'[V

Cc

o creştere a

venitului

economiilor

PRODUS GLOBAL BRUT - valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor realizate în economia

unei ţări, într-o perioadă de timp determinată, de regulă un an; cuprinde: consumul intermediar,

consumul privat de bunuri şi servicii, consumul de stat de bunuri şi servicii, investiţiile brute de

capital; acest indicator nu exprimă în mod real rezultatele obţinute, datorită înregistrărilor

repetate implicate de consumul intermediar.

CONSUMUL INTERMEDIAR - valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru

producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).

BUGETUL DE FAMILIE - un sistem de evidenţă a veniturilor unei familii potrivit naturii lor

(salarii, dobânzi, dividende, alte venituri) şi a cheltuielilor făcute potrivit destinaţiei lor (hrană,

locuinţă, îmbrăcăminte, transport, educaţie etc.) .

Pag

e34

7. Aplicaţii

APLICAŢII

I.

1. Explicaţi în ce constă dubla ipostază a oricărui agent economic:

(a) cumpărător – consumator …………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

(b) cumpărător – investitor…………….………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

2. Din enunţarea care urmează identificaţi (A) factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre

economii şi (B) factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii: situaţia

economiei mondiale, asumarea riscului de către agentul economic, dorinţa de a avea rezerve în bani

pentru o situaţie neprevăzută, dorinţa de independenţă, zgârcenia, fluctuaţiile profitului la investiţiile

existente:

A

……...…………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………….……

…………………………………………………………………………………………………………

B

…………………………………………………………………………………………………………

……..……………………………………………………………………………………………………

.…………………………………………………………………………………………………………

3. Comparaţi:

(a) venitul personal obţinut de o persoană ……………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

………………

(b) venitul disponibil obţinut de aceeaşi persoană

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………….................................................……………


A B

1. PNB a. produsul naţional net exprimat în preţurile factorilor de

producţie

2. PNN b. PIB – CCF

3. VN c. PIB R

4. PIN d. PNB – CCF

NOTĂ:

PNB – produs naţional brut

PNN – produs naţional net

VN – venit naţional

PIN – produs intern net

PIB– produs intern brut

CCF – consumul de capital fix

R – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul intern brut realizat de agenţii economici naţionali în

străinătate şi de agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale

Pag

e35


1. Economiile şi amortizările în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:

Anul Economii Amortizări

- u.m. - - u.m. -

t0 2.500 500

t1 3.500 1.000

Investiţiile brute în t0 şi t1 au următoarele nuveluri:

a. 3.000 u.m. şi 4.500 u.m.

b. 2.500 u.m. şi 3.500 u.m.

c. 2.000 u.m. şi 2.500 u.m.

d. 6.000 u.m. şi 1.500 u.m.

e. 3.500 u.m. şi 4.000 u.m.

2. Venitul şi consumul în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:

Anul Venitul (V) Consumul (C) Economiile (S) Înclinaţia marginala

spre economii (s) - u.m. - - u.m. - - u.m. -

t0 700 600

t1 900 700

Economiile în anul t0 şi t1 (S0 şi S1) şi înclinaţia marginală spre economii sunt:

a. S0 = 100 u.m.; S1 = 300 u.m.; s = 0,4

b. S0 = 200 u.m.; S1 = 100 u.m.; s = 0,6

c. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,4

d. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5

e. S0 = 200 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5

3. Care este sporul de venit naţional înregistrat în economia naţională a unei ţări dacă sporul de

investiţii

este de 150 mld. u.m., iar înclinaţia marginală spre consum este de 0,5.

a. 250 mld. u.m.

b. 280 mld. u.m.

c. 300 mld. u.m.

d. 350 mld. u.m.

e. 320 mld. u.m.

4. Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt:

a. modernizarea echipamentului tehnic de producţie

b. creşterea ofertei de bunuri şi servicii

c. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă

d. crearea de noi locuri de muncă

e. toate aspectele menţionate mai sus

5. Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 4. Înclinaţia marginală spre consum este:

a. 0,70/ b. 0,75 / c. 0,50/ d. 0,55, /e. 0,60,

6. O firmă dispune de un capital fix de 400 milioane u.m. În anul următor face investiţii nete de 80

milioane u.m. Ce valoare au investiţiile brute realizate de firmâ în condiţiile în care deprecierea

capitalului fix este de 20%:

a. 100 mil. u.m.

b. 160 mil. u.m.

c. 80 mil. u.m.

d. 200 mil. u.m.

e. 150 mil. u.m.

Pag

e36

7. Scăderea ratei profitului faţă de rata dobânzii face ca înclinaţia agenţilor economici pentru

investiţii:

a. să crească

b. să scadă

c. să rămână la fel

8. Cea mai mare creştere a venitului unei firme este asigurată în situaţia în care multiplicatorul

investiţiilor (K) este:

a. K = 3; b. K = 0; c. K = 2; d. K = 5; e. K = 1

9. În mod normal, rata consumului (c) poate lua următoarele valori:

a. c 1 ; b. c = 1 ; c. c 1

10. Indicatorii macroeconomici au semnificaţie:

a. locală, restrânsă

b. pentru agentul economic respectiv

c. pentru partenerii de afaceri ai agentului economic

d. pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional

e. redusă în raport cu factorii microeconomici

IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr)

şi F (pentru fals).

1. Produsul intern brut se calculează astfel: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor + consumul

intermediar.

2. Venitul unui agent economic se transformă în cheltuieli pentru consum personal şi în cheltuieli

pentru cumpărarea de noi factori de producţie.

3. Rata consumului exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului.

4. Înclinaţia marginală spre consum arată cu cât va creşte consumul la creşterea cu o unitate a

venitului.

5. Rata economiilor exprimă ponderea venitului în totalul economiilor.

6. Investiţiile pot fi nete şi brute.

7. Mltiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre consum.

8. Consumul intermediar exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru

producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).

9. Indicatorii economici se pot calcula la nivel:

microeconomic, mezoeconomic şi macroeconomic.

10. Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei.

V. Probleme

1. Un agent economic obţine un spor de venit în valoare de 500.000 u.m. datorită unui spor de

investiţii de 100.000 u.m.

Se cer:

a. înclinaţia marginală spre consum

b. înclinaţia marginală spre economii

c. multiplicatorul investiţiilor.

2. În perioada de bază, consumul a reprezentat 1.800 mld. u.m., rata consumului fiind de 0,6. În

perioada curentă, consumul a crescut cu 600 mld. u.m., rata marginală a consumului fiind

de 0,5.

Demonstraţi dacă situaţia prezentată confirmă acţiunea legii psihologice fundamentale a înclinaţiei

marginale spre economii.

3. Un agent economic realizează în perioada curentă un spor de investiţii în valoare

de 100.000 u.m. Înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,5, iar multiplicatorul investiţiilor a fost

3. Se cer:

a. sporul de venit în perioada curentă

b. sporul de consum în perioada curentă.

Pag

e37

RĂSPUNSURI venit, consum

II. 1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – b.

III. 1 – a; 2 – d; 3 – c; 4 – e; 5 – b.

6 – b.

Rezolvare:

7 – b; 8 – d, 9 – a; 10 – d.

IV.

A: 2, 3, 4, 6, 8, 9.

F: 1, 5, 7, 10

V.

Rezolvări:

1.

a)

b)

c)

2.

AInIb

...80100

20.400 mumilmilA

...160.80.80 mumilmilmilIb

8,0..000.500

..000.400'

mu

mu

V

IV

V

Cc

2,0'1' cs

5'

1

sK

...000.36,0

.800.1

0

00 mumld

mld

c

CV

...200.1.800.1.000.3000 mumldmldmldCVS

...400.2..60001 mumldmumldCC

...200.15,0

.600

'mumld

mld

c

CV

...200.4.200.1.000.301 mumldmldmldVVV

Pag

e38

4,0.000.3

.000.3.200.4

mld

mldmldVDinamica

5,0.200.1

.200.1.800.1

mld

mldmldSDinamica

Legea este confirmată: dinamica economiilor este mai accentuată ca dinamica veniturilor.

