posteritatea lui adrian pĂunescu - pro …oedip! cu ziua când el nu fusese ucis! această...

Mircea Dinutz

POSTERITATEA LUI ADRIAN PĂUNESCU

Când dispare un scriitor/actor/artist plastic de noto-rietate, iau cuvântul adulatorii de serviciu, mereu cu câ-ţiva paşi în faţă, că, dacă tot a murit, să-l preacinstimdupă cum merită, să audă/vadă toată lumea cum şi, maiales, cine preţuieşte marile noastre valori; despre ceidispăruţi numai de bine, nu-i aşa, şi astfel se revarsăabundent, nu îi împiedică nimeni, valuri de elogii, vocitremurate, gesturi emoţionante pentru cel „plecat într-olume mai bună”, mai creştem şi noi în imagine! „În lite-ratura română – precizează Marta Petreu – un scriitormort este, prin tradiţie culturală, mai valoros decât unulviu”. Să recunoaştem că este o sugestie interesantă,oferită de eseista clujeană, pentru aspiranţii la gloria pă-mântească. Din Moldova, Constantin Călin glosează cuaceeaşi luciditate amară: „E ciudat cât de mulţi prieteniare un om mort şi cât de mulţi duşmani are un om viu.Acelaşi! Viul, adaugă elegantul eseist, inspiră o irepre-sibilă pornire de a fi contestat”.

Adrian Păunescu, o adevărată uzină de texte poe-tice (15.000, echivalentul a peste 300.000 de versuri) acunoscut, cu asupra de măsură, dragostea şi ura, adu-laţia şi negaţia îndârjită, egal distribuite în timpul vieţii,ca şi în posteritatea imediată. A făcut din viaţa sa, pro-fitând de neobişnuitele sale calităţi (forţă de seducţie,talent de recitator, un simţ remarcabil al mulţimilor), unspectacol ameţitor, în care binele şi răul s-au amestecatpână la indistincţie, unii reţinând în memoria lor afectivăbinele făcut cu generozitate, alţii doar abuzurile, faptelereprobabile, cedările în faţa cuplului Ceauşescu, uniiavând în minte, exclusiv, versurile răzvrătite, incisive,temerare, alţii – pe cele adulatoare până la dezgust. Vi-goarea copleşitoare a personalităţii sale inspira multora(mai ales celor tineri), mai ales în timpul spectacolelorcenaclului „Flacăra”, o admiraţie vecină cu isteria, darau fost – nu puţini – care se arătau oripilaţi de aseme-nea manifestări. Puţini observau atunci ambiguitateaatitudinală, transferată într-un discurs (scris/vorbit) aflatla limita riscantă dintre encomion şi contestaţie impru-dentă. Chiar şi N. Manolescu, care nu poate fi bănuit afi fost vreodată un fan al poetului de la Bârca, recunoş-tea în „Necrologul” apărut în „România literară” căacesta „s-a revoltat uneori împotriva vremurilor şi, maimult decât atât, împotriva lui însuşi”.

Oripilat de circul mediatic al televiziunilor naţionaleşi locale, am preferat – în acele zile – să citesc, să aflupărerea gazetarilor mai de Doamne-ajută (câţi sunt),dar mai ales a confraţilor, împărţiţi – cu o grabă repro-babilă – în trei grupări distincte: una gălăgioasă, ditiram-bică, în consens cu manipularea masivă a mijloacelorvideo/audio, alta a vocilor acuzatoare, intolerante, ori,

cu greu, temperate, o a treia, a celor lucizi, ce-şi cum-păneau cu grijă vorbele, echilibraţi şi responsabili, pu-ţini, mult prea puţini (Dan Culcer, G. Dimisianu, DorinTudoran), atenţi la nuanţe, în primul rând. Unii, aflaţi înintimitatea lui, l-au perceput ca fiind tandru, generos,sociabil, fermecător, aproape de nevoile celor năpăs-tuiţi, zbătându-se să-i ajute, din poziţia de redactor-şefal revistei „Flacăra”, dar şi de protejat al cuplului Ceau-şescu, conform principiului „nimic pentru sine, totul pen-tru ceilalţi”. Cei mai mulţi i-au recunoscut patriotismul,ca dimensiune esenţială a personalităţii sale, şi consec-venţa cu care şi-a apărat convingerile de stânga, alţiil-au suspectat de naivitate, pentru că vedea în Ceau-şescu un mare român, scuzându-i, în felul acesta, pres-taţia de susţinător zgomotos al regimului ceauşist! Dupăunii, ar mai trebui făcut un mic efort şi putem să-l cano-nizăm, s-au mai văzut cazuri!

Dacă e adevărat că omul nu poate fi despărţit depoet (şi, totuşi, posteritatea mai îndepărtată o va face,cu siguranţă!), atunci suntem obligaţi să luăm în calcultoate cele bune , dar şi pe cele rele.

N-am să mă refer la lista (de departe, incompletă) afemeilor care au trecut prin viaţa lui, nici la numărul ca-selor şi domeniilor ce făceau din el un om bogat, înciuda faptului că, după ce a ratat intrarea în ParlamentulRomâniei, se plângea că nu are mijloace de subzistenţăpentru sine şi familia sa, ci doar la partea literar-gaze-tărească, singura care justifică atenţia acordată aces-tuia de-a lungul timpului. Nu a fost un poet oarecare şinici gazetarul nu a fost unul de duzină! Calităţile saleerau reale, înzestrarea nativă indubitabilă. Dar mă temcă poetul a ratat, în bună măsură, realizarea la cei maiînalţi parametri, prin ignorarea, cu bună ştiinţă, a marilorsale calităţi! Când scrii la asemenea proporţii, mizândpe cantitate şi pe succesul imediat, nu ai cum să eviţiratarea!! Nu ne putem preface că nu vedem, într-o bunăparte a creaţiei sale, maculatura, tot aşa cum nu ne-arfi iertat să nu recunoaştem talentul de 20 de carate încâteva zeci de texte, cel puţin (dintr-un total de 15.000),probe ale unei înzestrări neobişnuite, risipite – din pă-cate – în jocurile de artificii ale spectacolelor regizate şistăpânite cu statura sa impresionantă. Gazetarul poatesta cu demnitate în faţa urmaşilor nu numai prin ceeace a făcut bine la „Flacăra”, dar – cu deosebire – pentrucă a revigorat specia interviului, asigurându-i mobilitate,viaţă, putere de persuasiune (vol. Sub semnul întrebării,1971). Chiar şi în acest caz, cu meritele recunoscute,rămâne pata cu acel interviu luat lui M. Eliade la Chi-cago, căruia îi promisese publicarea integrală în „Con-temporanul”, pentru ca – la mai puţin de un an distanţă

editorial

1SAECULUM 3-4/2011PRO

editorial

2 SAECULUM 3-4/2011PRO

– interviul să apară cenzurat, faptă pentru care A. Pău-nescu nu şi-a cerut niciodată iertare.

A fost un „histrion talentat” (Claude Karnoouh), unoportunist, o victimă a imensului său orgoliu, un patriotde paradă? „Păunescu?” – se întreabă un fost coleg alsău de facultate – „un găunos genial”, deşi acelaşi re-cunoaşte existenţa unor „versuri mistuitor vizionare”(Gheorghe Istrate). Tranşant, dar previzibil, se dove-deşte a fi Mircea Cărtărescu, aflat, spre marele său „re-gret”, departe de ţară în momentul dispariţiei fizice acelui care a scris (atenţie!) Basarabia pe cruce sau Re-petabila povară. Scria acesta: „Fără comunism şi fărăCeauşescu, Păunescu n-ar fi existat”. Şi ceva mai de-parte: „Nimeni din generaţia mea nu l-a considerat pePăunescu poet, ci doar un odios propagandist”. Îmi vinesă cred că autorul Levantului înţelege prin generaţia luipe membrii grupării lunediste... Încrâncenarea cu caree respins de către unii se loveşte de rezistenţa admira-tivă a unui public statornic, recrutat, cu deosebire, dintrecei de vârstele a doua şi a treia. Atrag însă respectuosatenţia asupra faptului că, între vocile admirative, ma-joritatea sunt mimetice, aparţinând necititorilor de poe-zie şi deci numărul acestora este la fel de neconcludentca şi al celor 300.000 de versuri, comparate nefericit cucele 215.000 de versuri ale Mahabharatei!! Nu prin edi-tarea grabnică şi necontrolată critic a volumelor masivepublicate de A. Păunescu în timpul vieţii îi vom proba

valoarea şi nici prin concentrarea aluvionară a elogiilorvenite din varii direcţii, într-un anumit context social-is-toric, ci prin preluarea atentă, sever-selectivă a acesteimoşteniri impresionante, cu neclintit respect pentru va-loarea autentică.

Poetul, cu voia sau fără voia unora, rămâne printr-ofoarte modestă parte a creaţiei sale, iar gazetarul are,fără îndoială, un loc de cinste prin faptele sale de arme,fără a trece cu vederea marile sale cedări! Cât desprepatriotul Păunescu, înclin să-l cred sincer, cu toate căm-au pus pe gânduri, nu o dată, vorbele rostogolitoareca nişte tunete peste o sală isterizată, gesticulaţia prealargă, toate menite parcă a atrage atenţia mai mult asu-pra sa decât asupra textului interpretat.

A spus atunci, dar şi mai aproape de noi, destuleadevăruri răscolitoare, a surprins, în cuvinte inspirate,tarele unui sistem de mult şi iremediabil „ticăloşit”, cutoate că şi lui, ca şi întregii noastre clase politice, i-aulipsit soluţiile viabile, clarviziunea omului politic spre în-dreptarea unei stări de lucruri mai mult decât îngrijoră-toare. Ceea ce-l recomandă în posteritate nu suntvorbele aprinse de ură sau iubire rostite de unii şi dealţii, ci partea rezistentă a creaţiei sale (de omologat),singura care-i asigură un loc onorabil pe podium: „Asu-pra voastră las acest blestem, / ca-n viaţa voastră,orice-ar fi să fie / prin orice răni ar fi să-ntârziem, / sănu vă despărţiţi de poezie”.

Luni 13 Iunie,Rusaliile

Domnule Radu Aldulescu, un călăreţ imprudent trece prin mijlocul unei răscruci,

ştiindu-se rege, fără să-i pese de cine îi va ieşi în cale,fără să-i pese că destinul îi va aduce în cale moartea!...El se ştia la adăpost!... Regele imprudent, autopoetizat,monitorizat (de!) să nu ia pe nimeni în seamă, trece caun orb prin răscrucea fatală şi se trezeşte cu o măciucăîn cap şi nu mai are timp să-şi rememoreze viaţa şi să-şiaducă măcar o secundă aminte că i se profeţise (te puicu destinul?) că va muri de mâna propriului său fiu! Darcum să moară el, riga, de mâna fiului său, dacă prun-cuţul său fusese încredinţat – imediat după ce venisepe lume! – unui credincios regal: să-l ducă în munte,să-l părăsească, să-l lase în grija sălbăticiunilor, ca săfie păpat! Ca să moară, adică! Înapoiat din munte, sluj-başul credincios îi raportase regelui că misiunea sa fu-sese îndeplinită!...

Ei, bine, cu această minciună începe tragedia lui

Oedip! Cu ziua când el nu fusese ucis! Această min-ciună îl va face pe Oedip să-şi ucidă tatăl, într-o răspân-tie, neştiind nici el ce pusese la cale (în privinţa sa)destinul cel cam orb şi cinic: să-şi lichideze părintele,dacă acesta nu-l da morţii imediat după ce venea pelume!... Prima minciună, despre care am făcut vorbiremai sus, avea să-l ducă pe Oedip la o altă crimă, la felde monstruoasă ca şi uciderea propriului său tată: la că-sătoria cu propria sa mamă!

Din această ecuaţie cu crime cine era insul cel maivinovat? Oedip, nu, căci el se supusese destinului atot-puternic! Tatăl lui Oedip? Nu prea... El crezuse că-şi îm-plinise misia – de a-i face de petrecanie propriului săuprim născut!

Vinovat era – după o logică primară! – cel care tre-buise să-i facă pruncului neajutorat de petrecanie, şinu-i făcuse! Mila era vinovată, condiţia umană era devină!... Cuprins de milă, omul de încredere al regelui în-credinţase pruncul cu picioarele cam umflate unui altom, care nici el nu ştia nimic despre secretele afurisitu-lui destin!... Un ins, un servitor, în ultimă instanţă, fraie-

Dumitru Radu Popescu

ION BARBU ŞI IOAN ES. POP

eseu


reşte destinul, crede sau îşi închipuie el, lăsând în viaţăun copil de rege, un copil de regină!... Un criminal! Des-tinul are o logică matematică, infailibilă: tot ce zice, îm-plineşte!

Totul ar fi rămas un fapt banal, un joc banal al ne-cruţătorului destin, dacă Oedip n-ar fi dorit să afle ade-vărul despre propriile sale fapte! Aici începe tragedia,când mintea sa vrea să afle ce nici vorbă să-i fi progra-mat destinul să ştie – adevărul! De ce a ucis, cine esteel?!... Culmea culmilor: Oedip începe să devină procu-rorul unor monstruozităţi pe care fără voia sa le înfăp-tuise! Şi – chiar mai cumplit: Oedip e privit ca unsalvator în cetatea unde el îi face mamei sale... douăodrasle! Şi: Oedip e un rege pe care nimeni din cetateasa nu-l învinuieşte de nimic.

Dar Oedip vrea să-şi cunoască firul vieţii sale, ca săpoată răspunde, în faţa sa, de el însuşi!

Prin ochiul prin care îl priveau puterile nevăzute – elvoia să vadă şi să descâlcească aceste puteri invizibile!

Chiar orb, chiar orbit de propria sa mână, Oedip vreasă cunoască propria sa tragedie şi aici se află măreţiasa, în voinţa de a afla tainele tragediilor de care nu estevinovat!

Am schiţat această paranteză pentru a mă întrebace vină are un om în faţa unei lumi şi a unor puteri carel-au condamnat înainte ca el să se nască?...

Să ne apropiem de secolul care a trecut şi să spu-nem că destinul României fiind parafat de baştanii careau ieşit învingători în cel de-al Doilea Război Mondial,ce s-a petrecut după 23 August 1944, în ţara noastră,capătă, pentru minţile mai limpezite de atâtea deceniiparcurse, dimensiunile unor adevăruri destul de sim-pliste – în tragediile lor!

În 2 Mai 1945 apare Decretul-Lege nr. 364, semnatde Regele Mihai, în baza articolului 16 din Convenţiade Armistiţiu, privind înfiinţarea Comisiei MinisteruluiPropagandei. La art. II se arată: „Comisia va întocmiliste de toate publicaţiile periodice şi neperiodice apă-rute de la 1 Ianuarie 1917 până la 23 August 1944, cu-prinzând idei legionare, fasciste, hitleriste, şoviniste,rasiste sau pasagii dăunătoare bunelor relaţii ale Ro-mâniei cu Naţiunile Unite”. În numele unui tratat inter-naţional, cenzura cea nouă apare pe scenă! Stalin nuva sta cu mâinile în sân, emisarii săi vor definitiva în la-gărul devenit al păcii chiar o cenzură la început mili-tară...

Apoi, în 1949, prin Decretul 214, din 23 Mai (1949,evident!), Direcţia Presei şi Tipăriturilor se transformăîn Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor, de pe lângăConsiliul de Miniştri al Republicii Populare Române.Oare poetul Ioan Es. Pop se născuse în acel an al in-stituţionalizării cenzurei?

Interesele Statelor Aliate erau diferite în ţara noastră– şi acest fapt nu avantaja cultura română!

Academicianul Dinu C. Giurescu, într-o excelentăprezentare a doctorului Petru Groza, reproduce textultelegramei reprezentantului Statelor Unite ale Americiila Bucureşti, la 24 August 1946 – din care spicuim: „Trei.Cât priveşte libertatea alegerilor, el (dr. Petru Groza) aspus: atunci când anglo-americanii au fost de acord cu

Hotărârile de la Moscova, ei gândeau la alegeri libere,aşa cum sunt ţinute în Anglia sau America, în timp ceruşii înţelegeau alegeri libere aşa cum se desfăşurau înRusia.”

„Dată fiind prezenţa armatei ruse în România, viitoa-rele alegeri se vor desfăşura, probabil, potrivit interpre-tării ruseşti (a termenilor) „libere şi nefalsificate.”

Unde se afla Ioan Es. Pop în anul electoral 1946?De ce pun această întrebare? Pentru că o să întreb

şi unde se afla atunci poetul Ion Barbu?Şi de ce vă pun aceste întrebări, domnule Radu Al-

dulescu? Pentru că la o întrebare ce mi s-a pus de ostudentă („Ce scriitori am remarcat după 1990?”), amrăspuns: Ioan Es. Pop şi Radu Aldulescu. Astfel căacum, când Ioan Es. Pop este pus sub semnul întrebă-rii, nu pentru opera sa, ci pentru o clipă din viaţa sa,vreau să aflu părerea lui Radu Aldulescu în aceastăces tiune... Uneori, rătăcirea dintr-o zi sau noapte a unuiscriitor poate amplifica resentimentele confraţilor faţăde opera sa... Cazuri sunt destule! Viaţa unui cărturareste un excelent pretext pentru punerea în subsol aoperei sale... Nu degeaba în folclorul nostru moarteaare chip de om – o babă cu coasa! Da, uneori, moarteaare şi chip de pasăre de pradă, prototip al neoliticului,spun specialiştii... Pe noi ne-ar interesa mai mult, acum,moartea cu chip de om, cu chipul unui coleg, unui con-frate, unui fost prieten, unui vecin, cu chipul vreunei ve-cine!.. Nu este imposibil ca îndărătnicia unui om – şineputinţa sa de a fi altceva decât un cioclu! – să nu îm-brace garderoba babei cu coasa! Sunt şi cazuri para-doxale, când, chiar după moartea unui scriitor, –Rebreanu, bunăoară! – râvna mortuară a unor confraţisă încerce cu ostentaţie, cu elan revoluţionar, demas-cator, să-l omoare a doua oară, ştergându-l din toatescriptele, ştergându-i chiar numele de pe cruce!..

Acum, desigur, datorită poluării, moartea nu maiumblă pe drum, desculţă, ca pe vremurile de altădată,când omenirea era mai cu frica lui Dumnezeu, mai dă-ruită credinţei în cele sfinte, vremuri în care şi cerul nuera chiar atât de depărtat de pământ, iar Dumnezeu –drăguţul, chiar El, în persoană, umbla pe drum, treceape lângă poduri, mai socializa, intrând în vorbă cu oa-menii... Cu Ivan Turbincă, bunăoară, a avut chiar un felde dialog filosofic!.. Vă amintiţi, doar, cum, în prezenţaSfântului Petru, însoţitorul lui Dumnezeu, Cel de Sus i-achiar dat o misie rusnacului cam afumat: să-i spunăMorţii cum să lucreze! Iar Ivan – devenit un mesager alcerului, al divinităţii, către Moarte! – chefit cum era, sauoţ, sau cu milă bahică faţă de oameni, a modificat me-sajul, parafrazându-l, transformându-l într-o metaforă,într-o dispoziţie divină cu două înţelesuri! Moartea,proastă, proastă ca drumul, a luat în serios, sonoritatearealistă a mesajului sfânt... şi a început să mănânceîntâi lemne bătrâne, păduri bătrâne!.. Cunoaşteţi!

Să revenim! Cum şi cărţile sunt fiinţe vii (Iliada, Odi-seea, Divina comedie sunt chiar fără de moarte!), şi elepot fi puse, totuşi, pe făraş! E un fel de întâlnire a uneialtfel... E vorba de o altă logică a morţii: dacă omori întâiopera cuiva, nici insul în cauză nu va mai întârzia multpe pământ! Logica modernă a morţii culturale nu este

eseu


ilogică – este, repet, o nouă logică! De ce nu? După răz-boi au fost câteva serii de... cărţi prohibite! O, scrierile...filosofice naţionalist-creştine ale lui Nichifor Crainic!.. Aapărut şi o biblie a cenzurii: „Publicaţiile interzise pânăla 1 Mai 1948”. Mărturisesc... smerit... că şi la noi încasă a poposit acest tom sacru! Părinţii mei, fiind învă-ţători, aveau, ca mai toţi dascălii, o bibliotecă... Satulbunicilor Domnica şi Dumitru Popescu, Dănceu, Mehe-dinţi, în care locuiam, se afla la o aruncătură de băţ deDunăre!.. Peste Dunăre se vedea umbra uriaşă a mâiniiînsângeratului Tito, care agita în aer o secure! Chiaburii,preoţii, învăţătorii... o cam luau, peste noapte, spre altedestinaţii, unde luminile Bărăganului erau mai purifica-toare! Aşa că tatăl meu a scos din bibliotecă, în curte –în două târne! – mai multe volume... Şi le-a dat foc! Aşacă am văzut cu ochi... personali cum ard cărţile: simplu,pocnind uşor!.. Un băldăuş, acolo, în bătătură, spre ului-rea găinilor şi a raţelor!.. Sigur, tatăl meu, învăţătorulTraian Popescu, nu s-a îndurat să ardă toate cărţile dinbibliotecă – aflate în biblia tipărită la Bucureşti! Pe unelele-a mai ascuns sub grâul din magazie, prin podul graj-dului, unde cloceau cloţele... Printre ele, „Mustul carefierbe”, carte care, am fost sigur atunci, avea în vederemustul şi vinul cu care atâţia inşi se mai pileau precumchiorii!.. Mai târziu, peste ani, desigur, am găsit în bibliape care tatăl meu n-a ars-o în acea vară... numele au-torilor ce trebuiau arşi... Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga,Mircea Eliade, Panait Istrati, Gib Mihăescu, Cezar Pe-trescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul, Radu Tudoran...Sigur, când am aprins cărţile, în bătătură, nu m-am gân-dit – nici n-aveam cum! – la focul prometeic! Focul,focul, da, ce ajutor teribil oferit oamenilor de către celcăruia vulturii aveau să-i ciugulească ficaţii!

Dar... să nu-l uităm pe Ion Barbu! Fireşte, nu i-amreţinut numele printre cei puşi pe foc! Însă focul de al-tădată, din curtea noastră, continua să-şi arate culorileschimbătoare, care cu greu se transformau în cenuşă!..Aşa că sunt în stare să jur că există şi un foc invizibil,care arde totul, fără, evident, să-şi arate, pe faţă, pute-rile!.. Superstiţios cum mai sunt uneori, mă cam tem deaceastă energie invizibilă care ar putea să cuprindă şiscrierile lui Ioan Es. Pop! Doamne, feri! cum zic ardele-nii. Dar cum s-au mai văzut destule cazuri... nimic nueste imposibil!

În 1947 (7 III 1947), Dan Barbilian (Ion Barbu) îi scrieo epistolă

Domniei saleDomnului Miron ParaschivescuRedactorul literar al „Scânteii”Înainte de a reproduce epistola cu pricina, să amin-

tim câteva episoade din viaţa poetului Ion Barbu... În1940, Ion Barbu aderă la ideile mişcării legionare... În18 Noiembrie 1940, publică poezia „Tinda”, dedicatăprietenului său Radu Demetrescu-Gyr, cel care a scris„Imnul tinereţii legionare”. În Decembrie 1940 publicăpoezia „1940” (cu subtitlul „Imnul lui Hitler”)... Printrepoeziile dedicate idealurilor legionare – şi apoi naziste,se mai pot cita „Marşuri ariane” şi „Poezia verde”...

Dar şolticăria istoriei este formidabilă: la moartea luiLiviu Rebreanu, Miron Radu Paraschivescu a scris că

autorul „Pădurii spânzuraţilor” a fost un trădător al nea -mului!.. „l-am văzut pe autorul „Gorilei” cu puţine zile în-ainte de apariţia acestei cărţi de tristă memorie... LiviuRebreanu îşi mărturisea admiraţia pentru garda lui Hit-ler din România, zisă şi „de fier”... „Unificarea” nazistăa României i-a adus lui Liviu Rebreanu beneficii băneştişi tristele onoruri dezolante de a ţine conferinţe culturaleîn cartierele lui Hitler şi Ribbentropp... el este reprezen-tantul oficial al unui guvern înfeudat Germaniei hitle-riste... Colaborarea cu germanii l-a omorât pe LiviuRebreanu... E o moarte mai grea, fiindcă n-o poate rea-bilita nimeni. Şi nimeni n-o poate slăvi”.

Să ne reamintim: Liviu Rebreanu a murit în ziua de1 Septembrie 1944.

Ei bine, Domniei sale, Domnului Miron Radu Paras-chivescu, redactor literar al Scânteii, organul PartiduluiComunist, îi scrie, cerându-i ajutorul, Ion Barbu, cel careîi închinase un Imn lui Hitler!

Ce legătură de prietenie îi apropia pe Ion Barbu şiMiron Radu Paraschivescu? Nu cumva felul în care îlpriveau amândoi pe Tudor Arghezi? Să trecem! Opereleliterare şi părerile unor autori despre confraţii lor le vom... povesti, poate, altădată! Iată proaspăt descoperitaepistolă a lui Ion Barbu către redactorul literar al „Scân-teii”, în care este evidentă... dorinţa de a fi absolvit de...confuziile!..

„În 1940 (Octombrie) am căutat să mă apropii demişcarea legionară despre care, până atunci, nu avu-sesem decât vagi noţiuni. Contactul a durat până în Ia-nuarie 1941, când mişcarea a devenit iarăşi străinăpentru mine.

Nici înainte, nici după aceea nu am făcut politică.Aceasta nu mă împiedică să am simpatii pentru parti-dele ce luptă pentru ridicarea maselor, promovarea şti-inţei şi a slujitorilor ei.

Ceea ce m-a atras spre mişcarea legionară a fostpartea de revendicări sociale a programului ei. A fost,apoi, acea dialectică specioasă a morţii şi învierii legio-nare, făcută să vorbească imaginaţiei mele de poet.

Tot timpul celor 4 luni am căutat să cunosc mai binemişcarea. Între timp am scris 3 sau 4 articole, de o mis-tică destul de nebuloasă, în gazetele vremii. Încetmi-am dat seama, însă, că natura mea era în hotărâtdezacord cu asprimile doctrinei legionare (Dezastrul mi-litar, ale cărei premize le văd în actul de la 7 Septembrie1940 mi-a învederat mai mult încă întinderea erorii cefăptuisem).

Omorul politic, omorul pur şi simplu, mă îngrozeşte.Viaţa (chiar elementară) stă în fruntea ierarhiilor mele,aşa încât, dacă vreodată printr-un ocol pot cruţa moar-tea unei furnice, mă hotărăsc pentru acel ocol. Exceseledin Noiembrie 1940 m-au cutremurat. Primul meu gânda fost să bat în retragere, dar mi-a fost teamă.

Nu pot adera, fără dezonoare, la nicio doctrină anti-semită, fiindcă (între alte argumente) se întâmplă să fiumatematician: aşadar tributar în ceea ce fac şi scriugândirii atâtor matematicieni evrei. A te hrăni din cuge-tarea lor şi a-i declara apoi decăzuţi rasial este grotescşi imoral.

Rasismul este, desigur, punctul cel mai tulbure al

eseu


doctrinei legionare: toată slăbiciunea ei. O doctrină careprocedează prin excludere, şi nu prin adjoncţiune, în-chide într-însa germenii dezastrelor viitoare. Numaiamestecul ciudat de violenţe nordice şi idei creştine (as-piraţia către o mai largă dreptate socială) a făcut cu pu-tinţă, pentru mulţi oameni de bună credinţă, o confuziecare, din fericire, n-a durat prea mult.

Ei regretă împreună cu mine acest contratimp.(s.s.) D. Barbilian (Ion Barbu)Profesor la Fac. de ştiinţe7 III 1947”Ioan Es. Pop i-a mărturisit unui coleg de-al meu că

n-a putut să accepte o anumită distincţie instituţională,ştiindu-se amestecat, în anii tinereţii, într-o!.. Într-o ce?Să fim serioşi! Ce secrete ar fi putut el deţine şi dezvăluiîntr-un colţ de lume – colţ fără ieşire la nimic!? Fără ie-şire... doar în moarte! Ptiu, ptiu! Avea informaţii desprePactul de la Varşovia, despre NATO, despre spionii ti-neri, care împânzesc lumea, doi câte doi, în haine deapărători ai creştinătăţii? Şi apoi... Cu ce s-a ales el?..A fost împroprietărit cu niscaiva averi? A ajuns ştăbu-lean pe undeva? A fost uns redactor (cu casă!) la revis-tele tinereţii – din Bucureşti? Apoi, a ajuns, mai târziu,după rezoluţie, privatozaur? Nimic! Mai chefuia cu unii,cu alţii, mai auzea bârfe... Şi? Era, nici mai mult şi nicimai puţin decât un tânăr boemian înfundat într-un spaţiukafkian, fără ieşire – din care a scăpat datorită poeziei,nu altor abţibilduri abrazive! Că şi-a pus ţărână în cappentru nişte efemeride – iată un fapt ce ne poate deter-mina să ne scoatem clopul în faţa lui!

Între timp au fost puse pe butuci monopolurile sta-tului, licitaţiile trucate au umplut buzunarele celor cele-au facilitat, energiile industriei s-au rinocerizat în vi-loace, latifundii, insule prin Mediterana!.. Oraşele (Co-

rabia, Anina, Călan, Copşa Mică etc.) au fost (cu unită-ţile lor industriale cu tot) vândute la fier vechi! Iar IoanEs. Pop stă cu chirie într-o garsonieră. (confrate cu Al-dulescu Radu, ce stă într-o cămăruţă... din spatele (clă-dirii) Uniunii Scriitorilor, fără apă, fără!..).

Că trăim într-o ţară absurdă se vede cu ochiul liber!Un condeier este pus pe foc – un foc invizibil, desigur!– în timp ce un analfabet miliardar şi-a obţinut carnetulde... şofer de la milogii puterii statale – şi acest păşuşnu-i poate fi retras fiindcă... fapta a fost prescrisă! Existălegi bune de şters cu ele la fund! O funcţie cumpăratăpe bani negri te face automat proprietarul ei! Poliţiacască, biserica doarme când sfârâie grătarele în cimi-tire, iar acordeoanele se încing şi manelele îi fac pe ceimorţi să salte în morminte de bucurie! Nici în cimitire numai suflă nimeni în faţa baştanilor de pe pământ! Da,chiar în cimitire, unde se presupune că mai există oumbră de cer, absurdul dă în clocot! Băieţii deştepţi furălumânările de la căpătâiele mormintelor ce nu sunt aleneamurilor lor – ca să nu-şi piardă îndemânarea!..

Şi atunci ne... oripilăm... de Ioan Es. Pop, mai alescă nu i-am citit niciun vers! Avem ce vorbi! Avem!..

Ioan Es. Pop, repet, tânăr fiind, cam chefliu, dupăcâte se pare, poate prins de aburii unei seri prelungite,s-o fi aflat în incapacitatea de a refuza vreo autoritatelocală, pocnită la mir de pălincă!.. Poate şi din presim-ţirea că n-ar mai putea duce o existenţă asemănătoarecu cea de până atunci, în care, în fumul nopţilor sublimese amesteca şi derizoriul mecanismelor umane...Poate!.. Dar dacă, domnule Radu Aldulescu, Ioan Es.Pop a trimis acel răvaş către o revistă literară doar pen-tru a ne testa? Dacă această epistolă este o capcană?Dacă Ioan Es. Pop n-are nimic să-şi reproşeze?!

Dacă Ioan Es. Pop nu este o piesă de manevră, uncal, un turn, un nebun aflat cândva în totală eclipsă ba-hică de discernământ?.. Ei, oricum ar fi clădită aceastăecuaţie, opera sa poetică este mai presus de eroziunilevremurilor!

Nu, n-am uitat de unde am pornit: de la scrutarea însine a regelui ce şi-a scos ochii!.. Dar destinul, în iernileşi serile de altădată, se lega mai ales de indivizi!.. Aziel are alte preocupări! Ia în cătare ţări, popoare, conti-nente! Este vorba, cum se spune, de o altă mâncare depeşte!

Dumneata ce părere ai, domnule Radu Aldulescu?Alunecările lui Ion Barbu au fost plătite de Ion Barbu,

deşi nu se uită, desigur... Dar cine se teme de alunecă-rile lui Ioan Es. Pop?!.. El, da. Ajunge!..

Gata, pun imediat punct! Zic: Îi pasă cuiva că doiscriitori remarcabili locuiesc şi trăiesc în condiţii jalnice?Aud?

Sigur, azi, văzând câinoşenia celor proveniţi din pro-pria sa Creaţie – oamenii! – Dumnezeu nu mai calcă pepământ! Chiar azi, 13 Iunie, în ziua de Rusalii, când s-aarătat Duhul Sfânt, Cel de Sus stă tot ascuns în ceruri!Se teme de Ivan Turbincă? De Ioan Es. Pop? Îşi trimite,pe pământ, sfinţii, în delegaţie! Dar se pare că azi suntprea mulţi sfinţi şi martiri pe metru pătrat, de unde s-aivit şi zvonul că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii!

Dumneata ce părere ai, domnule Radu Aldulescu?

încercare


Irina Mavrodin

războiul ciupercilor

cu păpădie roşie din zori şi până în noapte Vocea hrăneşte cu mare grijă animalul sacru din mine îl îndoapă cu miez de nucă verde îl adapă cu lapte gros şi alb

ne înmulţim văzând cu ochii eu şi copiii mei precum ciupercile după ploaie cohorte-cohorte am pornit curând vom lua cu asalt oraşele

borcanul cu dulceaţă

ţip ca din gură de şarpe mă târăsc de-a buşilea

tocmai m-am născut şi am dat de dulceaţă viaţa e aici un borcan cu dulceaţă

iau din el o lingură plină ce bună e dulceaţa mai iau una şi încă una

pe limbă simt gustul morţii văd cum se termină dulceaţa mai e puţină pe fundul borcanului

la guerre des champignons

avec du pissenlit rouge depuis le matin jusqu’au soir la Voicenourrit soigneusementl’animal sacré qui est en moi elle le gave de noix verteselle l’abreuve delait épais et blanc

nous nous reproduisons à vue d’œilmoi et mes enfants comme les champignons après la pluienos cohortes se sont mises en routebientôt nous prendrons d’assautles villes

le pot de confiture

je crieà plein gosierje me traîneà quatre pattes

je viens de naîtreet j’ai découvert le goût de la confiturela vie est làun pot de confiture

j’en prends une cuilleréej’aime bien cette confiturej’en prends encore uneet encore une

je sens le goût de la mort sur ma langueil n’y a presque plus de confitureon en voit encore un peuau fond du pot

Registrul LIS


(Nota LIS-2011: Poemele îşi aleg aici zilele de jurnal.Zile în care poemele au fost scrise. Poeme inedite, ră-mase în sertar, nepublicate, asemenea jurnalului. Jur-nalul e scris de mână, într-un registru masiv. Sunt tot înanul 1987, în 19 februarie am împlinit 37 de ani, locu-iesc la Focşani, familist, alături de prozatoarea DoinaPopa, soţie, şi de Laurenţiu, fiu, la 12 ani; sunt bibliote-car la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vran-cea-BJ. De data asta am găsit în sertar patru poemeoriginale care au fost scrise consecutiv, în patru zile larând. Asta înseamnă că aveam perioade când nuscriam nimic, şi nu că scriam, de regulă, zile la rând.Public azi primele două din cele patru. Se înţelege, oaltă parte dintre poemele scrise în 1987 au fost publi-cate în volume sau în reviste)

Joi, 19 noiembrie 1987 La ora 8.15 la Biblioteca Judeţeană-BJ din Focşani:

voi termina de prelucrat colecţia revistei Vatra şi voi în-cepe colecţia Suplimentului (SLAST). Voi citi pe furişdin Manuscriptum 2 pe acest an (dens cu adevărat, suntuluit de „plagiatul” lui M. Sadoveanu, prin acest „necaz”ieşind din anonimat o oarecare „scriitoare”, ConstanţaMarino-Moscu), o termin, revista are 200 de pagini, to-tuşi. Înainte de ora 10 apare boemul Eugen Dogaru,nu-mi citeşte poezie de a lui a (de regulă îmi citeşte lasosire): a revenit de la Roman, de la el de acasă, măînsoţeşte la „Olga”. Iau de la atelier „adidaşii” reparaţiai lui Laurenţiu, fiul (nu mai avea cu ce să facă sport şiprofesorul se mira că el poate să aibă asemenea părinţisăraci), iau şi pantoful meu de piele reparat, şi vinacasă. Nu-l aduc la mine la bloc pe Eugen Dogaru, nuştiu ce hram poartă, poate e trimisul mai ştiu eu cui, căa apărut din senin, vin cu el mai departe la Casa Cărţii,degeaba, bem o cafea naturală dedesubtul ei, plătimseparat – îmi recită un poem excepţional şi alte două.(Nota LIS-2011: poetul Eugen Dogaru a murit în anoni-mat, venea la mine la birou la BJ fiindcă voia să ştiedacă merită să mai scrie poezie; trăia din expediente,venit din judeţul Neamţ în Vrancea, la Focşani, dormeape unde apuca, iubea lăcaşurile bisericeşti, dar eraalungat, era al nimănui; într-o zi am auzit că a murit defrig la casa lui părintească, nu ştiu unde; era un talentnativ, risipit în natură). Îi spun de ceea ce am auzit că afost la Braşov, proteste înăbuşite în sânge, se sperie,mai bine să nu ştie, că sunt „atâtea pâlnii printre noi”.Ce am aflat de la „Olga”, care a fost întâmplător la Bra-şov pe 15 noiembrie cu maşina mică: peste 8.000 departicipanţi la protest, copii, femei, bărbaţi tineri şi bă-trâni, ea a crezut că e Nicolae Ceauşescu sosit la Bra-şov şi că lumea adusă să-l aclame s-a întors împotrivalui. Oamenii erau ieşiţi să voteze pe 15 noiembrie şi nu

li s-a dat voie să intre la urne „că se pune foc”, ei înţe-legând că se fac fripturi acolo. Ce a urmat? Toţi miliţieniiîntâlniţi în cale au fost bătuţi până la leşin, dezbrăcaţi,hainele lor fiind agăţate de stâlpii de curent electric! Bă-taie cruntă luând şi cei ce răspundeau de „votare”.Ajunşi la Casa Albă din Braşov, protestatarii au călcattotul în picioare, i-au spart bufetul şi au aruncat pe gea-muri tot ce au găsit, de la măsline la caşcaval, să fiecălcate în picioare... Lumea a fost împrăştiată cu tunuride apă. Din păcate Securitatea a intrat pe rol, securiştiiîmbrăcaţi în civil s-au infiltrat în masa de muncitori şi aufăcut pe furiş poze, au filmat, i-au „luat la ochi” pe toţicei ce au avut un rol de conducere şi nu numai. Repre-saliile nu se cunosc deocamdată: dar sigur va fi vai depielea lor... La Focşani lumea comentează evenimen-tele nemaipomenite de la Braşov cu glas scăzut şiteamă, e o frică patologică pretutindeni, sunt convinşică securiştii sunt acum în alarmă şi că-i pot aduna depe drumuri pe cei ce comentează. Urmarea? Magazi-nele au fost alimentate chiar şi cu carne de porc! Edrept, nu s-a schimbat nimic: apucă numai cei din faţă,cozile interminabile dispărând astfel ca prin farmec...Revenit la BJ, citesc din abonamentele sosite: ziarulAgricultura socialistă, Femeia, China (e trimisă de am-basadă, nu e abonament), Ştiinţă şi tehnică. Vin acasăbolnav de supărare. În drum, stau jumătate de oră la ocoadă liniştită la unitatea 8, am noroc, prind printre ulti-mii salam de vară (1 kil, 64 de lei) şi salam Bihor, 110lei totul. Mănânc atât de nervos, că simt mâncarea că-zând ca nişte pietre în stomac. Mă întind apoi, singurpe canapea, în timp ce Doina se culcă în dormitor... Nue curent electric, nu e nici apă rece (de apă caldă nicinu se discută), caloriferele sunt reci. La ora 14.15 suntînapoi la BJ: îmi văd de ale mele. Să-mi mai alung gân-durile negre, citesc o carte de versuri de Ion Trif Pleşa(e atâta lipsă de conştiinţă artistică la acest individ, ac-tivist în viaţa de toate zilele în judeţul Galaţi, că mă in-dispun şi mai rău). Aflu că a fost amânată Conferinţajudeţeană a PCR, toţi şefii de judeţe şi nu numai fiindconvocaţi de urgenţă mâine şi poimâine în faţa Tiranu-lui, va fi pusă chestiunea braşovenilor răsculaţi, cu si-guranţă, e o plenară complet inutilă... Interesant,doamna Marcu (cu soţ activist PCR la judeţ), colegă laBJ, nu scoate o vorbă despre evenimentele de la Bra-şov. Vin, cu sufletul plecat din mine, acasă... (Nota LIS-2011: Mai departe mă autocenzurez, regret. Cu o ziînainte am primit o scrisoare anonimă care îmi destabi-lizează viaţa casnică, mă abţin să dau amănunte. Lamijloc putea fi mâna Securităţii, până azi n-am lămuritclar acest aspect: numai dacă mi-aş vedea dosarul dela Securitate aş înţelege ce s-a întâmplat, cu adevărat)Mănânc varză. Doina îşi face şi azi „planul” la dactilo-

Liviu Ioan Stoiciu

JURNALUL POEMELOR

Registrul LIS


grafiat la romanul ei: 20 de pagini. Nu a fost afectată cunimic de dezastrul meu nervos... Sunt dezamăgit. Eava face baie generalizată şi va spăla rufe; face orez cucarne de pui, totodată. Tot din cauza braşovenilor avemazi şi apă fierbinte, seara, cum n-a mai fost din vară: numă pot abţine şi intru în cadă, fac baie generală (deşiieri mi-am încălzit pe aragaz apă pentru această baiegenerală), întârzii pe marginea căzii, „îmi tot mănâncplămânii ca prostul” în singurătate. Îmi tai apoi unghiile.Face şi fiul, Laurenţiu, baie generală. Am iar discuţiicalme cu Doina, când nu e Laurenţiu de faţă. Stăm latelevizor la „Jean Georgescu”. Doina se culcă la ora 22,Laurenţiu se culcă la 23,30. La ora 22.30 se întrerupecurentul electric pentru un sfert de oră: nu-mi vine săcred, se întrerupe şi peste drum de Strada Bucegi, lablocurile arondate la contoarele de la centru (de regulăse întrerupe curentul numai la noi, nu şi în centru).Aprind lampa cu gaz. Încerc să scriu un poem: o oră măchinuiesc (23-24), îl ratez însă, îl las neterminat, nici numai merită să-l revăd (Nota LIS-2011: Pe manuscrisulpoemului scriu „După primirea Anonimei. Poem trans-cris în noaptea de 21/22 noiembrie, orele 23.50-0,20”).Pic de somn, scriu aici. Mă culc înnegurat la ora 1.

o siluetăAre în braţe un mielalb. Faţa îi e suptă, palidă, năpădită de „mărăcinii pieirii”, aşal-au auzit spunând. Părinţiinoştri îl urmează spre barcă, barcă a realităţiischimbătoare: se opreşte,i se pare că jos e o ţigară, se apleacă să o ridicedar imediat îşi scutură mâna, ţipândcă a fost ars. O, nădejdetemătoare. Mielul alb, lăsat pe pământ o clipă, se zbate să scape.

O siluetă vrednică de milă rătăceşteîn amurg: e din rândul celor corupţi de destin, care iau totul în derâdere şivisează că străbat un culoar viu de sute de închinători.O siluetă pregătită să dispară:străpunsă de două, trei fierăstruici pentru ieşireafumului. O siluetă ce şi-a pregătit singură eşecul... Părinţii noştrio urmează spre barcă. Mielul alb le va ţine de foame? O siluetă.După îngropăciune, ea va vaporiza pânza de apă subterană.

Vineri, 20 noiembrie 1987Bărbierit proaspăt cu apă rece (lunea şi vinerea se

respectă programul, nu curge nici o picătură de apăcaldă). Plec abia la 9.05 de acasă. Mă abţin să nu urlu.(Nota LIS-2011: mă autocenzurez iar, problemele cuDoina Popa se agravează, tai din acest jurnal mai multefraze, asta e situaţia, ce a fost a fost; „îmi e groază sătranscriu aici epistola anonimă primită”, notez în jurnalulmeu de atunci, să fi pus Securitatea totul la cale sau eadevărat conţinutul acestei anonime?) Vin la serviciu

supărat, evident, încerc să nu se vadă. Termin de pre-lucrat şi colecţia Suplimentului literar-artistic al Scânteiitineretului (SLAST). Trec şi SLAST şi revista Vatra înregistrul de inventar şi aduc din depozit pe masă Ga-zeta literară. Apare prozatorul Ioan Dumitru Denciu, îidau să citească „plagiatul” lui M. Sadoveanu din Ma-nuscriptum. Merg cu el la o cafea naturală, plătim se-parat, el îl acuză pe Sadoveanu, eu o acuz peConstanţa Marino-Moscu că se bagă în seamă cu acest„plagiat”, suntem fermi amândoi. Urcăm la Casa Cărţii,cumpăr noul volum de versuri al lui Cezar Ivănescu. Co-mentăm Braşovul incendiar: este indiscutabil că efec-tele protestelor lui au ajuns şi la Focşani, la Hală sevinde carne proaspătă de oaie, ieri s-a vândut ficat, azis-au vândut conserve chinezeşti de carne (ceva ce nus-a mai văzut de ani de zile!). Ce apuc să cumpăr eu: 6kile de mere (36 lei), 5 cutii de lapte concentrat nemai-văzute prin magazine (40 lei) şi două borcane de fasoleverde pentru export (22 lei). La unitatea alimentară 8 sevând azi iar salamuri: aşa ceva chiar că nu se poate...Vai de capul nostru, e atâta umilinţă la mijloc! Se taiecurentul electric de la ora 8, ăstora le mai trebuie o miş-care populară de protest. Apropo: azi, fiul, Laurenţiu, aasistat la discuţia noastră casnică încordată, din păcate.Cumpăr săptămânalul lui Eugen Barbu, Săptămâna,doar. Îl întâlnesc pe Enache Mândrescu (profesorul deromână al fiului): îi spun ce am aflat de la copil, că şefaclasei îl acuză pe Laurenţiu în numele profesorului deromână că nu el scrie poeziile, ci eu. Îi atrag atenţia cănu fac decât să corectez poeziile copilului, că e o ches -tiune de onoare, nu-mi pot permite o asemenea prostieşi că nu înţeleg de ce să-i fur căciula copilului meu. Sejură că el n-a afirmat niciodată aşa ceva, îmi e penibil.Înţeleg bine că e îngăduitor cu Laurenţiu, care nu arecontinuitate în învăţarea lecţiilor... Revenit la BibliotecaJudeţeană (BJ), abia am timp să bifez şi să ştampilezabonamentele sosite, nu voi mai avea timp să le citesc.La 11.50 trec pe la primărie să duc un material al direc-toarei BJ şi la 12 sunt la vernisajul expoziţiei de acua-rele a Valeriei Popescu (65 de ani), invitat de AdrianaPreda de ieri, vin cu I. Cherciu (întors de la un congresde istorie din Ungaria, îmi spune că totul e atât descump în abundenţa afişată acolo, că... mai bine e înRomânia! Fireşte...). Petrache Dima îmi face cunoştinţăcu pictoriţa, care se arată încântată de cunoştinţă, căi-am dăruit o carte cu autograf, habar nu am să-i fi dat(dacă nu cumva a venit Adriana Preda cu un exemplardin „Când memoria va reveni”, cumpărat de ea, să-i dauautograf) şi că a pictat după ce a citit versuri de alemele. Nu pot să cred, mă mir sincer de atâta amabili-tate. Din ce văd pe simeze, flori îndeosebi, iau seamacă e profesoară de desen extraordinară, dar că nu areo linie particulară originală a ei, cel puţin în ce e expus.Vor vorbi Lucian Dumitrescu, şeful propagandei jude-ţene, care mă surprinde cu ambiguitatea sa, nu înţelegmare lucru, e iritat de orice nu e clasic? Vrea şi el o în-frumuseţare a operei literare, tip Ceauşescu. Gh. Zaiţ,şeful artiştilor plastici pe plan judeţean, e şi el ridicol înce spune. Totodată, ideologizarea discursului profeso-rului Petrache Dima mi se pare a fi de-a dreptul imbe-cilă. I-am mai recunoscut, dintre cei de faţă, pe D. Popa

Registrul LIS


şi N. Rădvan doar, nici un scriitor. Mi-a mai atras atenţiafiica pictoriţei, de o frumuseţe nefirească (e asistentămedicală la Bucureşti, cu un renume nefericit). Soţulpictoriţei, doctor, a murit la vreo 50 de ani, dereglândfamilia perfectă... Prozatoarea Janina Vadislav îmispune că e revoltată de faptul că eu am putut să măopun întoarcerii „domnişoarei Elefteriadis” (cu handicapfizic, bolnavă) din pensionare, la BJ. Ridic din umeri, ceputere am eu, să mă opun? Sunt ultimul om la BJ. Îmie silă de asemenea zvonuri. În orice caz, domnişoaraare pensia cât salariul şi odihna acasă n-are de ce să-istrice, se poate îngriji. Revenit la BJ, pun la colecţii abo-namentele sosite, e trecut de 13.30. Plec în SRL mâine(sâmbătă liberă), la 13.30 mi se termină programul, dareu merg la Secţia Copii a BJ (separată, departe de se-diul BJ) să duc materiale lăsate de directoare. Pe drumo întâlnesc pe Georgeta Carcadia (preşedinta Comite-tului judeţean de cultură şi educaţie socialistă-CJCES;care mă tot evită, acum nu putea să treacă pe celălalttrotuar), o întreb dacă e supărată pe mine. Nu, dar si-tuaţia dumneavoastră... Mă încrunt. Ieri, a continuat ea,la plenara PCR, s-a pus în discuţie oficial autogestiuneaBibliotecii Judeţene... Cum? Nu ştie nimeni. Înţeleg, vorfi daţi oameni afară şi eu sunt primul pe listă... Deocam-dată se aşteaptă cu sufletul la gură bugetul ce va fiacordat CJCES pe anul 1988, situaţia este disperată:nu mai e nici o ieşire. Aşadar, de la 1 ianuarie 1988 voirămâne şi fără salariu... Las la Secţia Copii a BJ mate-rialele, trec apoi pe la bufetul IJGCL (gospodărire) şiapoi pe la Hală. De la Liceul Unirea (sărbătorit cu 75 deani ai Revistei noastre a lui Petrache Dima) am cumpă-rat cinci pungi de plastic „ştampilate, cu desen înscrispe ele”. Sosit după 14.30 acasă: nu am chef de nimic.(Nota LIS-2011: mă autocenzurez mai departe, alte pro-poziţii tăiate; altfel, Doina redactilografiază romanul ei,„Porumbeii sălbatici”, nu mai ştie de nimic altceva pânăla ora 22) Ţăcăneala maşinii de scris îmi paralizeazăcreierul. Mănânc nervos, mă întind pe canapea în su-fragerie, la un moment dat aţipesc. Sună telefonul la ora16: a venit Mircea Deliescu de la Homocea (raiultăierilor ilegale de vite) cu carne de vită! Mă îmbracşi vin la BJ, urc în Trabantul lui, venim la mineacasă, îi face Doina o cafea. Aflu că la Braşov totula început organizat: muncitorii daţi afară de la osecţie întreagă de rectificare de la „Steagul Roşu”,şomerii, deci, vreo 500, s-au adunat la uzină săceară socoteală. De aici au fost trimişi la „CasaAlbă”, la Comitetul judeţean PCR, s-a format o de-legaţie de dialog, dar n-a fost primită de primul-se-cretar al PCR Braşov. Urmarea... Interesant, aflucă au fost atârnate la vilele cu etaj proprietate per-sonală lozinci anticeauşiste, au venit pompierii cutopoarele să le dea jos şi lumea i-a atacat... Dum-nezeule mare! Acum înţeleg de ce ieri Elena Ceau-şescu nu vorbea de altceva decât de policalificare:şomajul masiv din România a strâns funia la gâtulromânilor. De la 1 ianuarie 1988 voi fi şi eu unşomer? Tot un efect al Braşovului: Conferinţa na-ţională a PCR, anunţată pentru 5 decembrie, vaavea loc zece zile mai târziu... Se pregăteşte ceva,deci: dictatura ne va da o nouă lovitură de moarte,

cu siguranţă. Fireşte, nu s-a scos o vorbă la şe-dinţa Executivului de azi despre Braşov, în comu-nicatul oficial... Doina a făcut dimineaţă o ciorbănouă. După ce l-am lăsat în cadă vreo patru ore,am adus peştele supravieţuitor în borcanul mare.Laurenţiu se întoarce de la şcoală surescitat, staucu el la excelenta emisiune de la TV Chişinău, „Te-lecolaj” (a pătruns muzica americană de ultimă orăîn URSS! M.S. Gorbaciov va da lovitura cu asta).Pe furiş, de la 18.15 la 19.15 mă dau cu capul depereţi să scriu un poem: îl abandonez, ca şi ieri!Nu mai pot scrie versuri, de fapt... Sufletul negrumă subminează:

rădăcinile răului

Unii erau puşi pentru semnalizare în zoneizolate, alţiibăteau solul cu ciomegele în jurul colibei, de sărbători. A mai fost găsit şi un bulgăre de ambră – ele preţul onoarei: în faţa morţiieroice! Bulgăre de ambră azvârlit de valuri peplaja mării, plajăa deznădejdii noastre, un deşert nemărginit... Alţiierau ciurucuri

şi ciudăţenii. Unii erau spintecări. Alţii, turnire... Atuncicând te năpădesc amintirile strămoşilor din propria familie, cu şiruri de caravane, care tot trec, stafide, armate de teracotă,frig. Plus rădăcinile răului, atât de adâncînfipte, care ne ţin pe loc, umili, dintotdeauna pe acest pământ binevoitor. Iar

dacă vom rămâne pe loc şi de aici înainte, aducătorulnorocului va veni. Sau nu va veni. Nuni se promite nimic. Aşa cum o vrea cel de sus.

Laurenţiu îmi spune că i-a cerut profesorul de ro-mână o compunere despre „partid”, ce să scrie? Scrieşi tu orice. Îi spun să încropească o compunere despresoare şi mare şi ce-i place lui, că partidul e în toate, nu?Sau, în lipsă de inspiraţie, n-are decât să transcrie înproză versuri despre „partid” nesemnate, sau să trans-crie fraze din compuneri scriitoriceşti despre „partid”anonime, fără valoare (n-are cum să fie acuzat că le-apreluat de-a gata), îi dau un braţ de reviste să aleagă,nu merită să-şi bată capul cu un text original, că şi aşavor fi aruncate la coş aceste compuneri şcolare, carenu interesează pe nimeni. Rău s-a mai ajuns şi laşcoală... Profesorul de română le-a spus că a fost obli-gat să le dea această temă. (Mâine Doina Popa va dac-tilografia o tâmpenie în care „partidul” nu e pomenit, ova definitiva ea). După ora 23, cu eforturi substanţiale,transcriu pe curat poemele mele scrise ieri şi azi: suntde sertar (e atât de prost poemul scris ieri, că mă obse-dează ratarea lui), regret timpul pierdut cu scrierea şidefinitivarea lor, „mă zgârie” pe dinlăuntru. Mă culc dupăora 1.

contemporanii noştri


George Astaloş

Recent propus pentru a primi Premiul Nobel pentru Literatură, George Astaloş se destăinuie:

„VIAŢA MEA A FOST UN ŞIR ÎNTREG DE ŞANSE!”Interviu consemnat de Florentin Popescu

Cu câtva timp înurmă am citit în „Curie-rul de Vâlcea” că poe-tul, dramaturgul şieseistul George Asta-loş, scriitor român stabi-lit la Paris în urmă cupatruzeci de ani, a fostnominalizat la PremiulNobel pentru Literatură.La puţină vreme dupăaceea, am fost invitat laediţia I a Salonului Na-ţional de Literatură „Ro-

tonda Plopilor Aprinşi”, organizat la Râmnicu-Vâlcea.Acolo l-am întâlnit şi pe scriitorul amintit, un om deosebitde agreabil şi plăcut, deschis conversaţiilor cu confraţii,dispus la confesiuni despre bogata şi interesanta lui ca-rieră literară internaţională. Dar poate mai presus decâttot şi de toate m-au impresionat umorul şi inteligenţa cucare ştie să-şi pigmenteze mărturisirile.

Dialogul de mai jos a fost înregistrat pe bandă mag-netică, în timpul călătoriei de grup de la Râmnicu-Vâl-cea la Drăgăşani, altfel dl George Astaloş fiind mai greude abordat din pricina multelor solicitări venite din par-tea gazdelor şi a celorlalţi invitaţi la amintita manifes-tare.

Premiul Nobel şi culisele lui

– Stimate dle Astaloş, de când am venit aici, toatălumea vorbeşte despre nominalizarea dvs. la PremiulNobel. De unde şi cum a pornit toată povestea asta?Cine şi când v-a nominalizat?

– Propunerea a fost făcută chiar de la Râmnicu-Vâl-cea, ca să zic aşa. Ioan Barbu, organizatorul acestuisalon, mă sună într-o zi, revoltat: „Domnule, zice, esteposibil să se cheltuiască milioane de euro cu publicareaîn limba suedeză a scriitorului X (nu mai ştiu care, i-amuitat numele), un anonim, iar tu să nu fii nominalizat?”.Păi, i-am răspuns, ăştia, sau, mă rog, ăia nu ştiu că, dela înfiinţarea sa, Premiul Nobel nu s-a dat niciodatăcuiva care s-a tradus, tam-nisam, în suedeză?! Dacă tetraduce cineva, e limpede că vrei ceva: „Las` că mă ci-tesc ăia pe mine şi constată cât sunt de inteligent şi detalentat”. Nu se poate. Nobelul nu funcţionează ca lanoi, la Uniunea Scriitorilor. Nobelul funcţionează dupănişte tipare, cu o experienţă, un antrenament, după o

rutină demnă de recompensă. Cât priveşte traducerile,ei au acolo traducători pentru toate limbile. Comitetulde premiere, deşi ţine de Academie, nu înseamnă Aca-demia propriu-zisă.

– Şi atunci cine primeşte propunerile?– Comitetul, dar nu reţine decât puţine. Nu ştiu pe

ce criterii şi n-am intrat în amănunte, pentru că nu m-ainteresat. Şi apropo de cel care se traduce singur însuedeză, vreau să le spun cititorilor revistei „Pro Sae-culum” o istorioară nostimă şi adevărată. OrganizaţiaNaţională a Poeţilor, din Franţa, condusă de LeopoldSedan Senghor, după ce acela n-a mai fost preşedin-tele Senegalului, organiza în fiecare an un congres cuparticipare internaţională. La unul din ele a venit şi unspaniol, Jorge Padron, care ţinea o revistă (altfel se-rioasă, bine aşezată) la Madrid. Şi el, după ce s-a tra-dus singur în suedeză, s-a însurat cu o suedeză ca săia Premiul Nobel...

– Şi l-a luat? I-a ieşit pasienţa?– Nu l-a luat, că nu păcăleşti pe nimeni. Nunta nu

s-a făcut cu dar. Şi văzând asta, spaniolul a divorţat.S-a însurat pe urmă cu o fată din Macedonia (foarte dră-guţă, am cunoscut-o şi eu) – ca să ia Premiul de laStruga, care constă, între altele, într-o medalie de aurde 800 gr.

– Cel pe care l-a luat şi Nichita Stănescu. I-a mersspaniolului?

– Aici i-a mers, l-a luat.– Ce ţi-e şi cu ahtierea asta după mari premii lite-

rare?!– Am să-ţi spun o povestioară, ca să vezi cam cum

stau lucrurile cu Premiul Nobel.În 1982, preşedintele Comitetului Naţional de acor-

dare a premiului era un scriitor, Ekström, care mă plă-cea şi cu care mă întâlneam la congresele organizatede Senghor. Tipul era însoţit de o suită întreagă de spe-cialişti şi se retrăgea într-o cameră specială unde invita,individual, câte un scriitor. Discuta cu el, ferit de ochiicurioşilor. A discutat şi cu mine, dar nu mi-a pomenitnimic de vreo intenţie a lor în legătură cu PremiulNobel...

Viaţa ca un şir de şanse

– După plecarea din ţară când aţi avut primele suc-cese?

– Am ajuns la Paris în 1971, după Congresul mon-dial al PEN-Clubului din Slovenia, unde mă trimisese



Zaharia Stancu, după ce primisem Premiul Uniunii Scrii-torilor. Când am ajuns în Franţa, mi-am zis că n-amnicio şansă. Sau… şansa mea e să fiu cel mai bun.

– Şi aţi avut noroc...– O, sigur, toată cariera mea se bazează pe noroc.

Faptul că eram un tip delicat îi făcea pe unii să măplacă, însă nu era de ajuns. Într-adevăr, am muncit, darcu munca, doar, nu faci nimic.

– Şi după cât timp aţi avut primele realizări recunos-cute oficial?

– Prima mea piesă, Vin soldaţii, s-a jucat în Franţaîn mai 1989 şi m-a făcut imediat celebru şi fiindcă ar-mata sovietică invadase Cehoslovacia în 1968...

– Cum se leagă lucrurile când e să ai noroc în viaţă!Doar aşa vă explicaţi fulminanta carieră internaţionalăcare a urmat?

– Eu sunt, din fericire, un autor foarte jucat pe sce-nele lumii...

– Aţi putea face o repede ochire asupra ţărilor încare vi s-au montat piesele?

– În mare: SUA (unde din Franţa nu sunt jucaţi decâttrei autori: Ionescu, Beckett şi eu); de altfel, în SUA,Mac Namarra, fostul ministru de război în vremea con-flictului din Coreea, mi-a regizat piesa Apoteoza vidului,cu care am luat Marele Premiu la Festivalul americanal Teatrului (pe care nici nu m-am dus să-l ridic); la NewYork am avut patru montări. În Canada, mi s-au jucatpatru piese, iar în Australia cinci. Am mai fost jucat laTel Aviv, Copenhaga, Stockholm, Malmö (un orăşel lagraniţa dintre Suedia şi Danemarca), Londra, Paris...

– Aţi tipărit multe cărţi...– 101 plus Dicţionarul de argou...– Şi cum reuşiţi să le publicaţi? În regie proprie sau

cu ajutorul sponsorilor?– Şeful investiţiilor americane, Gabriel Chiriac, a citit

cartea mea Utopii şi i-a plăcut. Îmi place şi mie, da` nudintr-un exces narcisist, de extracţie paranoică, ci pen-tru că sunt bine lucrate, cu verbul şi cu adjectivul puseunde trebuie. După ce a citit, a vrut să ştie mai multedespre mine şi i-a cerut prietenului lui, Dragoş Şeu-leanu, alte cărţi scrise de Astaloş. El i-a dat Pe muchiede şuriu, l-a citit şi pe ăsta, a mai citit încă ceva, apoişi-a chemat stafful: „Vă duceţi în toate librăriile din Bu-cureşti şi cumpăraţi tot ce a scris Astaloş!” De-aia, din2003, nu se mai găseşte nicio carte de-a mea la vân-zare. Iar acest Gabriel Chiriac ce-a mai făcut? A turnat60 de episoade cinematografice despre exilul meu laParis. El are ca vector estetic o idee: nu se ocupă decâtde un singur autor. Înainte se ocupase de Ceston Miloş,profesor la Barkley University. Tirajul unei cărţi este de111 exemplare de lux.

– Tirajul i-l dă autorul, sau îl difuzează el?– În lume sunt cca 2000-2500 de colecţionari mari,

serioşi, nu din ăştia care au o bibliotecă de câteva miide volume. Colecţionarii, despre care vorbesc, aleargădupă câte o carte în toată lumea, iar preţul unui exem-plar ajunge şi la 1500 de euro.

Gabriel Chiriac a mers şi mai departe. Acum vrea săcumpere casa în care m-am născut (Calea Călăraşi, nr.125, din Bucureşti), s-o dărâme şi să ridice în locul ei

un teatru de 60-70 de locuri (unde să se joace numaiAstaloş) şi o librărie, „Capitol Colection”...

Amintiri despre boema anilor `50-`60

– Eu am cunoscut boema ca fenomen mai mult dinscrierile altora. Dvs. aţi trăit-o pe viu şi nemijlocit. Aţiscris şi scrieţi despre ea. Vă propun, aşadar, o întoar-cere în amintire!

– De acord. Să stabilim mai întâi ce este boema. Eusunt de formaţie ştiinţifică şi-mi plac lucrurile clare (n.n.F.P.: Dl Astaloş a lucrat timp de paisprezece ani în ar-mată, ca geodez). Titlul cărţii mele este Elita boemei bu-cureştene sub dictatura roşie şi are 700 de pagini.Vorbesc în ea de 12-13 boemi. Primul dintre ei eraGeor ge Mărgărit, asistentul lui George Călinescu. Pro-fesorul Călinescu a dat ordin să i se dea leafa pe o zi,ca să n-o toace toată o dată. Femeia de serviciu veneade la Singapore (locanta din Piaţa Rosetti, fieful boemi-lor, imortalizată de Tudor George într-un întreg volumde balade, n.n. F.P.) şi-i aducea 4,35 lei – echivalentula două sticle de votcă. Mărgărit se vedea cu profesorulla Călinescu acasă, unde mai venea şi Piru, al doileaasistent, om serios, la locul lui, om de carte.

Mărgărit era un geniu – şi al binelui şi al răului. Vădau doar un exemplu, care îi va amuza pe cititorii revis-tei Pro Saeculum. Zice într-o zi: „Mă băieţi. Ascultaţi-măbine! Trebuie să ştiţi totul despre toţi şi atunci când îţicade unul în mână să «bagi» totul în el. Iar când nu maiai ce, să-i zici: Şi ţi-a fost frică de dentist!”

Mărgărit era cel mai mare boem, dar n-am începutcu el. Am început cu unul care nu-l mai ştie nimeni: GeoMartiniuc. Aşadar, vine comunismul. Şi ce pedigri aveaMartiniuc? Era un copil abandonat pe scările de la TreiIerarhi din Iaşi. A fost găsit şi crescut de o spălătoreasă.Păi da‘ numai dacă spuneai asta şi intrai imediat în Par-tidul Comunist. A făcut studii strălucite de Litere la Iaşi,l-au băgat în partid şi l-au repartizat la „Contemporanul”,la Ivaşcu. Leafă bună. Nu s-a dus niciodată la redacţie.Dacă Ivaşcu avea nevoie de ceva, îl trimitea pe omulde serviciu la Singapore. Nu ca să-i ceară să scrie, cica să vină cu o idee, să se gândească la ceva. La unmoment dat, Martiniuc zice: „Să scriu şi eu ceva, căăştia mă iau drept scriitor”. Şi a scris o piesă, un textdespre intrarea în gospodăria colectivă, că era vremeapropagandei pe această temă. Textul se numea Aşa s-adumirit Costache Bălan. Nu mai ştiu cum s-a dumiritCostache Bălan, da‘-n ţară erau douăzeci şi patru deteatre şi piesa lui se juca în douăzeci şi trei. Mâncam şibeam pe săturate la Singapore din drepturile lui deautor şi din tantieme. Mai scriu în cartea mea cu boemidespre Pâcă, Ahoe, Pică şi alţii...

Zaharia Stancu, pus în încurcătură

– Zaharia Stancu ne simpatiza pe noi doi: pe mineşi pe Pâcă. Într-o dimineaţă oarecare (când nu se dă-deau împrumuturi şi casieria era închisă la biroul Pre-şedintelui), se aud bătăi în uşă: Cioc! Cioc! „Intraţi!” –zice Stancu cu glas rece şi dur. Şi cine intră? Pâcă, cubarba lui mare, spăşit şi cu capul plecat în piept. „Ce



este?” – întreabă Stancu. „Domnule preşedinte, mi-amurit tata!” Stancu se ridică în picioare şi-ncearcă să-lconsoleze cu „Dumnezeu să-l ierte!”, cu „Lasă, dragă,fii tare, c-aşa e viaţa!” şi alte vorbe ce se spun în astfelde împrejurări. După aia adaugă: „Completează repedeformularul pentru ajutor de înmormântare!” „L-am com-pletat, domnule Preşedinte!” – zice Pâcă şi scoate hâr-tia din buzunar. Stancu o semnează şi zice: „Du-terepede la Bătrâneanu (casierul, n.n.,F.P) şi spune-i căam dat eu dispoziţie să scoată bani din casă şi să-ţidea!”.

Pâcă iese şi după vreo douăzeci de minute revine:„Ce este? – întrebă Stancu – nu ţi-a dat sau ai venitsă-mi mulţumeşti?”

Pâcă, smerit, răspunde: „Nu, domnule preşedinte.Mi-a dat”. „Atunci?” „Domnule Preşedinte, am venit săvă spun că tata, într-adevăr, a murit, da’ a murit pefront!”...

Altădată, de un Paşte, s-a anunţat că nu sunt banişi că se dau împrumut doar cinci sute de lei de per-soană. La etajul I, unde era biroul lui Stancu, se adu-naseră vreo treizeci-patruzeci de scriitori care aşteptaude dimineaţă să vină preşedintele. Stancu a venit pe la1,30, când mulţi se plictisiseră şi plecaseră. Stancutrece, nu se uită la nimeni şi închide uşa, apoi redes-chide imediat. Zice, supărat: „Astaloş, vino încoace!”.Intrăm înăuntru, închide uşa, se-aşază cu spatele în ea:„Dă-mi formularul!”. Îl citeşte şi exclamă: „A, e departeGriva de iepure!” (eu cerusem 2000 de lei). „Domnule

preşedinte, zic, dacă dvs. îmi spuneţi cine-i griva, eu numai vreau niciun ban.” Stancu începe să se plimbe prinbirou. „Griva, zice, păi la Odobescu...”. Vorbea de unulsingur. „Domnule preşedinte, zic, ştiţi cum e cu griva?”Stancu devine atent. „Ce nume dă ţăranul câineluisău?” „Grivei”, răspunde el. „Griva cine e? – îi zic – ne-vasta lui Grivei. Ţăranul ce face? Are în spatele casei ogrădină cu zarzavat în care pune morcovi, varză,ceapă. Şi iepurii ştiu povestea. Vin acolo şi mănâncămorcovi şi varză. Da` griva ştie şi-i miroase: Ham! Ham!După ei. Numai că iepurele are picioarele alea din spatemai lungi şi ajunge departe de grivă”.

Un amplu program etno-poetic? De ce nu?

– Ce aveţi pe şantier în prezent?– Mi-am alcătuit un program etno-poetic foarte se-

rios. Prin el mi-am propus să recuperez poezia românădinafară frontierelor geografice şi lingvistice şi le traducîn franceză – pentru a-i da un paşaport internaţional.Sunt şapte volume: Basarabia (primul), Bucovina, Voi-vodina, Israelul (că peste 20-30 de ani, acolo n-o să semai scrie în limba română) şi Deţinuţii politici români(fiind singura ţară din lume în care avem o antologie apoeţilor deţinuţi).

Anul ăsta îmi apar în total 12 sau 13 volume şi, înplus, Dicţionarul de argou românesc, pe care l-am ter-minat anul trecut în martie, dar l-am ţinut ca să-l mai ci-tesc o dată...

16 Florar, 2011

Rodica Lăzărescu

CU ŞTEFAN CAZIMIR LA ORA ADEVĂRURILOR ESENŢIALE

– în dialog cu iubitorii de literatură –

Dialogul cu dl prof. univ. dr. Ştefan Cazimir a avut capunct de pornire o întrebare mai lungă. Apoi, a curs dela sine, impulsionat de-o vorbă ori de-o propoziţie ce di-rija discursul spre o direcţie sau alta. Redăm, în cele ceurmează, întrebarea de început, apoi lăsăm, cu sub -titlurile adecvate, doar răspunsurile invitatului nostru.

„Se produc exagerări într-o direcţie, peurmă se produc altele în sens contrar, iar

ulterior, ele se anulează reciproc şi seajunge la echilibru”

Mai e valabilă afirmaţia lui Mircea Eliade care, în pe-rioada interbelică, spunea că toată cultura şi literatura

română se polarizează în jurul lui Eminescu şi Cara-giale? Eminescu ar fi un spirit centrifug, iar Caragialeun spirit centripet. Mai operează sau a fost vreodată va-labilă această formulă?

Formula lui Mircea Eliade este într-adevăr o formulăinspirată; ea stabileşte o anumită simetrie între celedouă mari spirite, dintre care unul a fost negat mai frec-vent şi mai vehement decât celălalt (evident, Caragialeeste acela care a suportat acest regim). Şerban Ciocu-lescu este autorul unui studiu intitulat Detractorii lui Ca-ragiale, mult mai numeroşi şi cu mai multă autoritatedecât detractorii lui Eminescu. Au existat şi din aceştia,dar mai rari şi cu mai puţină priză…



În ultima vreme sunt mai mulţi!Da, dacă vă gândiţi la acel număr al revistei „Di-

lema”! A fost un lucru reprobabil, dar în acelaşi timp ex-plicabil, pentru că venea după o perioadă în careEminescu fusese exaltat şi „instrumentalizat” de regimuldefunct. Poetul, mai ales în ultimul deceniu al regimuluitotalitar, fusese transformat într-un fel de instrumentideologic. În manuale figura nesmintit poezia Ce-ţi do-resc eu ţie, dulce Românie. La comemorarea din iunie’89, la Ateneul Român, cine a venit să citească mesajulComitetului Central? Semianalfabetul Emil Bobu! Şi,surpriză, a citat din Doina, respectiv dintr-o poezie carepână atunci nu fusese retipărită, dar situaţia de dezastruiminent, de colaps, în care intrase regimul, i-a determi-nat pe reprezentanţii săi de vârf să recurgă inclusiv lapoezia Doina, pe care, până atunci, o ostracizaseră.Revista „Dilema”, prin textele publicate, reprezenta unfel de răbufnire de furie, nu împotriva poetului, ci împo-triva modului în care fusese folosit de regimul defunct.Asta ar putea fi explicaţia. Ştiţi mişcarea pendulului –atinge un punct extrem în dreapta, un punct extrem înstânga, şi după un număr de oscilaţii revine în poziţiede echilibru. Aşa şi cu exagerările. Se produc exagerăriîntr-o direcţie, pe urmă se produc altele în sens contrar,iar ulterior, ele se anulează reciproc şi se ajunge la echi-libru. Să nădăjduim că, şi în materie de Eminescu,această perioadă a exagerărilor pro şi contra a fost de-păşită.

„Dacă legătura dintre Eminescu şi Vero-nica Micle ar fi fost o simplă relaţie pasio-nală, fără urme literare, ea nu ne-ar mai fi

interesat”

Dar ea a lăsat urme atât în opera lui Eminescu – bi-neînţeles că acestea ne interesează în primul rând –,

cât şi în opera Veronicăi Micle. În Istoria literaturii ro-mâne moderne de Şerban Cioculescu, Tudor Vianu şiVladimir Streinu, partea despre Junimea îi aparţine luiTudor Vianu, iar Veronica Micle este citată printre poeţiiminori din cadrul societăţii ieşene. Ea începuse să scrieşi să publice înainte de întâlnirea cu Eminescu şi devinepoetă eminesciană ceva mai târziu decât ne-am fi aş-teptat. Adică îi rezistă liric mai mult decât pe alte planuri.De-abia după ce se produce un fel de răcire a senti-mentului, în orice caz, o îndepărtare măcar topografică,dacă nu şi sufletească, prin plecarea poetului de la Iaşila Bucureşti, de-abia atunci accentele eminescieneîncep să se facă mai puternic simţite în poezia VeronicăiMicle, care anterior nu scrisese în stil eminescian, ci înstilul lui Alecsandri, ba chiar în stilul lui Conachi. Dacăordonăm poeziile cronologic, această evoluţie se poatepercepe foarte uşor. Din păcate sau din fericire, cândşi-a editat poeziile în volum, Veronica Micle a procedatexact la fel cum procedase Maiorescu cu poeziile luiEminescu în ediţia din 1883. [...] Şi anume, poeziile nuau fost aşezate cronologic, ci după un criteriu, să zicem,estetic. După opinia lui Perpessicius, modul de orân-duire adoptat de Maiorescu a fost acela de a intercalapoeziile de calitate mai joasă printre poeziile de calitateînaltă, pentru ca, în felul acesta, imaginea poetului săfie optimizată. În orice caz, iată un fapt, nu putem ştidacă întâmplător sau nu: exact la jumătatea volumuluise află poezia Se bate miezul nopţii, care se încheieastfel: Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,/ Căci între amândouă stă neclintita limbă. Întâmplaresau voinţa criticului? Maiorescu n-a lăsat nicio mărturieîn acest sens, iar noi nu putem decât să facem ipoteze.La Veronica Micle, la fel, poeziile nu sunt aşezate cro-nologic, dar putem, consultând monografia lui GeorgeSandală, să aflăm ordinea apariţiei lor în reviste, înaintede adunarea în volum, şi să constatăm ceea ce amspus mai devreme, şi anume că autoarea este neemi-nesciană până la o anumită dată, spre a deveni emi-nesciană după un oarecare timp de la întâlnirea cuEminescu şi de la punctul cel mai înalt al pasiunii. Unlucru pe care, poate, nu-l ştiţi este că încetarea din viaţăa Veronicăi Micle a fost un act voluntar, la trei luni dupăstingerea lui Eminescu. A fost o sinucidere prin care,dacă e să fim puţin maliţioşi, ea a evitat riscul ca, trăindpână la o vârstă mai înaintată, să atingă un stadiu dedegradare fizică la care trecătorii să poată spune: Iatăfemeia pe care a cântat-o Eminescu!

„Când vorbim despre marii clasici, credcă termenul adecvat este acela de pereni-

tate, nu de actualitate”

La Caragiale ne confruntăm mereu şi mereu cu sin-tagma actualitatea lui Caragiale. Pe mine această for-mulă mă irită de-a dreptul, pentru că a spune despre unmare clasic că este actual sugerează un provizorat, omaladie, o stare de criză. Când vorbim despre marii cla-sici, cred că termenul adecvat este acela de perenitate,nu de actualitate. Caragiale este peren ca şi Partheno-nul, ca şi Glossa lui Eminescu sau ca orice altă mare



operă pe care vreţi s-o invocaţi. Cartea lui Jan Kott,Shakespeare, contemporanul nostru, cu titlul ei foarteacroşant, a produs efecte în lanţ; s-a creat chiar o co-lecţie, în care toţi scriitorii erau contemporanii noştri. Înepoca fostului regim, mai uşor obţinea un clasic paşa-port de contemporan decât un scriitor contemporan unsimplu paşaport. Pe atunci se spunea, şi nu doar înglumă, ci era un adevăr, că în interiorul lagărului neputem plimba liberi...

„Traducerile, câte s-au făcut, nu au reuşitsă-l impună pe plan universal”

Iată ce spunea Şerban Cioculescu într-un articol pu-blicat în 1945, intitulat Universalism literar: „Posteri-tatea, deshumându-i [lui Eminescu, n.n.] vastele poemede tinereţe, a descoperit o neasemuită năzuinţă cătreilimitat, care atestă premisele genialităţii celei mai am-biţioase. Aceste premise, trebuie să recunoaştem însăcu sinceritate, nu şi-au găsit realizarea la vârsta matu-rităţii. Eminescu înfăţişează, prin activitatea sa dintreanii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: şi-aimpus o serie de renunţări, pe planul năzuinţelor majoreale tinereţii, în folosul migălirii artistice, datorită căreiaa dat culturii noastre un instrument verbal admirabil şivalori muzicale nedepăşite, dar strict naţionale. [Vă daţiseama că valorile muzicale nu pot fi transpuse prin tra-ducere! Solii dulci ai lungii linişti – cine va putea săredea într-o altă limbă muzicalitatea acestui vers?] Princreaţiile maturităţii, artistul a biruit dificultăţile stadiuluievolutiv al instrumentaţiei noastre lirice, dar şi-a înăbuşitmarile avânturi ale adolescenţei şi tinereţei, care ar fiputut oferi liricei europene o mare simfonie haotică, destil romantic baroc (o «Legendă a veacurilor» şi alte mi-turi lirice delirante). Că a murit prea tânăr, fără a-şi fi re-alizat destinul, este foarte adevărat. Numai că aceafrângere de linie, în procesul său de creaţie, împiedi -cându-i elanurile iniţiale, i-a răpit putinţa de a-şi fulgeramesajul, de tipul precocităţii romantice, care a îngăduitunei serii de mari lirici europeni să se realizeze înainteavârstei de treizeci de ani. Orice am face, oricâte tradu-ceri s-ar încerca, cât de reuşite ar fi unele în viitor, nuvom izbuti niciodată să smulgem din mesajul emines-cian, nepreţuit ca fenomen naţional, vreo semnificaţienotabilă pentru completarea climatului romantic conti-nental. Numai în împrejurarea contrarie, cu totul nepro-babilă, Eminescu s-ar putea impune peste hotare ca unpoet universal. A-i afirma însă universalitatea fără a in-tegra o notă nouă de simţire în cadrul romantismului eo simplă proiectare bovarică de natură veleitară.”

Ion Negoiţescu, în cartea sa Poezia lui Eminescu,apărută în 1969 (eu consider, pentru a nu pune subsemnul întrebării onestitatea lui Negoiţescu, că el nu cu-noştea articolul lui Cioculescu, pentru că, dacă l-ar fi cu-noscut, ar fi trebuit să-l citeze, punctul său de vederefiind exact acelaşi), susţine că marea poezie emines-ciană se află, de fapt, în postume şi că Eminescu, de laun punct încolo, şi-a sugrumat marile elanuri, supu-nându-se gustului clasicizant şi academic al Junimii şi,în primul rând, al lui Maiorescu. Numai că aici Negoi-ţescu comite o gafă de istorie literară, afirmând că Emi-

nescu a încercat să se conformeze portretului pe carei-l face Maiorescu în articolul Eminescu şi poeziile lui.Or, articolul acesta a apărut după moartea poetului!Sâmburele raţional al acestei afirmaţii ar putea fi urmă-torul: ideile din articolul publicat după moartea lui Emi-nescu fuseseră exprimate anterior în cadrul şedinţelorJunimii, conducându-l pe poet spre această delirici-zare... Antumele şi postumele sunt puse de Negoiţescusub două etichete: postumele alcătuiesc domeniul plu-tonic, iar antumele domeniul neptunic, adică sentimen-tul accesibil, calm, general uman; domeniul plutonicreprezintă, după expresia lui Negoiţescu, metafora in-fernală, un Eminescu al marilor adâncimi, al marilor fră-mântări, al unor elanuri pe care mai înainte le invoca şitextul lui Cioculescu.

„Îl putem întâlni pe Caragiale plimbându-se între Capşa şi Palat… Cu Eminescu e mai

greu. În acelaşi timp, e şi riscant!”

Pe Caragiale îl găseşti oriunde: Gambrinus – e Ca-ragiale (deşi Gambrinusul actual, care oricum e închis,nu mai este Gambrinusul lui Caragiale). Pe Caragiale îlgăseşti în Cişmigiu, pe movilă, unde se petrece acţiu-nea din 1 Aprilie, acea întâmplare care, dintr-o farsă, setransformă într-un asasinat... Îl putem găsi pe Caragialeplimbându-ne între Capşa şi Palat... Cu Eminescu e maigreu. În acelaşi timp, e şi riscant! Şapte cetăţi ale Gre-ciei revendicau cinstea de a-i fi dat naştere lui Homer.În România, trei oraşe revendică cinstea de a fi adă-postit plopii fără soţ. Printre ele, Bucureştiul, cu stradaCometei, numită acum Căderea Bastiliei, unde a locuitCleopatra Poenaru Lecca, presupusa inspiratoare apoemului. Dar mai totdeauna la Eminescu lucrurileacestea sunt discutabile, pentru că există poeme cuelaborare îndelungată, în care e posibil să se regă-sească impulsuri afective generate de-a lungul timpuluide mai multe muze. Şi Veronica Micle a avut în privinţaasta o bănuială neîntemeiată despre poezia Atât de fra-gedă..., care i-a fost înmânată (nu zic dedicată) MiteiKremnitz, care putea să creadă că ea ar fi inspirat-o.Dar Veronica, citind poezia în revistă, ajunge la ideeacă poezia ar fi fost inspirată, nici mai mult, nici mai puţindecât de regina Elisabeta! Eminescu a fost, într-adevăr,primit la Palatul Regal, s-a bucurat de preţuirea reginei,dar de aici şi până la ideea, sprijinită pe versul Pe frun-tea ta purtând coroană, că poezia ar fi fost dedicată re-ginei... Nici vorbă de aşa ceva! Mi-e teamă aşadar că,ducându-ne într-un loc legat într-un fel sau altul deamintirea poetului, pe strada Caimatei, unde a locuit,sau la bustul lui din Cişmigiu, nu am contribui cu nimicla sporirea receptivităţii faţă de operă, la antipodul luiCaragiale, pe care ni-l evocă, de pildă, casa unde a lo-cuit prototipul lui Jupân Dumitrache, vizibilă şi astăzi peCalea Şerban Vodă, peste drum de biserica Sf. Spiri-don-Nou. Tipul de literatură a lui Eminescu nu se potri-veşte însă cu localizările de acest fel. A, dacă am puteacu o navă cosmică să ne transportăm în Lună şi să ana-lizăm acolo Cugetările sărmanului Dionis, aş fi foartebucuros s-o facem!

eseu


„Eu sunt eu, plus împrejurările mele”Ortega y Gasset

Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „ju-decă aceleaşi lucruri cu măsuri diferite”. Aşa este.Numai că de maladia discreditărilor pe sărite şi pe alesenu suferă numai USR. Justiţia produce necontenite in-criminări şi discriminări. „Dreptate, ochii plânşi cer să tevadă”, titra Petre Mihai Băcanu, într-o „România liberă”de an ‘90. Mă tem că ochii ăştia se vor închide înaintede a întrezări măcar dreptatea.

Postsocialist, puşi la zid n-au fost marii torţionari aiînchisorilor comuniste, ci ticăloşii mărunţi. Nu li s-a cerutsocoteală lui Drăghici şi adjunctului, gen. maior Ni-colschi, pentru crime, nici sinistrului gen’al Pleşiţă (pen-sia exorbitantă nu i-a fost atinsă), nici lui TudorPostelnicu („am fost un dobitoc”), care s-a „ocupat” deGoma, nici măcar lui Iulian Vlad, care s-a „ocupat” deCaraion. Iar Vlad, şeful Securităţii, începând din ‘87 (şiiau asta cu un semn de întrebare), a devenit consilierullui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.).

Un factotum în Securitate, fost spion sovietic, Alex.Nicolschi (nume natural Boris Grunberg) avea, în 1952,o listă: „evidenţa elementelor duşmănoase”, însumând417916 nume de oameni încă liberi: foşti lideri ai parti-delor istorice, legionari, duşmani pe linia culte, deputaţi,senatori, prefecţi, pretori, primari, miniştri, până la rudede gradul II (Marius Oprea, Banalitatea răului). Prin ‘91,Nicolschi se arăta „sâcâit” de acuzele presei. A murit înpătucul lui, în aprilie ‘92; cu o zi înainte, i se ceruse săse prezinte la Procuratură pentru cercetări penale. Lui ise datorează „trenul morţii” Gherla-Timişoara. MariusOprea (Crimele Securităţii, „Cuvântul”, mai, 1992) a nu-mărat 54 de dispăruţi, membri ai „bandelor”. Cei dinlotul Tergova, transferaţi de la o închisoare la alta (Ni-colschi a dispus reanchetarea), au fost „puşi la pământ”,asasinaţi pentru aşa-zisa fugă de sub escortă. Înapoiau venit numai hainele a şapte persoane, echipamentulfiind mai de preţ decât oamenii. Justiţia lui Nicolschi,după Marius Oprea: execuţii fără sentinţe de condam-nare la moarte, certificate de deces false, cadavre în-gropate în păduri, la lumina felinarelor...