3.

a) 5,0'1' cs

V

Ss

'

..000.2005,0

000.100

''mu

s

I

s

SV

b) ..000.100000.2005,0'1 muVcC

...800.1.400.2.200.4111 mumldmldmldCVS

Pag

e39

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Creşterea economică:

ce reprezintă

semnificaţie

indicatori

factorii care o determină

tipuri

2. Creşterea economică, expansiunea, dezvoltarea economică:

relaţia între cele trei noţiuni

asemănări, deosebiri

3. Dezvoltarea durabilă:

ce reprezintă

indicatori

4. Glosarul temei

5. Aplicaţii

………………………………………………………………………………………………

1. Creşterea economică

Creşterea economică reprezintă un proces complex, de lungă durată de sporire reală a producţiei

totale şi pe locuitor dintr-o ţară, cu efecte favorabile asupra vieţii economico-sociale.

Creşterea producţiei reprezintă creştere economică în următoarele condiţii:

se manifestă pe termen lung

depăşeşte creşterea populaţiei în perioada respectivă

este însoţită de desfacerea produselor pe piaţă.

Creşterea economică:

este un obiectiv major al politicii economice din orice ţară

este o premisă a satisfacerii într-o măsură mai mare a trebuinţelor unei societăţi.

Indicatorii macroeconomici cu ajutorul cărora este măsurată creşterea economică sunt

reprezentaţi de valoarea reală (totală sau pe locuitor) a:

produsului intern brut

produsului naţional brut

venitului naţional

Se pot calcula:

Indicele creşterii economice, de exemplu indicele produsului intern brut, în perioada t0 – t1,

astfel:

unde: IPIB - indicele produsului intern brut

PIB1 - produsul intern brut în perioada curentă

PIB0 - produsului intern brut în perioada de bază

Rata creşterii economice, de exemplu:

Rce = IPIB – 100%

unde: Rce- rata creşterii economice

1000

1

PIB

PIBIPIB

Pag

e40

IPIB – indicele produsului intern brut

Principalii factori care contribuie la realizarea creşterii economice pot fi:

direcţi, care cuprind:

factori de producţie tradiţionali:

- munca

- natura

- capitalul

neofactorii de producţie:

- informaţia

- progresul tehnic

- inovarea

- cercetarea ştiinţifică

indirecţi, care cuprind:

- capacitatea de absorbţie a pieţei interne (cererea agregată)

- investiţiile şi economiile

- creditul

- migraţia forţei de muncă

- climatul internaţional etc.

Factorii direcţi şi indirecţi care generează creşterea economică au:

laturi cantitative, referitoare la creşterea volumului factorilor de producţie

laturi calitative, referitoare la creşterea eficienţei utilizării factorilor de producţie.

Tipurile de creştere economică:

pentru un anumit interval de timp, creşterea economică poate fi:

pozitivă (reală), atunci când producţia de bunuri economice pe locuitor, în

expresie fizică creşte

negativă (descreştere economică), atunci când producţia de bunuri economice pe

locuitor, în expresie fizică scade

nominală, atunci când produsul naţional brut pe locuitor:

- nu creşte în expresie fizică

- creşte valoric datorită creşterii preţurilor

zero, în situaţia în care produsul naţional brut real pe locuitor nu se modifică

constantă, atunci când produsul naţional brut pe locuitor are o rată proporţional

constantă de creştere

în funcţie de contribuţia aspectelor cantitative, respectiv calitative ale factorilor de producţie,

la realizarea creşterii economice, pot fi identificate:

creşterea economică extensivă, realizată prin creşterea cantităţii factorilor de

producţie folosiţi

creşterea economică intensivă, realizată preponderent prin contribuţia aspectelor

calitative ale factorilor de producţie:

- creşterea productivităţii

- reducerea costurilor unitare

- creşterea gradului de valorificare a materiilor prime

- creşterea eficienţei economice

- creşterea economică intermediară, realizată prin contribuţia

aproximativ egală a aspectelor cantitative şi calitative ale factorilor de

producţie

în funcţie de raportul dintre rata de creştere a produsului naţional brut pe locuitor şi rata

inflaţiei, pot fi identificate:

Pag

e41

TEORIA CREŞTERII ECONOMICE studiază fenomenele şi procesele economice la nivelul unei

economii naţionale, factorii care determină creşterea sau scăderea produsului naţional brut real pe

locuitor, într-o perioadă îndelungată de timp.

creşterea economică neinflaţionistă, atunci când rata creşterii economice este mai

mare decât rata inflaţiei

creşterea economică inflaţionistă, atunci când rata creşterii economice este mai mică

decât rata inflaţiei.

2. Creşterea economică, expansiunea, dezvoltarea economică

Cele trei noţiuni nu trebuie confundate, având caracteristici distincte, astfel:

Creşterea economică:

este un fenomen cantitativ

este o parte componentă a dezvoltării economice a societăţii

Expansiunea economică caracterizează o sporire a producţiei într-o perioadă relativ scurtă

de timp

Dezvoltarea economică:

reprezintă ansamblul transformărilor cantitative, calitative şi structurale ale sistemului

economico-social precum şi al efectelor acestora

vizează schimbări:

- cantitative

- calitative

- structurale

este exprimată prin:

- indicatori economici care pun în evidenţă aspectele de ordin cantitativ

- criterii de apreciere a aspectelor de ordin calitativ pe care le implică

presupune creşterea economică dar nu se reduce la aceasta.

Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, între care există:

trăsături comune:

exprimă un proces de evoluţie pozitivă

presupun utilizarea resurselor economice

au ca finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor

deosebiri:

creşterea economică vizează aspectul de ordin cantitativ al activităţii economice

dezvoltarea economică are o ofertă mai largă de cuprindere (prin varietatea

schimbărilor vizate).

3. Dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea durabilă este propusă în ultimele decenii de către oameni politici şi de către oameni

de ştiinţă ca un nou model de dezvoltare cu caracter global:

vizează reconcilierea dintre dezvoltarea economică actuală, mediul înconjurător şi

dezvoltarea umană în general

îmbină într-un mod echilibrat pe termen lung:

realizarea creşterii economice, a progresului ştiinţific, tehnologic, cultural

protecţia mediului înconjurător

crearea cadrului de rezolvare a problemelor la nivel individual şi social în spiritul

justiţiei sociale şi al democraţiei, astfel încât să nu afecteze satisfacerea trebuinţelor

generaţiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă este apreciată cu ajutorul indicatorului dezvoltării umane care presupune

următorii indicatori parţiali:

speranţa medie de viaţă la naştere

rata de instruire a populaţiei

produsul intern brut pe locuitor.

4. Glosarul temei

Pag

e42

Aplicaţii

I.

1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) factorii direcţi şi (B) indirecţi care contribuie la

realizarea creşterii economice: natura, informaţia, creditul, climatul internaţional, migraţia forţei de

muncă, capitalul fix, investiţiile, cererea agregată, economiile, munca, progresul tehnic, cercetarea

ştiinţifică

A …………………………… ………………………………………………………...............……..

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………..............................…

B …………………..…………….……………………………………………................…………….

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………….............................………

2. Explicaţi în ce constă creşterea economică:

(a) pozitivă (reală) ...……………………………………………………...............…………………..

……………………………………………………………………………...............…………………

(b) nominală ……………………………………………………………................…………………..

……………………………………………………………………………………………………….

(c) constantă …………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………

3. Explicaţi deosebirea care există între:

(a) creştere economică ………………….…………………………………............………………

………………………………………………………………………………....……………………

(b) expansiune economică ……………………….………………………….........………….……

………………………………………………………………………………….........………...……

(c) dezvoltare economică .……………………………………………………………............……

………………………………………………………………………………………………............


A B

1. creştere economică extensivă a. creştere realizată preponderent prin contribuţia

aspectelor calitative ale factorilor de productie

2. creştere economică zero b. creştere realizată prin sporirea cantităţii factorilor de

producţie folosiţi

3. creştere economică intensivă c. rata creşterii economice este mai mică decât rata

inflaţiei

4. creştere economică inflaţionistă d. produsul naţional brut real pe locuitor nu se modifică


1. În economia unei ţări, produsul naţional brut pe locuitor înregistrează o creştere de la 15.000 u.m.

la 60.000 u.m. Preţurile bunurilor economice luate în calculul produsului naţional brut au crescut cu

300%. Creşterea econonică înregistrată este:

a. pozitivă (reală).; b. Negativă; c. Nominală; d. Constantă; e. egală cu zero

. La nivelul unei economii naţionale, produsul naţional brut pe locuitor creşte cu 150%. Preţurile

bunurilor economice luate în calculul produsului naţional brut cresc cu 50%. Creşterea economică

înregistrată este:

a. preponderent, în expresie fizică; b. Zero; c. exclusuv pozitivă (reală); d. exclusiv nominală;

e. constantă

3. În economia unei ţări, indicele general mediu al preţurilor este de 150%. Produsul naţional brut pe

locuitor creşte de 2,5 ori. Creşterea economică înregistrată este:

Pag

e43

a. exclusiv nominală

b. inflaţionistă

c. neinflaţionistă

d. bazată pe sporirea producţiei fizice, în proporţie de 60%

e. bazată pe sporirea preţurilor, în proporţie de 40%

4. Creşterea economică nominală are loc atunci când produsul naţional brut:

a. creşte în expresie fizică

b. nu se modifică

c. scade în expresie fizică

d. creşte valoric datorită creşterii preţurilor

e. scade valoric

5. Creşterea economică la nivelul unei ţări reprezintă:

a. un proces de creştere valorică datorată creşterii preţurilor

b. un proces realizat exclusiv prin sporirea cantităţii factorilor de producţie

c. un proces lipsit de fluctuaţii economice

d. un proces realizat exclusiv prin sporirea calităţii factorilor de producţie

e. un proces complex, de lungă durată de sporire reală a producţiei totale şi pe locuitor

6. La nivelul unei economii, creşterea economică pozitivă (reală) are la bază:

a. creşterea producţiei de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică

b. scăderea producţiei de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică

c. o rată de creştere economică mai mică decât rata inflaţiei

d. o rată de creştere economică mai mare decât rata inflaţiei

e. alte determinări, dar nici una dintre cele de mai sus.

7. Produsul naţional brut pe locuitor înregistrat în economia unei ţări are o rată de creştere inferioară

ratei de creştere a preţurilor. Creşterea economică realizată este:

a. intensivă; b. Intermediară; c. Extensivă; d. Neinflaţionistă; e. descrescătoare, sub raport fizic.

8. Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, asemănătoare prin

următoarele trăsături comune:

a. exprimă un proces de evoluţie pozitivă

b. presupun utilizarea resurselor economice

c. au drept finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor

d. vizează aspecte exclusiv de ordin cantitativ ale activităţii economice

e. vizează aspecte exclusiv de ordin calitativ ale activităţii economice

A: a, b, c; B: c, d; C: c, e.

9. Dezvoltarea durabilă este apreciată cu ajutorul indicatorului dezvoltării umane care include ca

indicatori parţiali:

a. rata de instruire a populaţiei

b. produsul intern brut pe locuitor

c. produsul naţional brut pe locuitor

d. speranţa medie la naştere

e. venitul naţional

A: a, c, d; B: a, d, e; C: a, b, d.

10. Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, deosebite prin:

a. finalitate

b. sfera de cuprindere

c. modul de utilizare a resurselor economice

d. varietatea schimbărilor vizate

e. alte aspecte decât cele prezentate mai sus

A: e; B: b, c, d; C: a, b.

Pag

e44


1. Teoria creşterii economice studiază fenomenele şi procesele economice la nivelul unei ………., factorii

care determină ………. sau ………. produsului naţional brut real pe locuitor, într-o perioadă îndelungată

de timp.

2. Dezvoltarea durabilă vizează reconcilierea dintre dezvoltarea economică ………., ………. ………. şi

dezvoltarea umană în general.

3. Dezvoltarea durabilă este propusă în ultimele decenii ca un nou model de ………. cu caracter ………. .

4. Dezvoltarea economică vizează schimbări cantitative, ………. şi ………. .

5. Dezvoltarea economică presupune ………. economică dar nu se reduce la aceasta.

6. Expansiunea economică caracterizează o sporire a producţiei într-o perioadă relativ ………. de timp.

7. Creşterea economică intermediară este realizată prin contribuţia …………… a aspectelor cantitative şi

calitative ale factorilor de producţie.

8. Creşterea economică pozitivă (reală) presupune că producţia de bunuri economice pe locuitor, în expresie

fizică ………. .

9. Descreşterea economică presupune că producţia de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică

………. .

10. Creşterea producţiei reprezintă creştere economică dacă se manifestă pe termen ………. şi dacă

depăşeşte creşterea ………. în perioada respectivă.

Pag

e45

RĂSPUNSURI

II. 1 – b; 2 – d; 3 – a; 4 – c.

III. 1 – c; 2 – a; 3 – b; 4 – d; 5 – e; 6 – a; 7 – e; 8 – A; 9 – C; 10 – B.

IV.

1. economii naţionale; creşterea; scăderea

2. actuală; mediul înconjurător

3. dezvoltare; global

4. calitative; structurale

5. creşterea

6. scurtă

7. aproximativ egală

8. creşte

9. scade

10. lung; populaţiei

Pag

e46

)(

)(

cheltuielieforturi

rezultateefecteE

CT

QE

EFICIENŢA ECONOMICĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Conţinutul eficienţei economice:

ce reprezintă raţionalitatea oricărei acţiuni umane

ce exprimă

ce asigură

raportul eficienţei economice cu raţionalitatea

2. Niveluri la care se urmăreşte eficienţa economică

3. Calcule de eficienţă economică

4. Formele eficienţei economice:

care sunt

mod de calcul

5. Creşterea eficienţei agenţilor economici:

căi

semnificaţia reală a creşterii eficienţei

6. Glosarul temei

7. Aplicaţii

………………………………………………………………………………………………..

1. Conţinutul eficienţei economice

Raţionalitatea este o proprietate a oricărei acţiuni umane, de a urmări obţinerea unor rezultate cât mai

mari cu eforturi cât mai mici.

Eficienţa economică:

exprimă raportul dintre efectul util (rezultat) şi efortul (cheltuiala) făcut într-o activitate economică,

pentru obţinerea acestuia, astfel:

unde:

E – eficienţa economică

asigură:

atenuarea tensiunii dintre:

- nevoi (în creştere şi diversificare)

- resurse (limitate)

creşterea puterii unei firme, ocuparea unei poziţii mai favorabile în

competiţia cu ceilalţi agenţi economici.

Raportul eficienţei cu raţionalitatea

Eficienţa economică:

este o componentă a raţionalităţii oricărei acţiuni umane

este forma pe care o ia raţionalitatea în orice activitate economică.

Explicaţia are în vedere faptul că:

satisfacerea nevoilor

atingerea unor condiţii optime de cantitate, calitate şi preţ în producerea unui bun economic

presupun utilizarea de către agentul economic, în mod raţional a resurselor existente.

2. Nivelurile la care se urmăreşte eficienţa economică sunt:

microeconomic – la nivel de unitate economică

mezoeconomic – la nivel de ramură economică

macroeconomic – la nivel de economie naţională.

3. Calcule de eficienţă economică

Formula generală de exprimare a eficienţei economice este următoarea:

unde: E - eficienţa economică; Q - valoarea anuală a producţiei obţinute; CT – valoarea

cheltuielilor de producţie

Pag

e47

Exprimarea eficienţei economice se poate face ţinând cont de factorii de producţie utilizaţi în procesul de

producţie. Formele în care se poate exprima eficienţa economică sunt:

Randamentul factorilor de producţie utilizaţi; în această situaţie, eficienţa economică se calculează

astfel:

unde: E – eficienţa economică

V – venitul realizat

CFp – consumul de factori de producţie

Potrivit formulei de calcul, eficienţa economică:

exprimă veniturile realizate la unitatea de factor de producţie consumat

este cu atât mai mare cu cât rezultatele obţinute sunt mai mari

Consumul de factori de producţie utilizaţi; în această situaţie, eficienţa economică se calculează

astfel:

unde: E – eficienţa economică

CFp – consumul de factori de producţie


Potrivit formulei de calcul, eficienţa economică:

exprimă consumul de factori de producţie pentru a obţine o unitate de venit

este cu atât mai mare cu cât consumul de factori de producţie este mai mic.