Procuratura a deschis anchetarea lui Al. Drăghiciabia în ‘92. Deja obţinuse azil politic în Ungaria (avea ofiică în serviciile secrete maghiare). A murit neanchetatla Budapesta, în ‘93. În decembrie ‘54, ilegalistul UTCIbrahim Sefit zis Turcu a fost lichidat în arest de NicolaeBriceag, un croitor cu 4 clase şi cu multe crime la activ.Acest Briceag a fost singurul inculpat în procesul comu-nismului. Judecat după ‘89, a murit necondamnat, în‘98. „Ca de moarte nu-mi aduc aminte”, tot repeta la în-

trebările procurorului. Drăghici îi refuzase audienţa luiSefit şi Turcu îndrăznise să intre în cantina unde mâncazbirul. L-a zdrobit. Aşadar, un „tovarăş de drum” a fostucis numai pentru că l-a deranjat de la masă pe Dră-ghici. În decembrie ‘89, voia să revină pe culoarul Pu-terii, ca „victimă a epurărilor lui Ceauşescu”. La fel, gen.col. N. Doicaru, fostul şef DIE, care se prezenta la TVliberă în 22 decembrie, dirijat de Brateş, ca „arestat, de-blocat şi urmărit în permanenţă”. Canalul TV s-a dovedita fi la fel de infect ca şi Securitatea fidelă ori infidelăCeauşescului. Consilierul lui Gelu Voican-Voiculescu,cu ordin să gestioneze fostele structuri ale Secu, eracol. Gh. Goran. Trebuia să fie numit la comanda Sigu-ranţei Municipiului Bucureşti. Goran tânăr participase laanchetarea lui Paul Goma, în 1977, la Rahova, caorgan de cercetare. „Aţi văzut cum m-a bătut (Pleşiţă,nota mea)?”, l-a întrebat Goma. „Nu, eu sunt aici ca sănu văd nimic”, a venit răspunsul.

Colonelul Ion Şoltuţiu, „un armean gras şi păros”după Belu Zilber, numit „omul-sperietoare”, a anchetatlotul Pătrăşcanu. Cumpărase din averea acuzatuluinouă statuete de Tanagra, cu 1 leu bucata, ca „figurinepentru copii”. Când a încetat să fie „operativ”, a devenitdirector adjunct al Bibliotecii Universitare (ce dacă eracazangiu?) şi secretar de partid al Universităţii clujene.După ‘90, se zbătea să recupereze de la CAP-ul comu-nei Ileanda pământul mamei. Şeful Securităţii Cluj înperioada 48-51, Mihai Patriciu, a murit şi el în pătuculfamilial, în ‘96. Marius Oprea urma să cerceteze inte-riorul clădirii fostei Securităţi, să găsească oasele celorucişi. Le caută Adrian Cioflâncă.

Multe roţi care făceau sistemul comunist să meargăau fost repuse în funcţie de Ion Iliescu (n-a intrat în CCprin debarcarea lui Al. Drăghici?). În special partidocraţistalinişti, cu convingeri comuniste năpârlite. Treptat, ceicu uriaş capital civic anticomunist au fost marginalizaţi,ca să apară-n faţă supuşii Kremlinului care s-au doveditindestructibili (de ieşit, au ieşit mai bine cei care aniver-sau în octiabrî, decât cei care strigau Ura! la 30 decem-brie). Iau tot cu un semn de întrebare faptul că GoguRădulescu, fost ofiţer NKVD, nume de cod Marcel –zice presa –, parte din echipa Pauker, vicepreşedinte alConsiliului de Stat, a fost propus membru al Alianţei Ci-vice. N-are dreptate N. Breban când vorbeşte de un„primitivism civic”?

Societatea civilă? Ba în civil, cu tresele acoperite.Epoleţii Secu nu se pierd, se transformă. Mai ales moş-tenirea Direcţiei Dezinformare a fost preluată. Războiuldezinformării (cel mai rece dintre războaiele reci) a în-ceput imediat după fuga cu elicopterul: prin comunicatulde „front” că apele sunt otrăvite şi otrăvite au rămas.

Magda Ursache

JOCURI DE REŢEA

eseu


Ştiu cine mi-a spus, în faţa Universităţii ieşene, că vinruşii peste noi: un istoric pe care l-am aflat apoi pe listainformatorilor cu „aprobare de partid”, listă publicată de„România liberă” în noiembrie, ‘98.

În mod arbitrar, mercenari ai memoriei, incorecţi, auscos la iveală un soi de documente defăimătoare, înmomente atent gândite. Pentru defularea mulţimii ob-sedate de tehnicile de supraveghere Secu, de Direcţiileacelea cu nume de simfonii: a V-a – Instalarea apara-telor de supraveghere; a IX-a – Supravegheri; a X-a –anchete penale, s-a deturnat atenţia dinspre torţionarispre torţionaţi, dinspre recrutori spre recruţi. Tragediadeţinuţilor politici presaţi să scrie „informări” a fost tâ-râită în coloanele presei imorale. Pentru că imoral a fostsă-l acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Secu-ritatea. Şi cine a pretins celor captivi intra muros să firezistat la ameninţarea cu lichidarea fizică şi psihică?Tortura nu-i deloc pe înţelesul tuturor, iar pactul cu dia-volul are multe trepte de urcuş şi de coborâş.

Cazul Belu Zilber. Doctorul său l-a auzit zicând pepatul de moarte (s-a stins în februarie ‘78): „Niciodatăn-o să le mai spun ce-o să-mi ceară”. Îl denunţase înfals pe Pătrăşcanu. Scrie evreul Herbert Zilber în me-morii că „un locotenent evreu, tânăr, cu ochelari” îi smul-gea părul, să-l facă să mărturisească „toate crimele pecare le-ai făcut cu Pătrăşcanu, Maurer, Aurel Vijoli,Petre Năvodaru, Carol Neuman, Mihnea Gheorghiu, IlieZaharia” şi-l ameninţa cu bătaia până-n moarte. De faţăse afla Mişu Dulgheru, prozator în timpul liber, alintat desoţioară Miţu Chiţu. Când nu existau probe ca insul săfie trimis în Justiţie şi condamnat sau când refuza să fierecrutat „colaborator”, Pantiuşa Bodnarenko (fost agentNKVD, de origine ucraineană), ministru M.A.I., fixa Do-miciliu Obligatoriu sau colonie de muncă. Vinovăţia sestabilea anticipat. Acest James Bond al Securităţii, cuşapcă à la Lenin, fumând Plugar şi vorbind vulgar, urlala anchetatorii care nu erau destul de duri (citiţi: sadici):„Locul tău e la Aprozar!”.

Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de la Direcţia An-chete tortura de la ora 7 la ora 24. Pentru anchetarealui Pătrăşcanu a fost decorat cu Steaua RPR, clasa aIV-a. Avea patru clase primare. Iar Gheorghe Filipescu,pe care Zilber îl asemuieşte unui Saint-Just de roşu (ci-tise Baudelaire), i-a spus: „Întâi, ordon care cei anche-taţi să fie bătuţi la tălpi. După aceea îi anchetez”. Pânăşi Pantiuşa era şocat de cruntul torţionar Pandele,„Şeful Regionalei de Securitate Iaşi: „Îl iei şi-l faci negrula spate”. Iar Pavel Aranici, şeful Serviciului Bande, Di-recţia III din Ministerul Securităţii Statului (avea treiclase de şcoală de ucenici), lansa în munţi haite decâini, antrenaţi să vâneze oameni.

Condamnat la muncă silnică pe viaţă, Belu Zilber afost scos, după 16 ani de detenţie, din zarca Aiudului.Cum în memoriile adresate CC/PMR dădea în vileagbrutalitatea de la anchete, au vrut să-l extermine prinînfometare. Petre Năvodaru, socrul lui Paul Goma, an-chetat în cazul Pătrăşcanu, ca urmare a delaţiunii lui Zil-ber, a fost reabilitat în ‘56, după ce Belu a retractatacuzele. Pe delatorul supus caznelor inimaginabile aredrept să-l condamne (ori să-l ierte) numai cel delaţionat.

Parcă n-a fost de ajuns că Secu ne-a terorizat şine-a învrăjbit, ne-a supus la teamă şi la suspiciune, lafrustrări şi umilinţe; postdecembrist, a urmat marea hăi-tuială, iar GDS şi CNSAS (are dreptate N. Breban) aualterat şi mai mult măsura lucrurilor. Punem semnulegal între cel care a turnat de nevoie şi cel care a spus,după bătăi crunte, ce s-a vrut să spună? Între cel pre-sat, şantajat şi cel vânând o poziţie socială confortabilă?Îi vârâm în aceeaşi hazna Secu pe Ion Caraion, con-damnat în ‘58 la moarte pentru trădare, spionaj, uneltirecontra rânduirii legale, pedeapsă comutată în închi-soare pe viaţă (în ‘64 a venit graţierea) şi Sorin Antohi?Pe Şt.Aug. Doinaş, atunci redactorul revistei „Teatru”(cade sub arest în ‘57, pentru omisiune de denunţ: Mar-cel Petrişor anunţase o mişcare a studenţilor contraobligativităţii limbii ruse în universităţi) cu Andrei Cor-bea-Hoişie? Pe Romul Munteanu şi pe Traian Iancu?Pe Petru Comarnescu şi pe Gabriel Gafiţa? Pe RaoulŞerban, Mircea Ionescu-Quintus şi pe vecinul de scarăde bloc, doritor să fie preşedintele Asociaţiei de loca-tari? Pe Noica (6 ani puşcărie, zece-DO) şi pe MihaiGrădinaru, una dintre „sursele” Secu pentru urmărirealui, redactor la Editura „Junimea”? Oare M.R. Iacobanştia ce roluri jucau subordonaţii lui, Grădinaru şi Cuţi-taru? Colonelul Ştefănescu intra drept în biroul lui VirgilCuţitaru; coloneii Iordache şi Negru erau obişnuiţi ai edi-turii.

Am citit într-un DUI (dosar de urmărire informativă)că „sursele” din redacţie respingeau cărţi la indicaţiileofiţerilor. Or fi protejate şi astăzi? Aşa se pare. Cât des-pre Constantin Ciurlău, şeful Securităţii, scos din pâinede evenimentele din decembrie ‘89 şi subalternul său,Ovidiu Andronache, şef Serviciu Informativ, cereau su-pravegherea cenaclului „Lupta cu inerţia”, de la Combi-natul de Utilaj Greu din Iaşi, unde chiar s-a declanşatîn 14 decembrie 89 „lupta cu inerţia”, prin Cassian MariaSpiridon şi alţi câţiva. Ca să revin la Constantin Noica,verdictul trebuie nuanţat. Nu-l consider oportunist, ciidealist. Acomodant? Mai degrabă vrând să-i „antre-neze” chiar şi pe securişti în programul lui. Şi era răudacă se realiza proiectul Institutului de orientalistică,sub conducerea lui Mircea Eliade? Sau trebuia ca Ro-mânia să fie Siberia spiritului, sintagma enervantă, pre-luată cu grăbire şi de Sanda Stolojan, şi de I.P. Culianu,ca să nu-l mai pomenesc pe şeful ICR? Noica e lapidatdin varii direcţii (ca informatorul Nica), iar Alexandru Pa-leologu, care îl denunţa cu talent (ca Marin Oltescu) pecolegul de celulă, Nicolae Fărcăşanu, fratele lui MihailVillara, este disculpabil pentru că şi-a mărturisit vina.Aşadar vinovat fără vină. Eu nu văd mare diferenţă întreel şi celălalt coleg de celulă, Dan Amedeu Lăzărescu,rămas culpabil pentru că nu s-a spovedit presei. Maimult încă: notele lui Zigu Ornea, luate de la CNSAS şipublicate în „Observatorul Cultural” (după ConstantinBarbu, „Ziua”), n-au produs multe comentarii negative,Ornea fiind declarat instituţie, mai exact Institut de isto-rie literară. Şi cine a predat la Secu manuscrisul roma-nului lui Dinu Pillat, trimiţându-l la ocnă? Noica sauOrnea? În ce-l priveşte pe G. Ivaşcu, el se spovedeaprietenilor că avea misie specială de la Dej şi Drăghici,

eseu


peste hotare. Arestat în ‘51 pentru „crimă contra păcii”(în fapt, un articol pro războiul antisovietic) şi condam-nat la cinci ani de temniţă grea, odată ieşit din închi-soare, s-a adaptat iute ofertelor Puterii. Învăţase încelulă ruseşte, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „pres-taţia” lui să fi fost măcar la fel de amendată ca a lui Ne-goiţescu, plecat – zice-se – cu misie de la Secu săpenetreze diaspora.

Pentru unii se găsesc circumstanţe agravante, pen-tru alţii – atenuante. Regele Mihai e doar mâhnit cândaflă că prinţul Duda a fost persoană de sprijin a Securi-tăţii Iaşi. Pe Bălăceanu-Stolnici nu l-a împovărat decon-spirarea. Pe Dan Zamfirescu, nici atât. Exuberantulteolog spunea voios (la postul lui Dan Diaconescu,unde în altă parte?): „Şi eu, şi Noica, şi Ţuţea, toţi amlucrat cu Securitatea”. El ar fi lucrat-o chiar (pe Securi-tate), între ‘73 şi ‘89, recomandându-i nu ştiu cărui co-lonel ori general pe Pleşu şi pe Liiceanu.

Şi-i dau dreptate lui Dan C. Mihăilescu, susţinând căacea Carte albă a Securităţii a fost os otrăvit. „Ştiţi căPelin l-a dat în gât pe Mişu Ursachi?”, se auzea prin târ-gul Ieşilor, dulcele. Adevărul e că eternul rebel Mihai Ur-sachi a reuşit să-i fenteze pe cei care voiau să-lrecruteze. „Obiectivul” n-a cedat „măsurilor de influen-ţare pozitivă”, păcălindu-i straşnic pe „operativi” şibându-le banii prin cârciumi.

Să nu fi ştiut omniscientul Mihai Pelin că agenţii deracolare puteau scrie la raport că X e vizat „în vedereacontactării”, dar asta nu însemna că s-a şi lăsat contac-tat? Ştia, cu siguranţă m.a.i. bine decât alţii. Numai căa convenit murdărirea colectivă (ca şi vina), în loc să sepună accent pe rezistenţă şi putere de sacrificiu. Şi nu-ideloc o exagerare afirmaţia că, terfelindu-se demnitateaşi onoarea celor care au trăit sub vremi atât de potriv-nice, se reuşeşte distrugerea naţiunii. E ca-n Euromâ-niada lui Ion Budai Cajvanul, alias Luca Piţu: „unul cualtul luptă, să frământă, unul pe altul surpă, micşorează,cetăţean pă cetăţean irumează”. În unele cazuri,CNSAS a reuşit performanţa de a nu mai face distincţiaîntre adevăr-minciună din dosarele fostei Securităţi,între mărturii sincere şi false, între situaţii reale şi bârfe.Dacă a reuşit ceva, a fost ca breasla scriitorilor să fieprivită cu dispreţ, iar scriitorii să fie acuzaţi ca putori,stricaţi, lichele. De precizat: anumiţi scriitori, atent se-lectaţi de cine trebuie şi când trebuie.

*Nume sonore, dar mai ales voci sonore trebuiau

puse sub semnul îndoielii. Trăiască incertitudinea, tră-iască ambiguitatea! Mission impossible în cazul marti-rilor închisorilor ca Anton Golopenţia, MirceaVulcănescu, Iustin Pârvu, D. Stăniloae, Sandu Tudor,Steinhardt; misiune reuşită când s-a ordonat să se mân-jească memoria părintelui Calciu-Dumitreasa, a lui Bar-tolomeu Anania, a lui Ernest Bernea, Crainic, Ţuţea,Anton Dumitriu. Şi-mi vine în minte sintagma aceea ne-liniştitoare a lui N. Breban, eseistul: arbori spirituali, caretrebuie ocrotiţi, nu retezaţi. Spus cu francheţe: postde-cembrist, s-a dat delete pe reperele morale ale naţiunii;au fost puse pe ştergere. Taie vârfurile românismului(Pârvan, Iorga, Eliade) şi poţi pleda pentru inexistenţa

lui, poţi nutri „dispreţuri” pentru ideea naţională; un ne-ojdanovism (mulţumesc, Ştefan Arteni!) al „reconside-rărilor”, al „moştenirii literare”, ca înaintaşii să producădoar scârbă şi deranj tinerei generaţii. În două cuvinte,paricid cultural.

E ştiut: comuniştii au planificat să agaţe mari perso-nalităţi, în scop ideologic. Una era să vorbească TudorVianu despre „democraţia populară”, alta – nu ştiu carepropagandist semianalfabet. Cât despre perioadailiescă, nu mai era nevoie de propagandă forte pentru„comunism cu faţă umană”. S-au mulţumit cu Piru şi cualţi câţiva dependenţi de drogul Puterii, destul de me-diocri, mai ales cei selectaţi din zona Iaşului. Un directorde editură, măturat de „evenimente” şi reinstalat înscaun, dădea fuga în papuci de casă la meeting săstrige: „Iliescu apare / Soarele răsare!”. Îl închid în pa-ranteză.

S-a tot repetat că Vianu a căzut în istorie. Dar cinel-a împins să cadă? Pentru că e o diferenţă între Vianuşi Ralea. S-a ajuns la aberaţia cu „juştii” luptei de clasă(Ileana Vrancea, S. Damian, Crohmălniceanu) să-i ta-xeze iarăşi pe „nejuştii” Arghezi şi Călinescu. S-a vorbitdespre colaboraţionismul lui Arghezi, nu şi despre aniiprigonirii sale: zece. Prigonitorii, MRP (privit ca un cobaial comunismului, după ce editura Dacia a publicat, în‘94, Jurnal d’un hérétique, apărut la Paris, în ‘74) şiSorin Toma (presat, pesemne, de tatăl Alexandru şi desoţia Ana, nevasta trădătoare, ajunsă în patul ghinăra-rului Pantiuşa) au fost absolviţi. Cuiva i s-a părut uncompromis până şi faptul că Arghezi a tradus fabulelelui Krîlov şi Suflete moarte de Gogol, ca şi cum ar fi fostalegeri nefericite.

Unora şi numai unora li s-a aplicat dur canonul etic:ca un compromis a fost văzut memoriul lui Blaga, adre-sat PCR-ului: (v. „Manuscriptum”, VIII, nr. 3 (25), 1977sau „Echinox”, 1978, nr. 6-7). Tocmai Blaga care a re-fuzat să fie făcut membru al Academiei RPR, la schimbcu o declaraţie publică de adeziune la regim. Le-a spus„consilierilor”, veniţi în ‘56 la Cluj în acest scop (MironConstantinescu, Constanţa Crăciun, J. Fazekaş şiPavel Ţugui), că nu-şi poate renega activitatea de-oviaţă. Avea multe volume în manuscris şi era conştientcă nu vor fi tipărite. Ca şi cum Andrei Pleşu şi Sorin Du-mitrescu n-ar fi fost absolviţi tot de „sus” de „păcatul”Meditaţiei Transcendentale, dreptul la semnătură fiindsalvat de PCR. „Eticianul” Crohmălniceanu a incriminat(în Amintiri deghizate) şi faptul că boieroaica prozei in-terbelice, Hortensia Papadat-Bengescu, chinuită de să-răcie şi de Alzheimer, semnase un „apel de pace”. Căa făcut-o la presiunea „baciului Croh” (cum îl porecliseIon Barbu), autoexilat post-socialist la Berlin ca „victimăa persecutorilor”, e altă poveste.

Şi-mi amintesc de un interviu dat de o fostă uteceacu fălci ca de hârciog, pline de privilegii UTC/PCR/USR,strigând cu dogoare şi ardoare că poeţii tineri trebuiesă ceară socoteală înaintaşilor. Cui, to’ar’şa? Lui Voi-culescu, lui Dinu Pillat, puşcărizaţi şi interzişi? Lui Al.Philippide, lui Const. Tonegaru, lui Ion Vinea, lui Al.O.Teodoreanu, lui Andrei Ciurunga? Lui Pann Halipa, luiI.D. Sârbu? Lui Crainic şi Gyr, „reeducaţi” la „Glasul pa-

eseu


triei”? Alex Ştefănescu (într-o „Românie literară” din15-21 iunie 2005) evocă o seară Crainic la Muzeul Li-teraturii Române, în ‘93. În prezidiu, ofiţeri SRI, foşti lu-crători în serviciul Securităţii ca Nedic Lemnaru,supraveghetorul poetului la ieşirea din puşcărie (Crainica fost închis la Aiud, fără judecată, 15 ani; s-a predat în‘47). Nedic Lemnaru îl avea în grijă, îl „lămurise” săscrie la „Glasul patriei”, ba chiar se considera „legatartestamentar”.

Aşadar, să le cerem socoteală vinovaţilor fără vinăsau lui Jebeleanu-Deşliu-Banuş, scuzaţi pentru urâtelecompromisuri din perioada proletcultistă? Şi dacă Moar-tea căprioarei, o capodoperă, trebuia scoasă din ma-nual, atunci Memoria ca zestre a Ninei Cassian, carehălăduia la Peleş în patul reginei, trebuia măcar tipărităpe spezele poetei. Uite că generaţia şaizeci (generaţiecare a avut, după Eugen Simion, „buzduganul” ei, chiarpe Labiş) n-a mers pe mâna ocupantului sovietic, s-aopus; ruptura cu interbelicul a fost anihilată, cu riscmaxim. În formularea lui Augustin Buzura (v. „Cultura”,nr. 18, 12 mai 2011, editorialul De ce v-aţi sălbăticit, to-varăşi?): „a nu recunoaşte preţul trecerii de la realismulsocialist la literatura adevărată mi se pare o josnicie.Din „generaţia 60” am mai rămas câţiva, foarte puţini şinu ştim pentru cât timp, dar nu cred că vreunul ar aveadreptul să ridice piatra. Numai că, în ultimii luştri, ne-amspecializat în culturocid, practicăm tot soiul de eliminăridin istorii literare. În regim de libertate, ne place să cău-tăm înlocuitori în literatură, ca după Reforma din 1948,înlocuitori de profesori universitari (Vitner şi Vicu Mân-dra în loc de Călinescu, Gavril Istrate, în loc de Gh. Ivă-nescu, Otto Shechter în loc de Şt. Bârsănescu,Davidson în loc de Th. Simenschy, nu mai ştiu cine înloc de Al. Rosetti...). Se susţine că Mircea Ciobanu emai bun decât Preda şi Breban la un loc, că Sorescu emai slab decât Florin Mugur; cuvântul superstar se li-peşte de Eminescu şi cuvântul zero de Arghezi. Doar-doar s-o ajunge de la „Siberia culturală” la Sahara, totsec-culturală.

Noduri şi semne ar fi Nuduri de idei, după Alex.Lungu. Iată ce scria N. Stănescu în Etalonul de aur(„Gazeta literară”, ‘67) despre Arghezi: „Pe aici se trece,aici se dă examenul, de aici se pleacă mai departe”. Da,Nichita Stănescu, cel pe care ziaristul CTP l-ar fi pus pefoc în piaţa publică pentru deficit de morală. Ca şi cumn-ar fi fost de ajuns contestările (mai exact, raderile), totdin interese de grupare literară, CNSAS l-a terminat, da,pe Cezar Ivănescu, provocându-i o suferinţă psihică denesuportat. Românii au fost amplu dezinformaţi. Şi văreamintesc spusa lui Virgil Măgureanu (după Goma,Jurnal 1991-2000): „Eu n-am distrus dosare – dimpo-trivă!” Ce înţeles să dăm acestui dimpotrivă?

Sute de mii de dosare au fost secretizate – trecutela Siguranţa Naţională. Ca şef CNSAS, Claudiu Secaşiua declarat că dosarele unor politicieni au fost distruseîn 22 dec. ‘89. După ce criterii s-o fi „operat”? Zice presacă în biroul sinucisului general Milea ar fi fost o notă princare se cerea trecerea lui Traian Băsescu în structurileSecu. Şi nu-i îmbrobodeală curată povestea dosaruluisău? Întreb: l-a văzut cineva? Gh. Onişoru a văzut un

document la Arhivele Ministerului Apărării, din... Piteşti,în 2004. Cum iepurele a sărit de pe Argeş, CNSAS asolicitat dosarul de la SRI. La un „drink”, zice presa, afost clasificat, ca fiind „de interes pentru securitatea na-ţională”. CNSAS a primit adresa; „Băsescu Traian nueste cunoscut în evidenţele SRI”. Ofiţer special? Nici-cum. CNSAS sau „Comisia Adevărului” a declarat în2002 că Dosarul de cadre al lui Ion Iliescu a dispărut în2006, din Arhivele Naţionale, Fondul CC/PCR, ca prinmagie albă. Nu degeaba sărbătorea preşedintele în ‘78,la Iaşi, ca prim-secretar (‘74-’79, vă rog!) aniversarea a30 de ani de la înfiinţarea Securităţii. Ion Iliescu – scriepresa – a obţinut certificat CNSAS că n-a lucrat pentruSecu. Dar pentru KGB? SIE ştie, dar nu spune. Aflu depe Internet că sediul FSK (fost Ceka, NKVD, KGB), de-venit FSR în 1995, e tot în Piaţa Lubianka, exact în fos-tul sediu KGB. Nouă „lumina” nu de acolo ne-a venit?În timpul URSS, era alocat un ofiţer pentru 428 de ce-tăţeni sovietici; acum, raportul e de 1 la 297, dacă o fiinformaţia mea corectă. Cifrele noastre? Alternative, lafel ca manualele. Marius Oprea a aflat, pe numărate,că au fost 573.000 de victime directe ale Securităţii.Cert e că în jurul lui Steinhardt se aflau vreo 70 de„surse” angajate pe linie de filaj, de la feţe bisericeşti lalaici factori poştali.

Ştiaţi că există 90.000 de specii de cameleoni? Dar,atenţie, cameleonul poate căpăta orice culoare, numaialb nu poate deveni. S-au încercat, însă, varii moduride albire, dar cred că un mijloc eficient CNSAS-ul a fost.Mai înainte de fondarea Comisiei, în ultimele două nu-mere ale „României literare” pe 1990, s-au publicat (pemulte pagini) „fragmente” din dosarul lui Virgil Măgu-reanu. De ce oare? Să-l cureţe? Alte moduri de albire?GDS-ul şi „22”. În primul număr al revistei „22”, am cititpagini dintr-o carte a lui Brucan. De presupus: troc cusediul de pe Calea Victoriei sau program de albire a pri-vilighenţiei staliniste. Iar GDS-iştii, public intellectuals,anticomunişti de scenă socială, au avut printre ei unnumăr mare de turnători, v. excelenţa intelectuală S. An-tohi, scuzat cu grăbire de prieteni şi îmbărbătat să-şi is-torisească, în tiraj Humanitas, căderea, ca să plângemde mila sufletului prihănit. Printre membrii fondatori afost şi Alin Teodorescu, devoalat în „Observatorul cul-tural” nr. 139, din 2002, că l-ar fi turnat pe Radu Ioanid,în 1985.

Fac parte dintre cei care au purtat „steaua galbenă”românească: origine aşa-zis „nesănătoasă”, prove-nienţă din mediul mic-burghez. Din căderea destinală,cauzată de o greşeală de tipar considerată „gravă gre-şeală politică”, nu mi-am mai revenit. Decembrie ‘89mi-a adus în dar ridicarea interdicţiei de semnătură înrevistele ieşene. După 13 ani, din ‘76. Pentru ca în pri-mul număr al revistei „Cronica veche” (câtă originalitateticlieră!) să citesc „cu uimită silă” (sintagma lui Stein-hardt), în dialogul L. Leonte-N. Turtureanu, că m-aş fidat singură afară din presă. Aşadar dezinformarea con-tinuă. Cum se manifestau autorităţile dacă le înfruntaiştiu prea bine. Ia să fi mişcat în frontul ideologic, ca Bre-ban! În ‘71, când a căzut ghilotina Tezelor din iulie pestepresă, lucram la „Cronica” şi ştiu cum şi-a dat prompt

eseu


obol propagandistic indemnizatul de merit (!) Liviu Le-onte.

Dacă scriitorii s-ar fi coalizat atunci şi ar fi protestatîn loc să practice munus a lingua, altfel s-ar fi vorbit des-pre „rezistenţa prin cultură”. Dar în „România literară”,după blestematele „teze”, au apărut nu anti-teze, ci„ecouri”: unul cerut lui Baranga, celălalt, oferit (fără să ise fi cerut) de Petru Popescu. Iar lui Sorescu (după Mir-cea Iorgulescu) i s-a cenzurat un vers, citat aproximativ:în fiecare zi „îmi retează capul un ziar”. Şi-i dau dreptateAnei Blandiana care-i spunea Luciei Negoiţă, intervie-vatoarea sa, referitor la „rezistenţa culturii”: „Problemanu este să susţinem că nu a fost nici atât, ci să ne în-trebăm de ce a fost numai atât”, comparativ cu samiz-datul rusesc ori ceh ori polonez. Altfel spus: scopul afost captarea bunăvoinţei lui Ceauşescu prin cap plecat,servilism, linguşeală, dar şi prin pâră de grup la „Con-ducător”, cu prilejul unor întâlniri: unii îi denunţau pe cei-lalţi că n-ar fi destul de loaiali faţă de regim, chiar ostilisocialismului.

În ce mă priveşte, am vrut declasificarea dosarelorSecurităţii, dar după legea Gauk; am salutat înfiinţareaCNSAS, fără să-mi imaginez posibile diversiuni. Amsperat în acte de dreptate, până când am văzut, în fine,că normalitatea e mimată, că instituţia respectivă devinedin ce în ce mai puţin credibilă prin semi-adevărurileoferite populaţiei. În loc de dreptate socială, s-au împăr-ţit certificate de ne-securişti. Or fi fake-uri, ca şi certifi-catele de revoluţionar, obţinute pe şpagă? Unele, da.De altfel, în unele cazuri (Muscă), mă tem că s-au datverdicte de colaborare, CNSAS-ul lăsându-se folosit depolitic; în altele, s-a purtat un soi de gherilă contra scrii-torilor, invidia făcând liste. Când a reînceput Frica şipânda (titlul lui Florin Constantin Pavlovici)? În 1999 saumai înainte? A fost societatea onest informată deCNSAS? Ca să răspundem la întrebarea asta, trebuiesă întâmpinăm critic ceea ce numesc lovitura de dosar.

Constantin Coroiu

CHIPUL ŞI GLASUL LUI EMINESCU

Aproape toate fotografiile, puţinele pe care le avem,ale lui Eminescu, ale unor membri ai familiei poetului,ca şi cele ce imortalizează imagini de la Ipoteşti le da-torăm lui Jean Bielig. De altfel, el a pus bazele acesteiprofesii în Botoşaniul secolului al XIX-lea. De originegermană, tatăl său fusese şi el un pasionat fotograf, sta-bilit pe la 1850 în Bucureşti. Ambii lui fii – Jean şi Otto– i-au moştenit talentul şi pasiunea, devenind adevăraţiprofesionişti, deschizându-şi ateliere foto, primul la Bo-toşani, iar celălalt la Brăila. Artist autentic, fotograful bo-toşănean a intrat în mitologia locului. Din păcate,arhivele publice sau particulare au păstrat o mică partedin ceea ce am putea numi, într-adevăr, ţinând cont şide vremea în care s-a produs, opera sa, document ines-timabil privind o epocă şi o lume tot mai îndepărtate,mai ales dacă avem în vedere marile revoluţii şi cuceriripe care le-au cunoscut de atunci şi până astăzi tehno-logia şi, implicit, cultura imaginii.

În 1909, când se împlineau 20 de ani de la moarteaPoetului, un magistrat din Galaţi, Cornel Botez, publicamonografia Omagiu lui Eminescu. Pentru a ilustra car-tea, Botez a apelat la un bun prieten al său, GrigoreGoilav, fost coleg cu Eminescu la Gimnaziul din Cer-năuţi, publicist, traducător şi un neobosit animator alvieţii culturale botoşănene. După câte ştiu, corespon-denţa dintre cei doi, prilejuită de editarea volumuluiamintit, s-ar afla în fondul de manuscrise al Bibliotecii„V.A. Urechia” din Galaţi. Fapt este că, pentru ilustrareacărţii lui Botez, prietenul său, Grigore Goilav a apelat laJean Bielig. Astfel, acesta a imortalizat pe hârtie foto-

grafică biserica şi casa Eminovicilor din Ipoteşti, mor-mântul părinţilor poetului şi cei doi tei pe care îi sădisechiar Eminescu lângă vechea clopotniţă. Tot atunci, Bie-lig a fotografiat şi statuia poetului, amplasată în faţaŞcolii primare „Marchian”, monument ce fusese dezvelitla un an de la marea trecere a celui care scrisese unuldintre cele mai tulburătoare versuri ce s-au scris vreo-dată în vechea şi „neclintita limbă” română: Nu credeamsă-nvăţ a muri vreodată...

S-au mai putut valorifica două clişee cu imagini luatela festivitatea de la inaugurarea bustului lui Eminescudin Dumbrăveni, unde, cum se ştie, tânărul GheorgheEminovici fusese adus din Bucovina de către boierulJean Mustaţă, pe moşia pe care o arendase de la ma-rele proprietar Balş. Jean Bielig a vrut să înregistrezepe peliculă şi casa în care a locuit sora lui Eminescu,Harieta, dar casa – după păcătosul obicei al pământului– fusese demolată. Cu privire la acea „căsuţă a suferin-ţei”, Grigore Goilav îi scria, în 1909, lui Cornel Botez: Încurtea caselor lui Boldur nu mai este casa în care ar fişezut Eminescu. A fost fotograful şi a cercetat şi împre-jur, chiar şi eu am căutat să văd, dar nu se văd decâtnişte atenanse modernizate, o şură şi un grajd.

Lui Bieling îi datorăm şi ultima fotografie a lui Emi-nescu, dintre cele patru pe care le avem: prima, ceabine-cunoscută, executată la Praga, când poetul avea19 ani; a doua, cuprinsă în albumul „Junimii”, datânddin 1880 şi semnată de fotograful Duschek; a treia, rea-lizată de Nestor Heck în 1884 sau 1885. Cercetărileprofesorului I.D. Marin, autorul studiului Eminescu la

eseu


Ipoteşti, au relevat că fotografia a patra şi ultima a fostexecutată în octombrie 1887, deci cu ceva mai mult deun an şi jumătate înainte de moartea poetului. Conformaltor surse, ea ar data din 1888. I.D. Marin scrie că înacea toamnă un grup de elevi de la Liceul „Matei Basa-rab” din Bucureşti, conduşi de un oarecare Moţoc, ob-ţinuse aprobarea poetului de a forma o societate cunumele „M. Eminescu”. Moţoc i-ar fi cerut lui Eminescuşi o fotografie, cu intenţia de a deschide noi liste desubscripţii. A primit fotografia, fără a-i mai trimite însăvreodată banii colectaţi prin subscipţii.

Dacă elevul Moţoc – despre care după aceea nu s-amai ştiut nimic – nu i-ar fi cerut-o, posteritatea lui Emi-nescu ar fi fost lipsită de chipul crepuscular al poetului.Este suficient să recitim portretul intitulat Masca lui Emi-nescu, cu care G. Călinescu îşi încheia inegalabila mo-nografie, pentru a ne da seama ce imensă şi cât depăgubitoare ar fi fost lipsa fotografiei pe care ne-alăsat-o Bielig. Cât de importantă s-a putut dovedi iniţia-tiva unui ilustru necunoscut! Nicolae Iorga spunea căoamenii mari se nasc în case mici. Istoria ne arată nu odată că marile fapte sunt rodul gândului inspirat, ilumi-nat al unor anonimi. Ca şi eroismul. Adevăraţii eroi suntanonimi. Statuile se înalţă de cele mai multe ori pe faptaşi pe oasele lor. Tocmai de aceea ar trebui ca ele să nufie niciodată dărâmate. Demolarea unei statui este unviol al istoriei şi memoriei colective. Dar să ne reamintimce scrie Călinescu:

Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, înşiruite di-nainte-mi: acela astral şi pletos din tinereţe, cel uşorsubţiat de gânduri şi de o înfrigurare sentimentală, dela 30 de ani, faţa placidă şi adipoasă, cu ochi împânziţide o ceaţă alburie, în ciuda unui zâmbet copilăros şisomnolent, din epoca întâiei căderi, masca ni -tzscheeană, în sfârşit, din ultimii ani, pustiită, surpatăca un crater stins, cu ochii înfundaţi şi stătuţi.Privindu-le, omul cel adevărat pare să răsufle aievea.

Eminescu era un român de tip carpatin, dintre aceiacare, trăind în preajma munţilor, mai cu seamă în Ardealşi Moldova-de-Sus, sub greaua coroană habsburgică,cresc mai vânjoşi şi mai aprigi şi arată pentru încercărilede smulgere a lor din pământul străbun lungi rădăcinifioroase, asemenea acelora ce apele curgătoare des-coperă în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atareun suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele,care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzileafumate ce susţin acoperişul unei case, nefiind lipsit tot-deodată de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nicio aspiraţie pentru sine, ci numai pentru poporul din carefăcea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponentdecât un individ.

Eminescu, cel fizic şi cel moral deopotrivă, învieparcă în această proiecţie călinesciană, ce a fost posi-bilă şi datorită faptului că dinaintea lui Călinescu s-au„înşiruit” cele patru fotografii ale poetului, ultima şi poatecea mai importantă fiind fotografia ieşită din atelierul bă-trânului profesionist al imaginii din Botoşaniul veaculuiXIX. Într-un minut cât o eternitate, Bielig l-a fixat nem-ţeşte de sub patrafirul negru al miraculosului său aparatpe Eminescu şi ne-a lăsat moştenire „chipul său lunarşi amar zâmbitor”. Îmi place să cred că a fost conştientcă astfel trăia atunci o clipă astrală a destinului său...

Cât despre vocea Poetului, nu ne-o putem decâtima gina, desigur ajutaţi de mărturiile contemporanilor

săi, în primul rând ale celor de la „Junimea”. Una, ex-trem de preţioasă, o găsim în memoriile Elenei Văcă-rescu. Ea povesteşte ce i-a relatat Carmen Sylvadespre o vizită pe care i-a făcut-o Mihai Eminescu.Mi-am dat seama – rememorează augusta gazdă apoetului, ea însăşi poetă – că din tot ce i-am oferit întimpul vizitei, ceaşca de ceai pe care i-am servit-o euînsămi a fost singurul lucru ce i-a făcut plăcere – cevace semăna cu sentimentul unui zeu servit de o muri-toare. Regina îşi amintea că Eminescu avea vocea ră-guşită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă.

De la memorialiştii „Junimii” aflăm că Eminescu aveao voce profundă şi o dicţie perfectă. Lecturile sale în ca-drul veselei societăţi din Casa cu ferestre luminate a luiVasile Pogor impuneau respect şi chemau la reflecţie.Când admitea să citească din scrierile sale, pretindeaatenţie maximă. S-a întâmplat ca, din cauza excesiveiveselii şi înclinaţii către anecdotă (la „Junimea”, cum seştie, „anecdota primează”), să părăsească iritat aduna-rea. Intolerant cu frivolitatea, fie ea şi a zeilor, Eminescuputea admite doar entuziasmul grav. Aşa cum s-a în-tâmplat în seara zilei de 5 iunie 1883, când, la a 20-aaniversare a „Junimii”, a citit Doina, poem pe care ar fitrebuit să-l rostească la ceremonia de dezvelire a statuiiecvestre a lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Dom-nesc din Iaşi. Nu a participat însă la inaugurarea monu-mentului, deşi se deplasase de la Bucureşti la Iaşi (şi)în acest scop; cel mai probabil scârbit de turnura politi-cianistă pe care o luase evenimentul. Despre ce s-a pe-trecut seara la „Junimea”, povesteşte Jacob Negruzziîn Amintirile sale: Efectul acestor versuri (Doina –n.mea), care contrastau aşa de mult cu celelalte ode cese compuneau cu ocazia acelei strălucite serbări (dez-velirea statuii – n.mea), fu adânc, indescriptibil. În con-tra obiceiului „Junimii”, căreia nu-i plăcea să-şimanifeste entuziasmul (faţă de producţiile prezentate –n.mea), pentru întâia dată de 20 de ani de când existasocietatea, un tunet de aplausuri izbucni la sfârşitul ce-tirii şi mai mulţi dintre numeroşii membri prezenţi îmbră-ţişară pe poet.

Cu tot vizionarismul lor, acei corifei şi ctitori ai culturiiromâneşti moderne, care „îl îmbrăţişară pe poet”, nu-şiputeau imagina că peste o sută şi vreo zece-douăzecide ani, nişte cominternişti mutanţi, propovăduitori şi pro-fitori ai unei noi ideologii globalizante – aflată într-o si-metrie frapantă cu cea a internaţionalismului proletar –şi anume „corectitudinea politică”, ambele având, defapt, aceeaşi sorginte, se vor grăbi să-şi mărturisească„ruşinea” că în literatura noastră există Doina, care ex-primă o multimilenară „durere de neam” (cu expresia luiPetru Creţia). Insolenţa lor este intolerabilă, dar şi ex-plicabilă: blestemul lui Eminescu din zguduitorul poemincriminat de noii cominternişti nu e atât unul împotrivastrăinilor, cât îi vizează tocmai pe ei, pe „cominterniştii”de ieri, de azi şi dintotdeauna autohtoni. „Cozile detopor” şi apatrizii se vor simţi mereu demascaţi şi arun-caţi ciorilor de Eminescu.

Din păcate pentru ei şi din fericire pentru noi, suntprea mici pentru un război atât de mare. Un argument– dacă mai era nevoie de el – ni-l oferă Nicolae Stein-hardt: Fenomenul Eminescu: perfecta identitate dintrepoet şi neamul său. Eminescu a făcut din istoria româ-nilor mitologie, a ridicat-o la rang de mit, a dat adevăru-lui istoric autoritate şi prestigiu de mit.

aniversări


Constantin Trandafir

EUGEN JEBELEANU, LA TRECEREAUNUI VEAC

În 1911, 24 aprilie, se naşte Eugen Jebeleanu laCâmpina, unde îşi petrece primii ani ai copilăriei, pânăcând se mută la Braşov. Aici urmează cursurile şcolare,iar în 1927, ca elev al liceului „Andrei Şaguna”, debu-tează cu poezii în „Viaţa literară” a lui I. Valerian. Dinanul următor colaborează la „Bilete de papagal”, „Tran-silvania”, „Ultima oră”, „Îndreptar” etc., face să apară re-vista „Pe drumuri noi” şi tipăreşte placheta de versuriSchituri sub soare. După terminarea liceului, se stabi-leşte la Bucureşti, urmează Dreptul şi, mare criză eco-nomică fiind, e nevoit să muncească pentru a seîntreţine: corectură, speaker de reclame la „Cuvântul”,redactor la „Rampa” şi colaborator la diferite publicaţii,cu reportaje şi alte forme de scris. Chiar editează douănumere ale revistei „Herald”, consacrate lui LucianBlaga şi Tudor Arghezi. Participă la şedinţele cercului„Sburătorul” şi la seminarul lui Mihail Dragomirescu,unde Eugen Ionescu face o comunicare despre poeziatânărului confrate. La propunerea lui Eugen Lovinescu,primeşte premiuL SSR pentru sonet, iar „Revista Fun-daţiilor Regale” îi acordă premiul pentru volumul Inimisub săbii, în acelaşi timp cu Nu de Eugen Ionescu. În1945, apare la Editura Fundaţiilor poemul Ceea ce nuse uită, confesiune autobiografică şi profesiune de cre-dinţă dramatică la răscrucea dintre două vremuri isto-rice…

Nu cu mult timp în urmă, citeam ceva despre poeziaromânească, generaţie şi creaţie. Între altele, numelelui Eugen Jebeleanu era trecut, din nou şi pe bună drep-tate, între cei care au „cedat” asaltului proletcultist. Seremarca şi „umbra deasă” care se aşterne asupra lui(alături de citaţii Geo Bogza şi Nichita Stănescu) şi to-peşte „salutar gloria prea mult dilatată” de odinioară. Îngeneral, asemenea observaţii sunt însoţite, inoportun,de bănuirea de „expirare” a celor care mai pronunţăvreo vorbă despre aceşti scriitori. În plus, se cam uităcă umbra deasă se lăţeşte şi peste nume mai rezonantecândva, în aceste vremuri insensibile la valorile cultu-rale de oricând şi foarte îndreptate spre parvenirea ma-terialistă.

Traseul zigzagat al liricii lui Jebeleanu stă sub sem-nul ordinii etice şi al mesajului umanist. Nu mai puţinscriitura parcurge felurite modalităţi, de la hieratismuldin Inimi sub săbii la limpiditatea şi pasiunea revendi-cativă din Ceea ce nu se uită, de la accentele pateticedin Răscoală la ironia şi sancţiunea aspră din Parabolecivile, de la prolixităţile-prozaice, realist-socialiste, dinBălcescu şi În satul lui Sahia, trecând prin multiplulpoem Surâsul Hiroshimei şi prin discursul incendiar(minat de ostentaţia retorică) din Cântece împotriva

morţii, până la perspectiva thanatică din Elegie pentrufloarea secerată şi la expresia lapidară a parabolelordin Hanibal şi Arma secretă.

Acum, când s-a împlinit un veac de la naşterea luiEugen Jebeleanu, merită spuse câteva lucruri desprepoezia lui, care rezistă măcar sub puterea amintirii. Darnumai atât? De exemplu, suflul ei vital şi uman l-a apro-piat familiei de spirite exponenţiale pentru amplitudineaconştiinţei lor. E drept că au fost invocate nume mari şifoarte mari (Pablo Neruda, Antonio Machado, GiuseppeUngaretti, Salvatore Quassimodo, Ady Endre, NazimHikmet, Louis Aragon, Nicolas Guillén, Garcia Lorca,Rafael Alberti, Dylan Thomas, Ianis Ritsos ş.a.), dar nutrebuie să sperie atâta analogiile, ştiind ce „rezon” aucomparaţiile pentru oamenii cu judecată clară. Reperelepoetice româneşti se numesc Arghezi, Ion Barbu, iarBacovia este idolul. Pe poetul Scânteilor galbene (careîl socotea pe Jebeleanu drept „copilul” său), l-a intervie-vat, i-a prins în piept medalia aniversară, i-a prefaţat vo-lumul Poezii din acelaşi an, 1956, iar în 1997 scria în„Luceafărul” că ar trebui să i se spună precum unor cu-ceritori: „Pentru că sper, trebuie să mai sper că oameniilucizi (nu sunt prea mulţi, dar mai sunt) vor şti, până laurmă, că nu poezia Forţei, ci forţa Poeziei este cea caremai poate salva umanitatea din mizeria în care se află…Şi am mai scris aceste rânduri cu două zile înainte de ase împlini 20 de ani de la urcarea la stele a celui maiobidit, mai drag şi mai uman dintre cuceritorii infinitelorspaţii ale Spiritului, George Bacovia cel Mare”. Se vedecă Premiile internaţionale pe care le-a primit Jebeleanu,Etna-Taormina şi Herder, nu-s un considerent hotărâtorpentru statura lui scriitoricească.

De la început şi mai departe, faţetele liricii lui Jebe-leanu s-au arătat diverse, deşi poetul nu a fost un pro-ductiv într-o activitate poetică relativ îndelungată.Nimeni, însă, nu poate să-i conteste diversitatea, în uni-tatea lor, a formulei poetice şi a atitudinilor. Această rod-nicie adună forţă şi delicateţe, vitalitate şi luciditatediriguitoare, articulaţie biografică şi socială, implicare şidistanţă (estetică şi ironică), simplitate şi încărcăturăima gistică, tăietură clasică şi artizanal-barocă, densitateşi construcţie. E. Lovinescu întâmpină poezia lui Jebe-leanu ca o confruntare expresivă între elemente com-plementare: sub „o carapace de ermetism formal”,constituit din „învelişuri calcarice, savant elaborate”, seaud „rostogoliri de bolovani, car salmoneic izbit de grinzide aramă”. În acelaşi ton „înalt”, Pompiliu Constanti-nescu observă condensarea plasticii „de energie meta-lică”, „tenace înclinare de a-şi înăbuşi zbaterealăuntrică” printr-o „luciditate împinsă până la amănunt

aniversări


(…) şi o subtilitate dusă până la preţios”. Mai domolit,parcă, este Octav Şuluţiu când vorbeşte despre „tem-perament poetic neastâmpărat”, dar şi despre „discreţieşi fineţe”.

Acelaşi E. Lovinescu găsea „admirabile peisagii saudescripţii stilizate dur”, cu simboluri care ascund aluziide o reală semnificaţie. În pofida hermetismului asumat,versurile debutantului, hrănit din poezia lui Rilke şi a luiIon Barbu, familiar şi cu Pajerele lui Mateiu I. Caragiale,se creează un sentiment apăsător de univers traumati-zat, bogat imaginativ. Şi, adeseori, cum tot PompiliuConstatinescu spune, poemele acumulează „neîntre-ruptă transpoziţie de senzaţii”, „lucidă organizare inte-rioară şi o savantă mânuire a efectelor sonore”. Iată oprobă de „estetism” produs de senzaţia distanţării şi decompoziţia picturală: În evul sur (Domn: Dagobert), /Lucea un principe incert; / Cu ochi de ape şi victorii, /Calm braţu-n şold, în unghi de glorii. // Treaz, părul fânde stele muşcă. / La cizme de cocoşi albi creste. / (Ză-resc din turn sărind neveste, / Să moară lângă piept şipuşcă). // El reteza cu braţul drept / Floarea din stânga,de sub piept, / Şi-o arunca peste oblânc / Cu ochiuldrept pe sânul stâng (Senior de ceaşcă). Fineţea colo-ristică intră firesc în alianţă cu tonul protestatar din cu-noscuta Răscoală: Revoltat sunt pe mine că am răbdatatât. / Pe ţara asta, că rabdă încă, / Lanţul mi-a ajunspână sub gât / Prostia ne pune juguri şi ne mănâncă.

În vremea poemelor „de largă respiraţie” (şi de ab-sentă inspiraţie), discursul se bizuie pe anecdotică, pe„frescă” pulverizată sub balastul narativ. În Surâsul Hi-roshimei acordurile sunt polifonice: descrieri, evocări,dialog, blestem, rugăciune, durităţi, gingăşii, fulguraţia,alegoria, aglomeraţiile metaforice, patetismul, lirismulesenţializat, realitatea, visul, fantasticul. Majoritatea cri-

ticilor de seamă, de atunci şi mai din apropiere, au elo-giat acest oratoriu. Bineînţeles, cu excepţia „demitizan-ţilor”, care, totuşi, l-au citit: teatralism, emfază, absenţaplasticităţii verbale. Nu-i mai puţin adevărat că imagina-ţia este, în bună măsură, prea vădit regizată, „simfoni-cul” îşi mai pierde intensitatea din cauza diluţiilor sau,pur şi simplu, a secvenţelor parazitare.

Cu timpul, versurile revin la densitatea de la început,dar nu în felul estetismului iniţial, ci în acela al esenţia-lizării. În Elegie pentru floarea secerată, obsesia morţiise converteşte muzical în tonuri de rugă, bocet, apos-trofă, chiar acorduri madrigaleşti. Tragicul, deşi subli-mat, are totuşi puterea de a se înălţa la arhetip, încâtnici nu mai poate fi vorba de un lamento presupus. Altfelspus, elegia transgresează accidentalul şi devine cân-tec orfic, imn de iubire pentru Eurydice: Nu fi laş –umblă – respiră, / fereşte-te de lacrimi – preferă opalele./ Ai putea fi un bijutier bun de lacrimi. / Fă din durereartă.

Suferinţele lumii sunt propriile suferinţe, lirica lui intrădecisiv sub zodia lui Marsyas: Voi tremura, probabil, unpic că-s jupuit / de piele, şi roşu sunt în veacul generos/ şi n-o să vadă nimeni cum sunt şi, negreşit, privindu-mă pot spune: – Ce trandafir frumos! Este catharsis-ulprin experienţa-limită. „Râul de lacrimi”, chipul „săpat derâpe”, „masca de cenuşă arzând” plăsmuiesc un cântecorfic.

Poemul închinat lui Ţuculescu „defineşte”, discursiv,sensul prezenţei şi suferinţei artistului: Îngăduie-mi, chipmândru şi torturat / – însă mândru mai presus de orice– / să stau lângă nobleţea suferinţei tale. / Nu a gloriei,/ ci a suferinţei şi a răbdării / şi a corăbiei tale / cu pânzeînălţate în viaţă / şi în moarte, / în beznă şi printre stele/ şi sub pământ, unde oasele celor dragi / fulgeră se-minţe şi ridică / degetele prezenţei. Poetul se declarăîncă o conştiinţă („fântână săritoare”), dublat de un mo-ralist sever, mai intimist. De la o poezie la alta, se im-plică la vârsta senectuţii fără fierbinţeala agitatorică şigrandilocventă de altădată. Farmecul contrastului, înHanibal şi Arma secretă, vine din alăturarea dintre Erosşi Polis pentru înfăptuirea meditaţiei ontologice, profe-tice şi fluide. Rezultă o ars poetica despre trezie, durere,răzvrătire, puritate, armonie, generozitate, după exem-plul suprem al lui Shakespeare, cel care a arătat căomul este mai presus de duci / că mâna este mai pre-sus de gheară / şi că pedepsitoarele năluci / din iarnăies, sunând spre primăvară. Testamentar, Eugen Jebe-leanu transmite „pilda” celui „mai nefericit dintre neferi-ciţi” căruia totul i-a ars / şi care, el singur, nu poate săardă: Şi totuşi arde pe dinăuntru / fără să piară / şi flă-cările sunt nevăzute şi veşnice / cu gheare de fiară. //Ar vrea să se stingă şi nu poate / şi apa lui este de foc/ şi umblă ţinându-şi fruntea în palme / din loc în loc,fără loc.

El, poetul Armei secrete, a publicat ca ziarist, în1936, reportajul Impresii de la un proces, unde se aflaca inculpat şi Ceauşescu. Tot el, mai mult decât oricine,i-a ripostat dictatorului dur, public şi în faţă. Fără mena-jamente.

aniversări


Asupra întregii creaţii poetice a lui N. Iorga, critica şiistoria literară s-au pronunţat: aparţine curentului semă-nătorist şi neosemănătorist. O cercetare aprofundatădemonstrează că, la baza acestui verdict, au stat maimult argumente extrase din proza teoretică asupra se-mănătorismului, expusă de N. Iorga în O luptă literară,precum şi din proza politică a acestuia, decât din exa-minarea critică a poeziilor lui. Apoi, s-au extins asupraîntregii opere poetice concluziile desprinse din exami-narea ei parţială (cea de după 1900 n.n.).

În justiţie, când eşti nedreptăţit, poţi ataca o sentinţăeronată prin apel (recurs). În critica şi istoria literară,calea de atac este… „nouă lectură”. Această „nouă lec-tură”, aplicată, în primul rând, creaţiei poetice şi, pentrucomparaţie, prozei literare şi politice a lui N. Iorga, aratăcă la debutul său poetic în periodice, N. Iorga s-a ma-nifestat ca epigon eminescian (articolul va apărea în„Oglinda literară” n.n.), iar la debutul editorial (în volum),ca poet impresionist.

Pentru a vă convinge, urmăriţi argumentaţia urmă-toare întrebându-vă, la finalul lecturii, unde e semănă-torismul lui N. Iorga? Nu-i aşa că sunt necesarenuanţări? Cel puţin pentru creaţia poetică a lui N. Iorgadinainte de 1895.

* * *Impresionismul este definit ca o mişcare artistică

constituită în Franţa în deceniul al 8-lea al sec. alXIX-lea. A fost denumită astfel după tabloul lui ClaudeMonet, Impresie răsărit de soare (1874).

Întrucât trăsăturile definitorii ale impresionismului aufost studiate şi formulate cel mai complet pentru pictură,sculptură şi muzică, le vom folosi şi vom încerca, prinsimilitudine, să le stabilim pe cele din creaţia poetică alui N. Iorga, dinainte de a fi devenit semănătorist.

De ce? Pentru că E. Lovinescu, student fiind, a asis-tat la cursul de istorie pe care tânărul profesor universi-tar îl ţinea la Universitatea Bucureşti după 1894 şi aobservat anumite elemente impresioniste în acest cursşi în modul de expunere. E. Lovinescu precizează chiarunele dintre aceste caracteristici impresioniste ale cursului. „Dintr-o epocă sau dintr-un om, istoricul alegeao notă, nu printr-o aritmetică riguroasă ci dintr-o impre-sie pur intuitivă pe care o valorifica apoi prin procedeede ordin literar şi artistic. Pentru această operaţie, elavea mijloace felurite: putere de caracterizare, cuvântulcolorat, talentul repetiţiei, sub forme variate, fuga deabstracţie şi arta expresiei vii şi figurate, procedee cese adresează imaginaţiei şi sensibilităţii”1.

Pornind de la observaţia lui E. Lovinescu, ne-amgândit că elemente ale impresionismului s-ar putea să-lfi influenţat şi să fi fost folosite de N. Iorga nu doar în

alcătuirea şi expunerea cursului său de istorie de la Uni-versitate, ci şi în creaţia lui literară din acei ani. Am con-statat că presupunerea noastră se confirmă. Elemente(caracteristici) ale impresionismului există în volumul dedebut (debutul editorial) al poetului N Iorga publicat în1893.

Iorga cunoscuse impresionismul din (prin) presa li-terară franceză venită în România, deci indirect, ca şiE. Lovinescu, dar şi prin contact direct, deoarece în1890, după căsătoria cu Maria Tassu, a făcut o călătorieîn Italia, apoi din oct. 1890 obţinând o bursă de studiipe 4 ani a plecat la Paris. Aici a studiat la École Pratiquedes Hautes Études, unde a urmat secţia de istorie şi fi-lologie şi a obţinut titlul de élève diplomé al acestei şcoli.Înscris la doctorat la Universitatea din Berlin, îşi va sus-ţine teza de doctorat în 1893, la Leipzig. Viaţa la Parisşi călătoriile de documentare întreprinse în diferite cen-tre culturale din Franţa, Anglia, Germania, Italia i-au ofe-rit desigur prilejul pentru a cunoaşte creaţiile artiştilorplastici impresionişti2. Fiind tânăr şi receptiv la înnoirileartistice din Occident, N. Iorga a fost influenţat deaceste înnoiri, între altele de impresionism, ceea ce seresimte în volumul debutului său editorial.

1) Preferinţa pentru reprezentarea cu mijloacelespecifice artei literare a mediului fluid.

Artiştii plastici impresionişti aleg ca subiect al creaţieilor un obiect, fapt, fenomen din realitatea înconjurătoarecare i-a impresionat mai puternic ori care poate impre-siona, atrage atenţia privitorilor (publicului). Aceeaşi re-gulă îl conduce şi pe autorul unei opere literare. Dacăne conducem după această regulă generală, ajungemîn situaţia de a-i considera impresionişti pe toţi artiştiiplastici şi scriitorii. Niciunul dintre ei nu vrea să creezeceva plicticos, neatractiv pentru public. Până şi epigoniiori manieriştii au ambiţia de a egala măcar perfecţiuneamaeştrilor. Cu atât mai mult acei artişti care vor să în-noiască tematica ori mijloacele şi procedeele expresi-vităţii artistice.

Pentru a-i diferenţia pe adevăraţii impresionişti dinrândul celorlalţi creatori, vom introduce încă un criteriude selecţie: preferinţa pentru reprezentarea artistică sauliterară a unui anumit fapt, fenomen etc.

Pictorii impresionişti preferă adeseori ca subiect altablourilor mediul fluid, apa şi aerul. De ce? Pentru căinstabilitatea, dinamismul acestui mediu le permite săcreeze opere originale, deosebite de ale înaintaşilor prinfolosirea unor mijloace de expresie (tehnici şi procedee)noi: diviziunea tonurilor, fragmentarea tuşei, amesteculoptic al culorilor pure, umbre colorate, estomparea con-tururilor. Claude Monet prezintă întinderea de apă din

Traian D. Lazăr

NICOLAE IORGA – POET IMPRESIONIST

aniversări


portul Le Havre sub ceaţă în momentul când răsaresoarele, în tabloul Impresie răsărit de soare, redă scli-pirile vii ale reflexelor apei de pe fluviul Sena şi ume-zeala fină şi proaspătă din aer, în tablourile Barcă cupânze la Argenteuil, La Grenouillère, execută alte ta-blouri pe plajele din Normandia, unde lumina fină şiaerul îmbibat cu vapori de apă estompa conturul obiec-telor. Olandezul Johan Barthold Jongkind în tablourilesale Vedere din Rouen şi Asfinţit pe Meuse redă imaginicare „nu reţin din realitate decât aparenţe momentane”.Alţi pictori, precum Sisley şi Pissarro, îşi aleg subiecteletablourilor tot din mediul acvatic (Barcă în timpul inun-daţiilor respectiv Insula Lacroix Rouen)3.

Nicolae Iorga manifestă în volumul debutului săueditorial aceeaşi preferinţă pentru reprezentarea mediu-lui fluid, mai ales maritim în poeziile: Se înalţă stânci,Pe mare, Furtuna, Marină, Luminos, bolta senină.Scrise sub forma unor impresii de călătorie, aceste poe-zii au ca subiect marea, apa şi aerul în dinamica lor întimpul unei furtuni, al unei ploi, estomparea contururi-lor.

Cum explicăm această preferinţă? Născut şi trăitîntr-o regiune deluroasă şi de câmpie, N. Iorga a fostputernic impresionat de mediile maritim şi montan cu-noscute în timpul călătoriilor sale din 1890-1893 prinEuropa occidentală şi Italia. El este primul poet româncare a folosit pe larg subiecte maritime şi montane încreaţia sa poetică. Influenţat sau nu de impresionismulcunoscut în timpul aceloraşi călătorii, el a înnoit nu doartematica poetică, ci şi expresia ei literară, folosind noiimagini, sugestii, figuri de stil.

În poezia Se înalţă stânci, undeva pe ţărmul ocea-nului, foloseşte expresii ca: „giulgiu de ceaţă”, „paceazilelor polare”, „talazuri rătăcite”, „un pescăruş revarsăcântec în tăcere”4, expresii ce au acelaşi scop ca şi pro-cedeele pictorilor impresionişti, acela de a reda apa-renţe momentane, contururi estompate, sugerareamişcării fluidului.

Imaginea schimbătoare a ţărmului mării şi întinderiide apă este redată în poeziile Marea şi Pe mare. Înfă-ţişarea aceluiaşi mediu fluid, marea, în două momentedeosebite, înaintea şi în timpul (la începutul) unei furtunipermite poetului să obţină efecte impresioniste distincte.În poezia Marea, la căderea serii mediul e calm. „Apeline. Cer senin”. „Răsărind din depărtare / se-ntorc lun-trile fugare”. În aerul blând se aud doar „vâslele su-nând… ciripiri de-o clipă… câte-un foşnet de aripă”.Apoi, „fără veste se adună / Surii nouri de furtună”. Văz-duhul devine cernit, glasurile palide de seară dispar.Sub influenţa furtunii apropiate „îşi înalţă cântarea /Marea”. O paletă diferită de imagini şi expresii literareeste folosită pentru a descrie furtuna Pe mare şi peţărm. Întunecimea pădurii de brazi de pe ţărm este lu-minată intermitent de fulgere. Plouă. Tunetul „sunătoriu/ bate ropotul de ploaie”. Huhurezii şi alte păsări trec „afurtună şuierând”. Fiarele-ngrozite urlă. O luntre „cu ca-targul sfărâmat trece ca nebună”. „Unda mării trist sebate de păreţii de granit”5.

Imagini şi expresii literare noi, descriind o situaţie şimai bulversantă aflăm în poezia Furtună, în care valul

se frânge plângând, de stâncile golite, muşcând din pia-tra „roză”, iar fărâmele sângerate şi ţăndările de granitsunt înghiţite în adânc. Austrul mână apa, azvârlind spreţărm noi unde (valuri). „Nori greoi trec pe ceruri… zvâr-lind din fugă fulger”. O pasăre pierdută ţipă rar. Furtunae „un plânset de valuri… urletul genunii”6.

Uneori, noile imagini şi expresii literare se îmbină cuo versificaţie vioaie, creând noi armonii poetice, cumeste cazul poeziei Marină. Seara, pescarii se întorc depe mare, cerul e sur, vine noaptea şi ploaia. Un clopotlin revarsă jale. „Iar goelandul (pescăruşul ) solitar / Stă-pânul valului amar / De vântul mărilor trezit / Boceşte-ncuibu-i de granit. / Încremenite toate par / În somnulblând al morţii – doar / Tânguitorul val se bate / De-astâncilor singurătate”7.

Pictura impresionistă este în general luminoasă.Poeziile lui N. Iorga având ca subiect lumea maritimăsunt sumbre, înfăţişând-o în momentele ei de frămân-tare, înfricoşătoare, tenebroasă. Presupunem că ele re-flectă teama poetului, om trăit pe uscat (suprafaţa solidăa Terrei), de acest mediu fluid, nesigur, mişcător, ame-ninţător. Excepţie face poezia Luminos, bolta senină…imagine calmă a suprafeţei de apă acoperită de cerulluminos. Bolta senină a cerului îşi îmbină marginea cufaţa lină a mării. E o tăcere măreaţă. Goelanzii nu ţipă,nu se aude zgomot de aripi. Solemn, în biserica anticăde pe ţărm, se ridică un potir pentru domnul mării8.

În poeziile lui N. Iorga având ca subiect mediul fluidmaritim sau aerian, percepem faptul că poetul foloseşteaceleaşi procedee tehnice ca şi pictorii impresionişti re-dându-le prin folosirea mijloacelor literare: cuvântul, ex-presiile, figurile de stil. Fragmentarea imaginii,per ce perea fragmentată, parţială şi imprecisă a realităţiisub lumina fulgerului ori sub lumina lunii, o lună palidă,estomparea contururilor datorită ceţii, a înserării, suntprocedeele impresionismului literar al poetului N. Iorga.

2) Prezentarea vechilor teme poetice privind me-diul terestru solid (câmpia, muntele) şi mediul cos-mic folosind mijloace şi procedee impresioniste.

Pictorii impresionişti prezintă mediul solid, dar cu mij-loacele lor specifice (estomparea contururilor, fragmen-tarea tuşei, luminozitatea difuză, umbre colorate),integrând între elementele solidului terestru şi cosmicelemente ale mediului fluid, ceea ce, după cum am ară-tat, le permite folosirea unei palete mai largi de mijloacetehnice impresioniste. Desfăşurându-şi activitatea pre-ponderent în mediul urban, ei îşi aleg subiectele dinacest mediu (gara, catedrala, parlamentul, străzile).Claude Monet pictează: Gara Saint Lazare, seria de ta-blouri cu Catedrala din Rouen şi seria cu parlamentuldin Londra, iar Pissarro, Rue de l’Épicerie la Rouen, di-mineaţa pe vreme închisă, dar nu ocolesc nici mediulrural (Claude Monet – Căpiţele de fân, Plopii; Pissarro–Intrarea în satul Voisins, Acoperişurile roşii; Sisley –Zăpadă la Louvenciennes)9. În gara Saint Lazare,Claude Monet găseşte, în afara elementelor solide(şine, locomotive, construcţii metalice), „şi ceva maiatrăgător decât apa pentru un îndrăgostit de fugitiv:fumul locomotivelor cu feericele lui irizări, cu metamor-

aniversări


fozele lui capricioase”. În cele peste 20 de tablouri alecatedralei din Rouen, Claude Monet dovedeşte că„esenţialul pentru el nu e obiectul, ci efectul (impresian.n.) pe care acesta îl produce la o oră sau alta, însoare sau sub un cer noros, într-o atmosferă străveziesau în ceaţă”10.

Sub influenţa impresioniştilor (?), N. Iorga proce-dează în acelaşi mod în alegerea şi realizarea subiec-tului poeziilor sale: mediul solid (câmpia, muntele,codrul ) este agrementat cu elemente fluide (fumul, unizvor, vântul) şi înfăţişat în diferite momente ale zilei(seara, noaptea), ale anului (toamna, iarna), uzând deexpresii literare noi pentru a reda impresiile variate pro-vocate de aceste schimbări. Acest fapt este vizibil încădin alegerea titlului acestor poezii: apar două texte cuacelaşi titlu, În codru.

Prima dintre acestea (În codru) înfăţişează pădureaîn liniştea (calmul) serii: plopii de aici par stâlpii unuitemplu antic; cosaşii (insectele) întind hore pe un fir deiarbă, iar luna varsă „supţirea-i de argint beteală”. Al doi-lea text (În codru) înregistrează momentul în care liniş-tea codrului se tulbură la semnele declanşării uneifurtuni. E noapte. Pădurea este amorţită. O frunză nuse mişcă. Nici bufniţa nu se aude. Dintr-odată o pasărede noapte „strigă a vijelie”, „un fulger luminează”. Codrulde stejari „străluceşte fantastic”11.

În alte două poezii, N. Iorga ne comunică impresiilesale asupra aceluiaşi corp cosmic, soarele, şi a mediuluiterestru în momente de o mare poeticitate: Răsărit desoare şi Apus de soare.

Cu tuşe scurte, dar apăsate, poetul înfăţişează na-tura la răsăritul soarelui: „vânt uşor de dimineaţă” mână„nouri purpurii” pe albastrele întinderi ale cerului devară. Răsare soarele, „domnul mărilor bătrâne”. Faţaapei este dezmierdată „de şăgalnicul zefir” şi ‚argintatăde lumină se desface-n mii de unde”. Iată o expresie li-terară ce se apropie sensibil de procedeele folosite depictorii impresionişti pentru a sugera tremurul suprafeţeiapei şi efectele de lumină produse. De la ţărm „vin cân-tări de ciocârlie şi mirosuri de trandafir”. „Goelanzii trecîn stoluri cu-al lor ţipăt plângător”. „Rândunelele în fugăumezesc aripa lor”. Toate aceste scurte şi rapide expre-sii literare au menirea de a ne transmite punerea în miş-care a naturii şi vieţuitoarelor, la apariţia primelor razede soare.

Aceeaşi tehnică de panoramare rapidă a mediuluinatural, realizată cu versuri scurte, amintind tuşele frag-mentate ale pictorilor impresionişti, este folosită deN. Iorga cu intenţia de a nota multiple, dar disparate/nuanţate aspecte ale amurgirii: „soarele-n flăcăriapune”, „şopot de vânt în ramuri”, „lumina se stinge”, unnor „de sânge… fantastic balaur” pluteşte pe cer, iar pepământ vântul îndoaie „înaltele lanuri de aur”12.

În alte două poezii, La câmp şi Sara de toamnă, im-presiile poetului la vederea aceleiaşi zone de relief şivegetaţie, câmpul, diferă de la un anotimp la altul, fiindrelatate prin expresii literare corespunzătoare. Vara, Lacâmp, cerul este „albastru, luminos şi fără ceaţă’, „corde greieri hore cântă”, oile de pe păşune „una-i albă caomătul, alta-i sură ca o stâncă”. „Flăcăi cu ochii negri şi

cu părul fluturând” se află cu diferite treburi pe câmp.Între flori, „o scăfârlie fără carne cată lin şi ironic… latăpşanele-nflorite şi la cerul cel senin”. În Sara detoamnă, cadrul natural nu mai este atât de luminos şiîncântător. Câmpii goi, pădurea şi satele din vale aratăcu totul altfel, în locul florilor există ramuri uscate, frunzemoarte, neguri. Se simte „suflarea vântului”, „iar ale fu-mului spirale (amintind de cele din tabloul gara din SaintLazare n.n.) se mlădie subt vânt”. Schimbarea vegeta-ţiei şi a temperaturii nu îmbracă, încă, un aspect îngri-jorător. Poezia se încheie totuşi cu o scenă senină: „Cuun zâmbet liniştit / Vine tainic să răsară / Steaua palidăde sară / Peste ţarina pustie / Peste zarea albăstrie, /Peste codrul înnegrit”13.

Uneori, poetul îşi concentrează şi exprimă impresiileasupra aceluiaşi cadru natural, În Tirol, văzut în douămomente diferite ale aceleiaşi zile, dimineaţa şi spreseară. Dimineaţa, la răsăritul soarelui, pe vârful Alpiloro rază de lumină „varsă ploaie de rubine”. „Brazii tre-mură din frunze”. Se văd „vârfuri îngheţate”, „stânci delespezi sure”, „un izvor iute… aleargă între prăpăstii”,iar în depărtare se vede un „lanţ de piscuri”. Spre seară,peisajul se schimbă. Noaptea „întinde aripi întunecate”.„A cerului roşaţă, pe cer se şterge”14.

3) Factorul generator, esenţa impresiei se află încentrul atenţiei creatorului (poetului). celelalte ele-mente ale mediului rămânând în plan secundar.

O caracteristică a impresionismului în artele plasticeeste concentrarea atenţiei autorului asupra esenţeiobiectului, faptului, fenomenului, care l-a impresionat şiprezentarea (detaliată a) acestuia cu mijloacele speci-fice mişcării (curentului) impresioniste, celelalte aspecteale acestuia fiind trecute pe plan secundar şi, intenţio-nat, nefinisate. Astfel a procedat Rodin în sculptura in-titulată Le Baiser. „Ca să exprime noţiunea sărutării,Rodin a eliminat în Le Baiser tot ce nu contribuia la rea-lizarea ei (a impresiei pe care sărutul l-a produs sculp -torului şi pe care acesta voia să-l comunice privitoruluin.n.); a lăsat deci, la o parte amănuntele de desen; liniaspatelui se pierde neterminată; părul nu e studiat; în-treaga viaţă sufletească se concentrează, astfel în gu-rile extatic împreunate”15.

În critica literară, această caracteristică a impresio-nismului este formulată astfel de E. Lovinescu: „Amerge de-a dreptul la principiile generatoare (ale impre-siei n.n.) ocolind accesoriul, a intui totul cu ignorareapărţilor, nu printr-o laborioasă analiză ci pe calea simpleiemoţiuni estetice…”16.

Modul în care N. Iorga tratează subiectele trecutuluiistoric abordate în poeziile volumului debutului său edi-torial ilustrează, de asemenea, această caracteristică aimpresionismului, de data aceasta în creaţia literară. Cuprecizarea că impresioniştii din artele plastice, ostili pic-turii oficiale (romantismului, neoclasicismului, acade-mismului) „refuză subiectele istorice, mitologice… vorsă facă o pictură actuală împrumutându-şi temele dinrealitatea cotidiană”17. Nicolae Iorga îndepărtează acestimpediment abordând subiectele din trecutul istoric caşi cum ar fi la faţa locului, în contact direct cu realitatea

aniversări


versificată, dându-le caracterul de imagini din actuali-tate, sugerând prezentul cotidian. Deşi ele nu suntdecât rezultatul imaginaţiei şi intuiţiei poetului care a cu-noscut indirect această realitate a trecutului, prin stu-dierea istoriei Egiptului, Greciei, Romei antice sauEuropei medievale. El priveşte trecutul istoric cu ochiiprezentului şi foloseşte mijloacele de expresie necesarepentru a ne comunica impresiile sale de preţuire, admi-raţie sau regretul pentru decăderea gloriei şi măreţieitrecutului.

Este semnificativ momentul ales de poet pentru aprezenta urmele materiale, marile monumente ale aces-tor civilizaţii, noaptea ori seara, pentru a sugera apusul,declinul lor. Dar nu întunericul profund, căci impresioniş -tii din artele plastice evită sumbrul, ci noaptea sub lu-mina lunii. Acest artificiu îl ajută la satisfacerea cerinţeiimpresioniste de estompare a contururilor.

Elementele generatoare ale ideii măreţiei trecute şidecăderii prezente a civilizaţiei Egiptului antic, înşiruiteîn poezia Egiptul sunt: izvorul ei de viaţă, Nilul; pirami-dele, ca nişte munţi în depărtare; Sfinxul, ros de vre-muri, toate văzute la lumina lunii.”Totul doarme-npace-adâncă supt zăbranic argintiu”.Aceste impozantemonumente ale trecutului sunt lipsite de viaţă, pierduteîn pustiu. Prezenţa unui fellah, a cărui cântare dure-roasă „pare sufletul pustiei / Ce plutind în noapteplânge”, este menită să accentueze tristeţea, regretul,pentru declinul măreţiei trecute18.

Grandoarea monumentelor antice este sugerată înpoezia Templu, prin expresia „o pădure de coloane”, iardispariţia lor prin expresia „colbul de palate” ce a rămasdin „a zeilor cetate”, Theba. „Totul doarme” şi „templulvechi în pace doarme”. Impresia decăderii vechii civili-zaţii egiptene este puternic zugrăvită prin prezenţa petreptele templului a unui derviş cerşetor, semn că „Pe-a Egiptului câmpie (sunt n.n.) alţi stăpâni şi altă limbă”,arabii. Preoţii ce slujeau în vechiul templu nu mai suntacum decât o procesiune iluzorie, fantomatică. „Tifon,zeul pustiei, plânge trist printre altare”19. Până şi zeii,vrea să spună poetul, plâng această decădere. Pentrua exprima această impresie, el se foloseşte chiar de oinexactitate ştiinţifică, introducând în mitologia egip-teană un monstru, Typhon, din mitologia greacă.Această inexactitate îi serveşte însă pentru a accentuaimpresia esenţială a decăderii măreţiei trecutului. Amamintit anterior observaţiile studentului E. Lovinescudespre practicile similare ale profesorului N. Iorga înpredarea cursului de istorie.

4) Absenţa judecăţilor şi aprecierilor morale.Alegându-şi subiectele tablourilor din realitatea co-

tidiană a vremii lor, pictorii impresionişti redau doar ceeace se vede, nu ceea ce se ştie, nu exprimă atitudini dejudecători sau moralişti20. Dacă privitorul trage vreo con-cluzie, emite o judecată, o idee morală, aceasta esteopera lui, nu a pictorului, care doar îi arată, îl infor-mează asupra impresiei sale privind subiectul tabloului.Pe o poziţie asemănătoare se situează N. Iorga în uneledintre poeziile sale consacrate omului şi problemelorsale, cuprinse în volumul debutului editorial. Pentru a

obţine efectul scontat, poetul se plasează, în versifica-rea subiectelor alese, pe o poziţie descriptivă, explica-tivă sau retorică.

În poezia Ideile, poetul adoptă o atitudine retorică,formulează întrebări, dar nu şi răspunsuri. După afirma-ţia că ideile sunt nemuritoare, pe când civilizaţiile pier,urmează o cascadă de întrebări retorice privind origineaideilor, naşterea lor în mintea omului : ideile sunt scânteicăzute „din sferele necunoscute”? ori sunt o picăturădesprinsă „din luminosul ocean de adevăr fără mă-sură”? Urmează alte întrebări retorice privind rolul idei-lor: ele constituie un „neîndoios far” pentru om, ori focurice fug (lumini mişcătoare), „ce vor să ne-nşele”? Suntele de o „lucire trecătoare ori un punct nemuritoriu / Înviaţa noastră muritoare?”21

Preponderent explicativă este poezia Baal, Zeus oriIehova, în care poetul argumentează că religiile auaceeaşi cauză : slăbiciunea umană, limitele sale fiziceşi gnoseologice. „Cel sfărâmat şi umilit / În cuşca de oţela vieţii / I-a rupt în visul său păreţii”. Înlănţuit ca Prome-teu „de stânca neputinţei sale”, omul a dat zeului dincerul său „puterea fără de sfârşit”. Omul are gândul mă-surat, iar „viaţa-i este trecătoare”, de aceea el i-a făcutpe zei nemuritori şi „fiinţe-a toate ştiutoare”. Supus lamuncă şi durere, având nevoie de o mângâiere, omul apus în nori fiinţa zeilor. Cu cât chinul e mai mare, cu atâtzeul, indiferent de numele său, e înălţat de oameni totmai sus22. Poetul explică originea religiilor, el nu emitejudecăţi, dacă religia, credinţa în zei e bună sau rea, nuîndeamnă la credinţă religioasă şi nu o blamează.

Exprimat în cuvinte, titlul unor poezii sună deja a ju-decăţi de valoare asupra subiectului abordat, dar acesttitlu este, de fapt, expresia verbală a impresiei pe caresubiectul a produs-o asupra poetului şi nu are nimic mo-

aniversări


ralizator în el. Este cazul poeziilor Un zbuciumat nebunde umbre şi Sirenele.

Meditând asupra istoriei umanităţii, poetul o vede caun zbuciumat nebun de umbre, „o alergare-nsânge-rată”, veacuri ce au pierit în „noaptea fără zori din infi-nit”. Te înfioară „abisul mâncător de vieţi / În care lumilese sfarmă / Şi nesfârşirile dispar”23. Atât. Fără vreo con-cluzie moralizatoare de condamnare a acestei zbateriinutile ori un îndemn la imprimarea unui anume sensexistenţei umane.

În Sirenele, luntraşii plutesc pe marea liniştită întor-cându-se către „satul lucind”. Din depărtare se aude uncânt, „ e cântul de sirene”, mai întâi „pierdut, ca şoaptapădurii adormind”. Cântecul dezvăluia „o lume de iubire,de visuri şi plăcere”. Prinşi de farmecul cântecului, pes-carii îl urmează, nu se îndreaptă spre ţărm, ci „în depăr-tări”. Apoi tentaţia se revigorează („Aproape-i, strigăglasul cârmaciului bătrân”) şi iar se depărtează („abiade mai răsună”). În această urmărire a tentaţiei, pescariiluptă multă vreme pe marea zbuciumată şi „au murit înluptă cu ochii arşi de dor”. În zadar au fost aşteptaţi întăcere de femeile din sat24. Poezia prezintă viaţa oame-nilor, goana după tentaţiile vieţii, dar nu formulează ju-decata autorului dacă e bine sau nu să alergi după„sirene”, ci lasă acest lucru pe seama cititorului.

5) Impresionismul cinematografic.Impresioniştii doresc să reprezinte imagini fugitive

ale realităţii, realitatea în mişcare. Prin natura lor, arteleplastice nu pot surprinde şi reda decât un moment almişcării. Dintre artele în care impresionismul s-a mani-festat cu putere, doar muzica, prin variaţia intensităţii şifrecvenţei sunetului, poate reda mişcarea în continuita-tea ei, nu doar să o sugereze prin procedeele artisticefolosite cum e cazul în pictură. Ascultătorul unui bolerode Ravel îşi poate imagina mişcarea dansatorilor încontinuitatea ei, nu doar un moment al ei. Creaţia lite-rară poate face acelaşi lucru folosind cuvintele, ilustrândperceperea în depărtare a subiectului, mişcarea deapropiere, momentul maximei apropieri de observator,mişcarea de îndepărtare a subiectului până la dispariţiedin raza vizuală. Acest procedeu de receptare a realităţiiva fi folosit cu maximă eficienţă, devenind specific arteicinematografice.

Dintre poeziile debutului în volum al lui N. Iorga, ilus-trativă pentru această caracteristică a impresionismuluieste Caravana. În „pustiul maur”, „nici un glas, nici omişcare”. Aerul încălzit „tremură”. În depărtare, „undese îmbină / Într-o dungă de lumină / Cer şi nesfârşirelină”, caravana, „ca o dungă se iveşte. / Lămurindu-setot creşte”. Urmează o descriere în gros plan a carava-nei aflată în punctul cel mai apropiat de observator.„Santinele beduine / Poartă suliţile fine”, pentru apăra-rea caravanei, ce duce mărfuri africane. „Negustorii înturbane / Subt greoaiele caftane / Dogoriţi de-aprinsarază / În sălbatica amiază / Pe cămile dormitează”.Treptat, caravana se depărtează: „Ca prin vis o lune-care / De icoane trecătoare / Feeria-ncet dispare”. Totulrevine la nemişcare în pustiul maur. „Ori-ce zgomote-au apus / Cu viaţa ce s-a dus”. Rămâne, ca şi la înce-

put, deasupra pustiului „cer de purpură şi aur”25. Acestprocedeu de redare cinematografică a mişcării de apro-piere şi îndepărtare de privitor a fost folosit şi de GeorgeCoşbuc în poezia Moartea lui Fulger.

* * *Desigur, nu toate poeziile lui N. Iorga din volumul de-

butului său editorial, apărut în 1893, sunt scrise în stilulmişcării (curentului) impresioniste. Unele poartă am-prenta altor curente literare din sec. al XIX-lea dând vo-lumului în ansamblu un caracter eclectic.

Prin acest studiu, noi am dorit, şi sperăm că am reu-şit, să demonstrăm că mişcarea (curentul) impresio-nistă, afirmată la sfârşitul sec. al XIX-lea în pictură,sculptură şi muzică, a influenţat şi s-a concretizat (ma-nifestat) şi în creaţia literară din România nu doar în ar-tele plastice. Am stabilit, de asemenea, trăsăturilecaracteristice ale impresionismului, aşa cum se reflectăîn creaţia literară (în general), în volumul debutului edi-torial din 1893 al lui N. Iorga, în special. O reexaminarea creaţiei literare româneşti de la sfârşitul sec. al XIX-leaprin prisma acestor caracteristici va putea atesta că im-presionismul s-a manifestat şi în creaţiile altor scriitori,nu numai în poezia lui N. Iorga înainte de a deveni se-mănătorist.

În ceea ce priveşte valoarea literară a poeziilor im-presioniste ale lui N. Iorga, trebuie să precizăm că eaeste inegală, aşa cum rezultă şi din exemplele date.Cauza rezidă în faptul că poetul „nu a lucrat”, nu a fini-sat estetic poeziile, ci le-a publicat aşa cum i-au ieşit„din prima”, din focul inspiraţiei momentane, din cauzafirii sale impulsive şi a multiplelor activităţi în care eraimplicat.

Note1. E. Lovinescu, Memorii, ed. Minerva, Buc., 1976, p. 22.2. E. Simion (coord.), Dicţionarul general al literaturii ro-

mâne, Ed. Univers enciclopedic, Buc., 2005, p. 650 şi urm.3. Istoria ilustrată a picturii, ed. a III-a, Ed. Meridiane, Buc.,

1973, p. 246 şi urm. 4. N. Iorga, Poezii (1890-1893), I.G. Haimann, Librar-Edi-

tor, Buc.,1893.5. Ibidem, p. 40, respectiv 13.6. Ibidem, p. 14.7. Ibidem, pp. 26, 27.8. Ibidem, pp. 38, 39.9. Istoria ilustrată a picturii, p. 248 şi urm.10. Ibidem, pp. 248, 249.11. N. Iorga, Poezii (1890-1893), p. 9, respectiv 25.12. Ibidem, p. 20, respectiv pp. 34-35.13. Ibidem, pp. 7-8, respectiv 30-31.14. Ibidem, pp. 10-11.15. E.Lovinescu, Critice, vol. II. Critica impresionistă. Pe

dru murile Eladei, Ed. Ancora, S. Benvenisti et Co. (1926?),p. 7.

16. Idem.17. Istoria ilustrată a picturii, p. 247.18. N. Iorga, Poezii (1890-1893), pp. 18-19.19. Ibidem, pp. 28, 29.20. Istoria ilustrată a picturii, p. 245.21. N. Iorga, Poezii (1890-1893), pp. 91-92.23. Ibidem, p. 73.24. Ibidem, pp. 93-94.25. Ibidem, pp. 36, 37.

comemorări


Gheorghe Postelnicu

V. VOICULESCU – ULTIMELE LUNI DE VIAŢĂ

Doi redutabili voiculescologi, Roxana Sorescu şi Flo-rentin Popescu, interpretează diferit informaţiile referi-toare la ultimele luni de viaţă ale lui Voiculescu. AutorulVieţii lui V. Voiculescu se inspiră mai mult din amintirilelui Radu, Ionică şi ale Gabrielei, cei care s-au aflat clipăde clipă în preajma bolnavului. În dimineaţa zilei de 30aprilie 1962, medicul virusolog Radu Voiculescu, aflatla serviciu (Institutul „Ion Cantacuzino”), a primit un te-lefon de la medicul-şef al Dispensarului TBC din Turdaprin care îi făcea cunoscut că tatăl a fost eliberat şi seaflă internat acolo. Trebuia luat acasă urgent. După ces-a împrumutat de bani şi a făcut rezervare la vagonulde dormit, a plecat cu un tren de noapte. A ajuns dimi-neaţa. „Tata era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă,cu faţa mică, ridată şi vorbea foarte încet”. Vorbea foarteîncet, deoarece fusese ameninţat să nu povesteascănimic. Sindromul temniţei i-a încătuşat ultimele zile deviaţă. Nu trebuia să se afle niciodată ce se petrecuseîntre zidurile groase. Gardienii erau şi ei oameni, aveaufamilii… La eliberare primise lucrurile personale şi 70de lei cheltuiţi pe mesajul telefonic. Era duminică. EraPaştele. Era taman 1 mai şi în oraş toate magazineleerau închise. „Pe străzi mai erau urme de la manifesta-ţie”. A găsit cu greu un taxi care i-a dus 15 kilometri lagara din Câmpia Turzii. A urcat bolnavul în tren cu aju-torul unor ceferişti. Pe toată lumea impresiona faptul căbătrânul muribund abia ieşise din închisoare. Nimeni nuîntreba pentru ce fusese întemniţat. Se bănuia. Cine nuavea o rudă sau o cunoştinţă care trecuse prin asta?Oamenii simpli respectau suferinţa şi se arătau solidaricu ea.

În dimineaţa zilei de 2 mai, fiul Ionică, însoţit de maimulţi prieteni, îşi aşteaptă tatăl în Gara de Nord, cu uncărucior împrumutat de la infirmeria căilor ferate. „Ai fostun înger!”, i-a mulţumit tatăl lui Radu. Nefericita familiei-a întâmpinat în faţa casei, cu urale şi pancarte(„Bine-ai venit acasă!”). L-au instalat „în camera dinsprestradă”. „Se poate afirma, fără teama de a greşi ori dea exagera, că tot restul vieţii lui de după închisoare(360 de zile, n.n.) a fost o îndelungată suferinţă, cufoarte mici perioade de ameliorare a sănătăţii”, noteazăFl. Popescu (Viaţa lui V. Voiculescu, p. 332). Fiii se mo-bilizează în vederea eliminării maladiei. Se face trata-ment homeopatic, se fac şedinţe de acupunctură.Poetul are tot mai mult sentimentul că este o povară.Medicul radiolog de la Spitalul Brâncovenesc punediagnosticul nemilos. Nu era vorba de discopatie, ci deleziune tuberculoasă. La „Foişor” i se aplică un aparatghipsat şi începe tratamentul intensiv cu antibiotice învederea unei posibile operaţii la coloană, „dar boalamergea înainte, iar medicii nu au putut să-şi asume ris-cul operaţiei; tata era nerăbdător şi cerea mereu să fieoperat. Cât era internat suferea de sindromul de claus-traţie, deşi personalul medical îşi dădea toată silinţa,

mai ales că aici condiţiile nu erau din cele mai bune,avea senzaţia că este tot în închisoare” (R. Voiculescu,Ultimele luni).

După mai multe internări şi externări a făcut „infecţieurinară cu stare febrilă”, aşa că medici i-au pus sondăuretrală, perfuzii, regim fără sare şi injecţii cu strepto-micină şi kanamicină. După câteva zile „s-a sculat com-plet surd, ca efect însumat al antibioticelor combinate,surditatea rămânând ireversibilă”. La sfatul unui medicapropiat, a fost dus acasă ca să se poată bucura dedragostea familiei. Fusese ultima internare. După ce amâncat sarmale direct din oală, chiar şi sardele, şi abăut bere, a exclamat că se simte ca un împărat, încon-jurat de bunăstare şi dragoste. Starea sănătăţii se pră-buşea din zi în zi, durerile creşteau, speranţa devindecare cobora. „Sunt într-o baie de dureri, nu maipot, fă-mi ceva să sfârşesc”, striga cu ultimele puteri. Arfi vrut să-i cedeze inima. Implora divinitatea să-i între-rupă suferinţa. A hotărât să refuze hrana. Comunicanumai în scris. Familia a păstrat câteva chestionare. Întot acest timp, mintea i-a rămas curată. A refuzat să seîmpărtăşească, spunând preotului că nu are păcate.

Roxana Sorescu, dependentă de altă sursă de in-formaţii, probabil Andrei Voiculescu, pune grija excesivăde ameliorare a stării de sănătate a lui Vasile Voiculescupe seama anunţării vizitei la Bucureşti a fiicei Olga-Sul-tana Pontremoli. Aceasta ocupa „o poziţie remarcabilăîn lumea politică şi culturală a Franţei” şi se afla „în re-laţii de prietenie cu familia Georges Pompidou”. Ar fifăcut impresie proastă în Occident starea jalnică în carese afla marele scriitor. Aşa s-ar explica investigaţiile me-dicale derulate în mare viteză la Spitalul Brâncovenesc,aparţinând Ministerului de Interne. Cine ştie? Sultana –Sully (1912-1983) a studiat artele plastice la Paris, caşi sora ei, Martha Elisabeta (1911-1994). Soţia, gravbolnavă, şi fetele au putut sta în străinătate cu ajutorulfinanciar al unui prieten, medicul de clientelă, Gheor-ghian Popescu. Voiculescu a refuzat din modestie, demai multe ori, promovarea în circumscripţii mari, deprestigiu medical. Sultana câştigase un concurs deafişe şi o bursă de şase luni în SUA. În aceste împreju-rări l-a cunoscut pe viitorul soţ, pictorul Enrico Pontre-moli, descendentul unei străvechi familii de rabini „cudouă ramuri, una în Turcia, alta în Italia”. În timpul răz-boiului, tânăra familie a luptat în mişcarea de rezistenţă.Sultănica venise să-şi revadă părinţii şi fraţii în 1945,aureolată de Legiunea de Onoare şi de Crucea de Răz-boi. În aprilie 1963, s-a prăvălit peste pat, acoperindu-şi părintele cu părul ei auriu, plângând în hohote, „iar elprimindu-i într-o tăcere absolută ploaia de lacrimi”. Ne-potul Pascal Pontremoli (Lapidaire – 1965 şi Memoriileprinţesei Daschkoff – 1966) nu şi-a văzut bunicul nicio-dată.

Însuşi Voiculescu a consemnat în subsolul unor ma-

comemorări


nuscrise necazul crizelor sciatice. Pentru a-şi calma du-rerile coloanei vertebrale, scria întins pe pat şi rezematde perne. Pe la 50 de ani căpătase o sensibilitate dure-roasă la frig şi vânt a mucoaselor, ceea ce îi provocastrănut şi curgerea nasului. Se gândea să meargă într-ostaţiune din sudul Franţei să se trateze. La 67-68 de animergea „cu trupul plecat înspre pământ” (C. Daniel).Duşul rece făcut iarna, fereastra deschisă, nopţile dincamera neîncălzită, chiar şi după ce a racordat locuinţala reţeaua de gaze a străzii, au slăbit rezistenţa orga-nismului faţă de temperatura scăzută. „Se obişnuiseatât de mult cu frigul, încât iarna, gol până la brâu, sespăla cu zăpadă”, vrând să-şi educe voinţa şi să-l imitepe Socrate. Acestea se întâmplau după moartea soţieişi după îndepărtarea sa de la Radio. Detenţia a grăbitşi a agravat, ireversibil, leziunile coloanei vertebrale. Şiîn tinereţe ţinuse să dea impresia de robusteţe, abor-dând sportiv drumeţiile şi ieşirile în natură. Constituţiafizică nu-i îngăduia, însă, eforturi ieşite din comun. Înaltă ordine de idei, nu există mărturii că pe timpul an-chetei ar fi fost „bătut cu sălbăticie”, fiind aruncat, apoi,în celula rece. Ceea ce spunea nepotul din GermaniaFederală nu au confirmat fiii din România ceauşistă: căar fi fost somaţi în iulie 1962 să-l scoată din spital, de-oarece „medicii nu voiau să ţină patul ocupat de un ombătrân, care mai fusese şi deţinut politic”.

Distinsa cercetătoare a vieţii şi operei lui V. Voicu-lescu mai susţine, singular, că în acelaşi timp a început„procesul de falsificare a operei şi a personalităţii” scrii-torului care nu mai putea riposta. Ar fi vorba de trei textecerute de confraţii convertiţi pe deplin la realismul so-cialist. Revista „Glasul Patriei”, administrată de Securi-tate şi difuzată în străinătate, ar fi dorit să publice nişteversuri despre pace semnate de impozantul scriitor, atâtde preţuit în exilul românesc. Ar fi fost un gest curtenitorfaţă de Congresul Mondial al Păcii organizat la Mos-cova. Tatăl a refuzat, dar fiul (Ionică) s-a angajat să ver-sifice el. Se pare că a ieşit ceva satisfăcător („Vezi, măIoane, că ai talent şi ai făcut o poezie mai bună camine!”). În aceeaşi perioadă, Vlaicu Bârna şi Ion Vineal-au vizitat la spital şi au insistat să dezmintă ştirea di-fuzată de Radio Europa Liberă, cum că şi-ar fi pierdutviaţa în închisoare. Cei doi ar fi susţinut rugămintea cuun ajutor de 500 de lei din partea publicaţiei „Glasul Pa-triei”. Bătrânul a refuzat din nou. Pragmatic, fiul cel mica scris textul pe care l-a semnat cu numele tatălui. Altreilea fals s-a produs după moartea lui V. Voiculescu,în revista clujeană „Steaua” (nr. 5-6 din 1964) şi constăîntr-o poezie (Omagiu lui Eminescu). Se pare că VlaicuBârna, un epigon voiculescian, a modificat un text de ti-nereţe, obţinând rezultatul dorit de cenzura comunistă.Pentru a se dovedi mai târziu alterarea adevărului, in-teligentul Ionică Voiculescu a încredinţat „produsul” anu-lui 1960, când tatăl său se afla în închisoare, aşadar înimposibilitatea de a scrie. În acest timp, scriitorii anexaţirealismului socialist realizau veritabile manuale de ree-ducare politică, precum Mitrea Cocor (1949), atribuit detot mai mulţi istorici literari lui Dumitru Ciurezu. La Uni-versitate, locul lui Eminescu era luat de Neculuţă, Păun-Pincio, A. Toma, Cezar Bolliac…

Poate că e prea mult să numim „proces de falsifi-care” jocul de supravieţuire interpretat de familie. Im-

portant rămâne faptul că V. Voiculescu nu şi-a dat con-simţământul să se coopereze cu călăii săi, nici pe patulde suferinţă şi nici… postum. E ştiut că a iertat întot-deauna greşiţilor săi, fiindcă poetul îngerilor a avut deîndeplinit o misiune sfântă, aceea „de a-şi mărturisi nea -mul prin el”. I s-a încredinţat martiriul, pentru că era unapostol. Supărat pe Vladimir Streinu care îi scosesepiesa Pribeaga de pe afişul Teatrului Naţional, l-a în-tâmpinat în celulă cu căldură şi l-a încurajat: „Vladimire,uite-mă, sunt şi eu aici!”, cu toate că „băgăreţul de al-banez” îi adusese multe neplăceri. Ca şi Ion Marin Sa-doveanu, alintat Maniche de voiculeşti, căruia îi dăruialungi convorbiri telefonice. Acesta se obişnuise să pri-mească fără să dea nimic de la el. Prietenilor le iertaorice, dar uita greu egoismul, minciuna, oportunismul.Dominanta sa educativă era împlinirea datoriei cătresine şi către cei din jur. Un aforism îndrăgit era „Mon de-voir est mon pouvoir” („Datoria îmi este puterea”). Secrede că singurul pamflet (Un caracter) îl vizează peManiche. Este „spălăcitul portret în alb şi negru” al unuiegoist aşezat şi prosper. Un egoist gras, grav, masiv,solid înfipt în temelii neclintite. Egoismul individului „teanexa, te încorpora, te înghiţea fără să aibă habar dece săvârşeşte, dacă îi făcea trebuinţă numai o fărâmiţădin tine. Întindea mâna şi îşi lua, îşi însuşea, storcea şiapoi zvârlea orice poftea. Fără patimă, fără gând, sim-plu, dar cu poftă” (Gânduri albe, p. 377).

A recunoscut în mai multe rânduri că familia i-a oferitcele mai profunde satisfacţii. Această declaraţie i-amirat pe copii, deoarece ei nu-şi aminteau să-i fi luatvreodată în jurul său şi să le povestească ceva. I-a ţinutla o distanţă „cam demodată”. Mătuşile Maria Ivănescuşi Florica Ştefănescu le-au insuflat statutul legendar altatălui. Cu oamenii simpli se purta ca un socialist, adicăfiresc. Vecinii se mirau că „domnul doctor” stă la masăcu spălătoreasa. Copiii erau la curent cu ce scria, deşinu le-a citit sau recitat niciodată. Toţi ştiau că se temeade răceală şi de… tuberculoză. Punea scrisorile pemasă, la soare, ca să alunge microbii. Detesta injecţiile,dar injecţiile cu morfină i-au adormit durerile cumplite şil-au întors pentru scurt timp din moarte. Pentru coşma-ruri şi amintiri neplăcute din copilărie. A simţit că vinesfârşitul sfârşitului şi l-a sfătuit pe Ionică să nu încredin-ţeze oricui manuscrisele: „Ai grijă că sunt mai perverşidecât crezi tu!” şi a închis ochii pentru totdeauna. Moar-tea a fost consemnată în certificatul de deces la datade 26 aprilie 1963. L-au condus pe ultimul drum la ci-mitirul Bellu familia şi un număr mic de cunoştinţe. Lamormânt, Adrian Maniu, prietenul de-o viaţă, a avut cu-rajul să afirme că voinţa celui plecat a fost înfrântă „doarde boală şi de suferinţă”. „După dispariţia sa netrâmbi-ţată şi simplă, aşa cum i-a fost viaţa, imaginea omuluitrebuie întregită cu acele trăsături permanente ale per-sonalităţii sale, profund umane şi cu rădăcini adânci înspiritualitatea românească şi a umanităţii. Nu cuvinteleutilizate în titluri sau în versuri sunt definitorii, ci moda-litatea de închegare a universului poetic. Pilonii de gra-nit ai acestui univers sprijină, deopotrivă, frumuseţeanepieritoare şi omenia nealterată de nicio dogmă sauschismă. Aşa durează opera sa şi imaginea omului iz-vorăşte din operă. Singura în măsură să vorbească şisă atesteze” (Ion Voiculescu).

in memoriam


Acest „prinţ al metaforei”, cum bine, inspirat şi fru-mos l-a numit unul dintre apropiaţi, plecat şi el nu demult dintre noi, Mircea Micu, s-a stins. S-a stins la cea-sul în care salcâmii din Brăila lui natală au dat în floare(„au înnebunit”, vorba lui Tudor Gheorghe) şi căroraanul acesta nu le-a mai putut vedea miracolul şi nici mi-rosi parfumurile, cum o făcea în tinereţe.

Această mare figură de creator, unică şi irepetabilă,personalitate inconfundabilă a literelor româneşti, s-astins. Şi odată cu ea încetează şi o legendă, fiindcăFănuş Neagu a fost şi va rămâne legendar printre con-fraţi, ca şi printre cei care i-au citit textele adunate întrecoperţile unor cărţi, ori risipite prin paginile revistelor.

Din Bucureşti şi până la Constanţa, de la Mizil şipână la Suceava, de la Iaşi până la Timişoara, nu o datămi-a fost dat să aud referiri la „omul Fănuş”, ale căruiziceri memorabile au intrat în conştiinţa publică aidomaunor frumoase şi vestite creaţii folclorice. Şi nu o datămi s-a cerut să „certific” acele „texte”, fiindcă şi eu, caşi mulţi alţi confraţi într-ale scrisului, l-am cunoscut pemaestru, am stat la aceeaşi masă cu el, am făcut partedin unele jurii literare, m-am întâlnit cu oameni din multezări ale ţării, între care şi „prinţul metaforei”.

Mă gândesc, în aceste clipe, cât de bine şi de fru-

mos ar fi ca unele dintre amintirile despre el să fiestrânse într-o carte-mărturie a existenţei unei mari con-ştiinţe scriitoriceşti, argument de lectură şi cunoaşterepentru viitorime.

Alăturate textelor din cele câteva cărţi care i-au fostdedicate de către Biblioteca din Brăila, Editura Semne,de către prietenii săi apropiaţi (Mircea Micu, mai ales),textul de faţă ar fi, fără îndoială, un frumos omagiu adusacestui scriitor „nepereche”.

Fănuş Neagu n-a creat, cum se spune îndeobştedespre unii mari oameni ai condeiului, o „şcoală”, fiindcănu poate fi nici urmat, nici pastişat şi, cu atât mai puţin,afiliat vreunui stil anume. Stilul lui e „stilul FănuşNeagu”. Atât şi nimic mai mult!

Şi mă mai gândesc, nu fără tristeţe, că n-avem unscriitor, un monograf, un istoric literar, un comentatormăcar, un om de condei care să ne dea o „viaţă scrisă”a lui Fănuş Neagu, dar nu o monografie rece şi sufocatăde informaţii (de-astea s-au mai făcut şi se vor maiface), ci o carte vie (fără a fi de ficţiune!) despre spiritulneliniştit al scriitorului, despre prietenul nostru şi al vi-nului, despre „prinţul” neîncoronat al metaforei.

Doamne, şi ce mulţi şi ce fericiţi cititori ar avea!

Florentin Popescu

FĂNUŞ NEAGU S-A STINS ,,PRINŢUL METAFOREI”…

Pe pământul dacic convieţuim români şi alte etnii desute şi mii de ani, cu evreii de peste 500 de ani, în con-diţii de deplină armonie, cu excepţia unor momente is-torice care n-au fost favorabile nici unora nici altora,despre unul din ultimele am să mă refer în cele ce ur-mează: pogromul de la Iaşi din iunie 1941, de la întâm-plarea căruia, iată, comemorăm 70 de ani.

Da, convieţuim cu evreii de peste 500 de ani, subli-niere pe care o face şi dr. Moses Rosen, şef rabin în1981, când la Iaşi s-au comemorat 40 de ani de la po-grom. Suntem aici de peste 500 de ani, spunea el, şiaducea drept argument numele medicului Şmil care l-aservit pe Ştefan cel Mare, piatra funerară evreiască gă-sită la 1467 – la numai zece ani de la înscăunarea lui

Ştefan –, secretarul lui Petru Şchiopu la 1580, ca şiCohen, medicul lui Vasile Lupu, tot evrei au fost…

Erau amintite alte momente şi fapte istorico-cultu-rale, unele rămase tradiţionale: târgurile întemeiate deevrei după pacea de la Kuciuk-Kainargi la 1774, târgu-rile Moineşti, Mihăileni, Fălticeni, existenţa jeţului – RabiIehoshua Heshel de la Sinagoga Mare, reclădită la1672, activitatea şi opera strălucită a unor corifei pre-cum Avram Goldfaden, care a întemeiat la Iaşi în 1876cel dintâi teatru evreiesc, cu o activitate remarcabilă,Karpel Lippe care a fost unul dintre făuritorii dintâi aiCongresului de la Basel, scriitorii şi poeţii Iţic Manger,Iacob Gropper care aici, la Iaşi, au întemeiat vestitul ce-naclu literar „Licht”, sutele şi sutele de evrei care au dat

Ion N. Oprea

BINECUVÂNTAŢI FIE ACEI…(70 de ani de la pogrom)

memoria arhivelor


tribut de sânge în războiul pentru cucerirea Indepen-denţei de la 1877 – dr. Ghelerter şi Max Wechsler – şialţii pentru întregirea patriei de la 1916-1918…

Pogromul de la Iaşi a fost bine pregătit de politicatimpului. Evreii sunt „agenţi sovietici”, ei fac „semne lu-minoase” avioanelor sovietice, suna propaganda legio-nară. La 22 iunie 1941, când a început războiul, imediatîn zona frontului diversiunea a fost la post, în acţiune: „Români, cu fiecare jidan pe care îl ucideţi, aţi ucis uncomunist”, suna îndemnul la ură şi crimă, care îl conti-nua pe cel de până atunci – moartea profesorilor Nico-lae Iorga, Virgil Madgearu, Victor Iamandi, generalulArgeşanu – şi fundamenta pe cele viitoare, mult mai nu-meroase.

Şi a venit ziua pogromului. Mii de oameni paşnici aufost smulşi de la casele lor, încărcaţi în „trenurile morţii”,în vagoane neaerisite, în care era loc pentru trei cai, darîncăpeau acum 150 de evrei, cu ferestrele şi uşile bă-tute în cuie şi cu santinele la pândă. Câţi oameni aumurit în aceste împrejurări nu se va şti niciodată, cazulrecent de la Popricani-Iaşi, unde s-au deshumat acumatâtea rămăşiţe ale celor care puteau fi creiere mari,este edificator. Arhivele păstrează ca certe cam 1200de persoane îngropate la Podul Iloaiei, 650 la TârgulFrumos, la Săbăoani – 370, la Mirceşti – 300, laRoman, Inoteşti, Călăraşi alţii şi alţii. Marele poet evreuChain Nahman Bialik scria undeva: „Ce mare e durereaşi ce mare e ruşinea. Spune tu Omule, care dintr-înselee mai mare?”.

În zilele acelea au fost şi oameni de omenie şi des-pre ei vorbeşte nu numai şef rabinul dr. Moses Rosen(„Revista Cultului mozaic”, nr. 486 din iulie 1981), darşi alţi martori, trăitori ai adevărului. „Binecuvântată fiememoria lui Profir care a salvat peste 100 de evrei, as-cunzându-i la el în moară; binecuvântată fie memoriafarmacistului Berceanu care a salvat 20 de evrei, întrecare şi pe preşedintele comunităţii evreilor din Iaşi în1981 – dr. Simion Kaufman; binecuvântată fie memoriaVioricăi Agarici care, ca preşedintă a Crucii Roşii dinRoman (vă aduceţi aminte de Şcoala de agriculturăAgarici, a Academiei, de la Moara Grecilor, Vaslui? n.n.)a înfruntat pistoalele călăilor şi a adus apă supravieţui-torilor din vagoane; binecuvântată fie memoria preotuluiPaul Teodorescu de la parohia Războieni-Podul Iloaieicare a înfruntat arma şi aroganţa ofiţerului german şi ascos de sub stiva de morţi un om viu care se sufocaprintre cadavre, aducându-l la viaţă şi activitatea de maitârziu; binecuvântată fie”…

„Întâmplările mari din viaţă se cer povestite”, scrieS.C. Cristian în Patru ani de urgie – notele unui evreudin România, Editura Timpul S.A. Sărindar, Bucureşti,1945, şi ne oferă ca material documentar, pentru croni-carii de astăzi care au sarcina de a stabili care este ade-vărul istoric, cu atât mai mult cu cât oamenii pomeniţiîn notele respective erau încă în viaţă la data scrierii lor,ceea ce garanta în plus autenticitatea faptelor. Deşi po-vestirile se referă în special la ceea ce a fost pogromulde la Iaşi, în timpul legionarilor, din carte nu lipsesc re-feririle şi la alte localităţi, cum ar fi Huşi, Vaslui şi Bâr-lad…

Isprăvile despre care e vorba mai jos, autorul notelorle-a trăit şi văzut în calitate de conducător al obşteievreieşti din Iaşi şi codelegat al obştilor din Moldova,

sub legionari, cât şi în popasurile făcute, evident, fărăvoia sa, la închisorile din Iaşi şi Bacău. Despre „trenulmorţii” de la Iaşi citim în carte: „Spre noapte, toţi evreiiau fost duşi în convoaie, spre gară, cu braţele ridicateşi încadraţi de gardieni şi patrule de soldaţi cu arma înmână. Au fost urcaţi 4000 de evrei în vagoane, câte100-150 într-un vagon, închis ermetic, fără aer – va-goane ale morţii, prin sufocare. Trenul a fost sub co-manda unui magistrat, ofiţer în rezervă, care avea ordinsă nu permită nimănui apropierea de vagoane.

Călătorii au cerut apă. Nu li s-a dat. Au cerut aer. Fie-care crăpătură a vagonului a fost bătută cu scânduri, pedin afară. Oamenii s-au sufocat. Pereţii vagoanelor audevenit umezi. Oamenii şi-au scos cămeşile şi au supttranspiraţia de pe ele. Alţii au urinat în pantofi şi au băutlichidul. Nevoile – în văzul şi mirosul tuturor. Setea afost unul din suplicile cele mai grele, mi-au povestit su-pravieţuitorii din acele vagoane. Se oferise de cătreaceşti evrei, îngrămădiţi în vagoane până la sufocare,câte zece mii de lei pentru o sticlă cu apă. Au fost cazuri– auziţi? – când li s-a arătat apa acestor evrei din va-goane, la descărcarea în staţiile de trecere, dar s-a văr-sat apa pe caldarâm, în faţa lor, pentru a le mărisuferinţa setei.

Au fost însă şi fulgerări de omenie. Să le reţinem.Spun supravieţuitorii că au protestat în gara Iaşi, în guramare, unele cucoane ieşene. Au protestat alte cucoaneîn gara Roman, cucoane de la Crucea Roşie, amenin-ţând cu mărturia lor, la cercetarea barbariei. A protestatdoamna Agarici de la Roman, înfruntând un pericol deexecutare. A protestat – spre cinstea sa – şi colonelulChiriovici, chestorul Iaşului, căruia i se luase orice pu-tere, depăşit de iureşul criminal.Opt sute de evrei aufost adunaţi pe podul Bahluiului, destinaţi morţii, decătre soldaţii care-i înconjurau. Colonelul i-a salvat dela moarte pe toţi acei 800 de evrei. A poruncit soldaţilorsă se împrăştie iar evreilor să plece spre caselelor.Evreii nu-l vor uita pe acest erou, căci erou a fostacela care, în atmosfera de sânge de atunci, a ridicatun glas de omenie”.

O altă poveste de totală omenie este descrisă încarte, notată în lagăr, dictată de avocatul Segal, preşe-dintele de atunci al Comunităţii Evreilor din Huşi, o măr-turie care, ca şi autenticitatea îi este, indiscutabil, laînălţimea seriozităţii ca şi a răspunderii povestitorului.„În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, toţi evreii dinHuşi, între 15 şi 50 ani, au fost adunaţi în curtea poliţiei.S-a refuzat orice explicaţie; atât ni s-a spus: să ne luămun mic bagaj şi alimente pentru 2-3 zile. Încolo nici oexplicaţie. Din diferite zvonuri, confirmate a doua zi di-mineaţa, am aflat că vom fi „expediaţi”. Încotro, însă, nuştia nimeni. Într-adevăr, a doua zi am fost porniţi dinHuşi, sub paza unor jandarmi, fără să ni se dea vreoexplicaţie, nici asupra destinaţiei, nici asupra motivelorcare au determinat această măsură. După trei zile demers pe jos şi după tot atâtea nopţi dormite pe gunoa-iele de la marginea satelor – că în sate nu ni se permi-tea intrarea – am ajuns în comuna Bogdana, judeţulTutova. Aici am fost luaţi în primire de jandarmul din satşi găzduiţi în curtea şcolii. Nu ştiam încă ce se va în-tâmpla cu noi, dar după comportarea învăţătorului, carea ţinut să informeze pe jandarm că vreo cincizeci „dinaiştea” au fost împuşcaţi la Vaslui pentru că au vrut să


arunce în aer casa de apă, am înţeles că nu vom „stape moale”.

A doua zi după sosirea noastră, ni s-a anunţat vizitadomnului şef al secţiei de jandarmi. După rumoareaprovocată de această ştire, după agitaţia jandarmilor şia autorităţilor din comună, s-a putut uşor deduce cădomnul şef de secţie e un om sever, cu care nu se glu-meşte. Lesne şi de la sine înţeles neliniştea noastră, aevreilor. Pe la amiaza zilei a sosit domnul şef de secţieşi imediat a dat ordin să fim adunaţi în curtea şcolii. Înfaţa noastră s-a prezentat un plutonier major de jan-darmi bine legat şi sever ca înfăţişare, îmbrăcat cu des-tulă eleganţă şi cu oarecare elocvenţă în vorbire. Ne-acerut să facem cerc în jurul dumisale şi ne-a spus camurmătoarele : ‹‹Sunt plutonierul major Prisăcaru Gheor-ghe, şeful secţiei Băcani, de care ţine comuna în carevă aflaţi. În numele acestei secţii vă spun: bine aţi venit!Ştiu cât zbucium este în sufletele voastre şi câtă durereîn inimile voastre, ştiindu-vă în aceste vremuri de răz-boiu, despărţiţi de cei care vă sunt dragi. Înţeleg toatăsuferinţa dumneavoastră şi vă sfătuiesc să nu vă des-curajaţi. În definitiv, indiferent de felul cum ne închinăm,avem cu toţii acelaşi Dumnezeu şi nimeni nu ne în-treabă dacă vrem să ne naştem români, evrei, turci saubulgari. Toţi suntem oameni şi fiţi siguri că aceste vre-muri vor trece şi că nebunia care a cuprins acum minţileoamenilor va trece şi ea. Vă veţi întoarce cu toţii la ca-sele şi familiile voastre şi veţi considera aceste zile caurâte aduceri aminte. Voi lua măsuri ca să fiţi cazaţi pela oamenii din sat, căci nu puteţi doar dormi pe jos şivoi mai lua măsuri ca atâta timp cât veţi sta în secţiamea să puteţi întreţine legături cu cei de acasă. Întrucâtştiu că în mijlocul dvs. se află şi câţiva domni rabini şidomni intelectuali, îi rog să iasă în faţă pentru a le puteastrânge mâna, salutându-vă astfel pe dvs. toţi››.

După această neaşteptată cuvântare, scrieS.C. Cris tian în carte, omul – că mare om a fost princomportarea faţă de noi – s-a interesat îndeaproape detoate nemulţumirile noastre şi încurajat de o asemeneapurtare, i-am spus pe şleau toate necazurile. Între al-tele, i-am povestit purtarea neomenească a poliţiştilordin Huşi, care pentru a-şi justifica nu ştiu ce activităţi, abotezat pe vreo 12 dintre noi ‹‹suspecţi comunişti››, şidate fiind apucăturile din acele vremuri se ştia ce-i poateaştepta pe aceştia. Mi-a promis că după o şedere de2-3 săptămâni în secţia lui, acest calificativ va dispare.Este de la sine înţeles că această minunată comportareşi-a produs imediat efectul şi atât autorităţile cât şi lo-cuitorii din Bogdana s-au purtat ca adevăraţi fraţi cu noi.Am fost găzduiţi prin case, am fost ospătaţi, femeilene-au spălat şi reparat rufele, şi când peste câteva zileam primit ordinul să părăsim Bogdana, jalea era gene-rală şi reciprocă. Oamenii ne-au condus până la Băcani,satul de destinaţie, cărându-ne bagajele cu carele lor şinevoind să primească plată pentru aceste servicii.

Ţin să adaug un amănunt care caracterizează de mi-nune pe plutonierul major Prisăcaru. Cunoscând «obi-ceiul pământului» şi moravurile acelor vremuri, amîncercat să-i ofer un cadou de 20.000 lei, sub pretextulde a cumpăra un radio pentru secţie. Plutonierul majorPrisăcaru a înţeles intenţia şi mi-a spus: «Nu mă supăr,căci cunosc moravurile de la noi. Păstraţi banii! Pentrudvs. banii sunt foc şi aur şi nu se ştie ce zile vă mai aş-

teaptă şi vă vor prinde bine». I-am cerut scuze pentru‹‹oferta›› făcută şi i-am mulţumit din nou pentru tot bi-nele pe care ni l-a făcut. Ajunşi la Băcani, plutonierulmajor Prisacaru m-a informat că a sosit ordinul să fimtrimişi în lagăr la Tg. Jiu, şi cum ordinul vorbeşte ca săfie trimişi cei între 18 şi 50 ani, ne permite să ne aran-jăm astfel declaraţiile, încât copiii să poată rămâne laBăcani sau pleca la Tg. Jiu, după cum vor voi părinţii.Cu alte cuvinte, copiii erau liberi, ca după interesul lor,să se întinerească sau să se îmbătrânească cu câţivaani. A ţinut să mai adauge că, copiilor rămaşi, le va purtade grijă, ca un părinte.

L-am rugat, ca de data aceasta, să primească osumă de bani pentru îngrijirea copiilor care vor rămâneîn comună. A primit banii, încheind un proces verbal,după care a adunat pe toţi jandarmii şi copiii rămaşi, că-rora le-a spus că a primit suma de bani şi că va da so-coteală de fiecare ban cheltuit. Înainte de plecarea dinBăcani, m-a chemat deoparte şi mi-a arătat lista cu careplecam la Tg. Jiu şi din care calificativul de «suspect co-munist» dispăruse din dreptul celor 12. În felul acesta,aceşti 12 evrei datorează viaţa numai omeniei acestuivrednic român.” Şi încheie autorul cărţii Patru ani deurgie: „Iată, ce a putut face şi cum a înţeles să-şi facădatoria de om, un plutonier major de jandarmi, în zileleîn care alte bestii cu chip de om exterminau fără milă,bătrâni, femei şi copii”.

Aflăm din aceeaşi carte şi alte întâmplări care vin săconfirme omenia românilor faţă de cei de lângă ei –evreii, urgisiţi în acele vremuri. În satul Pârlita din co-muna Făleşti, din Basarabia, staţiona un detaşament cuevrei dislocaţi la muncă obligatorie. Localnicii nu aveauvoie să le dea niciun fel de mâncare. Pe la trei noaptea,însă, ţăranii împrăştiau pe marginea şoselei care duceala cantonamentul evreilor pâine şi mămăligă, precum şitot ce mai aveau ei de-ale mâncării, pentru ca la ora 4când le era deşteptarea osândiţii să aibă ce „ciuguli” dincele lăsate de fraţii lor, ţăranii.

Într-o altă localitate, tot la un şantier de aceeaşi na-tură, un ţăran cu o căruţă cu mere s-a oprit chiar în faţacelor aflaţi la muncă şi simulând starea sa de beţie, darşi furia că cei la muncă ar face parte din armata lui Sta-lin, a terminat prin a-şi descărca carul cu mere arun-cându-le, „mânios”, până la unul, în şantierişti. O formămascată a omeniei româneşti!

Întorcându-mă la dr. Moses Rosen în 1981 carefăcea apel că trebuie „să învăţăm din greşelile trecutu-lui”, redăm aceleaşi spuse, folosite de rabinul înţelept,ale preotului luteran Niemoller, cunoscut luptător anti-fascist german, rostite în momentul când naziştii auvenit să-l ia şi să-l bage în lagărul de concentrare: „Întâii-au luat pe evrei şi am tăcut. Apoi i-au luat pe comuniştişi am tăcut. Apoi i-au luat pe sindicalişti şi am tăcut.Acum, când au venit să mă ia pe mine, nici nu mai arecine să deschidă gura”.

E drept, justiţia română i-a judecat şi condamnat pecei care s-au purtat neomeneşte la momentele la carene-am referit. Alte măsuri ulterioare – cum a fost con-damnarea holocaustului – completează gama regretelornoastre pentru ceea ce a fost în iunie 1941. Faptele deatunci oricât s-ar atenua, un lucru se cere păstrat: bine-cuvântată fie omenia multor români, dar adăugăm: a nuuita faptele relatate, asigurăm prevenirea altora!

memoria arhivelor

restituiri


Ioan Adam

FAŢA DIN UMBRĂ A LUI DUILIU ZAMFIRESCU

Într-unul dintre primele numere ale acestei reviste am prezen-tat câteva pagini necunoscute ale creaţiei lui Duiliu Zamfirescu.Realitatea este că şi acum, când s-au împlinit, la 3 iunie, 89 deani de la plecarea lui într-o lume mai bună, sunt destule zone alescrisului său rămase în umbră. Cele două romane de tinereţe: Înfaţa vieţii (1884) şi Lume nouă şi Lume veche (1895) încă îşi aş-teaptă reeditarea, iar speranţa de a le vedea într-un nou veştmânttipografic e deocamdată fragilă. Pe moment, Dobrogeanu Gherearămâne victorios în posteritate asupra „pesimistului de la Soleni”.Poate că se va întâmpla totuşi o minune şi vrâncenii îşi vor oma-gia, în fine, înaintaşul lor literar cel mai respectabil, aşa cum aufăcut-o bistriţenii cu Liviu Rebreanu. Pentru a fi completă, înche-iată, ediţia Operelor sale din seria „Scriitori Români” ar trebui sămai numere două volume. Ar intra în ele romanele, pe care lemenţionam mai sus, câteva nuvele (dintre care una – Două casepotrivite – este de-a dreptul savuroasă), însemnări memorialis-tice, epistole descoperite ulterior celor publicate de dnul Al. Săn-dulescu în volumele VII şi VIII, rapoarte teatrale şi diplomatice,caligrafiate cu pana omului de gust care a fost Duiliu Zamfirescuşi publicistica, pe care diverse precauţii, inhibiţii, interdicţii auţinut-o departe de ochii cititorului de azi. Pomeneam în numărulanterior (v. O revistă pierdută: Îndreptarea literară (1918), [ înPro Saeculum, X, 1-2 (69-70), 15 ian.-1 mart. 2011], de serialulÎn Basarabia, a cărui republicare n-a fost încuviinţată de un so-vietolatru, aflat în 1987 în fruntea editurii Minerva. Fiindcă maimulţi cititori mi-au cerut să-i dezvălui identitatea, o voi face aici:omul se numea Vasile Ileasă, studiase (lucrase?) la Moscova şia ajuns de pomină în rândurile excelenţilor redactori de carte aiediturii respective din clipa în care a vrut să afle în câte volumear trebui reeditată opera lui Cârlova... De bine, de rău, serialulzamfirescian din vara lui 1918 l-am retipărit în Tribuna în varalui... 1994. Mai sunt însă alte câteva articole politice de mare în-semnătate pentru definirea ideologiei social-politice a lui DuiliuZamfirescu care, conform regulilor internaţionalismului proletar,stau încă sub semnul prohibiţiei. Le re(dau) publicităţii astăzi, cunădejdea că vor putea fi incluse în volumul X al seriei de Opere,aflată totuşi sub sabia lui Damocles – financiarul. Mai adaug, înfinalul acestor necesare precizări, că în transcrierea textelor amrespectat particularităţile stilistice ale autorului, ca şi ortografialui în privinţa numelor străine. În cuprinsul Notelor, am folosit însăortografia în vigoare. Punctele de suspensie, încadrate între pa-ranteze ascuţite, marchează interdicţia cenzurii din epocă.

Isprăvi bulgăreşti

În Academia Română s-a constatat în mod oficial căbulgarii au ridicat, din casa de fier a hrisoavelor, 300 do-cumente slavoneşti, de cea mai mare importanţă, şile-au dus la Sofia.

Protestările celor în drept n-au servit la nimic.Nu ştim la ce vor servi protestările noastre.Ceea ce ştim cu siguranţă este că un asemenea fapt

se numeşte, în bună şi curată limbă românească,«furt», în contra căruia se ridică plină de indignare, opi-nia publică românească şi opinia publică a întregii lumicivilizate.

Dacă necesităţile războiului admit să se ridice, sub

formă de rechiziţie, prisosul de alimente, de rufărie, deîmbrăcăminte, chiar de obiecte de metal, strict necesariifrontului, – dreptul internaţional nu admite atingereaproprietăţii private sub altă formă. Ridicarea obiectelorde artă, produsul muncei intelectuale şi a[l] geniului ar-tistic al unui popor, este considerat ca un delict ruşinosşi infamant; cu atât mai mult ridicarea unor documentecari constituiesc patrimoniul naţional al unei ţări şi suntproprietatea unei înalte Instituţiuni de cultură, ce nu arenici o legătură cu Statul şi care le ţine la dispoziţia or-cărui român or[i] străin ce ar voi să le studieze.

Nu era destul ceea ce făcuseră bulgarii în Dobrogea,cu săpăturile sistematice şi interesantele descoperiri ar-heologice ale d-lui Pârvan, întreprinse tot sub auspiciileAcademiei –, unde au prădat tot, ridicând pietrile şi in-scripţiunile cele mai importante, iar restul lucrărilor dă-răpănându-l în mod vandalic!… Trebuiau să comită şifurtul documentelor de la Academie!

Orce vor face regretabilii noştri vecini, ei nu vorajunge niciodată să distrugă puterea dominaţiunei ro-mâne în Dobrogea şi urmele lăsate de strămoşii noştriîn pământul României transdanubiane.

Iscălesc şi iau răspunderea acestui denunţ, pe caresper că Cenzura, care este şi ea românească, nu-l vaciunti. Confraţii noştri de la INDEPENDENŢA ROMÂNĂsunt rugaţi să-l reproducă, pentru ca străinătatea să-lcunoască.

Duiliu ZamfirescuMembru al Academiei Române

(Îndreptarea, I, 148, 13 oct. 1918, p. 1)

NOTEIndignarea, diplomatic stăpânită, a lui Duiliu Zamfirescu

vizează doar una din „isprăvile” vecinilor noştri din sud: furtulmanuscriselor slavone de la Academia Română. Lista aces-tora este însă mai lungă. Când puhoiul diviziilor (43) duş-mane: germane, austro-ungare, bulgare, turceşti, răzbiserezistenţa celor 23 de divizii româneşti, slab echipate şi ne-susţinute, în ciuda angajamentelor anterioare, de francezi şiruşi, bulgarii au avut pofte speciale. Doreau ca germanii să lepună la dispoziţie Casa Capşa (în ochii lor simbolul decaden-ţei şi luxuriei româneşti), palatul Ministerului de Externe (undese semnase în 1913 Pacea de la Bucureşti), laboratoarele şiBiblioteca Facultăţii de Medicină, care ar fi trebuit să dotezeinstituţia similară de la Sofia şi, bizar lucru, toate planurile ca-selor particulare importante din Capitală, care ar fi trebuit „clo-nate” peste Dunăre.

Generoşi cu măsură, germanii le-au pus la dispoziţieCapşa, după ce confiscaseră în prealabil bogata colecţie devinuri din pivniţe şi instalaţiile luxoase. Elegantul restaurantdeveni, potrivit panoului instalat în balcon, Doma bălgarski ofi-ţiri i voiniţi, iar în interiorul lui, acum mizer, mascat de perdeleveşnic trase, „soldaţi răpănoşi mâncau cu linguri de lemnciorba de fasole din străchini de pământ, aşezate pe elegantemese de nuc acoperite, în loc de feţe de mese, cu hârtie de

restituiri


gazetă.” (v. Const. Kiriţescu, Istoria războiului pentru Întregi-rea României 1916-1918, vol. II, Editura Cartea Românească,1927, p. 11).

În Dobrogea, comportamentul trupelor de ocupaţie a fostşi mai dur, îndeosebi în partea de nord, considerată zonă deoperaţii. Toate monumentele româneşti (statuia lui Mircea celBătrân, bustul lui St. Neniţescu, monumentul omagial dedicatrevenirii acestei provincii la Patria-Mamă ş.a.) au fost rase depe faţa pământului. Sate întregi (e.g. Casimcea) au fost dis-truse integral. Uneltele şi maşinile agricole au fost furate şiduse la sud de Dunăre. S-au practicat deportări masive pentrua micşora ponderea elementului românesc. Săpăturile arheo-logice iniţiate de Gr. Tocilescu şi Vasile Pârvan la Adamclisi(Tropaeum Traiani) au fost vandalizate. Excesele sălbaticei-au indignat până şi pe „civilizaţii” germani, care au trecut ve-chea Dobroge sub administraţia lor de etapă.

Banatul şi amiralul Kolceac

Poporul român e în picioare.Cu bunul simţ al maselor, chemate de împrejurări să

judece – el se ridică împotriva nedreptăţii ce i s-ar face,dacă, la Paris nu i s-ar da frontierele sale naturale.

Modul său de a judeca este de o logică rectilinie.„Am intrat în război alături de Aliaţi, în virtutea unui do-cument iscălit de Franţa, Anglia şi Italia1; ne-am bătutla sânge, până la exterminare, timp de doi ani; am su-ferit cele mai îngrozitoare dureri, rupând 40 de diviziiduşmane, care fără noi s-ar fi năpustit asupra frontuluifrancez; am îndurat toate mizeriile ocupaţiunei străineşi am dat tot ce poate da un popor eroic, – iar astăzi,când Aliaţii noştri se odihnesc, noi ne batem mai de-parte, cum scrie la cântecul nostru:

Ştefan, Ştefan, Domn’ cel MareDin Suceava când el sarePune pieptul la hotare,Ca un zid de apărare.

Armatele noastre aleargă de la Tisa la Nistru ca săse oprească nebunia bolşevistă de a molipsi Europa. Şicând noi facem toate aceste jertfe, pentru înfăptuireaunităţii noastre naţionale, – Europa umblă cu plumbulalbastru prin frontierele noastre roşite de sânge, ca unpictor impresionist, care vrea să facă dintr-o gulie oeroină pudică.”

* * *Aşa judecă poporul nostru, şi are dreptate. Dar toc-

mai pentru că acest popor este eroic şi cuminte, cu ma-rele său simţ de orientare politică, pe care l-a moştenitde la Latini şi cu care s-a strecurat în timp prin toategrozăviile invaziunilor, rămânând curat şi sănătos – toc-mai pentru asta, ne putem adresa lui.

Politica trebilor din afară este un lucru subţire caretrebuie destrămat şi ţesut cu mare îndemânare. Amorulcel mai curat nu duce întotdeauna la căsătorie.

În nordul Rusiei, începe a licări lumina unei vieţi deStat. Amiralul Kolceac2 a grupat împrejurul său lumeadin vechea împărăţie ce a mai rămas cu mintea sănă-toasă, şi merge cu hotărâre, contra bolşevismului. Noisuntem încredinţaţi că amiralul va ieşi învingător.

Nu se poate să continue o stare de lucruri în caredemenţa, furtişagul, crima să fie ridicate la rangul deprincipii de guvernământ. Omenirea asistă, de cinci ani,

la tot felul de infamii, – dar nimeni n-a îndrăznit să sfi-deze bunul-simţ cu atâta impertinentă dezmăţare, caacei siniştri şefi ai revoluţiei ruseşti, cari storcând din ni-hilismul intelectual al lui Gorki3 toată amărăciunea unuigeniu bolnav, au sperat să molipsească întregul poporrus, şi de la acesta, toate popoarele Europei. Muncito-rimea are revendicări. Capitalul trebuie să cooperezepe viitor, în alte condiţiuni, cu lucrătorul câmpului şi alfabricei. Dar trebuie să coopereze. A dărâma şi a fura eun sistem de traiu fără durată.

Cu amiralul Kolceac, Europa, reunită în Conferinţă,e gata să trateze. Ea tratează deja, Franţa, în special,care a împrumutat Rusiei ţariste peste 20 de miliarde,are tot interesul să ajute noul guvern rus. Preocupareade căpetenie a Aliaţilor este să despartă Rusia viitoarede Germania viitoare. Preocuparea de rangul al doileaa Aliaţilor este să garanteze statul polon şi provinciilebaltice, tocmai pentru a despărţi mai mult pe ruşi de ger-mani.

În afară de aceste două puncte cardinale, celelaltecondiţiuni impuse de Aliaţi sunt fără însemnătate.

* * *Dar amiralul Kolceac pune şi el o condiţiune: recon-

stituirea Rusiei în vechile graniţe dinaintea războiului,cu excluderea Poloniei şi a provinciilor baltice. <…>

Noi nu ştim cu preciziune ce face d-nul Brătianu laParis. S-ar părea însă că d-sa se preocupă foarte multde Torontal4. <…>

„Autodeterminarea” este un cuvânt generos, ieşit dinprimele zvârcoliri ale revoluţiei ruseşti şi confirmat deconceptul wilsonian al consultării plebiscitare. Din punc-tul acesta de vedere, Basarabia, prin actul constituiriisale în Republică moldovenească5, la început, şi prinactul unirei din 27 Martie 1918, a redevenit, formal, pă-mânt românesc.

Dar, faţă cu pretenţiunile amiralului Kolceac, noiavem nevoie ca viitorul tratat de pace, care va ştergede pe harta Europei state vechi şi va crea state noi, vamodifica şi va reconstitui, să determine cu preciziuneviitoarele frontiere ale României, din care Nistrul subnici un cuvânt nu poate lipsi.

Europa trebuie să păstreze pentru România de la1919 aceeaşi solicitudine pe care a avut-o în 1856 şi58, – şi aceasta depinde, în mare parte, de noi.

Dacă d-l Brătianu apără Torontalul cu căldura inimeisale româneşti, ţara întreagă îl urmează. <…>

Dacă însă d-sa îşi face din Torontal o platformă pen-tru politica sa internă, – căutând să pună în lumină ne-favorabilă de d-l Take Ionescu – atunci d-l Brătianu numai este un bărbat de stat demn de acest nume.

Noi nu ştim ce a făcut d-nul Take Ionescu la Paris,înainte de sosirea d-lui Brătianu. Dar dacă d-sa a tratatchestiunea Banatului, a examinat-o pe toate laturile şia cântărit-o cu balanţa justelor aprecieri a tuturor inte-reselor României Mari, a dat dovadă că este un adevă-rat om de stat6.

Politica externă nu se face în stradă. ea se pregă-teşte în tăcere, pe baza concesiunilor reciproce, iar re-zultatele sale sunt cu atât mai durabile cu cât răspundmai adequat la toate interesele părţilor contractante.

restituiri


România a făcut sacrificii atât de mari şi atât de evi-dente pentru Aliaţi, încât, dacă ele nu sunt apreciate lajusta lor valoare, trebuie să existe un viţiu organic în tra-tative, a cărui [sic!] răspundere o au plenipotenţiarii săi.

Duiliu Zamfirescu(Îndreptarea, II, 138, 11 iun. 1919, p. 1)

NOTEArticolul lui Duiliu Zamfirescu are în vedere o evoluţie sur-

prinzătoare şi regretabilă a atitudinii Marilor Aliaţi faţă de Ro-mânia. Pentru a-şi asigura colaborarea amiralului Kolceak, încare vedeau – în vara lui 1919 – un restitutor Rusiae, dar şi asârbilor, combatanţi fideli şi necondiţionaţi pentru cauza lor,Aliaţii preconizau schimbări sensibile ale graniţei dintre Ro-mânia, pe de o parte, şi Ungaria şi Serbia, pe de altă parte.

1 Convenţia politică între România şi Antantă privind inte-gritatea teritorială şi frontierele României după război înche-iată la Bucureşti în 4/17 august 1916 şi semnată de miniştriiFranţei, Marii Britanii, Italiei şi Rusiei, prevedea explicit în Ar-ticolul IV traseul viitoarei graniţe:

„Linia de demarcaţie va începe pe Prut, într-un punct alactualei frontiere, între Rusia şi România, în apropiere deNoua Suliţă şi va urca din nou de-a lungul acestui fluviu pânăla frontiera Galiţiei, la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Încontinuare, ea va urma frontiera Galiţiei şi a Bucovinei şi ceaa Galiţiei şi Ungariei până la punctul Stog, cota 1655; de aiciea va urma linia de separaţie a apelor Tisa şi Vişeu, pentru aatinge Tisa în satul Trebusa, în amonte de punctul unde ease uneşte cu Vişeul. Din acest punct, ea va coborî pe talvegulTisei până la 4 kilometri în aval de confluenţa sa cu Someşul,lăsând satul Vásárosnámeny, României. Ea va continua apoiîn direcţia sud-sud-est până la un punct situat la şase kilometrila est de oraşul Debreţin. Din acest punct ea va atinge Crişulîn aval de confluenţa celor doi afluenţi ai săi (Crişul Alb şi Cri-şul Repede). Ea se va împreuna apoi cu Tisa la înălţimea sa-tului Algyö, la nord de Seghedin, trecând apoi, la vest desatele Orosháza şi Békérsamson, la trei kilometri, de care eava forma o mică curbă. De la Algyö linia va coborî pe talvegulTisei până la confluenţa acesteia cu Dunărea şi, în sfârşit, vaurma talvegul Dunării până la actuala frontieră a României.

România se angajează să nu ridice fortificaţii în faţa Bel-gradului, într-o zonă ce urmează a fi determinată ulterior şi sănu menţină în această zonă decât forţele necesare serviciuluide poliţie.” Articolul VI al aceleiaşi Convenţii stipula că „Ro-mânia se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi aliaţii ei, de totce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii, precumşi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Con-ferinţei de pace.” (v. 1918 la români. Desăvârşirea unităţii na-ţional-statale a poporului român. Documente externe(1879-1916), vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu-reşti, 1983, p. 766-767). În comparaţie cu graniţa de azi, sta-bilită prin Tratatul de la Trianon, aceea convenită în vara lui1916 era cu 25-30 kilometri mai la vest şi includea nordul Bu-covinei (cu Cernăuţii), estul Ungariei (cu localităţi ca Beretău,Békécsaba, Gyula, Makó), nord-estul Serbiei (cu aşezări caMakrin, Novo-Miloševo, Kovacica, Biserica Albă, Alibunar,Pancevo, Vârşeţ). În vara lui 1919 prevederile acestei Con-venţii deveniseră practic caduce, reproşându-i-se RomânieiPacea de la Bucureşti semnată de guvernul Al. Marghiloman,omiţându-se însă nerespectarea clauzelor ei de către Franţa(care nu declanşase o ofensivă puternică pe frontul de la Sa-lonic) şi de către Rusia (care la 3 martie 1918 semnase larându-i cu Germania Pacea de la Brest-Litovsk).

Premierul României din acea perioadă, energicul şi inteli-gentul I.I.C. Brătianu, nu a ezitat să le spună Aliaţilor adevărurineplăcute pentru ei şi să ceară respectarea ad litteram a Con-venţiei. N-a angajat, de asemenea, România într-o aventură

falimentară pentru a-i sprijini pe Kaledin şi îndeosebi pe Kol-ceak, care, cu tipica trufie ţaristă, cerea restabilirea Rusiei înfrontierele ei antebelice, ce înglobau, fireşte, şi Basarabia.

2 Aleksandr Vasilievici Kolceak (1873-1920), amiral rus, fi-gură proeminentă a taberei albgardiste în timpul Războiuluicivil din Rusia (1917-1920). Deşi Duiliu Zamfirescu credea învictoria acestuia, după succese efemere, amiralul a fost învinsîn 1919, în Siberia, prins, condamnat la moarte şi executat.

3 Maxim Gorki (1868-1936), prozator rus. Zamfirescu îiaprecia scrisul. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu din 29ian./11 febr. 1902 figurează aceste rânduri: „Un autor nou,Gorki, crede că sensul adevărat al vieţii trebuie căutat în Fru-museţe şi Energie şi că fiecare moment al existenţei noastretrebuie să tindă către un scop superior. Care să fie acestscop?... Nu ştim. Poate continua perfecţionare morală a indi-vidului.” (v. Duiliu Zamfirescu, Opere VII. Ediţie îngrijită, studiuintroductiv, note, comentarii şi indice de Al. Săndulescu. Co-respondenţă A-M. Universitatea Bucureşti, Academia de studiisociale şi politice, Institutul de Istorie şi Teorie literară „G. Că-linescu”. Col. Scriitori Români, Editura Minerva, Bucureşti,1984, p. 438.) În vara lui 1919 acest entuziasm părea a sefi domolit.

4 Torontal, comitat bănăţean în vechea Austro-Ungarie.Potrivit Convenţiei din 4/17 august 1916 ar fi intrat împreunăîn comitatul Timiş în componenţa României. Prăbuşirea Aus-tro-Ungariei în toamna lui 1918 a facilitat acţiunea sârbilorcare – ajutaţi de francezi – au ocupat milităreşte întregulBanat şi au introdus un regim dur (dizolvarea consiliilor naţio-nale, dezarmarea gărzilor naţionale, arestarea şi întemniţareaunor lideri politici, demontarea căilor ferate, împiedicarea de-plasării delegaţilor români la Adunarea de la Alba Iulia de la 1Decembrie 1918, interzicerea apariţiei unor ziare ş.a.). Pre-tenţiile lor de a anexa integral Banatul erau contrazise de rea-lităţile demografice: populaţia localnică număra 582.000 deromâni faţă de numai 263.000 sârbi. În faţa acestei situaţii, re-vendicările sârbe s-au mărginit la partea de vest a Torontaluluişi la sudul Timişului, care includea importantele oraşe româ-neşti Vârşeţ şi Biserica Albă. Premierul român I.I.C. Brătianua desfăşurat o susţinută activitate în direcţia respectării decătre Marii Aliaţi a stipulaţiilor Convenţiei din august 1916.Acuzele învăluite pe care i le aduce Duiliu Zamfirescu, ave-rescan de frunte, deci inamic politic, sunt nefondate. Presiu-nile americane, italiene au favorizat până la urmă trasareaunei linii de frontieră care e în vigoare şi astăzi.

5 Republica Democratică Moldovenească a fost procla-mată la 5 decembrie 1917. Ion Inculeţ, fost comisar bolşevicîn care s-a redeşteptat instinctul naţional, a devenit primul pre-şedinte al noului stat.

6 Supoziţiile lui Duiliu Zamfirescu sunt în acest caz ero-nate. Deşi a înfiinţat la Paris Consiliul Naţional al Unităţii Ro-mâneşti şi a avut o importantă contribuţie în câştigarea unorînalte simpatii pentru cauza românească, Take Ionescu a fostcel care a spart „frontul fermităţii româneşti” (dirijat dinamic şicompetent de I.I.C. Brătianu), acceptând împărţirea Banatuluicu sârbii. Pentru asta a fost considerat în Apus „Marele Euro-pean”. Până la urmă raporturile lui Duiliu Zamfirescu cu TakeIonescu s-au înrăutăţit, cei doi sfârşindu-şi vieţile ca ireductibiliinamici.

* * *P.S. Întâmplarea, categorie filozofică mult apreciată de

Duiliu Zamfirescu şi implicată frecvent în soluţionarea unor di-leme epice ale romancierului (opţiune care a stârnit nemulţu-mirea unor critici precum Ilarie Chendi şi Valeriu Cristea), afăcut să-l întâlnesc zilele trecute la Biblioteca Academiei Ro-mâne pe laboriosul istoric literar Nicolae Scurtu. Citise studiulmeu dedicat revistei Îndreptarea literară şi m-a informat căeste fericitul deţinător al celor trei numere apărute din publi-caţia cu pricina. Felicitându-l pentru valoroasa achiziţie, îl invitcolegial să facă publică dovada afirmaţiilor sale. (I.A.)

atitudini


Aş fi vrut să încep acest articol cu un alt titlu, „Nimicdespre Breban”, dar prea e la modă un astfel de începutşi e folosit de toţi ucenicii în criticuşăreală. Aşadar, amoptat pentru ceva mai neutru. Ei bine, ideea de decon-spirare a sistemului de dinainte de ’89 în toate mahala-lele ex-comuniste (Imperiul vorbeşte mereu despreEuropa periferică sau de Est, identificând cu mărini-moasă condescendenţă partea leneşă a societăţii deconsum galopant!) a pornit chiar înainte de a cădeazidul Berlinului. Dar la nemţi avea o clară justificare: seadunau la un loc, ca ţară, şi doreau a şti pe cine potpune bază. La noi, treaba s-a făcut ca de obicei, pe submasă şi la nevoie. A apărut un organism nesăbuit, um-plut repede cu inşi puşi să acopere şi să descopere laordin – folosiţi, manevraţi sau manipulaţi ei înşişi, cumvă place, căci dosarele lor nu au dispărut, le vom aflaşi pe ele, dar chestia nu ne va mai încălzi cu nimic! –, afost editată un fel de carte albă (de ce nu neagră saualbastră?) a securităţii, care de-abia ridica un colţ al co-vorului, dar funcţiona ca un avertisment şi au fost datepublicităţii diverse persoane incomode. Inşii puşi încapul trebii şi în fruntea acelui organism nesăbuit,cnsas denumit, nu aveau nicio cădere şi nicio compe-tenţă pentru locul pe care-l astupau în detrimentul al-tora, mult mai buni şi mai îndrituiţi să-l ocupe decât ei.Că erau aproape toţi membri ai fostului partid unic (Par-tidul Comunist Român, adică), mai treacă, meargă, darasupra tuturor plana prezumţia de colaborare cu diverseservicii de spionaj sau chiar şi cu Securitatea noastrăpatriotică şi locală. Că doar nu eu eram invitat pe la di-verse ambasade şi nu eu mă plimbam prin Parcul Fie-răstrău cu homalăii olandezi, asta înainte de sfârşitulanului revoluţionar 1989! (Aici un mic parantes: dacăsunteţi atenţi şi mai aveţi şi memorie, Olanda, fie direc-tamente, fie prin nu-ş‘ ce comisari buzaţi s-a declaratmereu împotriva noastră, a cerut rapoarte şi proporţii,a blocat aderări şi integrări etc. Calvini ca şi ungurii re-prezintă, zic cunoscătorii, interesele acestora prin rico-şeu. Aşa o fi, că prea se nimereşte!). Iar dacă mai şiîncercam să strecor epistole pe la diverse radiouri debandă Est dinspre Vest, nu ştiu de mai efectuam navetaatât de tânăr şi de liniştit!

Cine nu a trăit din plin anii socialismului real nu ştiecă oricine putea fi învinovăţit şi apoi şantajat – fireşte,cei care se aflau politic pe altă baricadă sau cei carecălcau pe bec din diverse motive –, că orice deplasarepână şi în Bulgaria, dar nu ca turist, trebuia pregătită şiapoi povestită în scris – ca şi acum şi ca peste tot înlume –, că orice semnătură, fie şi pe un stat de plată lavreo revistă de cuvinte încrucişate editată de teatrelesau de cluburile de fotbal din provincie putea fi folosităca aderare la organul represiunii (cunosc cazurile unor

colegi care au trecut prin asta, cu surdina de rigoare asuspiciunii că de ce se ocupau taman ei de redactareaa aşa ceva!), că orice convorbire banală putea fi redatădin mai multe surse şi din tot atâtea puncte de vedere.Desigur, se poate pune totul în cârca sistemului totalitarce încerca să-şi cunoască şi să-şi controleze supuşii,dar orice stat, cât de democratic ar fi el, procedează lafel cu subiecţii lui.

Nicolae Breban era cunoscut ca un personaj inco-mod, arogant, cinic, irascibil, megaloman. Cel puţin aşase dovedea la prima vedere. Mi-amintesc şi acum deprima lui apariţie la un cenaclu al facultăţii noastre, cândîl adusese Crohul (Ovid S. Crohmălniceanu, mentorulnostru) şi îşi expusese extrem de deschis părerea des-pre proza românească din care nu-l reţinea decât pe„Liviucă”! Rebreanu, fireşte! Iconoclast fiind, mărturi-sesc că-mi plăcea. Peste destui ani, trecând împreunăşi prin nişte nopţi de pierdere, mi-am dat seama că, ai-doma oricărui timid şi vulnerabil sentimental, îi plăceasă braveze. Puţini oameni de mare punctualitate şi demare probitate am întâlnit în viaţa mea, iar Nicolae Bre-ban face parte dintre aceştia. Deşi vorbeşte mult, aca-parează asistenţa şi nu-i prea place să-l întrerupi, teascultă cu atenţie, citeşte ceea ce-i oferi şi ţi se adre-sează întotdeauna cu dumneata. Ca meseriaş este, in-discutabil, unul dintre cei mai importanţi prozatoriromâni şi are cel puţin trei cărţi ce pot fi considerate capde operă. Ca orice scriitor adevărat, şi când nu aredreptate este spumos şi interesant şi mai întotdeaunaai ce învăţa de la el. Am asistat cândva la un dialog pre-lungit cu Fănuş Neagu, alt versant literar inconfundabil,din care au ţâşnit aşchii de inteligenţă şi sclipiri de limbăromână. Mai mult, am să ţin minte cât oi trăi ce cuvintefrumoase şi drepte a folosit despre mine la Paris, decia vorbit şi despre altcineva, spre deosebire de 98% din-tre scriitorii români care nu vorbesc decât despre ei în-şişi şi chiar spre deosebire de ceea ce se spune despreel însuşi.

Şi aici vin cu o descifrare a principalei acuze surve-nite în vremea din urmă şi aşezată peste dânsul: folo-sirea ca agent de influenţă. Ca să fii agent de influenţănu e necesar să fii agent, după mine, ci să şi ai influ-enţă. Ce mare influenţă, în cazul nostru, a avut un omcare a plecat singur, cu filmul subsuoară, la Cannes, s-alepădat de cece al pecere şi care a publicat câteva cărţila Flammarion? Astăzi, alde Lungu, Sociu, Adameş-teanu, Horică al meu au câte trei, patru şi chiar maimulte cărţi apărute la Gallimard, şi? Breban a încercat,după câte ştiu, să dea o coerenţă exilului românesc pa-rizian, cel mai performant – Parisul a fost, şi poate cămai este în continuare, capitala culturală a lumii! – darşi cel mai mofturos! Am zis exil, aşa cum se exprimă ad-

Nicolae Iliescu

DISTILAREA DEGRADATĂ

atitudini


mirabil un alt foarte bun şi cald camarad de-al nostru,George Astaloş, exil, emigraţie! Românii nu constituieo diasporă, nu sunt solidari nici la ei în ţară şi nici afară!Cultură tânără, popor întinerit mereu şi cu veleităţi în-cropite, după ureche, uită de cele mai multe ori de undea plecat şi deseori calcă în străchini nepermis. Imagineade astăzi este de cel puţin zece ori mai proastă decâtaceea confecţionată pe vremea lui nea Nicu! Înainte nutrecea graniţa dinspre Vest chiar oricine, şi deşi pestepatru cincimi aveau temă de spionat de acasă, nu eraude calitatea mitocanilor exportaţi de curând. De exem-plu, nemţii rămâneau ardeleni, iar evreii plecaţi de aicideveneau în aliaua lor români! De aceea, cine s-a rea-lizat la Paris a făcut-o în general uitând că e român şipe cont propriu. Iar şleahta celor ce blodogoreau la„Free Europe”, post de propagandă vetustă din pano-plia Războiului Rece, deşi nu aveau nici cea mai micăînsemnătate, subminau prin intrigi meschine orice în-cercare de ieşire din rând. Când nu erau ei înşişi cu voiede la Agie! Cazul împingerii lui Eliade împotriva lui PetruDumitriu este notoriu şi în aceeaşi măsură penibil! Noinu suntem ruşi, nu suntem polonezi, nu suntem unguri,nici măcar albanezi, care fac tot ce pot pentru impune-rea lui Kadare, fost apropiat şi el de Hodxa, dictatorullor cu studii în Franţa şi Belgia! Am citit, am scris şi amspus-o deseori, în numeroase ocazii, că traducătorii luiSoljeniţân s-au ocupat vreme de douăzeci de ani depregătirea pentru tipar a textelor scriitorului, înainte dea primi Nobelul. Şi Soljeniţân, de nu mă înşală memoria,a revenit în Rusia şi s-a pronunţat în contra societăţiioccidentale care numai la valoare materială se uită!

Orice scriitor, oriunde s-ar afla el şi în orice limbă arscrie, are aceleaşi orgolii, are aceeaşi bună impresiedespre sine şi nutreşte aceeaşi speranţă a întâlnirii cugloria. Sigur că scriitorul român avea un statut special,imitat la scara noastră după marele imperiu vecin de laRăsărit, şi o sumă de privilegii nomenclaturiste, dar nunumai Breban, ci toţi laolaltă, chiar şi unii debutanţicare, ca la orice debut, primesc la notă un punct saudouă în plus. Prin ce este detestabil neica Breban şi dece sunt absolviţi colegii noştri mai tineri, Groşan şi IoanEs. Pop? Cazul lor mi se pare mult mai trist şi mai pro-vincial, informatori din tinereţe din dorinţă de parvenire,cu nume conspirativ şi cu semnătură conştientă, se tre-zesc după două decenii şi încearcă să minimalizezevina. Repet, nu ştiam, dar bănuiam tot despre toţi amiciiardeleni veniţi la Capitală, oraş închis pe timpii aceia,direct în redacţii şi procopsiţi şi cu apartamente. Pluscă aveau voie să scrie ceea ce nu oricine avea, şi nuoriunde, în reviste elitiste vezi Doamne sau în cele con-fecţionate special pentru străinătate, plus plecările şi so-sirile – e adevărat, nu atât de multe şi de diverse cadupă ’90! Eu, după ce am terminat cu naveta şi suplini-rile, am primit întâi o garsonieră la Policolor şi apoi unapartament cu două camere în Crângaşi, prietenul şivecinul meu de scară, Mircea, şi-a cumpărat un apar-tament tot de două camere în Ghica Tei, prin oclpp, cubanii de pe cărţi şi ajutat parcă şi de modeştii săi părinţi,Traian la fel, prin Floreasca, George şedea cu ăi doicopii ai lui la trei camere, în Militari, Costi stătea pe Mo-

muleanu, Gelu în Colentina, iar Sorin, Ioan, Cristi, Ha-nibal prin Drumul Taberei. Fireşte, nu are nicio relevanţăşi niciodată nu mi-am dorit case înalte, funcţii străluci-toare şi zorzoane de trecut în cartea de vizită şi nici cei-lalţi nu cred că au nutrit astfel de gânduri – probatimpului a dovedit-o, nu vorbesc din frustrare sau nunumai din. Dar decenţa minimă şi educaţia ar fi trebuitsă-i alimenteze pe aceşti colegi cu ceva mai multă dis-creţie. Şi dacă tot ar fi vrut să facă mărturisiri, nu înţelegcine i-a oprit din 1990 până azi? Şi unul dintre ei o faceacum, frizând remuşcarea, când se zice că se apropiecutare decoraţie? Iar altul îşi facsimilează pe blog cer-tificatul de bună purtare de la cnsas, fiindcă are o func-ţie administrativă în noua securitate? Şi sunt căinaţi că,deşi talentaţi, uite cum stăteau sub vremi! Ba, mâine,poimâine îşi vor face şi titlu de glorie din turnătorie, eraucineva şi erau luaţi în seamă! Nu, greşit, li se adăugaupuncte peste medie tocmai din pricina ataşamentului lorla agenţia de supraveghere politică!

Fireşte că toată astă răfuială este întâi de toate po-litică. Breban este o personalitate a vieţii noastre cultu-rale şi nu numai, nu este un fan băsescian, ba chiardimpotrivă, el a candidat la funcţia de preşedinte debreaslă scriitoricească şi se poate să mai aibă intenţiade a o face. Ba chiar şi la Nobel a candidat! Desigur,din partea noastră, a românaşilor şi cu şansele bine-cu-noscute. Mai este şi membru titular al Academiei Ro-mâne, nu doar corespondent! Suficiente motive deinvidie.

Un ultim paragraf. Cnsas-ul te verifică la cerere, darşi la cererea altora, iar o minimă eleganţă îi impune săte anunţe întâi de toate pe tine. Ideea de ne vedeaeventualele dosare i-a venit conducerii US şi consiliuluiacesteia din legislatura trecută, când făceam şi eu partedin el. Pe mine, de un an de zile, nu m-a anunţat nimeni.Am primit, datorită amabilităţii doamnei Adriana Stoica,şefa de cabinet a preşedintelui Uniunii Scriitorilor, cumare rapiditate, o copie a adeverinţei eliberate în fe-bruarie 2010 şi am putut-o vizualiza şi pe site-ul între-prinderii de verificare de mai sus. Site foarte pripitexecutat, din dialoguri şi din cărţi de memorialistică,foarte sărac în documente propriu-zise, redactat prost,cu formulări şablonarde şi ininteligibile. Unii dintre am-ploaiaţii de acolo chiar fac de râs instituţia, cum esteaceastă incompetentă denumită şef de departament deinvestigaţii şi numită Nagâţ! O istorie corectă şi neco-rectată politic a comunismului şi a Securităţii în Româ-nia nu cred că se va face în următorii douăzeci, treizecide ani sau şi mai bine. Nu trebuie să se perinde pescena vremii cel puţin două generaţii născute fără con-strângeri şi prejudecăţi, ci cel puţin două generaţii dedascăli care să fie capabili să educe alumnii respectivi!Acum, de pildă, nu este nici măcar definit cum se cadetermenul de colaborator. Se face confuzia mai degrabăcu sursa din gazetărie, colaborator fiind desemnată per-soana ce dă relaţii despre ceva, nicidecum un specialistal turnătoriei, cu nume de cod, cu semnătură pe decla-raţie şi pe statul de plată şi, mai ales, cu deloc modesterealizări social-profesionale. Până atunci, totul nu parea fi decât o simplă răfuială searbăd regizată!

atitudini


Timp de aproape patru decenii, şi datorită faptuluică, prin vrerea destinului, m-am născut în localitatea încare marele poet naţional Octavian Goga îşi doarmesomnul de veci, m-am preocupat pentru a contribui lamai buna şi obiectiva cunoaştere de către contemporania vieţii tumultuoase şi activităţii extrem de complexe şidiverse a „poetului pătimirii noastre”. În acest scop, amcercetat, atât cât mi s-a permis şi când mi s-a permis,până să intervină reprezentanţii cenzurii vechiul regim,speriaţi de posibilitatea aflării adevărului legat de poetulşi omul politic Octavian Goga (fapt care contraveneaplanurilor lor de a-l menţine într-un convenabil con deumbră, care să justifice etichetările folosite în mod cu-rent de propagandiştii vremii din rândurile presei lite-rare, continuaţi, din păcate, şi azi de diverşi trepăduşiliterari, deranjaţi de prestigiul de care se mai bucurăpoetul), am studiat documentele rămase în arhiva de laCiucea, dar şi sute de publicaţii, articole, studii, cărţi etc.Am valorificat aceste cercetări într-o teză de doctorat,în numeroase articole, risipite în presă, începând dinanii 80 ai secolului trecut şi până în prezent, precum şiîn mai multe volume de istorie literară, care s-au bucu-

rat de o favorabilă receptare de o bună parte a criticiiromâneşti actuale. Am descoperit şi dat publicităţii faptenoi, necunoscute, legate de biografia şi activitatea poe-tului şi omului politic Octavian Goga. Am clarificat, credeu, activitatea desfăşurată de el ca profesor al Univer-sităţii clujene, membru şi vicepreşedinte al AcademieiRomâne, preşedinte al Societăţii aurifere „Mica” de laBrad, ca şi o serie de aspecte referitoare la uciderea sa,prin otrăvire, din porunca regelui criminal Carol al II-lea.

De asemenea, am readus în discuţie, cu contribuţiiimportante, legăturile poetului cu Francmasoneria.

Pentru a fi util tuturor celor ce se apleacă asupra vie-ţii şi operei lui Octavian Goga, am întocmit, ajutat dedistinsa bibliotecară Angela Monica JUCAN, de la Bi-blioteca judeţeană „Petre Dulfu”, un volum masiv, de1102 pagini, în format A4, consacrat bibliografiei opereişi personalităţii gogiene1.

În anul 2007, am publicat volumul Goga şi Francma-soneria2 în care am inclus şi studiul consacrat raportu-rilor dintre poetul şi politicianul Octavian Goga şiaceastă organizaţie secretă. Studiul respectiv l-am pu-blicat, cu noi date şi completări, şi în alte volume sauca articole de sine stătătoare în reviste şi în publicaţiion line.

Având în vedere faptul că, în continuare, acord aten-ţie la tot ce se publică, în ţară şi peste hotare, în legă-tură cu poetul, urmăresc constant publicaţiile şi cărţilece conţin materiale legate de Octavian Goga. Mai zileletrecute, prin bunăvoinţa distinsului scriitor şi director derevistă Gheorghe Neagu, din Focşani, am primit revista„Oglinda literară”3.

Ca de obicei, din momentul primirii, m-am grăbit săo răsfoiesc. Am descoperit astfel, la pagina 6945, arti-colul „Octavian Goga – Masonul”, semnat de o oare-care Monica Bold. În primul moment, având în vederecă lucram la revizuirea cărţii mele, în ideea publicăriiunei noi ediţii, m-am bucurat că, iată, şi altcineva, com-plet necunoscut mie, era preocupat de acest subiect.Stupoare, însă. În locul unui text propriu, persoana caresemna articolul a recurs la un ruşinos furt. În realitate,articolul pe care îl semnează cu neruşinare această Mo-nica Bold nu este altceva decât o preluare completă, cupunct şi virgulă a unei părţi a textului meu din volumulmenţionat.

Probabil că pentru a evita să se observe hoţia ne-mernică la care a recurs, individa a decis să preia textulfără partea lui de început din carte. În volumul meu, tex-tul consacrat acestei teme se află la paginile 87-102.

Monica Bold îmi fură, integral, textul cuprins între pa-ginile 90-93 ale cărţii mele. E vorba de plagiat, nu de opreluare a unei părţi din textul meu şi includerea luiîntr-un studiu propriu sau eventual vreun comentariu

Dan Brudaşcu

UN PLAGIAT RUŞINOS

eseu


consacrat aceleiaşi probleme. Hoţia este făcută cu in-tenţie, întrucât, sperând, probabil, că nu se va afla ni-ciodată despre faptele ei reprobabile, Monica Bold nuaminteşte absolut deloc sursa preluată samavolnic.

Şocat de descoperire, l-am sunat la telefon pe dlGheorghe Neagu spre a-i semnala cele descoperite şia cere explicaţii. Pus într-o situaţie de-a dreptul jenantă,distinsul scriitor vrâncean mi-a explicat că regretă celeîntâmplate. Crezuse că această Monica Bold, fiindcadru didactic la o universitate, nu a recurs la o hoţiedescalificantă, ci a scris un text personal despre un su-biect puţin abordat de exegeţii şi istoricii literari de azi.

Având în vedere gravitatea gestului acestei per-soane cu vădite intenţii infracţionale, de vreme ce nuaminteşte, nici din greşeală, de unde s-a inspirat şipreia, fără acordul meu şi publică sub numele ei un textpe care l-a preluat integral, fără să schimbe măcar osingură virgulă, dintr-o carte publicată în urmă cu maibine de 4 ani, am decis să aduc la cunoştinţa opinieipublice acest fapt reprobabil.

Voi informa despre această hoţie ordinară şi univer-sitatea la care lucrează această persoană. În plus, îi voicere socoteală în justiţie pentru acest plagiat care odescalifică, cel puţin moral, pe făptuitoare.

În plus, semnalez această hoţie, cu intenţie, şi revis-telor şi publicaţiilor literare din ţară spre a decide sin-gure dacă, în viitor, vor mai accepta, printre colaboratorii

lor, o persoană care urmăreşte să-şi clădească carieraşi opera pe furt şi hoţie.

Note1 Aducând acest proiect la cunoştinţa preşedintelui Aca-

demiei Române, dl. academician Ionel HAIDUC, Domnia Sam-a anunţat că prezidiul Academiei Române a luat decizia pu-blicării acestui volum pe spezele Academiei în Editura Acade-miei. Am trimis, pe un CD, încă din 2009, întregul material,fiind contactat de câteva ori de persoane din stafful Editurii.Volumul ar fi trebuit să apară în anul 2011 şi pentru a marcaîmplinirea a 130 de ani de la naşterea poetului. Din motive pecare nu le cunosc, până la urmă, deşi exista o hotărâre a Pre-zidiului Academiei Române în acest sens, Editura Academieinu a mai onorat realizarea acestui volum. O secretară a Edi-turii îmi cerea, la un moment dat, să asigur suma de660.000.000 de lei, cât estimaseră dumnealor că ar repre-zenta publicarea a 1000 de exemplare. Nu am de unde pro-cura aceşti bani, aşa că nu am mai insistat. Pe nimeni nu ainteresat vreodată timpul cheltuit de mine de decenii pentruadunarea întregului material cuprins în volum. Este destul deevident că, deşi poetul a fost, în trei mandate succesive, vi-cepreşedinte al Academiei Române, această instituţie nu pareinteresată în demararea unui proces de recuperare a opereiliterare şi jurnalistice a lui Goga sau în publicare unor lucrăride sinteză consacrate acestuia.

2 Vezi Dan BRUDAŞCU, Goga şi Francmasoneria, Cluj-Napoca, Editura SEDAN, 2007.

3 „Oglinda literară. Revistă de cultură, civilizaţie şi atitu-dine”, anul X, nr. 113, mai 2011.

În „Despărţirea gemenilor”, cartea sa eseistică, cuabordări originale despre fenomenul teatral („UNITEXT”– 2006) – carte ce ar merita un comentariu aprofundat– Sebastian Vlad Popa începe prin a asocia inextricabilentelechia dramei cu Timpul.

(„Breviar la timpul deplin” e primul şi cel mai lung din-tre eseuri).

Voi cita un fragment mai întins – pentru că prin lentilalui poate fi abordat, ca un fel de calchiere în esenţă, unconcept ce aparţine unui alt scriitor şi teoretician: MarinMincu. Şi anume, conceptul de autenticitate (a scriiturii),în cea de a treia accepţie a sa pe treptele istorizate aleteoriei literare.

Zice, aşadar, iniţial ironic, Sebastian Vlad Popa: „…Înţelegem că viaţa cea adevărată nu e un monopol alfiinţei depline, ci al virtuoşilor ponderaţi, a celor încă

slabi şi înfrânţi de obstacole. Pentru ei lucrează idealulumanist, amânându-se pe sine la nesfârşit. Prin joculacestei iluzii înculcate spiritului de coabitare, timpul de-plin al realului ni se comunică sub impresia unui deplininert, în marginile căruia musteşte viaţa cu noi toţi şi cutoate nedesăvârşirile noastre. Absenţa din realitate esteridicată la rangul virtuţii celei mai reprezentative. A con-templa (realitatea) devine pentru a supravieţui (în nu-mele realităţii) cel mai demn de dispreţ lucru. Scenariilemistice amână şi ele fiinţa deplină, cântărind certitudi-nea de după absenţa de-acum./ …/ Totuşi, cum pot fipuse de acord aceste delicte ale prezentului amânat curealitatea, a cărei singură dimensiune esteprezentul/prezenţa?/ În nici un fel. De vreme ce realita-tea nu e posibilă, ci prezentă, ea ni se desvăluie odatăabolit sensul oricărei căutări./ … Liberă de raţiuni stra-

Jeana Morărescu

„AUTENTICITATEA SCRIITURII” –CONCEPT EXTENSIBIL ŞI LEGITIMABIL

ÎN ARTELE INTERPRETATIVE

eseu


tegice, conştiinţa prezentului (sau a prezenţei) e spon-tană şi revelată. Eul discerne în noianul de fenomeneun raport fix, singurul pe care nu-l mai poate arbitra înnici un fel: Dintre evidenţele contrarii şi complementare/… Numai diferenţele radicale fac legitim echilibrul/ Aşa-dar, eul se realizează deopotrivă prin unitate şi partici-pare la ordinea existenţei. În tensiunea dintre ireductibilşi apartenenţă se reiniţiează sensul de mişcare (todrama) al conştiinţei care este prezent. Numim acestsens dramatic de vreme ce nu are punct de ajungere,de relaxare, deci de dez-integrare, ci se obţine pe orbitade gravitaţe a contrariilor// Câtă vreme se menţine?Cum poate fi câştigat sensul acesta? Întreabă inocenţapervertită de căutări. Uneori, nu mai mult decât o frac-ţiune de secundă şi e destul dacă dăm acestui timp dra-matic numit prezent un statut vertical şi revelat. Însăvaloarea lui de tezaur e nulă, nu poate fi nici conservatnici repetat, nici sporit prin acţiuni speculative/ …/ Sin-gura valoare construită şi continuă a prezentului o dăconştiinţei puterea de a întâmpina realul, oricum s-ar în-făţişa, cu limpezimea gravă a unei dicţiuni interioare:da, a fi prezent, a nu cădea victimă prezentului amânat./Nu există altă valoare a timpului integru, revelat şi in-terpretabil (iar nu a timpului orizontal care curge dinspreo istorie pierdută înspre una posibilă), decât conştiinţaîn câmpul contrarilor reconvocate la sfera congenialităţiilor!”.

Mi se pare că aflu în aceste rânduri o inconştientă„prefaţă” la amintitul concept al lui Marin Mincu, prin ple-doaria pentru vectorul vertical – sau ca să zic aşa,„transcendentalizat”, al timpului prezent (non-dezinte-grabil şi neperimabil) al realului, atunci când e surprinsde conştiinţă (revelat), vector aflat pe orbita dintre eu şirealitatea externă a acestuia: o orbitare în sine, ne-având punct de ajungere – dar care justifică „setea dereal” ca prezenţă („vie”) în „scriitură”, a unor conştiinţeauctoriale.

Ce este autenticitatea scriiturii în viziunea teoreticăimpusă de Marin Mincu?

Este însăşi viaţa în sine a actului scriptural. Nu„viaţa” celor înfăţişate de aceasta, nici „autentificarea”faptelor/actelor exterioare sau interioare ca „semnifi-care” existenţial/fenomenologică (versus fapte-acte ne-semnificative), în sens camil-petrescian. Există încâmpul culturii române, trei etape de promulgare a lui,a acestui concept de autenticitate, înzestrat cu atributede validare axiologică.

Etapa „Eliade-Cioran” – ce reclamă regăsirea, înscriitură, a pulsului vital al faptelor/personajelor ce facobiectul ei.

b) Etapa „camilpetresciană”, polemică faţă deprima – ce reclamă autentificarea în conştiinţă, ca sem-nificare „transcendentală” a actelor/personajelor ce facobiectul scriiturii.

c) Etapa Mincu – ce mută „flachul” de pe obiec-tul scriiturii pe subiectul auctorial – care însă, nu poatesă apară niciodată în nuditatea lui, ci întotdeauna im-pregnat de „obiectul” – pe care l-a captat din realitateaexogenă lui – sau luându-se pe sine ca obiect autos-crutat. El este cel care realizează contopirea cu realulşi oferă „semnătura” subiectivă în scritură, a re-consti-

tuirii acestuia. Or, auto-surprinderea pulsaţiei subiectale e realiza-

rea (perceperea) unei „oglinzi a oglinzii ce oglindeşte”.E o pulsiune procesuală care se va menţine în fibrascripturală, odată procesul scriiturii încheiat, ca memo-rie a pulsiunii lui. Ea devine resuscitabilă in vivo în actululterior al lecturilor. Acest nivel de autenticitate apare caunul integrator, el putând îngloba foarte bine şi nivelelede autenticitate deja enunţate, a căror decriptare teore-tică s-a realizat istoric.

Actul scriptural, pe măsură ce pulsiunea lui mintal-afectivă devine scriitură, moare în scriitură dar în ace-laşi timp se şi imortalizează în aceasta. Ceea ce elimortalizează este prezentul (lui) şi prezenţa cu toatăîncărcătura informaţională triplu-etajată).

Trebuie să admitem însă, că prezentul revelat teo-retizat de S.V. Popa e totuşi infim ca „secvenţă de timp”.Căci dacă „dicţia interioară” aparţine eului (subiectului)– care îşi înregistrează relaţia cu polaritatea inversă lui:„operatorul de apartenenţă” al realului, „prezentul verti-cal” durează atât cât durează tensiunea reciprocă aacestora, unul către altul. Momentul întâlnirii – care eo „copulare”, implică deja „feed-back”-ul, co-integrarea,adică returnarea „efigiei” timpului deplin în timpul ori-zontal „invalidat”. Ceea ce devine dramatic, nu e miş-carea pură – fie şi între contrarii complementare, cico-integrarea lor. (De aceea şi intuiţia lui Ion Barbu: „Căvinovat e tot făcutul – şi sfânt doar nunta, începutul”).În câmpul conştiinţei poate să apară un „Eidos al pre-zentului pur”, întrucât conştiinţa înregistrează tensiuneaintegratoare – nu şi realitatea emitentului obiectiv de in-formaţie, ca element „oglindit”. Iar când o integrează şipe aceasta, co-integrarea e deja realizată şi realul inte-grat e deja o memorie. Ceea ce noi trăim, nu e niciodatăprezentul – ci memoria lui imediată. Pentru cursivul tim-pului orizontal, tensiunea eului către timpul vertical esteceea ce pentru o particulă sau cuantă integrată într-odirecţie de undă, constituie în fizică spinul: o tensiuneîn răspăr cu cea a vectorului de orientare a undei. „Spi-nul este tensiunea unei memorii a particulei: memorialegăturii ei magnetice din staza iniţială subcuantică ceera continuificată. „Spinul” este vectorul „transcenden-talizat” al particulei – şi existenţa lui e dramatică pentrusensibilitatea acesteia.