4. Formele eficienţei economice sunt:

rentabilitatea

productivitatea.

Rentabilitatea:

reprezintă capacitatea unei activităţi economice de a produce profit

se exprimă prin rata rentabilităţii, calculată astfel:

unde: Rr - rata rentabilităţii

Pr – profitul

CT –valoarea cheltuielilor de producţie

are un prag minim, reprezentat de egalitatea:

venituri (încasări)=cheltuieli(costuri),

situaţie în care nu se obţine profit, dar nici pierderi.

Dacă:

cheltuielile(costurile)>veniturile(încasările),

rentabilitatea dispare, înregistrându-se pierderi. În această situaţie, agentul

economic nu mai poate continua activitatea economică desfăşurată, fiind adus în

starea de faliment.

CFp

VE

V

CFpE

100Pr

CT

Rr

Pag

e48

Productivitatea:

reprezintă randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie

se poate calcula pentru fiecare factor de producţie, astfel:

- productivitatea muncii

- productivitatea capitalului

- productivitatea pământului.

5. Creşterea eficienţei agenţilor economici

Principalele căi de creştere a eficienţei economice de către întreprinzători sunt:

cunoaşterea pieţei, îndeosebi a cererii

reducerea costurilor de producţie

îmbunătăţirea calităţii produselor

folosirea unor metode performante de management şi gestiune economică

introducerea unor tehnologii moderne.

Aprecierea reală a creşterii eficienţei economice presupune luarea în considerare a compatibilităţii

efectelor acesteia pe diferite planuri:

efecte economice – obţinerea de profit

efecte sociale – creşterea gradului de satisfacere a nevoilor

efecte ecologice – protejarea mediului natural.

6. Glosarul temei

FALIMENTUL - situaţia dificilă a unui agent economic aflat în situaţia de a nu-

şi putea onora datoriile faţă de creditori, deoarece cheltuielile pe care le face

sunt mai mari decât veniturile pe care le obţine.

ECODEZVOLTAREA - dezvoltarea economică eficientă compatibilă cu

cerinţele de protejare a mediului înconjurător.

Pag

e49

7. Aplicaţii eficienta

I.

1. Daţi un exemplu de:

(a) activitate economică eficientă …………………………….……………………………

………………………………………………………………………………………………

(b) activitate economică neeficientă ……...………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………

2. Ilustraţi cu câte un exemplu concret nivelul la care se urmăreşte eficienţa economică:

(a) microeconomic …………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………

(b) mezoeconomic …………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………

(c) macroeconomic ………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………

II. 1. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:

A B

1. Eficienţă economică a. dezvoltarea economică eficientă compatibilă cu

cerinţele de protejare a mediului înconjurător

2. Rentabilitatea b. formă a raţionalităţii în orice activitate economică

3. Productivitatea c. capacitatea unei activităţi economice de a produce

profit

4. Ecodezvoltarea d. randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie

2. În coloana A sunt prezentate modalităţi de exprimare a eficienţei economice, iar în coloana B, formule de

calcul. Stabiliţi corespondenţele corecte dintre coloanele A şi B, precizând în spaţiul liber din faţa fiecărei

modalităţi de exprimare a eficienţei economice cifra corespunzătoare a formulei de calcul.

A B

………. a. exprimarea generală a

eficienţei economice 1.

V

CE

Fp

………. b. randamentul factorilor de

producţie utilizaţi 2.

CT

QE

………. c. consumul de factori de

producţie utilizaţi 3.

FpC

VE

NOTĂ:

E – eficienţă economică

FpC – consumul de factori de producţie


Q – valoarea producţiei

CT – valoarea cheltuielilor de producţie


1. Într-o activitate economică eficientă, relaţia dintre rezultate şi cheltuielile făcute pentru obţinerea acestora

presupune:

a. rezultate cheltuieli

b. rezultate = cheltuieli

c. rezultate cheltuieli

d. alte condiţii decât cele menţionate

Pag

e50

2. Pentru un agent economic, pragul minim de rentabilitate este reprezentat de situaţia în care:

a. profitul este foarte mic

b. rata profitului este optimă

c. profitul este zero

d. profitul este mic, dar acceptabil

e. profitul este comparabil cu cel obţinut de alţi agenţi economici.

3. Eficienţa economică exprimată prin randamentul factorilor de producţie utilizaţi este cu atât mai mare cu

cât rezultatele obţinute sunt:

a. mai mici

b. mai mari

c. constante

4. Eficienţa economică exprimată prin consumul de factori de producţie utilizaţi este cu atât mai mică cu cât

consumul de factori de producţie este:

a. mai mare

b. mai mic

c. constant

5. Creşterea eficienţei economice la nivelul unei firme implică ca posibile efecte:

a. scăderea salariilor angajaţilor

b. sporirea preţurilor bunurilor economice

c. creştrea consumurilor de factori de producţie

d. scăderea costurilor salariale pe produs

e. scăderea salariilor pentru o parte din angajaţii firmei

6. Un agent economic care nu desfăşoară o activitate eficientă:

a. este eliminat de pe piaţă

b. înregistrează costuri mai mari decât alţi agenţi economici

c. obţine venituri moderate

d. se situează la nivelul minim de rentabilitate

e. nu işi recuperează cheltuielile făcute

A: b, c; B: d, e; C: a, e.

7. Eficienţa economică exclude efecte aşa cum sunt:

a. poluarea

b. eforturile mari şi inutile

c. profitul

d. degradarea solului

e. reducerea gradului de satisfacere a trebuinţelor

A: a, d, e; B: a, b, d, e; C: b, c.

8. Agenţii economici asigură creşterea eficienţei activităţilor lor prin:

a. cunoaşterea pieţei

b. sporirea calităţii bunurilor produse

c. introducerea unor tehnologii moderne

d. aplicarea unor metode performante de management

e. reducerea costurilor de producţie

A: b, c, e; B: a, b, c, d, e; C: a, b, c, e.

9. Creşterea eficienţei economice asigură:

a. atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse

b. creşterea puterii unei firme

c. ocuparea unei poziţii avantajoase în competiţia cu ceilalţi agenţi economici

d. satisfacerea dorinţelor întreprinzătorului

Pag

e51

e. raţionalitatea activităţilor desfăşurate

A: b, c, d; B: a, b, c, e; C: a, d, e.

10. Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei activităţi economice de a:

a. nu polua mediul

b. avea efecte compatibile cu mediul înconjurător

c. evita pierderile

d. atinge cel puţin pragul minim

e. obţine profit


1. Raţionalitatea este o poprietate a orcărei acţiuni umane de a urmări obţinerea unor rezultate cât mai

………. cu eforturi cât mai ………. .

2. Atingerea unor condiţii optime de cantitate, ………. şi ………. în producerea unui bun economic

presupune utilizarea raţională de către agentul economic a resurselor existente.

3. Randamentul factorilor de producţie utilizaţi exprimă ………. realizate la unitatea de factor de producţie

consumat.

4. Dacă cheltuielile depăşesc veniturile obţinute de o firmă, rentabilitatea ………., înregistrându-se ……….

5. Productivitatea se poate calcula pentru fiecare …………… .

6. Aprecierea reală a creşterii eficienţei economice presupune luarea în considerare a ………. efectelor sale

pe diferite planuri.

V. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr) şi F

(pentru fals).

1. Formele principale ale eficienţei economice sunt rentabilitatea şi productivitatea.

2. Ineficienţa activităţii unui agent economic nu îl elimină de pe piaţă.

3. Eficienţa economică este o problemă care se pune la nivel de ramură şi de economie în ansamblul ei.

4. Eficienţa economică se pune la nivelul fiecărui agent economic.

5. Nivelurile la care se poate urmări eficienţa economică sunt: microeconomic, mezoeconomic şi

macroeconomic.

6. Falimentul este o consecinţă a unei activităţi economice ineficiente.

Pag

e52

RĂSPUNSURI

II.

1. 1 – b; 2 – c; 3 – d; 4 – a.

2. a – 2; b – 3; c – 1.

III. 1 – a; 2 – c; 3 – b; 4 – a; 5 – d; 6 – C; 7 – B; 8 – B; 9 – B; 10 – e.

IV.

1. mari; mici

2. calitate; preţ

3. veniturile

4. dispare; pierderi

5. factor de producţie

6. compatibilităţii

V.

A: 1, 4, 5, 6.

F: 2, 3.

Pag

e53

ECHILIBRUL ECONOMIC PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Conţinutul echilibrului economic:

cum se realizează

ce exprimă

ce reprezintă

2. Forme ale echilibrului economic

3. Condiţii de echilibru economic:

general

pe diferite pieţe

4. Stări de dezechilibru economic:

care sunt

caracteristici

efecte

5. Echilibru şi stabilitate economică:

niveluri ale interdependenţei dintre echilibru şi stabilitatea economică

trăsături

6. Glosarul temei

7. Aplicaţii

………………………………………………………..……………………………………………

1. Conţinutul echilibrului economic

Echilibrul economic este o stare a economiei de piaţă, realizată prin activitatea agenţilor economici care

îşi urmăresc interesele:

producătorii urmăresc maximizarea profitului (în condiţiile unor preţuri date)

consumatorii urmăresc satisfacerea trebuinţelor şi maximizarea utilităţii (în condiţiile unor

restricţii de venit).

Echilibrul economic se exprimă printr-un raport de concordanţă între cererea şi oferta de:

bunuri economice

bani

capitaluri

forţă de muncă.

Acest raport:

are caracteristici distincte pe fiecare piaţă în parte:

- piaţa bunurilor economice

- piaţa monetară

- piaţa capitalului

- piaţa forţei de muncă

considerat în interdependenţa dintre cele patru forme specifice de piaţă constituie expresia

echilibrului general al economiei.

Echilibrul economic general (macroechilibrul) este starea spre care tind piaţa bunurilor şi serviciilor,

monetară, a capitalului şi a muncii, precum şi piaţa naţională în ansamblul ei, atunci când cererea este

egală cu oferta sau diferenţa dinte ele nu depăşeşte limite considerate normale (astfel încât nu generează

dificultăţi economice şi sociale grave).

2. Forme ale echilibrului economic

Formele echilibrului economic pot fi identificate pornind de la diferite criterii, astfel:

după nivelul la care se manifestă, echilibrul economic poate fi:

general

parţial

după manifestarea în timp, echilibrul economic poate fi:

static

dinamic

Pag

e54

Echilibrul economic general:

reprezintă starea spre care tind pieţele interdependente

constă în existenţa echilibrelor (parţiale) pe toate pieţele

Echilibrul economic parţial se referă la tendinţa de egalizare a cererii cu oferta pe o anumită piaţă

Echilibrul static:

presupune menţinerea constantă a principalelor corelaţii dintre variabilele economice

se manifestă pe termen scurt

Echilibrul dinamic:

presupune modificarea corelaţiilor dintre variabilele economice

se manifestă pe termen mediu şi lung

caracterizează o economie de piaţă reală, aflată în evoluţie, egalitatea dintre cerere şi

ofertă realizându-se mereu la alt nivel.

3. Condiţii de echilibru economic

Condiţia de echilibru general este următoarea:

Y=D

unde: Y – oferta globală (agregată)

D – cererea globală (agregată)

John Maynard Keynes realizează un model al echilibrului global, astfel:

Y=D

deoarece Y=C+S unde: Y – oferta globală

C – consumul de bunuri şi servicii

S – economiile

D=C+I unde: D – cererea globală

C – cererea de bunuri şi servicii

I – cererea de bunuri pentru investiţii, egalitate devine:

C+S=C+I

Prin simplificare:

S=I

Pe diferite pieţe, condiţia de echilibru ia următoarele forme:

Pe piaţa bunurilor economice şi serviciilor:

sau

respectiv:

sau:

Echilibrul pe această piaţă rezultă din concordanţa dintre patru variabile independente

care exprimă aspecte ale:

- Economiei interne: economiile; investiţiile; exporturile

Economiei externe: importurile.

Se are în acest fel în vedere legăturile economiei naţionale cu economia şi piaţa mondială

oferta agenţilor economici rezidenţi + importurile = cererea internă + exporturile

consumul intern + economiile + importurile = consumul intern + investiţiile + exporturile

economiile + importurile = investiţiile + exporturile

economii – investiţii = exporturi - importuri

Pag

e55

Pe piaţa monetară:

Ym=Dm

unde: Ym – oferta de bani

Dm – cererea de bani

Condiţia de echilibru poate fi formulată luând în considerare factorii care influenţează termenii egalităţii:

masa monetară (M)

viteza de rotaţie a banilor (Vr)

volumul tranzacţiilor pe piaţă (T)

nivelul general al preţurilor (P),

astfel:

MVr=PT

unde: MVr – oferta reală de bani

PT – cererea reală de bani

Pe piaţa muncii:

YL=DL

unde: YL - oferta de locuri de muncă

DL – cererea de locuri de muncă

Echilibrul economic general presupune şi realizarea echilibrului ecologic.

Condiţiile echilibrului economic:

au caracter teoretic, deoarece:

egalitatea cererii cu oferta se realizează ca tendinţă şi nu în sens strict matematic

starea de echilibru nu este caracteristică economiei reale, care presupune existenţa unor diferenţe

între cerere şi ofertă (plusuri sau minusuri)

Piaţa reală, în condiţii normale de funcţionare:

- este întotdeauna plină de bunuri economice

- nu este niciodată golită de mărfuri, aşa cum ar trebui să fie dacă cererea ar fi egală cu oferta

iar bunurile ar fi vândute integral

se realizează prin situaţii de dezechilibru.

4. Stări de dezechilibru economic

Stările principale prin care se manifestă dezechilibrul pe piaţă sunt:

Starea de presiune

Starea de absorbţie

Starea de presiune are următoarele caracteristici:

exces de ofertă:

satisfacerea integrală a cererii

concurenţă puternică la nivelul ofertanţilor

selecţie a bunurilor economice realizată de cumpărători

stimularea:

- creşterii calităţii produselor

- reducerii costurilor

frânarea producţiei, subutilizarea capacităţilor de producţie

Starea de absorbţie are următoarele caracteristici:

exces de cerere:

oferta > cererea

Pag

e56

satisfacerea parţială a cererii

concurenţă puternică la nivelul cumpărătorilor

selecţie a cumpărătorilor realizată de vânzători

stimularea producţiei

lipsa stimulării agenţilor economici pentru producerea unor bunuri de calitate, în condiţiile

vânzării rapide şi integrale a tot ceea ce se produce.

Efectele dezechilibrelor economice, peste anumite limite controlabile sunt negative la nivelul întregii

economii precum şi al diferitelor tipuri de pieţe:

inflaţie, în condiţiile în care:

oferta de monedă > cererea de monedă

şomaj, în condiţiile în care:

oferta de muncă > cererea de muncă

excedent sau deficit al balanţei comerciale şi de plăţi

înrăutăţirea condiţiilor de viaţă.

5. Echilibru şi stabilitate economică

Nivelurile la care se manifestă interdependenţa dintre echilibrul şi stabilitatea economică sunt

microeconomic

macroeconomic

La nivel microeconomic, stabilitatea economică:

are ca fundament activitatea fiecărui agent economic desfăşurată în condiţii de calitate şi

eficienţă

se exprimă prin mărimea şi rata profitului

La nivel macroeconomic, stabilitatea economică:

are ca fundament echilibrul general

se exprimă prin produsul naţional brut.