Se poate deduce că nimic din ceea ce este fiinţialnu (se) poate dura într-o unică dimensiune – „orizon-tală” – sau „verticală” – a timpului. Acesta e dialectic –şi chiar dacă autenticitatea scriiturii are drept caracte-ristică esenţială revelarea realităţii ei spinale, ca ten-siune intimă specifică a eului, scriitura n-ar fi posibilă ca„înlănţuire cursivă” numai prin aceasta.

Dar poate că mai mult decât actul scriiturii, conceptulde autenticitate a ei, care, prin extensie poate deveniconceptul de autenticitate a actului creativ, în genere,poate fi depistat şi examinat în câmpul tuturor artelor –şi mai cu seamă în artele interpretative – în care inter-pretarea timpului „subiectal” (şi subiectiv) este directă,fără ca acesta să mai necesite „semiotizarea” lui ca me-morie. Prezentul creativ în aceste arte este transmis „îndirect” – conectat la canalele recepţionere.

Dincolo de construcţia mentală anticipativă a unui

eseu


rol într-un spectacol de teatru, spre exemplu, sau a con-cepţiei asupra unei partituri, etc – construcţii ce asigurăeşafodajul semantic al creaţiei pentru timpul ei „orizon-tal”, (desfăşurat), cu fiecare infinitezimală „prezenţă” aeului care interpretează, în „cămările” acestor construc-ţii se va impregna „ductul” temperamental de moment,orientat, bine-înţeles spre finalitatea semantică dinainteasigurată, dar beneficiind încă de un spaţiu de marjă în„coloratura” lui subtilă, cu diverse posibilităţi de „juisare”emoţională sau chiar mentală. Este şi motivul pentrucare, văzut sau ascultat de mai multe ori, acelaşi inter-pret nu se poate auto-calchia pe interpretarea lui „defibră”, mereu re-generată. Vor exista întotdeauna pe tra-seu subtile diferenţiale de „labilizări interpretative”. Dar,– dincolo şi de aceste „labilizări”, există şi constante aleunor amprente interpretative subiective – această „fac-tură” proprie, a actorului „X” sau instrumentistului „Y”.În arta interpretativă instrumentală, termenul ce defi-neşte o atare constanţă e împrumutat din pictură: tuşe.În arta actoricească participaţia subiectiv-amprentabilă

e mai complexă în infinitezimalul ei, şi deşi sesizabilăîn caracterul său imponderabil, e greu de reconstituit încuvinte în actul unei evaluări critice a interepretării deansamblu. Ar trebui ca şi criticul să aibă un rafinat talental „descripţiei fenomenologice” pentru a realiza o valo-rizare completă a „prestaţiei” actorului. Actul criticii tea-trale – atunci când se referă la creaţia actorului e, deobicei, carent, prin neglijarea acestei dimensiuni, a su-biectului indelebil al actorului care obţine actul de co-in-tegrare in vivo cu personajul.

Or, critica evaluează de obicei doar arhitecturareaobiectivă a unul rol, eludând tocmai lanţul de „prezenţe”induse, care obţin timpii viu-actualizaţi, ai investirii cuviaţă a personajului. Conceptul de autenticitate a scrii-turii e aşadar extensibil şi de drept şi de facto, la întregulcâmp al artei, dar cu precădere în artele interpretative– în cadrul cărora se produce un proces de „substan-ţializare”/densifi-care a autenticului – prin întâlnirea/nun-tirea dintre autenticitatea textului sau partiturii – cuautenitcitatea co-integratoare a actului interpretativ.

Prima atestare a deosebitului interes al lui G.T. Kiri-leanu pentru marea personalitate a lui George Enescudatează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Într-o scri-soare către Mihai Lupescu, învăţătorul folclorist cu marimerite în editarea revistelor „Şezătoarea” şi „Ion Crean -gă”, după ce îşi exprimă regretul că o serie de cântăreţeromânce, Hariclea Darclée, Nuovina Iamandi şi Cara,„au zburat de la sânul mamei prin ţări străine”, că „totce iese bun şi îmbelşugat din trupul ţării îştia (sic) estesupt şi sorbit de străinătatea cea nesăturată”, maiadaugă şi alte nume, ca Elena Teodorini, Grigore Ga-brielescu, Ioan Dumitrescu, pentru ca să stăruie asupralui George Enescu: „O, Enescu ista, de care pomeniimai sus, mi-a răscolit o altă bucurie, tot de ordine artis -tică şi patriotică. Acesta e un tânăr abia de 17-18 ani şideja e, dacă nu întâiul, apoi al doilea de bună seamădintre toţi violoniştii români. În acelaşi timp, însă, e şi uncompozitor talentat. Luna trecută, s-a cântat la Paris osimfonie compusă de dânsul cu un succes strălucit.Succes... la Paris... nu-i un lucru aşa uşor pentru unstrăin. Dar ceea ce mi-a umplut inima de bucurie estefaptul că această simfonie este alcătuită din motiveluate din muzica noastră populară. Este acesta un eve-niment naţional în toată puterea cuvântului. Poate s-ofi născut în Enescu artistul muzicii ţărănimii, precumCoşbuc s-a născut să ne fie poetul ţărănimii. Să nădăj-

duim că Enescu va alcătui opere din muzica populară,păreche cu operele pe care Liszt ungurul le-a făurit totdin muzica populară, ungurească” (G.T. Kirileanu, Co-respondenţă, ediţie îngrijită de Mircea Handoca, EdituraMinerva, 1977, pp. 127-128).

Într-o scrisoare, din 16 aprilie 1921, către soţia luiVirgil Cioflec, îşi notează impresiile de după audiereaSimfoniei a III-a de George Enescu şi încearcă o de-scriere a ei: „Aseară am fost a doua oară la concertulsimfonic al lui Enescu: Simfonia a III-a, asupra căreiapărerile sunt atât de împărţite. Pârvan şi, prin urmare,şi prietenul său Georgescu o găsesc cu totul nulă – un«mixtum compositum» de Wagner, Strauss şi alţii. Unciocoi bărbos, din faţa mea, se strâmba în tot felul. Totaşa Gounod zisese că Simfonia în re minor de CésarFranck este afirmarea neputinţei ridicată la dogmă. Iarnoi acum o ascultăm plini de admiraţie. Dar eu, dataasta, parc-am înţeles mai bine această bucată într-ade-văr grea.”

„În partea I, cu accente româneşti ascunse cu dibă-cie sub vălurile de suprafaţă ale muzicii, mi se pare cănaţia noastră – «neamul nevoii»», cum îi zicea Emi-nescu – se trezeşte din amorţirea-i seculară, dar păturasuperpusă, împotriva căreia a luptat Eminescu cuverbu-i profetic, o înăduşă împingând-o la fund. În par-tea a II-a, accentele de marş, întretăiat şi chinuit, arată

Iordan Datcu

GEORGE ENESCU ÎN SCRISORI ŞI ÎNSEMNĂRI ALE LUI G.T. KIRILEANU

eseu


că naţia îşi rupe lanţurile. Ciocoimea se zvârcoleşte, darîn deşert, căci talgerele (nu ştiu cum s-or fi numind) îiscuipă şi tobele îi joacă. Se înalţă sunetul trâmbiţelorde biruinţă. În partea a III-a, glasul poporului biruitor şiîmpăcat cu sine însuşi se aude în coruri de mulţămirela altarul celui atotputernic” (ediţia citată, pp. 60-61).

Reţinem descrierea naivă a simfoniei, datorată unuidiletant într-ale muzicii, un diletant însă, care nu se mul -ţumea să asculte simfonia, ci se şi interesa, cum sedes prinde din primele rânduri ale scrisorii, şi de opiniileexprimate asupra ei.

Într-o scrisoare către Florica Muzicescu, din 24 apri-lie 1959, informând-o pe aceasta că în biblioteca sa dela Piatra Neamţ se află vreo zece cărţi despre GeorgeEnescu, o roagă să-i semnaleze o lucrare apărută dupămoartea compozitorului (ediţia citată, p. 219).

În G.T. Kirileanu (Însemnări zilnice 1906-1960, ediţieîngrijită de Constantin Pangrati, Editura Albatros, 2004,p. 261) se reproduc câteva rânduri scrise la 4 mai 1955:„A murit, la Paris, George Enescu – marele nostru vio-lonist şi compozitor. Aflându-mă la Bucureşti, la Palatullui Vodă, am avut posibilitatea să particip la mai multerecitaluri la Ateneul Român. La înmormântare a partici-pat şi regina Olandei.”

Am găsit, însă, în manuscrisele lui Kirileanu, o notămai lungă despre trecerea la cele veşnice a mareluicompozitor, rânduri care n-au apărut în cărţile citate denoi mai sus. O reproducem în întregime: „mai 1955.Moar tea lui George Enescu la Paris. Numeroase arti-cole comemorative în ziarele din Bucureşti, iar revistailustrată „Flacăra” are chipul lui Enescu pe foaie cu titluşi un articol la paginile 5-7, Geniul muzicii româneşti,semnat de Sanda Faur (o evreică). În articolul din„Scânteia” al preşedintelui Academiei, Traian Săvulescusunt părţi foarte ciudate. Iar eu mă gândesc la duioasagrijă ce a avut Regina Elisabeta pentru George Enescu.După stăruinţa ei, regele Carol I i-a acordat o bursă de200 lei lunar în anii când a studiat la Paris. Eu i-o expe-diam.

După terminarea studiilor, Regina Elisabeta îl chemala Palatul Regal, unde locuia într-o cameră de lângă bi-blioteca de jos, aşa că mă desfătam ascultându-i exer-ciţiile la vioară, iar la masă făceam mare haz de glumelelui G. Enescu şi ale lui Dall’Orso, secretarul Reginei.Urmau apoi concertele în sala de muzică a Reginei Eli-sabeta. Regina Elisabeta a publicat, în „Convorbiri lite-rare”, un articol despre G. Enescu.

Îmi aduc aminte că în anul 1898 Enescu a dat primulsău concert la Ateneu, Simfonia Imnului român, la careau fost de faţă Regele Carol I, Regina Elisabeta şi în-treaga familie regală. Atunci am fost întâia oară la Bu-cureşti, ca să văd şi eu sărbătorirea geniului nostrumuzical. Ultima dată l-am văzut la Piatra Neamţ, undevenise pentru un concert. A locuit în casă la G.D. Lalu.”

Citim, în „Scânteia” din 18 mai 1955, necrologulsemnat de Traian Săvulescu, preşedintele AcademieiR.P.R., intitulat O uriaşă operă creatoare, închinată ade-vărului, frumosului şi binelui, să vedem care vor fi fostacele părţi din el care i-au părut lui G.T. Kirileanu „foarteciudate”. Necrologul debutează cu mărturisirea mariipreţuiri pentru cel trecut la cele veşnice: „Cu smerenieşi pătruns de veneraţie şi profundă admiraţie mă apropiide figura marelui nostru Enescu şi în faţa ei plec fruntea

mea cu recunoştinţă.” Cititorul necrologului nu află caresunt operele maestrului, care-i sunt părinţii, care soţia;în schimb, paginile sunt încărcate de slogane ale epocii:opera lui „a fost pătrunsă de cel mai autentic spirit rea-list”, şi iar „a fost un realist, fiu al poporului său, credin-cios idealurilor democratice, dorul şi iubirea de ţară”.G.T. Kirileanu va fi citit cu mare surprindere pasajul ur-mător: „Mă doare că străini haini şi clica de fugari carel-au amărât până în ultimele clipe au dovedit atâta cru-zime cu cel mai bun şi mai generos om pe care l-am cu-noscut, refuzându-i bucuria – pe care el a intonat-o deatâtea ori în finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven – dea reveni în patrie şi de a vedea pe semenii săi înfrăţiţiîn muncă, în bună înţelegere, doritori de pace, doritoride bine şi frumos – principii care i-au fost crezul vieţiilui.” Se mai spune, de asemenea, că a fost un „Creatordin categoria marilor creatori de frumos, a refuzat să în-genuncheze geniul său unei lumi străine şi duşmanepoporului său, străine şi duşmane idealurilor nobile aleumanităţii”, că s-a exprimat „cu amărăciune despre si-tuaţia artei în lumea capitalistă”.

Nu străini haini l-au împiedicat pe George Enescusă-şi revadă ţara. Este concludentă, în acest sens, scri-soarea pe care maestrul a trimis-o, la 25 ianuarie 1949,lui Mihail Andricu, din care cităm: „Şi-acum: apropo deAcademia Română, mi s-a povestit că a fost schimbată.N-am primit nimic, aşadar nu ştiu nimic precis, dar seştie bine un lucru: este nedrept să fie date afară valorinaţionale, mai ales în domeniul ştiinţific, artistic şi inte-lectual, sub pretextul unor opinii diferite. Politica n-arece căuta în înaltele sfere ale culturii, care trebuie să fieun lucru sfânt, de care nu te atingi. Încă o dată, nu ştiunimic, deoarece cârmuirea nu m-a pus la curent. Dardacă s-ar întîmpla, aş întreba întâi de ce au fost înde-părtaţi unii dintre colegii mei eminenţi şi, dacă răspunsuleste că din cauze politice, voi răspunde că, neîndoios,nu am nimic a face cu o Academie politică. Am acceptattotul, sub condiţia de a fi totul de ordin exclusiv artistic,şi cred, fie ce-o fi, că nu înţeleg să fiu amestecat învreun fel în nimic care să fie de ordin politic. Ori-ori.Vreau să văd până unde merge respectul necondiţionatpentru muncă pur şi simplu.”

Am reprodus citatul din cartea lui Pavel Ţugui, De-spre lumea cultural-artistică din România secolului alXX-lea, vol. I, Muzică, Literatură (Bucureşti, 2010), încare figurează amplul material George Enescu şi regi-mul democrat-popular (1944-mai ’55).

Citatul de mai sus şi alte documente prezentate înaceastă carte demonstrează că George Enescu a avutmotive temeinice să nu-şi mai revadă, după 1948, ţara.Cât priveşte afirmaţia lui Traian Săvulescu, că marelecompozitor „a refuzat să îngenuncheze geniul său uneilumi străine şi duşmane poporului său”, recurgem iarăşila un citat din scrisoarea către Mihail Andricu: „Eu suntun lucrător şi nimic altceva. Mi-am petrecut zilele închisîn ţara mea; cer, eu, care am trăit o viaţă în străinătate,ca, la vârsta mea, să facă bine şi să admită că am drep-tul şi datoria să-mi exercit «profesiunea» în ţări cu o cul-tură veche sau care se află în plin şi formidabil avânt...”Era vorba, deci, nu de „îngenuncherea” talentului în faţastrăinătăţii, ci de exercitarea dreptului marelui artist dea circula în lume, de a face cunoscută lumii arta sa.

eseu


JEFF – Teoretic al patrulea personaj ca importanţăîn economia ideatică a piesei, aflat însă la foarte maredistanţă faţă de protagoniştii Ştefan Valeriu, Corina şiBogoiu şi fiind chiar o prezenţă scenică mai puţin preg-nantă decât celelalte personaje secundare, Maiorul şiMadame Vintilă. Între toţi aceştia, este, de altfel, şi ulti-mul care îşi afirmă prezenţa în istoria piesei, în scena acincea a primului act: „Şaisprezece-şaptsprezece ani.Vizibil adolescent. Costum sportiv deschis.” (I, 5). Pânăla final nu va ieşi din datele şablon ale adolescentului,faţă de acest personaj Mihail Sebastian neambiţionândîn niciun fel configurarea unor trăsături absconse, chiarcând a conştientizat, surprins, că face parte dintr-untrip tic al vârstelor masculinităţii, alături de Ştefan şi deBogoiu. Jeff va rămâne un personaj esenţial, strict ne-cesar pentru realizarea jocului nuanţelor psihologicesubtile, dar fără a fi aprofundat sau dezvoltat suplimen-tar. Strict un element de construcţie, indispensabil în-tregului eşafodaj, dar pierdut în anvergura ansamblului.

Afirmarea scenică a lui Jeff ţine de aportul său la de-mascarea „sabotorului” Ştefan Valeriu, concret, adoles-centul este cel care, urmând o intuiţie personală,descoperă că firma de la şosea a pensiunii Weber estesubtilizată de către acesta în fiecare dimineaţă la trece-rea autobuzului, astfel încât nimeni să nu ştie unde săcaute vila, devenită – acum – univers personal al eva-ziunii lui Ştefan. Contribuţia lui Jeff la demascarea pro-tagonistului nu este decât punctul culminant dintr-o altălungă serie de acuze proferate anterior de Bogoiu. Însăaspectul acesta nu este decât pur evenimenţial, rolulfunciar interpretat de adolescent este altul, sugerat caatare, deocamdată adiacent. Madame Vintilă se adre-sează, insinuant, Corinei, înainte de apariţia lui Jeff:„«Pajul» dumitale!” (I, 5), iar adolescentul îi mărturiseşteîntr-o paranteză tinerei femei: „(Cu timiditate, încet,numai către ea:) Ştiţi bine că n-aş îndrăzni să glumesccu dumneavoastră.” (I, 5). Jeff va interpreta, cu perse-verenţă şi consecvenţă (însă necaricatural), rolul băia-tului imatur îndrăgostit confuz de o tânără femeie, faţăde care va manifesta o atracţie neţărmurită, paralizantă,acaparantă şi imposibil de reprimat sau de afirmat. Co-rina înţelege foarte bine sentimentele pe care băiatul lenutreşte pentru ea, dar, conştientă de eşuarea în ridicolpe care ar presupune-o mărturisirea acestora, îl împie-dică, plină de tact, de la „a spune o enormitate” (I, 12)şi încearcă să stabilească relaţii fraterne între ea şi ado-lescent, deşi foarte adeseori acestea par mai degrabămaterne, relevantă în acest sens fiind următoareascenă: „CORINA: Şi ce e halul ăsta? Ţi-am spus să numai joci în soare. Unde ţi-e batista? / JEFF (se caută în

buzunare încurcat). / CORINA: Sigur. I-ar n-ai batistă.(O scoate pe a ei din buzunar, îl şterge pe frunte, peobraji. El se lasă ca un copil bosumflat...)” (II, 7); „CO-RINA (a terminat toaleta lui Jeff): Aşa, şi să nu te maiprind fără batistă. Acum ia-o pe a mea. (Îi întinde batistacu care l-a şters pe frunte.) / JEFF (ia batista îmbufnatşi rămâne cu ea în mână): Domnişoară Corina, nu-miplace gluma asta. / CORINA: Dar nu e o glumă... /JEFF: Eu am şaisprezece ani... / CORINA: Cei mulţiîna inte. / JEFF (continuând): ...şi dumneavoastră văpurtaţi cu mine de parc-aş avea opt. De ce? Vedeţi, euprimesc orice glumă când vine de la dumneavoastră.Orice, pentru că... / CORINA: Pentru că? / JEFF (arvrea probabil să spună «pentru că vă iubesc», dar nupoate. Ridică din umeri, lăsând gândul întrerupt...)”(II, 8).

Una dintre formele predilecte de a-şi manifestaatracţia faţă de Corina este loialitatea totală, foarte binedefinită prin însuşirea statutului unui paj aflat mereu ladispoziţia prinţesei pentru a-i satisface dorinţele sau ca-priciile cele mai diverse şi mai mărunte: oferirea unuibanal creion cerut imperativ (I, 7) poate astfel deveni,pentru adolescent, un gest impregnat cu o semnificaţiedefinitorie, gravă, resemantizată augmentativ. Cu toatăseriozitatea pe care încearcă să o imprime gesturilor,faptelor şi vorbelor sale, Jeff va rămâne însă un copiluşor de intimidat de o comandă autoritară venită dinpartea unui adult, precum ordinul lui Ştefan de a-i cedaacelaşi creion: „JEFF (surprins, i-l întinde maşinal, căcinu se aştepta la asta şi e foarte intimidat). / ŞTEFAN(...) (...Creionul îl dă înapoi lui Jeff, care, cu aceeaşi miş-care maşinală, îl primeşte.)” (I, 9). Plimbarea creionuluiîntre Corina şi Ştefan, Jeff regăsindu-se imobil la mijlo-cul acestui traseu, ascunde însă, la modul figurat, osemnificaţie anticipativă: Jeff se va afla inoportun şi ne-putincios martor mut al poveştii de dragoste care se vaînfiripa între cei doi oameni maturi. Adolescentul va fiindisolubil legat de aceştia, incapabil să intervină pentrua modifica destinul jocului de-a fericirea al cuplului, dardorind să îşi afle, pe undeva, un loc al său în acest jocsentimental, substituindu-l poate pe Ştefan, oricum, anu fi redus la condiţia unui simplu „purtător de creion”...Într-un fel, Jeff împărtăşeşte condiţia lui Bogoiu, la rân-dul său îndrăgostit pe Corina şi invidios, nostalgic, peŞtefan, dar, spre diferenţă de bătrânul căpitan, adoles-centul nu are înţelepciunea de a se resemna cu posturamartorului mut.

Un inevitabil conflict făţiş se va naşte astfel între Jeffşi Ştefan, întreţinut mereu viu şi de observaţiile mali-ţioase ale bărbatului cu privire la statutul de corigent al

Lucian Bâgiu

RAISONNEURI ÎN JOCUL DE-A VACANŢA DE MIHAIL SEBASTIAN

eseu


liceanului („Or, dumneata, Jeff, care eşti cel mai emi-nent corigent la matematici pe care l-am cunoscut vreo-dată... / (Jeff se-ntoarce brusc şi iese din scenă, trântindfoarte puternic uşa.)”, II, 17). Deşi Ştefan îl tachineazăcu o anumită dragoste paternă (sau mai degrabă fră-ţească) pe adolescent, acesta ia gluma ca pe un afrontpersonal şi o jignire supremă, având astfel un motiv su-plimentar de a manifesta resentimente greu de cicatri-zat („Asta n-am să i-o iert.”, I, 10). Ceea ce pentrubărbat poate să pară o glumă pasabilă, pentru băiat de-vine un aspect de o gravitate supremă, care determinădeclanşarea unui adevărat război. Desigur, dramaturgulîntreţine întreaga desfăşurare a conflictului în datele ila-rului, legătura de substanţă, într-adevăr semnificativă,dintre cei doi fiind alta, relevată către finalul piesei. Pânăatunci disensiunea dintre adolescent şi bărbat cunoaşteo clipă de armistiţiu atunci când sunt nevoiţi să colabo-reze pentru a face faţă unui pericol care i-ar afecta înegală măsură: destrămarea jocului de-a vacanţa prin in-truziunea celor doi călători străini, Domnul şi Cucoanasa. În aceste condiţii Jeff „... acceptă să-i vorbească luiŞtefan, pentru că în cei doi intruşi simte o primejdie co-mună. Dar e sobru, fără comunicativitate, atitudine de«serviciu comandat».” (II, 14).

Afinitatea dintre cei doi „duşmani irevocabili” este lă-murită de către Ştefan Valeriu, la finalul actului secund.Formula ostilităţii de suprafaţă ascunde de fapt o puter-nică atracţie, este un paradoxal mod de exprimare arespectului cuvenit între masculinitatea unor indivizicongeneri. Purtându-se aspru cu adolescentul Jeff, Şte-fan Valeriu îl emancipează pe băiat la un rang superiorşi îl „căleşte” pentru a face faţă vicisitudinilor care vorurma în existenţa sa. În fond însă Ştefan Valeriu nu facedecât să recurgă la un recurs la propria personalitate,întrucât, după cum sugerează el însuşi, Jeff este o frân-tură a propriului său for interior pe cale de a se „desă -vârşi”: „ŞTEFAN: Mi-e foarte drag. Întâi... întâi pentrucă e corigent... Nu râde. Am un sentiment de familiepentru toţi corigenţii din lume. Şi eu am fost pe vremeamea... Şi sunt şi astăzi... (Tăcere.) Pe urmă... mi-e dragpentru că te iubeşte. În felul lui. Cu pumnii strânşi. În-cruntat. Cred că nu ştii cum te iubeşte. Şi nici nu trebuiesă ştii. Nu ţi-ar ierta-o... / CORINA: Îl cunoşti bine? (...)/ ŞTEFAN: Destul de bine. L-am mai întâlnit o dată, maidemult. Acum vreo douăzeci de ani. Nu s-a schimbatprea tare. Aceeaşi privire care trece înaintea cuvintelor.Aceeaşi frunte care se deschide singură – ca o fereas-tră – când totul ar voi să se închidă, să se refuze... Şiun fel de tăcere bruscată, colţuroasă, de care se lovescgesturi şi cuvinte... Gesturi pe care nu le va duce nicio-dată până la capăt... Cuvinte pe care niciodată nu le vaspune pe de-a-ntregul. / (...) / De atunci, l-am mai văzutde câteva ori. «În viaţă», cum se zice. Din ce în ce mairar... Din ce în ce mai departe... Când am venit aici, îlpierdusem de tot. Mi se părea că e o foarte veche amin-tire, foarte veche, foarte ştearsă... Într-o dimineaţă amdat cu ochii de el, în oglindă, ca la un colţ de stradă.«Unde-ai fost?» «Ce-ai făcut?». N-am ştiut ce să-i răs-pund. Mi se părea că nu fusesem nicăieri, că nu făcu-sem nimic...” (II, 18). Că Ştefan Valeriu se recunoaşte

pe el însuşi în Jeff, aşa cum bărbatul fusese cu optspre-zece ani în urmă, ţine de evidenţă. În ce măsură însăJeff va parcurge acelaşi traseu existenţial ca Ştefan şi,ca imediată consecinţă, dacă adolescentul Jeff va de-veni bărbatul Ştefan Valeriu ţine însă de pură speculaţieşi în nici un caz de certitudine. Bărbatul sugerează căşi-ar dori ca băiatul să nu reitereze propriul său eşecexistenţial, o viaţă risipită în abandonul gesturilor şi cu-vintelor semnificative, esenţiale, o existenţă irosită fărăa fi desăvârşit niciunul dintre marile idealuri de odi-nioară. Mircea Tomuş enunţă un pronostic optimist înacest sens: Jeff „...poartă o anume îndărătnicie, care îlpoate anunţa, pentru viitor, mai bogat sufleteşte decâtŞtefan Valeriu.” (1).

Că Jeff va evolua pe un alt traseu existenţial decâtŞtefan poate fi dedus dintr-un episod pur adiacent, încare băiatul demonstrează a fi capabil de a se mobilizaîntru desăvârşirea unor fapte semnificative, sub influ-enţa catalizatoare şi modelatoare a Corinei. Jeff stu-diază cu perseverenţă matematicile pentru a eludastatutul de etern corigent la această disciplină. Supra-textual, Jeff pare a nu reitera, virtual, postura corigen-tului în viaţă care s-a dovedit a fi Ştefan Valeriu. Dealtfel, între cei doi „rivali” (rivalitatea fiind, în fond, falsă)se stabileşte, în proximitatea pierderii comune a Cori-nei, anularea conflictului şi chiar camaraderia reală:„ŞTEFAN: Nu te-ai purtat rău cu mine. Te-ai purtat dârz.Ca un camarad. Suntem doi camarazi, Jeff. Noi, cândvorbim, ne privim în faţă. (Jeff, care până acum aveaochii în pământ, îi ridică asupra lui Ştefan.) Dacă n-ai fiaşa de tânăr, aş spune «doi bătrâni camarazi». Fiindcăîntr-adevăr te cunosc foarte de mult. / JEFF: Eu pedumneata, nu. / ŞTEFAN: Şi răspunsul ăsta îl cunosc.(Face un pas spre el. Jeff tace cu încăpăţânare.) Jeff,mă tem că nu mai e nimic de făcut. Ne părăseşte...Acuma, că rămânem singuri, e timpul să facem pace.”(III, 9). Bărbatul imaginează cum, în absenţa femeii iu-bite de amândoi, ei se vor regăsi împreună, fumând opipă tare şi rezolvând ecuaţiile de gradul al treilea, înamintirea Corinei... Spunându-şi „tu”, cei doi purced întentativa rezolvării absconselor ecuaţii şi astfel, poate,în reconfigurarea unui profil existenţial al tânărului Jeff.

Scena penultimă a piesei, aceea a utopiei pure, încare se imaginează un univers al evaziunii totale, dupăce farsa jocului d-a vacanţa fusese deja demascată, îlaflă ca şi coautor pe Jeff, care îşi acceptă un virtual rolde arcadian copil al gospodăriei pastorale închipuite, încare Corina va patrona fericirea tuturor celor trei bărbaţi,Bogoiu, Ştefan, Jeff. Această finală evaziune din realascunde însă o capcană provocatoare unei adecvateinterpretări: sunt protagoniştii acestui joc al imaginaruluiînvingători sau învinşi? Acceptându-şi şi asumându-şirolul ficţional final, Jeff ne oferă argumente pentru aconsidera că nu va reitera traseul existenţial al lui Şte-fan sau, dimpotrivă, că se va cantona în adăstarea înpreajma unei iluzorii fata morgana a fericirii? Posturaimaginar-pastorală a băiatului va fi o sempiternă lumecompensatorie pentru eşecul unei existenţe reale sauun refugiu reconfortant care îi va face posibilă adăpareacu resurse tonifiante pentru a-şi hotărî destinul plenar?

eseu


Aici se regăseşte marea subtilitate şi delicateţe a dra-maturgului Mihail Sebastian, care a reuşit să ofere unsuperb final deschis al primei sale creaţii dramatice, ofe-rind fiecărui receptor posibilitatea de a surâde fericit saude a lăcrima întristat urmărindu-şi eroii, într-un exerciţiuimaginar, dincolo de căderea cortinei...

MADAME VINTILĂ. Personaj secundar, lipsit de oanume importanţă în economia de idei a piesei, fără aavea un partener evident în nici unul dintre personajeleoperei, planând constant la periferia desfăşurării con-flictului dramatic. Asigură, în general, jocul de scenă,servind ca instrument de intermediere între anumite re-plici sau situaţii care îi privesc exclusiv pe ceilalţi şiaproape deloc relevante pentru propria personalitate.Indubitabil cel mai şters dintre personajele secundare,în pofida faptului că se bucură de o prezenţă scenicăsimţitor superioară cantitativ, dar nu şi calitativ. Perso-najul este privat de relaţia complementară cu un anumepartener, precum Jeff aflat în confinitate congeneră cuŞtefan Valeriu, sau Maiorul surprins într-o eternă (rizi-bilă) dispută cu Bogoiu.

Personajul este introdus încă din scena a doua a pri-mului act: „E o femeie tânără, de cel mult treizeci de ani,destul de frumoasă, dar cu anumită vulgaritate, care înnici un caz nu trebuie exagerată” (I, 2). Sub acest as-pect serveşte destul de transparent drept contrareplicăa imaginii Corinei, idealul feminin lipsit de orice urmă devulgaritate, într-o anume măsură purtând chiar suges -tiile (incomplete) ale ingenuităţii juvenil-angelice. Ma-dame Vintilă, fiinţă onestă în felul său, dar mediocră şi

banală, „uşor frivolă” (2), este o deconstrucţie a idealuluifeminin. Madame Vintilă se agită mult, vorbeşte răstit,are nervi („Îmi venea să plâng, să ţip.”, I, 7), totul însăcu o stridenţă contraproductivă, care nu o recomandă.

Fiind un personaj în fond principial superficial, con-siderăm oarecum în contratimp şi neviabilă opţiunea au-torului de a-i rezerva replici subtile, precum: „Parc-amfi undeva la capătul pământului. Naufragiaţi. Pierduţi.”,sau „Unde suntem? Pe ce insulă? Pe ce continent?Unde?” (I, 3). Asemenea consideraţii percutant-antici-pative pentru configurarea utopiei, a evaziunii din realîn plină himeră ar fi fost mai potrivite, poate, lui Bogoiu.Încă de la debutul piesei Madame Vintilă este cea careenunţă statutul universului configurat de dramaturg prinintermediul lui Ştefan Valeriu: într-adevăr, toţi locatariipensiunii Weber vor accepta, îşi vor însuşi condiţia de„naufragiaţi” pe o „insulă” indeterminabilă. Dacă înaceastă piesă autorul va opta pentru vaporul navigândpe oceane virtuale pentru a contura, vag, universul eva-zionist, în schimb ultima sa piesă se va numi tocmai In-sula. Ficţiune-matcă specifică dramaturgului MihailSebastian, exprimată în premieră şi anticipată încă dinscena a treia a primei sale creaţii dramatice, care îlapropie, surprinzător, de Ibsen: „Astfel, vila izolată dinJocul de-a vacanţa, târgul din Steaua fără nume, man-sarda din Insula, mitul din Ultima oră au aceeaşi funcţieproducătoare de miraje ca şi magicul pod din Raţa săl-batică (Mihail Sebastian admira la Ibsen nu conflictulideologic, ci propensiunea către himere a mirajelor),toate aceste spaţii constituind un fel de «corabie a ne-bunilor» cu care eroii călătoresc prin teritoriile largi aleficţiunii, ocolind, cu fantezistă graţie, escalele prin por-turile sordide ale realităţii.” (3). Însă asemenea replicisunt pur accidentale în ceea ce o priveşte pe MadameVintilă şi nu constituie trăsături caracteristice ale perso-nalităţii sale. Aici se discerne, puţin prea transparent,vocea auctorială. În fond nu Madame Vintilă se întreabăpe ce insulă a naufragiat, ci Mihail Sebastian însuşi.

Funcţia principală îndeplinită de femeie în piesă esteaceea a solicitării unei banale aventuri erotice, niciodatăîndeplinită, dar mereu căutată, cu interes vădit şi per-severenţă neobosită. Madame Vintilă, femeie ajunsă lamaturitate, volubilă şi voluptoasă, prezumat trăind„acasă” o existenţă cenuşie, meschină, caută ca, înluna ei de vacanţă, să îşi defuleze frustrările erotice şisă îşi îndeplinească fanteziile confuze legate de acestaspect dezirabil al fiinţei sale. Din acest punct de vedereo anume rivalitate surdă se permanentizează între eaşi Corina, tânăra femeie ingenuă fiind cea care atrageinexorabil atenţia tuturor bărbaţilor din pensiuneaWeber. Întrucât adolescentul Jeff s-a ataşat de Corina,iar aceasta îl aminteşte mereu maternal-protector şi îlsolicită imperativ în preajmă-i, Madame Vintilă reacţio-nează prompt, cu o urmă de maliţiozitate şi resentiment:„(iritată): Da’ mai lasă-l odată pe Jeff ăsta. Vine el, n-aigrijă. E umbra dumitale.” (I, 4). Întrucât Corina poartă obanală discuţie cu un anonim şofer în trecere pe şosea,aceeaşi Madame Vintilă se interesează retroactiv-nos-talgic: „Tânăr?” (I, 4). Desăvârşirea ipostazei sale devânătoare (neprofesionistă) a speţei masculine este de-

eseu


terminată, desigur, de relaţia (de scenă) cu Ştefan Va-leriu. Din acest punct de vedere s-a emis opinia uneiechivalenţe, în economia dialectică a piesei, între Ma-dame Vintilă şi Bogoiu, aspect care însă nu trebui în niciun caz suprasolicitat întrucât paralelismul este foartevag şi profund incomplet. Replica feminină a lui Bogoiuar fi Madame Vintilă „... care, fără automatismele aces-tuia, îşi disimulează atracţia difuză pe care o simte faţăde Ştefan cu aceeaşi stângăcie ca şi Bogoiu faţă de Co-rina.” (4). „Stângăcia” doamnei Vintilă se dovedeşte a fiînsă nu plină de delicateţe şi discretă, ca a lui Bogoiu,ci versatilă şi acaparantă. Iniţial între Madame Vintilă şiŞtefan Valeriu planează o certă ostilitate, cum dealtfelexistă între protagonist şi toate personajele piesei, dar,pe parcursul actului secund, şi Madame Vintilă cedeazăfarmecului nu atât al jocului de-a vacanţa propus deerou, cât mai ales farmecului său personal. Întrucât dejaidila era pe cale de a se înfiripa între Ştefan şi Corina,Madame Vintilă se vede nevoită a se confrunta cueterna rivală în a şi-l aroga pe bărbat: Corina. „MA-DAME VINTILĂ: ...Îl laşi să se joace cu mine? / (...) /Spune, îl laşi? / (...) / Mulţumesc, cât eşti de generoasă!Să ştii că n-am să abuzez. Peste un sfert de oră ţi-laduc înapoi. / CORINA: Eşti modestă şi meriţi o recom-pensă. Uite, ţi-l las... trei sferturi de oră. / MADAME VIN-TILĂ: Ce imprudenţă! Nu ţi-e frică?” (II, 2). Nuîntâmplător, în acest context, replicile amintesc, odatăîn plus, de comedia maestrului Caragiale, părând unecou al voluntarismului feminin mahalagesc specificoperei acestuia.

Scena decisivă şi definitorie, în ceea ce o priveştepe Madame Vintilă, este a cincia a actului secund, cândi se conferă statutul de pasager protagonist. Singură cuŞtefan Valeriu, femeia ambiţionează suprema tentativăa seducerii, eşuată însă lamentabil. Armele sunt speci-fice, dar mediocre sau chiar triviale (precum replica decaptatio benevolentiae „Mă întreb de ce eşti bun, cânde vorba de mine?”, II, 5): trecerea mâinii prin părul băr-batului, cochetăria agresivă („Se înclină spre el, co-chetă, aproape obraz la obraz”, II, 5) etc. Acest jocaminteşte, într-o foarte vagă măsură, de postura luiRenée Rey, una dintre eroinele prozei Renée, Marthe,Odette a pseudo-romanului Femei. Similitudinile se sus-ţin şi prin împărtăşirea condiţiei de „nevastă virtuoasă”,dar uşor de sedus, a ambelor eroine, cea romanescă şicea dramaturgică, cu diferenţă, esenţială, a finalităţii jo-cului erotic. Ştefan Valeriu din piesă nefiind acelaşi cuŞtefan Valeriu din roman nu este interesat de posturaunui nou Valmont, iar, pe cale de consecinţă, întrerupejocul la momentul oportun: „Mi se pare mereu că mi seface curte. / (...) / E o idee fixă. Mi-a intrat în cap că măiubeşti, şi acuma fiecare cuvânt pe care mi-l spui mi separe o aluzie. Fiecare gest – o invitaţie. / (...) / Joculăsta nu mă interesează. Aici, nu mă interesează. E preacomplicat. Scene, cuvinte cu subînţeles, zâmbete. Dece ai râs? De ce n-ai râs? Vino aici, du-te-ncolo, iu-beşte-mă, nu mă iubi, de ce nu mă iubeşti?... Nu, nu şinu.” (II, 5). Madame Jeff, jignită de refuzul prompt, ac-ceptă o finalizare amiabilă a tentative eşuate şi se în-toarce la viaţa ei obişnuită, acordând atenţie unui plic

sosit, prezumat, de acasă, de la soţul ei. Se ridică însăîntrebarea, ca şi în cazul tuturor personajelor dramei,ce anume o aşteaptă „acasă”, în lumea reală, în „plati-tudinea cotidianului burghez” (5). Penultima replică apersonajului Madame Vintilă determină sugestii sum-bre, pesimiste, care configurează „cea mai tristă dintrepiesele lui Sebastian” (6): „Acolo, acasă... lucruri decare te-ai săturat... Aceeaşi viaţă, care nu se maischimbă...”, oameni „...pe care ai să-i vezi mereu, întot-deauna...” (II, 16).

DOMNUL ŞI CUCOANA. Personaje episodice, soţşi soţie, care se cer analizate ca un cuplu indisolubil.Apariţii meteorice, pasagere, îndeplinind totuşi un rolpregnant, cu mult mai pronunţat decât prezenţa scenicăa celorlalte personaje episodice ale piesei (Agnes, Unmecanic). Cuplul monopolizează atenţia locatarilor pen-siunii Weber pe parcursul scenelor nouă-cincisprezeceale actului secund. Apariţia inoportună a călătorului în-soţit de nevasta sa în pensiunea alpină deja metamor-fozată în „corabie a nebunilor” determină reacţiapromptă şi categorică a „echipajului” reunit întru apăra-rea explorării funambuleşti a himerei. Sunt scenele deun umor pur ale piesei, cu vagi trimiteri către teatrul ab-surdului, momente în care toate personajele împărtă-şesc neechivoc acelaşi deziderat: conferirea deconcreteţe utopiei de curând însuşite. Concomitent şicomplementar însă intruziunea călătorilor străini deter-mină şi destrămarea visului prin revenirea la realitatea,datorată unei singure replici, care cade asemenea sa-biei lui Damocles peste conştiinţa adormită a turiştilor

eseu


evazionişti.Intrarea în scenă a Domnului şi a Cucoanei dânsului

are ceva caragialian, personajele fiind caricaturi aleacelei „lume-lume” de strânsură, limitată într-un universal tabieturilor derizorii, ridicole şi chiar obsesiv-mania-cale. Indivizii semisclerozaţi îşi comunică doar parţialmesajul, prezumând că partea incompletă este deja cu-noscută de receptor şi nu mai necesită precizări supli-mentare sau „uitând”, pur şi simplu, datorită unorimperfecţiuni psihologice, să îşi definitiveze emiterea in-formaţiei: „CUCOANA: (cu un strigăt alarmat): Costa-che! / DOMNUL: Ei? / CUCOANA: Cutia! / DOMNUL:Ce cutie? / CUCOANA: Cutia roşie de pălării... / DOM-NUL (încercând să-şi amintească): Cutia roşie de pălă-rii... A! E jos în maşină. / CUCOANA: Să nu plece cuea. / DOMNNUL: Cum o să plece, dragă, că nici nu l-amplătit. Şi n-a rămas şi cufărul ăl mare?” (II, 9). Dublaenunţare teatrală presupune adresarea autorului cătrepublic, iar aici resimţim ecoul caragialian al expuneriisavante, prin intermediul lui conu’ Farfuridi adre -sându-se didactic consoartei sale Efimiţa, a teoriei ipo-hondriei care dă în fandaxie. Însă până ca unul dintrecei doi membri ai cuplului să atingă pragul fandaxiei, ră-mânem prizonieri ai sclerozei incipiente care orbiteazătangenţial absurdului din Căldură mare: „CORINA:Dumneavoastră... pe cine căutaţi? / DOMNUL: Dum-neata eşti domnişoara Weber? / CORINA: Nu. / DOM-NUL: Noi pe dumneaei o căutăm. / CORINA: Pe care«dumneaei»? / DOMNUL: Pe domnişoara Weber. / CO-RINA: Care domnişoară Weber? / DOMNUL: A, suntmai multe! Păi, pe una din ele. / CORINA (din ce în cemai îngrijorată): Pentru ce? / DOMNUL: Pentru cameră./ CORINA: Ce cameră? / DOMNUL: Camera... / CU-COANA: Camera de la jurnal...” (I, 9). Evident, nu puteasă lipsească instituţia sacrosanctă a jurnalului, a gazeteide la centru, ale cărei directive sunt infailibile, axismundi al existenţei lipsite de resorturi interne proprii.Ghidaţi de către anunţul publicitar al ziarului, cei doi re-prezentanţi derizorii ai lumii „reale” au sosit pentru a in-vada, precum o plagă morbidă, universul serenisim aljocului de-a vacanţa. Adăstarea lor în Arcadia ar fi con-dus către configurarea nu a unui Paradis în destrămare,ci a unei autentice (pentru evazionişti) apocalipse.

Drept urmare echipajul se regrupează pe poziţiiforte: negarea evidenţei, eludarea realităţii obiective,forţarea unei logici deconstructiviste şi transfiguratorii.„ŞTEFAN: ...Dumneavoastră pe cine căutaţi? / DOM-NUL: Am mai spus o dată: pe domnişoara Weber. /ŞTEFAN: Nu există. / DOMNUL: Cum nu există, dom’le,cum nu există? Mă rog, pensiunea Weber... / ŞTEFAN:Nu-i aici. / DOMNUL: Da’ unde-i? / ŞTEFAN: Habarn-am.” (I, 10). În acest context Domnul şi Cucoana, ini-ţial descumpăniţi de argumente ilogice şi atitudini fan-taste, nu renunţă la propria lor bătălie pentru admitereastării de fapt „reale”, canonice, cutumiare, a universuluipe care îl arogă în virtutea informaţiilor obiective însu-şite în prealabil cu perseverenţă, dar şi cu obtuzitate.Confruntarea de atitudini existenţiale (în fond supremaconfruntare a celor două lumi, ireconciliabile, expuse depiesă, platitudinea cotidianului burghez vs. evaziune în

himeră) determină episoade ilare, de un umor nebun,care frizează în mod cert absurdul: „ŞTEFAN: Ei, şi cedacă scrie? Ce, dumneata crezi tot ce scrie? Dac-oscrie afară Karlsbad, înseamnă că aici e Karlsbad? /DOMNUL (rămâne un moment descumpănit de argu-ment). / CUCOANA (şi ea un moment derutată, îşi re-vine cu energie): Karlsbad, ne-Karlsbad, noi aicirămânem. Nu mă mişc din loc până nu vine domnişoaraWeber. (Se aşează pe valiză.) Strig-o, Costache! /DOMNUL (strigând): Să vie domnişoara Weber! Să viedomnişoara Weber! / ŞTEFAN (alarmat): N-o striga,domnule, că te aude. / DOMNUL: Ba strig, domnule,strig. (Se îneacă, tuşeşte.) / (...) / DOMNUL (care unmoment tăcuse, pentru ca să-şi recapete suflul pierdut):Domnişoara Weber, Weber, Weber... / CORINA (seapropie de el, cu mari menajamente): Domnule, cal-mează-te. / CUCOANA: Nu te calma, Costache! / DOM-NUL (intransigent): Nu mă calmez. Weber! Weber! (Seîneacă iar şi tuşeşte.)” (I, 10-11). Încet-încet, treptat,voinţa celor doi intruşi este redusă la o perplexă resem-nare, în care apelul impacientat de genul „Costache!Scoal’ d-acolo! Scoal’ d-acolo, n-auzi?” (I, 11) nu maiare sorţi reali de izbândă.

Aflaţi într-o stare de prostraţie abulică, agonizantă,Domnul şi Cucoana nu mai au nici voinţa nici putinţa dea se opune productiv reconstrucţiei datelor problemei,profesată impecabil de „căpitanul” Bogoiu, ba chiarintră, involuntar, în jocul acestuia, ceea este o sentinţăa inerentei abdicări: „BOGOIU: Voiajezi fără bilete şi mămai întrebi cine sunt. O să vezi dumneata cine sunt eu./ CUCOANA: Ba, pardon, nu voiajăm fără bilete. Bile-tele le am eu. Sunt aici.” (I, 12). Întrucât biletele de trennu sunt valabile „pe vapor”, Domnul are o ultimă tenta-tivă combativă, care însă exprimă şi esenţa „jocului”celor două părţi: „DOMNUL (scos din sărite): Ia ascultă,domnule, aţi înnebunit? Sau vreţi să ne-nnebuniţi penoi? Ce e comedia asta? Cu mine să nu vă jucaţi!M-auzi? Să nu vă jucaţi.” (I, 12). Însă în faţa „jocului”asumat cu maximă seriozitate şi autenticitate de cătretoţi „pasagerii vasului de croazieră”, coordonaţi de Şte-fan Valeriu, Domnul şi Cucoana devin martori muţi aiunei expuneri savante (şi abracadabrante) cu privire lainutilitatea de a adăsta în datele jocului de-a vacanţa.Sofismele devin argumente irefutabile, iar ameninţărilevag disimulate se prefac în invitaţii binevoitoare de apărăsi voluntar corabia nebunilor, mediu malign pentrusanitatea îndeosebi mentală a celor doi intruşi. Cu-coana este cea care cedează prima, impresionată desentenţiozitatea, dar şi de evidenta scrânteală a loca-tarilor pensiunii („nu înţelege, dar aprobă sedusă de«manierele» lui Ştefan”; „cu un început de teamă”, I,14). Domnul, ceva mai încăpăţânat (postura perseve-renţei în apărarea propriilor „drepturi” este preluată, dinmers, de către soţ de la soţie), este cel care „pune punc-tul pe i”, desăvârşind reuşita „teatrului” jucat de locatari:„DOMNUL (care l-a ascultat cu desăvârşire aiurit pe Bo-goiu, urmărindu-i fiecare cuvânt, fiecare gest, cu oblândă stupoare, îl întrerupe pe Maior, fără violenţăînsă): Nu mai întreba, domnule. Lasă. Aţi întrebat des-tul. Să întreb şi eu acum. O dată. O singură dată. (Se

eseu


ridică în picioare, îi priveşte pe toţi lung şi întreabă în-grijorat, cu o sinceră seriozitate:) Dumneavoastră... nusunteţi nebuni?” (I, 14). Odată convinşi de „scrânteala”virtualilor camarazi de concediu, Domnul şi Cucoanaies cuminţi din scenă, parcă cerându-i scuze pentru căau deranjat sanatoriul tonifiant al minţilor bolnave aleunor bieţi rătăciţi: „DOMNUL/CUCOANA (se uită unulla altul, ezită, sunt încurcaţi, şi pe urmă, timid, aproapeîn acelaşi timp): Bună seara.” (I, 14).

Dacă până în acest moment intruşii fuseseră martoripasivi ai reconstrucţiei datelor realităţii, cel mult co-par-ticipanţi involuntari în postura de agent patogen neutra-lizat, dar care, prin simpla sa prezenţă, a conferitimunitate şi a fortificat evaziunea, în schimb, o nepre-văzută reapariţie fulgerătoare a Domnului determină de-construcţia utopiei, prin precizarea datei calendaristicea „lumii reale”, cea eludată într-un suprem efort de eva-zionişti („Care va să zică, azi avem joi, 12...”, I, 15). Dinacest moment soarta corăbiei este decisă irevocabil:naufragiul în tărâmul dezolant al portului din care a ple-cat.

AGNEŞ. Personaj episodic, prezenţă sporadică şiinsignifiantă a câtorva scene ale primului act. Se poatechiar argumenta că personajul primeşte contur tocmaiprin absenţa sa constantă din scenă, deşi existenţa saundeva în spatele decorului este mereu punctată de lo-catarii pensiunii Weber. Servitoarea vilei, tânăra ungu-roaică este laitmotivul capriciilor vilegiaturiştilor.Anunţată încă din scena a doua (MADAME VINTILĂ:...A venit? / BOGOIU: Cine? Agneş? / MADAME VIN-TILĂ: Ei, Agneş? De Agneş ne arde nouă?”, I, 2), soli-citată imperativ o scenă mai târziu (CORINA (se audede undeva de sus, din odaia ei, vocea Corinei): Agneş!Agneş! / (Prin uşa din stânga, jos, intră Maiorul.) / MA-IORUL: A venit? / BOGOIU: Cine? Agneş? / MAIORUL:Ce Agneş, nene?! Agneş!”, I, 3), pomenită în scena aşaptea (MADAME VINTILĂ: ...o rugasem pe Agneş săîmi dea cafeaua aici pe terasă...”, I, 7), acest „fals Godotminiatural” al piesei lui Mihail Sebastian răspunde, fi-nalmente, la apel, în scena a zecea, dezamorsând în-cordarea determinată de atitudinea ostentativ ostilă alui Ştefan Valeriu: „BOGOIU (tuşeşte fără succes. Arvrea să producă o destindere, să schimbe cu totulvorba): Mie mi-e foame. (Nu răspunde nimeni.) Zău cămi-e foame. Agneş! Agneş! (Agneş intră prin fund,dreapta, cu o tavă cu ceşti de cafea. Tânără ungu-roaică, mai mult copilă decât proastă.) / MADAME VIN-TILĂ: Unde ai fost, Agneş, până acum? De un ceas testrigăm. / AGNEŞ: Focut curat. / MAIORUL: Şi nu puteaisă ne aduci până acum cafeaua? Tu «focut curat», şinoi murim de foame. / AGNEŞ: N-o fost gata cafe.(Pune tava cu ceşti pe masa din hol şi apoi iese...)” (I,10). Tânăra revine „un moment” în scena imediat urmă-toare, cu acelaşi rol de a detensiona atmosfera încre-menită în muţenie de apariţia nonşalant-provocatoarea lui Ştefan: „...Tăcerea provocată de intrarea lui esteîntreruptă de Agneş, care revine aducând costume debaie. / AGNEŞ: Adus costum. / BOGOIU: S-au uscat? /AGNEŞ: Uscat.” (I, 10). Servitoarea mai este amintită,

circumstanţial şi incidental, de Corina care îl îndrumăpe Mecanic înspre bucătărie şi astfel către ieşirea dinscenă („E o fată acolo. O cheamă Agneş. O să-ţi dea oscară tot ce-ţi trebuie.”, I, 14). Ultima apariţie a fetei areloc, pasager, într-o scenă minusculă, de doar două re-plici, îndeplinind, consecvent, rolul său specific, acelade a crea un respiro, de data aceasta între Corina şiŞtefan: „Intră Agneş prin dreapta şi se îndreaptă sprecealaltă extremitate a scenei, unde – lângă tabla lui Bo-goiu – se află un gong pentru sunat ora mesei. / CO-RINA: Ce e, Agneş? / AGNEŞ: Spus domnişoara, sun...târziu... (Bate de câteva ori în gong, pe urmă trece înhol, de unde strânge ceştile de ceai, le pune pe tavă şiiese cu ele din scenă, tot prin uşa din dreapta, în fundulholului.)” (I, 16).

UN MECANIC. Personaj episodic, exterior intrigii, in-trodus pur incidental în doar două scene conexe, a trei-sprezecea şi a paisprezecea ale primului act. Solicitatprin intermediar de către Corina pentru a repara telefo-nul sabotat de Ştefan Valeriu, Mecanicul Oficiului tele-fonic din Gheorghieni soseşte prompt pentru a-şiexercita calităţile profesionale infailibile („Se poate sănu mă pricep? Eu sunt de la Bucureşti, domnişoară.”, I,14). Importanţa sa în economia de idei a piesei constăîn aceea că îi certifică tinerei femei faptul că indicatorulde la şosea care semnalizează prezenţa pensiuniiWeber între brazi a fost într-adevăr sabotat la rându-i,astfel încât autobuzul nu mai are nici un reper pentru astaţiona. De asemenea argumentează că telefonul afost intenţionat defectat de către o persoană. Acelaşimecanic anunţă şi că Poşta din Gheorghieni a fost ru-gată de către „un domn” să nu mai remită pensiuniiWeber corespondenţa. Odată certificate prezumţiile devandalizare ale „comodităţilor” sejurului, Mecanicul iesedin scenă definitiv, în aceeaşi postură definitorie în carea şi intrat („Intră prin stânga un lucrător cu o ladă descule.”, I, 13, vs. „şi-a luat lada cu unelte şi iese”, I, 14),apariţie meteorică, fără a mai împlini o „promisiune” cir-cumstanţială a ultimei sale replici: „Mă-ntorc mai târziu.”(I, 14).

NoteMircea Tomuş, Prefaţă la Mihail Sebastian, Jocul de-a va-

canţa. Steaua fără nume. Ultima oră. Prefaţă de MirceaTomuş. Editura pentru Literatură, 1965, p. XII.

Cornelia Ştefănescu, Mihail Sebastian. Editura Tineretului,1968, p. 101.

Ion Vartic, Mihail Sebastian sau „lenea de plantă” a fiinţei,vol. Modelul şi oglinda. Cartea Românească, 1982, p. 260.

Adrian Anghelescu, Creaţie şi viaţă, Bucureşti. EdituraEminescu, 1978, p. 258.

Cornelia Ştefănescu, op. cit., p. 96.Mircea Tomuş, Prefaţă la Mihail Sebastian, Jocul de-a va-

canţa. Steaua fără nume. Ultima oră. Prefaţă de MirceaTomuş. Editura pentru Literatură, 1965, p. XIII.

primăvara 2006,Műhlbach, Transilvania

eseu


Noi considerăm că figura Lupului Fenrir (zeitate ma-joră daco-geto-gotică, identificabilă, funcţional, cu însuşiZalmoxis!) aduce, în toate cazurile, sugestia demiurgiei,a întemeierii Neamului Dacilor-DAOI (Poporul CĂIIDREPTE, dar şi Poporul LUPULUI!) – sau, cel puţin, adorinţei de schimbare a lumii (prin PURIFICARE – PU-RIFICAREA presupunând trecerea prin INIŢIEREA[MIORITICĂ] A MORŢII). Munca acelor „Collegia fa-brorum” (societăţi secrete, de la începutul mileniului I,cu misiunea de a „împăca”, în esenţa lor spirituală, sim-bolurile divine ale Antichităţii – zalmoxiene, în cazul Ro-mâniei! – cu cele creştine) vădeşte efecte limitate, dinmoment ce LUPUL SUPREM/ARHETIPAL, AXĂ DE-MIURGICĂ A SPIRALEI LUMILOR, îşi păstrează, pen-tru valahi, un chip aproape exclusiv negativ...!

Aceasta, în ciuda încercărilor unor Romulus Vulcă-nescu, Paul Lazăr Tonciulescu sau Adrian Bucurescude a-i restabili/restaura „aura” originară... Şi, după ei,vin şi alţi ucenici – dar, din păcate, dacă eficienţa „Col-legia fabrorum” a fost atât de limitată şi de aproxima-tivă, cum altfel poate fi cea a unor cercetători singuraticişi priviţi chiorâş, de către „modernitatea” cea cu minteablocată, în borborosul materiei-Prakrti...?! „Lupul a fostun animal respectat în regiunea istorico-culturală dinsud-estul Europei. El deţine un loc important în faunasgraffitată şi pictată pe ceramica de Cucuteni, cu rostritual sau ceremonial. Stindardul dac era un corp de ba-laur cu cap de lup, care apare figurat şi pe columna luiTraian. Mircea Eliade raportează numele dacilor la ter-menul frigian dàos, dat „unui zeu sau strămoş mitic ly-komorf sau care s-a manifestat sub formă de lup”,patronul unei confrerii secrete de luptători de tipul Män-nerbünde -ului german. În plus, romanii au adus cu eicultul imperial al lupului, ce ţinea de întemeietorulRomei şi al statului roman. Această moştenire a întăritşi resemnificat unele aspecte ale culturii lupului la daci,care, combătut de creştinismul primitiv, a căpătat în celedin urmă un caracter anticreştin. Este vorba de lycan-tropie şi de sărbătorile populare numite zilele lupului saulupinii. Pentru a contracara puterea magico-mitică a lu-pilor, creştinismul primitiv i-a dat pe lupi în stăpânirealui Sânpetru, care îi ţine în frâu, îi judecă şi pedepseştedupă voia lui. Semnificaţia extraordinară a acestui ani-mal e dovedită şi de faptul că în cultura noastră popu-lară îi sunt consacrate 35 de zile pe an. Aceste zile încare apar practici dedicate lupului sunt concentrate înperioada de toamnă şi iarnă a anului: Sânpetru (29iunie), Circovii Marinei (15-17 iulie), Martirul Lupu (22august), Teclele (24 septembrie), Berbecarii (26-28 sep-tembrie), Osie (17 octombrie), Lucinul (18 octombrie),

Sâmedru (26 octombrie), Ziua Lupului (13 noiembrie),Filipii de Toamnă (14-21 noiembrie), Filipul cel şchiop(21 noiembrie), Sf. Andrei (30 noiembrie), Sâmpetru deIarnă (16 ianuarie), Tănase de Ciumă (18 ianuarie), Fi-lipii de Iarnă (25-31 ianuarie), Stretenie (2 februarie),Martinii de Iarnă (1-3 februarie)” – cf. Cristina Cioară,Lycantropia1. Extrem de slabul efort al creştinismuluide a asimila energetico-simbolistic zalmoxianismul estemai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat întenebrele nopţii şi groazei şi pustiului demoniac, în locsă i se ofere/păstreze Tronul Solar-Demiurgic… sau,măcar, bivalenţa nocturn-diurn. (Bivalenţă evidentă,totuşi, dacă luăm în considerare „postarea” prioritară, aSărbătorilor LUPULUI, în zona calendarului detoamnă-iarnă – din septembrie şi până, hăt, în februa-rie – 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/„FĂCĂ-TORUL” = „cvasi-etalarea”/cel puţin, sugestia funcţieicircular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci, îidatorăm „berbecirea” – împingerea duhurilor demo-nice/întunecate/„iernatice”, spre... SOLARITATEA ÎN-VIERII NOULUI CICLU VITALISTIC-COSMIC!!!).

Iată, spre exemplu, cazul PRICOLICIULUI (a se ob-serva cât de adânc a lucrat propaganda insidioasă a Bi-sericii Creştine „de zid”, „DISCURSUL TERORII”, înoamenii tradiţiei rurale – deci, în esenţa lor, adepţi aizalmoxianismului, ca „umbră vestitoare” a Lui Hristos-Mântuitorul, Lumina Lumii şi Învierea de Veci a Duhului)– cu atenţie pe Obsesia Sângelui („sângerozitatea” pri-coliciului, „suge sângele” – de fapt, îl preschimbă, prinmetanoia... – „sângele spurcat/blestemat”, de fapt, ga-rant al acelei „race faée”, de care vorbeşte Vasile Lovi-nescu2): „O analiză «pozitivistă» a textelor popularereferitoare la pricolici relevă faptul că prin acest termenera desemnat un lup deosebit de rău, a cărui cruzimeşi abilitate nu-şi puteau afla explicaţia decât prin invo-carea unui amestec al puterilor demonice” (cf. MihaiComan).

Şi: „Cel de-al doilea tip de strigoi este strigoiul mort,omologul vampirului din cultura occidentală, care, mortfiind, îşi poate părăsi mormântul, în general cu scopulde a suge sângele rudelor mai apropiate sau al altorpersoane. Există numeroase cazuri în care pricoliciuleste încadrat aici, superstiţia afirmând că acest strigoimort se poate transforma în lup. De fapt, este vorba, înmajoritatea cazurilor, de un pricolici sau un strigoi viucare, după moarte, devine strigoi mort, păstrându-şi,însă, capacitatea de a se face lup. Marianne Mesnilarată că «aceste cuvinte se reaşază într-o serie de de-nominaţii populare, care merg de la omul-lup la devo-ratorul de astre, trecând prin vampir (…) El apare în

Adrian Botez

PRICOLICIUL ŞI... ÎNVIEREA!– FOLCLOR SACRAL DACO-ROMÂN –

eseu


două serii de termeni: vârcolac – priculici – striculici (de-vorator de astre – om-lup – formă compusă) pe de-oparte, priculici – striculici – strigoi (om-lup – formă com-pusă – vampir) pe de alta» ” (cf. Cristina Cioară, Lycan-tropia).

Dar şi: „Pricoliciul poartă uneori cap de om pe trupde lup, alteori cap de lup pe trup de om. El acţioneazănumai noaptea, în pustietăţi, păduri neumblate (…). Îm-potriva puterii diavoleşti a pricoliciului se foloseşte oiarbă rozacee, care creşte în păduri, în locurile în careun om blestemat sau un lup, dându-se noaptea de treiori peste cap, se preface în pricolici. Această plantă senumeşte coada pricoliciului (Auruncus silvestris)” –cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică.

Mai amănunţit şi chiar mai relevant (n.n.: a se vedeacum Lupul Cosmic este asimilat, perfid-propagandistic,cu cele mai cumplite păcate ale sângelui – incestu-rile!): „Multe credinţe populare atribuie originea lycan-tropiei unei întâmplări ciudate la naşterea copilului ceva deveni pricolici, sau unui atribut cu care se naşte. Înconcepţia populară, cei născuţi cu căiţă sunt predesti-naţi să aibă stări extatice. Dacă această «tichie» estealbă, avem de-a face cu un spirit pozitiv, un «dreptmer-gător»; dacă e neagră sau roşie, cu unul malefic. Parti-cularităţile, ciudăţeniile legate de naşterea cuiva, demomentul sosirii sale în lume, nu pot fi ignorate şi para-l urmări pe copil, pe tot parcursul vieţii. ”

a) „Pricolici sunt toţi oamenii care se nasc cu capulacoperit cu tichie (XI 19)” (cf. Ion Muslea, Ov. Bârlea).„Dacă”chitia” pruncului este roşie, moaşa o apucă re-pede, iese cu ea afară şi strigă: «Auziţi lume, s-a născutun lup pe pământ! Nu e lup să mănânce lumea, ci e lupsă muncească şi să aibă triste de ea!»” (cf. T. Pamfile)(n.n.: iată un prim semn – …din păcate, şi singurul! – alDEMIURGIEI LUPULUI: nu doar distruge, ci…„MUNCEŞTE”!!!). „Strigoi e acela ce se naşte cu «că-ciulă» pe cap. Pe ce lucru îi sparge moaşa căciula, pece va arunca-o mai întâi, pe acel lucru e acel om stri-goi... După moarte, aceşti strigoi se hrănesc... cu fiinţeşi lucruri... de acelea pe care au fost puşi. Astfel, sespune că o fată, fiind pusă strigoaică pe un câine, dupăce a îmbătrânit şi a murit, s-a prefăcut în lup şi a mâncattoţi câinii din sat. ” Această credinţă descrisă de TudorPamfile este un caz particular, deosebit de cele careafirmă, pur şi simplu, că cei născuţi cu căiţă vor fi prico-lici (n.n.: tocmai între aceste contradicţii, trebuiecăutat… „Adevăratul LUP”!).

b) „Pricoliciul se face din oameni sau femei cucoadă” (cf. Muşlea, Bârlea). Tot această coadă, ca unadintre cauzele lycantropiei periodice, este menţionatăşi de N.L. Kostaki. „Ăia care să naşte de strigoi are ocoduţă dinapoi, din naştere. Aia aşe-i. Aia nu vre ei, da’aşe-i născut.” (cf. Despre omul-lup, în Maria Ioniţă,Cartea Vâlvelor).

c) „Pricoliciul se face din copil bastard, a cărui mamăa fost de asemenea «de după garduri» (XVII 103) (cf.V 194, IX 76, XVIII 28)”, „din a treia spiţă de fată necă-sătorită (VI 231/19)”, din al treilea rând de copii din flori,căsătorit cu un alt individ, provenit tot din trei grade denaşteri din flori (IX 290)”, din „al şaptelea fiu nelegiuit

(XVII 126, 156), din a noua foachie (fată din flori) (XVII22)” (cf. Muşlea, Bârlea). Pamfile afirmă şi el că, „dupăunele credinţi, tricoliciul se face dintr-un copil din flori,după altele este copilul unei fete greşită cu un flăcău,născută şi dânsa tot astfel, dintr-o mamă zămislită lafel.”

d) Născut din părinţi incestuoşi. Pricolici se fac din„copii din doi veri primari şi chiar de gradul doi şi trei(XV 168), din împreunarea tatălui cu fiică-sa sau amamei cu fiu-său. «Devenind mare, la epoci nehotă-râte, îi vine o nebunie, fugind până se vede singur.Atunci se dă de trei ori peste cap, se preface în lup,câine sau altă fiară şi pleacă aşa turbat, să sfâşie pecei din calea lui – chiar şi pe ai săi » (VIII 92)”

e) Născut din încrucişarea cu lupi infernali. Este unadin credinţele pe care le expune Romulus Vulcănescuîn lucrarea sa, Mitologie românească.

f) Născut din al nouălea frate din nouă fraţi lunatici.Pamfile citează această credinţă, conform căreia mezi-nul unei familii, în care toţi cei nouă fraţi sunt născuţi înaceeaşi lună, este predestinat să devină pricolici”.

…Cu alte cuvinte, prin intermediul Sângelui(ca-ntr-un POTIR GRAAL re-suscitat!), Esenţa Sacră-LUP infiltreză şi transcende esenţa ne-sacră umană –RE-SACRALIZÂND-O!!!

...LYCANTROPOS este (sau devine, ceea ce, în si-tuaţia data, de METANOIA, e acelaşi lucru!), de fapt,ARCHANTHROPOS/OMUL PRIMORDIAL!!!

…Ce păcat că Biserica Creştină „de zid” (cel puţinîncepând din Evul Mediu, când scopul Bisericii era şiacela de a elimina foarte brutal şi deloc „fair”, PRIN TE-ROARE, „adversarul” Religiilor Primare3, cum este şiZALMOXIANISMUL… despre care Religii Primare,Hristosul, prin spălarea picioarelor Sfinţilor Apostoli, su-gerează că sunt „rădăcinile arhetipal-religioase”, faţăde care trebuie să arătăm profund respect!... – …darneexistând bună-credinţă şi bunăvoinţă de Duh, re-in-tegratoare întru divin, nici până azi!) nu explorează hris-ticul implicit, ascuns sub exagerările „distructive”: defapt, „demonismul (pretins!) al Morţii” nu e altcevadecât indiciul (conţinând valenţa!) Morţii Hristice, INI-ŢIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAŢA VEŞNICĂ!

1 Victor Kernbach, în Dicţionar de mitologie generalã,defineşte LYCANTROPIA ca o „tradiţie totemică la unele po-pulaţii primitive, intrată în deprinderi şi ritualuri simbolice dinantichitate, de autodefinire sau de raportare obiectivă, în ca-drul unor superstiţii, a anumitor fiinţe umane la posibilitateametamorfozării omului în lup”.

2 Cf. V. Lovinescu, Incantaţia sângelui, Institutul Euro-pean, Iaşi, 1993, pp. 100-126: „(…) Elementul care unificăşirul voievodal prin veacuri (…) se spune că ar fi un sângeblestemat (…) e mult mai just să definim acest sânge dupădatele tradiţionale, ca fiind venin infinit de preţios, VITRIOLUL,ostil vieţii şi morţii, aşa cum se întâmplă totdeauna cu sângeleneamurilor alese, adevărate neamuri regale şi sacerdotale,races-faées. (…) Muşatinii sunt Ciubăreşti (…) Găsim înopera lui Eminescu elementul unificator, de care am vor-bit mai sus, definitor al neamului muşatin, specificaţie aOMULUI PRIMORDIAL-ARCHANTHROPOS, în numeleunui neam şi al unei dinastii – s.n. (…) . Elementele baziceale strigătului şi numelui său (COCORULUI – care zboară în

eseu


unghi ascuţit, ca vârful lăncii Graalului, conducând la NedeiaCetate! – şi simbolizează Axa Lumii) se reduc la GR sau KR.Le găsim în numele arhaic al Grecilor, Graii, în cuvânt saulimbă – care se mai zice şi GRAI, iar în aspectul regal – Karl,devenit Kral, apoi Kra(i). Grai e sacerdotal, Krai este şi regal.(…) KR se află în coroană, Krone, principiul dublei puteri, sa-cerdotale şi regale Sefira supremă din Arborele Sephiroth, nu-mită Kether, înseamnă Coroană, in divinis. Legătura acesteirădăcini cu Graalul este vizibilă (…). Graalul conţine SângeleDivin, deci numele Gruiu Sânger devine (…) Sangraal – SântGraal, Sangreal, adică Sânge Regal, dar şi Sânge Real, in-dicând precis Prezenţa Reală a Divinităţii în Sângele Sfânt– s.n.(…). Graalul este adus de un înger, identic cu păsărica,deasupra arbustului (…) e mai firesc să presupunem că pa-sărea divină era un Cocor şi că strigătul său onomatopeic,KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care deveneaYantra (imagine rituală), spaţializându-se în cupă şi licoareinterioară, venin şi balsam(…). Sânger este o contracţie alui Sân şi Înger – Sfântul Înger (…) Şi Ciubăr Vodă şi GruiSânger sunt Regi ai Graalului; dar cum rege al Graaluluinu poate fi decât unul singur, înseamnă că e vorba deaceeaşi fiinţă fără nume, deşi mirionimă – s.n.(…). Înce-putul noii ere a lui Manu este ceea ce, în Antichitate, era numitVÂRSTA DE AUR, simbolizată de Copilul cu Pieptul de Aur alPescarului. Această bruscă îndreptare o face MATSYA-AVA-TARA ( Avatarul Peşte – Peştele este simbolul lui Hristos),ultimul din Avatarele ciclului trecut şi primul din cele 10 Ava-tare Majore ale ciclului al X-lea. Ciutura şi Ciubărul suntcvasi-identice – s.n. (…) . În romanul Grand Saint Graal,toţi cavalerii Graalului sunt hrăniţi printr-un peşte pescuit de

Alain; de aceea, cavalerul acesta avea numele de le richepêcheur, titlu care s-a transmis dinastiei Graalului. Băiatul de-venit le riche pêcheur, prin darurile Peştelui, este deci Regeal Graalului (…). Ciutura cu Peştele Primordial în ea nueste altceva decât cupa Graalului – s.n. (…)”.

3 -„În Evul Mediu, lycantropia părea asociată irevocabilpracticilor magice - se credea că vrăjitorii erau singurii capabilia se transforma în lupi, mai mult decât atât, ei aveau putereade a-i preface şi pe alţii în animale.

În Formicarius, Johann Nider vorbeşte despre vrăjitoricare se transformă în lupi, la fel Giordano da Bergamo înQues tio de strigis. În procesele de la Valais, de la începutulanilor 1400, acuzaţii au mărturisit că luaseră temporar formade lupi, atacând vitele. Cronicarul Johann Frund are pretenţiacă descrie vrăjitoarele din Valais: după opinia lui, diavolulcaută femei şi bărbaţi necăjiţi, cărora le promitea putere şi bo-găţie.

Totuşi, aceştia erau obligaţi mai întâi să i se închine, să-iaducă jertfe şi să-şi renege credinţa. Apoi, el îi învăţa săzboare călare pe scaune unse cu substanţe magice, să sepreschimbe în lup, să se facă invizibili prin anumite ierburi şisă-şi vrăjească adversarii. Dacă comit fapte bune, se confe-sează „stăpânului” lor, datori fiind să facă penitenţă. Ucid şimănâncă prunci, distrug recolte, vrăjesc vacile pentru a le luamana. Este imaginea generală despre vrăjitorie în Evul Mediu.În majoritatea cazurilor, ele povestesc despre animale (în ge-neral lupi) trimise de diavol, pe care le călăreau ca să ajungăla Sabat. Este evident vorba despre elemente şamanice – spi-rite ajutătoare” – cf. Cristina Cioară, Lycantropia.

Vlad Zbârciog

PORTRET SCULPTAT ÎN LESPEDEACUVÂNTULUI

A scrie despre creaţia unui mare poet presupune în-totdeauna o aventură nu din cele uşoare, deoarece în-cerci a urmări, în mare, evoluţia unui suflet, a unui spirit,a unei conştiinţe. Mai mult decât atât. Această aventurămai presupune a pătrunde în spaţiul fiinţei poetului,acolo unde este deosebit de complicat să ajungi, maiales că acest spaţiu este foarte greu de penetrat, chiardacă modelul tău metafizic de percepţie încearcă o ana-liză obiectivă, o trecere pe nesimţite într-un dincolo, în-cercând un transfer de materie poetică de nuanţatăsubtilitate. Poezia autorului despre care încerc să scriuse roteşte între notaţia clipei efemere şi metafora fină aunor alcătuiri graţioase de materie poetică; între univer-sul nemuritor al satului şi starea de suflet ce vibreazănecontenit, provocând idei şi emoţii din care se naştemiracolul… Horia Zilieru, domnia sa fiind protagonistul,este parte din universul pe care-l creează. Ludică şi dra-matică, dominată de un limbaj al metaforei, poeziaacestui autor cuprinde elemente ce alternează între cla-

sic, modern şi postmodern, o poezie de sorginte ludică,orfică, dar şi filosofică deopotrivă, cu subtile şi variatenuanţări prin care reînvie „cultul romantic al sufletului”,care ţine de virtute, de sensibilitate, de onestitate, decriteriul estetic şi credinţă în universul interior al omului,acel cult lăsat nouă, românilor, de Providenţă şi desprecare am notat câteva propoziţii într-un eseu, având înobiectiv spiritul nostru ancestral…

Aşadar, creaţia lui Horia Zilieru denotă o constantăa autorului. Ceea ce punctează structura acestei operepoetice sunt „zidurile de spirit” pe care poetul le-a înălţatpe parcursul a peste cinci decenii de activitate literară.Făcând cunoştinţă cu aceste construcţii fortificative alespiritului său nemărginit, adică lecturându-i volumele înconsecutivitatea apariţiei lor, în complexitatea sistemu-lui de concepere-nonconformist, susţinut de o viziunelirică proprie, ne dăm seama de temeliile acestui spiritinconfundabil în spaţiul literar românesc. Urmărim untraiect asemănător cu al altor poeţi, dar, totodată,

eseu


aparte, dacă ne gândim că poetul vine dintr-un spaţiuromânesc unde mitologia, tradiţiile au constituit primasursă de inspiraţie, dar şi primele cărţi de citire. Estenăscut în comuna Racoviţă, judeţul Argeş, la 21 mai1933. Satul, se mărturiseşte ieşeanul de azi, „mi-a fostvatra şi scânteia iniţială a întâilor versuri”. Aşadar, ur-mărim parcursul unei evoluţii remarcabile: De la volumulde debut Florile cornului tânăr (apărut în 1961, fiind prin-tre primele volume de poeme semnate de generaţiaLabiş-Stănescu, urmat de cele peste douăzeci de cărţi,printre care Orfeu îndrăgostit (1966), Alcor (1967), Iarnaerotică (1969), Umbra paradisului (1970), Nunţile efe-mere (1972), Fiul lui Eros şi alte poezii (1978), Oglindade ceaţă (1979), „Orfeon” (1980), Addenda la un falstratat de iubire (1983), Roza eternă (1984), Doamnamea, eternitatea (1987), Fulgerul şi cenuşa (1989),Doamna cu sonetul (1993), Între două nopţi (1995), Mu-zeul dragostei (1995), Slugă la prisaca lui Tudor Arghezi(2004), Exodul cuielor însângerate (2006), Patimiledupă Anton Pann (2008) şi altele.

Monumentala carte Astralia, pe care o am în faţă,este o antologie ce reia titlul unui excelent volum apărutîn 1976. Este o selecţie riguroasă ce reprezintă, dupăcum menţionam ceva mai devreme, activitatea unuipoet care „şi-a impus, cu fiecare carte publicată, în pei-sajul liric al unei jumătăţi de secol, pecetea originalităţii”(D. Corbu). A rămas, în pofida unor „taxări” ale criticii,un poet al „experimentului liric, un orfic nemântuit” şi uninventator al „gramaticii erosului”.

* * *Ziceam ceva mai devreme că opera poetică a lui

Horia Zilieru este parte din universul pe care şi-lcreează. Poetul cultivă sonetul, balada, romanţa, cân-tecul de lume. Este un „apostol al intertextualităţii”, unuldintre puţinii poeţi din generaţia de aur „vânduţi total li-vrescului”. Dacă la începuturi, apoi cu apariţia fiecăruinou volum, critica de întâmpinare i-a considerat poeziadrept „simbolistică şi ceremonioasă”, „purtând insigneleretoricii tradiţionale”, întocmind „o gramatică a erosului”,cu apariţia „curentului” postmodernist poetul îşi redi-mensionează limbajul, îmbogăţind „experimentul liric”,alături de generaţia ’80, cu o nouă zonă de explorare,mai ales dacă ne gândim că cititorul începutului desecol XXI şi-a îngustat lecturile din poezie, dar şi din li-teratură în general. Secol grăbit peste poate, care estecel al XXI-lea, nu mai permite atât de uşor să cuprinziceea ce reuşeai să obţii acum un pătrar de veac. Deci,tot mai puţine personalităţi enciclopedice, lecturile suntmult mai fragile, tinerii nu au timp şi pentru cultivare spi-rituală. De aici şi superficialitatea unora în utilizarea lec-turilor, de aici şi puţinătatea de idei, de substanţăspirituală în poezia actuală, mai ales cea a tinerilor.Lipsa de responsabilitate în faţa cuvântului, dar şi aunor judecăţi de valoare pertinente, a dus la înscăuna-rea unor direcţii păguboase în literatură, cum este, bu-năoară, fragmentarismul. Adepţii acestui mod de creaţieconsideră drept anacronism enciclopedismul, valoarea,lecturile profunde, substanţiale, atotcuprinderea spiri-

tual-culturală. Este un semn de superficializare, de lip-sire de bunăvoie de o întreagă zonă de cunoaştere, decercetare şi asimilare a „mişcării ideilor, a evoluţiei men-talităţilor”, într-un cuvânt, cum susţinea într-o cronicăscriitorul ieşean Nicolae Busuioc, lipsa de cunoaşterea stărilor, trăirilor interioare, sentimentelor, „misterul su-fletului fiinţei gânditoare ca timp”.

Fireşte, Horia Zilieru nu refuză experimentele seco-lului al XX-lea, deşi este conştient că în „spatele” noilorforme există „funcţiuni psihologice” care degradeazăpuritatea esenţei spirituale. De fapt, în rezultatul acestor„experimente”, arta în genere, dar mai ales literatura aintrat într-o nouă perioadă de „revalorificare şi redefi-nire” a formelor tradiţionale. Poetul este conştient căpoezia nu poate câştiga în valoare prin renunţarea laformula clasică şi „îmbrăţişarea” versului liber doar dedragul de a fi la modă. Spunea cineva că poezia poaterenunţa la orice, numai nu la muzicalitate, emoţie, trăire.Abolirea criteriilor de spiritualitate, adică a muzicii, iubi-rii, suferinţei, durerii, dar mai ales a culturii, umanuluiduce inevitabil la degradarea poeziei. La Horia Zilierugradul de mişcare sufletească este dirijat printr-o sen-sibilă vibraţie, uneori spre durere, alteori spre bucurie.Analizând poemele din perspectiva orfismului, ne amin-tim de afirmaţia lui Gheorghe Lateş: „năzuinţa oricăruipoet, din orice timp şi din orice loc, este să aducă ar-monia în lume, s-o ordoneze după puterea Logosuluipoetic şi s-o proiecteze într-o idealitate absolută” (Punc-tul genezic, Iaşi: Junimea, 2003). (Ne gândim aici la„peisajul sonor” obţinut de Rainer Maria Rilke, ca ur-mare a corespondenţei între „funcţiile sufletului” şi lim-bajul artelor. De fapt, autorul Elegiilor duineze şi alSonetelor către Orfeu definea muzica drept „metaforăa simţurilor”). Este o încercare de revenire „pe linia luiLucian Blaga, la «spaţiul sacru şi timpul sacru»”, o în-cercare de a exprima artistic multidimensionalitateasubconştientului. Criticul literar Ovidiu Ghidirmic men-ţiona în această ordine de idei, referindu-se la poezialui Horia Zilieru, ca pentru a înţelege bine statutul poe-ziei, trebuie să pornim de la condiţia primordială a liris-mului, de la mitul lui Orfeu, legendarul cântăreţ trac,despre care se spune că îşi acompania versurile laharpă, iar cu lira îmblânzea fiarele şi cobora întreaganatură într-o vrajă extatică. Orfeu este primul mare poetal lumii, prototipul sau arhetipul poetului dintotdeauna,sinteza muzicii cu verbul, deşi condiţia primordială a li-rismului o constituie orfismul, iar orfismul presupune,neapărat, muzicalitate. De acest aspect au ţinut seamatoţi poeţii mari ai lumii. La Eminescu, de exemplu muzi-calitatea versurilor n-are echivalent. Se întâmplă deaceea că Marele poet n-a renunţat niciodată la rimă, laritm – elementele indispensabile unei muzicalităţiaparte. Şi nu pot să nu amintesc aici de spusa criticuluiliterar Ionel Necula: „Poetul trebuie să plonjeze dincolode real, unde nu mai întâlneşte decât divinul neantul(golul), vidul, nimicul (şi posibilul sau propria sa subiec-tivitate). Poetul construieşte şi completează, cu imagi-naţie şi fantezie, actul biblic al Genezei”. Oare nu

eseu


despre poezia lui Horia Zilieru sunt aceste reflecţii?…Fireşte, poezia, pe lângă muncă asiduă, elaborare,transpiraţie are nevoie şi de inspiraţie. Dar mai ales decultură. Nu întâmplător aminteam ceva mai devremedespre „enciclopedism”, „lecturi profunde”, „atotcuprin-dere spiritual-culturală”. Horia Zilieru este unul din puţi-nii enciclopedişti în materie de poezie, de cultură îngenere. Ca orice mare poet, are şi domnia sa un labo-rator aparte în care se regăseşte cu fiecare nou poem,muncind asupra cuvântului cu reveniri, cu variante, con-struind „strai de purpură şi aur”, vorba lui Eminescu, şisporind „a lumii taină”, cum zicea Blaga.

* * *Angajat până în profunzimea fiinţei de actul creator,

în momentele de coborâre/urcare în subtilităţile cuvân-tului, ideilor, trăirilor, Horia Zilieru se transportă în zoneascunse, necunoscute ale simţirii, ale sintezelor, alespaţiului spiritual, acolo unde se proiectează faţa nevă-zută a lumii, o altă geneză a lucrurilor sugerându-i onouă perspectivă, un nou spectacol al simţirii, al trăirii.Îşi asumă destinul ca pe o realitate, ca pe o existenţăfirească; este un mod individual al poetului – a vedeaclipa de metamorfozare a lumii în spaţiul intim al spiri-tului. În acest univers al existenţelor, liricul intră în pole-mică cu spiritul, formula poetică trecând pe planulsecund, alternând melancolia cu optimismul, alteori cuironia, dar şi cu elegia sau revelaţia, parabolicul, scrisulfiindu-i o „formă de supravieţuire în spirit”, dar şi de „jus-tificare intelectuală”, care face parte din „destinul omuluigânditor şi creator”. Poetul este conştient că poeziaeste, întâi de toate, ritm, muzică, logos, expresie a su-fletului şi raţiunii, o transformare a substanţei estetice,până a lua formula esenţială, devenind de multe ori sim-bol.

Astralia se deschide cu tulburătorul poem BaladaMunteană din cartea Florile cornului tânăr: „Fetelenoastre cu fotă şi ie / se-ofileau sus în munţi de ftizie”sau „fetele noastre (ca-n basm de frumoase) / câmpuricu flori ştiau ţese şi coase / (din in şi mătase) / şi arboriîn codri să taie / pe viforniţi şi ploaie…” Este sentimentuldurerii ce face parte din spaţiul spiritual al copilăriei.Cui bărit în firidele sufletului, acest spaţiu se face simţitprin vibraţiile sale asupra întregii creaţii. Poetul intră înpoezie cu zestrea de armonie, cu sentimente şi trăiri deacasă, cu snopul de grâu, cu basmele străvechi, cu „ră-pite vămi de codri de argint”, cu „sarea morţilor”, cu pă-durea care „răsună lung din fluiere de lemn”.

În ciclurile selectate din volumele Orfeu îndrăgostit,Iarnă erotică, Umbra paradisului, Nunţile efemere, Or-feon, poetul este pe cât de elegiac, pe atâta de senzual.Pornind de la un nucleu melodic, autorul îmbină într-unmozaic sonor cuvintele, asociaţiile metaforice, creânduneori impresia unor sonatine, alteori instalându-se înconcret, transformând spaţiul naturii în viziuni mitice. Înaceste poeme muzica este un liant între trecut şi viitor,între etern şi efemer. Poetul îşi creează propriul mit ima -ginat între spaţiul spiritual al satului, al mediului naturalşi cel al iubirii, al dragostei în care frumosul sacralizat

este asemuit cu un paradis, iar elementele mitologiceîmprumutate se retopesc în plasma poemelor, indivi-dualizându-se într-o armonie sublimă. Poetul îşi exte-riorizează trăirile, universul său sentimental stând sub„dubla protecţie a lui Eros şi a lui Orfeu”.

În unele poeme, întâlnim sugestii ce trimit la uniipoeţi, cum ar fi Arghezi, Blaga, Barbu, autorul având unprogram pe care îl urmează, modificându-şi de la volumla volum mijloacele de expresie. Poetul parcă ar intraîntr-o altă dimensiune a existenţei, dar şi a spiritului, iarmelanjul dintre literatură, religie, neant, mit, filozofie,concretizat în poeme de o structură complexă, pătrunsăde mister metafizic şi filosofic punctează o stare de ar-monie: pe de o parte, concretul vieţii, iar pe de altă parte– universul divin. Totodată, desprindem în poemele sale„un timp istoric” în care predomină „cultul valorilor an-tice”, cu o filozofie pe potrivă, şi un altul, dominat de pre-zentul plin de vrajă, de o estetică romantică, un picidealizată, pregnante în substanţa poetică ce-şi tragesevele dintr-o elevată spiritualitate rămânând, deopo-trivă, durerea, suferinţa. Descoperim, de asemenea, oadecvare totală a conţinutului la formă, aceasta echili-brând substanţa estetică cu esenţa, dimensiunea înci-frată, adică cu „inexplicabilul”. Iar acest „inexplicabil”este însăşi armonia între real şi mitic, între vibraţiile su-fleteşti şi muzica sferelor, transcendentul, cosmosul,misterul, mitologia.