Stabilitatea la nivel microeconomic şi cea la nivel macroeconomic se intercondiţionează:

microstabilitatea reprezintă premisa şi fundamentul macrostabilităţii

macrostabilitatea influenţează consolidarea microstabilităţii

6. Glosarul temei

cererea > oferta

ECHILIBRU ECOLOGIC – presupune adoptarea unei strategii, aplicarea unor

instrumente de ordin economic, tehnic, juridic şi instituţional care să asigure

protejarea efectivă şi durabilă a mediului înconjurător.

ECHILIBRU MATERIAL – starea de concordanţă relativă dintre oferta globală şi

cererea globală, din punct de vedere cantitativ, calitativ şi structural.

ECHILIBRU AL RESURSELOR DE MUNCĂ – starea de concordanţă relativă dintre

factorul uman disponibil şi necesităţile de muncă ale unităţilor economice.

Pag

e57

7. Aplicaţii

I.

1. Precizaţi care sunt interesele pe care le urmăresc în activitatea lor:

(a) producătorii …………………………………………………….……………………………

(b) consumatorii …………………..…………...………………………………………………..

2. Explicaţi pe baza unui exemplu ce presupune echilibrul economic parţial:

Exemplu …………………………………………………………………………………………..

Explicaţie………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

3. Explicaţi condiţiile echilibrului economic pe:

(a) Piaţa bunurilor economice şi serviciilor ………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….……………

……………………………………………………………………………………….

(b) Piaţa monetară ………………………..………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….……………

……………………………………………………………………………………….

(c) Piaţa muncii …………………………..………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….……………

……………………………………………………………………………………….

4. Identificaţi în elementele care urmează variabile ale (A) economiei interne şi (B) economiei externe din

concordanţa cărora rezultă echilibrul pe piaţa bunurilor economice şi serviciilor: importurile, exporturile,

economiile, investiţiile

A …………………………………………………………………………………………………..

B …………………………………………………………………………………………………..

II. 1. Precizaţi în coloana B categoriile economice corespunzătoare definiţiilor precizate în

coloana A:

A B

a. Starea spre care tind pieţele

interdependente a. ………………………………………………………

b. Tendinţa de egalizare a cererii cu

oferta pe o anumită piaţă b. ………………………………………………………

c. Menţinerea constantă a

corelaţiilor dintre

variabilele economice

c. ………………………………………………………

2. În coloana A sunt prezentate stările principale prin care se manifestă dezechilibrul pe piaţă, iar în coloana

B, caracteristici ale acestora. Stabiliţi corespondenţele corecte dintre coloanele A şi B, precizând în spaţiul

liber din faţa fiecărei stări cifrele corespunzătoare caracteristicilor sale.

A B

………. a. starea de presiune

1. exces de ofertă

2. stimularea producţiei

3. satisfacerea parţială a cererii

4. satisfacerea integrală a cererii

5. exces de cerere

6. concurenţă puternică la nivelul ofertanţilor

7. lipsa stimulării agenţilor economici pentru o activitate de

Pag

e58

………. b. starea de absorţie

calitate

8. frânarea producţiei

9. concurenţă la nivelul cumpărătorilor

10. selecţie a bunurilor economice realizată de cumpărători

11. stimularea agenţilor economici pentru îmbunătăţirea

calităţii activităţii desfăşurate

12. selecţie a cumpărătorilor realizată de vânzători


1. Echilibrul economic general se realizează atunci când:

a. cererea globală se află în concordanţă relativă cu oferta globală

b. veniturile şi cheltuielile sunt aproximativ egale

c. cererea şi oferta se egalizează pe o anumită piaţă

d. cererea globală şi oferta globală rămân constante

e. se întrunesc alte condiţii, dar nu cele menţionate mai sus.

2. Condiţiile echilibrului economic:

a. au caracter teoretic

b. au caracter strict matematic

c. se realizează ca tendinţă

d. nu caracterizează economia reală

e. caracterizează orice economie reală de piaţă.

A: b, d; B: a, c, d; C: b, e.

3. Principalele stări de dezechilibru pe piaţă sunt:

a. starea de presiune

b. starea de absorbţie

c. concurenţa neloială

d. dezechilibrul ecologic

e. nici una din cele prezentate anterior

A: c, d; B: e; C: a, b.

4. Efectele dezechilibrelor economice, peste anumite limite sunt:

a. pozitive

b. negative

c. neutre

d. stimulatoare

e. necontrolabile

5. Efecte ale dezechilibrelor economice pe diferite tipuri de pieţe pot fi:

a. inflaţia

b. şomajul

c. deficitul balanţei comerciale

d. excedentul balanţei de plăţi

e. înrăutăţirea condiţiilor de viaţă

A: a, b, e; B: c, d; C: a, b, c, d, e.

6. Stabilitatea economică se manifestă la nivel:

a. microeconomic

b. macroeconomic

c. de orice tip

A: a; B: a, b; C: a, b, c.

7. În economia reală de piaţă, echilibrul economic:

a. există prin intervenţia statului

b. există doar întâmplător

c. se realizează prin situaţii de dezechilibru

d. este generat prin mecanisme specifice pieţei

e. presupune acţiunea corelată a agenţilor economici

A: b, c; B: a, e; C: b, d.

Pag

e59

8. Situaţia în care pe piaţă oferta este mai mare decât cererea semnalează:

a. stare de absorbţie

b. concurenţă la nivelul cumpărătorilor

c. stare de presiune

d. satisfacerea parţială a cererii

e. situaţie avantajoasă pentru cumpărători

A: c, e; B: a, b; C: b, c, d.

9. Situaţia în care pe piaţă cererea este mai mare decât oferta semnalează:

a. stare de absorbţie

b. stare de presiune

c. situaţie avantajoasă pentru cumpărători

d. situaţie avantajoasă pentru vânzători

e. satisfacerea integrală a cererii

A: b, c; B: a, d; C: b, c, e.

10. După manifestarea în timp, echilibrul economic poate fi:

a. static

b. dinamic

c. general

d. parţial

e. ecologic

A: c, d; B: e; C: a, b.

IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr) şi F

(pentru fals).

1. Echilibrul economic este o stare a economiei de piaţă realizată prin activitatea agenţilor economici care îşi

urmăresc dorinţele.

2. Echilibrul material este o stare de concordanţă relativă între oferta globală şi cererea globală, din punct de

vedere cantitativ, calitativ şi structural.

3. Dezechilibrele economice afectează eficienţa economică.

4. Economia reală presupune întodeauna diferenţe între cerere şi ofertă.

5. Macrostabilitatea nu influenţează consolidarea microstabilităţii.

6. Stabilitatea economică la nivel macroeconomic se exprimă prin produsul naţional net.

7. Echilibrul ecologic presupune exclusiv strategii economice internaţionale.

8. Echilibrul economic este o consecinţă a egalităţii dintre preţuri şi costuri.

9. Echilibrul economic general presupune şi realizarea echilibrului ecologic.

10. În general efectele dezechilibrelor economice sunt negative.

Pag

e60

RĂSPUNSURI

II.

1. a – echilibru economic general

b – echilibru economic parţial

c – echilibru static

2. a – 1, 4, 6, 8, 10, 11

b – 2, 3, 5, 7, 9, 12

III. 1 – a; 2 – B; 3 – C; 4 – b; 5 – C; 6 – B; 7 – A; 8 – A; 9 – B; 10 – C.

IV.

A: 2, 3, 4, 9, 10.

F: 1, 5, 6, 7, 8.

Pag

e61

INFLAŢIA PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Conţinutul inflaţiei

2. Măsurarea inflaţiei:

principalii indicatori de măsurare a inflaţiei

mod de calcul

3. Cauzele inflaţiei:

principalele cauze ale inflaţiei

forme de inflaţie, pornind de la cauzele care le generează

4. Mecanismele inflaţiei:

interne

importate

5. Forme ale inflaţiei după durata şi intensitatea acesteia – caracteristici

6. Consecinţele economice ale inflaţiei

7. Măsuri antiinflaţioniste

8. Glosarul temei

9. Aplicaţii

………………………………………………….…………………………………………………….