Unii cercetători consideră că poezia lui Horia Zilierus-a dezvoltat sub zodia poeţilor de geniu, cum au fostEminescu, Barbu, Bacovia, dar mai ales Blaga şi Ar-ghezi, pe care poetul îi identifică drept principalii îndru-mători, poate chiar părinţi spirituali. Este cu atât mainotorie această presupunere, mai ales că ecourile ele-mentelor expresioniste, suprarealiste proprii poezieiacestor titani – Blaga şi Arghezi – le sesizăm şi în poe-mele din volumele Doamna mea, eternitatea; Doamnacu sonetul; Roza eternă şi altele. Aici se face evidentăşcoala versului eminescian, muzica interioară, de o sti-listică rafinată. Totodată, se simte lecţia lui Ion Barbu,mai ales în „melancolizările” subtile, în meditaţii, în mi-gălire. Criticul literar D. Tudoran îl consideră poet „ero-tic-muzical”, făcând figură aparte printre poeţii Erosului,deoarece revitalizează „mitul îndrăgostitului”. Un imnadus iubirii, înţeles ca unic grai universal… GheorgheGrigurcu însă îl socoate „un trubadur ermetic, amatorde vocabule rare, de insolite sonorităţi”. Oricum, fiecarepoezie este un spectacol dramatic, autorul fiind, cumsusţine Călin Cocora, un „travalier” minuţios în orizon-turile cuvântului, stăpân pe cuvântul poetic…

Una din temele esenţiale, după cum susţine şi IoanHolban în postfaţă, rămâne „facerea poemului, dezvă-luirea versului prin el însuşi” şi a redimensionării pro-blematicii limbajului poetic, a „crizei” acestuia”. Cuapariţia volumelor Addenda la un fals tratat de iubire(1983), Roza eternă (1984), Doamna mea, eternitatea(1987), Fulgerul şi cenuşa (1989), Doamna cu sonetul(1993), Între două nopţi (1995), Muzeul dragostei(1995), poezia lui Horia Zilieru îşi cunoaşte „ceasul ste-

eseu


lar”. Autorul îşi reorganizează limbajul, substanţa poe-tică, modalităţile discursului sprijinindu-se pe un joc alintertextualităţii şi al muzicii interioare de un lirism şi osintaxă care dau strălucire universului său poetic. Spe-ciile cultivate: balada, sonetul, romanţa, epistola, dato-rită unei noi experienţe integratoare, sunt înzestrate cu„rezonanţe” postmoderne. Critica literară l-a catalogatdrept „ultimul suprarealist” (E. Simion), „un erotic-muzi-cal”, Ioan Holban însă (şi nu numai) presupune că „vafi fiind un poet al «scenariului mitic»”, ori „un orfic”. Ori-cum, străbătând mai multe „etape”– de la „o poezie înstil delicat-tradiţionalist”, la „o poezie neosimbolistă,suavă şi ceremonioasă”, apoi la Eros, purtând cu „or-goliu insignele retoricii tradiţionaliste”, identificându-se,în cele din urmă cu „spiritul elegiat” (N. Busuioc), poetulrămâne, totuşi, un neoromantic „rătăcit” printre metaforeşi simboluri, dominat de spirit, de inspiraţie, de sacru,dar şi de aproprierea de real. „A coborî în mit, zice poe-tul într-un dialog cu Nicolae Busuioc, nu înseamnădeloc a aboli apropierea de real”.

* * *Ţin în mână impunătorul volum Astralia şi simt prin

porii celulelor cum iese din paginile lui şi se împlântă îninima mea săgeţile gândurilor, trăirilor, spiritului neordi-nar al acestui mare poet. Şi la un moment, îmi dauseama că sentimentul pe care îl încerc este unul de bu-curie şi durere, un sentiment pe care îl trăieşti, poate, osingură dată în viaţă. El, acest sentiment, parcă te-arîntreba: Dar tu ce-ai reuşit să faci în scurta/lunga taviaţă? Este o întrebare la care îi vine greu orişicăruiscriitor să răspundă. Ce împliniri, ce realizări ale tale potfi puse alături de această minunată operă poetică de onetăgăduită consistenţă spirituală?… „Marea poezie,nota într-un interviu criticul de la Huşi Theodor Co-dreanu, nu depinde de măruntele tehnici formale. Aces-tea sunt funcţionale în măsura în care sunt oglinda unortaine insondabile ale fiinţei”. Poemele lui Horia Zilierusunt „bătăile inimii poetului” care îi conturează tot maiclar, cum bine observa D.R. Popescu, profilul în timp…

Aşadar, volumul Astralia, opera poetică, apărut încolecţia „Ediţii critice” la Princeps-Edit din Iaşi, 2008,este un portret spiritual, estetic, filosofic al poetului,sculptat în lespedea cuvântului, al trăirilor, sentimente-lor, cugetului, itinerarul căruia începe odată cu apariţiavolumului de debut Florile cornului tânăr (de altfel, untitlu semnificativ pentru începutul unui drum în literatură)şi conturat tot mai limpede, tot mai expresiv pe parcursde ani. Făcând parte din generaţia care a redimensionatpoezia românească, redându-i dimensiunile ei estetice,cultivate în perioada interbelică, o generaţie care, dupăcum susţinea Mircea Dinutz într-un dialog cu D.R. Po-pescu („Pro Saeculum”, nr. 5-6, 2010), „şi-a avut parteaei de eroism, strălucirile, împotrivirile şi cedările sale încăutarea labirintică a adevărului, a binelui şi frumosuluidin cuvinte şi lucruri”, generaţie care i-a avut drept re-prezentanţi de seamă pe Nicolae Labiş, Nichita Stă-nescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, IonGheorghe, Marin Sorescu, Petre Stoica, Anghel Dum-

brăveanu, Gheorghe Tomozei, Radu Cârneci, AdrianPăunescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituţ şi mulţi alţii,Horia Zilieru a căutat „solidaritatea, boema, dragosteaşi gândul generos”, dar, totodată, a fixat „o viaţă de poetaşa cum a fost, cu un loc distinct în istoria poeziei noas-tre contemporane” (Ioan Holban). Şi aşa cum MarcelRaymond afirma că poezia „nu este numai chintesenţaliteraturii”, dar, în primul rând „un mod de a trăi, de aexista, mod care poate fi cultivat, dar care iniţial estespontan”, creaţia poetică a lui Horia Zilieru este „purtă-toarea unor semnificaţii inepuizabile care îi susţin iden-titatea cu sine” (Gheorghe Grigurcu). Scria Baudelaire:„există în cuvânt, în verb ceva sacru care ne interzicesă facem din el un joc al hazardului. A mânui savant olimbă înseamnă a practica un fel de vrăjitorie”.

Adevărate „vrăjitorii” sunt poemele lui Horia Zilieru.Fiind „sâmburele incandescent al tuturor artelor”, vorbalui Benedetto Croce, poezia îşi fixează esenţele, cumsusţine acelaşi Ioan Holban, „între scenariul mitic subli-niat, tiparul suprarealist şi orfism, organizându-şi sub-stanţa poetică, modalităţile şi procedeele în jurulacestor trei repere, proiectând ceea ce se numeşte „trăi-rea” Eu-lui liric într-un teritoriu al codurilor culturale, alşoaptei şi al muzicalităţii”. Horia Zilieru rămâne şi în pre-zent un liric meditativ, de o sensibilă factură spirituală,un romantic, dar şi un gânditor vizionar care îşi reto-peşte sensibilitatea, crezul, pasiunile, spiritul mereu an-gajat în existenţial întru a susţine frumosul, speranţa,spiritul ancestral în această perioadă de viaţă plină dedramatism…

eseu


Obiectivul acestei lucrări este de a atrage atenţiaasupra procesului care este în bună parte neglijat, dacănu trecut sub tăcere: selecţia valorilor şi, în general, aWeltanschauung-ului care sunt transmise.

Dacă sarcina istorică a Prinţului modern a fost aceeaa unirii dintre fortuna şi virtù, dintre condiţiile obiectiveale înfăptuirii obiectivelor politice şi, pe de altă parte, ca-pacitatea subiectivă de a folosi aceste condiţii în vede-rea aceloraşi obiective, rezultă că o latură tehnică aocupaţiei Prinţului a fost aceea a impulsionării şi forjăriiacestei virtù a populaţiei. Prinţul este, la Machiavelli,conducătorul statului care trebuie mereu să învingă,dar, dacă Prinţul este decidentul şi dacă este, deci, im-portantă decizia pentru ca să-ţi păstrezi statul1 (AB,adică puterea), atunci putem să înţelegem şi formele di-ferite sub care se prezintă Prinţul: Gramsci consideraPartidul ca Prinţul modern2, iar Peter Oborne3 – ca în-treaga clasă politică.

Virtù fiind, mai departe, nu numai capacitatea aces-tui Prinţ de a îndeplini necesitatea istorică, Zeitgeist, săspunem, ci şi a celor cu ajutorul cărora are loc aceastăîndeplinire, rezultă că rolul Prinţului este acela de „aameţi, prin viclenia lor, mintea oamenilor”4, pentru caaceştia să accepte obiectivul politic al Prinţului.

Am început cu acest moment originar al gândirii po-litice moderne deoarece el dă direcţia în care a fost con-cepută comunicarea politică. Pentru ca oamenii sărăspundă cu supunere şi disciplinat comenzii politice, afost nevoie – şi aceasta este o înţelepciune străveche– de asumarea de către ei a temeiurilor acestei co-menzi. Aici intervine „cultura”: aşa cum a fost aceastaînţeleasă în romantismul german – ca Weltanschauungîmpărtăşită de ansamblul unei comunităţi (care concre-tizează pe plan local „ideile elementare” specifice între-gii umanităţi)5 –, cultura este formată6 nu numaiprintr-un proces obiectiv de imitaţie şi preluare de cătreindivid a valorilor şi tiparelor comportamentale dintr-osocietate7 ci şi, concret, printr-un proces de influenţarea acestuia de către societate în general şi, în mod spe-cial, de către indivizi şi structuri instituţionale şi catego-riale.

Această influenţare este posibilă din două puncte devedere. Machiavelli a observat această posibilitate prinreacţiile psihologice ale multitudinii, din care a dedus şiel veşnicia tiparului comportamental social (ceea ce,mai târziu a fost numit „natura umană”, Montaigne): „oa-menii sunt atât de naivi şi atât de uşor ascultă de ne-voile actuale, încât acela care înşală va găsi totdeaunape cineva care să se lase înşelat… fiecăruia îi e dat săvadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă… oamenii de

rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesulunui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemeneaoameni de rând”8. În acelaşi timp, influenţarea este po-sibilă prin puterea Prinţului: prin cunoştinţele lui ce îipermit să folosească strategii de dominaţie, inclusiv psi-hologică, şi prin poziţia sa în raporturile de putere.

Căci totul ţine, cum va fi arătat mai târziu (Marx), deraporturile de putere. Aceste raporturi sunt cele care în-cadrează şi, în acelaşi timp, constituie un factor deter-minant al influenţării culturale. Ele permit ceea ce s-anumit manipulare politică – prin manipulare psihologicăşi media –: obţinerea controlului asupra reacţiilor so-ciale ale indivizilor pentru ca aceştia să preia valori şicomportamente astfel încât beneficiarii manipulării săobţină influenţă socială.

Această influenţă are loc în interiorul/spaţiul culturiişi – să nu îl mai cităm pe Machiavelli, dar să îl cunoaş-tem – nu numai între culturi din diferite state/regiuni, cişi în interiorul aceluiaşi stat: într-adevăr, deşi mai spec-taculos şi mai evident este procesul de aculturaţie careeste marcat de raporturile de putere, în aceeaşi socie-tate/stat/spaţiu există mai multe culturi, dependente dearealul social şi de poziţia culturilor/grupurilor în cadrulraporturilor de putere.

Ca urmare, inter-cunoaşterea culturală – contactuldintre culturi şi aprecierea motivată a culturii proprii şi acelei de contact petrecută în urma relaţiei culturale – nueste un proces explicabil exclusiv în termeni culturolo-gici: mai corect, explicaţiile culturologice, deşi „pun întreparanteze” unele elemente sociale (ca şi explicaţiile so-ciologice), nu le anulează pe acestea. Selecţia în inter-cunoaşterea culturală este un asemenea aspect alinter-cunoaşterii culturale care poate fi greu abordatfără referinţa la social.

Latura epistemologică pe care o putem decela înstudiul inter-cunoaşterii culturale cere, astfel, ca, înafară de conceptele de influenţare, manipulare, propa-gandă, să ajungă în prim-planul cercetării şi conceptulde selecţie culturală. Acest concept se află în centrulunei noi discipline – cultural selection studies – care ex-plică schimbarea culturală în termeni de selecţie, oare-cum analog cu evoluţia biologică, şi care caută, astfel,să răspundă problemei: poate fi „redusă” imagineacomplexă a schimbării culturilor, ceea ce înseamnă şiimaginea de vârtej9 de fenomene iraţionale şi neplanifi-cate, la o imagine coerentă de joc al cauzelor? Acestjoc nu poate să ascundă caracterul intenţionat al multorfenomene, deci intenţia de planificare pornită de la ac-tori şi instituţii asupra porţiunilor de fenomene avute învedere/care reprezintă un interes pentru aceşti actori.

Ana Bazac

SELECŢIA ÎN INTERCUNOAŞTEREACULTURALĂ

eseu


Ca urmare, deşi în principiu fiecare actor are scopuri ur-mărite raţional şi deci îşi planifică acţiunile, obiectiveleşi mijloacele, ansamblul pare, de multe ori, iraţional.După cum, deşi fiecare actor poate prezenta imagini şimotivaţii raţionale, acestea pot acoperi pe cele pornitedin subconştient sau din ne-intenţionat. Se pare că dis-ciplina selecţiei culturale tinde tocmai să depăşeascăexplicaţiile unilaterale şi să integreze în modelul schim-bării culturale şi factorii raţionali şi cei iraţionali, aceştiadin urmă legaţi de „cauzele inconştiente ale participan-ţilor, consecinţele neintenţionate10 ale alegerilor raţio-nale, consecinţele macroscopice neintenţionale alesumei acţiunilor mai multor indivizi, consecinţele necon-trolabile ale conflictelor, factorii ecologici, competiţiaeconomică, şi multe alte mecanisme (care) influenţeazăevoluţia societăţilor în direcţii care pot să nu fie prevă-zute”11.

Cultural selection studies se ocupă tocmai de factoriişi mecanismele de schimbare culturală, adică de înţe-legerea logicii intenţiilor în cadrul proceselor culturale.Cercetarea selectează explicit factorii şi porneşte de laaxioma că nici unul nu poate fi transformat într-un pa-naceu al explicaţiilor. Dacă, uneori, impresia de imper-sonalitate în selecţia culturală – că, pur şi simplu, a avutloc procesul cutare, pornit, de exemplu, din interesulunei instituţii/organizaţii de a-şi maximiza câştigul şi a-şiminimiza pierderile12 – este nefirească (şi această im-presie de impersonalitate este tributară mainstream-uluiideologic care încadrează cercetarea respectivă)13, înacelaşi timp selecţia culturală evidenţiază jocul intenţii-lor şi, deci, punctul lor social de pornire: caracterizareasociologică nu anulează pluralitatea cauzelor şi între-pătrunderilor. În ce priveşte intenţia lucrării de faţă, ease circumscrie la sugerarea importanţei raporturilor deputere în cadrul evoluţiei şi selecţiei culturale şi, astfel,la ideea selecţiei conştient realizate de către clasa con-ducătoare în societăţile ierarhizate social cu scopul dea influenţa conştiinţa socială şi, mai mult, de a o ma -nipula.

Redus la acest obiectiv, conceptul de selecţie cultu-rală, mai exact cel de selecţie în inter-cunoaşterea cul-turală, este necesar – deşi există conceptele deinflu enţă şi de manipulare – deoarece el arată, şidintr-un punct de vedere mai „neutru”, mai tehnic decâtinfluenţa, manipularea şi propaganda, că este vorbadespre un proces (multiplu originat) deliberat, intenţio-nat de direcţionare a atenţiei oamenilor şi a concepţieilor despre societate în sensul dorit de categoriile con-ducătoare, prin selecţia operată de aceştia în mulţimeainformaţiilor sociale şi politice existente pentru a oferipopulaţiei spre consum informaţii limitate, izolate şi în-cadrate în concepţia despre lume dominantă prin rela-ţiile de putere.

Dacă în studiul proceselor de propagandă şi de ma-nipulare s-a insistat mai degrabă asupra discontinuităţiidintre regimurile politice totalitar şi, respectiv, democra-tic – modelele clasice de propagandă şi manipulare fiindcele din nazism şi din „socialismul real”, focalizarea peselecţie în inter-cunoaşterea culturală permite şi rele-varea continuităţii dintre acestea şi regimul politic de-

mocratic modern, mai ales cum îl experimentăm pe planmondial în ultimii 20-30 de ani.

Conceptul este important şi pentru a vedea permea-bilitatea şi impermeabilitatea culturală a categoriilor so-ciale dintr-o societate şi pentru a vedea de ce ritmulinter-cunoaşterii culturale pe plan mondial, între socie-tăţi, este mult mai lent decât cel al inovării ştiinţifice şiculturale în general. Selecţia joacă rolul de intermediarîn comunicare şi, desigur, în transmiterea şi preluareaculturilor. Selecţia în intercunoaşterea culturală este unconcept provocator deoarece corespunde unui feno-men de obicei neglijat, dacă nu trecut sub tăcere.

Vom reţine aici doar trei aspecte.Un prim aspect de selecţie a fost evidenţiat de pe-

rioada anterioară Primului Război Mondial. StefanZweig a descris acest proces: în timp ce păturile lumi-nate şi, în general populaţia din ţările occidentale ajun-seseră să fie convinse, la cumpăna dintre secolul alXIX-lea şi cel de-al XX-lea, că era războaielor (ultimulrăzboi european fusese în 1870) s-a terminat deoarececivilizaţia modernă se dezvoltase într-atât încât făceasuperflue şi caraghioase violenţele între ţări şi ura, iaraceastă convingere a fost susţinută de informaţia de-mocratică14 transmisă oamenilor, cu câteva luni înaintede izbucnirea războiului în propaganda din ziare şi jur-nalele de cinema au apărut, galopant şi escaladat, şifalse informaţii despre ura vecinilor faţă de o ţară saualta şi caricaturizări vulgare ale culturii vecine, totul cuscopul de a pregăti psihologia populară că războiul ceurma era legitim15. Inter-cunoaşterea culturală demo-cratică a popoarelor occidentale şi marcată de valoarea(şi nu de iluzia) progresului deja realizat şi a mersuluiviitor ascendent a fost obturată de selecţia culturală re-zultată din interesele şi intenţiile celor care conduceaudestinele ţărilor (şi de a celor care s-au raliat şi s-ausupus necondiţionat acestora16). Selecţia apare aiciavertizând asupra responsabilităţii unor oameni con-creţi, indivizi şi categorii, şi nu este topită în conceptulde propagandă.

Apoi, selecţia apare ca trecere sub tăcere a unor la-turi ale fenomenelor, sau chiar a unor fenomene, cuscopul de a impune populaţiei un anumit worldview.Încă la începutul etapei actuale a capitalismului trans-naţional şi, în acelaşi timp, în criză de sistem, s-a ară-tat17 că riscurile în societatea actuală sunt ascunse nunumai din punctul de vedere al complexităţii lucrurilor şial dificultăţii de evidenţiere a punctelor vulnerabile dinsistemele tehnologice, naturale şi sociale, ci şi pentrucă actorii (decision makers) care sunt în măsură să iadeciziile de a contracara riscurile nu au o perspectivăunitară asupra lor, unii focalizându-se asupra unor ris-curi, alţii asupra altora18, şi pentru că alegerea19 meto-delor de combatere este în funcţie de consensul politic20

care este ideologic şi de „formele sociale selectate”21.Dar chiar dacă noţiunea de risc este un „construct co-lectiv”22, contează liniile de încadrare a acestui con-struct: că riscul/problema nu este atât de iminent(ă), căriscul nu este neapărat cert, că el este mult mai micdecât alte riscuri avansate permanent în mass media.Vezi astăzi aţâţarea permanentă a fricii populare de te-

eseu


rorism, promovat ca ameninţarea principală a umanită-ţii, şi temporizarea rezolvării celorlalte riscuri (alimen-tară, ecologică, socială), deşi cercuri influente despecialişti şi de membri ai clasei conducătoare mon-diale au avertizat asupra acestor din urmă riscuri şi, înacelaşi timp, asupra imposibilităţii de a le rezolva izo-lat23.

În sfârşit, selecţia apare ca împletire între limita gân-ditorilor şi, pe de altă parte, linia ideologică pe care ourmează: această împletire generează o bombardare acunoştinţelor sociale ale populaţiei cu un tip redus deinformaţii semnificative şi înserate într-un singur tiparideologic – ceea ce s-a numit pensée unique24 – şiapoi, duce la considerarea nivelului slab al culturii so-ciale populare (nivel urmărit şi indus cu obstinaţie) dreptcriteriul ofertei teoretice slabe şi confuze către ea. Sădăm aici doar două exemple.

Întâi, ideea din Ciocnirea civilizaţiilor de SamuelHuntington25. Faptul că a reprezentat punctul de vedereal unei hegemonii mondiale ameninţate de procese is-torice la fel de mondiale este clar. La fel – şi faptul cămesajul său a avut rolul de predicţie creatoare (fulfillingprophecy), cunoştinţă dată spre a servi drept temei vii-toarelor acţiuni politice de stare de război mondial26. In-sistăm aici asupra perspectivei ideologice şi a selecţieioperate de această carte, care au contribuit la contura-rea conştiinţei sociale a „Americii profunde” în aşa felîncât majoritatea americanilor au devenit opuşi ai răz-boiului din Irak de abia după 5 ani de la declanşareasa27, pe măsură ce moartea soldaţilor americani şi in-

formaţiile din media mondială despre starea de lucruriau reuşit să contracareze ideologia civilizaţiei lor aleseşi a dreptului discreţionar al acestei civilizaţii. Mesajulcărţii a fost clar îndreptat spre opacitate faţă de cunoaş-terea inter-culturală: informaţia despre Celălalt a fostastfel selectată şi interpretată încât a întărit închidereaîn sine a imaginii culturale americane.

Al doilea exemplu este cel al generalizării, de peste30 de ani, a culturii antreprenoriale – în care valoareaumană fundamentală este aceea a maximizării rezulta-telor prin urmărirea scopurilor private ale întreprinderiiprivate – în dauna culturii sociale centrate pe bunul pu-blic şi pe drepturile cetăţenilor la acest bun28. A avut locsistematic, bombardamentul ideologic asupra populaţieipentru ca aceasta să nu mai pretindă drepturi (într-ade-văr, de la o întreprindere privată nu pretinzi drepturi), aavut loc sistematic discreditarea valorilor sociale co-mune29 şi susţinerea egoismului. Rezultatul este un mixde anomie socială, de stare de conflict şi de dezorien-tare, de căutare a plăcerii clipei la nivelul entertainment-ului de joasă factură: cultura însăşi a fost supusăprocesului de privatizare şi de transformare a sa înmarfă (commodification)30.

Şi, cum am menţionat mai sus, consecinţele uneiasemenea selecţii în oferta de informaţie şi de valorisunt considerate drept legitimând această ofertă. Este,aceasta, o gândire circulară asumată de către ideologiadominantă. Ca urmare, ieşirea se află în afara acesteiideologii.

Note1 Niccolò Machiavelli, Principele (1513), Traducere, tabel

cronologic, note şi postfaţă de Nicolae Luca, prefaţă de Gh.Lencan Stoica, Bucureşti, Editura Minerva, 1994, XVIII, p. 92.

2 Antonio Gramsci, „Notes sur Machiavel, sur la politiqueet sur l’État moderne”, în Antonio Gramsci, Œuvres choisis,traduction et notes par Gilbert Moget et Armand Monjo, Pré-face de Georges Cogniot, Paris, Éditions sociales, 1959; edi-ţia italiană Antonio Gramsci, Note sul Machiavelli, sulla politicae sullo stato moderno (Quad. XXX), Torino, Giulio Einaudi edi-tore, 1955; vezi şi Louis Althusser, „Machiavel et nous”, înLouis Althusser, Écrits philosophiques et politiques, Tome II,Textes réunis et présentés par François Matheron, Paris,Stock/Imec, 1995, 1997.

3 Peter Oborne, The Triumph of the Political Class, Lon-don, Simon & Schuster, 2007, unde noua clasă politică brita-nică din ultimii 25-30 de ani este un grup caracterizat deatitudinea sa profesională faţă de politică, şi nu ideologică, şicare a făcut ca diferenţele dintre partide să înceteze datorităcăutării comune a puterii şi a dominaţiei (patronage); nouaclasă politică a constituit un „capitalism de cumetrie” (cronycapitalism, pp. 123-124), bazat pe corupţie, venalitate, dispa-riţia distincţiei dintre public şi privat şi atacul asupra indepen-denţei marilor instituţii ale parlamentului, tribunalului şiserviciului civil; clasa politică este parteneră cu clasa media(Media Class) pe care o domină (aceasta fiind „his ancillaryarm”, p. 5) şi este produsul statului, adică „depinde de statpentru statutul său, privilegiile sale speciale, structura cariereişi crescând pentru sprijinul său financiar” (p. 3); AB, este ocaracterizare extrem de importantă: dacă până în epoca des-crisă de autor se putea vorbi despre o diferenţă între capita-lismul occidental – bazat pe modelul weberian albirocraţiei/chiar al clasei politice/al funcţionarului şi unde pu-terea economică a predominat şi determinat puterea politică

eseu


– şi capitalismul birocratic din Est (vezi şi Ana Bazac, „Bureau-cratic Inertia versus Democratic Communication Managementin University Chairs”, în Coord.: Sergiu Bălţătescu, Floare Chi-pea, Ionel Cioară, Adrian Hatos, Sorana Săveanu, Educaţieşi schimbare socială. Noi paradigme ale relaţiei dintre educa-ţie şi societate, vol. II, Oradea, Editura Universităţii din Ora-dea, 2010, pp. 333-338) în care puterea economică abirocraţiei decurgea din puterea sa politică, autorul a arătatcă această diferenţă tinde să dispară în capitalismul târziu,cel din Occident tinzând să preia trăsăturile parazitare ale ca-pitalismului birocratic; clasa politică este întrepătrunsă cu in-teresele marilor corporaţii, influenţând luarea deciziilor înfavoarea acestora (p. 4); ca urmare, noua clasă politică se di-ferenţiază de vechile elite politice tocmai prin faptul ea aredrept studiu exclusiv guvernarea şi nu forme de viaţă exte-rioare acesteia (p. 6).

4 Niccolò Machiavelli, Principele, XVIII, p. 89.5 Adolf Bastian, Der Mensch in der Geschichte. Zur Be-

gründung einer psychologischen Weltanschauung, Leipzig,Verlag von Otto Wigand, 1860, 3 volume, a numit aceastăconcepţie generală despre lume – rezultată, în fond, din ace-leaşi mecanisme psihologice ale speciei umane şi aceeaşi lo-gică (vol. 1, pp. 203-219, şi vol. 2, pp. 348-361) – drept unansamblu de „idei elementare” (elementargedanken).

6 Chiar ad litteram: pusă în formă.7 Vezi Gabriel Tarde, Les lois de l’imitation (1890), Paris,

Les Empêcheurs de penser en rond, 2001; iar procesul psi-hologic, la fel de individual, prin care este spartă monotoniarepetiţiei datorată imitaţiei este inovarea (vezi Gabriel Tarde,Les lois sociales. Esquisse d’une sociologie (1898), Paris, In-stitut Synthélabo, 1999).

8 Niccolò Machiavelli, Principele, XVIII, pp. 90, 91, 92.9 Vezi pentru acest concept, şi cel de volbură, la Mircea

Maliţa, Mintea cea socotitoare, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2009, p. 308 (dar vezi şi pp. 194, 197).

10 Concept introdus de Robert Merton – „The Unanticipa-ted Consequences of Purposive Social Action, American So-ciological Review”, 1936, I – dar ideea a fost, aşa cum a arătatMerton însuşi, prezentă şi la Mandeville, Adam Smith, J.J.Rousseau –; iar Raymond Boudon, care a analizat şi el efec-tele de compunere ale acţiunilor individuale – Effets perverset ordre social (1977) în Raymond Boudon, Texte sociologicealese, Bucureşti, Humanitas, 1990 – a arătat că tradiţia ana-lizei efectelor perverse a fost dezvoltată până la Marx inclusiv;vezi şi Ana Bazac, Critica politicii. (I). Elemente de epistemo-logie a politicii, Bucureşti, Editura Tempus, 1994.

11 Agner Fog, Cultural Selection, Dordrecht, Kluwer Aca-demic Publishers, 1999, p. 10.

12 Dar, dacă se rămâne la acest aspect, nu se vede preabine specificul acelei instituţii/organizaţii: căci orice sistem viuvrea să dăinuie şi orice activitate umană are în subtext moti-vaţia de a micşora pierderile şi a maximiza rezultatele pozitive.Lucrurile depind, deci, de valorile specifice, şi nu numai decaracterizarea generală de mai sus.

13 Ca în evoluţionismul cultural din secolul al XIX-lea, laHerbert Spencer; dar nu numai.

14 Acest concept se referă nu numai la modul/anverguratransmiterii – în ansamblul presei –, ci şi la conţinutul demo-cratic al informaţiei: popularizarea descoperirilor şi a ritmuluide aplicare a acestora, promovarea valorilor democratice,educaţia universală.

15 Stefan Zweig, Lumea de ieri (1942), Bucureşti, EdituraUnivers, 1988, pp. 195-200.

16 Doar un număr redus de intelectuali a fost imun la mi-crobul rinocerizării, cum avea să denumească mai târziuEugen Ionescu (Rinocerii, 1959) procesul de aliniere la ideo-logia dominantă: de exemplu, după ce, în 1914, un grup de93 de intelectuali germani a semnat un manifest de sprijin alpoziţiei Germaniei pentru război, Manifest către lumea civili-zată, doar Einstein şi încă doi cercetători au semnat în 1915un contra-manifest, Manifest către europeni, împotriva războ-iului şi pentru unificarea Europei ca soluţie (vezi Ana Bazac,„Libertatea umană şi perspectivele ei la Albert Einstein”, Re-vista de Filosofie, 5-6, 2005, pp. 703-721).

17 Mary Douglas and Aaron Wildavsky, Risk and Culture:An Essay on the Selection of the Technological and Environ-mental Dangers, Berkeley and Los Angeles, University of Ca-lifornia Press, 1983, pp. 16-29.

18 Ibidem, p. 3.19 Ibidem, p. 4.20 Ibidem, p. 5. 21 Ibidem, p. 8. 22 Ibidem, p. 186.23 Statement of the Club of Rome to the World Summit on

Sustainable Development, 2002, No Limits to Knowledge, butLimits to Poverty, Towards a Sustainable Knowledge Society,http://www.clubofrome.at/archive/wssd-2002.pdf; Ervin Lás-zlo, WorldShift 2012: Co-creating the foundations of a peace-ful, just and sustainable world by the end of 2012,http://worldshift2012.org/content/the-worldshift-2012-declaration.

24 Jean Daniel, Avec le temps – Carnets 1970-1998, Paris,B. Grasset, 1998, pp. 723, 505.

25 Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacereaordinii mondiale (1997), Traducător Radu Carp, Bucureşti,Antet, f.a.

26 Vezi şi Ana Bazac, Geopolitică (I) Imperiul şi războiul,Bucureşti, Cartea Universitară, 2003, Geopolitică (II) Războiuldin Irak în contextul războaielor de după căderea Cortinei defier, Bucureşti, Cartea universitară, 2003, „Pacea” din Irak,după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale ac-tuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicareaevenimentelor internaţionale), Bucureşti, Cartea universitară,2006.

27 Dar aşa s-a întâmplat şi cu ocazia războiului din Viet-nam.

28Tony Judt, „A Manifesto for a new politics”, The Guardian,20 March 2010, http://www.guardian.co.uk/books/2010/mar/20/tony-judt-manifesto-for-a-new-politics

29 Deşi Adam Smith, părintele economiei centrate pe pri-vat, a avut o mult mai largă şi nuanţată concepţie despre so-cietate, considerând că „interesele personale trebuiesacrificate în faţa interesului public”, Adam Smith, GlasgowEdition of the Works and Correspondence Vol. 1 The Theoryof Moral Sentiments [1759], ed. D.D. Raphael and A.L. Macfie,(Indianapolis: Liberty Fund, 1982), Chap. III, Of universal Be-nevolence http://oll.libertyfund.org/?option=com_staticxt&sta-ticfile=show.php%3Ftitle=192&chapter=200159&layout=html&Itemid=27.

30 Michael Parenti, „Reflections on the Politics of Culture”,Monthly Review, February 1999, http://www.monthlyreview.org/299pare.htm.

eseu


Cartea aceasta – scrisă în anul 1988, dar apărută în1990 la Editura Cartea Românească – nu propunea unMircea Cărtărescu cu totul nou, nici ca substanţă, nicica manieră, dacă o considerăm în liniile sale generalede tehnică postmodernă. Noutatea ei absolută sta, purşi simplu, în forma literară adoptată, adică în ideea dea compune o epopee într-o epocă în care genul intrasede mult în desuetudine, în literatura română, ca şi în li-teraturile străine. Pe teren românesc, Ioan Budai-De-leanu o ilustrase cu geniu în varianta ei „eroi-comico-satirică”, aşa cum îşi recomanda el „poemaţionul” Ţiga-niada. În varianta ei gravă, eroică, forma se încearcă afi resuscitată în epoca renaşterii naţionale de la jumă-tatea secolului 19: fireşte, ca epopee de întemeiere.Fără succes însă, deşi genul nu-i tentează numai pescriitorii minori, ci şi pe autori de talia lui I. Heliade Ră-dulescu sau Costache Negruzzi. Cât despre Eminescu,care îşi va fi dat seama de anacronismul epopeii ca gen,acesta îi preia totuşi câteva dintre prerogative în poe-mele mai ample, cu componentă epică, şi în piesele deteatru pe tema (sau numai cu pretextul) istoriei naţio-nale, dar mai ales îi converteşte potenţialul în meditaţiavizionară, de anvergură metafizică, asupra istoriei, caîn postuma Memento mori. Prin urmare, apariţia uneiepopei la sfârşit de secol 20, în plină ascensiune a post -modernismului românesc, avea de ce să producă ui-mire.

Levantul se ridică fireşte, ca orice epopee, pe unschelet epic. Protagonistul este un june poet, Manoil,ins de extracţie nobilă şi totodată luptător pentru eman-ciparea neamului său, într-o vreme de trezire a conşti-inţei libertăţii naţionale în întreaga zonă a Balcanilor.Aşadar, el încearcă să solidarizeze pana cu sabia – celedouă arme proeminente din panoplia întregului parcursal poemului. Mişcarea subversivă în slujba căreia sepune eroul acţionează ca un magnet, strângând în jurulei „căuzaşi” de bună-credinţă, dar şi impostori, profitorisau trădători, angrenaţi în peripeţii insolite, senzaţio-nale, uneori terifiante şi fantastice sau doar pline de cu-loare, şi prin care se încheagă un caleidoscop deoameni şi întâmplări ce alternează gravitatea peregri-nărilor romanticului Conrad din poemul omonim al luiBolintineanu cu picarescul romanelor populare gen Mis-terele Bucureştilor de I.M. Bujoreanu ori cu pitorescul şiumorul balcanic al istorioarelor lui Anton Pann. Fără aminimaliza suculenţa în sine a acestui scenariu epic,anecdotic, trebuie spus – de altfel aşa cum s-a arătatîncă de la cronicile de întâmpinare a cărţii – că valoareade excepţie a poemului se află la alte paliere ale con-strucţiei. În paginile de aici mă voi referi numai la câteva

dintre ele.Epopee postmodernă declarată, Levantul este, de

la un capăt la altul, o construcţie la vedere, mai multpoate decât oricare altă creaţie a lui Mircea Cărtărescu,scriitor ce a asumat în deplină cunoştinţă de cauză poe-tica postmodernismului, despre care a scris şi o sintezăremarcabilă, Postmodernismul românesc (1999), cu osolidă bază teoretică. Poemul din 1990 este opera unuiscriitor care cunoaşte la perfecţie strategiile şi subtilită-ţile tehnice ale autoreferenţialităţii. Dar trebuie subliniatdin capul locului că toate acestea, deşi ostentative, nucreează nicio clipă impresia de scriere care să ilustrezeun program; şi că totul se află absorbit de metabolismulficţiunii. Dar nu e vorba aici numai de o chestiune demeşteşug stăpânit magistral, ci şi de faptul că MirceaCărtărescu este, înainte de toate, un scriitor vizionar.Prin urmare, el va topi în magma incandescentă a vi-ziunilor sale orice artificiu tehnic care, la un scriitor lipsitde această rară virtute, s-ar dezlipi de ficţiune aşa cumse dezlipeşte cofrajul de arhitectura pe care a conţinut-opasager. Dimpotrivă, la Cărtărescu acesta intră ca parteconstitutivă, genuină, în însăşi construcţia ridicată. Deaici provine, la lectură, pregnanta şi naturala impresiede autenticitate (termenul nu trebuie să ne sperie, fiind -că experimentalismul postmodern face casă bună cuautenticitatea). Osmoza de care vorbesc este de găsitla toate nivelurile şi componentele textului: în perspec-tiva narativă şi în rescrierea poeziei române, în structuraplanurilor temporale sau a celor spaţiale, care se inter-ferează până la disoluţia distanţelor dintre ele, în relaţiadintre propria scriitură şi interstiţiile intertextuale – abun-dente –, în anularea distanţei dintre istorie şi prezentulcotidian, dintre multiplele stiluri reactualizate prin pas-tişe şi convieţuind graţie limbii universale a poemului,care e limba muntenească vorbită, însă galvanizată ar-haizant; în fine o osmoză între real şi ficţional, între na-rator şi autorul empiric sau între textul existenţei lui şiexistenţa personajelor din text. Ca să reluăm titlul unuivolum de versuri anterior al poetului, Levantul tinde săcuprindă Totul.

Să începem cu perspectiva narativă, care de altfelîşi face marcată prezenţa încă din incipit. Vocea nara-torului deschide textul spre a-şi avertiza eroul că e o fi-inţă de hârtie şi spre a schiţa statutul ontologic alficţiunii:

...Năzăriri de suflet nobil. Manoile, cum te plâng!În poema mea bizară ai pornit cu pasul stâng.Mi-e să nu îţi perzi simţirea dac-ai şti ce se urmează,Dac-ai vede că periplu-ţi nu-i decât o anabază,

Nicolae Mecu

UN MO(NU)MENT AL POSTMODERNISMULUI ROMÂNESC:

LEVANTUL LUI MIRCEA CĂRTĂRESCU

eseu


Dacă ai afla că soarta-ţi e doar una de papirOdiseu cel din vechime nu ştia cum că OmirTicluise vicleşuguri ce crezu că el scorniseŞi că tot el peţitorii la fămeia lui trimiseŞi că el grăia prin gura-i şi că niciun fir din păru-iNu clintea făr’ ca aedul să nu-l lase. Adevăru-i.Te visez, te-aud, te cuget: ţeapăn îmi apari acumCa dagherotipul morţii revelat de-un zeu de scrum.Pot să fac orice din tine, să te-nalţ sau să te nărui,Fiindcă nimeni, niciodată, nu-i stăpân pe adevăru-i.Însă cum mi-am pus în minte ca să trec la epopeeŞi din moarte foi uscate să desfac o orchidee(Chiar de-ar fi o nălucire într-un glob de halima)Şi să fac nemuritoare-o dăltuire în halva,Manoile, mergi nainte. Actant palid, ce mai stărui?Nici un story nu se leagă de nu crezi în adevăru-i.

Avem de-a face cu un discurs ce escortează perso-najul şi dezvăluie „mehanismul” prin care acesta estecreat, sau, cum spune autorul-naratolog, făcut „actant”.Cum vom vedea, acest discurs se reia pe parcurs, fiind-că, nu-i aşa?, cum zice şi naratorul, „totul este scriitură”.Dar autoritatea lui se vădeşte variabilă. Pentru că, pen-tru narator, personajele sunt asemenea particulelorintra atomice care, conform teoriei fizicianului Heisen-berg, citat în text, pot fi influenţate de cel ce le observă.În consecinţă, şi „Auctorul” nostru se va feri de a leafecta cumva identitatea şi libertatea de mişcare.

Relaţia lui cu eroii cărţii se intersectează, totodată,cu un alt discurs: acela de escortare a cititorului. Pro-cedeul ca atare nu-i o invenţie postmodernă. El carac-terizează vârsta de început a romanului, când era folositpentru a-l orienta pe cititorul încă neexperimentat şicare trebuia dus permanent de mână de autor; dupăcum neexperimentat era şi acesta, grăbit să-şi etiche-teze eroul înainte ca el să fi intrat în scenă (a se vedeaaceastă tehnică naivă, dar eficientă, în cunoscutulroman al lui Filimon). La postmodernul Cărtărescu, pro-cedeul nu mai semnifică lipsă de abilitate, ci rafinamentde tehnică a pastişei şi a ludicului: joc al naratorului auc-torial cu eroul, joc cu cititorul, joc al autorului cu sine în-suşi în sensul acelei dezvăluiri a laboratorului desprecare vorbeam şi în a cărui oglindă povestitorul se pri-veşte:

Juno, pentru care scris-am cântul patru special,Ai să vezi că ofiţirul cu aspect orighinalAre să o izbăvească de zurlia beizadeaPre-a lui Manoil sorioară, şi de soaţă o s-o ia,Dar la capul multor plânsuri, încercări, peripeţiiCe-n postmodernist opuscul te cufundă-n reverii...Să-i lăsăm deci să suspine, suspina-vor încă lung.Eu la Manoil, Iaurta şi tălhari vreau să ajung.

Discursul auctorial are însă şi rolul de a introduce,la nivelul substanţei, o ruptură: între idealitatea ficţiuniişi prozaismul existenţei cotidiene, reale, a autorului;între libertăţile pe care naratorul suveran le acordă to-tuşi eroului său şi constrângerile la care se vede supusel, omul cu identitate civilă. Treptat, Levantul se con-stituie în epopee a unei lumi fictive dublate de o epopeea autorului ca instanţă narativă sau pur şi simplu ca om

– desigur, ca unul care... scrie. Ca în multe opuri post -moderniste, biografismul invadează textul:

Ca bătrânele icoane vă aprinz în creştet nimbii,Dragi făpture dă hârtie. Manoile, voi să cugeţiLa rotundul ban al mării, la a valurilor mugeţiCe le-auzi dă sus, dân ceriu. Să gândeşti la libertateMăcar tu, în opul ista ca de bande desenate. […]Însă dar cu mine însumi ce-o să fac, ce duc o viaţăÎntre casă şi serviciu răsipită ca o ceaţă,Într-un secul fără aripi, în odaie fără foc?Nu-mi rămâne decât ţie glas să dau ca ventriloc.Mă apucă desperarea când gândesc că-i ora unuŞi trebui s-ajung îndată la cea şcoală 41,Să mă-nghesui pân tramvaie, să citesc într-un piciorBahtin şi Bolintineanu, Cortazàr şi Maldoror.Iar apoi şcolerii-n bance să le spun dă Coşovei,Dă conjuncţii, genitivuri ce nicicând visat-au eiSă auză. Blestemată soarte ce m-adusă-aci!Însă taci, tu, auctore, şi urmează-a povesti.

Până la un timp paralele, cele două lumi – a eroilorşi a autorului – ajung să se intersecteze:

..Dodată dân lentil o rază vâscăDecupă dân epopee bucăţica cu balonulCa p-o poză-n patru colţuri. Preţ de-o clipă, în cotlonulDeschis astfel în „Levantul” apărui chiar eu, bătândLa maşină cântul nouă, chip prelung, obraz plăpând,Ochi ce obsedaţi de sine doar spre sine se întort.

Se petrece însă şi fenomenul invers: personajeleevadează din ficţiune şi pătrund în real; şi nu numai înmaşinăria naratorului, dar şi în intimitatea omului carescrie. O pagină antologică prezintă această agresiuneşi intervertire de statuturi ontologice, prilejuind şi o măr-turisire-cheie pentru înţelegerea contextului în care poe-mul a fost gândit şi elaborat. Adresându-se unuia dintreeroii săi, autorul îi spune:

Tu nu eşti de aici, tu nu ai ce să cauţi aici! Tu ai altgrad de realitate, Doamne, şi totuşi ce labe viguroase!Ia te uită, poetul, visătorul, Doamne, de ce m-am apucatde povestea asta, ce m-o fi găsit, când toţi sunt înne-buniţi de actualitate, când se scrie poezia cotidianului,coborârea poeziei în stradă, când – uf, mă sufoci – toatălumea s-a plictisit de metaforă imagine stil încărcat, or-namente ciubucării păianjeni, drace, numai o epopeeorientală îmi mai lipsea, care să mă ţină paralizat doiani şi care – trosc! Ticălosule, era o ceaşcă scumpă, de60 de lei, o... hm... filigeană, ca să pricepi şi tu – da, şicare o să-mi aducă dacă s-o publica vreodată numaiironii, aha, te-am apucat şi eu de plete, stai, nu mişca,ce naiba, să ne înţelegem, of, Pirandello. […] ia uite-lcum stă pe jumătate în epopee ca un portar de polo,bate apa, iar eu în timpul ăsta trebuie să spun ceva in-teligent despre postmodernism [...] Stai! M-ai terminat,lasă-mă doar o clipă, doar cinci minute, atât. Un armis-tiţiu. După aia, Domnul cu mila. Doar să scriu asta: EU,MIRCEA CĂRTĂRESCU, AM SCRIS LEVANTULÎNTR-UN MOMENT GREU AL VIEŢII MELE, LA VÂR-STA DE TREIZECI ŞI UNU DE ANI, CÂND, NEMAI-

eseu


CREZÂND ÎN POEZIE (TOATĂ VIAŢA MEA DE PÂNĂATUNCI) ŞI ÎN REALITATEA LUMII ŞI ÎN DESTINULMEU ÎN ACEASTĂ LUME, M-AM HOTĂRÂT SĂ ÎMIOCUP TIMPUL CLOCIND O ILUZIE.

Intersectarea celor două lumi potenţează sensurilefiecăreia dintre ele şi face posibilă pulverizarea delimi-tărilor spaţiale şi temporale, desfiinţându-le practic de-terminările specifice. Levantul devine astfel o istorieintegrală, un athanor, în care este posibilă orice trans-mutare, un vast poem al meditaţiei filosofice şi, maiales, un generos recipient al visului dezmărginit şi alPoeziei (cu majusculă), tematizată.

Prin această subtilă tehnică a amalgamării, epopeeaîşi extinde tentaculele satirice de la secolul fanariot laregimul totalitar comunist. Considerat din această per-spectivă, Levantul ne apare drept una dintre cele maisubversive creaţii de sertar, discreditând astfel prejude-cata unora, după care „generaţia optzeci” s-ar fi eschi-vat de la confruntarea cu regimul opresiv prin evadareaîn sofisticata „inginerie textuală” şi într-un estetism sui-generis. În latura sa gravă – componentă majoră a tex-tului – epopeea lui Cărtărescu e „Jalnica tragodie” aRomâniei întregi, alcătuită de un scriitor care deţine şio puternică vână satirică şi elegiacă. Insist asupra aces-tui lucru deoarece, sedusă de alte aspecte ale poemu-lui, fără îndoială importante şi definitorii, critica a trecutcu vederea sau a sesizat în mică măsură încărcăturalui subversivă. Nu e o întâmplare aşadar că epopeeaaceasta insolit-agresivă nu a apărut şi nu ar fi putut apă-rea niciodată sub regimul comunist, după cum nu e unaccident nici faptul că, într-o pagină scrisă în proză(este vorba de epistola trimisă din ocnă de poetul IancuAricescu), naratorul ţinteşte însăşi instituţia de oprimarea libertăţii de expresie, cenzura. Pitorescul sintagmeloreliminate de aceasta nu ne poate distrage atenţia de lagravitatea dezvăluirilor :

De patru ani cenzorul lui vodă ca pe copii mă minţeaşi zicea (parcă-l auz): „Ienăchiţă, fiule, mai rabdă un an,că poate vremi mai bune apucăm. Că el zicea că doardatorinţa sa îşi face. M-a chinuit ca pe hoţii de cai. Multevorbe nu le răbda deloc. Unde eu scriam „sânuri rotun-gioare”, el rădea cu briceagul şi scria „pept fecioresc”.Unde ziceam de „coapsa rotundă ce străvede pân şal-var”, el punea „Peplul rece al Minervei” [...] Eu ziceamde Bucuresci, că n-are cişmele, şi el ştergea şi punea„Petersburg, şi doar acolo, slavă Domnului, cişmelecâte pofteşti. Ziceam că anu-ăsta vreun rău să-ntâmplă,şi el punea că s-a tâmplat pă vremea răposatului Iana-che Văcărescul sau chiar a lui Pazvante Chiorul.

Într-un registru stilistic mai sever, frizând pamfletul,poemul denunţă delaţiunea şi, corelativ, guvernareadespotică, tirania:

Luaţi aminte, voi, ce firea vă îndeamnă la păcat:Sori, luceferi, aurore, universul e curat.Ca zăpada ne-ntinat e, ca obrazul de copilă.Voi fiţi buni, nu-ntingeţi brânca în mocirla versatilăAstei vieţi: jigodii, brute şi vânduţi – e plin dă eiCald le e în astă lume la lingăi, la farisei

Şi la curve. Câtă ură, câtă luptă s-umpli maţul,

Ce sudori între cearceafuri râncede când joci strapaţul,Ce fălci grase îţi arată ce să faci şi să nu faci,Ce guri vinete te toarnă să te puie-n bulumaci!Oameni sunt? Aşa mâncare dă rahat, atâta vorbăPentru o dregătorie, pentr-o lingură de ciorbă,Pentru-a pune pă o iudă dă muiere blăni şi scule,Architect al vieţei tale dă puroaie şi fistule...N-are mumă, n-are tată cel ce năzuie putere,Milioanele dă robi el îi pisează în picereŞi la muncă-i îndemnează, el, ce n-au muncit nicicândPre feciorii lui îi bagă iute-n pâne, preste rând.

Fără a intenţiona să devin patetic, voi spune că Le-vantul se înfăţişează drept un manifest al libertăţii.Aceasta este însă doar una dintre marile lui teme. Epo-peea lui Cărtărescu ne apare totodată drept un fastuosşi seducător poem al Bucureştiului, ceea ce-l aşază peautor în compania marilor evocatori ai urbei de pe Dâm-boviţa, degustători fini şi voluptuoşi ai unui peisaj plinde contraste, de o fabuloasă policromie. Întâlnim înpoem nu puţine secvenţe descriptive, de opulenţă lexi-cală, o abundenţă plină, dacă se poate spune aşa,adică îmbibată de uberitatea concretului, a materiei şiformelor ei; secvenţe învecinând liniile severe şi hiera-tice ale spiritualităţii cu pitorescul şi cu încarnări – aicideloc respingătoare – ale trivialului:

Căci îmi fuse urbea noastră dragostea a mea dintâi.Fila asta dân „Levanul” s-amiroasă a lămâiS-ar fi cuvenit, că-n curtea dă palaturi, Şuţu, Ghica,Chiparoşii şi smochinii şi-mpleteşte vesel chica,Iară sutele dă turle dă biserici poleiteSunt frecate cu naramze, rodii rumene şi chitre. Mii şi mii căsuţe scunde împing botul una-n alta,Zidiri moi dă hanuri scunde parcă scoase sunt cu daltaDântr-un muşuroi dă cretă; au în curte foc şi care.Jupânesele-au în sânuri între ţâţi ienibahareŞi-n faitonuri se preumblă înfoiate-n malacofAu ciocoii bumbi dă sârmă şi pamblice la pantof. [...]Mahalalele-s boite ca şi sorcove pestriţe:Corcoduşi în fundul curţii, iar la geamuri sunt crăiţe,Dâmboviţa mocirloasă, fete roze-n ea fac baieCu gânsacii împreună. Porcii râncezi în hârdaiePlescăie. În jur sunt holde, vii cu strugurii brumaţiŞi pe drumuri lungi căruţe cu boi molcomi injugaţi.Vezi pă deal mitropolia, ca o mitră dă părinte,Înălţând în nori clopotniţi ca neşte cădelniţi sfinte.Ele face să vibreze aerul ca şi de bronz.Căşi domneşti să-nşir pă uliţi, cu goi îngeri rubiconzi.

Dincolo însă de această copioasă poezie a realului,dominant în Levantul rămâne visul. Adaptând un clişeucritic, voi spune că Mircea Cărtărescu este un postmo-dern pentru care visul există. „Visul chimeric” – ca săpreluăm sintagma titulară a tezei sale de licenţă despreEminescu – reprezintă şi principalul punct de conjuncţiedintre el şi marele romantic, supremul model, în pofidainadecvatei lecturi cu care a fost întâmpinat faimosulsău text din „Dilema” de acum 13 ani. Visul cărtărescianeste un vast teritoriu în care-şi dau întâlnire şi se inter-

eseu


vertesc macrocosmul şi microcosmul, abstractul şi con-cretul, vetustul, patriarhalul, bucolicul, pe de o parte, cunăscocirile cele mai insolite şi specializate ale tehniciimoderne, pe de alta; miturile clasice cu teoriile ştiinţificeşi filosofice de ultimă oră: totul într-o sinteză ce face sădispară orice incongruenţă de substanţă şi de limbaj.Visul cuprinde între graniţele lui însăşi aventura scrisu-lui, aşa încât banala maşină dactilografică poate deveniun teritoriu magic, fantastic:

Apoi drumul mi-am urmatPână, într-o piaţă vastă, geometric loc tărcat,Am zărit, imens, în centru, un fantastic „Remington”.Oglindea în lacul negru cartierul monoton.Bătea singur: se afundă clapele rotunzi cu literiCondeiate alb, cu sgomot, ţăcănit ca şi dă ţiteriŞi scria ceva pă foaia ce se perde în înalt.Mă apropiai şi-ndată sus p-o literă de smaltAm sărit, dar prăbuşit sunt în maşina cea de scrisRătăcind pân arcuşoare, pârghii cu şurup închis,Căţărându-mă pă schele dă oţel pân-ajunseiSus, în nouri, unde foaia iese dân tamburul ei.E cât mine orice buche care scrisă e pă filăŞi-a ceti încerc, dar ochiu-mi, ca şi cel de coşenilă,Nu-ncăpea imensitatea. Desperat atunci văzuiCum coboară de pe socluri uriaşele statuiŞi-umplu piaţa nesârşită. „Mamă, mamă!” am strigatŞi pe fila dân maşină dântr-un salt m-am aruncatPână mă izbi o buche de mă răstigni în text.

Globul de cristal care apare la un moment dat în„diegesis” devine un pretext de coborâre în teritoriile in-teriorităţii profunde, în chiar miezul magmatic al increa-tului, centru al microcosmului şi geografie placentară avisului însuşi. Acelaşi vis care, pe de altă parte, funcţio-nează ca o cale de radiografiere a sufletului, făcută cucele mai... fizice şi fiziologice mijloace şi convocându-ipe marii exploratori ai teritoriilor nesfârşite ale Oniriei:

Manoil privea pân coaja străvezie un peisagiuCe cuprinde într-olaltă fandacsie şi miragiu,Unde norii au schelete, turlele au rochi de bal,Lunele au gene-albastre, încurcate, ca-n Nerval,Ale frunzelor aripe-s vene, ochii lor vitralii-sŞoldul apelor domoale volutos ca în Novalis,Însuşi ceriul e un pântec, soarele-i un ombilic,Subt pământul ca de sticlă sunt petale, ca în Tieck...Toate în anamorfoze stranii se resfrâng în bilăŞi apoi se inversează-n a eroului pupilă,Pe retină pune fire de colori ca pe gherghefŞi lichide colorate curg pân nervii de sidefPân-ajung în centrul optic, unde să combină straniuŞi apoi se proiectează pă peretele de craniuŞi-astfel să încheagă visul, iar în sala uriaşăŞade-un singur spectatoriu, ce se zbate strâns în faşă,Paralitic doar privire, doar dorinţi, numai terori;Are-un singur ochiu-n frunte, şi aripe-n subţiori.Este tristul, veşnic singur, sufletul al meu ş-al tău.

Într-un mod asemănător este explicat misterul crea-ţiei poetice, prin intermediul unui vis care poate sta întremarile mituri ale creaţiei plăsmuite vreodată de un scrii-tor:

– Manoile, noi aice suntem chiar în ochiul minţii,În adâncul dân adâncul dîn adâncurile finţii,Mehanismul cel poetic ce-i dân pârghii şi imaginiAre-n cellalt cap o peană ce-nnegreşte zeci de paginiCare crezi că tu le cugeţi, dară ele-s cugetateDânainte dă potopuri, dă fosili, dă coacervate,Dânainte să răsară soarele, să dea veciaMugurii cari sunt aştrii, floarea ce e galaxia.Înşiraţi suntem pre aţa globului de cuarţ ce zaceÎn acestui mehanismu orbitoarele capaceŞi-l hrăneşte cu misterul lumilor dân lumi dân lumi...

Levantul, cum s-a spus, este o istorie a poeziei ro-mâne de la începuturi până în prezent şi un festin al in-tertextualităţii. Un spectacol scris şi regizat de un foartebun cunoscător al acestei lirici; dar care nu se limiteazăla pastişă şi nici la pura reabilitare de tip postmodern aunor forme ieşite din uz. Levantul conţine şi aceastădimensiune – nu lipsită de amestecul de nostalgie şi dedistanţare ironică şi ludică – a poeziei trecutului. Totaşa, opera de faţă ridică şi o scară valorică implicită,care situează la vârf „statuile” numite Eminescu, Baco-via, Arghezi, Blaga, Barbu, Nichita Stănescu, dar şi spi-ritul congener al lui Budai-Deleanu sau profilul tutelar allui Caragiale, care-l contrapunctează de-a lungul ficţiuniipe cel solemn şi tragic al lui Eminescu. Caleidoscopulcărtărescian reconstituie un uriaş depozit de teme,forme şi limbaje poetice. E o sinteză creatoare, deoa-rece ea rezultă din conjuncţia dintre ceea ce are specificfiecare dintre poeţii resuscitaţi şi propriul concept depoezie al lui Cărtărescu. Concomitent, epopeea conţineşi o notă polemică la adresa poeziei contemporane au-torului. Spre a-i reîncărca bateriile şi a o elibera de nar-cisism, el îi întoarce privirea spre trecut, dovedind astfelcă inovaţia este posibilă privind nu numai înainte, ci şiînapoi. Sinteza lui Cărtărescu reprezintă şi un mod dea recunoaşte o ascendenţă fără de care însăşi poeziasa nu ar fi fost posibilă. Căci nu în ultimul rând, epopeeani se arată ca un omagiu pe care la 1988 poetul nostruîl aducea înaintaşilor, aşa cum la 1870 făcuse Emi-nescu cu generaţia paşoptistă. Mottoul din fruntea poe-mului, luat din scrisoarea trimisă de poet din Viena cătreIacob Negruzzi şi care însoţea explicativ şi justificativEpigonii, nu apare acolo în chip aleatoriu. Ca şi Emi-nescu, autorul Levantului îşi omagiază predecesorii, îna căror lucrare găseşte resurse de a crede din nou înpoezie, în existenţa în lume, dar întru poezie. Epopeeasa se constituie astfel nu numai într-un act de recupe-rare a poeziei celorlalţi, dar şi într-o recuperare de sine.În ultimă instanţă, Levantul capătă profilul unui vibrantelogiu adus Poeziei ca unică raţiune a autorului de aexista. Poeziei, care suspendă timpul şi încrustează închihlimbarul ei chipul lumii. De aceea, spre finalul cărţiisale, Mircea Cărtărescu a putut scrie:

Eu al veciniciei doară trag în pept amar perfum.Doar un vers de-aş scri, în care ca în picurul de rouăGhemui-s-ar lumea toată, veche dară totuşi nouă,Doar un vers de va rămâne după mine, mă socotMai ferice ca un înger şi mai sfânt ca Savaot.

eseu


Tudor Cicu

,,EZITÂND ÎNTRE TAINĂ ŞI NIMIC’’ (V)

9. Tăcerea care nu-i place lui Dumnezeu

Citindu-l pe Liviu Ioan Stoiciu, îţi vine să-i dai drep-tate lui Ion Murgeanu care spunea: „Fitilul se va aprindedin cărţi, dacă se va aprinde”. De fapt, e un „fitil” la ca-pătul labirintului prin care ne tot poartă LIS în poemelesale, dar oare vom străbate noi labirintul gândurilor saleşi vom da cândva de capătul fitilului? Nu asta oarene-am propus? Pentru a ne lămuri pe unde rătăcimacum, daţi-mi voie să apelez la aventurierul Don Quijotecare-i spunea lui Sancho: „...ca să-ţi dea ţie prilej săgândeşti ceea ce gândeşti şi să te vâre într-un labirintde închipuiri încât să nu le mai poţi descurca dintr-însulchiar de-ar fi să ai la tine sfoara lui Teseu”. Şi în cea dea 9-a sa carte de poeme, intitulată Poemul animal(Crepuscular), Ed. Călăuza, 2000, Liviu Ioan Stoiciuse adânceşte în labirintul poemului, se adânceşte şi pesine, se dezintegrează în stări transmise de la un poemla altul, se nuanţează cu fiecare aluzie şi trimitere la untărâm „în care se află lucrurile de taină”; deci vine cunoi acumulări într-un univers (care, atenţie!) nu e deri-zoriu cum îşi trimite cititorul pe o pistă falsă, ci un uni-vers care de acum încolo e numai al lui şi-i aparţine. Nusuntem prea departe de lumea miturilor şi a tradiţiilorpopulare care-l tot îndeamnă a-i dezlega semnele, nicide tărâmul fabulos din cărţile anterioare, mai curândgăsim în această carte o împletire între real şi ireal, întremagie şi mit astfel încât darul şi harul său vizionar, ne-număratele simţăminte care-l leagă cu punţi solide deîntreaga lume, să redea în sfârşit o viziune a omuluicare poate dezlega puterile de luptă ale binelui ca într-opoveste a voinicului cu gadinele celuilalt tărâm. Autorulficţiunilor lirice şi epice din această carte construită îndouă părţi (Crepuscular – şi – Poemul animal) ar păreacă întreţine el însuşi, în secret, această „istorie de echi-vocuri” în reflexul „răsăritului de soare, de sus până jos”.De când stafia Duhului hamletian umblă prin lume, len-tila poetului nu pregetă a-i urmări mişcările şi a ne uimide „ciudăţeniile cuminţi” pe care le rostise şi le trăisecândva Don Quijote. Ordonate alfabetic, poemele dinCrepuscular (fără pretenţia că le vom prinde cândvamiezul) sunt desprinse unele din altele printr-o intensi-ficare a întâmplărilor reţinute pe retina ochiului cândvaşi chiar au acea mişcare browniană a lucrurilor în uni-vers. Dacă un cititor mai puţin pretenţios s-ar apleca şiar culege de ici-colo semnele care i se arată, multe tâl-curi ar dezlega. Nu te poţi situa întotdeauna de parteamagicianului, aşa că nu vom greşi dacă nici noi nu nevom afla de partea celor care vor lăuda strălucirea cre-pusculului, ci ne vom lăsa furaţi chiar de valul ideaticascuns în matca unor versuri de infinite sensuri. Ne în-şurubăm în iarna „când corbul îşi cloceşte ouăle nu /

departe de camera în care se află mortul” şi încercămsă descifrăm semnificaţia acestei schimbări a fiinţei înfaţa oglinzilor – una din obsesiile poetului. Să fie ea ohalucinaţie locuită cândva într-una din reflecţiile trans-mise pe căile informaţiei căpătate prin studiu, aşa cumspuneam anterior acestui capitol, sau i-a fost sugeratăde ritualul asumat în credinţă de acest popor în mijloculcăruia trăieşte şi care ritual, dacă ar fi ignorat, ar în-semna să lăsăm forţelor malefice să mânuiască în aşafel spiritul celor întorşi după moarte ca să ne schimono-sească fiinţa şi să nu dea liniştea necesară celor rămaşiîn viaţă după plecarea mortului? Poetul nu explică, eldoar sugerează şi de aici încolo suntem puşi în caleaîntrebărilor: „O bătrână în picioarele goale, cu tălpilecrăpate: îi arde / tămâie la căpătâi, / privind speriată labiscuiţii care au luat chipul mortului. Biscuiţi / văzuţi princolţul neacoperit al oglinzii, în / coşuleţ (slujiţi de ghearainfamiei)” (Alfabet citind). În „mâna cu şase degete” dinvolumul Post–Ospicii „oglinzile erau depuse / întregipe pereţii / mormintelor”, iar mâna blestemată a mortu-lui? a spiritului întors? tindea să iasă în spaţiu „să batătoba să contribuie şi ea cu ceva la vâlva ce se creaseîn jurul odăii”. Aşadar acolo era vorba de o „halucinaţielocuită”. Care să fie semnificaţia schimonosirii unorobiecte din coşuleţ, acum „văzuţi prin colţul rămas ne-acoperit al oglinzii”? Să fie strălucirea aceea pe carecred unii că o văd dinaintea morţii, sau suntem la limitadintre relatarea exactă a clipei şi lumea ficţională a în-chipuirilor? Ori mentalitatea fabuloasă a poetului acţio-nează cu alte elemente şi semne asupra cititorului săuspre a-l determina să-şi pună şi el acele întrebări menitesă redescopere lumea? Cu certitudine, viziunile poetuluinu sunt dintr-un vis, cum încearcă să ne determine săgândim în poemul ce urmează: Atac în puterea nopţii.Şi asta pentru că aici chiar suntem de partea lui E.A.Poe, când bine spunea că cei care visează ziua suntîntr-o continuă, uimită revelaţie; pe când celor care vi-sează noaptea, multe lucruri le scapă. „Inspiraţia astadovedeşte că am visat” (A. Rimbaud – Un anotimp îninfern). E posibil ca fluxul câmpurilor magnetice ale cre-ierului (în veghea de noapte) să multiplice şi să defor-meze realitatea. Visul însă nu-i stârneşte imaginaţia lacine ştie ce iscodiri ale minţii, dar sunt semne că poetulîşi asumă acel coeficient de risc în a nu strivi semnelecare i se arată. Să-i reproducem tâlcuirea visului din fi-nalul poemului. Aşadar: „torţa şopârlei mă trezeşte dinvisul-spurcat-la-gură. / Vei avea ştiri de la o persoanădispărută de mult. Mă scutur, / înfiorat: (zbuciumul /lumii aşa e)... Pe cer, nici ţipenie: cărbunii / aprinşi dinvas, acoperiţi de nouri, au dispărut unul câte unul. Să /te fereşti! Vei mai avea o mâhnire”. Suntem ca la baie-

eseu


rele ghicitorii „aţâţând ridicătorul de sprâncene” pentrucă aici realitatea se literaturizează, iar lumea reală îşipierde din calităţile ei imediate şi privită prin astfel deoglinzi ale imaginaţiei e posibil ca lumea pe care încer-căm să o descifrăm să ne pară o eroare don-quijo-tească. Era oare Don Quijote victima unei false percepţiia realităţii, sau nu era? El chiar nu vedea sau nu vroiasă vadă realitatea? Iată de ce privită prin acest spectrual îndoielilor, ce le întindem la tot pasul, convingereanoastră prinde contur asupra determinării universuluipoetic LIS, unde poezia are funcţii existenţiale în sensulcelor sugerate nouă de Benjamin Fundoianu. LIS, înJurnal, atrăgea atenţia asupra celor şapte case supe-rioare ale creaţiei. De ce e nevoie să întreţinem conşti-inţa creatoare toată viaţa? Numai pentru a aşterne pehârtie „o ţesătură de felurite şi strălucitoare iţe, care,odată înjghebată, să dezvăluie atâta frumuseţe şi desă -vârşire, încât să atingă ţinta cea mai nobilă pe care opoate râvni scrisul” – cum ne învăţa Cervantes? „Fiind-că ea, această conştiinţă creează energia care susţineuniversul”, se menţiona în Jurnalul LIS. Şi poate ea(această conştiinţă) îngăduie ca autorul să se poatădesfăşura şi epic, şi liric, şi tragic, şi comic – precumcavalerul rătăcitor din epopeea lui Cervantes. „Până laun nou luminat de ziuă” suntem încă în zona crepuscu-larului: „Aşteaptă să se coacă întâi vişinele, apoi... Va fio adevărată / procesiune, vor fi cântece atunci şi / adu-nările se vor face în cerc în jurul alămurilor, fiecare / vaDansa în legea / lui”. („Ah! şi încă: dansez sabbatulîntr-o roşie zarişte cu bătrâne şi copii” – cum suna şi unvers din „Un anotimp în infern”). Să fie, şi la LIS, viziu-nea semnelor cheia acestui sabbat al dansului, ori sce-nele se succed ca intr-un bâlci al deşertăciunilor de nuvedem în lumina crepusculului cine „desenează cu de-getul traiectoria / ultimului vârtej galactic”. Asta până laapariţia semnelor. Fiindcă omul „neatent la deziluziilede moment” nu vede deocamdată semnele care să-l iz-băvească ori „să nu rămână loc pizmei / în batjocură.Dispreţuit-că-eşti”, cum dezlegăm mesajul dintr-un altpoem. Scenele acestea (suprarealiste) par să ne suge-reze semnele apariţiei în crepuscular a Apocalipsei. Săvedem: „la ieşirea din / pădure am vizitat un cocoşat ceprindea greieri din / zbor cu o nuia. Şi: / că era foartepriceput, avea un secret... Susţinea / că Luna se înde-părtează lent de Pământ, cu / 50 de milimetri pe an?”(Elixir Confucius). Şi mai departe: „că dragostea (bău-tură miraculoasă) te poate împinge la scrânteală”. Cezicea preotul despre bunul nostru cavaler Don Quijote,în cap. 46? Mai ţinem minte cum se apucase el să-iconvingă pe arcaşi că nefericitul cavaler avea minţilespulberate ori că dăduse în vreo scrânteală datorită căr-ţilor pe care le citise. Dragostea pentru Dulcineea dinToboso să-i fi dat acea mască a nebuniei pe chip luiDon Quijote? Dacă nu, atunci cum să-l prindem în cap-cana prefăcătoriei pe prinţul Hamlet când îi spune Ofe-liei: „Du-te la mănăstire, de ce să fii zămislitoare depăcătoşi?” Liviu Ioan Stoiciu, însă, nici nu-şi face iluziica bravul hidalgo care-şi lua avânt în dezlegarea enig-melor, dar nici nu joacă în mâini deasupra crepuscululuitigva lui Yorick: „de ce să nu urmărim cu închipuirea pul-

berea nobilă a lui Alexandru?” (Actul V scena 1). Chiaraşa! Pentru că poetul nu poate fugi în braţele dragosteica ultim refugiu, de temerile sale. El are obsesia că amoştenit un blestem funest încă de la naştere. Mamasa a murit în ziua de solstiţiu trăsnită în cea mai lungăzi anului: „asta înseamnă că fulgerul care a lovit-o adeschis anume, pentru ea cerurile atunci... că sunt stâr-nite din 21 iunie 1951 forţe care roiesc în jurul meu, fiindexpus unor evenimente inexplicabile, deasupra capuluiducându-se bătălii ale unor spirite bune şi rele, care în-ving pe rând” (Cartea zădărniciei, pag.154). Fum fărăfoc? Puse dinaintea minţii, fie de văz, fie de închipuiresemnele încep să apară: „După / un coşmar de câtevazile, în care nu mai aveam degete la mâini şi / nu maiaveam cu ce să te mângâi – până ce-am fost deşteptatşi un glas de / taină mi-a spus: / pregăteşte-te, că pesteşapte zile vin să / te iau...” (Fum fără foc). Semnificaţiilepar să se întregească dincolo de crepuscul; „dincolo decare nu mai rămăsese decât miracolul: un hotar”(groapa de cimitir), cu „nelinişti, suferinţe, grele împre-jurări” între abscisa şi ordonata anomaliilor de tot felulşi a ciudăţeniilor gândirii. Semnele cad pe darul spiri-tualităţii sale care îl proiectează în universul prin carefiinţa (în genere) prin puterea gândirii poate influenţamersul faptelor reale, vizibile şi ţine aprinsă torţa cu pu-terile de luptă ale binelui împotriva răului. E funcţia sim-bolică a poeziei sale care intră acum în atenţia noastrăsau e actul magic al creaţiei? Ştim doar că magia areîn comun cu religia creştină, credinţa; că o forţă spiri-tuală – o forţă a gândirii, poate reaşeza lucrurile într-oanumită ordine binefăcătoare, vieţuirii noastre în acestunivers „derizoriu”. Magia şi mitul realizează acum unacoperiş poemelor, numit: creaţie. Să exemplificăm:„veniţi / să rugăm dezlegătorul... Huiduind. Că / să seferească de gâlci şi de lupi, de friguri şi de hoţi, / şi deboală de şale / şi de urechi, de gălbinare, de disperare,de veşti proaste / şi de umilinţă. Toate / urcate din adân-curile noastre, din abis – până la ceruri...” (Hemoragie,ură nemiloasă). Sau : „ochi de ciori / flămânde, cocoţatedeasupra noastră, unde / se zbăteau şi scoteau stri-găte: că veţi ajunge şi voi / la Judecata de Apoi, / cumau ajuns atâţia înaintea voastră” (Înfruntare că suferi).Ori: „Mireasa ia grâul din blid şi-l împrăştie în toate păr-ţile şi strigă: noroc / să deie Dumnezeu. Noroc, / noroc,îi răspunde lumea. Că a fost prigonită, întâi. Animal.Apoi, / a fost deflorată: abia / întoarsă de la seceriş,unde a fost Prinsă” (Prinderea unui animal). Acolo underealismul se raliază cu fantasticul şi tragicul cu comicul,vizionarismul poetului, conceput în „saloanele subte-rane” ale imaginaţiei sale, pare a se repeta la nesfârşitşi creează impresia (dar oare numai impresia?) că poe-tul dă un sens parabolic la toate: spaime, temeri, fricilesale, resemnării faţă de moarte... şi pot însemna cheileparticipării sale la acest ceremonial crepuscular. Mesa-jul său, ca şi tematica poemelor de altfel, este evident.O forţă lăuntrică, o putere invizibilă (a spiritului / şi gân-dirii) pot învinge bariere de neclintit în calea timpului şidau acel efect terapeutic sufletului atunci când temerileomului pot lua înfăţişări necontrolate: „Tu nu poţi şti ce/ înseamnă să te simţi, ziua, în societate, respingător şi

eseu


/ ridicol, Iepure-alb, / nesupus: soldat al Omului Lăun-tric. Fără să fii Idolatrizat. Fără să ai Iesle în faţă. Fărăsă / Îmbraci pe cineva, după ce-l dezbraci, cu senzaţia/ aceea de irealitate, veche, când / ţi se întind mâiniumede şi moi şi când eşti pipăit. / La Îmbulzeală. Când/ ai o legătură de dragoste subpământeană” (Iad, marepropăşire). E poate senzaţia pe care am simţit-o cândaminteam de acel „labirint de închipuiri” de care cuvântaDon Quijote mucalitului său scutier Sancho. De obser-vat că în poemele sale niciun cuvânt rostit nu poate fiinferior universului său poetic şi că umbrele acestor cu-vinte înlocuiesc un întreg limbaj prin imaginea lor, ima -gine care radiază tot: lume, univers, legături şiinteracţiuni, fiinţă-cosmos. Şi noi aici (să-l reproducempe poet) „am privit în zare, din perspectiva zborului depasăre”. Să şi explicăm asta: „sunt aleşi pe sprânceanăcei care se pricep să ascundă acest / sentiment deNucă-tare, ţintă a batjocurilor, / acest sentiment greoi, /Nud. Sentiment de învins. De prins. De eşec în tot ce /am întreprins. Acest / gust amar de Număr-fără-soţ. Defloare / de Nu-mă-uita, fără memorie. De şaptespre-zece? De Nu (dacă / rosteşti Nu, ţi se va da o favoare)– univers derizoriu” (Numerele fără soţ). De bunăseamă nu există nimic în vreun colţişor al acestui uni-vers care să nu fie interceptat de intuiţia poetului şi sănu reaprindă torţa unor stimuli ai gândirii. Ne minunămşi ne uimim când această forţă a gândirii dă vălul de oparte şi vederea ochilor e atât de tulburătoare. De bunăseamă întruchiparea cuvintelor-imagini, înfăţişărileoglinzilor minţii, au pătruns definitiv în viziunile poemelorredate nouă spre a desluşi cu limpezime şi dincolo dehotarul crepuscular. Pentru a realiza această harpă deimagini, de cele mai multe ori poetul preferă cuvinteleobişnuite celor uimitoare şi invers, intercalând în epiculpoematic al frazei detalii circumstanţiale pe placul citi-torului: „cu / tot felul de măşti. Cu măşti de uncheşi,babe, feciorul / uncheşului şi fata / babei, urs şi ţigan,capră, cal, barză, (care văzuseră multe / în viaţă şi seresemnaseră în faţa celor / rânduite), permanent. Pân-dite de pe maluri. Că / totul e un Pârâu-mic, / netihnit”(Pântece mare că ai). De bună seamă E.A. Poe aveadreptate când spunea despre cei care visează ziua cumcă ei cunosc multe lucruri. Celebrul său vers din Corbul:„Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor”, netrimite la un poem din acest volum intitulat Substituire,un poem ce poate fi redat integral pentru fascinaţia sub-terană a gândirii sale spontane. Pentru frumuseţea me-sajului şi păcatul cumplit că ceva ne împiedică săvedem strălucirea acelei gândiri, redăm doar finalulpoemului: „S-ar putea ca viaţa / lor de pescari să fie deaici înainte cenuşie, cum a / fost a noastră, datorită în-tunecimii în care se află / lucrurile de taină – pline destricăciuni. Dă-le mirilor, Doamne, vise care să rămânădoar vise”. Proiecţia visului, a mitului în conştiinţa sapoetică pe de o parte şi arderea „de profundis Domine”şi dragostea creştinească pentru tot ceea ce înseamnătradiţie populară pe de altă parte, e sinceră: „E un lucruvechi ştiut. Dacă înfigi cuţitul în pământ, cocorii / seopresc, strică şirul, se învârtesc mereu şi / cad câteunul... Înroşind ochii femeilor miloase” (Zapis). Cu cel

de-al doilea ciclu intitulat Poemul animal, ordinea carese va dovedi desăvârşindu-se în dezordine are şi capşi coadă, iar ciclul e conceput tot într-o ordine „aproxi-mativ alfabetică”. Cum a şi creat de altfel Dumnezeulumea: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pă-mântul” (Genesa, cap.1.1). Poetul e un Dumnezeu înordinea lucrurilor mai mici, precum pictorul aşezat înfaţa şevaletului lucrând la portretul poemului său. Poe-mul e un animal hăituit. Şi ce vedem noi? „Noi vedempoarta legată, voi n-o vedeţi, sunteţi chiori: ce-o fi / din-colo de ea? / dincolo de poartă sunt ruinele lăsate deaceastă vreme / infamantă... Ruine ale singurătăţiinoastre / trădate. Ale (fugii ideilor)” (Cap-aceiaşi câini).Ideatica poemelor din acest ciclu are o anumită che-mare cioraniană. „Doar în faţa mării îţi dai seama celipsă de poezie ascunde existenţa noastră la valurilemorţii” (E.Cioran în Amurgul gândurilor). Dar în faţa ier-nii, o mare umblătoare prin cer? Să-l cităm pe poet:„...toată / iarna voi asculta greierii de după sobă. Dacănu vor fi greierii, îi / voi inventa. Apoi / îi voi inventaria.Şi nimeni n-o / să mă întrebe de ce n-am curăţat zăpadamorţii din faţa porţii...” (Ochi-acolo unde se ouă ciocâr-lia). Întâmplător unele denumiri anatomice ale corpuluiuman (animal) au definiţii poematice? Uneori titlurilepoemelor fac cât un poem. Gura e locul de contemplarea lui Dumnezeu; Ochiul e lăcaşul unde se ouă ciocârlia;Gâtul e o barcă din piele şi oase „unde sunt eu, rămasîn afara tărâmului fermecat, gata să te provoc”; Mâinilee o legătură de amor îngălbenită, boţită; Scheletul –fiare ale înaintării spirituale; Rinichii – închinăciuni lacandela aprinsă ş.a.m.d. Dar ce lume e aceasta undenu poţi păstra la secret sentimentele tale? Secrete pânăla urmă făcute „ţăndări”, cum spune într-un poem? De-zordinea lucrurilor concepută în acest univers crepus-cular nu e numai o stare interioară, o decepţie aprezentului, o incertitudine a viitorului. Cât despre tre-cutul „numai culmi şi râpe” şi care la „mineralizat” în an-goasele unei apocalipse interioare „fiindcă mie deja îmimiroase a moarte” (cum îi scria domnişoarei Godeanuîn 1973), ce ar mai fi de spus? Să nu te minţi la masade scris (acesta e sensul moralei scriitoriceşti) şi şi-orepetă întruna: „fiind stoic, accept înfrângerile după cele descopăr dedesubturile – e adevărat, nu le accept cuseninătate...” (Cartea zădărniciei, pag 145). Cine vacrede că are vreo părere sigură despre lucrurile din uni-vers dovedeşte a nu se fi apropiat de niciuna din tainelefiinţei care se desfăşoară în acest univers, ne sugeraE. Cioran undeva. Numai că poetul rămas în afara „tă-râmului fermecat”, gata să ne provoace, nu o face pen-tru a-i ucide tainele sau a demasca brusc prăbuşirea înderizoriu, mai curând acel coeficient al ei de irealitateni-l tot împinge dinaintea vederii. El nu-i nici trist nici cu-prins de temere, ci temerile şi tristeţea i-au stratificatgândurile şi ceea ce ne poate transmite e ca noi ceilalţi,căutători prin universul cuvintelor sale să luăm amintepentru că în această lume până şi „clopotele bisericiibat secrete” şi toată străduinţa sa e să intre în timp, săredevină timpul care i-a făcut posibilă sosirea pe lumeşi să ne avertizeze sau să devină zid în faţa abisuluicare tinde să ne absoarbă. Şi fiindcă în orice parte am

eseu


lua-o nu vom da decât de Dumnezeu, e bine de ştiut că„tăcerea îndelung practicată, nu-i place lui Dumnezeu,deoarece i te ascunzi”. Să încercăm să ne transpunemşi în fiinţa unui alt personaj drag mie, de exemplu Nina,din „Pescăruşul” lui Cehov. Să o ascultăm ce spune înactul I: „În mine s-au contopit conştiinţe de oameni cuinstincte de animale, şi eu îmi amintesc totul-totul, şi fie-care viaţă o retrăiesc în mine iar şi iar”. Şi cuvintele eisunau (nu-i aşa?) ca o rugă într-o „biserică mergătoare”.Poemul care încheie acest ciclu are de altfel şi un mesajprofund. Să redăm finalul poemului pentru a ne lămuri:„Când a / ajuns-o din urmă, a constatat că, de fapt, bi-serica asta / neterminată era o simplă căruţă trasă decai, / care scârţâia îngrozitor. Şi-n care nu te puteai urcasă te rogi, fiind / tot felul de roade stricate, adunate laîntâmplare, ale /acestor vremuri”. (Coadă – o bisericămergătoare). Volumul de faţă nu este o partiţiune liricăfără comunicare, e un întreg (aşa a şi fost conceput) derelaţii şi curgeri de flux energetic în straturi lunecoase(dar straturi) ale „fugii ideilor”, dinaintea acestui crepus-cul al unui univers nu tocmai derizoriu şi care le-a arătatşi troienilor gafa ce au făcut-o când s-au încrezut în da-rurile grecilor. E (după cum spune poetul) „tava cu ce-nuşă a cântecului meu din cuptorul crematoriului” şi încare se demonstrează existenţa unei duble creaţii... dardespre asta, ceva mai departe.

10. La trecerea sufletului dintranscendental în transcendent

După atât de „deprimantele (din toate direcţiile darşi multiplele) frământări”, iată-ne acum în acea dimen-siune care ne va pune la încercare şi mai mult imagi-naţia, pentru că aici, sufletul căruia i se dă o aură denobleţe şi libertate, e privit ca o a doua Fiinţă în deve-nire. Iar, ceea ce acoperă arcul senzorial al gândirii,estemult mai cuprinzător decât arcul privirii. Pentru a ajungela ocuparea graduală a universului intim, poetul recurgela o înălţare de tip faustian către „cereşti limanuri” de ri-dicare a sufletului, de la o deschidere intelectuală înplan ideatic, la o intuiţie artistică în plan spiritual, de lao lume exterioară la o lume interioară, păstrând propor-ţiile misterului ce leagă fiinţa noastră de univers în sen-sul celor declarate de Novalis, că suferinţă şi materieideatică există şi dincolo de om. Punctăm astfel una dinconstantele poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu din volumul Laplecare, Ed. Vinea, 2003, în care sufletul devine centrulde gravitaţie şi admiraţie a preocupărilor sale la maturi-tate. Poemele, ale căror titluri foarte expresive fac câtun micropoem luat în parte, şi privite din perspectivaunor „scene ţâşnite din inimă”, sunt scrise la contin-genţa teritoriului existenţialist cu cel neosuprarealist.Poetul simte existenţa acestei „duble creaţii” şi îşi des-făşoară privirea între aceste „zone cu direcţii diferite descurgere”, pentru că în decriptarea simbolurilor utilizate,noi cititorii săi avem nevoie să privim uneori lumea (ex-terioară şi interioară) prin ochii lui. Un prim capitol, „Deunul singur – Înfăţişarea”, devine sinonim cu a savuramisterul înţelesului biblic „Ecce homo!”; îţi găseşti cualte cuvinte, dezlegarea ieşirii din labirint a întrebăriicare „nu e decât un exerciţiu de pregătire” pentru ceea

ce va urma. Un prim capitol, din care credinţa că sufletulmortului vede, aude şi simte tot ceea ce se întâmplădupă părăsirea trupului fizic, e (pe scheletul unui mit,imaginaţia folclorică cu toate sensurile şi adevărurile ei),întâiul semn că nimeni nu s-a întors după moarte dintranscendent (din „afară” – de „dincolo”) în transcen-dental (adică „dincoace”) – în accepţiunea pe care adat-o Kant unui prag aflat de dincoace şi de dincolo alconştiinţei. Contribuţia poetului în această recunoaştereintuitivă din perspectiva unui ritual creştinesc e larghe-ţea sa în desfăşurarea unui discurs liric ideatic, care nune împiedică să invocăm prezenţa celei de a doua fiinţedin noi (dedublarea sinelui) pentru a ne semnala câteceva din toate câte se petrec în această trecere la caream făcut deja referire. Avem de parcurs un lung cere-monial al dublei „plecări” a mortului în tărâmul umbrelorşi a liniştii sufleteşti (în prima parte „De unul singur – În-făţişarea”), în lumea cosmică a pregătirilor pentru vii-toarea sa întrupare. Un ceremonial cât o epopeehomeriană, ideatic-suprarealistă, mai puţin realist-spec-taculoasă (în a doua parte „Dedublarea – Mărturii”). Şispunem asta, în sensul în care poetul relatează o suc-cesiune de evenimente (pe care LIS le proiectează înimediata realitate) şi care au avut loc într-un trecut în-depărtat şi fabulos, creând astfel un plan suprarealist.Altfel zis, poemul de această dată, povesteşte cum mul-ţumită unei proiecţii suprarealiste a concepţiei despresuflet, o nouă realitate s-a şi născut acum sub ochiinoştri. În poemele acestui nou volum, poetul nu ne maiimploră zeii ca în Homer să ne cânte „mânia” ce-l cu-prinsese pe cel mai viteaz dintre eroii Iliadei; acum asis-tăm la ce se cântă „dintr-o cracă de soc, sprijinit depoarta putrezită / a casei bunicilor” de către acel „fiu alrăzvrătirii”. Şi asta pentru că „bunica i-a citit, ieri /noapte, nu / mai departe, destinul în / stele. Stele re-flectate în blidul cu apă de ploaie / tăiată cu patru / firedin părul lui”, fără a se trece peste un anumit ritual. (Îlapasă în piept un nod greu) Pe cât de fecunde, de apa-rente sunt analogiile şi concluziile la care uneori recurgelectorul acum pentru lămurirea cititorului său, pe atât deinteresante şi inedite sunt observaţiile şi trimiterile poe-tului la gama largă a relaţiilor dintre mit şi obiceiuri po-pulare, dintre mit, saga şi basm. Vorbele bunicii (cucititul destinului în stele) ne aduce aminte de acele tai-nice descântări rostite cu meşteşug de feciorii lui Auto-licos şi care „rana i-o legară” lui Ulise aflat în disputa cumistreţul care-l „încolţi pe la genunchi şi-n fugă / piezişdin carne-i rupse o fâşie / cu colţul lui...” (Odiseea. C19v. 589-591). Ne putem imagina, cu un mic efort şi unsalt-înainte în spaţiul oniric al sagăi, la descântecele defaimă ale fecioarei Annikki, atunci când „a înfierbântatîn taină / Baia doar cu trunchi de arbori / Doborâţi de vi-jelie, / Ori cumplit loviţi de trăsnet”, fierarului Ilmarinen(din epopeea populară finlandeză Kalevala). Tot Kale-vala povesteşte cum bătrânul Väinamöinen s-a rănitgrav pe când construia o barcă. Atunci a început săţeasă el farmece, asemenea tuturor vracilor magicieni:„Spuse vorbele de vrajă, / Lungi descântece rostit-a, /Potrivi cum se cuvine / Preaascunsele cuvinte... ce i-arfi închis şi rana”. Dar, în afară de câteva excepţii (între

eseu


altele, vindecările magice), se poate spune că singurulcontact real al ştiinţei anatomice cu sufletul omului seefectuează prin ceea ce în folclorul nostru, basmul reiaşi prelungeşte iniţierea unei dedublări a fiinţei „con-struite din gândire” la nivelul imaginarului. Primelesemne ale Dublării (a ceea ce poetul denumeşte prinasta „existenţa unei duble creaţii”) sunt perspectiveleunei realităţi biblice, ale unei realităţi cosmice, sau cumspune poetul „acea forţă care animă forţele cereşti”?Dacă nu cumva, avem de-a face cu revolta împotrivaireversibilităţii timpului care-l ajută pe om să-şi constru-iască o altă realitate şi-l eliberează de povara trupuluimort, proiectându-l într-o lume nouă de unde să-şi reîn-ceapă viaţa, cum ne sugera Mircea Eliade în a sa Trilo-gie a religiilor? Va fi suficient, la Liviu Ioan Stoiciu, să-ideschidem lumea cifrată şi misterioasă pe care ne-opropune doar prin intermediul simbolurilor folosite, sauprin mituri ne sugerează că spiritului inventiv al omuluii se deschid tot mereu şi perspective printr-o astfel desugestie? „Cum să vă spun, să înţelegeţi...” – vine acumpoetul în sprijinul cititorului său „lăsând cu limbă demoarte ce avem de lăsat”: „adineauri: am lăsat furca şifusul pe / pat, am îngenunchiat şi / am început să mărog aşa, cu lampa aprinsă...O / femeie aflată pe treapta/ intermediară de trecere de la formele fără / viaţă la /cele cu viaţă. Adică, invers. Cu / acea excelentă memo-rie a / arcului / ceresc de deplasare a soarelui” (Lasăîntristarea, întoarce-te). Aşadar aceasta e cheia, care,răsucită în această aparentă dicotomie între planul realşi imaginar, ne întregeşte imaginea unui poet sensibilla vocile cu care oamenii de ştiinţă au cotrobăit prin un-gherele cosmice hrăniţi de profunzimile cunoaşterii,după cum omul de rând e hrănit cu speculaţiile unuicosmos fabulos. Că nu-i străin de întregirea unui tablouţesut cu elemente provenite din ambele tabere, cititorulnostru realizează că există undeva în conştiinţa poetului(de unde venită?) temerea unei găuri negre cosmicecare va declanşa dezordinea cosmică şi implicit Apoca-lipsa: „Printre gratiile de fier ale celulei, cu / senzaţii ne-plăcute / legate de modificările involutive aleorganis_mului: în / spatele / cărora se ascunde o gaurăneagră, probabil o / stea mare, stinsă / cu milioane deani în urmă...” (E chemat cineva să-i ţină lumânarea).Iar semnele palpabile ale muritorului de rând, care sesimt, nu se văd, sunt şi acele spirale de energie carepărăsesc cadavrele: „ce altceva ar putea fi vocile / ace-lea subţirele, pline de râvnă, schimbătoare: din / mo-mentul / trecerii noastre la contracţie...” Ca în clipa mariidespărţiri (fără întoarcere) „sufletul poate ieşi prin creş-tetul capului, / pe gură, prin alt orificiu... (e şi titlu depoem n.n.)...la despărţire, prin gări / necunoscute... în /această zonă cu direcţii diferite de scurgere / a timpu-lui”. Această zonă, semnificând „altă lume”, reprezintăun plan transcendent în ideea că ceva există cu adevă-rat (ceva între realitate-adevăr-şi semnificaţie, ori e re-zultanta unor experienţe transcendentale) şi care auconstituit şi vor constitui scenarii şi speculaţii metafizice.Acum poemele încep să se articuleze pe cele tradiţio-nale îngropării mortului şi tot ritualul care evocă cere-monialul de dinaintea îngropării mortului. Titlurile

poemelor sunt sugestive: Ea strigă din nou mortul penume; Masa este ridicată de la pământ de trei ori cândse cântă veşnica pomenire; E scos cu picioarele înaintedin biserică... ş.a. În această „ecuaţie a lumii”, mortuluinu-i rămâne decât rotirea timpului, ca trecere platonianăa celuilalt (sufletul?) în viaţa de după moarte. Textual: aprocura mortului toate cele cuvenite pentru o nouă în-toarcere. Sau cum scria Homer: „Să facă ce trebuie-ncinstea / Mortului, pentru ca el în bezna de jos să co-boare” (Iliada. C23. v. 50-51). Şi cu aceste observaţiitrecem la cartea a doua „Dedublarea – Mărturii”, unde„dublura care trăieşte în corp şi care se manifestă lamoarte” (cum suntem preavizaţi în mottoul care des-chide noul capitol), ne trimite din nou la Homer, cel carene sugera că sufletul iese din trupul celui mort şi ia învisele celorlalţi înfăţişarea celui de dinainte de moarte,perceput, într-o atare viziune, ca un dublu al celui aflatîn viaţă, ce se desprinde de trup în vis, prin magia unorarderi şi prefaceri în subconştient: „Iată i se-apropie su-fletul, bietul prieten Patroclu, / Însuşi leit după stat, dupăfaţa cu ochii cei mândri / Şi după glas, după port. Lacreştet îi stete şi-i zise: / Dormi şi de mine uitat-ai cutotul, Ahile? Eu nu sunt / Printre cei vii, ci sunt mort şi-ipăcat că de mine nu-ţi pasă” (Iliada C23 v 65-68). În vi-ziunea poetului Liviu Ioan Stoiciu, această părăsire (de-dublare) a sufletului de trup nu are loc ca la Homer,unde sufletul mortului „la chip era-ntocmai ca dânsul”,avea formă imaterială „dar neîntrupat e cu totul” (Ahile„nu-l putu strânge, că sufletul, tocmai ca fumul, sub glie/ S-a risipit ţârâind”), ci are „înfăţişarea” unui duh rău„care slăbeşte sistemul / nervos... strângând mortul înbraţe, îi mângâie obrajii şi părul, / lacrimile le şiroiesc,strigă / fiecare: te părăsesc, te voi lăsa aici, odihneşte-te în / coliba făcută, cu / acoperişul năpădit de muşchi,pentru ultima oară suntem împreună”. Deci are loc odespărţire de împăcare între materie şi nematerie, dintranscendental în transcendent, ca mai apoi, sufletulsă-şi caute amintirile în locurile cunoscute de care toc-mai s-a desprins, iar „imaginile se întrepătrund, luminiledin subconştient pălesc din nou”. În cazul de faţă, acestdublu „de pe lumea asta sau cealaltă” se manifestă prinîntoarcerea la origini „în timp”, printre amintirile îndepăr-tate în timp şi spaţiu, ca nişte „mici particule de memo-rie” ce vor întrupa cândva cea de-a doua fiinţă ale uneinoi creaţii ale Tatălui ceresc: „La vie la bunica, la şo-seaua / naţională, pe movila cu prepeleac, era / capulnostru de pod la porţile Orientului: Troia... ah, de câteori a / fost făcută praf şi de câte ori a fost ea ridicată laloc, toamna...” Şi pentru a ne convinge de această în-toarcere a sufletului în acel spaţiu al copilăriei, poetulrevine în unele poeme la acel discurs liric viguros, binearticulat şi convingător din „La fanion”, volumul care l-arecomandat încă de la debut pe Liviu Ioan Stoiciu, cape un autor de o inconfundabilă originalitate. Cităm: „şicum stăteam eu, cântăreţ de o clipă în tron/ susţinut dedoi lei şi în mâini cu / o tamburină, numai / ce aud dincer: sunt stăpân pe o întindere de 13 / zile de mers pejos... mă uit / în sus: care eşti, băi, întreb... ia, sunt unnor de zăpadă, acolo, / răspunde...(aşa, / o fi fost unzmeu, pictat cu gură, dacă / a vorbit: că doar nu era el,

eseu


dumnezeu, să spună o / asemenea prostie)...” . Mai târ-ziu, amintirile revin la fata picherului „călare pe vaca deacasă scoasă / la păscut”. Şi asta până ce secretul numai poate fi păstrat, iar poetul i se mărturiseşte cititoru-lui: „Zău, i-am văzut sufletul, zbura încolo şi încoace”.Şi dintr-odată realizezi că la Liviu Ioan Stoiciu există ouşurinţă de a mânui epicul, liricul, ironia, suprarealis-mul... că toate sunt stări ale poeziei care i-au pecetluitşi cimentat stilul său inconfundabil. Ironia e uneori şi unstil, şi poate şi o tehnică, aşa cum şi viaţa ia de coarneimaginaţia sau viceversa. Dar cu certitudine, lirismul eo rezultantă între ceea ce am numit relaţia poezie-ironieşi nicio clipă poezia nu devine ironie, mai curând, scenadin care actorul privindu-se în oglindă îşi exersează„strâmbăturile” pentru a contura personajul căruia toc-mai i se vâră pe sub piele, ca mai apoi în faţa publicului,epicul şi ironia subtilă a întâmplării transmise să dea tâl-cul mesajului ţintă: „Cică / furnicile, după trei ore desomn / adânc, se trezesc întinzându-şi pe rând picioa-rele şi / cască. Fugi, / bre... Zău, ce, nu / crezi?” În re-laţia cu sufletul mortului, dublul mai exprimă şi dorinţade confruntare cu sinele, încărcătura energetică a „celuicare te împinge pe la spate să scrii (cum relata în Car-tea Zădărniciei), sau de ce nu, strigătul înăbuşit din tri-bulaţiile şi raţiunile posibile ale unei Casandre care numai are puterea de a-şi convinge semenii, dar e un stri-găt înlăuntrul fricii de moarte. Iată-l: „Lumea Cealaltă”există! Iar mărturiile sale, devin „fişe clinice”, ori parmărturiile unui Don Quijote care se priveşte prin ochiitrişti ai Casandrei rătăcită prin ungherele unei cetăţi culocuitori tot mai indiferenţi la strigătul ei, sau e întrupa-rea (o reîncarnare bolnăvicioasă) care-ţi dă un senti-ment de stranietate? Să le enumerăm şi noi în ordineadată de poet:

1. Prima mărturie:„despre libertatea seminţelorpădurii puse, pe aţă, mărgele la gâtul bunicilor, ma-

melorşi fiicelor aş vrea să vă scriu - dar îmiapare, de fiecare dată când încerc, o mână în plus careşterge ce scriu şi scrie în locîntr-o limbă necunoscută, ceva...”(Nu se poate surprinde ideea de bază, delir)

2. A doua mărturie:„O portiţă există: aici, unde nu te mai ajută mintea şifemeilemai scormonesc prin jar, alegând uncapăt de buştean încăaprins... Oare, ce vezi nu-i o parodie? Îţi răspunzisingur, înfelul acesta femeile duc focul cu ele: prinportiţa de scăpare, frumos mirositoare, oanomalie magnetică, poate. Având fiecarenălucireavuietului de val... Un

cântec în pustiu.”(Descărcări convulsive cu inducţie negativă)3. A treia mărturie:„noaptea, umblă prin cameră, mută lucrurile din loc

în loc şiiese pe fereastră, o ia împrejurul unorruine impozante, pierzândinstinctul ordiniinaturale. După care se întoarce în pat. „Ce faci pesomnambulul, dacă eşti nebun cu acte? Vai, nuse poate, lăsaţi-mă în pace... Cine merge fărăcapac... Cine merge fără capac.”(Inhibiţii instalate în zonele motorii ale creierului)4. A patra mărturie:„Priveşte lung la praful rămăşiţelorpământeşti cum tremură şipluteşte în aerîn oglinda de bărbieritciobită, în razele de soare, sunt manifeste de la în-

ceputullumii din sat, uitate, îngălbenite, peprispă, areo vedenie”(I se pare c-a devenit altul)5. A cincea mărturie:„Totuşi! Ţambalagiulmă priveşte pe geamul uşii, mă fotografiază, ‹‹am patru inimi simetrice››. Patru? Descuieuşa, năvăleştepeste mine, mă înhaţă, mă ia cu el pe o potecă în zigzag, udăcare duce până la peşteră...”(Senzaţii neplăcute în corp de ceva străin)

Iar mărturiile (plus faptele!) acestea de un viziona-rism kafkian par a se repeta la nesfârşit. Nu sunt delocfragmente apocaliptice şi nici ciudăţenii ale vreunuistraniu personaj din Kafka (cum am şi argumentat alt -undeva), ci doar trimiteri de o parte şi alta a conştiinţeicare îi trasează graniţele unui tărâm în care privirea salargă e fixată halucinant dintr-un tablou al neliniştii şi firiisale bănuitoare. Că tot ceea ce ne traduce şi nouă, nusunt viziunile unui poet care trăieşte în vis. Poate doarinspiraţia că fluxul câmpurilor magnetice ale creieruluiîi dau sentimentul că se identifică singur „cu circul şi ar-derile” chimice interne ale unei voci de „dincolo” (saupoate o voce de „dincoace”), şi care îi dictează că pecalea asta „o să reuşim să comunicăm mult mai bine”.

eseu


Nicolae Havriliuc

„IN NOBIS FIUNT” SAU

ÎN CĂUTAREA UNUI NOU CLIMAT DE REPERE

Încă din preistorie şi continuând în decor de istorie,spaţiu superfluu provocator de patimi şi consumator depasiuni, dar şi cadru de creaţie şi de emblematice ruine,omul îşi creştea fiinţa, modelând încrederea şi linişteade sine prin reprezentările Absolutului sub formă de ri-tualuri şi confesiuni religioase. Durată din constituireade sine a omului (deşi sacrul îi preceda existenţa) şi-ntangenţă cu lumina venită din suprasensibil, religia, princanoanele şi predicile sale, se păstrează un mister înfelul în care şi omul rămâne un mister prin geneză. Pede altă parte, religia îl ajută pe om la o şedere mai cutemei în sine şi în lume, însoţindu-l şi inspirându-i lucră-rile prin luminile şi simbolurile sale. Dar experienţa uneiînaintări şi continuări fructuoase în practica fiinţei deter-mina omul să-şi chezăşuiască existenţa prin gândireproprie, constructivă şi cu rodire imediată. De aceea,spre a supravieţui şi, deci, spre a valida opera de zidireîn statornic şi prosper, el se vedea pus în situaţia sădescopere formule sau să propună programe prin caresă trăiască în concordie cu natura ca membru al ei, sta-bilind comunicare între gândirea sa (prin care fuge denatură) şi firea sa (care-i parte a naturii).

Expresia carteziană Je pense, donc je suis (Cogito,ergo sum sau egalitatea dintre gândire şi existenţă, pre-luată din vechile structuri de gândire, ce au fundamentatştiinţa umană, şi rescrisă de către Descartes) s-a dove-dit prielnică omului, asigurându-i vreme de peste trei se-cole statornicie în mecanismul de funcţionare. Între Eulomului şi Natură se perfectase punţi de comunicare cuputere de influenţă reciprocă, benefică în planul fiecă-ruia de fiinţare. Aceste punţi de comunicare nu exclu-deau şi posibile confruntări. Eul omului cu Idealizărilesale (admise exagerări pentru că de multe ori însemnauieşirea din matca de fiinţă), se opunea felurit Naturii cuRealul ei (contrazis prin răstălmăcire sau privit concu-renţial). Epoca denumită Modernă s-a întemeiat pe re-laţia dintre om şi lucrurile ce sunt gândite de om.Lucrurile fiinţau în modul şi-n forma lor pentru că eraugândite şi existau când le gândea omul. În afara gândi-rii, ele zăceau în neştire fără folos sau nici nu existaudeoarece nu întemeiau o relaţie. Descoperirile ştiinţificedin secolul al XIX-lea, urmate de cele din secolul alXX-lea, vor schimba teoriile despre materie şi existenţă,ducând la răsturnări esenţiale în filosofia teoretică şi lamodificarea unor înţelesuri din sociologie privind reuşitaîn viaţă, prin multiplicarea şanselor, şi glisarea raportului

dintre posibilitate şi realizare. Dar omul în extindere(deşi născut şi desprins din energiile naturii), prin con-strucţiile sale în plan material şi cognitiv, ducea la o ne-întreruptă explorare şi demolare a Naturii. Natura, înimensitatea ei, păstrându-se drept opera finita, reac-ţiona felurit (în relaţia cu omul nu-i accepta supremaţia),lovind şi distrugând construcţiile omului.

Practicile prezentului par să-i afecteze formulei car-teziene înscrisul, în ciuda ramei care, secole de-a rân-dul, a ţinut-o în stabilitate şi a ferit-o de intemperii(Amintirea ei se vrea comercializată ca breloc pe tara-bele Postmodernismului). Desprinderea de această for-mulă sau nesocotirea ei, în condiţiile în caredeterminările vieţii au în vedere alte repere, îi provoacăomului suficiente mutaţii pe relaţia dintre ceea ce esteel ca prototip al Naturii terestre, căutând rost şi-n Naturacosmică, şi Natura ce-l înconjoară, solicitându-i capa-citatea să se reîntemeieze pe un alt făgaş de valori.

În sensul întrebării hegeliene „Ce este omul ca să tegândeşti la el?”, Constantin Noica oferea „simplu” unrăspuns: „Este un om care şi-a trăit până la capăt po-vestea, este un om ca toţi oamenii care a devenit om”(Povestiri despre om, Bucureşti, Cartea Românească,1980, p. 246), depunând, astfel, mărturie „în ceasul îm-plinirilor” pentru omul ce se pregătea să-şi încheie 2000de ani şi să intre în următorii prin „clipa începutului”.

***Omul XXI, trăind şi experimentând vieţuirea în prima

zecime a secolului în curs, a simţit cu adevărat o prime-nire (pare să fie la început) care-l aruncă într-o mode-lare pe termen lung, manifestată la nivelul fiinţei sale(organele ce-i compun unitatea de fiinţă se află în con-flict, liniştea unora afectează echilibrul altora prin schim-bare de ritm sau ieşire din ritm) şi la nivelul sistemuluide socializare (legile, ordonanţele şi dispoziţiile îl cople-şesc, deşi îi oferă „avantaje”). Şi totuşi, oricât de înfri-coşătoare ar fi perspectiva „transformărilor”, omulcotidian este predispus să le ignore spre a nu se com-plica sau să afişeze minima rezistenţă, prin şederea lao margine.

Un inconvenient pentru unii, dar un stimulent pentrualţii, se află în felul cum se desfăşoară cunoaşterea.Lumea în care trăim, o colecţie de fenomene sensibile,are la bază principiul „persistenţei forţei” (H. Spencer)sau, potrivit unei formule actuale, „conservarea ener-giei”. Forţa sau energia se cer drămuite cu folos, cel

eseu


puţin aşa se declară în favoarea comunităţii umane. Înlumea care este, unde „totul se petrece”, afirmarea unoradevăruri (dacă nu sunt postulate) necesită susţinereaaltora sau stabilirea unor legături între ele, prin înteme-ierea de relaţii în vederea declanşării cunoaşterii. Potri-vit filosofiei tradiţionale, cunoaşterea unui obiect saulucru (relaţie, diferenţă, asemănare) se produce prin ra-portare la conştiinţă. Dar cum aceasta în zilele noastrepoate lipsi, fiind considerată depăşită, cunoaşterea ur-mează un alt făgaş, rămânând la nivelul simţurilor saual „prefabricatelor” de tipul informaţiilor transmise prin„internet” şi mass-media. Fiind raportată de cele maimulte ori la simţuri şi având acceptul experienţei, în ab-senţa aprioricului, înţelegerea fenomenelor şi a eveni-mentelor devine formală. Abrevierea cunoaşterii sauambiguizarea ei (convenabilă unor structuri de „mana-gement”), accesând „masca” binelui ce se experimen-tează printr-o răsturnare pe dos a facerilor de viaţă, s-ardatora, printre altele, şi unui decalaj crescând între spi-ritualul staţionar în penumbră şi supremaţia tehnicii prindiversitatea serviciilor oferite. Spre a înainta în timp,omul XXI adoptă o rezervă faţă de trecut, neglijându-lşi ironizându-l. Altfel spus, se desprinde din structurile(formulele) fixe de gândire şi-n starea de „saltimbanc”globalizat se rupe de sine şi de ambientul de viaţă, ilu-zionat de mărimea unei alte coerenţe de comunicare şide convieţuire în regim individual şi social. Omul XXIintră în acţiune cu însemnul ce zdruncină logica exer-sată.

***Părăsirea unor ritmuri de viaţă activate şi abordarea

unor alte ritmuri (fie prin constrângere, fie urmând fires-cul devenirii) presupun intrarea în altă dimensiune a vie-ţuirii, ceea ce declanşează un efort special (pentruadaptare şi pentru continuarea noului început). Noua„ordine” a lumii cu aşezările şi turnurile ei nu se va naştedin principii şi modele exersate cândva, ci din frămân-tările şi forţele ce-i mistuie prezentul (Relaţia dintre fic-ţiune şi real se vrea aşezată pe alte baze). Pentru căera spre care ne îndreptăm nu-şi poate savura sufi-cienţa de sine decât prin aproximările de real (accesulla cauze fiind limitat), instituţiile aparţinătoare mass-me-diei vor prelucra eşantioanele de real cu „pigmenţi” defictiv, dirijând cunoaşterea şi divertismentul spre stimu-larea şi ţinerea sub control a omului. Vremurile de larăscruce, trăite de omul planetei, predispun la găsireaunor formule care să-i adune energiile ce se risipescanapoda şi să le propulseze în mecanismul de fiinţarestatornică (sau de statornicire în fiinţă). Asediat de ex-periment, de prea mult experiment, omul XXI, deşi atinsîn sensibilităţile sale (şi-n zestrea de fiinţă) îşi adminis-trează vieţuirea acordând întâietate intuiţiilor sale. Rea-litatea a demonstrat că faza devenirii omului este cea aintuiţiilor cu două alternative (la fel de credibile şi la felde intense prin aria de manifestare). Vieţuirea înaceastă situaţie diafazată nu admite acceptarea uneiadintre alternative drept soluţia definitivă, ci îndeamnă laapropierea şi reconcilierea părţilor ce tind să se canto-neze în contrarii (generatoare de conflicte). Astfel,omul XXI se vede înclinat să execute un act, slujind tu-

turor, ca într-o „măreţie” a convieţuirii. „A fi mare echi-valează cu a sluji, pentru că a sluji înseamnă a zidi, acrea. Slujirea ţine de ordinea creaţiei. Creaţia însăşi eslujire, actul prin care Fiul îndeplineşte voia Tatălui” (Pă-rintele Galeriu, Jertfă şi răscumpărare, Bucureşti, Ha-risma, 1991, p. 157).

Creaţia porneşte de la gândire sau e o formă degândire crescută în conştiinţa de sine a omului ce-şiface prezentul posibil din ceea ce nu-i încă prezent,pentru că n-a fost întemeiat ca realitate palpabilă. Gân-direa nu este învoită în evidenţa ei dacă nu creşte înom. (Descartes zice: „In nobis fiunt”, se face în noi.) Şi,prin urmare, se va modela o nouă formă de gândire po-trivită cu timpul ce se desfăşoară ca o boltă spre a ţinecreatul în relaţie (puterea electronului şi puterea neuro-nului în mică şi mare convieţuire universală) cu înfăţi-şările naturii suverane şi modelatoare, cu aproapele şicu sine când stările îi vor multiplica fiinţa, deşi povaramisterelor ce se vor îi va apăsa fiinţa, îndemnându-l sădelimiteze alte culoare ale vieţii. Necunoscutele frea-mătă ca o materie informă pe înălţimi, aşteptând să fiedescoperite pe linia practică a vieţii, cugetate şi aşezateîn forme pe linia de reflecţie, adică turnate în expresiicare le dau mărime revelatoare (şi bat la porţile unoralte necunoscute).

Şi totuşi, în agitaţia vremurilor, omul XXI (având înspate milenii de civilizaţie şi de cultură şi amintirea efec-telor nocive ale devenirii din precedentele faze) tinde săse păstreze senin pe drumul firesc al desprinderii devechile repere şi al căutării altora, spre înnoirea de sineşi a vieţii viitoare.

eseu


Viorica Răduţă

LA FRANCE ABÎMÉE SAU DESPRE CARTEA LUMINATĂ A LUI XAVIER MARTIN

Prolog. Revista L’ Homme Nouveau, nr.1486 din29 inuarie 2011, l-a plasat pe Xavier Martin la pagina„Évènement”, prezentându-l şi publicându-i un întregcapitol: La France au choc de la Révolution. Acestui is-toric de excepţie, dublat de un gânditor profund, i s-adecernat la 6 februarie 2011 prestigiosul „Prix Renais-sance” pentru cartea La France abîmée – Essai his-torique sur un sentiment révolutionnaire (EdituraDominique Martin Morin, 2009). Începând cu 1994, anulpublicării volumului Nature humaine et révolutionfrançaise, Xavier Martin va repoziţiona, după „metodaMartin”, viziunea leneşă a posterităţii asupra unor su-biecte osificate, chiar şi cele care îi privesc pe Napoleonsau Voltaire. Cu macroeseul despre Franţa, căzută subtortură în perioada ororilor 1793-1794, profesorul de is-toria ideilor politice al Universităţii din Angers (acum pro-fesor emerit), a dezvăluit, după o asiduă cercetare, căimaginea oficială, încetăţenită, despre Revoluţia fran-ceză şi Secolul Luminilor, era una „mitologică”, diferităde aceea cuprinsă în documente, în legislaţie, în cărţileşi corespondenţa marilor şi micilor personaje, o istorieretuşată în spatele căreia se ascundea în realitate vi-ziunea totalitară, coerentă ideologic şi susţinută defapte (copleşitoare) de o cruzime ieşită din comun, nunumai teroarea şi ghilotina, ci şi genocidul din provinciade vest, Vendeea, a cărei populaţie a fost exterminatăîn 1793-1794.

În La France abîmée Xavier Martin dă cuvântulmartorilor care au lăsat scris ce au trăit, văzut, gândit şisimţit ei înşişi, dar şi cum s-au comportat compatrioţiisub povara/tortura evenimentelor. Autorul dublează tex-tele citate cu tăioase comentarii, tăioase şi prin tratareala rece a faptelor, neimplicarea, dar din această perma-nentă punere în oglindă a citatului, faptelor desfăşuratecu ecoul lor, notele şi contranotele auctoriale integralcredibile, ţâşnesc concluzii definitive, cu neputinţă declătinat. Aşa, adevărul se instalează pas cu pas prin lo-gica strânsă a documentului, memoriei răscolite şi in-terpretate încât ai în faţă nu un simplu demers istoric şiideatic, ci o scenă deschisă, cu decor de epocă, undee vie masa de „transparenţi”, sunt traşi în epica gestualăşi verbală capii şi aderenţii momentului, instrumentelede tortură sunt în funcţie, tăceri şi spectacole vulgarese întâlnesc într-un spaţiu al vinovăţiei generalizate.Ororile, mentalităţile, gestica însăşi a vremurilor suntpurtate ca trofee în văzul, în gemetele, în aerul letal.Dedesubtul documentelor e bine montat, astfel, un tea-tru al groazei şi al absurdului. Ţipătul vine din obiectivi-tate, neutrul citării înseşi, conduse, însă, către alt unghide receptare, nefalsificată.

I. Despre Utopie. Dezvăluind utopia neagră a Re-voluţiei franceze, cu referinţe la epoca anterioară mo-mentului ales, dar şi la cea următoare, La Franceabîmée… este o lecţie/demonstraţie (şi ionesciană) aoricărei dictaturii, un „antiteatru” compus din voci bine(re)citate din/prin mărturii, texte, fizio(gn)omii multipleale personajelor istorice sau personajului colectiv, masaca o larvă imensă, apocaliptică/deteriorată cu voie saude nevoie, dar expusă unei lecturi de prim-planuri cuFranţa cea mormântală în fundal. Eseul despre o colo-nie penitenciară la scară naţională este unul negru,compus din labirintul citatelor şi hermeneutica istoricu-lui, focalizator din afară, epilogul construind ieşirea,după ce monstrul, oroarea multiplă din timpul Revoluţieifranceze, mai ales, a fost decapitat/ă, explicitat/ă. Do-cumentele, memoriile, delaţiunile, chiar literatura sau fi-lozofia, poziţionate într-o altă vedere, în adevărulcon-textual (analiza scrierilor lui Sade, de pildă), suntdublate de vocea, meditaţiile autorului, situat mereu înspatele evenimentelor, profilurilor, aranjamentului docu-mentar, un arhivar subtil, ironic, neintimidat de labirintullivresc, o replică scripturală, parcă, la personajul lui Sa-ramago din Toate numele. Acelaşi narator de texte-măr-turii ale decăderii Franţei din chiar timpul (bine marcatîn subtitlu) evenimentelor este şi scenaristul care facemomentele-documente vii, filmice, atrăgându-le sublupa critică, ridicând la rang de parabolă/litotă sau crudăironie atât anecdota cât şi evenimentul - cheie, de laghilotină la carantina umană, închisoarea publică saufamilială, o colonie penitenciară de mici şi de mari di-mensiuni deopotrivă, însăşi vremea Revoluţiei. Epilogule risipit cu artă în toate capitolele şi subcapitolele,demne de a fi citate prin frumuseţea lor de stil şi deatac/opinie/viziune, ca frazarea întregului volum, defapt. Epilogul tranşant stabilizează viziunea asupraumanităţii decăzute, vizionarismul devenind punctulforte al acestei cărţi. Se fixează, cu geneza, menţinereaşi posteritatea sa, un asemenea mecanism social uto-pic, în tuşele negre ale morţii comune din momente decriză. Oricum s-ar numi şi menţine o maşină a omorului,ghilotina, folosită ca exemplu de acceptare şi supunerela Rău, e o mărturie despre existenţa iadului pe pământ,altfel spus Amestecul tuturor principiilor, regulilor, ca-tegoriilor se zeifică până când spiritul lucid îi dezvăluieurdorile. În general, vremurile fără de cruce, inumane,dar fabricate în virtutea umanului, binelui, ca în exem-plul Revoluţiei franceze, se dovedesc a fi compuse întrumanevrarea unui mecanism dement, adorat şi susţinutde constructorii destrucţiei, dar şi cu acordul pasivilor,cum şi explicitează multiplele documente prezentate la

eseu


scenă deschisă, un muzeu de texte în aer liber, recitatecu tonul ironic sau captiv, cu mărire sau micşorare avocii auctoriale.

Periplul „sentimentului” meschin al unei umanităţisupuse tiraniei, bine montat, devine o lecţie pentru rup-tură/eliberare de mecanismul grosier al binelui impus,al limbajului coborât în argotic, automatism, în groapacomună cum este această acceptare a subumanului.Nu e în discuţie doar susţinerea hidrei instalate la pu-tere, cea univocă, distrugătoare a toate, ci şi efectul eimultiplicator, cumplitul Zeu Amestec, un Terminador.Confuzia dintre bine şi rău, nedistincţia, relativismul celnihilist al opoziţiilor, distrugerea ierarhiilor valide, nece-sare normalităţii, conduc la drame istorice, pe modelulacestei Revoluţii, în viziunea X. M., autor care se im-pune cu fiecare volum prin forţa logicii, documentului,noutăţii de unghi abordat, dar şi stilului de o mare ex-presivitate, acum într-o carte model despre cum e face-rea dar şi confuzia ulterioară a/supra Utopiei negre.Revoluţia, în desfăşurarea ei, dezvăluie mecanica de-căderii unei umanităţi în istorie, una a cultului puteriiunice.Originalitatea, erudiţia, extraordinarele disecţii petrupul bolnav al naţiunii franceze impun un vizionar; te-meiul mărturiilor-documente, observaţiile lingvistice re-marcabile fac vorbire, pe tonalităţi multiple, despreabisul cel rău al Franţei. Comparaţia momentelor isto-rice, capetele demonstrative, aşezate în mozaicul aces-tei scrieri exemplare, sunt compuse din adevăratemomente de psihologie, atât a indivizilor aflaţi în primplanul istoric sau secund cât şi din figura poporului co-borât în extazele agoniei, în spectacolul josului, laşităţii,măştii, tăcerii vinovate, aderării mimate. Supus ochiuluicontinuu deschis (a existat asemenea experimentatroce în vremurile comprimate ale nebuniei „revoluţio-nare”), anticipare a instrumentaţiei postmodernă (!) desupraveghere, poporul e manevrabil tocmai prin regulileaberante, prin impunerea citirii/expunerii aşa numitei„transparenţe” până înăuntrul umanului, adică în-chipulvederii interioare, ajungerii la gând, cel care nu poate fisur-prins într-o privire moartă, necreativă, cum e ceacultivată de tirani, dar care se cere exprimată/expusă,devenind mască, fals. Reflecţia de adâncime, ironicăsau augmentativă, mereu prezentă în spatele şi printredocumentele selectate, minuţiozitatea, firul de-a dreptulepic al desfăşurării acestui mecanism hibrid al crizeicare este Utopia neagră a Revoluţiei franceze, asemă-nătoare (post)comunismului estic, conduce la o citireempatică. Şi este o reuşită în aria cărţilor cu documen-tele la vedere, cu citate care, în loc să îngreuneze de-mersul (psiho)logic al cărţii, îi dau o alerteţe scenică,aduc, toate, în văz şi auz momente, personaje, instru-mente, modalităţi ale torturii, de la masca neutralităţiipuse pe chipuri deja golite de groază până la bucuriaimpusă, paralizante ca şi privitul, vorbitul, ascultarea,vocaţia, nevoia, meditaţia, expresia, oculară, fiziono-mică, inteligenţa, etc. Abilităţile stilistice ale autorului,coerenţa demonstraţiei şi detaliul viu fac deliciul uneicărţi care se simte vorbită, nu scrisă, re-citată, nu li-vrescă, în pofida ghilimelelor, pe care lectorul prins înscriitura mozaicată le traduce ca replici puse sub luminareflectorului. Un istoric cu talent literar, cu o epică as-

cunsă dar fundamentală demersului eseistic e sufleorulşi actorul documentelor vorbite/citate.

Cu această artă a desfăşurări unei armii de texte înele însele demonstrative, Xavier Martin impune revizuiriicontemporane nouă acea grosietate a lumii şi privirii...pasive din „carta” moralei trecute (şi oricând reeditate).Una căzută în timpi de joasă, crepusculară comportareumană, aşezată nepotrivit şi în vremi potrivnice pe so-clul credul al maselor şi, uneori, istoricilor. Documentaţiaclarifică dictatura urii prin laşitate şi mimare, expunelipsa de reacţie şi mecanismul diabolizării aberante, în-chiderea libertăţii „în afara legii” libertăţii însăşi, anula-rea tuturor regulilor decenţei, ale onestităţii elementareîn momentele revoluţionare, marchează culmea impos-turii admise, fanfaronada puterii. Bufoneria luptei pentrudemocraţie a impus şi impune, mai repede sau maiîncet, o dictatura îngustă, rea, a strâmbilor în pseudo-gândire şi făptuire, mişcându-se în trucaje de joasă ca-litate umană şi în spectacole nebune. Din acest punctvirtutea e a „crimei masive”, cum conchide în clipa finalăautorul, asumându-şi pentru viitorime Epilogul memo-rabil.

Lucrarea este compusă din cercuri concentrice, fie-care având un nucleu tare; orice capitol şi subcapitolmarchează o ţintă anume din mecanismul Utopiei, cuaşezarea în ordine vizionară a momentelor Revoluţiei,diabolice (nu diabolizate în virtutea unui demers specu-lativ) în geneza, extazul, dar şi posteritatea ei, demon -strată ca vie, încă, prin eseul unui sentiment „revo-luţio nar” repetitiv, josnic în mecanica lui, dar prezent, caun virus (de) activat oricând sau rezistent la ruptură toc-mai prin psihologia iniţiatorilor dictaturii, ca şi prin ceade susţinere şi acceptare, cu mască sau fără, a omoru-lui valorilor, bunelor reguli, principiilor, cu manevra im-punerii ipocrite a binelui pe dos, a josului ca înalt...

II. Hidra. De la primele capitole este remarcabilăcentrarea pe josnicia puternicilor călăi din istoria tulbure,dublată de cea a s(e)cunzilor, activiştii macerării mora-lei, oricărei distincţii, până la impunerea transparentiză-rii obligatorii, ceea ce creează o vieţuire neautentică, omască fără trăiri. Sunt fixate portrete pe voci-texte alecelor care răstoarnă lumi şi instalează abisul neumanpe tron. Sunt momente scenice relevante; marea ruşinea participanţilor, neutrilor, laşilor mimează, compunemasca cerută de dictatori, chipul comun, gol, privirea lafel, faţă cu oroarea condusă şi dusă la nivel de specta-col. Ghilotina e aparatul, mechanismul simbolic al hidreicu capetele crescute pe umerii celor forţaţi până şi la…bucurie, după prizonieratul sau lichidarea pe bază desuspiciune, de proastă purtare a măştii „transparenţei”,cenuşiului, atât în exprimarea verbală, cât şi nonver-bală. Omorul moralei şi trăirii autentice se instaleazăfără putinţă de replică, aderenţa/participarea la un spec-tacol animalic devine inerţie. Dar, din momentul în caredemonstraţia surprinde psihologia individuală şi „popu-lară” de criză, ca un model în negativ, ţinta cărţii nu maie doar Revoluţia franceză, cu anterioritatea şi posterio-ritatea ei socială, politică, ideologică, lingvistică, ci ori-care epocă/moment care testează ruşinea uneiumanităţi în manifestările ei câineşti, individuale sau de

eseu


masă, exterminatoare, instalând o lume pe dos, cumentalităţi labirintice, ca cea a „utilităţii”, metoda de atrăi impus/ dictatorial.

Momentele supunerii de capete/oameni şi stări (sen-timentul „revoluţionar”, a se citi antifrazic) sunt pliate pecrudităţi lingvistice şi comportamentale din perioada Re-voluţiei franceze în moralitatea cea inversată, în nefi-rescul, deodată figurat prin chipurile-mască aleneutrului, lipsei de expresie, prin neomenescul fiziono-mic după mărturiile, memoriile, literatura, filozofia, spec-tacolele-cronici de ghilotină fizică, de conştiinţă omorâtăsau ascunsă în locurile publice sau în intimităţile inva-date de neîncredere, supraveghere. Xavier Martin nuiartă urâciunea hidrei, nici a categoriilor umane mace-rate ca voinţă şi manifestare. În adâncul maşinii de ucisprincipii şi învăţăminte se află cuţitul-omor (mai multdecât ionescian), vinovat şi de masca tăcerii, în adevă-rul ei de dedesubt, destructiv, fireşte. Eseul reface dinfragmente de mărturii, memorii, consemnări, cu o logicăde fier, spectacolele sinistre ale străzii Revoluţiei, falsulgândirii celor implicaţi sau, dimpotrivă, a celorlalţi, asis-tenţii nu mai puţin vinovaţi în vidul expresiei lor. Decu-pajele de texte sunt vii, montajul lor e filigranat, un stilistse află în spatele documentaţiei, de vizionat ca exerciţiude admiraţie şi la bibliografie sau indice, dar mai alesîn colajul de texte-comentariu din volum, devenite vocide agora. Se pun sub lupa ironică, fie şi măritoare, ne-privirea ororilor, evitarea lor de către laşi, lipsa negaţieimecanismul infernal, neomenescul mediocrilor, trans-formarea Franţei într-o închisoare, cu afara şi înăuntrulidentice în falsul, forţarea lor. Şi în stradă spectacolulghilotinei, cohortele spre omor duc/poartă neîncetatochiul supraveghetor, monstrul suspiciunii spre/cu spec-

tacolul macabru al ruşinii istorice, chiar şi al adeziunii/neadeziunii în-chip, adică pe figura pustie, manifestarefizionomică legiferată. Detaliile scoase din documente,urmărite până şi în notele „partizanilor” Revoluţiei, mon-tează grotescul pe faţa Revoluţiei franceze. Se insta-lează contraste şi contradicţii de scenă bufă, undetragedia nu are loc din cauza mediocrităţii acceptate,nulităţilor gonflate, chiar şi în limbaj, cu defilări de maseobediente sub ochiul de veghe, „inchizitor”, situat, caîntr-un ritual desacralizat, înainte.

Textul acesta impresionant se citeşte ca o revelaţiea implicării/neutralităţii naturii noastre umane antropo-fage, rele, culpabile în momente istorice atât de mult ţi-nute în neadevăr, camuflate şi mascate chiar de o lungăposteritate. E în discuţie şi o ţinută morală anume a au-torului, atacatoare în substanţa ei versus malformaţiaistorică, prin deconspirarea viziunii falsificate asupraunor evenimente confuze. Se face un rechizitoriu co-modităţii vinovate a umanităţii în genere. Documentaţiasusţinută, ştiinţa ideologiilor şi psihologiei cu adevăratistorice construiesc un demers echilibrat în ciuda ase-diului asupra unei porţiuni de istorie mormântală, pe-rioada 1780-1820, cu variaţiunile ei ca nişte capetemultiplicate ale monstrului, cum ar fi: „ciuma inimilor”,„fericirea minimalistă”, distrugerea moralei, laşitateamaselor, ţara ca o carceră, omniprezenţa demonstrativăa morţii, delaţiunea şi funcţiile ei monstruoase, cuvinteleucigaşe, tăcerea şi masca, supravegherea continuă,forţarea de a fi liber, impunerea bucuriei, terorismul me-diocrilor, capetele plecate, inimile strâmte, citirea, impo-sibilă dar obligatorie, până în străfunduri, a inimilor şialte măsuri îndrăcite. Deconspirarea superficialităţii dinochii/viziunea generaţiilor posterioare Revoluţiei, a seciti orice moment de dictatură, fac din eseu o lecţie deistorie şi de morală, de psihologie şi reflecţie, de urmatîn spiritul ei vizionar.

Xavier Martin demonstrează, pe tot parcursul cărţii,ce înseamnă nu numai implicarea în facerea, impune-rea şi căderea unei tiranii, dar şi răul susţinut prin neutraprivire la oroarea luată drept virtute în acest melanj letalcare a fost masca revoluţionară a Franţei din cumplita„transparenţă” revoluţionară, ani nocivi, asurziţi şi în vi-ziunea ulterioară a istoricilor, însă. Amestecul dantesc(al principiilor, inversarea binelui cu răul, libertăţii cu si-mulacrul ei, limbajului corect, normat, cu argoul pretinsca normă înaltă, virtuţii cu odiosul, opacităţii cu trans-parenţa, etc.) ne invită la iadul de deasupra, cel instalatde şi prin oameni, care nu mai au dreptul nici măcar laplâns, visare, la întrebare sau morală, la o clipă de gân-dire sau relaxare, ci la perpetuă supraveghere şi „liber-tăţi” anume, de vidare totală, în cele din urmă.

Xavier Martin scrie, astfel, eseul exemplar al uneiumilinţe (chinuitoare), aplicate pe faţa, şi ea multiplicată(prin atitudini şi stări) a omului sub teroare, umilinţă încare continuăm să rătăcim, şi invită la ieşirea din ase-menea sentiment/mentalitate, din falsul de vedere/vi-ziune, prin instalarea adevărului pe baza documentelor,vii în mâna unui magician al istoriei, gândirii ei, de fapt,a deconspirării hidrei care nu numai că zace în istoriedar poate să scoată oricând alt cap monstruos la ve-dere. Epilogul trebuie re-citit în această cheie.

eseu


George Andraşciuc

FRUNTEA SINGURĂTĂŢII - EXPRESIE A CĂUTĂRII SINELUI

Ivan Covaci s-a născut la 29 august 1946 în locali-tatea Copăcele din judeţul Caraş-Severin. După absol-virea Liceului Ucrainean din Sighetu Marmaţiei s-aînscris la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bu-cureşti. Debutul literar a avut loc în 1966, în „Novyi Vik”.A publicat volume de versuri, cum ar fi: Poezii (1972),Echinocţiu (1975), Germeni (1978), Fruntea singurătăţii(1980) – traducere în limba română de Ion Covaci, încolecţia „Poezii alese”, coordonată de Domokos Geza,Miracol (1981), Viaţă fără virgule (1985) (pentru care aobţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Dimi-neţi definitive (1988) (toate publicate la editura bucureş-teană Kriterion), Dimineţi restante (2000), Glissando(2001) ambele la Editura Mustang şi Dincolo de ceruride rubin (2009) la Editura RCR Editorial.

Volume în proză: Paltinul din câmp, singuratic (nu-vele) (1974), Ciuha (microroman) pentru care a obţinutPremiul Uniunii Scriitorilor din România în 1977 (ambelela Editura Kriterion) şi Baladă oranj şi alte nuvele(2006), la Editura RCR, pentru care a obţinut PremiulUniunii Scriitorilor din România. A mai publicat critică li-terară: Portrete literare. Iluminări (2010), la Editura RCREditorial.

Ivan Covaci a mai publicat poezii, proză, critică lite-rară şi reportaje literare în culegeri colective: Strune li-rice (1968), Primăverile noastre (1972), în almanahulanual „Orizonturi” şi în antologiile de poezie Balada lo-cului şi Antologia poeziei ucrainene din România (tra-duceri în limba română de Stelian Gruia, respectivStepan Tcaciuc) la Editurile Kriterion, în 1975, şi Mus-tanag, 2000, grupaje de versuri în Ucraina, GermaniaFederală, Iugoslavia şi Slovacia.

Date bibliografice despre Ivan Covaci au apărut înDicţionarul scriitorilor români (1977), în EnciclopediaUcraineană Literară, editată de Institutul de Literatură„Taras Şevcenko” şi de Academia de Ştiinţă a Ucrainei(vol.2, Kiev, 1990) şi în unele periodice literare din Ro-mânia şi Ucraina. Ivan Covaci este membru al UniuniiScriitorilor din România şi al Uniunii Naţionale a Scrii-torilor din Ucraina.

* * *Poezia lui Ivan Covaci izvorăşte din străfundurile

unei fiinţe dornice de a transmite lumii un sentiment alcomuniunii şi al deschiderii. Spaţiul imaginar al poetuluieste focalizat pe surprinderea „spectacolului” mundanşi pe cel al naturii, filtrate printr-o sensibilitate reflexivăşi analitică aflată într-o perpetuă căutare a sinelui. Din-colo de captarea universului dominat de multiple dilemeontologice subiective, alimentate de ambiguitatea lumiiîn care trăieşte, Ivan Covaci rămâne un poet al speran-

ţei şi al dorinţei de comunicare cu „ceilalţi”. Prin discur-sul său liric, autorul transmite un sentiment optimist, ge-nerat de ambiţia dezideratului de a învinge şi de a răzbidincolo de impedimentele umanului. Retorica poetuluireprezintă o adevărată aventură spirituală, generată delupta neobosită pentru surprinderea nudităţii fiinţei ima -culate de agresivitatea societăţii şi de voinţa de a iden-tifica o cale care să-i permită disocierea, aparenţaînşelătoare de formă originară şi autentică a vieţii.

Imaginarul poetic este construit pe repere spaţio-temporale, în cadrul cărora este inclusă fiinţa, în multi-ple ipostaze generate de reflexivitatea raportării ladimensiunea ontologică a statutului ei în spaţiul macro-cosmosului. Astfel, poetul a situat în debutul volumuluiFruntea singurătăţii, publicat în 1980, în traducereadin limba ucraineană a lui Ion Covaci (coincidenţă denume) la Editura Kriterion, în colecţia „Poezii alese” amarelui animator intercultural Domokos Geza, poeziaCuvântul curat, întrucât a considerat că acesta trebuiesă însoţească omul în tot periplul său existenţial. Logo-sul, supremul „instrument” al adevărului, nu ar trebui săpervertească nicio conştiinţă morală, ci dimpotrivă săizvorască din „inimi curate de prunc”. Sub raportul teh-nicii discursivităţii, persoana a II-a reprezintă o adresarecătre conştiinţa publică, căreia i se recomandă să nuabandoneze niciodată forma pură, sinceră, autentică şiinocentă a cuvântului şi să nu se lase maculată de„umbra” filistinismului mundan. Sinceritatea cuvântului,prezentă în spaţiul raţiunii şi în cel al afectivităţii ca ooglindire a imanentului răzbate în toată aventura con-ştiinţei poetice. Lăsându-se condus de vraja logosului,ca expresie a purităţii sufletului şi a conştiinţei, autorulse perindă prin toate punctele esenţiale marcate peharta afectivă, mânat de dorul de părinţi, de ţară şi deforma originară a propriei fiinţe nepregătite să acceptecompromisurile vieţii. Credinţa demnă corporalizată princuvinte scoate în evidenţă demnitatea umană ce se în-căpăţânează să reziste în faţa vicisitudinilor vieţii. Fran-cheţea logosului transcende timpul istoric, înscriindu-seîn reperele temporalităţii afective, perene, exprimândcompatibilitatea dintre sentimentul naţional şi simbolulcopilăriei, cum ar fi „casa de lemn”, „streaşina”, intrateîn memoria sentimentală. Această lealitate face partenu din spaţiul memoriei, ci din însăşi structura organicăa fiinţei. În poemul autorului, loialitatea logosului înso-ţeşte drumul identitar al neamului, fiind înzestrat cu va-lenţe simbolice ale cunoaşterii şi ale comunicării. Acestatrebuie rostit „când visul nu e împlinit pe de-a-ntregul /când vântul loveşte zidiri încă şubrede / şi durerea pă-trunde în inimi necoapte”. Forma pură a cuvintelor este

eseu


asemuită cu simbolurile naţionale, precum: Dunărea,Carpaţii, reprezentate la nivel metaforic de „corabia”,„penelul”, „vioara”, deasupra cărora se găseşte patria.Corporalizat prin culoare, prin muzică şi prin forme, cu-vântul „curat” izvorât din străfundurile conştiinţei capătădimensiuni sacre ale universalităţii. Într-un alt poem alautorului, intitulat Pe fruntea planetei, cuvântul este ca-pabil să surprindă şi să corporalizeze cele mai abisaletrăiri ale fiinţei, proiectate undeva între bucurie şi tris -teţe, între o trăire imanentă nemărturisită şi exterioriza-rea „vocii” interiorităţii.

În cadrul volumului amintit, apare o circularitate,întru cât în primul poem autorul vorbeşte despre valen-ţele logosului ca o expresie a spaţiului imanent, iar înfinalul acestuia, în poezia Scrisoare autumnală, eul ros-titor surprinde rolul şi rostul poetului căruia îi revine rolulde a obseva valenţele nebănuite ale cuvântului. Prin că-lătoriile sale spirituale prin abisurile conştiinţei raportatela reacţia „celorlalţi”, poetul favorizează procesul com-prehensiunii unei lumi inaccesibile omului comun, an-corat în problematica pragmatică a existenţei. „Neînveţi, poete, / că oraşele încep cu gara / ne înveţi săplângem, să plângem, să plângem / nu o dată, ci de treiori / în nopţile lăsate de umbra lui Chopin, / ne înveţicum să sărim în ultima clipă / din mers, pe scara timpu-lui.... / Cine / după această carte / nu va gândi cu gân-durile tale / bucuria elementară / tristeţea elementară /cine, / Robert Rojdestvenski? // În patria mea, poete /se prelungeşte toamna, ca un basm / ca o alarmantă /sărbătoare / aidoma biocurenţilor tăi / crede-mă / e otoamnă frumoasă: / trandafirii mai explodează / în ade-vărate canonade... / În patria metaforei / ah, cât e dedulce să asculţi toamna, / Dunărea şi Carpaţii, Carpaţii,/ Robert Rojdestvenski!... // În ce mă priveşte / mi-amfăcut onest inventarul / sentimentelor / şi nu o dată amîmbrăţişat planeta / căci aşa m-a învăţat ţara asta –să-mi iubesc mama / şi să durez un vis pentru mâine. /Încă ceva / despre toamnă / mai am să-ţi spun: / în stră-fundul inimilor / ea strecoară / iubirea fără saţ a lui PavloTicina... / În rest, nimic, deosebit, toate bune, / RobertRojdestvenski...”.

Poetul aprinde „flacăra” interogaţiilor interiorităţii,pledând pentru o raportare reflexivă la problemele vieţii.De exemplu, în poezia În larg, apare o reflecţie asupraideii că indiferent unde te găseşti „în largul vieţii” sau în„largul mării”, trebuie să cauţi mijloacele potrivite pentrua putea ajunge la „mal”. În acest context al „eliberării”fiinţei, poate aprecia „frumuseţea” „salvării” doar acelacare a trăit sentimentul „disperării”. Ipoteza urmăriiacestui drum ontic este transmisă sub forma unei mo-nolog adresat, văzută ca o posibilitate şi susţinută lanivel stilistic de verbe la modul conjunctiv. Prin discursulsău, poetul se adresează propriei „voci” lăuntrice, darşi „eului” extratextual, încurajând ambii „receptori” pen-tru a ieşi din limitele umanului şi pentru a nu se lăsa mă-guliţi de frumuseţea aparenţei, ci să se îndrepte spreesenţa lucrului: „Să birui muntele. Să-ţi tai făgaş / curâurile-ntoarse spre izvoare / şi lângă piscuri să-ţi durezisălaş / dacă eşti vultur şi nu târâtoare”. În poemul său,viaţa trebuie să reprezinte un imbold permanent pentruautodepăşire şi pentru progres, care sunt posibile

numai dacă sunt raportate la esenţialul lucrurilor şi nula balastul amăgitor.

O mare parte a spaţiului liric al autorului este funda-mentată pe reprezentarea raportului de comuniune din-tre om şi natură. Pornind de la discuţia prezentăfrecvent în estetica romantismului, referitoare la relaţiaindisolubilă dintre om şi natură, reprezentată la nivel fi-lozofic de raportul dintre perisabilitate şi perenitate, înDialog, poetul reconstituie, prin intermediul interogaţiilorcaracteristice fiinţei efemere, rolul şi rostul omului în ra-port cu eternitatea naturii. Dacă natura se defineşte prinsinceritate şi prin universalitate, fiinţa umană se distingeprintr-o atitudine duplicitară, reuşind să ascundă uneoriinstinctele distructive aflate în stare latentă. Această di-mensiune duplicitară este deconspirată în finalul poe-ziei: „Stăm de vorbă / eu şi copacul / ca două vechicunoştinţe / dar el nu ştie / fireşte, nu ştie / că-l încântşi-l mângâi / cu inima-n mâini / şi cu toporu-n inimă”.Dincolo de protecţia acordată naturii şi, în general, ma-crocosmosului, se poate ascunde o anumită doză a lip-sei sincerităţii, poate, tocmai din cauza inconsecvenţeidimensiunii umane. Un alt poem în care fiinţa se conto-peşte cu natura este Schiţă de seară, unde apare ten-dinţa schimbării „măştilor”: „Şi poate că amurgul nu vafi amurg / ci un flăcău chipeş cu topor pe umăr / şi poatepentru o clipă eu am să mă fac salcie / iar el, privindu-mă, fag...”. În aceeaşi ecuaţie a apropierii de natură, fi-inţa îndrăgostită are tendinţa de a se desprinde de„dorul” omenesc şi de a se lăsa condusă de forţa ne-ştiută a naturii: „N-am să iau cu mine nici cuvinte, nicivise / – de vise mi-i perina plină – / ci doar un sân dol-dora de flori / să le sădesc în cerdacul vieţii”. Dincolode „spectacolul” oferit de natură, în Serenada deBrahms apare reprezentată efemeritatea fiinţei. Toatăaceastă panoramă a naturii, reprezentată de nume-roase motive lirice aparţinând atât cadrului teluric, câtşi al celui celest, atât al temporalităţii diurne, cât şi alcelei nocturne, este surprinsă într-o ipostază a mişcării.De exemplu, în Vântul, acest fenomen al naturii esteprivit ca un „frate” capabil să genereze o oarecare di-namică a fiinţei, situată între lumea abisală a proprieiexistenţe şi axa temporalităţii istorice.

O altă dimensiune importantă a retoricii autoruluieste ocupată de imaginea satului privit din perspectivaunui axis mundi. Acest topos se reflectă în oglinda unuisuflet ce nu s-a putut desprinde de „spectacolul” ances-tral perpetuat în cadrul satului natal. În Satul ca alego-rie, universul rural este privit dintr-o dublă perspectivă,din perspectiva umanului şi din perspectiva naturii, pu-tând reprezenta o alegorie a existenţei cu toate compo-nentele ei. În monologul liric, satul reprezintă traiectoriavieţii ce duce până la urmă spre trecerea inexorabilă.În acelaşi timp, satul reprezintă doar o etapă existen-ţială, o parte a procesului devenirii. În discursul poeticevocator, satul este desacralizat: „Nu era paradisul, nicio lume de mit / ce mi s-ar fi năzărit dintr-odată. / Puteaialerga prin el nestingherit: / era satul, o propoziţie ne-terminată”. Vraja acestuia este resimţită chiar în pe-rioada părăsirii sale, deseori în momentele decumpănă, când poetul se simţea „luminat” de farmeculacestuia. Lăsând locurile originare în urmă, eul empiric

eseu


descoperă omniprezenţa satului în structurile fiinţeisale. În derularea „destinului” în afara lumii protectoarea tradiţiei, poetul se confesează: „Vă spun fără patos,dureros de senin: / mie satul mi-i ţară natală”, punctândimportanţa acestui spaţiu pentru propria devenire. Re-cunoscând influenţa primordială a spiritului satului asu-pra personalităţii sale şi după „izgonirea din paradis” înMulţumesc, eul rostitor mulţumeşte pentru toate satis-facţiile oferite de spaţiul simbolic al satului, reprezentatde „pragul casei din sat” şi de „streaşina-i lată”. În evo-carea lirică a autorului, acest topos reprezintă izvorulsperanţei într-o lume mai bună, un spaţiu al comuniunii,al sincerităţii şi al purităţii sufleteşti dusă până la graniţasacralităţii şi a amintirii: „Mulţumesc pentru că am ştiuttotdeauna / în satul meu să n-ajung de pripas / pentrucă mai străluceşte luna / pentru că în soare nimeni n-atras”. Pornind de la conştientizarea acestei surse nese-cate a revitalizării fiinţei, în Unde nu mă întorc, aparereflectat dorul de satul natal, „căci neostenită e patimasfântă / după meleagul din care răsari”. Autorul sesi-zează perpetua metamorfoză a lucrurilor care obligă decele mai multe ori la închistare şi la reţinere în faţa uneimundaneităţi construite incompatibil cu principiile do-bândite în lumea primordială. În acest amalgam al cău-tării propriei identităţi, poetul simte că satul îi oferăperspectivele unei regăsiri a interiorităţii atomizate delumea din afara graniţei protectoare: „Dorul mă cheamă,iarăşi mă cheamă / singurătăţii glasul să-i ascult...”.Toată natura îl întâmpină cu o atitudine paternă, ocroti-toare. În faţa acesteia, poetul se aruncă „în genunchi”.Din această perspectivă, creatorul adoptă o atitudinetradiţionalistă prin încercarea de a atribui satului virtuţileunei forţe regeneratoare şi morale „La voi, o, săteni, măîntorc de oriunde / rănilor mele căutându-le leac”. Cutoate că eul empiric este într-o continuă căutare a solu-ţiilor care să-l scoată din impasul ontologic, el nu gă-seşte soluţia potrivită pentru a „vindeca” „rănile”generate de „furtuna” vieţii. În acest spaţiu protector,timpul se opreşte în loc: „Nu ştiu cum, dar aici sufletulnu-mi mai îngheaţă / aici nu mi se pare bizar / când văddimineaţa şi dis-de-dimineaţă / toamna lunecând pe tro-tuar”. Poetul se întoarce în satul natal cu toate senti-mentele ambigue: „Vă aduc depărtările mele – seninesunt numai puţine – / şi doruri nespuse vă aduc. / Unbulgăr şi o floare purta-voi cu mine / în lumea de piatrăîn care mă duc”. Personificarea vântului redă o senzaţiede dinamism provocată de rolul său de mesager al „lu-minării” pământului, de aceea poetul se întreabă: „Ceplânset, ce dezamăgire / poartă în inimă vântul?”. Fiindîn ipostaza unui căutător al propriei identităţi şi luptândîmpotriva alienării, vocea lirică îşi aduce aminte de pe-rioada copilăriei: „Iată, zările-s de purpură iar pestecreste / şi iar mă las senin ademenit / în eterna, impo-sibila poveste / ce copilărie s-a numit”. Memoria afectivăcare a conservat imaginea „paradisului pierdut” deplânsîn multe poeme, constată dincolo de perisabilitatea pro-priei condiţii umane, constată omniprezenţa „edenului”nealterat: „O, sat, de oriunde chemările tale mă fură. /Aici eu nu mai trebuie să mă-ntorc, aici sunt. / Satul mi-eliman şi învăţătură / şi leagăn de cânt”. În această temăomniprezentă se distinge figura efervescentă a mamei

(Mamă) capabilă prin simpla sa prezenţă să stârneascăîntreaga natură.

Dincolo de evocarea reperelor formatoare, poetul in-serează câteva secvenţe ce fac parte din ritualul treceriiomului prin cele trei etape existenţiale. De exemplu, înPlăcere albastră poetul rememorează imaginea văduveisatului aplecată „peste mormântul surd, asurzitor”, încare domină „bocetul ei, trist balsam”. În această poezieeste prezentă lumea durerii asociată cu viaţa. Celedouă ipostaze antinomice constituie componente princare trebuie să treacă omul ca un „călător” prin macro-cosmos. Acelaşi itinerar al devenirii se regăseşte şi înpoemul Uşa, unde satul se dezvăluie în toată comple-xitatea sa. „Uşa” e un simbol care delimitează spaţiulmodernităţii de cel al tradiţiei ancestrale. Dincolo deaceastă „poartă” a tradiţiei, se derulează viaţa cu toateritualurile şi obiceiurile ei, de la simplele momente so-ciale, până la derularea celor trei etape existenţiale,cum ar fi: naşterea, nunta şi moartea. În faţa acestui„prag” al lumii, „înfloreşte neliniştea” datorată conştien-tizării existenţei rădăcinilor cu trecutul existenţial.

În cadrul temei satului, poetul surprinde universulspecific ţăranilor, (Cosaşii) construit în comuniune cunatura şi proiectat în centrul muncilor agricole. În afarasurprinderii principalei îndeletniciri a locuitorilor esteconturată atmosfera satului dominată de vitalitatea co-piilor şi a animalelor, (Schiţa matinală) prezentată în ca-drul unei dinamici a naturii. Într-un alt poem, În basm,poetul vorbeşte de universul paradisiac al copilăriei, si-tuat undeva între realitate şi tărâmul basmului „În tristgalop / şi eroic / armăsarii mei albi / reintră în basm. /Nările lor / varsă flăcări albastre. / Mă tem – / cât mătem ! – / că se vor rătăci în basm / căutându-mi / copi-lăria”.

În exprimarea memoriei trecutului, retorica poetuluise distinge printr-o atitudine optimistă şi constructivă.De exemplu, în poezia Zbor, creatorul vorbeşte despreînălţarea fiinţei, prin dezvăluirea spaţialităţii în care esteprezentată îndreptarea spre esenţa lucrului, spre punc-tul originar al ideii, chiar dacă este vorba de antinomiatrăirii situată undeva între „iubire” şi „plânset”. „Zborul”fiinţei se îndreaptă spre spaţiul „unde visul nu-ţi îngă-duie / să mori”, spre o lume „unde piatra / varsă lacrimide sânge / unde pasărea / e sălaş pentru zori”. În cadrulliricii aplecate spre imaginea trecutului răzbate senti-mentul dezrădăcinării. De exemplu, în Bumerang, poe-tul păstrează „urmele” vremii din timpul copilăriei, privitedin perspectiva prezentului, accentuând astfel senti-mentul de melancolie datorat desprinderii de valorile re-prezentate de părinţi: „În grădina umblată a tatei / pânăla glezne m-afundam în lut... / Azi mă întorc la urmeleacelea / îndurerat mă întorc şi stingher”. Întotdeauna în-toarcerea în locurile natale oferă un sentiment de reîn-cărcare a energiilor sufleteşti: „Mă întorc precum seîntorceau oştenii / cu baioneta-n inimă şi lumânarea înmâini / mă întorc acolo unde sângele / dă în spic pe vâr-ful unui bumerang”. Toposul satului rămâne un simbolal revitalizării fiinţei ce se opune cu obstinaţie provocă-rilor apărute dincolo de graniţa protectoare a universuluirural.

Tema morţii reprezintă o altă componentă a retoricii

eseu


autorului. În poezia Zăpada, visând, domină o stare dedezolare creată de senzaţia unei treceri inexorabile înspaţiul cosmic, în lumea originară. Se constată dezin-tegrarea lumii de sub impulsul zăpezii împovărătoare.

O altă temă prezentă în poeziile cuprinse în volumulFruntea singurătăţii este cea a iubirii. De exemplu, înpoezia Târziu, sub forma unei interogaţii se vorbeştedespre transcenderea erosului dincolo de temporalita-tea istorică. Omniprezenţa şi imprevizibilitatea lui defi-nesc fiinţa aflată într-o perpetuă căutare a împlinirii.Iubirea nu ţine de un anumit context al vârstei, ea favo-rizează o multitudine de trăiri plasate undeva între „amuri” şi „a învia”. Viaţa şi stările omului sunt într-o per-petuă imprevizibilitate, încadrate undeva între decădereşi progres, între speranţă şi resemnare, între iubire şiîmpietrire, între adoptarea unei atitudini iconoclaste şipromovarea unei poziţii conformiste în raport cu condiţiaumană. Urmărind transfigurările interiorităţii sub impul-sul iubirii, poetul punctează fluxul memoriei şi al trăiriloroscilatorii (Târziu) ce a cuprins fiinţa aflată sub „hip-noza” acestei stări. De asemenea, pentru a puteaatinge forma supremă a împlinirii, în poezia Echinocţiul,poetul vorbeşte de contopirea contrariilor într-un tot uni-tar. Scenariul derulării actului iubirii este proiectat în ca-drul nocturn în prezenţa contopirii elementului celest,cum ar fi „luna” cu cel teluric, cum ar fi „izvorul”: „Secerăînfiptă în ochiul lunii, / noaptea, ţinându-şi izvorul demână / şi tu, iubito, ca o legendă / cu răscrucea veacu-rilor aruncată pe umeri... // Între noi se vor mai insinuadimineţi / poate se vor insinua şi milenii / dar iubireanoastră de neîndurat / de neîndurat / dăinui-va” (Se-ceră). Într-un alt poem, Dulce primejdie, pe baza per-soanei a II-a, ca o reprezentare a funcţiei conative adiscursului, este invocată prezenţa iubitei pentru a în-depărta semnele neîmplinirii: „Aidoma albilor mestecenişi ferestrelor / fă-te albă, albă / fă-mi tăcerea să îngheţepentru o clipă / şi privirea să-mi înmărmurească. //Dulce primejdie a ochilor mei / orbeşte-mă, uimeşte-mă/ neastâmpărul tău, iubito / insinuează-l în eternitate. //Apoi, când dimineţile răguşite / îşi vor sparge dinţii demarginea nopţii / coboară-mă în ceţuri, coboară-mă /până când coşmarul meu amuţi-va”. Absenţa simboluluicapabil de a dirija fiinţa spre înălţimi conduce în poemulNu, trupul tău nu se-aude... spre tristeţea cauzată desentimentul neîmplinirii: „Nu, trupul tău nu se-aude / înmiracolul imaculat / pentru sufletele noastre nude / ză-padă prea puţină ni s-a dat. // Pentru cenuşa nopţilorucise / cerul e prea sus şi prea puţin / rănile dragosteirămân deschise / când iarăşi gânduri de hoinar îmi vin.// Nu, trupul tău nu se-aude / e aidoma fulgilor, fărăecou... / Mâine, sub lăncile zorilor, crude / din lacrimăte voi sculpta din nou”. Aceeaşi tonalitate melancolicăse regăseşte şi în Mucenicul: „Nu, încă n-a fost / tot ce-afost... / S-a stins sunetul privirilor mele / s-a stins sunetulmâinilor tale / s-a stins, suptă de vârtejuri, frunza / şi fla-mura despărţirilor. / Te-ai stins în depărtare tu / mângâ-iată de vânt / luminată de vise. / În miezul universului –umbra / măreaţă ca respiraţia ta. // Şi privirea mea, ţin-tuită de umbră, / aidoma unui mucenic răstignit”. În Ilu-zie de primăvară este oferită perspectiva „vocii” liriceasupra materializării actului iubirii: „Ai fost prima / şi ul-

tima / femeie repetată”.Ceea ce poate fi observat în discursul liric al poetului

este o anumită stare de apăsare cauzată de sentimen-tul încorsetării fiinţei. În poezia Introspecţie, poetul vor-beşte de un puternic zbucium imanent cauzat de oposibilă limitare a fiinţei surprinsă într-o etapă a neliniştiiîn care simte „explozia” vieţii departe de ea, refu zân -du-i-se bucuria „soarelui”. În această stare de reflecţiedatorată refuzului „soarelui”, apare sentimentul respin-gerii clipei banale ce ar putea macula „albastrul curat”al poetului. În interioritatea poetului se aude glasul tristcare tânjeşte după libertate, după descătuşare de po-vara limitelor impuse condiţiei umane. În acest context,poetul se caută pe sine, îşi caută libertatea ima nentăce ar putea reda echilibrul interiorităţii. În Balada sem-nului de întrebare, pe baza unor interogaţii, „demiurgulcuvintelor” aspiră la regăsirea propriei identităţi atomi-zate în multiplele „voci” ale spaţiului imanent. „Unde-misunt braţele spectrale / şi ochii mei neîmpăcaţi / peunde-mi mai rătăcesc tălpile / suflarea / în ce piept maibate inima mea / de porţelan / ce mări s-au mai surpatîn sufletul meu / fără fund / cărui idol se mai închină tru-pul meu / ca o salcie plângătoare / pălmuită de vânturi?/ Mă întreb, îngândurat mă întreb, mângâind / frunteade gheaţă a singurătăţii”. În această călătorie a regăsiriiapare o tendinţă de desacralizare a referinţelor şi a mi-turilor umanităţii, încercând să perenizeze clipa înălţă-toare a prezentului. În Vestitorul zilei este redatărevitalizarea existenţei determinată de sentimentul unuinou început. Având ambiţia de a capta secunda fericirii:„nesupusa clipă el o vrea vecie / implorând-o zborul să-şi oprească-n loc”, poetul asociază clipa coborâtă înspaţiul universului cu „aripi de foc”. Această senzaţieconstituie imboldul unui nou început favorizat de inspi-raţia care ar putea contribui la procesul purificării. De-zideratul de a ieşi din impasul ontologic nu sematerializează. Această nemulţumire se regăseşte şi înpoemul Larmă, unde apare ilustrat un mediu ostil inspi-raţiei, ameninţat de sentimentul tristeţii. „Undeva ţipă untelevizor... / Un singur pahar, părăsit, pe masă. / La cebun muzica / la ce bun vinul / când tristeţea-mi sună lauşă / ca la propria-i uşă / iar tu, necunoscuta mea, lip-seşti? ” Versificatorul simte că „nu se recunoaşte” în „ur-mele” inspiraţiei, invocând noi stări care să-l scoată dinacest impas al creaţiei. Eul rostitor invocă „noaptea nă-prasnică” care să-l elibereze din spaţiul dilemelor onto-logice care contribuie la alienarea fiinţei. Înconjurat deelementele prozaice, poetul simte absenţa „necunoscu-tei” asemuite cu însăşi muza stării poetice. Lipsa inspi-raţiei determină absenţa comunicării cu „ceilalţi”.„Vocea” lirică se simte abandonată: „Cât de tristă eşti,fereastra mea / ocolită de toate privirile!; „Sigur, ştiu,sunt pe lume stele, munţi şi poeme / fie / eu mă aban-donez doar ţie, necunoscuta mea, / ca o mare durere, /dar tu, iată, nu eşti / mă-mbrăţişează doar larma... // Eh,stihurile mele dragi / multe sunteţi, dar n-o să-mi ajun-geţi / pentru a da glas luminii ce-mi tremură-n pupile, /suferinţei / primăverii încă nenăscute. / În prag nu maie nimeni / s-a topit tristeţea mea dulce, senină... / Eştitu? Fii aievea! Dar nu, nu tristeţea pierise / durerea mea/ adâncă, orbitoare ca / fericirea / nu mai avea stare. /

eseu


Aveam cuvântul aveam cuvântul / vrednic s-o-ncapă /aveam pocalul vieţii, plin ochi / dar nicio adiere nu tul-bura întunericul... Câte veacuri sunt, necunoscuta mea/ de când nu vii? / Dă-mi fie şi umbra ta / fie şi o trecutămişcare a ochilor tăi / fie şi gustul trecerii tale!... / Dartu, iată, nu eşti / mă-mbrăţişează doar larma... // Nuploaia – vântul / ajută nopţii să-nflorească! / Fă-mi parte,vântule, din frumuseţea ta / şi din noapte fă-mi parte, /parte cât mai bogată / căci, iartă-mă, cad din ramură-nramură / din aşteptare în aşteptare... // Ca o pasăre /aşteaptă pe streaşina cerului / gândul la tine / cea carenu vii / cu larma primăverii / pe larmă călcând...”. În ace-laşi registru elegiac se fundamentează şi poemul Iarnă.Recurenţa motivului „iarnă orbitoare” amplifică senti-mentul de solitudine: „Ce iarnă, ah, ce iarnă orbitoare!/ Prin ea trăiesc şi mor după dorinţă / o caut ca pe-o ma-gică licoare / pentru extaz şi pentru suferinţă...”. În Vân-zător de tristeţe, poetul îşi redescoperă trupul înipostaza „corabiei de hârtie”: „Ţineam din tristeţe o man-tie / pentru Nimeni / din tristeţe de aur, însângerată / şiîn lună plângea râsul meu / şarpe de purpură, încolă-cindu-se”. Lumea venise să cumpere de la el „tristeţe”,însă el nu avea suficientă: „În hruba liliecilor deveneam/ vânzător bizantin de tristeţe. / Viscolul mi-l înfigeam îndeget ca pe un inel / cu tari alcooluri, neînduplecate /îmi udam frenetic tâmplele fierbinţi. / În hruba liliecilordevenisem / vânzător bizantin de tristeţe. // Când, os-tenit şi pustiu, / aprindeam din nou în mine noaptea /chemam ca o cenuşă vântul stepei. / Doar atunci, pefuriş, tristeţea mea / ca un hoţ de vânturi / îmi surpascheletul de lemn / ca pe o mănăstire laică, străveche /în dans amar, aducător de moarte”. Însă dincolo de sen-zaţia eşecului, în Lucid, se întrevede sentimentul „spe-ranţei” ascuns în spatele temporalităţii materiale.

Eul rostitor este preocupat de elucidarea misterului

ascuns dincolo de imaginea aparenţei. În Feciorelnicăpoetul lansează o multitudine de interogaţii privind tainamacrocosmosului şi modul lui de manifestare în cadrulmicrocosmosului, însă îşi recunoaşte limitele cognitive:„Noaptea adoarme la ţărmi iluzorii... / Eu taina, iată, nuştiu s-o desferec: / de ce îmblătesc fetele zorii / de cecreşte ziua din întuneric?”. Această aventură spiritualăîn care se lansează creatorul aplecându-se asupra pro-blemelor ce apasă asupra spaţiului interiorităţii atingetoate problemele fundamentale ale existenţei, de la naş-tere şi până la moarte, de la copilărie la maturitate, dela întrebările inocente ale copilului până la interogaţiilegrave ale omului preocupat de comprehensiunea loculuisău în cadrul universului, însă şi în cel al mundaneităţiirestrictive. Toate aceste provocări lansate cititorului reu-şesc să stârnească conştiinţa lectorului care se regă-seşte în „vocea” retoricii poetului. Modul în care seapleacă asupra întrebărilor ontologice şi asupra dimen-siunii tradiţionale consfinţite de imaginarul satului, recu-rent în spaţiul creaţiei poetului, în care este cuprinsăviaţa omului în diversele ei ipostaze şi felul în care reu-şeşte să îmbrace această problematică în „haina” lirici-tăţii moderne exprimă profilul unui poet consacrat.Propensiunea sa spre discutarea interogaţiilor intimităţiiprofunde a sinelui dezvăluie straturile fiinţei ce nu selasă amăgită de „spectacolul” fals al mundaneităţii.

Coborând în profunzimea propriei conştiinţe măci-nate de instinctul reflexivităţii şi al analitismului, poetulare tendinţa de a reconstitui periplul fiinţei atât în plansincronic, cât şi în cel diacronic. Sentimentele precumdezamăgirea, tristeţea, revolta, neputinţa izvorăscdintr-un suflet iconoclast care nu se lasă alienat de pro-vocările prozaice ale existenţei, căutând comprehensiu-nea propriului „rol” în cadrul marii „piese” auni ver sa lităţii.

Maria Niţu

BOOKFEST 2011 ŞI DESANTUL LITERAR MAGHIARLUPTA PENTRU NORMALITATE

Târgul de Carte Bookarest, deliciul de vară al iubi-torilor de carte, după 13 ediţii în cap şi coadă, a devenit,din 2006, Salonul de Carte Bookfest (ajuns la a 6-a edi-ţie). Punct şi de la capăt. Conotaţia mercantilă „Târg deCarte” (ca Târgul de Fete de pe muntele Găina) a fostînlocuită cu o briză mai elegantă, de recepţie aristocrată(chiar dacă, simbolic, evenimentul putea fi ca MunteleArarat, unde, pe „Arca lui Noe”, erau adunate cărţi dintoate domeniile, pentru toate vârstele şi toate buzuna-rele (mi-aş fi dorit chiar şi hoţi de buzunare, dar... nu semai fură cărţi!).

S-a schimbat titulatura, s-a schimbat spaţiul de des-făşurare (de la Teatrul Naţional la Romexpo), s-au

schimbat organizatorii (de la Fundaţia Artexpo la AER-Asociaţia Editorilor Români), iar, în rest, e aceeaşiMărie, mai cosmetizată (mai bine sau mai rău, „dupăposibilităţi”), sub altă pălărie. Dar, oriunde şi oricum, sevrea o campanie pentru a demonstra că a citi e... „sexy”,e „cool”, e „Gerovital”, e spanacul lui Popeye marinarul,e Spiderman pe Broadway, e Stăpânul Inelelor şi vrăji-torul Merlin, e orice vrei, numai să vii măcar să răsfoieştio carte... Numitorul comun: gândire deschisă, intrare li-beră!

Într-un timp al disputelor despre „moartea cărţii”, pe-semne cârcotaşii ar vorbi de un salon (de spital) al cărţii,când în acest timp supermarketizat (variantă la „man-

eseu


kurtizat”), e anormal cel care citeşte o carte, un bolnavde inadecvare.

Alături de unele acţiuni de snobism salonard, de underizoriu de ceai dansant, în ansamblu, chiar dacă, su-ferind de lipsa înghesuielii din ediţiile precedente, acti-vităţile au fost cu adevărat de celebrare a culturii scrise– a cărţii şi a lecturii.

În criza economică, ar putea să pară paradoxal unfestin al cărţii (pentru că, în ultimă instanţă, şi editareade carte e un business). Cu toate acestea, nu e un pa-radox, ci e chiar un produs adiacent al crizei: nu bună -starea, ci mai degrabă criza te pune în situaţiatensionată de creaţie, când starea dilematică stârneştenevoia de exprimare, de polemică, de provocare şi dez-batere...

Salonul prezintă „fierbinte” (la propriu şi la figurat),în sezonul (f)estival, lumea editorială în acţiune, totcomplexul de actanţi implicaţi în odiseea textului: scrii-tori, editori, traducători, distribuitori, critici, jurnalişti, ci-titori (sic) etc. Standurile de cărţi sunt un argumentpentru plăcerea oferită de o carte: de a o vedea (măcar)în splendoarea sa editorială, de a o atinge.

Păstrând tradiţia de a avea, la fiecare ediţie, o ţarăinvitată de onoare, după Spania în ediţia precedentă,acum, în această a 6-a ediţie a Salonului internaţionalal cărţii, invitata de onoare a fost Ungaria – oportunitatede creare a unui forum regional-cultural, prin aşezareageopolitică, ca ţară vecină. Prilej de densitate maximăpe metru pătrat de literatură maghiară contemporană laBucureşti. În acest spectacol (îmbucurător) al lansărilorde carte, în prezenţa autorilor, s-a produs, inevitabil, şio familiarizare, prin dialog, între actanţii literaturii con-temporane de ambele etnii.

În contextul profeţiilor sumbre, sub cuvântul-slogan„criză” – pălărie pentru toate, „dispariţia cărţii” este ofalsă problemă, eventual provizorie: „literatura este unadintre cele mai profunde experienţe umane; nevoia depoveste ţine de însăşi esenţa noastră ca fiinţă gândi-toare, dotată cu suflet şi raţiune” (Kelemen Hunor, mi-nistrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, România),„cărţile, ca orice altceva în lumea asta, sunt ţinute înviaţă prin iubire” ( Szőcs Géza, secretar de stat pentruCultură, Ministerul Resurselor Naţionale, Ungaria).

Dialogul intercultural este o demonstraţie pentruapartenenţa la cultura europeană. Interrelaţionările aufost mult mai multe, faţă de ediţiile precedente, avândîn vedere anumite conjuncturi de interferenţă.

Invitaţia din acest an este şi un gest de reciprocitate,având în vedere că România a participat, în urmă cudoi ani, la Festivalul internaţional de Carte de la Buda-pesta-eveniment care a intensificat colaborările şi tra-ducerile bilaterale. Gest şi mai firesc, în condiţiile în careUngaria deţine preşedinţia Uniunii Europene, MinistrulCulturii în România este Kelemen Hunor, de origine ma-ghiară, vicepremier este Markó Béla, scriitor şi om po-litic de etnie maghiară din România, iar Szőcs Géza,secretarul de stat pentru cultură din Ministerul Resur-selor Naţionale din Ungaria, e un cunoscut poet, născutla Tg. Mureş şi cu studii la Cluj. (Szőcs Géza a primit în2008 Premiul USR al Comisiei pentru literatura minori-

tăţilor pentru romanul în limba maghiară Limpopo. Eleste şi traducătorul în limba maghiară a cărţii Enciclo-pedia zmeilor de Mircea Cărtărescu, lansată, de ase-menea, la Bookfest 2011).

Markó Béla, prezent şi cu o lansare de carte – unvolum de sonete în ediţie bilingvă, A kert erotikája / Ero-tica grădinii, la editura Curtea Veche, a reliefat, la des-chidere, schimbările de politică culturală: „acum 20 deani ar fi fost nu numai o ficţiune, dar şi ceva extrem deexagerat în lumea literaturii ca un ministru al culturii denaţionalitate maghiară să inaugureze un eveniment ex-trem de important precum Bookfest”.

Dacă politica, sinuos, poate să dezbine sau să apro-pie pe români şi maghiari, cultura e sigur aceea care îiuneşte indestructibil.

Interferenţele sunt mult mai ample şi au o specifici-tate aparte: o bună parte dintre scriitorii maghiari pre-zenţi sunt de origine română. S-au născut şi au făcutstudii în România, în Ardeal, au plecat în timpul dictaturiişi se reîntorc… (precum făptaşul la locul faptei..., dar încircumstanţe schimbate, negândite atunci). O interrela-ţionare în cadrul literaturii minorităţilor din România şiîn cadrul lărgit al literaturii maghiare. Pe aceste coordo-nate, o temă frecventă în scrieri este viaţa comunităţiimaghiare din Ardeal, contribuind astfel la o mai fermăconfigurare artistică a Ardealului, a sociopsihologieisale.

În editarea cărţilor, editura Curtea Veche deţine su-premaţia în traducerile din literatura maghiară, lansateîn cadrul Salonului: Józsa Márta (născută în 1962 laCluj-Napoca, emigrată în 1983 în Ungaria, la Pécs), cuvolumul Bunicuţa pierdută (trad. de Marius Tabacu),Forgách András – Cheia (trad. de Anamaria Pop), PéterNádas (multipremiat şi tradus, un scriitor de nominali-zare la Premiul Nobel), cu Apocalipsa memoriilor, vol. I(trad. de Anamaria Pop) etc.

Tvrtko Vujity, un jurnalist al locurilor periculoase, alzonelor de conflict, ca un omolog al reporterului nostrude război Adelin Petrişor, a lansat volumul Salvarea diniad (trad. de Carina Deak). Născut la Pécs, jumătatecroat, a fost la Cernobâl, în Rwanda etc. şi dorinţa ceamai mare, ca rolul lui Romeo pentru un actor, a fost Co-reea de Nord, ţara cea mai izolată din lume. Acesta avrut să publice în România Călătorii în infern (Ed. Cur-tea Veche, 2009), pentru că unul dintre eroi este român,Petre Cozma, tatăl handbalistului Marian Cozma carea fost ucis la 8 februarie 2009: „De atunci, Ungaria numai e aceeaşi. E o poveste atât de tristă”. Din beneficiulprovenit din vânzarea cărţilor (9 cărţi) a înfiinţat PremiulEroului Cotidian, acordat anual pentru eroismul omuluilipsit de aura excepţionalităţii.

Dintre cei prezenţi, cei mai publicaţi şi traduşi în Ro-mânia sunt Péter Esterházy, Bartis Attila şi Bodor Ádám.Péter Esterházy, laureat al premiului Herder în 2002,este cel mai tradus la editura Curtea Veche, (aproapeintegral), ultima traducere, La început eram încă un omnormal – Dialog cyberspaţial, 2010. Attila Bartis (născutîn 1968 la Târgu-Mures, plecat în Ungaria în 1984),foarte cunoscut şi ca fotograf, „cel mai în vogă tânărscriitor maghiar”, mult apreciat pentru traducerea roma-

eseu


nelor Tihna (Paralela 45, 2006) şi Plimbarea (Polirom,2008). Bodor Ádám (născut în 1936, la Cluj, emigrat înUngaria în 1982), este autorul disputat concomitent detrei edituri: Humanitas, Polirom, Curtea Veche: VizitaArhiepiscopului la Polirom, 2010, Zona Sinistra la Hu-manitas, 2010 (publicat mai întâi la Ed. Koinónia, Cluj-Napoca, 2005), Mirosul puşcăriei – un dialog cu ZsófiaBalla, la Curtea Veche, 2010. Traducătorul „en titre” altuturor cărţilor sale este Marius Tabacu.