1. Conţinutul inflaţiei

Inflaţia reprezintă un dezechilibru de ansamblu al economiei, manifestat prin două tendinţe majore:

creşterea generalizată a preţurilor

scăderea puterii de cumpărare a banilor.

2. Măsurarea inflaţiei porneşte de la tendinţele majore de manifestare a inflaţiei:

Creşterea generalizată a preţurilor este măsurată cu ajutorul indicelui preţurilor

Indicii preţurilor exprimă:

dinamica preţurilor

se calculează ca:

- indice al preţului pentru un bun sau serviciu

- indice general al preţurilor

Indicele preţului pentru un bun sau serviciu se calculează:

unde: Ip – indicele preţului pentru un bun sau serviciu

P1 – preţul actual al bunului sau serviciului

P0 – preţul de bază al bunului sau serviciului

Indicele general al preţurilor:

exprimă dinamica preţurilor de vânzare la un grup de produse sau

exprimă raportul dintre valoarea PIB:

- din anul curent, exprimat în preţurile anului curent şi

- din anul de bază, exprimat în preţurile anului de bază.

Rata inflaţiei măsoară intensitatea inflaţiei:

Ri=IGP – 100

unde: Ri – rata inflaţiei

IGP – indicele general al preţurilor

Datorită influenţei preţurilor bunurilor de consum asupra nivelului de trai al populaţiei, calculul ratei

inflaţiei foloseşte indicele preţurilor bunurilor de consum.

Nu orice creştere a indicelui general al preţurilor reflectă o situaţie de inflaţie; astfel, dacă creşterea are la

bază sporirea preţului la una sau câteva grupuri de bunuri şi servicii, în timp ce la celelalte preţurile

rămân la acelaşi nivel sau chiar scad, situaţia nu presupune neapărat prezenţa inflaţiei.

1000

1

P

PIp

Pag

e62

Scăderea puterii de cumpărare a banilor se manifestă concomitent cu prima tendinţă

Puterea de cumpărare a banilor:

reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată cu cantitatea de bani existentă

în economie, la un nivel dat al preţurilor

se calculează:

unde: Pc – puterea de cumpărare a banilor

M – masa monetară

P – nivelul preţurilor

În dinamică, puterea de cumpărare a banilor se exprimă prin calcularea indicelui puterii

de cumpărare a banilor:

unde: Ipc – indicele puterii de cumpărare a banilor

IM – indicele masei monetare

Ip – indicele preţurilor

3. Cauzele inflaţiei

Inflaţia fiind un fenomen complex, are cauze multiple, aşa cum sunt:

creşterea volumului de credite

acoperirea deficitelor bugetare

creşterea salariilor, fără o creştere corespunzătoare a productivităţii muncii

scăderea producţiei de bunuri şi servicii

creşterea costurilor de producţie.

Pornind de la cauzele menţionate, sunt identificate diferite forme de inflaţie, astfel:

inflaţie prin cerere, generată de creşterea cererii peste nivelul de bunuri

inflaţie prin ofertă, generată de insuficienţa producţiei în raport cu cererea de bunuri şi servicii

inflaţie prin costuri, generată de creşterea costurilor de producţie.

În mod real, în economie, formele inflaţiei se intercondiţionează, potenţându-se reciproc.

4. Mecanismele inflaţiei pot fi:

mecanismele ale inflaţiei interne

mecanisme ale inflaţiei importate.

Mecanismele inflaţiei interne:

au la bază dezechilibru:

volumul masei monetare > volumul de bunuri şi servicii

dezechilibrul exprimă o cerere de bunuri şi servicii nesatisfăcută, ceea ce determină:

creşterea preţurilor

scăderea puterii de cumpărare a banilor

Factorul decisiv pentru instalarea inflaţiei este reprezentat de elasticitatea ofertei în raport cu

disponibilităţile băneşti din economie.

evoluţia dezechilibrului:

poate fi stopată prin adaptarea ofertei la nivelul şi structura cererii; produsă într-un timp cât mai

scurt, această adaptare are ca efecte:

- restabilirea echilibrului

- reducerea inflaţiei

se poate accentua, în condiţiile în care volumul de bunuri şi servicii continuă să rămână în urma

volumului masei monetare din cauza:

- insuficienţei sau eficienţei reduse a factorilor de producţie

P

MPc

100Im

Ip

Ipc

Pag

e63

- programului tehnico-ştiinţific lent, ceea ce determină instalarea inflaţiei, concretizată în

majoritatea tendinţelor acesteia: creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a

banilor.

Mecanismele inflaţiei importate:

mod de declanşare:

consumul unor bunuri de import cu preţ mai mare decât în perioada anterioară are ca efect

creşterea costurilor şi preţurilor

inflaţia se propagă deoarece agenţii economici care folosesc bunuri ale căror preţuri au crescut,

cresc şi ei preţurile (neacceptând să-şi reducă profitul)

au ca efect amplificarea inflaţiei datorită interferării cu mecanismele inflaţiei interne

au o semnificaţie deosebită datorită dezvoltării relaţiilor economice între ţările lumii.

5. Principalele forme ale inflaţiei după durata şi intensitatea acestui fenomen sunt prezentate în următorul

tabel, împreună cu ritmul mediu anual de creştere a preţurilor:

f Ritmul mediu anual de creştere a preţurilor

Inflaţia târâtoare (latentă)

Inflaţia deschisă

Inflaţia galopantă

Hiperinflaţia

3-4%

5-10%

peste 15%

peste 50%

6. Consecinţele economice al inflaţiei:

afectează întreaga societate

pot fi:

- negative

- pozitive, avantajoase.

Consecinţele negative reprezintă costurile sociale ale inflaţiei, îi afectează diferit pe participanţii la viaţa

economică, îndeosebi pe:

cumpărători, mai ales cei cu venituri mici şi fixe, pentru care, crescând preţurile:

- creşte costul vieţii

- scade standardul de viaţă

cei care economisesc, datorită scăderii puterii de cumpărare a banilor

creditorii pentru care suma rambursată valorează mai puţin decât cea împrumutată

întreprinzători datorită:

- nesiguranţei economice

- creşterii riscului la investiţii

- creşterii costurilor

- reducerii valorii reale a profiturilor.

Consecinţele pot fi, însă şi:

pozitive, în situaţia inflaţiei controlate, prin impulsionarea activităţii economice

avantajoase, pentru:

debitori care restituie sumele împrumutate la o putere de cumpărare mai mică

agenţii economici care economisesc disponibilităţile băneşti convertite în monede mai stabile

ale altor ţări.

7. Măsurile antiinflaţioniste pot fi împărţite în două categorii:

Măsuri de protecţie a agenţilor economici în raport cu creşterea preţurilor şi scăderea puterii de

cumpărare a banilor, astfel:

indexarea veniturilor (îndeosebi a salariilor, pensiilor, burselor)

acordarea de compensaţii

creşterea dobânzilor la economiile păstrate la instituţiile financiare

subvenţionarea preţului la unele produse de strictă necesitate

Pag

e64

Măsuri de diminuare şi control a inflaţiei, de refacere a echilibrului deteriorat de inflaţie; măsurile

vizează:

diminuarea volumului masei monetare, prin:

- creşterea dobânzilor la creditele acordate

- aplicarea unor măsuri care influenţează restrângerea masei monetare

- “îngheţarea” salariilor şi preţurilor (menţinerea acestora la acelaşi nivel)

- echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe

creşterea volumului de bunuri şi servicii, prin:

- încurajarea şi dezvoltarea activităţilor productive

- adaptarea structurii producţiei în scopul apropierii ofertei de volumul şi structura cererii.

8. Glosarul temei

CREŞTEREA ECONOMICĂ NEINFLAŢIONISTĂ – este caracterizată de o inflaţie

moderată, însoţită de o rată de creştere economică superioară ratei inflaţiei.

CREŞTEREA ECONOMICĂ INFLAŢIONISTĂ – caracterizează o situaţie nefavorabilă a

economiei în care rata inflaţiei este mai mare decât cea a creşterii economice.