Lansările de carte au fost completate, ca într-uncalup necesar, cu dialoguri-interviuri pe tema Discuţiidespre literatură şi viaţă, cu Esterházy Péter, NádasPéter, Bartis Attila, Bodor Ádám, Forgách András.

Elementul comun care nu se poate nega, afirmăAdam Botor sau Attila Bartis, este maghiarismul sautransilvanismul, şi elementul comun cu literatura ro-mână e statutul de scriitori est-europeni, ca-n structuriconcentrice, în echilibru. Aşa cum, de exemplu, carac-terul latino-american al lui Márquez nu se poate con-testa, dar marea valoare e că are sens şi-n afara lumiisale, de aceea traducerile sunt valabile şi vitale pentrucirculaţia literaturii. Scrierile la persoana întâi, în parteautobiografice, sunt ca asumare a acestei realităţi a Eu-ropei Centrale. Autobiografismul nu e însă necesar ex-plicit: când scriitorul trăieşte experienţele ficţionale, leinteriorizează şi le creează de fapt prin prisma sa, astfelcă orice scriere e într-un fel anume autobiografică.

În literatura română s-au scris mii de pagini de me-morii despre detenţie, şi totuşi, fiecare nouă carte eunică şi originală, prin percepţia proprie a unui universcarceral terifiant. Paginile scrise de scriitorii maghiarisunt o completare la panoramă, prin adaosul disidenţeimaghiare din aceste lagăre. În dialogurile derulate, des-pre fenomenul Gherla, s-au intersectat confesiunile adoi scriitori marcanţi: unul născut în 1936, deci la vârstade 75 de ani, Ádám Bodor, care a cunoscut experienţacarcerală de la Gherla la 16 ani (a intrat în închisoarede 1,68 m înălţime, în 1952, şi a ieşit de 1,79 m, în 1954– cuantificarea temeliei formative a adolescenţei) şi altulnăscut în 1968, la 32 de ani diferenţă, Bartis Attila, mar-cat indirect de fenomenul Gherla, prin elementele bio-grafice din experienţa tatălui său, deţinut politic laGherla, când fiul avea 7 ani (copilăria sa a fost astfelmarcată, şi în termeni freudieni, marcajele copilărieisunt tatuaje pe viaţă). Tatăl său a rămas, de fapt, în ce-lulă toată viaţa, sufletul între gratii, într-o închisoare in-terioară, şi, cum modelul tatălui e tutelar, viziunea fiuluifiind conectată la gândirea tatălui.

La întrebarea adresată lui Ádám Bodor, care a fostefectul anilor de închisoare, răspunsul a fost unul amin-tind de seninătatea lui N. Steinhardt (care, în închi-soare, paradoxal, a scris Jurnalul fericirii): „a fost unefect benefic! Ştiu că puţini pot afirma asta, eu am ieşittotuşi sănătos la trup şi suflet din acea Gherlă de re-nume sinistru. A fost un dar al destinului. Ceilalţi mă pri-veau miraţi şi intrigaţi: ‹‹ai înnebunit?››. Acolo, în zarcă,prin crăpăturile celulei, am avut viziunea proprie asupralumii, la o vârstă deschisă, aveam 17 ani. Dacă aş fiajuns acolo ca bărbat matur, aş fi suferit poate mai multdin cauza acestui mediu. Poate am şi o structură psi-

hică sănătoasă şi m-am străduit să-mi ţin ochii des-chişi”.

Întrebat despre opinia sa asupra trecutului comunist,în contextual relaţionării trecut/prezent/viitor, pornind dela o replică celebră dintr-o piesă de Eugene O’Neill, căvrem, nu vrem, trecutul e aici, cu noi, Ádám Bodor aprecizat: „de fapt, purtăm în noi greutăţile Europei deEst, neputinţa ei. Comunismul a fost cireaşa de pe tort.M-am simţit liber şi atunci, dar port şi azi stigmatul aceluiatunci. Toţi am fost murdăriţi, pătaţi de dictatură. Prinfaptul că nu ne-am sinucis, am devenit colaboraţio-nişti. Şi pata asta va fi purtată încă de generaţii. Tineriide azi, cei între 20-30 de ani, nu mai vor să ştie de co-munism. Nu-i interesează. Chiar dacă s-au născutatunci, acolo, nu au acumulat experienţa de viaţă deatunci, chiar dacă zilnic pot auzi în familie de acea altăviaţă a noastră de atunci. Fiul meu are 27 de ani, şi nucrede pur şi simplu, socializarea lui s-a întâmplat în altălume. Lumea lor imaginară şi a experienţei excludeches tii cotidiene - cum ar fi statul la coadă pentru hârtieigienică, e ceva inimaginabil! Mă ascultă când vreau săexemplific trecutul istoric prin povestiri, eventual, şi taceindiferent, nu are întrebări! Ei nu înţeleg că atuncimiza era supravieţuirea, ci gîndesc cu naturaleţea pre-zentului, instinctiv... Eventual, ar fi mai receptivi cei careau un interes special pentru istorie.”

Deşi romanele sale au fost considerate, unanim, unfel de distopii, utopii negre cu atmosferă de Kafka, Or-well ori Tarkovski cu a sa Călăuză, scriitorul nu aderăla etichetă: „eu doar scriu, povestesc, chiar dacă aparelemente reale de dictatură, ori poate să se compunăchiar din cele experimentate de mine. Fantezia meaadaugă puţine noutăţi în schema dictaturii: puterea deinvenţie din dictatura însăşi depăşeşte orice imagina-ţie”.

În încheierea dialogului, la provocarea: „Ce vă irităîn lumea de azi?”, răspunsul a fost de ghilotină: „Mă iritătotul. Problema pesemne e în mine. Chiar dacă m-amstrăduit să mă împac cu totul!”. De fapt, aceasta e con-diţia scriitorului adevărat, să fie continuu în opoziţie, înalertă, provocator!”

La finalul evenimentului de la Romexpo, în acesttimp al supremaţiei cuvântului „criză”, ca un virus, unbacil al unei boli endemice, a rămas o temă de medita-ţie: menţinerea tradiţiei unui salon al cărţii Bookfest eprilej de sărbătoare ori e nevoia de normalitate?

În acelaşi text-context, tema dialogului dintre DorinTudoran şi Nicolae Manolescu de a doua zi, după în-cheierea Salonului, luni, 30 mai, în seria notorie a Con-ferinţelor de la Ateneu, a fost Un ideal pierdut:nor malitatea (chiar dacă, dinspre cultură şi societate s-aalunecat inevitabil spre politic – sfera care a generat defapt haosul postdecembrist, şi spre Proclamaţia de laTimişoara, punctul 8, Cuiul lui Pepelea). Se pare că nor-malitatea s-a convertit într-o temă care provoacă insom-nii, când cota la bursă i-a scăzut mult.

Când generală e anormalitatea şi normalitatea a de-venit o problemă de discutat, fiind în minoritate, unSalon internaţional de carte este o sărbătoare a lupteipentru normalitate.

scriitori din Cluj


Miron Scorobete *

ORAŞUL TRIST

Ce trist e oraşul cu fete frumoase şi fără poeţi! Cine să cânte atâta sublimă risipă?Mereu râsul lor se izbeşte de zidul enormei tristeţi cum timpul în cele din urmă sfârşeşte secerat de o clipă.

Pasul lor nu va fi niciodată captat de un ritmce trece din secol în secol tot mai mult admirat;va sfârşi, incitant şi superb, tot mai şters, cum murimdoborâţi nu de moarte ci că toţi ne-au uitat.

CIORNĂ

Într-un ungher al primăverii care va veniîn sipetul deschis al unei umbre,această ciornă de scrisoare-o vei găsi – pe ea mirosul crud de-aglici va învăţa să umble

şi-n tonul ei puţin prăpăstioscosaşii verzi vor învăţa să sară,iar tu vei descifra în dreapta jos iniţialele sărutului de primăvară.

6 februarie 1988

PRIMĂVARA EI REVIN

Primăvara ei revin de prin văzduh, de prin pământ,înflorind de preaplin,de dorul nostru înflorind.

Altfel, atâta potop de floare, la ce-ar umple pământul?Sunt ei, într-o sinceritate prea mare, cum sunt ploaia şi vântul.

Nu-i recunoşti în culori, în miresme, numai albineleîi ştiu când în zoride ceară le curăţă mâinile

şi boarea uşoarăcând îngenunche să îi adulmeceşi înserările ce-i împresoarăcu umbre joase ca glasul de tulnice.

Ei primăvara revin, cum şi noi toamna plecăm puţin.

26 februarie 1988

TREPTELE DE PIATRĂ

Ah, treptele de piatră, lăsate, ca de fum şi roase de un sunet, de-un fâlfâit uşor,de-o umbră ce le trece, se subţiază cumîn clandestinitate s-ar pregăti de zbor.

Ah, treptele de piatră unde cândva şezum…

aprilie 1988

SCRISOARE DE TOAMNĂ

O goală şi uitată, decolorată foaiee plaja cum se pierde în ceaţa depărtării;un pescăruş prea singur din când în când se-nmoaieprecum o pană în cerneala mării.

21 februarie 1988

ANA LUI MANOLE

Vino prin ploaie, prin pânza ce ne-nfăşoară ca pe mumii,prin sarcofagul acesta de apă,prin fulgerele ce, iată, ne batcuie’nroşite la căpătâi – aleargă, Ană, de ne dezgroapă!

Treci prin toate, dar nu murisă te putem de vie zidi…

18 aprilie 1988

* S-a născut la 1 mai 1933 în comuna Răchitava din Ţara Ha-ţegului, judeţul Hunedoara. A debutat cu poemul Străbunii în„Almanahul literar” din ianuarie 1954, sub patronajul lui A.E.Baconsky. Volume de poezie: Manuscris (1961), Fântâni(1966), Ultima noapte de toamnă (1969), Imperiul unei singu-rătăţi (1985), Scrisori din Isihia (1987). Volume de proză:Drumul Gomorei (1966), Femeia venită de sus (1971), Me-duza (1976), Trofeul (1980), Marile Vacanţe (1984), Die gros-sen Ferien (1989). Interviuri şi evocări, în colaborare cuVasile Rebreanu: Cu microfonul dincoace şi dincolo de Styx,vol. I-II (1979; 1981). Studii: Norul de martori (studiu religios,2003), Dacia edenică (studiu interdisciplinar, 2006; 2010). Afost tradus în limbile franceză, engleză, germană, rusă, ma-ghiară, sârbo-croată, coreeană. A fost distins cu mai multe or-dine şi medalii: „Steaua Republicii”, „Meritul Cultural”,„Centenar L. Blaga” ş.a.m.d. Este membru al Uniunii Scriito-rilor din România, membru al PEN-CLUB-ului, membru al Uni-unii Ziariştilor din România, membru al Uniunii Internaţionalea Ziariştilor. Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.

scriitori din Cluj


Doina Cetea*

Poveste

A fost odată ca niciodatăŞopteşte copilul cu ochii albaştriPrivind rugina ceruluiCare cădea dincolo de dealurileUnde mai trăia un petecDe lumină.A fost odată o frunzăPe malul stâng al râuluiAcolo unde apa abia atingeOchiul stâncii.Şi frunza ţinea înlănţuiteÎntre nervurile eiSarea şi o parte a pământuluiPe care ea le vedea şi le simţea.Şi mă ţinea şi pe mineZise copilulDe degetul arătător mă ţineaŞi venele mele albastreErau nervurile ei şiFrunza-mi gâdila obrazulRoşu, roşu ca petalele maculuiDin grâul culcat la pământŞi mă făcea să râdŞi mă acoperi cu verdele eiCa o eşarfă de mătaseŞi eu devenisem deja bărbatAveam mâinile mari şi venele meleAlbastre nu mai semănauCu nervurile ei maronii.Şi atunci i-am zis frunzeiEşti prea mică pentru mineTe dau la bunica.

Amintiri

Mă scutur de amintiriCa şi câinele de părul lui de prisosDar smocuri de scaieţi maronii Spânzuraţi în coadă nu vor să-l părăseascăAşa cum din cotloanele întunecateAle memoriei Nu vor să pleceImaginile deşănţate, diformeAle întâmplărilor.Ca şi prunele viermănoaseAscunse între frunzeCuvintele şoptiteTăinuite-n memorieStau ascunsePână când un gând, ca un vântSparge ochiul uitării.Şi iată-mă la cinematograf Prinsă într-o sală întunecatăCa în pielea unui bivolStrângându-mi paltonul cuib de fluturiSă-mi apăr gâtul şi sânii de frigŞi de sărutul bărbatuluiDe mâinile lui tremurândeCare mă căutauDe acele cuvinte care-mi înfiorau pieleaŞi-mi dezlănţuiau vise abia născuteDe mirosul ascuţit care veneaDin mâna în care el bărbatul ţineaPe el se ţineaŞi se tot îndoia, se tot îndoiaCa o ramură verde de-alun.

Vis

Traversam strada şi am auzitCă mă strigă cu glas răguşitÎnvăluit în alte cuvinteBărbatul iubit.Mi-am întors capulOchi nepăsători mă ocoleauPaşi apăsaţi şi paşi ce abia se auzeauLa fel şi ei în cercuri miciŞi mai mari mă prindeau.Vârtejuri de frunze şi pene de păsăriSe iscau din gura uscatăA zidului negru.Din piatra crăpatăFurnici mici, mici de totMişunau şi se trăgeau una pe alta

* S-a născut la 25 noiembrie 1942 la Cetea, judeţul Bihor. Adebutat cu poezie în „Steaua” (1965). Volume de poezie: Cu-lorile începutului (1968), Cutremurul albastru (1973), Ziua şinoaptea cuvintelor (1977), În faţa luminii (1981), Agave(1985), Corabia de cristal (1987), Magica întâlnire (1988), Tri-unghiul Bermudelor (1992). Volume de proză: Iataganul şialte povestiri (1988), Taximetrul roşu (2002), Vremea lui Gelu(2003), Casa iluziilor, volum antologic (2004).Prezenţa în antologii: Poeti romeni contemporanei, Palermo(1988), Antologia prozei scurte (1996), Poeţi români contem-porani, Malmö (1999), Proza scurtă a mileniului trei (2004),Omaggio a Alberto Magnelli, Pistoia (2004) ş.a. Din anul 2009este vicepreşedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. PremiulUniunii Scriitorilor în 2002. Meritul Cultural în grad de Coman-dor în 2010. Membru în Consiliul U.S. din 2000 şi, din 2009,în Comitetul Director al U.S.

scriitori din Cluj


De parcă dansau.Traversam strada, o stradă latăLată ca un câmp fără marginiAşa o vedeamŞi auzeam cum mă cheamăBărbatul cu strigătul lui răguşitÎnvăluit în alte cuvinteÎn cealaltă parte a străziiPe suportul fragil al nisipului galben.Inima-mi bătea ca un clopotCând vine furtunaBătea nebuneşte ca un ciocan pe fier înroşit.Unde să fug ? Unde să zbor ?Tălpile reci ale nopţii din vis m-au trezit.Şi mă dor.

Vrăjitoarele

În scrumieră am tot felulDe podoabeCercei, mărgele, brăţăriCe se revarsă pe masă

Ca florile proaspăt tăiateAruncate în balta de apăA ploii căzute-ntr-o noapteÎn care cristale ascunsePăzesc vrăjitoare.Alege o carte, alege o carteÎmi strigă ele din încuietoareUşa să o ţii ferecată-mi şoptesc.Alege şi o altă, o altă bucatăDe pânză albă încrustată cuPietre de râuŞi să nu o arăţiIubituluiSă nu-i spui că dinMărgelele tale răsar steleleŞi cerceii păsări de pradăSe prefac dacă sloveleScrise în carte l-ar atingeŞi praful aşternut între fileL-ar ninge.Şi-mi strigă vrăjitoarele:Alege o carte, alege un versŞi veţi fi parte din acest univers.

În lumea pomilor

Vino, iubite,să înviem grădinaSă ne jucăm puţinDe-a Paradisul.Priveşte-o!Parcă un înger mâniosar fi răsturnat-o cu piciorul…Cei doiAu murit pe pragaşteptându-şi copiii.Câţiva puieţi

Se luptă cu ghearele negreale cireşiloraruncând în neantmici plânsete albe…Pesemne şi-n lumea pomilorPoţi rămâne orfan.

O iubire în vis

A trecut tinereţeaprin parcul oraşuluifără să mă recunoască.Mama stă cu coatele pe gardurmărind o înmormântare.În nisipurile mişcătoareale rubedeniilormi s-a scufundat satulToate trenurilemi-au îngheţat în gând, Călătoresccând mă aleargă pe cermieluşeii Domnului,Fiecare clipă a meaa fost o iubire de vis.

Mariana Bojan*

* S-a născut la 16 iunie 1947 la Câmpia Turzii, judeţul Cluj.Poet, prozator şi pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice„Ion Andreescu” din Cluj (1973). A debutat cu poezii în „Tri-buna” (1969). A obţinut premiul pentru debut al Editurii Dacia(1976). Volume de poezie: Elegie pentru ultimul crâng(1976), Judecătorul de păpuşi (1980), Haina de cânepă(1983), Phantasticonul (1987), Expertul şi păsările (1996),Epistole din Piaţa Norilor (2001). Volume de proză: Ultimanoapte a Şeherazadei (1993), Dansul câinilor (2003), Poves-tiri bologheze (2007). Prezenţa în antologii: Eu port aceastăfiinţă (1972), Poèmes de Roumanie, France (1994), Transyl-vanian Voices» (1994), Poeţi clujeni contemporani (1997).Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

scriitori din Cluj


şi acumde ce mă priveşti Doamnede parcă m-ai vedea întâia oară?

Fotografie cu tata

Omul care strivea fluturiiPentru ca florileSă moară tinereTrece prin Câmpiile ElizeeCu o umbrelă de plumbÎn mână.Cu cealaltăTârăşte coaja moalea trupului meupeste haturi.Nu mă doareDar nu pot culege floriÎn marginea câmpului.Câteva păsări bătrânemă privesc cu subînţeles;Prefă-te mută!Îmi şopteşte bufniţa.Centaurul pe care trebuiaSă-l iau de bărbatRâde în gura peşterii sale.Umil, omul îi dă bineţe.Acum vor benchetuiPână se va schimbaCuloarea cerului...

Iar eu aş putea culege floriÎn marginea câmpuluiDar florile s-au dus la culcare.

Poezia

Într-o ziMi-am luat Poezia de mânăŞi am dus-o la târg.S-a aşezat pe o piatrăCântând cu gura închisă.De acoloSe vede bine ţaraCu mierle murind de bătrâneţeŞi ape cât palmaÎnvârtind muntele printre arini,Cu ţărani-academicieniŞi sanatorii de poeţiÎnvăţând să numere pe degete.Du-te! i-am spus,Eu nu sunt decâtHaina ta de lucruŞi haina ta de sărbătoare:Nu mai am ce preschimbaÎn iubire.

Tăcută, mi-a aruncat hainala picioare...

N-am mai auzit nimic despre EaDar inima îmi spune că trăieşte.

Rezervaţia

Ce noapte cu picioare de câineTe aduce în sufletul meuAtât de târziu?Te ating cum aş atingeO inimă descoperităAşteptând să doară.Mâna care oprea ploileÎmi îngheaţă în cer,S-au topit malurile,Prietenii s-au dizolvatÎn bărcile emigrante.O turmăCoboară pe memoria mea.Au trecut o sută de aniSau o sută de zile?Stăm pe o bancăLa capătul lumiiÎntr-o rezervaţie patetică.Ni se ating gândurile.Paznicii au murit.Prăbuşite,Gardurile se îneacă în iarbă.

scriitori din Cluj


Horia Bădescu*

O zi care sfârşeşteînainte de-a-ncepe;dincolonimic de schimbat,dincolonimic de care să-ţi aminteşti.Rămâi în ziua aceasta care-i a tafără să ştii!Rămâi,spin în carnea unei după-amiezede varăîn care Dumnezeu îngenunche pe pragulluminii!Dincolo de tine însuţinu vei putea trecenicicând.

* * *Ce vârstă are o lacrimă?De când îşi dăruie trupulluminii?Abia o clipă ţipătuli-l poţi auzi,o secundă cât să vorbească despre viaţă ori moarte, ca să se lepede de sineo clipă.Şi totuşiîntre două eternităţiviaţa ei.

* * *Bâjbâie,păşeşte precum Dumnezeu în ziua dintâi;precum păsările la trecerea şoimuluiîmprăştiate culorile,pentru o noapte

cu el le va duce-ntunericul,pentru o noaptevor găsi adăpostîn pupilele orbului,pentru o noaptede ele însele locuitepână la ceasul în careiarăşilumina sie însăşise dăruie.

* * *Dinaintea tăcerii taletăcerea mării :fără-a se pricepeuna pe alta,fără-a şti să-şi vorbească,fără-a ştiidin ce abis se smulgfiecare din ele,făr’ să se-ntrebedaca-ar putea să se-ntoarcă acolo undevalurile nu-şi vor căuta niciodatănici trupul,nici glasul.

* * *Până la tine,ţipătul unui pescăruşbolnav de vântoasă.Până la tine,prin ferestreorizontul ar vrea să pătrundă.Prin ferestre privirea taînecată-n ea însăşi.Până la tine,ţipătul unui pescăruşbolnav de vântoasăş-apoi noaptea care cheamă dintr-un tărâmcare mâine al tău nu va mai fi.

* * *Zile oarbe,soare de dincolo de moartesosit, dincolo de noaptese deschide ochiul pentru totdeaunaînchis;până-n măruntaiemireasma pământului,mireasma nunţilor subteranecare-ţi aşteaptăîn carne.

* Doctor în litere, jurnalist şi diplomat. S-a născut la 24 februa-rie 1943 la Aref, pe Argeş. Este autorul a mai bine de 30 devolume de poezie, eseuri şi romane, apărute în România,Franţa, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Vo-lume de poezie (selectiv): Marile Eleusii (1971), Recurs lasingurătate (1982), Ziua cenuşii (2000), De la o zi la alta(2006), Pielea îngerului (2007), Vei trăi cât cuvintele tale(2010). Romane: Joia patimilor (1981), Zborul gâştei sălbatice(1989). Eseuri: Magda Isanos. Drumul spre Eleusis (1975),Meşterul Manole sau imanenţa tragicului (1986), Memoria Fi-inţei. Poezia şi Sacrul (2008). De mai multe ori laureat al Pre-miului Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj; Premiul AcademieiRomâne (1991); Premiul European de poezie francofonă„Leopold Sedar Senghor” (2004). Membru de onoare al Aca-demiei Francofone şi al Uniunii Poeţilor Francofoni, preşedintede onoare al Europoésie.

scriitori din Cluj


Sânziana Mureşeanu*

Am ieşit din iarnă

Am ieşit din iarnăCa dintr-un năvod al morţiiSuspendaţi în ape oarbeFără numeCu inima sinoptică

Am ieşit din iarnăIncompatibili culorii,Irascibili,Cu viscere bizantine, grele

Am ieşit din iarnăCuibăriţi,Cu sinele îmblănit,Cu simțuri evazateOut of fashion…

Am ieşit din iarnăIar braţele lumiiAu devenit deodată lungi,Nesfârşite,Pline de sens…

Despre plecarepentru Ana

Vei plecaDeşi nimic nu va fi fostÎndeajuns Vei plecaDeşi noi vom încerca Să ne obişnuim,Deşi vom treceDincolo de fiecare conturDus-întors,

De la miazăzi la miazănoapte,Hăitaşi,Călăuze amnezice…Vei pleca sfericVei pleca auritIar noi vom izbiCu pumnii în pământSperiaţi de urma goală,De ritualul fără acoperire,Fără credibilitate,Al Supravieţuirii!

Caligrafie

Cum ţi-aş putea povesti Despre tot ce treceDespre lupta mea cu secundeleVrăbiile morţiiDespre plăcerea ameţitoare De a trece…

Totul e pură CaligrafieÎndărătnică,ArzătoareCaligrafie

Destinul intră în noiCa un şarpe,Obosit dejaDe atâtea planete cinstite,De atâta mănăstire

Destinul intră în noiObosit deja.Ţi-aş povestiDespre carnea mea.Despre faptul că niciodatăNu o privesc insistent.

*S-a născut la 25 iulie 1970, la Iaşi. A debutat cu poezie în„Cronica” (1981). A absolvit Facultatea de Litere a Universităţiidin Cluj-Napoca (1994), secţia română-engleză. Volume depoezie: Ultimele alge şi Laocoonia (2003), Arhitectura Absen-ţei (2004), Viaţa nu e destul (2006), Ultima Medină (2008).Traduce din limba italiană volumul Între lumini şi umbre (poe-zii) de Anna Cocozza Anconetani (2003). Premii obţinute:Marele Premiu pentru poezie al revistei „Astra” din Braşov(1984); Premiul pentru debut al Filialei din Cluj a Uniunii Scrii-torilor (2003); Premiul pentru poezie la Festivalul Naţional„Octavian Goga” (2007). Membră a Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia din anul 2007.

scriitori din Cluj


POEMUL PISICĂ ELECTRIZATĂ

s-a dughenizat lumea peticită şi stridentăca o femeie uşoară pierdută-n Orientprietenii s-au privatizat şi s-au risipitconturi secrete prin bănci particulareîndepărtat şi furios ca BosforulDumnezeu aruncă lacrimi de spumă dulceagăpeste creştetele noastre neliniştiteiar viaţa ta ceară albă se prelinge din flacărăşi se întinde peste omenirelascivă şi greoaie ca pecingineaeşti trist cum elefantul pe drumul cel lungal predării fildeşului îmbătrânitte mistuie hârtia albă şi amară a spovedanieice de plâns degeaba în spusele poeţilorprefăcuţii aceştia ce se ascund după metaforăşi când le izbuteşte câte-un vers ca fulgerulnu se mai poate sta de vorbă cu eidar nu le întoarceţi spatele totuşidestinul lor ţine de împăcarea noastrăşi viaţa ta de poemul acesta zbârlitca o pisică electrizată

PREMONIŢIE

zăpezile se poticnesc să coboare din ceruriasemeni lor poemul peste bufonii nimiculuiclauni ghemuiţi cuvintele tremură pe rampa lumiilatentă şi obscură ca o remuşcareşi tot mai des triumfă labirintul din Cretanedumerire şi nelinişteca orice făptură să se rătăceascăzadarnic aşteptăm limpeziri din înalturiatârnă ca nişte aripi supăratemâinile celui ce s-a dedulcit la tihna leneviriiacolo sus cineva a căzut în pustiul dezamăgiriiceţuri alunecă peste noi acoperind lumina singură

ca o premoniţie vecerniile izbesc catedralaafară cu ticăloşia din lume şi veţi orbi cu toţiica un ecou ca o metaforă amarăo cârciumă scânteiază în piaţa cea marepoetul ochi azuriu al mânzului nou născutcu greu se strecoară din cuvinte în lacrimă

DOMNULE SCRIB

protestul cenuşiu al zilelor noastreturnat în bronzul minciuniiduplicitate a timpului ce se coşcoveşteo stradă moartă un subsol al lumiioglindite în stelele plictisite de noişi oamenii ce se petrec în durereaşa cum fac cei umili zdrenţe cereşticu limbajul care-i apasă şi le dă iluziacă niciun despot cult şi alesn-ar mai putea lua în stăpânirerăzleţita lor viaţă iederă melancolicăsacrul timidul secretul lor codclipa îţi şuieră ştirbă şi victorioasăveşnicia este un grotesc posibil domnule poet scrib al deşertăciuniioh viaţa pe care mi-o portca pe-o haină gata murată şi greoaiemereu prin vântoasele purificăriide n-ar fi vântul care schimbă sunetulmetamorfoza unei foi albe devorată de flăcări

PASĂREA IBIS

din cenuşa îngheţată a toamneisimţi cum îţi creşte a doua cocoaşăasculţi Albinoniun fleac de muzică ce cuprinde totulde la rânjet la disperareîţi vine să te confesezi atuncidirect lui Dumnezeusă te despovărezi ca şi copaciide păsări rătăcitoareiubirea dispare undevaîntre poezie şi-o casă parohialăte cuminţeşti ca un taumaturgce-şi oferă letargiacu o simplă atingere a frunţiişi-n liniştea ce te cuprindeca o duminică a pustietăţiiinvoci izbăvirea regatul Păsării Ibisprietena ta care zboară

Dumitru Cerna*

* S-a născut la 11 mai 1955, în comuna Cerna, judeţul Tulcea.Debut cu poezie în „Tribuna” (1987). Volume de poezie: Ci-reşe amare (1993), Poeme translucide (1996), Sceptic de re-zervă (1997), Pasărea Ibis şi Agresorul (1998), Poemedobrogene, ediţie bilingvă româno-franceză (1999, 2000,2006), Trist. Poeme bonsai (2000); Între două pustiuri (2001);Dumicatul de pelin, ediţie bilingvă româno-franceză (2003),Magdala (2005), Fiul. Poeme lutnice (2006). Volume deeseuri: Poeţi, vol. I (2008), Panait Cerna, scepticul luminos(2009; 2010); Poeţi, vol. II (2010). Tradus în limbile engleză,franceză, italiană, coreeană, maghiară, macedoneană. Pre-mii obţinute: Premiu pentru poezie la Concursul Naţional deCreaţie Literară „Octavian Goga” (1995). Premiu la FestivalulInternaţional de Poezie „Lucian Blaga” (2002). Premiul UniuniiScriitorilor din România, Filiala Cluj (1996, 1998, 2000, 2003).

scriitori din Cluj


Adrian Ţion*

VÂNĂTORII DE IMAGINI

Pagina de start de pe Google marchează, printr-ovinietă sugestivă strecurată jucăuş printre litere, nunumai evenimente ca Olimpiada, Crăciunul, Anul Nou,ci şi starea vremii sau alte stări de moment. Toate asteaţi se trag de la starea pe brânci cu nelipsitul monitor înfaţă. Până nu devine critică, dependenţa de net se auto -ironizează pozitiv. Inventivi şi pe fază mai sunt băieţiiăştia! Uneori, caracterele sunt transformate în basto-naşe colorate diferit, adaptate unui eveniment sau uneifantezii de moment. Azi, Google era întunecat rău. Unalbastru închis, de Prusia, prefăcut mai jos în verdesumbru, apăsător încadra literele companiei americanefondate de cei doi doctoranzi ai Universităţii Stanford.Picuri oblici de ploaie brăzdau acest fond mohorât aldesenului postat ca frontispiciu. Casele conturate înnegru mat la bază aveau luminile aprinse la ferestre.Vreme rea, se înţelege. Atmosferă apăsătoare, ploaie,frig, umezeală în aer. Aşa a aflat Nic, după ce s-a trezit,despre vremea de afară: privind pe fereastra monitoru-lui său şi nu pe fereastra dormitorului, acoperită completde draperiile maronii groase şi grele, ce nu lăsau un fi-ricel de lumină să se strecoare înăuntru.

Imaginea asta de pe Google se derula încă insistentîn capul lui Nic în timp ce străbătea coridorul îngust şislab luminat al instituţiei în care ajunsese destul de târ-ziu, de altfel. Mult mai târziu decât şi-ar fi dorit. Era tre-cut de amiază şi vremea urâtă de afară se prelungeainsidios şi pe acest coridor întunecat. Auzea suneteleînfundate, scrâşnite, ale paşilor săi, amplificate de paşiicelor ce treceau pe lângă el trebăluind de zor între zi-durile acestei clădiri de dimineaţa până noaptea. Re-porteri, tehnicieni, mai rar câte o ştiristă sau câte ovedetă de paie, devenită prin televiziune persoană pu-blică nevoie mare. Indivizi mereu aferaţi, energici şi im-portanţi, schimbau biroul sau cabina, trăgeau fire sauîndreptau reflectoare pe platouri, îşi mutau fundul de peun scaun pe altul, urcau şi coborau scările de câteva oripe zi, se agitau absorbiţi într-o muncă pasionantă caharnicele zburătoare într-un stup de albine fremătândde viaţă. Un zumzet asemănător se ridica din neastâm-părul lor permanent. Zumzetul ăsta îi plăcea lui Nic celmai mult. Pentru el asta însemna chiar freamătul inci-

tant al vieţii trepidante la care tânjea.Uşa întredeschisă a unei cabine lăsa să se scurgă

pe coridor o fâşâială leneşă de jazz leşinat ce suna lafel de estompat ca paşii celor ce treceau pe coridorulacoperit cu linoleum lucios şi scârţâitor în contact cutalpa pantofilor. Parcă ar fi avut vată în urechi sauceară. Găurelele din pereţi absorbeau sunetele ca su-gativa cerneala. Impresie de zdrăngăneală sugrumată,ţinută în captivitatea aparatelor până în momentul intră-rii pe post, când instrumentele explodează în decibeli şiimaginile sunt invadate de lumină. Uzina de miraje îşiascunde comorile până li se dă undă verde. Acusticade pe coridoare contribuie din plin la această impresiede secretizare. Orice sunet se aude aici redus în inten-sitate, fără ecou, ca foşgăiala din spatele cortinei la oserbare şcolară. Ştii că în spatele ei se pregăteşte ceva.

L-a văzut pe el, zeul Video, la expoziţia aia de foto-grafii din Mall şi de atunci imaginea lui îl obsedează. Eraaşezat în mijlocul sălii, pe un podium alb, nu prea înalt.Locul de onoare. Pe pereţi atârnau lucrările îndrăzneţeale studenţilor de la arte. Jocuri de linii, prelucrări dupăcontururi foto. Un robot simpatic, o maşinărie impo-zantă, copiată din filme de desene animate cu lupteîntre roboţi, cu corpul umanoid format în întregime dincarcase metalice de culoare neagră, cu braţe vânjoaseformate din muşchi metalici, de fapt o sumedenie deplăcuţe cu circuite electronice la vedere, cu beculeţe in-termitente, piuliţe, cabluri şi cârlige. Metale grosiere,mai mult paralelipipedice decât cilindrice, asamblateîntr-o geometrie bizară. Între umerii colţuroşi, în loc decap, un monitor cu ecranul în funcţiune: peisaje de ofrumuseţe răpitoare alunecau precum piroga pe apeleAmazonului. Minunăţiile lumii concentrate, înghesuitebuluc pe acel ecran. Iată ce vă pot eu oferi! părea căspune, arogant şi încrezător în puterile sale. La minesunt toate minunile lumii. Chiar dacă nu le-am făcut eu,sunt stăpânul lor absolut şi vi le distribui fiecăruia pentrucă sunt un zeu mărinimos din fire. Stătea rigid, ţeapăn,ca acrobatul aşezat numai formal pe scaunul urcat şi elpe o sârmă bine întinsă la mare înălţime. Era un scaunmodern cu spătar din ţeavă nichelată. Foarte uşor.Numai bun de fixat pe o sârmă la mare înălţime. Păreacă surâdea nepăsător, sigur de fascinaţia ce o poate re-vărsa în jurul său, dar cumpărătorii grăbiţi nu se preasinchiseau de el. Numai pentru Nic exponatul aveaceva ieşit din comun, ceva magic.

Chiar spre el înainta acum încrezător, pe el îl slujeacu devoţiune de un timp încoace Nic, băiatul ăsta cupas grăbit. Ideile lui treceau toate prin tubul catodic allui Video, devenind imagini purtătoare de mesaj. Ce fel

* S-a născut la 16 octombrie 1949, la Turda. A debutat cupoezie în „Tribuna” (1968). Volume de proză: Un apeldisperat, proză scurtă, 1998; Zeul Video, proză scurtă (2005);Ieşirea din decor, roman (2009). Volume de critică: Flash-backteatral, cronici dramatice (2006); Prezent literar, cronici literare(2006). Alte volume: Exerciţii de toleranţă şi În tandem cuGabriela Leoveanu. Prezent în mai multe antologii şi cărţi deinterviuri.

scriitori din Cluj


de mesaje? Aiurelile cerute pe post pentru a face rating.Avea mereu în faţa sa acest ansamblu de piese şi an-grenaje, fantomatică întruchipare a unui stăpân cu pu-teri magice, secretizat în intimitatea sa. Se îndreptaspre el ferm, hotărât, ca un supus din alte timpuri ce pă-şeşte respectuos în faţa stăpânului. Mai trebuia să-şi iade pe cap pălăria şi să facă reverenţe. Citea de pe mo-nitor poruncile, căutând să le îndeplinească fără ezitare.Ştia că e acolo, în spatele uşii pe care trebuia s-o des-chidă la capătul coridorului.

„Bine ar fi să scap câteva zile de senzaţia asta ne-suferită că aş avea vată în urechi”, îşi zise Nic puţinstânjenit de scârţâiala pantofilor săi pe luciul linoleumu-lui verzui. Locuit de umbre permanente, coridorul men-ţinea culoarea linoleumului într-o nuanţă mohorâtă.Unde a mai văzut el combinaţia asta respingătoare azi?Pe Google, îşi aminti imediat. Apoi afară, pe stradă.Totul era cenuşiu, şters, anost. Dar lui nu-i păsa. În stu-dio era altfel. Putea să se creeze şi cerul senin. Şi secrea orice. O sumedenie de lumi virtuale. Un cer artifi-cial, desigur, tocmai pe placul său. Angajaţii care tre-ceau pe lângă el vedeau un flăcău înalt, oacheş, cubuclele-i lungi de păr acoperindu-i urechile, cu maxila-rele bine evidenţiate, cu marginea de jos a cămăşii ca-drilate scoasă din blugi. Muşchii feţei exprimau numaiforţă, numai voinţă imposibil de stăvilit. Nu era unul din-tre angajaţi, dar în ultimele luni se învârtise mult şi cufolos prin instituţie în speranţa că într-o zi va prinde şiel peştele cel mare. Se simţea aproape jignit de simpli-tatea încercărilor la care fusese supus până acum. Pen-tru el toate probele astea erau joc, distracţie, fugă deplictiseală, nu muncă. Aştepta momentul potrivit ca săpoată dovedi de ce e în stare. Până acum nu i s-a preaivit ocazia. Câte o pană de curent în cartier, mediciprinşi într-o fază de malpraxis, canalizări înfundate, în-căierări între bande de ţigani, accidente de circulaţie.Mai ales astea din urmă se ţineau lanţ, asigurându-i opâine destul de albă. Dar el voia mai mult. Ridica mereuştacheta. Multe din subiectele astea nici nu le consideraştiri, dar deocamdată asta nu era treaba lui. Tenacitateacu care ştia să-şi urmărească interesele, perseverenţaîn orice acţiune încredinţată şi marea plăcere de a sevârî singur unde-i mai greu erau trăsăturile dominanteale acestui tânăr agil în mişcări şi gândire, calităţi ab-solut necesare celor ce se agaţă de o meserie atât destresantă. Făcea parte din categoria tipilor isteţi de do-uăzeci şi ceva de ani care au reuşit să acumuleze şipuţină experienţă. Avea în privirea-i pătrunzătoare o în-dârjire rece, suverană şi vicleană, ca de şoim rotit prinînălţimi. Şoimul emblematic din reclame, cu aripile în-tinse şi ochii aţintiţi asupra prăzii. Cămaşa lui Nic, cupregnante carouri mari negre pe un fond roşu sângeriu,contrasta cu albul sau cremul dominant al cămăşilorpurtate de majoritatea redactorilor. Unii purtau chiar că-măşi roz, culoare pentru blonde, considera Nic. Degâtul celor trecuţi de prima tinereţe mai atârna, pesteburtica trezită la bunăstare şi câte o cravată în tonuri le-şinate, de cele mai multe ori de prost gust. Cămăşi rozşi cravate dintr-o mătase tot roz, împletită cu fire argintii.

Kitsch-ul desăvârşit!Nic era bântuit deseori de viziuni bizare. Se simţea

atunci un soi de erou SF. Majoritatea veneau dinsprezeul Video, superiorul său, idolul său.

Deodată se trezi străfulgerat de o viziune:De fapt, o prelucrare după robotul văzut la Mall.

Dacă Video avea un monitor în loc de cap, iată că toţirealizatorii din studio aveau la rândul lor câte o plasmăîn loc de cap. Aşa mergeau, aşa trăiau, aşa se despăr-ţeau unii de alţii, înclinând uşor capul-plasmă pătrunspână în circuite de politeţe şi amiciţie. O comunitate decapete translucide, transformate în plasme mobile. Caîn ciudăţenia aia a lui Truffaut, Fahrenheit 451, cu te-roarea instituită de putere împotriva cărţilor, cu perso-najele iubitoare de lectură transformate pur şi simplu încărţi. Oameni-cărţi, oameni-plasme. Cum treceau pelângă el pe coridor, Nic citea de pe ecranul-cap Ştiri,Sport, Desene animate, Meteo, Documentar. Unii seidentificau cu Teleshopping-ul de dimineaţă, alţii cuViaţa satului, alţii cu Bucătăria lui George. Erau deja îm-bătrâniţi în emisiunile sau rubricile lor. Făceau eforturidisperate să mai obţină rating. Degeaba. Nişte cadavre.Dar pe canalele naţionale cadavrele prosperă. De fapt,Nic îi invidia în secret pe toţi ăştia şi, cât ţinea viziuneaîn capul lui, îi batjocorea în fel şi chip ca să-şi facă sin-gur curaj. Ştia, desigur, că în această fantasmă gro-tescă avea şi el un rol, adică purta şi el o plasmă în locde cap. Pe ecranul lui în chip de cap scria cu litere mariOperă în devenire. Voia ca toţi să vadă asta de la dis-tanţă, să ştie cu cine au de a face.

scriitori din Cluj


Mircea Popa *

CONSTANTIN CUBLEŞAN, ÎN JURUL ÎNCEPUTURILOR ROMANULUI ROMÂNESC

Cercetător neobosit al multor probleme nevralgiceale literaturii române, Constantin Cubleşan ne surprindede la an la an cu multitudinea şi varietatea problemelorabordate, cu disponibilitatea mereu proaspătă de a in-vestiga noi arii tematice, de a-şi astâmpăra curiozitateamereu vie de a defrişa sau de a completa mai vechi go-luri de istorie literară, niciodată satisfăcute până lacapăt. Acum, într-o carte recentă (În jurul începuturilorromanului românesc, Ed. Gramar, Bucureşti, 2010), else apleacă asupra începuturilor romanului românesc,cu dorinţa de a face puţină ordine în domeniu, de a sis-tematiza opiniile emise până acum, de a da sens şi co-erenţă numeroaselor dezbateri şi completări ivite peparcurs. Problema este abordată din punctul de vederesociologic al raportului dintre emiţător-receptor şi dinpunct de vedere istoric, prin faptul că romanul a fost nunumai o mare şcoală de şlefuire şi deprindere a mora-vurilor, dar şi o posibilitate de a atrage mari mase de ci-titori de partea literaturii. Pe la mijlocul şi sfârşitulsecolului al XIX-lea, romanul a ajuns specia dominantă,cucerind treptat publicul, încât nu exista ziar sau revistăfără să nu publice în foileton romane originale sau tra-duse, cele mai multe dintre ele ieşite pe bandă rulantădin pana unor scriitori specializaţi în astfel de scrieri me-lodramatice şi producătoare de senzaţional. „Lumea deatunci, afirmă autorul în prefaţă, era interesată de a-şiasuma experienţele de viaţă ale unor eroi ideali în felullor, de a se refugia astfel, poate mai bine zis de a evadadin realitatea concretă într-o alta, ficţională, în care săafle oameni mai buni sau mai răi, cu vieţile lor fericite

ori nenorocite, cu care să se poată compara, la care săse raporteze, apreciind în arta romancierului tocmai ca-pacitatea lui de a crea lumi ficţionale”.

Lumea romanului a fost şi la noi o şcoală a literaturii,o cale de a gusta plăcerile lecturii, de a explora mentallumea cu posibilităţile ei multiple de a fascina, de a in-strui şi a invita la cunoaştere. În jurul apariţiei romanuluis-au dus la noi numeroase discuţii (vezi dezbaterea Dece nu avem roman? din care s-au degajat câteva con-cluzii care au avut în vedere câteva condiţii preliminare,cum au fost: 1) apariţia unei pături mai largi de cititori;2) apariţia şi diferenţierea claselor sociale, din rândulcărora să se poată recruta o mai mare diversitate de ti-puri; 3) inexistenţa la noi a unei tradiţii mai bogate a nu-velei, din care să se poată desprinde o tipologie maibogată şi mai variată ca şi o acţiune mai complicată dinpunct de vedere evenimenţial; 4) nu în ultimul rând,evoluţia şi perfecţionarea formelor epice, prin trecereade la baladă la epopee şi de la nuvelă la roman; 5) pre-zenţa unor modele străine incitante, a căror transpunereîn limba noastră a întârziat mult faţă de alte ţări, abia înperioada post-paşoptistă putându-se trece la o etapămasivă de traduceri din literaturile străine.

Autorul cărţii de faţă nu-şi propune să discute în ca-pitole separate aceste condiţii,nici să repete argumen-tele pro şi contra care s-au invocat cu acest prilej, ci săle abordeze punctual, atunci când tematica operelorluate în vizor îi facilitează acest lucru. Calea lui de ataceste cea a medicului curant, care este obligat să stabi-lească înainte de toate epicriza pacientului, pentru aputea prescrie apoi tratamentul corespunzător. Caatare,el recurge la întocmirea unor „dosare critice” amă-nunţite, privind etiologia şi evoluţia cazului în timp, pânăla momentul de faţă, ca apoi să treacă la înfăţişareapropriilor puncte de vedere asupra „cazurilor clinice”celor mai frecvente, sub raportul diversificării formelorşi formulelor romaneşti impuse şi consolidate de-a lun-gul timpului. Prima secţiune se va intitula, prin urmare,„Orizonturi”, în timp ce cea de a doua va primi numelede „Repere”.

În primul caz, autorul aduce în dezbatere nu maipuţin decât 17 asemenea puncte de vedere, izvorâtedin studiul şi abordările despre roman înregistrate la noide-a lungul timpului, prin permanenta lărgire a cercurilorconcentrice privind geneza şi aria de acţiune a roma-nului românesc, în funcţie de criteriile noi de abordareşi la rezultatele la care s-a ajuns. Astfel, de la N. Iorgala Paul Cornea, el aduce în atenţia cititorului pe toţi cri-ticii şi istoricii literari cu preocupări notabile în domeniu,care au contribuit, într-o formă sau alta, la explicitarea

* S-a născut la 29 ianuarie 1939, în comuna Lazuri deBeiuş, judeţul Bihor. A debutat publicistic în „Steaua” în 1964.Debutul editorial s-a produs cu monografia Ilarie Chendi(1973). Au urmat monografiile închinate unor personalităţitransilvănene: Ioan Molnar Piuariu (1976), Octavian Goga(1981), Ion Agârbiceanu (1982), Timotei Cipariu (1994), Lu-cian Blaga (2007), Victor Papilian (2008). Cărţi de istorie li-terară şi eseuri: Spaţii literare (1974), Tectonica genurilorliterare (1980), Estuar (1995), Eminescu – contextul receptării(1999), Figuri universitare clujene (2000), Pagini bihorene(2003), Inserţii (2003), Penumbre (2004), Continuităţi (2010).La acestea trebuie să adăugăm volumele consacrate ilumi-nismului şi presei româneşti. L-au tentat, de asemenea, stu-diile comparatiste: Convergenţe europene (1995), Subsemnul Franţei (2006), Spania descoperită de români (2007)ş.a. Între multele distincţii, premii şi medalii primite, enumerămaici: Premiul „N. Iorga” al Academiei Române (1978), Premiulpentru exegeza vieţii şi operei lui L. Blaga (1994), 10 premiiale Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, Medalia comemorativă 150de ani de la naşterea lui M. Eminescu (2000), Ordinul MeritulCultural pentru învăţământ şi cultură (2004; 2010) ş.a.m.d.

scriitori din Cluj


fenomenului romanesc la noi. Dacă N. Iorga sesiza laînceputul veacului al XIX-lea „forma de expresie nouă”sub care romanul forţa tot mai puternic recunoaştereaşi impunerea lui ca specie literară preferenţială în gustulpublicului, T. Vîrgolici a oferit în 1956 o primă încercarede sinteză asupra Începuturilor romanului românesc,continuată apoi, prin preocupări sistematice, de SilvianIosifescu în lucrarea Copilăria romanului românesc(1961) şi Ştefan Cazimir, care a dat la iveală în 1962antologia Pionierii romanului românesc. Urmează larând investigaţiile lui D. Păcurariu din Începuturile ro-manului românesc (1966), Mihai Zamfir (Încercare asu-pra începuturilor romanului românesc, 1966), MirceaZaciu (Începuturile romanului românesc, 1967), DinuPillat (Cum se deschide la noi gustul pentru romanulsenzaţional, 1971), Cornelia Ştefănescu (Misterele Pa-risului şi începuturile romanului românesc, 1973), Mir-cea Popa (Topografia romanului românesc, 1980),Marian Barbu (Romanul de mistere în literatura română,1981, 2003), Anton Cosma (Geneza romanului româ-nesc, 1985), Dan Mănucă (Bonus pastor, Lectură şi in-terpretare, 1988), Nicolae Manolescu (Romanulpaşoptist, 1999), Ioana Drăgan (Romanul popular înRomânia, 2001), Paul Cornea (Începutul începuturi-lor...,1966). După autorul nostru, toate acestea au con-stituit etape importante în aprofundarea şi cercetareaspeciei romanului în literatura română, fiecare dintre eleaducând precizări, nuanţări sau modificări de percepţieîn marea „bătălie pentru roman” de la noi. E de neînţe-les totuşi cum nu s-a oprit autorul şi asupra unei anto-logii ca Bătălia pentru roman, antologia Marianei Varticşi Aurel Sasu din 1997, antologie pentru care şi sub-semnatul a oferit fişe şi în care sunt reunite textele cri-tice cu iz teoretic, atâtea câte sunt, privitoare la definireaşi caracterizarea romanului. Sau n-a folosit, pentru o ca-racterizare generală a speciei, datele oferite de Dicţio-narul cronologic al romanului românesc de la originipână în 1989, lucrare pe care am condus-o şi elaborat-o sub auspiciile Academiei Române. Toate aceste con-tribuţii care vizează romanul dobândesc, în accepţiunealui C. Cubleşan, merite în ceea ce priveşte definirea ro-manului, tipologia lui, precizări şi îmbogăţiri bibliogra-fice, răspândirea lui, poetica acestuia, modul de evoluţieşi de constituire, detalierea împrejurărilor în care are locconsolidarea gustului pentru roman. Prezentării fiecărui„caz” i se rezervă în economia cărţii un loc privilegiat,cu o analiză amănunţită a punctelor de vedere şi a gra-dului de noutate adus, urmărindu-se punct cu punctideile generale şi modul de afirmare a lor. Prezentareafiecărui material nu e neapărat expozitivă, ci ea dobân-deşte şi un grad de analiză comparativă demn de luatîn seamă, deoarece duce la o mai bună înţelegere amecanismelor de constituire şi de receptare a romanuluila noi. Astfel ni se pare stranie socotirea „Amintitilor dincopilărie” a lui Creangă drept „roman” de către AntonCosma, de care se disociază pe bună dreptate N. Ma-nolescu, autor care relevă, fără drept de apel, un adevărce nu poate fi clătinat şi anume că „niciunul din genurileexistente la noi înainte de 1840 nu s-a putut transformaîn roman”, acesta coagulându-se doar prin contactul cu

experienţele străine, în special a celor de mistere.C. Cubleşan mai notează: „În această privinţă nu estede acord cu teza lui Dan Mănucă (Lecturi şi interpretări.Un model epic, 1988) în ce priveşte faptul că aceste din-tâi romane, ce apar la noi, ar resuscita simbolistica rus-tică”, având în centru un „bonus pastor”, ca erou”. Întreg„dosarul critic”, expus cu multă îngăduinţă de autor faceca problematica romanului să fie foarte bine cunoscutăîn ceea ce a avut ea esenţial, marcând fiecare câştigparţial, precum şi cel global, prin studiile de sinteză, caacela al Ioanei Drăgan asupra romanului popular, al luiMarian Barbu asupra romanului de mistere sau cel asu-pra poeticii romanului din lucrarea lui Petre Ischi şi IoanLazăr, Anotimpurile romanului. Origini, convergenţe,poetică şi poietică, proteism, interpretări (Bacău, 1994).

Partea de interpretare personală a autorului se des-chide abia cu secţiunea „Repere”, în care autorul îm-parte romanul românesc în 14 categorii principale,ocupându-se în mod special de fiecare tip de roman.Prima categorie pe care o identifică vizează „romanulmilitant” şi aici are în vedere Istoria lui Alecu de IonGhica, pe care îl vede ca un efect al ideilor democraticece stăpâneau generaţia de la 1848, ideile de frăţie, ega-litate, libertate, de militantism în ajutorul naţiei şi guver-nului de a stârpi abuzurile şi a propaga „înfrăţireatuturor”. Concluzia autorului e firească: „Romanul de-vine o tribună de la care se critică societatea şi mora-vurile contemporane, susţinut de o intrigă destul desăracă şi în totul schematică, nesemnificativă compo-ziţional, cel puţin atât cât se relevă din fragmente. Darel rămâne interesant prin ideile pe care Ion Ghica le ve-hiculează în discursul eroului său, un militant al progra-mului paşoptist.”

Tainele inimii al lui Mihail Kogălniceanu e considerat„o incitantă confesiune”, în timp ce Serile de toamnă laţară de Alecu Cantacuzino este văzut prin prisma „ro-manului ca povestire”. Analiza sa depăşeşte în comple-xitate şi dezbatere ideatică pe cele propuse de alţii pânăla el, la fel cum se întâmplă şi cu „romanul robiei” iden-tificat în Coliba Măriucăi al lui V.A. Urechia, roman care,chiar dacă pleacă de la Uncle’s Cabine a Harrietei Bee-cher-Stowe în traducerea lui Dimitrie Pop din 1853, con-ţine multe intervenţii şi modificări specifice, „în caredemonstraţia literară vine să susţină idei politice de în-semnătate în epocă şi de reală deschidere umanistă”.

Manoil al lui Bolintineanu e văzut ca „romanul ro-mantic”, iar Don Juanii din Bucureşti ca explicitând„mitul cuceritorului”. Ca roman de mistere tipic este con-siderat Misterele din Bucureşti al lui I.M. Bujoreanu, iarca roman de dragoste Elena lui D. Bolintineanu. În şirulromanelor mai izbutite de la sfârşitul secolului trecut, seaşază şi Ciocoii vechi şi noi al lui N. Filimon, considerat„o radiogramă socială”, Ursita lui B.P. Hasdeu, văzut ca„roman istoric”, Brazdă şi putregai al lui N. Xenopol,văzut ca „roman realist”, Duduca Mamuca, deşi nuvelă,e tratată ca un „romanţ novator”, iar Catastihul amoruluişi La gura sobei, cu autor nesigur, un roman „postmo-dernist înainte de vreme”, deoarece ar marca „o altăconştiinţă estetică” în epocă. Romanele tratate aici deautor beneficiază de analize amănunţite, în aşa fel încât

Ion Pop sintetizează virtuţile creatoare ale unei în-tregi generaţii, a propriei sale generaţii, căreia i-a con-sacrat pagini de maximă acuitate, vizibile în cărţile salede critică, onorate cu numeroase premii. În ele şi-auaflat locul aproape toţi tinerii poeţi afirmaţi în ultimeledecenii, în evaluări greu de ignorat, din care nu lipseşteo binevoitoare tandreţe, câteodată fraternă, alteori depater înţelegător, exigent cu delicateţe, rareori astuţios.Pentru Ion Pop, cei despre care scrie sunt prietenii săi,indiferent de vârstă, aprecierea operei se formuleazăcordial, cu o „cuminţenie” animată de adevăr. Critica luiIon Pop evită platitudinea, nu este deloc conflictuală sauvulgar polemică, dar nici ezitantă, ea este consecventdeschisă convieţuirii, dialogului cooperant. A scris câ-teva zeci de volume, în care întâlnim opinii ferme, ex-primate cu insistenţa unui spirit decis să apere valorile

literaturii. Exemplul concludent este cartea, de fapt căr-ţile despre avangardism elaborate cu înverşunare te-nace, obsesivă, uneori provocatoare, despre o realitateliterară modernă, insuficient aprofundată, cu originea înspaţiul românesc. Temă incitantă, avangardismul ocupăîn ansamblul operei lui Ion Pop un spaţiu privilegiat ex-primat în studii, articole, monografii, conferinţe etc., în-cepând cu Avangardismul poetic românesc (1969),reluat în 2000, la care se adaugă scrieri complementaredespre Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu,Saşa Pană, Ştefan Roll, Gelu Naum. În 1984 apare înfranceză masiva colaborare la Les avant-gardes litté-raires au XX-a siècle.

Domeniul predilect al criticului Ion Pop este poezia.El însuşi poet de resurse elegiace (v. Elegii în ofen-sivă), cu evocări ale dramelor lăuntrice, dar şi cu por-trete emblematice din trecutul nostru, precumexcepţionalul poem inspirat de figura legendară a lui In-ochentie Micu-Klein, Ion Pop a făcut, printr-un transferorganic trecerea la interpretarea discursului liric aparţi-nător altor talente Poezia unei generaţii (1973) consti-tuie „piatra de hotar” a unei vocaţii cultivate neîntreruptpână astăzi. Constelaţia de poeţi tineri, analizată nu fărăun justificat entuziasm juvenil în urmă cu atâtea decenii,este urmărită, ulterior, în devenirea ei intrinsecă, în pre-feţe, studii autonome, sinteze de referinţă, cu o solida-ritate confină de mare supleţe intelectuală. Lui NichitaStănescu, membru etalon al generaţiei, i se dedică omonografie. Spaţiul de investigaţie a liricii româneşti seextinde şi se diversifică substanţial în Jocul poeziei

scriitori din Cluj


cititorul să poată fi convins că opera recomandată re-prezintă cu adevărat o treaptă bine definită în drumulevolutiv al romanului românesc.

Aş dori să fac, în spaţiul puţin care mi-a rămas, câ-teva precizări privind contribuţia mea la cunoaşterea în-ceputurilor romanului românesc. Pornesc de la faptulcă în mai multe articole, publicate prin anii 70, am oferitcel mai complet tablou al evoluţiei romanului românescdin Transilvania, ca apoi să semnalez un roman impor-tant, uitat şi neglijat de toţi aceşti pionieri ai comenta-riului despre roman. E vorba de romanul MonştriiBucureştilor din 1888, aparţinând lui I.G. Valerianu, avo-cat din Bucureşti, care făcea parte, la fel ca Eminescu,din societatea „Carpaţii”, o societate care îşi propuneasă militeze pentru emanciparea ţării de sub influenţelestrăine, făcând din Cuza un port-drapel. Romanul atacăpe grecii stăpânitori ai moşiilor mănăstireşti, dar şi pealţi străini care storc şi jefuiesc ţara. Romanul acesta

se cuvenea neapărat tratat într-o rubrică separată, la felcum am socotit că merită o atenţie specială romanul luiConst.I.A. Nottara, Suflete obosite, retipărit de mine în1999 la editura Galaxia, într-o colecţie specială, numită„Un secol de roman”. O nouă ediţie a cunoscut în 2000şi romanul lui Ion Pop Florentin, Avram Iancu, regeleCarpaţilor, pe care l-am postfaţat, roman ce putea fi tra-tat sub sigla „Un roman al prefigurării unităţii naţionale”.Toate aceste trei romane aduse de noi în discuţie ar fiputut beneficia de tratări speciale, alături de acela al luiI.C. Drăgescu, Nopţile carpatine sau Istoria martirilor li-bertăţii (1867), dovedind prin aceasta că şi în Transil-vania romanul, ca specie nouă, s-a bucurat de realăapreciere (a se vedea şi romanele lui Iosif Vulcan). Or,prin opţiunile făcute de autor, Transilvania este completlăsată pe dinafară, ceea ce nu corespunde realităţii is-torice de dezvoltare a romanului.

Vasile Fanache*

JOCURILE CRITICULUI

* S-a născut la 5 aprilie 1934, comuna Ghirdoveni, judeţulDâmboviţa. Critic literar, eseist, traducător. A debutat cu unarticol de critică literară în „Steaua” (1958). Volume apărute:Poezia lui Mihai Beniuc (1972), Revista Gând românesc şiepoca sa literară (1973), Întâlniri. Critică şi istorie literară(1976), Caragiale (1984; 1997), Eseuri despre vârstele poe-ziei (1990), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994;2000), Lecturi sub vremi (2000), Bacovia în zece poeme(2002), Chipuri tăcute ale veşniciei în lirica lui L. Blaga (2003).Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj pentru Caragiale(1997).

Premiul Festivalului Internaţional „L. Blaga” pentru exe-geză blagiană (2003). Membru al Uniunii Scriitorilor din anul1972.

scriitori din Cluj


(1985). Volumul cuprinde numele unor mari reprezen-tanţi din perioada interbelică, Bacovia, Minulescu,Adrian Maniu, Arghezi, Emil Botta, Radu Stanca şi non-conformiştii Geo Dumitrescu, Constantin Tonegaru şiDimitrie Stelaru. Jocul poeziei se remarcă prin ideilenovatoare, de nivelul unei adevărate doctrine, stimulatede conceptul ludicului. Poezia este asimilată cu un jocimaginar, în care fantezia se manifestă liber, într-un nes-fârşit număr de ipostaze, de „măşti”, cum le numeştecriticul. Lumea imaginară e un joc, poetul unui homo lu-dens. El îşi angajează spiritul creator în jocul lumii, de-vine la rându-i jucător, producând propria sa lume, ununivers liric care îi aparţine integral. În raport cu lumeadată, lumea universului creată de poet reflectă un „jocsecund”, cum ar spune Ion Barbu: „Coeficientul de se-cund, acordat propriului joc implică recunoaşterea unuijoc prim la care se raportează poetul şi din care derivă,corectându-l şi „purificându-l: Jocul poeziei” (p. 117). Ju-cător şi creator de lumi imaginare, sunt cele două atri-bute ale poetului. Însuşirile sale îl diferenţiază desemeni prin puterea imaginaţiei şi forţa autocontempla-ţiei, într-un spectacol al căutării de sine, capabil să-i pro-fileze măsura talentului. Folosind celebra sintagmă a luiNietzsche, esenţială este voinţa de putere, în cazul defaţă de putere imaginară a poetului, implicată în

diversitatea şi profunzimea universului său estetic.Se petrece un joc tensionat, care intră în dialog cu joculoriginar al lumii, traversat de interogaţii fără răspuns şienigme insurmontabile: „Cel care îşi joacă existenţa îşitrăieşte cu egală intensitate iluzia victoriei ca şi destră-marea ei” (Jocul poeziei, p. 176). Ca o concluzie ge-nerală asupra acestui volum de certă densitate esteideea că poeţii creează „abandonându-se jocului pur alinvenţiei şi fac din spaţiul textual un domeniu al dispo-nibilităţii infinite de metamorfozări ale verbului” (idem,p. 285).

Virtuţi de interpret superior al actului poetic le regă-sim în cartea anterioară celei la care m-am referit, Lu-cian Blaga – universul liric (1981), un eseu dintre celemai reuşite din câte s-au scris despre marele poet. Re-flecţiile critice sunt exprimate metodic şi argumentatecu erudiţia unui familiarizat cu teoriile actuale privitoarela avatarurile discursului liric. Cele trei secţiuni ale vo-lumului, Ipostazele eului, Figurile spaţiului, Mythosşi logos, se impun prin fineţea analitică, mai ales ul-tima, care urmăreşte traiectul poetic blagian, reprezen-tând cheia înţelegerii estetice a creaţiei, de la cuvânt latăcere. După opinia noastră, două sunt cuvintele carepolarizează viziunea lui Blaga: misterul şi chipul. Primulse referă la nepătrunsul universului, marcat de tăcereacompactă, de aflat la capătul oricărei cunoaşteri. Al doi-lea cuvânt e chipul sub care se înfăţişează misterelelumii. Pentru că misterele, deşi tăcute, nu sunt vide, elese arată, sunt relevate în întruchipări ale firii, unele vi-zuale, dar nu numai, determinând stări de jubilaţie saude îndurerare, reflex al conştiinţei tragice. Lumea searată şi se ascunde concomitent, este o „mare poveste”cu final necunoscut. O strânsă relaţie se instituie întremister şi chip. Chipul dă „viaţă” tăcerii, o face percepti-bilă, însă nu se confundă cu imaginea creată de poet.

Diferenţa dintre chip şi imaginea poetică stă în faptul căchipul este de natură transcendentă în timp ce imagineapoetică este o invenţie omenească, individuală, produ-sul unui „joc” aleatoriu. Poetul investeşte în imagineacreată dorinţa de a se apropia de esenţa chipului, darde fiecare dată se izbeşte de zidul tăcerii. „Lumea e opecete” pusă peste chipurile existenţei. Cuvintele, oricâtde meşteşugite, se înfundă în zonele tainei, dincolo decare se întinde teritoriul tăcerii: „Despre ceea ce nu sepoate vorbi trebuie să taci” (Ludvig Wittenstein). Blagasugerează o subtilă relaţie între limbajul poetic, chip şităcere: „Limba ta deplină, stăpână peste taine şi lumină,e-aceea-n care ştii să taci” (Catren). Comunicareaadecvată a stărilor lirice se realizează prin chipurile lorsau prin ceea ce poetul numeşte adeseori făpturile re-velatorii: „Zăpada făpturii sale ţine loc de cuvânt” (Au-toportret). Ion Pop alătură tăcerea de „cântecul lumii orealitate transindividuală, prelungire a tăcerii originare”.Tăcând, poetul vorbeşte în realitate despre faptul că nuvrea să vorbească şi că numai un alt discurs, mai esen-ţial, ar vrea să fie rostit (Universul liric, p. 243). Un altdiscurs „mai esenţial” este furnizat tocmai de tăcutulchip al existenţei, din care poeţii, „copiii Tăi cei maialeşi”, creează propria lor lume: „O, Dumnezeule! CopiiiTăi, cei mai aleşi copiib/ Cu suflet rupt din strălucireaTab/ Ei nu trăiesc în lumea din Tine creatăb/ Ci în lu-meab/ Creată de ei înşişi” (Copiii). Este încercarea dea configura prin puterile omeneşti chipurile misterioaseale lumii.

Meritul important al lui Ion Pop constă în a fi de-monstrat distanţarea în poezia noastră modernă desentimentalismul emoţional, de patetismul desuet şioportunismul vocal, în favoarea unei poezii a fiinţei, ob-sedată de comunicarea cu absolutul. Poezia timpuluinostru parcurge o criză a limbajului, analizată de criticîn meandrele unui cu neîmpăcat cu sine, cutremurat despectrul morţii, ameninţat de teroarea istoriei şi nevoitsă accepte resemnat scufundarea în transcendenţamută. Ansamblul jocurilor critice ale lui Ion Pop atestăamplitudinea şi complexitatea comentariilor, nu o datăcontroversate când se discută valoarea literaturii. Laşapte decenii de viaţă, Ion Pop emană o tinereţe cuce-ritoare. Din jocurile sale s-a născut o construcţie criticăimpresionantă, într-o arhitectură coerentă, convingă-toare şi stimulativă. Pe bună dreptate, pentru mulţi IonPop este Le Maître.

scriitori din Cluj


Spre deosebire de alte scrieri ale lui Constantin VirgilGheorghiu, cu un pronunţat angajament religios, ViaţaPatriarhului Athenagoras1 este o abordare poetică, detip eseistic, a orizonturilor fiinţiale ale creştinismului, înspeţă ale ortodoxiei, având în centru (erou şi pretext de-opotrivă) pe Patriarhul ecumenic al Constantinopolului,Athenagoras, cel de al 268-lea „urmaş al lui Andrei”,care s-a întâlnit în ziua de 6 ianuarie 1964, pe MunteleMăslinilor, cu cel de la 264-lea „urmaş al lui Petru”,Papa Paul al VI-lea, şi „s-au îmbrăţişat. Ca fraţii. Fraţidupă trup. Fraţi ai martiriului. Fraţi în Duhul Sfânt. Fraţica întemeietori de Biserică”, realizând astfel, după rup-tura din 15 iulie 1054, „prin întâlnirea lor”, „unirea trupu-lui lui Hristos”, putându-se spune, astfel, că „unireaBisericii lui Hristos care este în Occident cu cea careeste în Orient e realizată în ziua Epifaniei din 1964”, darîntrebarea esenţială: „când, cum şi în ce mod se va des-ăvârşi, va fi definitivă Unirea trupului lui Hristos, a Bise-ricii”, „când se va face Unirea Bisericii?”, rămâneoarecum deschisă, cel puţin pentru cei ce văd înaceasta o chestiune administrativă, o semnare proto-colară de acte etc. La această întrebare caută Constan-tin Virgil Gheorghiu răspunsul tranşant, în întreaga sacarte ce se încheie atât de semnificativ cu înţelegereasemnificaţiei ideatice a întâlnirii şi conlucrării celor doiCapi ai Bisericilor din Occident şi din Orient: „Unireaîntre catolici şi ortodocşi nu înseamnă nivelare, unifor-mizare. Unirea înseamnă din contră îmbogăţire prin di-

ferenţă (...) Biserica este plenitudinea şi extensiunea în-trupării. Ea este un trup viu alcătuit din celule care auforma diferitelor organe, fiind totuşi la fel. Dacă se în-cearcă să se facă din Unire o chestiune politică, un faptistoric, social, acest lucru este fals. Biserica este vie. Caun organism, alcătuit din diversităţi (...) Urmaşii Sfântu-lui Petru au creat civilizaţia occidentală, care este mi-nunea lumii (...) Andrei şi urmaşii săi au creat Bisericalui Hristos în orient, pe credinţa trăită, incandescentă,totală (...) Andrei şi Petru au fost fraţi, sunt şi vor rămânefraţi, iar Biserica întemeiată de ei este Una şi aceeaşi”.Eseul dedicat istoriei acestei unităţi a Bisericii lui Hris-tos, a marii dezbinări, după o mie de ani de fiinţare, şiapoi o altă mie de ani de călătorie în timp, în istoria su-biacentă a năzuinţelor de unificare într-o unitate, de -sigur simbolică, aşa cum este în fapt Biserica, trupulscindat al Mântuitorului („Trupul lui Hristos este tăiat îndouă bucăţi vii, care sângerează”, „această nouă şi te-ribilă patimă durează de nouă sute de ani”, dar „rupturapropriului Său trup în două este un act voluntar al luiHristos. Întocmai ca prima pătimire. Şi de această datăpentru a ne învăţa să ne iubim şi să trăim ca fraţi, atâtcât vom fi pe pământ. Să trăim pe pământ în armonie”),este una dintre cele mai frumoase pagini de interpretareale acestei odisei creştine, prin timp şi prin timpuri, căcipe Constantin Virgil Gheorghiu nu-l interesează cauzelepolitice conflictuale din acel moment, ale mai marilorlumii eclesiastice sau mirene, ci oferă o cu totul semni-ficativă şi profundă demonstraţie poetică („Vorbiţi ca unpoet, părinte Virgil – i se adresează Patriarhul – Tot-deauna ca un poet”. Iar răspunsul vine pe măsură, înaceeaşi notă: „Eu nu fac decât să constat lucrurile aşacum sunt ele în realitate. Aşa cum au fost făcute deDumnezeu. Iar dacă sunt pline de poezie este pentrucă Dumnezeu le-a făcut aşa.”), văzând totul în esenţareligioasă a faptelor şi a relaţiei dintre ele, aşa cum în-suşi Hristos dorea să-i înveţe pe oameni. ConstantinVirgil Gheorghiu îşi susţine discursul eseistic pe un ima -ginar religios al reprezentării structurale a istoriei sen-sului creştinătăţii, întrupat în protagoniştii ei pământeni.Astfel, totul se leagă, de la prima reacţie a celor doi fraţi,Andrei şi Petru, care au recunoscut între primii în Iisuspe Mesia. Andrei, care era ucenicul lui Ioan Botezătorul,cel ce văzându-l pe Iisus trecând „le-a zis ucenicilor săi:<Iată Mielul lui Dumnezeu>”, „după ce a petrecut o ziîn compania lui Hristos a ajuns la fratele său SimonPetru şi i-a zis: <L-am găsit pe Mesia>. Petru l-a însoţitpe fratele său Andrei. Şi după ce l-a privit pe Hristos,Petru l-a recunoscut, pe El, de asemenea, pe Mesia”

Constantin Cubleşan*

O HERMENEUTICĂ A ORTODOXIEIVIAŢA PATRIARHULUI ATHERNAGORAS

(Constantin Virgil Gheorghiu)

* S-a născut la 16 mai 1939 în Cluj. Scriitor polivalent(poet, prozator, dramaturg, critic şi istoric literar). Volume decritică şi istorie literară (selectiv): Miniaturi critice (1968),Teatrul – Istorie şi actualitate (1978), Eminescu în conştiinţacritică (1984), Eminescu în perspectivă critică (1997), Roman-cierul Rebreanu (2001), Clasici şi moderni (2003), Din Man-sarda lui Cioran (2007), Lucian Blaga, dramaturgul (2010), Înjurul începuturilor romanului românesc (2010). Volume deproză (selectiv): Clopotele de apă (1970), Aproape de curcu-beu (1972), Licheni (1974), Un gotic târziu (1975), Umbra ul-milor tineri (1977), Viaţa şi încă o zi (1980), PensiuneaMargareta (1982), Omul în colivie (2010). Volume de poezie:În oglinzile timpului (1997), Alfabetul glumeţ (1997), Meridianelirice (1998), Absent din Agora (2001). Este distins cu maimulte premii literare şi distincţii culturale. Între acestea: Me-dalia jubiliară „M. Eminescu” (2000), Medalia „Meritul Cultural”(2004).

1 Constantin Virgil Gheorghiu, Viaţa Patriarhului Athena-goras. Traducere din limba franceză de Moldovan Cristian-Dumitru. Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009. Dupăoriginalul: La vie du Patriarche Athenagoras, Plon (Partis),1969

scriitori din Cluj


(Relatarea acestor fapte o face Ioan în Evanghelia sa).Dar, cei doi fraţi nu semănau deloc unul cu altul. Petruera „un om ordonat, serios, organizat”, în vreme ce An-drei era „boem, poet şi visător”. Văzându-l pe Hristos,era „prima dată în viaţa lor când cei doi fraţi, Andrei şiPetru, erau de acord”. Şi aşa au rămas pentru tot-deauna în privinţa credinţei. Însă ca oameni ei au rămaspe mai departe cu totul deosebiţi. Când, la Rusalii,Petru şi Andrei „au primit cu cei doisprezece flăcărileSfântului Duh, coborâte din cer sub forma limbilor defoc”, flacăra ce a coborât pe capetele lor era una şiaceeaşi, egală pentru toţi. Însă, pornind în lume sprepropovăduirea învăţăturii Dumnezeieşti, cei doi fraţi„şi-au întors spatele” şi au luat-o „pe drumuri opuse”,„spre Ierusalimul de Sus. Părăsind Ierusalimul pămân-tesc”. Petru, plecând spre occident, s-a stabilit la Romaunde „a organizat biserica pe care o crease cu ajutorulaceluiaşi simţ practic”, predicând Evanghelia „în capi-tala lumii”, vorbind „lumii întregi”. Fratele său de sânge,Andrei, a plecat în orient, „în direcţie opusă“, îndrep-tându-se „spre deşert”, preferând să traverseze câmpu-rile şi vorbind „sălbaticilor, canibalilor, analfabeţilor”, maiîntâi ducând Evanghelia la sciţi, apoi a evanghelizatEpirul, apoi Ahaia, în Capadocia, Galatia şi Bytinia, Tes-salia, apoi în Bizanţ, unde l-a hirotonit însuşi ca episcoppe Stahis, primul episcop al Constantinopolului; cre-dinţa creştină a fost elaborată aici, în dioceza înteme-iată de Sfântul Andrei (...) au ieşit cei mai divini doctoriai bisericii, părinţii capadocieni, Sfântul Vasile, SfântulGrigore de Nazians, Sfântul Grigore de Nyssa. La Con-stantinopol a predicat Sfântul Ioan Gură de Aur”. În Oc-cident, Biserica întemeiată de Sfântul Petru purtaasemenea „amprenta întemeietorului ei, admirabilul or-ganizator şi bun lucrător”, cum a fost el. Astfel, în timp,„cu fiecare generaţie, diferenţele între cei doi fraţi s-auaccentuat (...) Căci mergeau în direcţii opuse. Spate înspate, urmaşii lui Petru mergeau înaintând din ce în cemai mult spre Apus. Şi urmaşii Sfântului Andrei din ceîn ce mai mult spre Răsărit. După 1000 de ani de dru-muri, exact la 15 iulie 1054, întorcându-se unii către alţii,urmaşii lui Petru la Roma şi urmaşii lui Andrei la Con-stantinopol, nu s-au mai recunoscut. Erau prea diferiţi.Ei s-au separat prin vorbe grele”, însă „şi-au continuatfiecare drumul său. Conduşi de Sfântul Duh. Tot drept(...) În două milenii, de mers în direcţii opuse, al 268-leasuccesor al Sfântului Andrei, Sanctitatea Sa patriarhulecumenic Athenagoras, a ajuns la locul de plecare. PeMuntele Măslinilor. La Ierusalim. Pe locul de unde a ple-cat Sfântul Andrei. După Rusalii. Căci pământul e ro-tund şi cel care merge tot drept, soseşte – cu certitudine– la punctul de plecare. Şi al 264-lea succesor al Sfân-tului Petru, Sanctitatea Sa papa Paul al VI-lea a ajuns,de asemenea, pe locul de unde a plecat acum 2000 deani Sfântul Petru, la Ierusalim. Pe Muntele Măslinilor.La punctul de plecare” şi „S-au îmbrăţişat. Ca fraţii. Fraţidupă trup. Fraţi ai martiriului. Fraţi în Duhul Sânt. Fraţica întemeietori de biserici (...) Important este că nici An-drei, nici Petru nu au greşit drumul. Şi faptul că au urmatSfântul Duh (...) dacă suntem credincioşi lui Dumnezeuşi dacă mergem drept, suntem întotdeauna pe calea

cea bună. Şi sfârşim prin a ne întâlni. Suntem fraţi chiardacă suntem diferiţi (...) Hristos a lăsat trupul său să fiesfâşiat, împărţit, pe pământ, vreme de nouă secole, toc-mai pentru a ne arăta acest lucru”.

Tălmăcirea lui Constantin Virgil Gheorghiu este fru-moasă ca un basm şi plină de înţelepciune ca o para-bolă, nu mai puţin plină de adevăr ca orice istorieîmplinită. Dar viziunea aceasta e una poetică („Dumne-zeu v-a făcut poet – îi spune Patriarhul Athenagoras,ascultându-l de fiecare dată – filozof, povestitor. Şi sun-teţi preot”). Scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu oferăastfel o carte hermeneutică, de eseuri pe teme creştine,carte hagiografică, arătând occidentului catolic taineledreptei credinţe ale ortodoxiei.

Biografia ce o scrie patriarhului ecumenic al Con-stantinopolului, Athenagoras, este una atipică. În sensulcă autorul ei urmează firul vieţii acestuia, de la naştereşi până la momentul întâlnirii lor, în anii ’60, când Con-stantin Virgil Gheorghiu îi solicitase îngăduinţa de a-i fibiograf, însă acest fir se alcătuieşte dintr-o suită deeseuri de o elevată poeticitate, cu mare încărcătură me-taforică, tratând marile şi fundamentalele sensuri reli-gioase ale înţelegerii ortodoxe a creştinismului. Scrisăîntr-o lejeră expunere literară, ea este, fără îndoială, ocarte dedicată cititorilor occidentali (şi nu doar lor, fi-reşte), ca un îndreptar teologic ortodox, într-un adevăratdemers hermeneutic, fără a fi însă, măcar o clipă, rigidca un tratat ştiinţific sau ca o teză doctrinară, şi nici lă-sându-se furat autorul de tentativa unei fantazări în spi-rit laic, pe coordonatele unei vieţi purtătoare de însemneale sfinţeniei. E o carte literară în cel mai bun înţeles alcuvântului, în care autorul este, pe rând sau deodată,

scriitori din Cluj


reporter şi istoriograf, teolog şi poet, evocator al unorfapte de legendă sau descriptor al unor tehnici de prac-tică bisericească curentă. Mereu având o înţelegere afaptelor realităţii, proiectate pe haloul miturilor reli-gioase, pe orizonturile cosmice ale lumii create de Dum-nezeul universal. Frapant este, bunăoară, eseul în caresunt explicate sensurile îndeletnicirii pastorale, locul şirolul păstorului în lume – în lumea de ieri şi în lumea hi-percivilizată de azi: „păstorii sunt superiori celorlalţi oa-meni, pentru că sunt purificaţi prin însingurare(anacho rese) şi trăind departe de mulţime în linişte şităcere (hesychia)”. Preoţii sunt păstorii ce se îngrijescde curăţenia sufletească a oamenilor din preajma lor.Şi aici nu mai e vorba de „meseria de păstor în sens uti-litar”, meserie care „nu mai există în nici o ţară civili-zată”, ea fiind pe cale de dispariţie, ca atâtea altemeserii tradiţionale. Observaţia îi prilejuieşte lui Con-stantin Virgil Gheorghiu să vorbească despre condiţiaomului occidental care „părăsind eul său interior, tră-ieşte în exterior. Pierdut în mulţime. Sinele, viaţa sa in-timă sunt desfiinţate (...) Viaţa omului într-o lumeoccidentală este un permanent spectacol. Omul este unspectator. Şi când e spectator trăieşte cu ceea ce estepe scenă, nu cu viaţa sa (...) Renunţăm să fim pur şisimplu oameni şi devenim lucruri. Unităţi. Un corp hibridnumit masă-umană”. Alteori, plecat tot de la observaţiaatentă a realităţilor vieţii spirituale actuale, devine pole-mist sagace: „Aberaţia timpurilor prezente, ale acestuitragic şi sublim secol XX este că monahii şi prelaţii vorsă slujească sub mai multe uniforme, sub pretextul dea face lucrare în istorie sau în muncă socială. Şi astanu este posibil (...) Cel ce slujeşte pe Dumnezeu, slu-jeşte totul (...) A părăsi armata lui Dumnezeu, sub pre-textul că vor sluji mai bine societatea umană, este oaberaţie, o trădare (...) a părăsi pe Dumnezeu pentru ane pune în serviciul unui conducător, de regat, de repu-blică sau de partid pământesc este o cădere teribilă şiproastă”.

Cele mai frumoase pagini eseistice sunt cele herme-neutice. Constantin Virgil Gheorghiu explică tuturor ceeste, ce trebuie să fie un monah, ce semnifică hainamonahală, ce sunt Rusaliile, ce este Sfântul şi MareleMir şi cum se prepară el, care este sensul postului saual Bobotezei, care sunt detaliile Liturghiei şi semnifica-ţiile lor etc., etc., dar mai înainte de toate ce sunt creş-tinii care se numesc ortodocşi. E astfel monografiaaceasta consacrată patriarhului ecumenic Athenagoraso carte despre ortodoxie, despre dreapta credinţă înDumnezeu.

Cu totul aparte sunt paginile descriptive ale ţinuturi-lor de baştină ale patriarhului, undeva în munţii ce suntîn cer şi fac parte dintr-o istorie tragică – aici pe pământ– a unor popoare creştine sub opresiunea otomană.Despre aceasta vorbeşte şi atunci când evocă, poeticîn primul rând, deci cu verbul tragic al marilor poeţi an-tici, cucerirea Constantinopolului de către turci, cu ma-sacrarea creştinilor, cu minunea deschiderii ziduluicatedralei Sfânta Sofia, în care au intrat practic, în acelmoment, slujitorii la altar, pentru a păstra acolo, în tainatăcerii lor zidite, creştinătatea fiinţei bisericii orientale.

Ş.a.m.d.Constantin Virgil Gheorghiu este şi un înzestrat por-

tretist, având abilitatea lucrului filigranat, atent fiind ladetalii şi ştiind a pune lumina pe trăsăturile ce definesco personalitate, un caracter, o icoană: „Îl privesc pe pa-triarhul Athenagoras. E în faţa mea. La mai puţin de unpas distanţă. Eu măsor un metru şi optzeci şi doi decentimetri. Dar în faţa lui sunt mic ca un pitic. El e mare.Foarte mare. Se ţine drept. Ca brazii. Îşi fixează ochiiasupra mea ca nişte proiectoare. Patriarhul Athenago-ras are o barbă albă, care îi coboară mai jos de centură.O barbă mai albă decât marmura statuilor. Mai albădecât zăpada. Barba sa curge de pe capul său exactcum gheţarii curg de pe piscurile montane acoperite dezăpezile permanente. Cu siguranţă el nu are mai multde doi metri înălţime. Dar dă impresia că este incompa-rabil mai amare. Pare să provină direct din cărţile ilus-trate ale Vechiului Testament. Are înălţimea marilorprofeţi. Are înălţimea lui Moise. Exact ca Moise înălţatîn marmură de către Michelangelo. E mare precumAvraam şi precum Melchisedec (...) El este deasupralucrurilor şi timpului (...) El are înălţimea morală careanulează toate mărimile spaţiale.”

Cartea e bogată şi în relatări reportericeşti, atuncicând împrejurările i-o cer lui Constantin Virgil Gheor-ghiu. Prezentarea localităţii de baştină a patriarhului, cuîntreaga ambianţă montană, pare mai curând un peisajdesprins din mitologiile olimpiene („Este un mic sat si-tuat în Nordul Greciei, în Epir. La câţiva kilometri de Al-bania, ţara Munţilor. Terra Plana este un sat la fel denecunoscut precum era Nazaretul înainte de naşterealui Hristos /.../ Pământul pietros este peste tot anevoios,abrupt, înclinat, oblic, chiar vertical. Pretutindeni nu suntdecât prăpăstii şi vârfuri. Piscuri şi genuni. Vârfuri şirâpe. Nimic neted. Nimic orizontal /.../ Norii acoperă pri-veliştea pământului. A văii. Nu se vede pământul. Sevede doar câmpia albastră a cerului. Aceasta se vededin toate părţile. Cerul, aici, este ca o stepă albastră şilocuitorii din Terra Plana trăiesc efectiv pe stâncile lorabrupte în mijlocul unei stepe de azur. Acolo se trăieşteîn cer”); descrierea aceasta are fiorul unei implicări di-recte, sentimentale şi spirituale în dimensionalitateaperspectivelor de abordare geografică şi istorică deopo-trivă („În această ţară răstignită pe patru State, locuitoriifiecăruia dintre acestea îşi păstrează caracterul. Acoloexistă o multitudine de rase, de naţiuni, de popoare.Sunt în Macedonia la ora actuală, pe înălţimi, sate alecăror locuitori coboară direct din preistorie. Peste tot înrest au dispărut /.../ Acolo se găsesc sate ale căror lo-cuitori sunt descendenţi ai pelascilor, ai romanilor, aicelţilor, ai moloşilor, ai goţilor, ai fenicienilor... Macedo-nia şi Epirul sunt un muzeu viu”).