STAGFLAŢIE – caracterizează fenomenul de stagnare (creştere zero) însoţit de o inflaţie

puternică.

SLUMPFLAŢIA – caracterizează criza economică însoţită de o inflaţie puternică.

INDEXAREA UNUI VENIT – o creştere procentuală sau în sume absolute a venitului

respectiv (salariu, pensie, bursă etc.) care să acopere parţial sau total creşterea preţurilor şi

scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Pag

e65

9. Aplicaţii inflatie I.

1. Din elementele care urmează identificaţi creşteri ale indicelui general al preţurilor care (A) reflectă o

situaţie de inflaţie şi (B) care nu presupun neapărat existenţa inflaţiei: creşterea majorităţii preţurilor din

economie, creşterea cu 200% a confecţiilor unicat, creşterea cu 300% a locuinţelor de lux în timp ce la

celelalte bunuri, preţurile ramân la fel

A ……………..…………………………………………………….…………………………… .

……………………………………………………………………………………………………

B ………………..…………………..…………...………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………….

2. Explicaţi pe baza unui exemplu mecanismele inflaţiei importate:

Exemplu …………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………….

Explicaţie………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

3. Din enumerarea care urmează identificaţi agenţii economici pentru care inflaţia generează consecinţe (A)

pozitive, avantajoase şi (B) negative: cumpărători, agenţii economici care îşi păstrează economiile în lei,

depuse la bănci, agenţii economici care economisesc disponibilităţile băneşti în dolari, debitori, creditori,

întreprinzători

A ………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………….

B …………………………………………..………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

II. 1. Precizaţi în coloana B categoriile economice corespunzătoare definiţiilor prezentate în

coloana A:

A B

a. Stagnare însoţită de o inflaţie puternică a. ………………………………………………………

b. Criză economică însoţită de o inflaţie

puternică b. ………………………………………………………

c. Situaţie a economiei în care rata inflaţiei

este mai mare decât cea a creşterii

economice

c. ………………………………………………………

2. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:

A B

a. Inflaţie târâtoare 1. 5 – 10%

b. Inflaţie deschisă 2. peste 50%

c. Inflaţie galopantă 3. 3 – 4%

d. Hiperinflaţie 4. peste 15%


1. Tendinţele majore ale inflaţiei sunt:

a. creşterea generalizată a preţurilor

b. scăderea puterii de cumpărare a banilor

c. exclusiv creşterea generalizată a preţurilor

d. exclusiv scăderea puterii de cumpărare a banilor

e. creşterea ofertei de bunuri economice şi servicii. ( A: a, b; B: c; C: d; D: a, b, e.)

2. Care din măsurile antiinflaţioniste de mai jos vizează protecţia agenţilor economici în raport cu creşterea

preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor:

a. indexarea veniturilor; / b. acordarea de compensaţii;/ c. creşterea dobânzilor la economii;/ d. dezvoltarea

activităţilor productive;/ e. subvenţionarea preţului la unele produse

A: b, d, e; B: a, b, d; C: a, b, c, e.

3. Care din măsurile antiinflaţioniste de mai jos vizează dininuarea şi controlul inflaţiei:

Pag

e66

a. creşterea dobânzilor la creditele acordate

b. aplicarea unor măsuri de restrângere a masei monetare

c. “ingheţarea” preţurilor şi salariilor

d. îmbunătăţirea structurii producţiei

e. indexarea pensiilor ( A: a, b, c, e; B: a, b, c, d; C: a, b, d, e. )

4. Măsurarea inflaţiei se realizează prin:

a. indicele general al preţurilor

b. dinamica salariilor

c. rata inflaţiei

d. indicele puterii de cumpărare a banilor

e. indicele de creştere a masei monetare (A: b, c, e; B: a, c, d; C: d, e. )

5. Apariţia inflaţiei este evidenţiată de:

a. creşterea salariului nominal

b. creşterea masei monetare în raport cu oferta de bunuri economice şi servicii

c. scăderea vânzărilor de bunuri economice şi servicii

d. creşterea preţurilor la bunurile de consum şi a tarifelor serviciilor

e. scăderea profitului ( A: a, b, c, d; B: b, c, e; C: a, d, e.)

6. Indicele general al preţurilor se calculează pe baza unei metodologii complexe care ia in calcul:

a. modificarea preţurilor la bunurile de consum

b. modificarea unui număr mare de preţuri

c. modificarea preţurilor la bunurile de folosinţă îndelungată

d. modificarea preţurilor la bunurile de lux

e. modificarea preţurilor pentru cel puţin 50 de bunuri

7. La începutul anului preţul unui bun economic este de 100.000 u.m. Care este preţul acestui bun la sfârşitul

anului în condiţiile unei rate a dobânzii de 50%:

a. 120.000 u.m.; b. 100.000 u.m.; c. 150.000 u.m.;/d. 160.000 u.m.;/e. 140.000 u.m.;/

8. Care este valoarea reală a unei sume de 3.600.000 lei de care dispune o persoană, la sfârşitul unui an în

care rata inflaţieia fost de 80%:

a. 2.000.000 lei;/ b. 3.600.000 lei;/ c. 1.800.000 lei;/ d. 3.000.000 lei;/ e. 6.480.000 lei

9. O persoană depune la o bancă o sumă de 3.000.000 u.m. pe termen de un an, cu o rată a dobânzii de 60%.

Rata inflaţiei în anul respectiv a fost de 50%. La sfârşitul anului, suma totală ridicată de la bancă şi valoarea

reală a acesteia au reprezentat:

a. 4.800.000 u.m. şi 3.200.000 u.m.

b. 5.000.000 u.m. şi 5.000.000 u.m.

c. 4.800.000 u.m. şi 4.800.000 u.m.

d. 4.600.000 u.m. şi 4.000.000 u.m.

e. 4.200.000 u.m. şi 4.100.000 u.m.

10. Inflaţia:

a. poate fi evitată de orice agent economic

b. poate fi combătută prin intermediul unor măsuri care acţionează asupra cauzelor sale

c. nu poate fi combătută

d. poate fi evitată prin indexarea salariilor

e. poate fi combătută prin reducerea preţurilor

IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A ( adevăr) şi F ( fals).

1. Inflaţia este un dezechilibru de ansamblu al economiei manifestat prin creşterea generalizată a preţurilor.

2. Rata inflaţiei măsoară intensitatea inflaţiei.

3. Mecanismele inflaţiei sunt exclusiv interne.

4. Inflaţia internă are la bază dezechilibrul dintre volumul masei monetare şi volumul de bunuri şi servicii.

5. Hiperinflaţia presupune cel mai mare ritm mediu anual de creştere a preţurilor.

6. Consecinţele economice ale inflaţiei pot fi negative dar şi pozitive, avantajoase.

7. Creşterea costului vieţii este una dintre consecinţele negative ale inflaţiei.

8. Inflaţia prin cerere este determinată de scăderea cererii peste nivelul de bunuri.

9. Inflaţia prin costuri este determinată de creşterea costurilor de producţie.

10. Propagarea inflaţiei are la bază subiectivitatea agentului economic.

Pag

e67

RĂSPUNSURI

II.

1. a – stagflaţie

b – slumpflaţie

c – creştere economică inflaţionistă

2. a – 3

b – 1

c – 4

d – 2

III. 1 – A; 2 – C; 3 – B; 4 – b; 5 – A; 6 – b;

7 – c.

Rezolvare:

..000.150%50001 muPPP

8 – a.

Rezolvare:

.000.000.28,1

000.600.3lei

i

alãminnoValoarearealãValoarea

pc

%180%100%80%100 Riipc

9 – a.

Rezolvare:

..000.800.4000.800.1000.000.30 muDSSt

..000.800.1100

60000.000.3 muD

..000.200.35,1

000.800.4mu

i

alãminnoValoarearealãValoarea

pc

%150%100 Riipc

10 – b

IV.

A: 2, 4, 5, 7, 9.

F: 1, 3, 8, 10.

piaŢa monetarĂ - economiexiceconomictgmures · pdf filebăncile, alte instituţii financiare...

Documents