Altfel, în tonalităţi diametral opuse, înregistreazăscriitorul periferia mizeră a oraşului în care administraţiaturcă, musulmană, ţine să marginalizeze reşedinţa pa-triarhală creştină. Se degajă din relatarea lui ConstantinVirgil Gheorghiu mâhnire şi dezamăgire, uimire şi re-voltă ca într-un denunţ protestatar, obiectiv: „Calea careduce către reşedinţa patriarhală din Fanar merge de-alungul râului din Cornul de Aur. Nu este un drum. Mai

poesis


puţin chiar decât un drum de oraş. E o potecă. Cu găurimari pline de murdării şi de noroi. O potecă nepavată.Strâmtă. Întâlnim aici pietoni, căruţe trase de cai, mă-gari, oi, găini, porci... Există maşini – căci nu sunt altecăi de circulaţie – şi această potecă ţine loc de stradă/Se întâlnesc câini şi pisici. De o parte şi de alta suntcase vechi în ruină. Dar sunt ruine locuite. Chiar dacănu se văd nici uşi care se deschid, nici ferestre. Chiarsunt locuite. De către oameni veniţi din Anatolia şi dinfundul Asiei... Şi care locuiesc aici sub ruine. Pereţii mi-lenari de piatră, de lemn, din cărămidă sunt ca şi cada-vrele în descompunere. Tot cartierul este putrezit, îndescompunere. Se aşteaptă să devină pulbere. Şirurileclădirilor în ruină care mărginesc străzile seamănă cumumii în zdrenţe, pe care cineva le-a spânzurat de-alungul străzilor. Toţi oamenii pe care îi întâlneşti sea-mănă cu cerşetorii. Cu infirmii. Cu bolnavii. Cu bărbaţişi femei şi copii care suferă de aceeaşi lepră, deaceeaşi boală, la fel ca pereţii în ruină. Au aceeaşi cu-loare. Acelaşi aspect. Este Fanarul. Dacă am intra în le-prozeria Evului Mediu, spectacolul n-ar fi mai trist, nicimai dezolant (...) Nu a fost suficientă transformarea bi-sericilor în moschei şi a clopotniţelor în minarete. Nicisă se dea jos crucile. Nici să se distrugă bisericile. Nu

era decât o singură soluţie pentru a face să dispară am-prenta creştină: să fie lăsat oraşul să putrezească (...)– Săracul patriarh Athenagoras, zic eu, privind clădirea.Sediul său este o clădire asemănătoare cu un dispen-sar. Cu o infirmerie de uzină. Într-un târguşor pierdut înfundul ţării... O imensă uşă de lemn. O poartă pentruvehicule. De culoare sumbră (...) Nu se deschide nicio-dată. Sub bolta sa a fost spânzurat, îmbrăcat cu veş-mintele sale, cu omoforul său, în ziua de Paşte din1821, patriarhul ecumenic Grigorie al V-lea. Şi episcopiisăi, preoţii şi diaconii împreună-liturghisitori de aseme-nea. Doisprezece spânzuraţi. Uşa e închisă de atunci”.

Scrisă cu elocinţă şi rafinament stilistic, având o bo-gată încărcătură enciclopedică în privinţa creştinismuluiortodox, Viaţa patriarhului Athenagoras este un eseuerudit ce se aşază firesc – într-o filiaţie descendentă –alături de acel strălucit Pseudokynegeticos al lui Ale-xandru Odobescu, atât prin construcţia sa, ca suită decomentarii pe tema dată, cât şi prin proiecţia culturalăde o largă deschidere ideatică în universalitate. Creş-tin-ortodoxă de data aceasta. E una din cărţile pasio-nante, literar-religioase, ale lui Constantin VirgilGheorghiu, singulară în felul ei, şi de aceea referenţială,în literatura noastră actuală.

Motto: „Sunt douăzeci de ani şi încă unul... N-aş vrea niciunul să i-l dau minciunii...”

(N. Labiş, 3 dec. 1956)

La 70 de ani şi încă unulpotcoava coaptă-ncepe-ncet să cadăiar vinul putrezeşte trist în cadăpe când mă-năbuşă fierbând plămânul

măselăria s-a carbonizatam ochii goi ca două stinse parcepruncul plângând în mine se întoarceşi mă descoperă canonizat...

Tu pui răsadurile morţii-n spinirăsare-n urmă gheară-n altă ghearătu luptă-te-n lupoaica ta ursarăşi îmi presează oasele în crini –

la levitaţia dintâi de astă searăla 70 de ani şi încă-o vară...

11 mai 2011

Gheorghe Istrate

LA 70 DE ANI ŞI ÎNCĂ UNUL...În memoria MICHAELEI

poesis


(1)Mireasmă-a raiului avea lumina,Când patriarhi, hatmani, condotieri,Ca nişte sfinţi pogorâtori din cer,Nu-altarul preamăreau, ci pe Despina,Fi-i-ar norocul de voievodeasă!…S-au dus domnia pe-Argeşul în jos,De-au mai rămas din trupul vanitosPustia unei babe fără coasă…Prin frigul nopţii, umbra gheboşatăDin mănăstire se scufundă-n han,Mai bea, mai scotoceşte după-un banDe aur, până-aude, câteodată,

Cântări de îngeri morţi, ori, pe-ascunziş,Rugina toamnei scârţâie-n frunziş…

(2)Rugina toamnei scârţâie-n frunzişŞi tulburelu-aţâţă bucurieLa cheful preacinstind viţa-de-vieCu-o mahmureală fără ocoliş…„Spre multă-ocară, ce-aţi mai auzitDe-o Doamnă Chiajna, nu i-ar fi ruşine…”„Cu pagubă, feciorii-n ţări străinePe unul câte unul i-au turcit…”„Bre, la Paris trimeşi de padişah,În loc de-ospeţe-au baluri în palate…”„Credinţa-şi pierd prin locuri necurate,De-o pildă, merg la teatru, joacă şah…”

Neteama de păcate a muieriiPe toţi ne-a-nfricoşat…”, bârfesc boierii…

(3)„Pe toţi ne-a-nfricoşat…”, bârfesc boieriiÎn barbă, cu-ochii straşnici sub căciuli,De sus în jos pândind ca nişte uliDin ceruri peste cuiburile ţării,„…Ne-au speriat cea mai drăcoasă fată,Că prea era-Împăratul bântuitSă şi-o ridice cât mai strălucitÎmpărăteasă-n Praga lui bogată…Ieri Preda-avu noroc de nuntă mare,Păi d-aia-i zicem Floricioiu aziŞi-l bem cu tâmbălău şi facem hazDe câtă laudă prin lume are,

De când Florica s-a-nsoţit cu el,O pajură vânând un porumbel…”

(4)„O pajură vânând un porumbelPui lângă pui a-naripat în munte…”Fierbea-n Roxana inima, să-nfrunte

Mari ticăloşi pe-o lume de tembeli…„Nu proştii cu blazoane şi-minciuni,Ci-o boală m-au sluţit pe-un ochi cu-albeaţă,De-eram în noaptea nunţii-o cucuveaţăTârâtă în bătăi de-un căpcăun…Trimisă-acasă, în Fanarul drag,Pocită, chioară, când să-abdic, bătrână,Pe-un şoarece sărac l-am prins de mână,Dar mândru ca un zeu de-arhipelag,

Cuib nou de şoimi să născocim în soare,Spre bucurii cât mai lecuitoare…”

(5)Spre bucurii cât mai lecuitoare,Eşarfele de-Alep, asemeneUnei grădini de trandafiri pembè,Imaginează o îmbrăţişareDin creştet, umeri până la picioare…Cu-adânci, în ochi, lăstuni de Caucaz,Dansează Caterina din grumazŞi şolduri printre muzici foşnitoare,Apoi, felin, se-aşterne pe covoare,De-ar fi geloşi sultanii în seraiŞi hanii de-aur din Baccèsarai,Doar vodă-acrit se şterge de sudoare…

„Să pari, Vasilie, vânător cerchez,Dă-mi tâmplele să ţi le-ncondeiez!…”

(6)„Dă-mi tâmplele să ţi le-ncondeiez,Cum ştiu să meşterească numai draciiTurcoazele-n cercei!”…Răcnind, cazaciiSlăvesc mireasa cu obrajii frezŞi beau până se năruie din şei…Cobzari cu-alături caii de năvală,Cu tabacioc în saci, şi chiuială,Îi plâng şi-i cântă pe băieţii răi…Ruxanda-ascunde-n mânecă răvaşDe la hatman: „Câţi spini în stepă, druşteÎţi mai trimet, cu săbii pe vipuşte,Pentru-un guleai de zvăpăiaţi nuntaşi!…”

Pe mesele călcate-n cazacioc,Oraşul cântă azvârlit pe foc…

(7)Oraşul arde nezvârlit pe focSub soarele zăcut pe Dâmboviţa…De frică tremurând, sau frig, domniţaBălaşa-nchină-un fir de busuiocIcoanei, printre gânduri… „Simt mirosDe rai în cerul mângâierii Tale,Dar nu găsesc nici adevăr, nici cale,

Şerban Codrin

COROANĂ DE ÎMPODOBIT FRUNŢI DE DOAMNE ŞI DOMNIŢE CU FLORI DE AUR

poesis


Iar plânsul meu cu ramurile-n josE-o salcie pe-un râu îngenuncheat,Puhoi zbătut de-amărăciuni şi-ursită…În poartă-ţi dăruiesc, de necăjită, Oricâte aşteptări m-au săturat,

Mândrie, deznădejde, umilinţă,O viaţă cu bolţi mari de neputinţă…”

(8)O viaţă cu bolţi mari de neputinţă?…Mă-arată-oglinzile cu degetul:„…Acea Marie nu avu-ndestulNoroc, ci numai bună-ngăduinţă,Aşa că-o slugă de dragoni, prusacă,La gâtu-obez cu decoraţii şiIcoane în pervaze aurii,Ca-n pastorale zdrăngănind pe-o vacă,S-au uns în locul ei Împărăteasă…”Sărut obrazu-acelui Cantemir,Fie-omenit în vrednice-amintiri,Şi încă-aud: „…Erai cea mai frumoasă

Promisiune, însă-o lume reaN-au vrut lumină din lumină ta…”

(9)N-au vrut lumină din lumina taScrobitul prinţ în pudre şi mătăsuri,Ori inima i se acrise-n păsuri,Dezamăgiri şi drojdii: „…Ce-ochi aveaAnuţa, fără hal de-nsprâncenaţi,Iar sânii, o pereche-afurisită,De-i împărţea cu vrednicie mită,Ar fi stricat o lume de bărbaţi!…”În oboseala de bătrân posac,Se întrecea în feluri de batjocuri,Cu graţie dulci spurcăciuni pe-alocuri,Ba încă-adăuga un bobârnac

La zeflemeli de-o strâmbă frumuseţe,Să-şi lecuiască-agonica tristeţe…

(10)Să-şi lecuiască-agonica tristeţe,Doamna Zamfira are obiceiDe lasă-n voie degetele ei,Sau câte unul, să se tot răsfeţe,Cu plictiseli cuminţi şi lenevieÎn cartea cea mai nouă, trufandaDin Franţa-adusă de beizadea…Se-apleacă şi citeşte pe hârtie,Dar între-Abner, Ioad şi AtaliaO necăjeşte-un Jean Racine pletos,Ori crinii-o tulbură într-un mirosDe moarte, până-o-neacă tragedia,

Of, toacă după toacă, pe-nserat,Când clopote la Radu Vodă bat…

(11)Când clopote la Radu Vodă bat,De grasă şi pieptoasă rupe scaraTrăsurii şi-şi revarsă Mărioara

Dolofănia-ncinsă în halat,Dar zece boieroaice şi-un spătarAzi căftănit în slujbă-arhondiceascăÎi sar proptele, să nu-şi risipeascăHuiduma carnea ca la măcelar…Căzuţi din stele, astrologii-alegMinuni şi potriveli despre vodeasă:„Pe cât mai zdravănă, mai şolduroasă,O va-absorbi norocul pe de-a-ntreg

Şi după-o dulce ardere în floareVor fi-ntre roade unele-acrişoare…”

(12)„Vor fi-ntre roade unele-acrişoare,Aşa că sub cireşii pădureţiS-o las mi-e frică! -mi cântă-un şugubăţ,Închipuindu-se, printr-o-ngâmfare,Poet, ori se preface, cu-anevoie,În cea mai amărâtă turturea…”C-un snop de romaniţe, singurea,Se plimbă, în grădină, doamna Zoe:„Cum zaci în foişorul cu priveală,Ieri mi-aşteptai rădvanul, tremuri azi,Cu ochii după caii-n roşu-atlaz,Of, arunca-ţi-aş inima în boală,

Oricât ţi-o fi ciubucul de olmaz,Să mori de-alean, de ciudă şi necaz!…”

(13)„Să mori de-alean, de ciudă şi necaz,M-a blestemat drăcoaica din trăsură!…Prea nu-i mai vitregă blestemătură,Ori crestătură-a coasei pe grumaz,Decât să-mi jeluiască lăutariPe tobe-n cârdăşie cu ţambaleŞi lătrături de câini pe mahalaleCât mi-or fi-n iad metehnele de mari!…”…Acasă-ajuns pe-un dric, Măria-SaPoetu-mparte cailor bacşişuri,Aruncă-n uliţă cu mărunţişuri,Să-l bea dricarii, cobzele să-l bea,

Şi-Ecaterina, doamna încruntată,Trântind, spărgând, boceşte încă-o dată…

(14)Trântind, spărgând, boceşte încă-o datăŞi, furioasă pe-o zarnacadea,O smulge, o pisează-ntr-o chisea,Cu linguriţa, până, vinovată,Ori numai obosită, îşi coboarăPe clape-un deget, şi-saltul, de saten,Din valsuri ori nocturne de ChopinPaloarea albă-a lunii să răsară…Cu retezate-aripile , şoimiţaRepetă-acelaşi vers, în cerul ei,Mai în surdină, mai sărind scântei,Îl cântă, râde monoton Zoiţa,

Domniţa-amară-n zbor cu pianina:Mireasmă-a raiului avea lumina…

poesis


Viorel Savin

Cu câtă bucurie…!

disperate umbrele duşilor mei încearcă să mă pună cu lumea de acord.

cu gesturi din secolul trecutmamaîmi mângâie frunteatataîmi spune glume deocheate –

ca să aratecă totul e o porno-comèdie de puţine carate

bunicul Grigoreblestemă bunicul Ştefanmă îndeamnă la calmbădia Gică / fratele mamei /mă asigură că este foarte importantcumpăşeşti înspre moarte(bunica Albertinaîmi face semne să nu îl ascult

fiindcă bietula fost prea oropsit pe Pământ)

sora tatei / tanti Mariamignonă / ca un gogoşarîmbrăcată în roşu şi verderâde în hohoteşiîmi destăinuie:

„Dragul meu, află de la minecă este foartefoarte răuatunci când omulo duce foarte bine!”

le accept demersul– înţeleg neliniştea lor –mă liniştesc.mă adun.inspir adâncşiîn numele lor iert tot –

tot ce mi s-a făcut.

însăca de fiecare dată cândîmpăcat închid ochiio piatră vrăjmaşă străbateumbrele duşilor meişi mă loveşte în piept.

Doamne,cu câtă bucurie o ridic!...

Balada fiului neascultător

răzbunătoringinerul îşi prinse copilul de mânăîl duse în faţa stăpânului liveziişi zise:

„omul acesta ne-a datpe cânderam înfometaţimere necoapte – loveşte-l!”

şi copilul lovi

mulţumitinginerul îşi prinse copilul de mijlocîl duse în faţa crescătorului de viteşi zise:

„omul acestape când ne aflam în ploaiene-a dăruito locuinţă insalubră şi am răcit – loveşte-l!”

şi copilul lovi

mândru de cum l-a crescutinginerul îşi împinse copilulîn casa tămăduitorului de oamenişi zise:

„omul acestaţi-a umbrit copilăriaţinându-ţi ani îndelungimama bolnavă în viaţă – loveşte-l!”

dar fiulde data aceastanu mai lovi.

cu ochi însângeraţi de mânieinginerul îl prinse de gâtîl scoase în piaţăşi strigăca să fie auzit de mulţime:

„fiu trădătorte-am hrănit în vreme de foamete – dovadă:i-am plătit aspru celui care ne-a umilit!ţi-am procurat acoperiş la vreme de ploaie –dovadă e însăşi pedeapsa primită de cel caredemult / ne-a înjosit!...am cumpărat cu bani mulţizilele mamei talede la doctorul acesta / iar turefuzi să mă răzbuni!

ţi-am fost părinte bun şi-ţi sunt / înţelegcă recunoştinţaîţi este prea mare povară – loveşte-mă!...”

dar cel ce trebuiasă încheie tatălui său până la capătcontul cu lumearecidivă în neascultare şi tristîi răspunse:

„mi-e teamă tatăsă semăncu tine!”

poesis


Jungla

Am pătruns într-o junglăMiraculoasă, fructele împodobeauRamurile sălbatice,Dar erau otrăvite, În jur zburau umbre, Erau lilieci, erau oameni?Un liliac încerca să-mi scoată ochiul, Altul râdea stropindu-mă cu saliva sa verde.Din fructe ieşeau viermi roşcaţiCu dinţi ca briciul, Ce mult doream să-mi fac o grădină, Un loc de casă şi de odihnă, Dar jungla era de neînvins.M-am trezit, eram în altă junglă.

Nelinişte

Capul meu stă pe tavaPrivirilor voastre, Tâmplele îmi zvâcnescCa furtuna-n fereastră, Cum de nu pot muriDupă ce am scris un poem?Înalţ privirea, În jurul meu nu s-a schimbatNiciun semn, Nu mai pot nici ochiiSă-i închid, Lumina mă orbeşte, Sunt ca o frunzăÎn vid.

Frunzele moarte

Frunzele moarte se adună, se ard, Cărţile-s vechi, ochelarii s-au spart, Mâinile tremură, visu-i coşmar, Stai grănicer uitat la hotarŞi pasărea trece şi râde în zborŞi ochiul tău plânge interior.

Nu ştiu care

Din noi a scris această pagină, Lipsa de temei este inepuizabilă,Dorinţa de înţelegere împiedică –’Nţelegerea, dar şi lipsa dorinţeiDuce în aceeaşi ogradă.

Tineri şi ageri eram, Copacii gemeau sub vânt,Doi ochi în noapte, Ochii tăi, două buze, Buzele tale, sfârcuriRepezite de palmele mele flămânde, Ce mai puteam înţelege?Şi cine dorea?Noaptea cea lungă.

Ideile seamănă cu gâştele sălbatice, Cu ele vom străbate globul, Unui om îi trebuie o jumătate de veac, Nesocotind că viaţa este un vis. Crezi în Dumnezeu, prietene?Atunci să nu râzi decât de tine însuţi.Să-ţi biciui sufletul cu propriul râs.Ne aflăm într-un adăpost, la pândă.Am ieşit din deşert.Als-Ob, spune gâsca în zbor, Fără a şti cine-i Als,Cine-i Ob, de faptSuntem la vânătoare.

Boris Marian

poesis


Eseu -II-

Te văd... Apari cu-o teamă dezinvoltă,Mişcându-te fragilă,şi cu nerviiCa ai felinelor uşor rănite,Din ochi luându-şi zborul fluturi negri...

Pari o luxuriantă lighioanăCu formele totemice şi chipulUbicuu, ca al mai multor regnuri,În căutarea primei frumuseţi...

În mers, sinusoide şi elipse,Un joc de manechine volatileSe depărtează şi se împletescÎn tot atâtea indecise tu...

Acum, aici, te voi lega de crini,Vei respira în vatra gurii meleDe tot înviorată şi vibrândSă te deschid, să te descopăr ţie.

Papagaliţa

Din lumea ta armonică, Suzuki,Din lumea ta de umbre filosoafeAdusă-aici, doar printre porci şi scroafe,Rănită şi de veninoase muchii...

În lumea asta a tragicelor gafeUnde-mbrăcaţi în frac vezi şi păduchii,La gura-nfrigurată strângi genunchiiVăzând că-n juru-ţi, peste tot, doar jaf e.

Din lipsă de lumina ta, bolnavă,Îmi pari a fi cea mai umilă sclavă,În stare de un ultim sacrificiu...

Din colivia ta de nestemate,Pândindu-te cu colţi şi gheare viciul,Te voi salva... Hai, zboară-n libertate!

EpilogDoamnei S.M.

Prietenia noastră sentimentală,A fost ca o cafea luată-n doi,Pe un sloi,Într-o frumoasă ţară tropicală!

Eseu -III-

Joc de păpuşi al simţurilor noastre –Hârjoane de bizoni, căderi de păsări;Furtuni imploratoare, sufocateDe falsele culori arzând în aer...

Tot mai avid înţepeneşte lutul,Îngheaţă limfa ca un zer vulgar;Cu gesturi cataleptice zdrobimVitalele simboluri de-nceput...

Din nou cuţitul ni-l întoarcem singuriÎn plexul renunţărilor, secat...Sămânţa revenirii s-a-ntrupatÎn piatra unei alte galaxii...

Aici un abur tot mai greu se-nalţăDin fierul viitorului aprins,Iar lacrimi, azi zadarnice, se simtCum se întorc, umile, la origini.

Rupestră

Din prima picătură de sângea unui zeu –pasăre sau animal,s-a născutViaţa!

Ioan Mazilu Crângaşu

proză


Situat în Nordul Angliei, Scarborough este unul dinoraşele bine dezvoltate ale Britaniei. Centru port, el re-prezintă o atracţie nu doar turistică, prin spaţiile lui verzi,ci şi culturală, prin vechimea lui, civilizaţii istorice supra-punându-se, prin ruinele castelului, prin bisericile vechi.Oraşul se distinge şi prin mediul academic, datorită co-legiilor universitare.

Bătrânul spaţiu pe care se află ruinele castelului da-tează de aproximativ 2500 de ani „the earliest inhabi-tans we know about lived on the castel headland in theearly Iron Age, around 2500 years ago”.

Iniţial a fost aşezământ roman din care au rămasdoar câteva ruine, care pot fi admirate în faţa castelului.De asemenea, există în muzeul din Scarborough piese,artefacte, aparţinând perioadei romane. Legenda spunecă fundaţia Castelului Scarborough este legată de Vi-kings Thorgils Scarthi and Kormak în jurul anului 966.Perioada vikingă este foarte bine reprezentată înmuzeu, propunând ca vizibilitate piesele excavate înzonă.

Oraşul actual, dezvoltat, cu o economie şi o culturăbine definite, îşi are rădăcinile într-un târg fondat deHenry II, în jurul anului 1163. Pe una din colinele ora-şului se înalţă, tăiate de vântul puternic ce bate dinspreţărmul mării, castelul şi Biserica Sfânta Maria. Rămăşiţeale oraşului străvechi, din perioada romană, pot fi des-coperite cu uşurinţă.

Construcţia Castelului este realizată după planultipic al unei fortăreţe cu ieşire la mare, aşadar va aveabaricade, porţi,intrare-ieşire spre larg, staţia de semnal,platformă, apoi există aşezămintele construite şi recon-struite, în funcţie de regii stăpânitori.

Porţile, fortăreţele, aşezămintele, platformele suntdin piatră masivă, cu turnuri din loc în loc, ochiuri pentrua putea cuprinde întreaga vale a oraşului.

Castelul cunoaşte mai multe renovări, reconstrucţii,zone ale lui fiind puse în valoare în 1175 sau extin-zându-se prin noi clădiri gândite de Henry III, în 1243-1245. Din acest punct de vedere, fiecare poartă, fiecareturn îşi are istoria proprie. „It belongs across the countryin this period – for example in Walmer and Dover Castlein Kent – and testifies to Scarborough’s continued mili-tary importance. The building was much altered before1821 and a plan of this date shows that it was arrangedwith a parlour and kitchen on the ground floor.”

Staţia de semnal şi Capela aparţin perioadei ro-mane, cunoscând trei etape importante de ocupaţie.

Săpăturile au dat la iveală urme ale epocii fierului,piesele descoperite fiind datate în 800 şi 500 înainte deChristos. Perioada secolului patru, perioadă romană, oîntâlnim, aflăm despre ea, datorită uneltelor de scrisdescoperite în zonă, datorită uneltelor de lucru şi altorpiese de muzeu. Viaţa continuă fiind legată de perioadamedievală. Practic, pe ruinele romane se ridică noi clă-diri, consolidându-se fundaţiile vechi.

„The earliest chapel remains here have been datedto around the year AD 100 and are built over the foun-dations of the Roman tower. In the later Middle Agesthe chapel is known to have been associated with awell, but confusingly two wells now exist on the site.”

Castelul trece în stăpânire romană, vikingă şi pe-rioada regală. Unele construcţii ale perioadei romanesunt fondate de Theodosius ca replică la conspiraţia din367. Alte elemente istorice descoperite în zonă sunt atri-buite lui Magnus Maximus care se afla în Britania între383 şi 388.

Se pare că numele oraşului ar fi din perioada vi-kingă. „The name Scarborough probably derives fromOld Norse and means the stronghold of Skardi, or theman with the harpe lip.” În 1066, William cuceritorul, cuintenţia de a invada Anglia, atinge partea de nord aScarborough. Cronicile vorbesc despre acesta.

Castelul îşi redobândeşte identitatea fiind reconso-lidat de Henry II, la mijlocul secolului 12. E vorba despreperioada numită Royal Castle. Documentele dinaceastă perioadă pot fi admirate în muzeul din Scarbo-rough. Aceasta este partea istorică. Scarborough însăse defineşte şi prin modernitate, prin colegiile ce ţin deUniversitatea Hull, prin spaţiile verzi, prin străzile largi,prin diferitele parcuri arheologice, aparţinând perioade-lor istorice mai sus menţionate.

Istoria veche se împleteşte cu cea modernă, pentrucă Scarborough va trece prin războiul civil, va cunoaştediferite etape de invazii. „Scarborough’s defences werenever seriously tested until the English Civil War whenthe town was the scence of military activity. It was be-sieged for three weeks by parliamentary forces. Whenthe final assault came on 18 February 1645, the parlia-mentarians soon broke through to capture the town. ”

Oraşul constituie un plăcut loc în care să trăieşti,având o viaţă culturală şi ştiinţifică active, cu muzee,teatru, librării, institute şi colegii, vernisaje şi lansări decarte, galerii de artă, toate bine străjuite, din înălţimeacolinei, de bătrânul Castel Scarborough.

Lucia Dărămuş

CASTELUL DIN SCARBOROUGH

proză


Gheorghe Stroe

VACHERON CONSTANTIN

„DE CE NEAPĂRAT un Vacheron Constantin? Mo-delul din 1904, cu cifre romane şi secundar lateral înlocul cifrei IX, cu indicator pentru dată în partea opusăa cadranului este foarte rar. Dacă ţii neapărat şi îţi poţipermite, din epocă mai sunt şi alte mărci la fel de cele-bre, un Audermars Piguet sau un Patek Philippe.” „Nu,domnule, doar acel Vacheron Constantin, e o problemăde familie.” „Probabil, dar trebuie să ai în vedere şi pre-ţul... Îmi închipui că ai mai trecut şi pe la alţi ceasorni-cari.” „Într-adevăr, sunt ani de când caut, totuşi numi-am pierdut orice speranţă. Ştiu la ce vă gândiţi, însăproblema banilor nu se pune... Am căutat şi pe internet,deşi de la bun început am bănuit că şansele suntaproape nule, cei de vârsta dumneavoastră nu umblăcu computerul. Asta ca să pot spune că n-am trecut cuvederea nicio posibilitate... Nădejdea e tot pe la vechileceasornicării, atâtea câte au mai rămas.” „Aşa e, mairezistăm doar câţiva, dar nu s-ar zice că ceea ce facemacum are întotdeauna legătură cu meseria, ceasurile cuquartz ne-au omorât pe toţi... Mai micşorăm o brăţară,schimbăm o baterie, pentru că sunt destui care nu sepricep. Ba mi s-au adus la reparat şi bijuterii şi n-am re-fuzat, trebuie să trăiesc şi eu din ceva.” „Să ştii că amcăutat şi afară, în Austria, în Franţa, în Germania...Prima dată la Paris, deşi eram cu câţiva prieteni, nu m-ainteresat nimic, nici Domul Invalizilor, nici Champs Ely-sée, nici Sacré Coeur, în Montmartre eu căutam cea-sornicării vechi... Apoi am început să ies singur, şinumai cu maşina, era mai simplu să nu-i mai târăsc şipe alţii după mine, pentru că, oriunde mă duceam,aveam interesul meu. Mă descurcam foarte bine, vor-besc franceza, germana... La Salzburg, am găsit însfârşit un Vacheron Constantin 1904, dar defect. Amstat o lună în oraş, numai că ceasornicarul n-a reuşitsă-l repare, avea nevoie de nişte piese. M-a asigurat căse rezolvă, deja luase legătura cu cineva de la manu-factura din Geneva, era o chestiune de câteva luni.Ştiam şi eu că piesele pentru Vacheron Constantin sefac manual, deci mi s-a părut normal să aştept. I-amlăsat adresa din ţară şi numărul de telefon şi m-am în-tors la treburile de acasă. Din partea lui Her Billroth,nicio veste, deşi îmi promisese să mă ţină la curent...După vreun an, m-am dus din nou la Salzburg. N-ammai găsit ceasornicăria, între timp clădirea intrase în re-novare şi nu ştia nimeni ce se întâmplase cu bătrânulmeşter. Nu m-am dat bătut cu una cu două, am căutatîn oraş pe la toţi ceasornicarii, să aflu ceva, dar Her Bil-lroth parcă intrase în pământ... În vara aceea, la Metz,am fost la un pas să pun mâna pe ceas. Bătrânul orlo-gier cu atelier în spatele catedralei avusese un Vache-ron Constantin 1904, numai că îl vânduse în ajun. Dacă

eram acolo cu o zi mai devreme... N-a vrut cu niciunchip să-mi spună ceva despre cumpărător, m-a trimisla Gorze, o comună la vreo douăzeci de kilometri, la unprieten ceasornicar. Acolo nu m-au impresionat nicistrăzile şi nici clădiri medievale, nici catedrala de vreonouă sute de ani sau palat episcopal din secolul al şai-sprezecelea, aveam interesul meu, nu-mi ardea de alt -ceva. Am găsit numaidecât atelierul, undeva între hotelşi palatul lui Mazarin. Într-adevăr, ceasornicarul aveaun Vacheron Constantin 1904, însă nu-l vindea. Nu l-atentat nicio sumă, deşi am ajuns să-i fac o ofertă de-adreptul nebunească, rămâne în familie, a răspuns ho-tărât insistenţelor mele şi până la urmă a trebuit să re-nunţ. Altminteri era foarte vorbăreţ, mi-a povestit despreapeductul roman, despre statuia de pe coastă a unuisfânt care protejase cândva aşezarea de ciumă... Evi-dent, să-mi abată gândul de la ceas... Acesta a fost ul-timul Vacheron Constantin 1904 pe care l-am văzut,chiar dacă în anii ce au urmat am continuat să caut, laReims, la Epinal, la Saarbrucken, la Frieburg, la Linz,la Viena sau chiar la Geneva... În ţară, nu mai vorbesc.Cum auzeam de un ceasornicar de altădată, mă şiurcam în maşină. De dumneata am aflat ieri seară şi,să nu ajung prea târziu, cum am păţit-o la Metz, ammers toată noaptea şase sute de kilometri.” Bătrânulceasornicar se ridică şi se duse până la uşă. Privi încăo dată maşina parcată în faţă, un Porche Cayenne...„Nu mi-ai spus, reveni necunoscutul. Ai aşa ceva?”„Vezi dumneata, problema asta nu se rezolvă atât desimplu, e al naibii de complicată.” „Pot să înţeleg, nu enevoie de explicaţii, dar îmi închipui că n-o duci preagrozav, ai puţin de lucru, sunt convins că abia te între-ţii... Aşa că, oricît de greu ţi-ar fi să te desparţi de un Va-cheron Constantin 1904, e spre binele dumitale.Iartă-mă că ţi-o spun fără menajamente.”

Bătrânul ceasornicar rămase pe gânduri. Străinul nuinsistă pentru un răspuns imediat, deşi îşi ascundea cugreu nerăbdarea. „Vino mâine”, se decise în sfârşit bă-trânul ceasornicar. „De ce să lăsăm pe mâine, dacăputem să facem treaba asta astăzi?” „Înţelegi dum-neata”, încercă cel dintâi o lămurire, dar se opri. „Creziîntr-adevăr că ai?” „Ţi-aş spune să vii mâine dacă...”Atunci faţa necunoscutului se lumină. „Perfect. Mâineaduc şi banii.” „N-am zis cât. N-am vorbit de niciosumă.” „Preţul îl fac eu. Fii sigur c-o să-ţi convină... To-tuşi măcar spune-mi: funcţionează?” „Discutăm mâine,trebuie să ai încredere.” Şi cu aceasta bătrânul ceasor-nicar îl conduse până în stradă şi se opriră în faţa trep-telor de la intrarea în atelier. „Te desparţi greu de el, nu-iaşa?” rupse tăcerea necunoscutul cu o întrebare di-rectă, deşi propriu-zis nu i se dăduse un răspuns clar.

proză


„Eu nu am pentru cine să-l mai păstrez, vorbi în sfârşitde-a dreptul bătrânul ceasornicar. Sincer să fiu, în ul-tima vreme credeam că mor şi ceasul rămâne neştiutde nimeni, în harababura din sertarele mele. Numai căştii, preţul...” „Se înţelege că-l voi plăti la adevărata luivaloare. Nu trebuie să-mi spui cât, sunt bine informat,ţi-am mai spus. Şi-apoi, chiar dacă ceri mai mult, nu-i oproblemă.” „Nu de asta este vorba, înţeleg că-l vrei şică-ţi poţi permite... Altădată mi s-ar fi părut normal să-ldăruiesc, dar în ultimii ani lucrurile s-au schimbat. o ducchiar mai greu decât am lăsat să se înţeleagă, nicinu-mi mai aduc aminte de când n-am mai reparat unceas adevărat... Cred că de fapt mi-am pierdut şi înde-mânarea, când te-a lăsat vederea şi îţi tremură mânanu prea mai eşti ceasornicar.” „Bine, încheie necunos-cutul, acum e târziu, mă grăbesc la bancă să scot baniişi mâine dimineaţă sunt la dumneata. Am luat deja ocameră la hotelul din centru, probabil că e singurul.”„Măcar e confortabil?” „Pentru un oraş ca ăsta, pesteaşteptări, doar că mobilierul e cam vechi.”

Rămas singur, bătrânul ceasornicar mai stătu ovreme în faţa vitrinei: pe poliţele pline de praf, câtevaceasuri vechi, alături de arcuri şi rotiţe de mărimi dife-rite, de carcase uzate, de cadrane cu cifrele aproapeşterse. Înainte de a se hotărî să intre, trase oblonul carese urni cu greu, pentru că n-o mai făcuse de foarte mulţiani.

BĂTRÂNUL CEASORNICAR se aştepta ca străinulsă apară înainte de prânz, aşa că, la intrarea acestuiaîn atelier, totul fusese pregătit: pe masă, pe o bucată depostav, era la vedere chiar un Vacheron Constantin, lus -truit cu grijă, întors şi potrivit.

Străinul puse pe singurul scaun din încăpere ogeantă de piele şi se apropie să privească ceasul, „însfârşit!”, îi scăpă o exclamaţie aproape în şoaptă şi, cumâna tremurândă, îl luă şi urmări un timp mişcarea se-cundarului... „Ce ţăcănit frumos!” reuşi să zică şi ochii ise umeziră. „Într-adevăr, astăzi nu se mai face aşaceva. Se merge pe complicaţii, de parcă fără tourbillon,minute repetear sau calendar perpetuu n-ar fi tot ceas.Însă complicaţiile ridică ameţitor preţul şi, drept să spun,de multe mă cam îndoiesc. Ce garanţie să ai că, în timp,un ceas cu peste o mie de piese... Ăsta e altceva.” „Ştiu,de-aia l-am şi căutat în toată lumea.” „Cum merge?” îlîntrebă pe ceasornicar după o pauză. „Deocamdată nupot să spun mare lucru. A fost neîntors atâţia ani, nor-mal ar fi să-l am în atenţie câteva zile. E doar o pro-blemă de avans, dacă e... Asta o rezolvă oriceceasornicar.” „Nu vreau să pună altcineva mâna pe el.Te-aş ruga să te ocupi dumneata.” „Bine, n-am nimicîmpotrivă, dar pentru asta e nevoie de un răgaz. Ţi separe mult cinci zile? Poate patru...” „Am umblat atâţiaani, că cinci zile nu înseamnă nimic. Îţi las banii şi, pânăeşti gata, aştept la hotel. Nu te teme, n-o să vin să staupe capul dumitale, am destule treburi, lucruri care sepot rezolva cu un telefon sau de pe laptop. N-o să plecdin oraş fără ceas, asta e sigur.” „Nu trebuie să-mi daibanii acum, ne înţelegem noi la sfârşit.” „Ba da, pentrucă aşa ştiu că sunt proprietarul ceasului. Nu că m-aşteme că te răzgândeşti, în dumneata am încredere, toc-

mai de aceea ţi-l las cât e nevoie să-l verifici, timp încare ţi-am promis că n-o să te deranjez, să-ţi vezi liniştitde treabă.” „Vrei să facem şi un act, măcar o chitanţă?”„Când vin să-l iau. Acum ajunge o strângere de mînă,dar o să mă îngrijesc şi de asta, să fie totul în regulă.Ţi-am spus că e o problemă de familie, mai multe nupot să-ţi explic... Banii ţi-i las cu geantă cu tot.” Bătrânulceasornicar nu mai zise nimic, iar străinul trase fermoa-rul şi-i arătă pachetele de bancnote scoase de la bancăîn dimineaţa aceea, „o parte îţi plătesc în valută, spercă n-ai nimic împotrivă... Uite şi chitanţa pentru garan-ţie... Am avut un depozit în euro, special pentru asta,pentru că eram pregătit să-l găsesc mai degrabă afară.”„Dar câţi bani sunt aici?” îngăimă nevenindu-i să-şicreadă ochilor bătrânul ceasornicar. „Exact cu cât s-avândut la Metz. Tocmai de aceea ţi-am spus că nu ecazul să discutăm preţul. În afară de situaţia în care,cumva, ceri mai mult. Sunt dispus să accept... Acum,că în sfârşit l-am găsit, n-am de gând să renunţ... Decând merge?” „Ieri, după ce ai plecat dumneata, l-amscos din sertar şi l-am întors. Are un sunet perfect, iarpe carcasă nu se văd nici măcar semne de purtare...Cureaua totuşi s-a cam întărit, nu l-a mai pus nimeni lamână în ultimii cincizeci de ani, însă e sigur originală,la fel şi catarama.... Nu cred că vrei să ţi-o schimb cualta nouă.” „În niciun caz. După o săptămână de purtat,o să fie O.K.” Străinul ar fi trebuit acum să plece, totuşinu se îndura încă... „Aş putea să te găzduiesc, revenibătrânul ceasornicar. N-am decât o cameră, dar îmi puno saltea şi dorm aici, în atelier.” „N-are rost să te chinui.Stau foarte bine la hotel, au de toate, şi frigider, şi tele-vizor, şi aer condiţionat, ba chiar şi apă caldă. Şi-apoinu vreau să te tulbur cu prezenţa mea, te las să te gân-deşti doar la reglarea ceasului.”

DUPĂ PATRU ZILE de atente verificări, bătrânulceasornicar se declară mulţumit: mecanismul vechiuluiVacheron Constantin funcţiona impecabil, de parcăcinci zeci de ani de odihnă i-ar fi priit. Spre seară, segândi c-ar trebui să-l caute pe fericitul proprietar al cea-sului, n-avea rost să mai lungească aşteptarea cu o zi,însă până la urmă îşi luă seama, să nu-l deranjeze dela alte treburi; înţelesese că străinul era prins în tot felulde afaceri, de aceea îşi permitea şi maşina scumpă, şidrumurile afară, şi să dea o grămadă de bani pe unceas ca ăsta... Se hotărî să iasă totuşi la cumpărăturişi se duse prin noile magazine din centru, pe care pânăatunci le ocolise. La întoarcere, trecând pe trotuarul devizavi de hotel, îşi zise că făcuse o afacere bună vân-zând ceasul, un Vacheron Constantin din 1904 lui nu-imai folosea la nimic.

În dimineaţa următoare se trezi devreme. Străinultrebuia să apară dintr-o clipă în alta, să semneze actelepe care desigur le pregătise el însuşi, ceva obişnuitpentru un om de afaceri, apoi să-şi ia ceasul, să se urceîn maşina sa de lux şi cu asta să se încheie toată po-vestea. Bătrânul ceasornicar îşi făcuse treaba lui şi eracât se poate de mulţumit, un mecanism care cincizecide ani n-a funcţionat nu întotdeauna e sigur că-l mai tre-zeşti la viaţă. Chiar şi un Vacheron Constantin... Pânăîn urmă cu cinci zile, ceasul acesta era un ceas ca ori-

proză


care altul din sertarele sale, însă celorlalte n-avea să levină rândul niciodată, nu în fiecare zi apare cineva săcaute cu disperare o vechitură, pe care să dea o gră-madă de bani. Dar la care ceasornicar bătrân nu găseşticam aceleaşi lucruri... Întâmplarea cu străinul îl luaseprin surprindere, nu i-ar fi trecut niciodată prin minte c-osă vândă vreunul dintre ceasurile acestea vechi, cărorade mult nu le mai dădea nicio atenţie, deşi, la o adică,el însuşi s-ar fi putut gândi la un preţ. Apoi a apărut stră-inul şi a văzut că un Vacheron Constantin din 1904 va-lora mult mai mult decât şi-ar fi închipuit... „Valoreazăpentru că a avut cine să dea banii pe el”, şi-a luat maitârziu seama, în zilele în care îl aştepta pe străin, săvină să-şi ia ceasul.

AŞTEPTAREA STRĂINULUI se prelungi, dar insul îivorbise de treburile sale urgente, de rezolvat prin tele-fon sau e-mail. Presupuse că intervenise ceva mai com-plicat şi fusese nevoit să plece pentru o vreme. Eraliniştit, el îşi terminase treaba, aşa că străinul putea ori-când să vină să-şi ia ceasul. Bătuseră palma, îl plătise,era al lui... Scăpat de grija de a mai căuta un VacheronConstantin 1904, probabil că acum se trezise pe cap cuo mulţime de probleme ce nu sufereau amânare.

Bătrânului ceasornicar întotdeauna îi plăcuse săstea peste zi în atelier, chiar dacă nu avea nimic defăcut, dar masa de lucru fiind lângă fereastră de aiciputea să vadă mai bine de jumătate din stradă. Ani de-arândul îşi aşteptase răbdător clienţii, care erau din ceîn ce mai puţini, iar asta n-ar fi avut cum să nu-l îngrijo-reze... Acum însă vânzarea ceasului îl scăpase de ne-cazuri: îşi achitase datoriile, rămăsese şi cu un depozitconsistent în bancă, „nu trăiesc să cheltuiesc atâta”, îşizise într-o zi privind după rarii trecători. Singurul aştep-tat era străinul, dar întârzierea acestuia nu-l neliniştea.Treaba lui era să întoarcă zilnic ceasul şi să-l controlezedupă ora exactă de la radio, aşa se înţeleseseră. Aş-teptarea deveni astfel o obişnuinţă; şi trecu vara şi zileletoamnei se împuţinară până ce într-o dimineaţă căzuprima zăpadă, însă în atelier era cald, iar în faţa sa, pemasă, mereu acest Vacheron Constantin al cărui ţăcă-nit, în atâta linişte, se auzea egal, sacadat, metalic... În-târzierea străinului însemna o şansă în plus de a-l maiavea aici, fie şi numai o zi. De următoarea nu putea fisigur... Iar după aceea n-avea să-l mai vadă niciodată...Îşi dădea totuşi seama că ceasul nu mai era al lui, fă-cuseră o înţelegere, bătuseră palma şi primise banii, arfi fost o greşeală să se ataşeze de un lucru de care,până la urmă, avea să se despartă... Poate chiar înorele rămase, înainte de a se însera.

Prima zăpadă a ţinut câteva săptămîni. Prin zăpadamare, afânată, i-a venit greu să iasă în oraş pentru cum-părături şi a chemat un taxi. Când s-a întors, s-a asigu-rat că în faţa casei nu erau alte urme de maşină şi, dupăce şi-a terminat treburile, s-a instalat liniştit în atelier. Astat aşa până s-a înnoptat, ascultând încântătorul ţăcă-nit al vechiului Vacheron Constantin. De acum urechease obişnuise să îl discearnă de alte sunete, cum ar fifost şuieratul vântului printre ramurile goale ale copaci-lor... Apoi s-a topit zăpada şi în lunile următoare iarna afost blândă, iar în primăvară, cînd au înflorit castanii,

asta i-a amintit de ziua în care i-a intrat în atelier stră-inul, aflat de multă vreme în căutarea unui VacheronConstantin.

PE LA ÎNCEPUTUL verii, în faţa atelierului, opri omaşină demodată, veche, vizibil uzată. Coborî un insşters, cu un aer obosit, îmbrăcat modest, total diferit destrăinul de anul trecut. Intră şi... Bătrânul ceasornicar îlascultă un timp, după care îl întrerupse de parcă nu-linteresa întreaga poveste: „Vrei un ceas vechi, am în-ţeles. Dar de ce neapărat un Vacheron Constantin1904? În epocă, au fost şi alte mărci celebre, un Auder-mars Piguet sau un Patek Philippe.” „Nu domnule, în ni-ciun caz altceva. E o problemă de familie.” „Cauţi demult?” „N-o să vă vină să credeţi, dar sunt ani de cândo fac. La început am căutat afară, convins că acolo suntşanse mai multe. Aveam şi bani, iar de descurcat erafloare la ureche, vorbesc fluent franceza, germana...Aşa că treceam ca un apucat din oraş în oraş, pe la ve-chile ceasornicării, dar fără rezultat... În sfârşit, la Salz -burg, am găsit un Vacheron Constantin din 1904, numaică defect. Ceasornicarul însă nu mi-a inspirat încredere,părea prea bătrân ca să mai poată repara un asemeneaceas, deşi m-a asigurat că tocmai comandase la Ge-neva piesele de care avea nevoie... A trecut destul pânăsă mă întorc la Salzburg, poate la trei-patru luni şi, exactcum mă temusem, Her Billroth nu mai era printre noi...În vara aceea, la Metz, am fost foarte aproape de reu-şită. Bătrânul orlogier cu atelier în spatele catedraleiavusese un Vacheron Constantin 1904, doar că îl vân-duse cu trei zile în urmă... M-a trimis la Gorze, la un altceasornicar bătrân şi n-am stat pe gânduri, mai fuse-sem pe-acolo şi cunoşteam fiecare stradă. M-am duscum s-ar spune drept la ţintă, insul în cauză chiar aveaun Vacheron Constantin din 1904 în perfectă stare defuncţionare, însă n-a vrut cu niciun chip să mi-l vîndă.Nu l-a tentat nicio sumă, rămâne în familie, şi-a motivatrefuzul şi, după cinci zile de insistenţe, a trebuit să re-nunţ. Mă cazasem la unul dintre cele două hoteluri, laLeul de Aur, hotărât să nu plec fără ceas... Nu m-amgrăbit să mă întorc în ţară, m-am gîndit să încerc şi laGeneva, dar pe drum m-am mai oprit şi la Reims, la Epi-nal, la Frieburg, să pot spune că n-am neglijat nicio po-sibilitate. Peste tot, degeaba... Apoi lucrurile s-auschimbat şi nu mi-am mai permis să ies, am început săcaut prin ţară, pe la ceasornicarii bătrâni. Aşa mi-am ne-glijat afacerile, familia...” „Chiar dacă până la urmă îl gă-seşti, un asemenea ceas costă mult.” „Am banii într-uncont separat la bancă, nu mă ating de ei. Ştiu foartebine cu cât s-a vândut la Metz.” „Fiindcă vorbişi deMetz, zise bătrânul ceasornicar cu aerul că dorea să în-cheie, trebuie să ştii că am avut un Vacheron Constan-tin 1904, dar l-am vândut deja... Ceasul încă mai esteaici, aştept să vină omul să şi-l ia,l-a plătit şi l-a mai lăsatpentru o vreme, să verific cum merge.” „Atunci poate îlconving să mi-l revândă, îmi dai adresa lui şi plec ime-diat să-l caut, nu mai pierd o clipă.” „Habar n-am nici deadresă, nici de vreun număr de telefon... Dar îţi faci spe-ranţe degeaba, mă îndoiesc c-o să meargă, şi el a cău-tat mult pînă să ajungă la mine. Şi-apoi, după câte am

proză


văzut, n-ar avea cum să-l tenteze banii dumitale.”„Măcar poţi să-mi spui cu cât l-ai dat?” „Cu cât s-a vîn-dut la Metz... Însă pot să ţi-l arăt, nu e o problemă, celce l-a cumpărat n-are de ce să aibă ceva împotrivă.” Şi,zicând asta, se ridică să aducă ceasul, peste noapte îlţinea cu el în cameră. Îl luă de pe noptieră şi mai întâi îlîntoarse, ca de obicei la aceeaşi oră a dimineţii, dupăcare reveni în atelier. Celălalt nu mai era aici, îl văzu pe

fereastră urcându-se în maşină ... Bătrânul ceasornicar

ridică nedumerit din umeri şi-şi văzu de treabă. Puse

ceasul pe bucata de postav de pe masă şi se aşeză pe

scaun. În dimineaţa aceea, ţăcănitul metalic al vechiului

Vacheron Constantin se auzea mai limpede ca nicio-

dată. „Merită să-l ai,” îşi zise şi rămase pe gânduri.

Adormi aproape instantaneu. Simţea o durere pro-fundă în tot corpul, dar mai ales mâinile şi picioarele îlchinuiau, nu le mai simţise parcă niciodată aşa de acutşi poate că lucrul ăsta nu era chiar rău, la urma urmei,e bine uneori să te simţi aşa, să ştii că acel corp îţi apar-ţine, că durerea aceea împărţită în mod egal pe fiecaremilimetru e afirmarea cea mai deplină a prezenţei tale,că, prăbuşit acolo, în camera ta, nimeni nu te poatevedea, numai tu şi cărţile tale şi hainele aruncate pespătarul scaunului şi chiar pe jos, o parte din ele, şioglinda aceea mare, mai înaltă decât tine, care te aş-tepta să creşti, de atâţia ani era acolo, crăpată într-uncolţ, cine ştie de când şi de către cine şi... Dar nu, nuera oglinda care-i căzuse pe picior, aceea se găsea înaltă cameră, în cea de la drum, cea pe care o foloseauneori ca reşedinţă de vară, oglinda aceea fusese reacu el la un moment dat, cine ştie de ce, se privise în eao singură dată şi ea se aruncase spre el, cu brutalitate.Nu apucase să sară de tot în spate şi îi prinsese picio-rul, rămăsese pentru totdeauna cu un semn acolo, pelaba piciorului stâng, lucru care-l făcuse s-o blestemeşi se pare că fusese ascultat, pentru că oglinda aceease ştergea, cu fiecare zi devenea mai mică, mai nepu-tincioasă, fiind înlocuită cu o pată maronie de rugină,care se hrănea cu sticla ei şi cu toate imaginile pe carele ascunsese acolo, în lăcomia ei nesătulă, şi cu istoriaacelor căzături brutale, a acelor lovituri aplicate unor fi-inţe nevinovate cum era – sau fusese – el. Numai denu s-ar extinde rugina aceea şi la piciorul lui, îşi spuse,în vis sau în ce stare se mai găsea la ora aceea, ar ficeva îngrozitor, mai bine să nu mă gândesc, dar se gân-dea fără să vrea şi noaptea punea tot mai mult stăpâ-nire pe casă şi pe satul acela, şi pe ochii lui, şi pemâinile şi picioarele lui, voia să se întoarcă, să caute opoziţie mai comodă, în care durerea să nu mai fie chi-nuitoare, dar nu putea, ar fi trebuit să facă un efortenorm şi nu avea energie, nu mai avea nici chef, nu maiavea nimic.

Numai zborul îl putea salva, zborul acela desprecare se spune că salvează oamenii, noaptea, de la du-reri şi neputinţe şi chiar sinucideri, zborul acela în care

murise şi înviase de sute, de mii de ori, în braţele căruiase abandonase în zilele şi nopţile lui de copilărie sau,măr rog, de viaţă sau cum s-o fi numind ea.

Una din cărţile lui favorite venise şi se aşezase ciu-dat pe cap, se prinsese cu mâinile de ea şi o trăgea înjos şi, deşi îl durea cumplit capul, nu voia să o lase, de-pindea de ea, de stabilitatea ei. Era o carte cu copertegalbene, o avea de mulţi ani, o primise ca premiu, maizburase cu ea, era o carte de poezii, dar unele cam nă-tângi, care nu-l entuziasmaseră niciodată prea tare, darvezi, cărţile au multe calităţi, au şi auz, şi miros, ştiu săvorbească, să-ţi spună lucruri de care alţii nu au habar,să te răpească atunci când simţi că nu mai ai soluţiipentru nicio situaţie şi să te ducă departe de tot, deunde mai vii înapoi numai dacă vrei. Ele nu te obligă lanimic, stau acolo, lângă tine, te învaţă pe de rost şi îţivin în ajutor total dezinteresat, aşa cum se întâmpla cucartea aceea cu coperte galbene, al cărei autor nici nuştia ce capacităţi extraordinare avea. Se înălţase dea -supra satului, ţinându-se bine de marginile ei şi zbura,uitându-se în jos, înspre acoperişuri şi grădini, însprepomi fructiferi, păduri şi animale plictisite, care pesemnerefuzau să intre în grajduri şi îşi rumegau somnul afară,sub cerul liber. Era o noapte senină, cu lună plină şistele, toate stelele care existaseră vreodată, şi cu unaer cald, şi cu câini lătrând sau bârfind, în stilul lor ca-racteristic, pentru că ştia de mult că animalele acestease numărau printre cele mai bârfitoare din lume. Poatecă de-asta le plăceau şi părinţilor câinii care lătrau înfiecare noapte, făcându-şi simţită prezenţa. Asta e da-toria lor, să latre, spuneau părinţii, dacă nu latră, nu suntbuni de nimic, îi alungăm şi aducem alţii, e plin de câini,găseşti pe toate drumurile, e aproape imposibil să nugăseşti unul care să ştie cum, când şi mai ales de cesă latre, şi el se uitase la ei zâmbind, de parcă le-ar fidat de înţeles că ştia care era, de fapt, motivul pentrucare îşi doreau cu atâta ardoare câini lătrători, le plăceapoate să ia parte la bârfa lor, la povestea aceea fărăsfârşit pe care o lătrau în fiecare noapte, trecându-şi-ounul altuia peste gard, ca în O mie şi una de nopţi,numai că aici erau mult mai multe, erau toate nopţile din

Ovidiu Baron

CĂRŢILE ŞTIU SĂ ZBOARE

proză


univers, în care ei trebuia să-şi latre povestea, iar pă-rinţii lui cu siguranţă o înţelegeau şi nu voiau să piardănimic.

Cartea îl purta mai departe, deasupra căii ferate,de-a lungul râului, şi se uita înspre vest, să vadă dacăse zăreşte cumva farul mocăniţei încărcate cu piatră devar, dar nu se vedea nimic, nu era nicio lumină artifi-cială, satul era plin de umbre, de drumuri care şerpuiauanapoda şi de animale plictisite, dar parcă asta s-a maispus. Şi satele vecine arătau aproape la fel, numai căpentru unele trebuia să urce mai mult, să traversezedea luri şi păduri, abia în unitatea militară se zăreauparcă nişte luminiţe, nişte raze care se mişcau încoaceşi încolo, fără să străbată mai mult de zece metri, niştelanterne purtate de soldaţii care îşi făceau rondul saucăutau ceva sau evadau, dar nu, ar fi prea de tot, eva-dările nu se fac cu lanterne şi se gândi repede, în visullui sau ce era acela, că o lanternă l-ar fi putut feri de pă-ţania cu căderea în canalul de la marginea unităţii, deunde ieşise plin de rahat de animale sau de oameni,cine mai ştia ce era acolo şi prietenii cu care era rămă-seseră mai în spate şi, în loc să-l ajute să iasă, nu semai puteau opri din râs, mă rog, nu fusese aşa de rău,habar n-avea că exista un canal ascuns prin tufişurileacelea, o luase la fugă spre râu şi se aruncase aşa cumera, îmbrăcat şi plin de rahat de oameni şi animale, sedezbrăcase şi se spălase, clătise şi hainele şi nu maimirosea deloc, era curat ca înainte, şi prietenii rămăse-seră în urmă de tot, mai întâi râzând ca nişte proşti ceerau, iar mai apoi strigându-l şi îşi amintea bine de totfrica din glasurile lor, rătăcirea aceea prin tufişuri şi zgâ-rieturile, şi sângele, şi noroiul şi apoi frunzele ascuţitedin lanul de porumb şi apoi vuietul zăvoiului şi gemetelelor, spaima şi fuga aceea nebună pe care nu aveau s-ouite niciodată şi pe care aveau să i-o reproşeze de ne-numărate ori, dar de care lui nu avea să-i pese nicio-dată, cu atât mai puţin în momentele în care făcea baieîn mijlocul râului şi se simţea atât de bine şi se bucurade un cer senin, la fel cu cel din zborul lui prezent.

Îi veni să râdă când îşi aduse aminte de mutrele lorde a doua zi, parcă trecuseră printr-un adevărat război,iar el era atât de odihnit, de parcă fuga şi căderea lor încanalul ascuns prin tufişuri nu avuseseră nici cea maimică legătură. Dar abia reproşurile, afirmaţia că voiseră,de fapt, să-l ajute, să-l salveze, că alergaseră prin tufi-şuri, prin zăvoi şi prin lanul de porumb numai pentru bi-nele lui, ei, asta îl făcuse cu adevărat să râdă în hohote,cu răutate, cu cinism, cu silă şi cu multe alte sentimenteamestecate, dar în niciun caz cu simpatie pentru cei doiviteji care îl lăsaseră să se zbată acolo, în canal, avândca singură grijă să se ţină cu mâinile de burţi, adunândacolo tot râsul pe care îl puteau inventa în noapteaaceea şi pe care, bineînţeles, voiau să-l înnoiască, po-vestindu-le şi altora ce se întâmplase, cum se rătăci-seră, fără să mai ştie măcar de ce plecaseră de acasă,lucru care nici nu avea prea mare importanţă, pentru cănu aveau decât rareori nevoie de argumente ca săplece, de cele mai multe ori plecau, pur şi simplu.

Cartea îl purta peste terenul de fotbal, peste primărieşi apoi mai la vale, deasupra rudăriei, spre celălalt râu,

care curgea dinspre nord. Se duse până la locul de în-tâlnire al celor două, Otăsăul şi Bistriţa şi o privi peaceasta din urmă cum îl înghiţea, lacomă, supăratăparcă pentru că, peste numai câţiva kilometri, avea săi se întâmple şi ei acelaşi lucru. Se întoarse, pe deasu-pra livezii de meri în care fusese de mai multe ori lacules, cu şcoala, spre clădirea aceea veche a bibliotecii,unde se ducea aproape în fiecare duminică, apoi se în-dreptă spre mănăstire, mai întâi de-a lungul drumului,apoi apucând-o pe o cale mai scurtă, pe deasupra unoruliţe pe care nu le cunoştea foarte bine, peste dealuripe unde mai rătăcise, în aventurile lui nesfârşite, pedea supra icoanei mari a Maicii Domnului, aşezată pemarginea drumului, să-i păzească pe trecători de rele,coborând apoi spre grădină şi poposind îndelung dea -supra sălciilor plângătoare, care îl aşteptau, răbdătoare,de fiecare dată, fără să-i spună nimic, dar tăcerea lui şia sălciilor plângătoare din curtea mănăstirii era o com-plicitate pe care n-ar fi vrut s-o împărtăşească nimănui.Zborul a continuat peste satul Dezrobiţi, traversând, înjoacă, de mai multe ori, Otăsăul, peste păduri, case şilivezi, apoi spre râpa uriaşă de la marginea de nord-vesta comunei, după care s-a întors spre sat, peste DealulCâineştilor, tăind-o spre Nucii Căpitanului, peste dealulPetcu, făcând un nou ocol pe deasupra Bistriţei şi de-alungul căii ferate, pe care nu se vedea nici de aceastădată mocăniţa şi apucând-o, în fine, spre casă, spre ca-mera în care cărţile erau aşezate cuminţi pe etajeră, îndulap, pe masă, prin sertare şi pe unde mai apucau,numai că, aşa cum se întâmpla aproape de fiecaredată, zborul de întoarcere nu era deloc uşor, carteapărea obosită, îl lăsa tot mai mult să cadă, apropiindu-se de pământ şi se ruga de ea să nu se oprească, adu-nându-şi tot mai mult picioarele sub el, dar nu puteaevita atingerea, se lăsa în jos, îşi îndoia genunchii şi searunca, asemenea unui arc, tot mai sus, supărat şi ho-tărât să schimbe cartea aceea, poate prea tânără sauprea bătrână pentru astfel de zboruri. Uneori bucuriazborului se transforma într-o adevărată agonie şi aceleaerau clipele în care nu se mai putea opri nicicum, deşiar fi vrut asta din tot sufletul, era ca o cădere care serepeta la infinit, o atracţie prea puternică a pământuluişi oamenii se trezeau dintr-o dată şi începeau să alergeîncolo şi încoace, pe sub el, sărind tot mai sus, cu mâi-nile întinse, apucându-l de picioare, iar el începea săstrige şi nu lăsa cartea din mână, continua s-o apesepe creştet, tot mai tare, depăşind orice limită a durerii şilovind, încolo şi încoace cu tălpile, peste ochi, pestemâini şi peste urechi, lăsându-i pe mulţi cu nasurilerupte, prăbuşindu-se în urma lui sau dimpotrivă, ţopăindcu şi mai multă furie, încercând să-l doboare definitiv.Numai că, fiecare astfel de zbor avea un sfârşit fericitsau, cel puţin, satisfăcător, astfel că nu pedepsea nicio-dată cartea şi nici nu-i trecea prin minte să abandonezevreodată zborul, cu toate riscurile lui. Iar ei, oameniicare-l alergaseră, cu nasurile rupte şi cu ochii învineţiţi,uitau, o dată cu venirea dimineţii, tot ce se întâmplase,lăsându-i în exclusivitate memoria zborului nocturn, cubunele şi cu relele sale.

proză


Lex Kir avea talent şi publicase vreo zece cărţi im-portante, care se vânduseră rapid. Cronicile apărute îielogiau fineţea observaţiei, concizia, epicul epurat depodoabe superflue...

Venise o toamnă ciudată, umedă, nenorocoasă. Lexşi-a chemat unicul fiu, i-a vorbit despre testament, apoil-a rugat mult să-i pună în sicriu – când va muri, bineîn-ţeles – toate cărţile pe care le-a scris. Fiul a tăcut, a râs,apoi l-a liniştit. Toată noaptea aceea, Lex, după ce astins lumina, a simţit plimbare de ploşniţe pe gâtul său...aşa credea el. S-a ridicat brusc şi a intrat în baie. Nuşi-a mai recunoscut faţa, era o rană fără hotar. Dimi-

neaţa l-au găsit mort. Fiul i-a pus cărţile în sicriu, precum şi o lanternă,

plus baterii de rezervă. Aşa cum presimţise, Lex s-a tre-zit... A căutat cu mâna dreaptă veioza, crezând că seafla la el în dormitor. Deodată a înţeles... A aprins lan-terna şi a deschis o carte la întâmplare. Sicriul era preastrâmt, abia putea îndepărta cartea cu câţiva centimetride ochi. Nu, nu avea chef de citit, îi era o foame ucigă-toare. Nu s-au gândit să-i pună ceva de mâncare?Ideea i-a sosit cu rapiditate: a mâncat o carte.

Când Lex şi-a devorat toate cărţile, a murit a douaoară de foame.

Alexandru Jurcan

INSOMNIILE UNUI MORT

Mi s-a spus clar că pot urca zece minute în propriulapartament, că îl văd pentru ultima oară, că toţi ne vomrefugia în păduri, că nu e de glumit cu radiaţiile nu-cleare... Oamenii se îmbulzesc pe scări, cară bagaje,plâng, se despart, în fond, de propria lor viaţă. Măapucă o ciudă stufoasă şi persistentă: de ce nu erammulţumit? De ce nu ştiam aprecia calmul zilelor, savoa-rea nopţilor? De ce trebuie să pierdem ca să putemaprecia?

Repede, cheia! Îmi tremură mâna, simt o nervozitatenăucitoare. Ce să iau? Ce să nu iau? Ce dragi îmi devinobiectele, umbrele de pe pereţi, vasele nespălate, pe-tele de pe covor, sticlele goale şi pline... Veioza, fotoliulprăfuit, plantele, acvariul cu doi peşti, revistele aruncateanapoda... Ce să nu uit? Telefonul portabil! Poate în-cărcătorul. Restul de tort cu mere din frigider... de laziua mea de naştere, primit de la fosta mea iubită.Poate că trebuia să fi rămas cu ea, nu să umblu aiu-rea...

Iată-mă în desiş de pădure, cu o mască de tifon pefigură. La fiecare copac stă o familie. Copiii nu reali-zează drama, se joacă prin tufişuri. Unii bărbaţi beau,râd, se distrează. Cică e o prostie, nu se moare dinasta, degeaba am fost aduşi aici. Mi-e o foame de lup.Scot tortul şi îmbuc din el.

Îmi înţepeneşte gâtul, mă doare limba. Ştiu!! Scobi-torile care susţineau cartonul. Nu pot striga. Din ochi îmicurg lacrimi. Văd oameni speriaţi care se îndepărteazăde mine.

Radiaţiile au început, oameni buni! – strigă cineva.Feriţi-vă de cel radiat!Nu mai e nimeni lângă mine. Scobitoarea îmi blo-

chează gâtul. Parcă am sârmă ghimpată în inimă. O în-serare de granit coboară tăcută peste pădure.

SÂRMĂ GHIMPATĂ ÎN INIMĂ

proză


O vară întreagă m-am lăudat că sunt studentă la fi-lologie, însă acum, după ce am ajuns cu bagajele încurtea institutului, m-am dezumflat. Mă aflam în plinăatmosferă de internat post-liceal şi parcă-i auzeam pezumzăitorii zeflemitori: „Asta nu-i facultate! E o parodie!Du-te la Cluj sau la Timişoara, dacă vrei să fii studentăcu adevărat. Aici vin cei de pe la sate, care, după ab-solvire, vor să se întoarcă tot acolo”. În cazul meu, ve-deam doar rezultatul: „voi fi profesoară”.

În anul de dinaintea examenului de admitere, răsfo-iam o carte de gramatică în prezenţa prietenului meu,Şerban, deja student la arhitectură, cu gând să-mi în-semnez capitolele pe care nu le ştiam deloc: „Nu ştiuconjugarea verbelor.” „Dar e foarte simplu, pui verbelela infinitiv şi ai să vezi că merge.” Tatăl meu (mecanicde locomotivă), auzind toată conversaţia, a izbucnit:„Care din voi dă la filologie, tu sau Şerban?” Încântatăa nu ştiu câta oară de câte ştie el, până-n amănunt, amfost tentată să rămân în nota de amuzament, însă me-canicul de locomotivă nu s-a lăsat: „Iar tu, dacă nu ştiigramatică, de ce te-ai înscris la filologie?” „Fiindcă în-ţeleg fenomenul literar.” „Aşa! Înţelegi fenomenul, darnu ştii să scrii!” Nemulţumit şi încărcat de resentimente,s-a luat de Şerban: „De ce-ai întrerupt facultatea din Ti-mişoara?” „Dorinţa mea dintotdeauna a fost să fiu arhi-tect.” „Cum de te-au primit la Bucureşti?” „Am dat niştediferenţe şi m-au trecut direct în anul trei.” „Vezi, astaînseamnă să fii inteligent”, şi probabil ar fi adăugat: „Tude ce nu poţi să fii aşa?”, dar s-a abţinut. După plecarealui Şerban, şi-a amintit de mersul lui şchiopătat: „De cesă-ţi iei «un om însemnat»? Ţine minte, aceştia nu ausuflet bun. Cu sau fără gramatică, tu n-ai nici un defect.”Doamna Emilia, proprietăreasa noastră, în a cărei vilălocuiam de când mă ştiam pe lume, avea o părere şimai şi. Nu-i suferea pe părinţii lui, pe motiv că aceştiachinuie şi omoară animalele, lucru care nu mi-a plăcut,dacă era adevărat. Ea susţinea că-n mod sigur unul din-tre ei a avut o boală venerică, dar Şerban mi-a spus căa avut o boală infantilă – „poliomelită.” „Nu mai fi aşanaivă!” Când doamna Emilia avea o părere, nimic nu i-omai putea clinti. Mama şi cu mine aveam convingereacă el este un băiat fin.

După ce mi-am luat admiterea, tatăl meu s-a mai li-niştit. Spunea tuturor: „Fiica mea va fi profesoară!”

Pe Şerban l-am cunoscut în vacanţa de iarnă, când,într-o după-amiază, am ieşit în oraş împreună cu soramea. Atracţia principală fiind librăria, ne-am oprit săvedem noutăţile. Între timp, s-au aprins felinarele ora-şului. În lumina lor, ninsoarea cădea ca o perdea deasă.Nişte fulgi pufoşi s-au lăsat pe părul negru şi cârlionţatal unui tânăr, care s-a oprit, ca şi noi, atras de cărţi. Nuştiu cine pe cine a salutat mai întâi, dar, după ce am

schimbat câteva vorbe, sora mea a făcut prezentările,dându-şi seama că ar trebui să-l cunosc: „E Şerban, fra-tele lui Radu.” „Care Radu?” „Ionescu, fostul tău colegde clasă.” „A! Premiantul!” Ştiam foarte vag că ar aveaun frate mai mare. „Noi doi, împreună cu un alt coleg,am jucat într-o piesă de teatru, el era bunicul şi noi ne-poţii.” „Nu-l ştiam pe Radu pasionat de actorie. Eramamândoi în clasa a patra, după spectacol nu-mi amin-tesc să ne fi felicitat cineva, dar ştiu că noi, «nepoţeii»stăteam crispaţi pe genunchii «bunicului», care ne totşoptea: „Daţi-vă odată jos, că mă dor picioarele!” „Ha!Ha!”

Înfăţişarea şi mersul lui şchiopătat mi-au readus înmemorie o altă zi, a unui început de vară de la sfârşitulclasei a şasea, când eram nemulţumită că a trebuit săies pe praful şi căldura de-afară ca să cumpăr ulei dela alimentara din colţ. Mergeam preocupată că voi aveade stat la coadă (ca după orice produs, în România), înmiros de motorină şi grăsimi râncede scurse pe betonulcenuşiu, şi nu l-am observat pe tânărul îmbrăcat în uni-formă de liceu, care venea în cârje, decât atunci cânds-a oprit în faţa mea, sprijinindu-se în ele şi ridicându-şifaţa puţin transpirată de efort. Ne-am privit unul pe altul,după care el s-a îndreptat spre casa unde locuia Radu.Uimită de ceea ce vedeam, am bănuit că ar putea săfie chiar fratele lui.

Deci asta era, o pată asupra întregii familii, aşa seconsidera încă în anii 1961-’62, în socialismul româ-nesc, în care toţi trebuia să fim sănătoşi şi veseli căavem de toate şi trăim bine.

„Vedenia” aceea mi se părea de o cu totul altă di-mensiune şi că ceva mi s-a descoperit înainte devreme. Nicicând nu mai văzusem o expresie a frumu-seţii atât de umilită că trebuia să-şi poarte chinul învăzul tuturor. Cineva părea că a risipit însuşiri deosebitedându-i-le lui şi nu fratelui său mai mic, complet neatră-gător. Întâlnirea aceea era ca o promisiune pentru viitorpe care aveam s-o ţin minte. Ajunşi la poarta vilei doam-nei Emilia, ne-am oprit. Privindu-i chipul luminat de ză-padă, mi-am dorit să mă sărute şi chiar a făcut-o, ocoincidenţă care m-a dus la întrebarea firească a aceleiseri: Oare chiar m-am îndrăgostit pe loc? Sau a fost odorinţă care a zăcut încă de când l-am văzut primaoară?

Şerban a început să vină la noi zilnic, însă în ceeace mă privea s-a întâmplat aşa cum se spune: „Obiec-tivul odată atins nu mai prezintă interes”.

Chiar dacă mi-am propus să ascund adevărata starede lucruri, ea ieşea la iveală cu diferite împrejurări. Decum ajungea la noi, ca să-l dezlipesc de mine, voiamcu orice preţ să ieşim: „Iar pleci? (încerca mama să măoprească). Îl pui pe bietul băiat la cheltuială”. Avea drep-

Cornelia Fodor

SĂ NU-L ATINGI NICI CU O FLOARE

proză


tate, eram nemiloasă, dar ei îi păsa mai mult de el. Îmiera ciudă că nici lui nu i se părea nimic îngrijorător sause prefăcea, motiv pentru care într-o zi l-am scos dinfire, în mod intenţionat. Reacţia lui Şerban a fost unasingură, a lovit pământul cu celălalt picior, mai puţin bol-nav. Conştientă de răutatea mea, a trebuit să-l împacsărutându-l, ceea ce mi-a făcut mult mai puţină plăcere.Prelungirea prieteniei cu el m-a încărcat de vina culti-vării unui interes, acela de-a avea mereu cu cine să iesîn oraş. Poate că aveam o singură scuză: erau zile cândîl suportam şi altele când l-aş fi părăsit pentru oricinealtcineva. Sau să fi fost atât de perversă încât să pre-lungesc agonia doar gândindu-mă la o viitoare noaptea nunţii în care Şerban mă va uimi cu spectacolul pa-siunii lui, care s-ar putea transforma în ceva insuportabilde greţos? (lucru de care mă temeam foarte).

Noile mele colege au început să mă cunoască dupăscrisorile lui Şerban, care atrăgeau atenţia. Ele soseauritmic, în acelaşi format par-avion, cu acelaşi scris cali-grafic în tuş. „Te aşteaptă scrisoarea de la Bucureşti.Ce noroc pe tine să ai un astfel de prieten!” Uneori o fă-ceam uitată în rastel. Conţinutul invariabil începea cu:„Enoviei mele dragi” sau „Enoviei mele, foarte, foartedragă, de care mi-este foarte dor şi abia aştept să orevăd”. Dacă săream răspunsul la una, soseau două înloc.

Despre viaţa lui de student la Bucureşti nu ştiamnimic, aşa că mă puteam îndoi că ar exista vreuna. Lacererile mele repetate, îmi scria invariabil: „Transportul(în comun) este obositor, merg mult pe jos. În rest, mădescurc binişor”. O lume întreagă de informaţii îmi erablocată de concizia extremă a gândirii lui. L-am provo-cat: „Spune-mi cum a fost în prima zi. Ce fel de colegiai? Cum sunt profesorii?” „Păi, n-am ce să-ţi spun. Co-legii sunt buni, profesorii la fel, în prima zi a fost ca

peste tot”. Se amuza: „Îmi pui întrebări copilăreşti”.Şi-apoi trecea la subiectul preferat: stările dorului demine: „Deşi a trecut doar o lună, mi se pare că e un an,număr zilele până la… Într-un cuvânt, apă de ploaie…”Ideea despărţirii noastre mi se părea o provocare cumult mai palpabilă decât tot ce voia să-mi bage în capcă aş putea însemna pentru el, însă deocamdată o gân-deam cu teamă, fiindcă ce alt motiv aş putea invocadecât acela că nu-l iubesc. Pe un om de blândeţea luite fereşti să-l atingi, aşa cum spun bărbaţii despre o fe-meie «nici cu o floare».

În vara care tocmai a trecut, Şerban m-a invitat o sin-gură dată la el. A fost ca şi cum nici n-aş fi fost, fiindcăn-am aflat nimic în plus faţă de ceea ce ştiam deja.Părea că la el acasă toţi se ascundeau ca să nu-i văd.Radu a trecut o singură dată razant pe lângă noi, petatăl lui doar l-am auzit de după uşa bine închisă, mamalui Şerban mi-a adus farfuria cu ciulama de pui ca s-omănânc, a mai intrat o dată ca să mă mângâie pe capşi să mă-ntrebe dacă îmi place mâncarea. Mâncarea şimângâierea pe cap mi-au căzut prost.

„Ai tăi de ce nu s-au arătat?” „Ca să nu ne deran-jeze!” „Dar nu pentru asta m-ai invitat?” Fiindcă n-a maivenit nimeni din familia lui şi nici de desert n-am avutparte, am plecat având un sentiment de frustrare. Poatecă în casa lor era vorba de un alt cod al manierelor, di-ferit de al cartierului Bocşei, unde familia se arăta de-avalma pe capul celui invitat.

„De ce arată casa voastră de parcă aţi aştepta zu-gravul?” „Ha! Ha! Aşa ţi s-a părut?” „N-am văzut nicioperdea, niciun covor.” „E mai simplu şi nu e peste totaşa.” „Deci, acolo unde am mâncat ar fi sufrageria?”„Nu chiar, însă pe aproape!” „A, deci, cald, cald, frige!”„Cam aşa discutăm.” „Ei, nici aşa! Atunci pot să te maiîntreb ceva?” „Bineînţeles, orice!” „Curăţenia şi întreţi-nerea hainelor cine la face? Fiindcă voi păreţi ca scoşidin cutie.” „Avem o femeie. Te miră?” „Da, fiindcădoamna Emilia, mare proprietăreasă de vilă şi de fostmagazin, este ea menajera întregii case.” „Toată pro-blema nu e decât administrativă.” „Şi următoarea între-bare ar fi: dar voi de unde aveţi atâţia bani?” „După cene căsătorim, vom avea şi noi.” „Eşti sigur că va fi o că-sătorie? Eu nu ştiu să fac de mâncare.” „Am să fac eu.”„Tu ştii să găteşti?” „Bineînţeles, nu-i mare lucru!” Preasimplu ca să se întâmple, toată discuţia nu trebuia săfie decât o joacă, dacă aş fi luat-o în serios, m-aş fi sim-ţit de pe-atunci teribil de împovărată. Văzute lucrurile cuatenţie, aveam convingerea că, dintre noi doi, cel careva trebui să fie ajutat va fi Şerban, tot restul mi se păreao laudă neîntemeiată.

După toate aparenţele, trebuia să mă şi consider vii-toarea soţie a lui Şerban. Seriozitatea şi perseverenţalui erau garanţii în ochii celor care ne ştiau. Noile melecolege din Oradea gândeau la fel. Însă lor le-am ascunsdeficienţa lui Şerban. Ele nu ştiau că el şchiopăteazăşi, cu atât mai mult, mi-ar fi spus să nu mă despart deel, însă eu îmi puneam în mod obsesiv aceeaşi între-bare: „Cum voi face faţă unei iubiri care nu-ţi dă delocsentimentul fericirii?”

meridiane


Poezia lui Leslie Scrase este inspirată de locurile undea locuit, de Addiscombe, East Croyden, unde s-a năs-cut, de Devon, Lancashire, South India, Derbyshire,Whiltshiresi Surrey. În timpul studiilor universitare şi-amanifestat talentul sportiv practicând cu talent tenisulde masă. Ca businessman, devine interesat de mişca-rea umanistă, pentru care conferenţiază şi organizeazăceremonii, în special pentru British Humanist Associa-tion şi The South Place Ethical Society. Este membrula The Poetry Society of the Open University, fiindmereu publicat în paginile revistei OU POETS. LeslieScrase a publicat volumele TRAVELLING OFTEN,DAYS IN THE SUN (coautor cu Jean Head) despre tim-pul petrecut în India, SOME SUSSEX AND SURREY

SCRASES, DIAMOND PARENTS, COPING WITHDEATH, ANCESTORS OF HUMANISM. Versurile saleau fost publicate în volumele RETURNING TO STIL-LNESS, DIAMOND PARENTS AND COPING WITHDEATH, THE SUNLIGHT GLANCES THROUGH, THEGAME GOES ON (A Dose of Doggerel), SCRIBBLINGOF AN OLD ROMANTIC, precum şi în REVISTELE LI-TERARE Shebbearian, H.M.S*. Defiance, The Metho-dist Recorder, The Freethinker, The Humanist Theme,The Ethical Record, Iota şi diverse reviste literare pu-blicate de N.H.S.** A fost editorul unui număr de reviste,printre care UNITY (când a lucrat pentru N.H.S.), THEHUMANIST THEME, OU POETS.

FĂ DIN VIS REALITATE

Copil din braţele melecât de mic eştiDe la ce vârstă oareîncepem să visăm?

Copil din braţele melece nume ai?Cum te-ai numit oare înainte de-a te naşte?

Copil din braţele meleeşti recunoscutDeşi vei fi cunoscutprin numele nostru

Copil din braţele melesă te dezvolţi şi să creşti mareFă din vis realitateca eu să mă pot duce

INIMA MAMEI

Ghemuit în pântecul tăuÎn căminul meu dintâi cel mai sigur,stau cald şi-n tihnă deplinăîţi ascult bătăile inimiişi ştiu că totul e bine.

Dar apoi mă împingi afară.Zbier buimac în şoc,ţip speriat şi tremur tot.Mă iei în braţele tale.Sunt în siguranţă. Bătaia inimii tale mă calmează.

Legănat în braţele taleÎmi alungi îngrijorările.stau cald şi-n tihnă deplinăîţi ascult bătăile inimiişi ştiu că totul e bine.

PROBLEMA METROPOLELOR

Problema metropoleloreste că nu au anotimpuri.că toate-s numai agitaţie şi-nghesuială

Leslie Scrase

POEZII

*Her Majesty’s Ship**National Health Service

meridiane


şi alergătură şi businessşi că nu au aproape nici un fel de copaci

Problema metropoleloreste că nu au anotimpuri.

O, uneori este caniculăiar alteori este friguneori este umed sau uscat,şi taxiuri, automobile şi autobuzete împroşcă cu noroi din cap până-n picioare.

Ritmul vieţii este trepidantfie că munceşti sau te relaxezi;muncă palpitantă şi plăcere febrilăaşa că nimeni nu observăcum copacii trec prin anotimpuri

DIS-DE-DIMINEAŢĂ ÎN HYDE PARK

Ceaţă groasă peste Serpentinaîn derivă peste scheleţiicopacilor desfrunziţiGâşte şi pescăruşi răguşiţi pe apăşi ţipătul strident al lişiţei;

oameni şi caise fac văzuţi în ritmurila trap de-a lungul cărărilor parcului;şi se distinge distant,zgomotul traficului în creştere.

Aici poţi afla încă spaţiu şi linişte,când trenurile, taxiurile, maşinile şi autobuzeletoate transportă înainte şi-napoi,gloata de creaturi omeneştiîn drum către celule lor din ciment ş cărămidă.

COCKTAIL PARTY

Suntem aşa de aproape –totuşi atât de departeşi conversam.

Sunt atât de multe aspecte anume în cele ce-aş vrea să-ţi spun,aşa de multe detalii prieteneşti,

şi totuşi tac din gurăşi mă ţin la distanţă –la distanţă atât de mare.

ARMAGEDDON

Pieţele financiare sunt azi în haosFemei şi bărbaţi mărunţi se agităşi flutură mâinile ca apucaţişi stocuri şi acţiuni scad cam toate

şi cozi se formează la băncişi oamenii-şi retrag banii.

Li se pare că-i sfârşitul lumii.

Gardul* meu viu nu-i interesat.Arată la fel azicum a arătat şi ieriIarba a crescut un picpe gazonul meu minusculdar nu destul ca să observi.

Florile nu-s mişcateca atunci când le vizitează albineleşi în scena asta liniştităle auzim zumzetul insistentşi păsările zboară încoace şi-ncoloiar şoarecii aleargă la picioare.

Afacerile fără sens ale oamenilor nu au cont la mineşi nici nu mă gândesc multla sărăcie sau bogăţieatât timp cât am un acoperiş şi-un patşi timp să contemplez.

Prezentare şi traducere din limbaengleză de Mariana Zavati Gardner

*Hedge = gard viu

meridiane


POETRY PRO*

Daphne Gloag

Palindromul

La ora două dimineaţa mi-ai arătat un palindrom:UN DOCUMENT ÎN WORD, NU CREDPOSTUL NICIODATĂ NU OPREŞTE ÎNGRĂŞAREAURMEZ O DIETĂ PE BAZĂ DE COD.

Am verificat dacă se citeşte la felînainte şi înapoi: cuvintele ieşeau din ascunzătoare ca păsările din frunzişAcel cititor de coduri din vremea războiului stăteatreaz toată noaptea ca să facă acest palindrom. Noi, la fel,ne-am folosit orele cu grijă, înşirândpropriile noastre jucării ale minţii, să ne jucăm cu ele.Mi-ai spus o poveste despre o tânăra femeie dibacesalvată de la damnare de un viitor soţ.Dând la o parte perdeaua, am văzut cum luceşte tim-pulpe capota maşinilor. Stelele erau puse in pericol de iluminatul stradal. O bufniţă îndepărtareîncerca posibile variante ale sunetului.Noaptea era o foaie albă: toate cuvintele erau posibile.

Şi noi am mers înainte şi înapoi prin cuvinte;le aruncam încoace şi încolo;încercându-le mărimea, forma şi culoarea.Erau universul nostru nesfârşit de stele şi galaxiiŞi nori de gaz care dau viaţă stelelor.Ne-am apropiat ca două cuvinte, după care tu m-ai în-văluitca o completare.Am fost acoperită de înţeles.

Paul McLounghlin

Grădina cu bicicletePentru Alix Sharkey

Mormintele copiilor care s-au pierdutsunt biciclete abandonate în parcări de beton, coborâte in şanţuri joase, lângă podul de cale ferată şi lăsate să ruginească.Inginerul pensionat, care are grijă de acest loc, spune că vizitatorii sunt puţini – Îşi imaginează că părinţii se plimbă încet

sau privesc prin gardul de sârmă împletitpentru a vedea o anumită nuanţă de vopsea, o partea ghidonului, dar ei nu vin.

Astfel există acest tablou ştersal sportului BMX, al concurenţilor, al bicicletelor mon-taneşi bătrânul Vespa, şi tricicletele cu ciucuri legaţi de ghidonsau traverse care lasă impresia celor care privesc că se ridică din pământsau se scufundă în el. Te întorci din drum –

pentru că nu există o asemenea grădină, deşi,adesea, numai bicicletele sunt acolo. Un foiletonist a inventa-o,când a considerat că societateapoartă un război împotriva tinereţii,împotriva copiilor care te ademenesc şi te dezamăgesc. Aşadar, şi-a imaginat o grădinăpentru ei,iar inginerul este, într-un fel, destul de ciudatpentru a face totul să pară real,un meşteşug care şi-a lăsat făuritorul să zacăîn tăcerea deplină, ca şi cândun act de violenţă a fost comis.

Traducere de Cătălina Virvescu

Geraldine Green

Îndurare

Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit?

IDin această postură văd o pustietate de zahărŞi cortine verzi trase,

dulce ca privighetori arzând in păduri,

apă cu umbre de un albastru de diamant,o prostituată înfocată dansează cu speranţa unui sprijin.

IIDoamne, Doamne, de ce

când un conifer primejduieşte oceanulcu părul unei femei şi colţi de minotaur

cu oferiri de zahăr cubic pe acoperiş şi rândunicice ciugulesc frumuseţi şi furnici pe balcoane.

Un port se întinde precum coapsa unei femeicu vase ancorate in faţa unor braţe robuste de uscat.

* Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaţio-nal Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Mas-teratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan -Universitatea Bucureşti, http://mttlc.ro

meridiane


IIISkiathos, cu chiştoacele şi scrumierele tale de ţigărişi plantele suculente înfruntând Arhanghelii şi pe Moise.

Ela ela lama sabacthani!

Antenele tale de bunătate electrică şi voci rapideîşi croiesc drum prin crânguri de stridii.

Dionis stă în vârful ceasului turn râzând,mâinile sale trag clopotele pentru orele ce dăinuie.

IVCu leandru alături, Thanatos în faţa mea,un val dedesubt şi o credinţă în foame şi speranţă.

Coniferele nu sunt conifere pe această insulă,greierii nu sunt greieri, ci un strigăt de nebuniecare atinge pământul precum se linge o pisică dimi-neaţa.

Vasele tale lungi şi albealunecă în Egeeprecum limba unui îndrăgostit gustă uşordulceaţa dragei saleca un pat pe mare şi un peşte şi o clipăşi mişcarea lanţurilor şi Poseidon strigă

zeul meu Thanatoszeul meu Eros.

Printre confeti roz şi tomberoane ce se revarsă,pe lângă sunetul sandalelor şi acostări,în lina legănare a pescăruşilor în urma meaaşteptând să-mi ciugulească oasele şi ochiiam atins gheaţa de dincolo de călduraacestei insule care mă va bântuiîn lumina lămpii, şi flori, iarbă uscatăo viaţă scorojită pe un tărâm ca rochia de searăde un albastru obscur al unei femei.În mâna lui Dimitrios, îmi macină sufletul,plâng pentru armatele ce se întâlnesc înăuntrul meuca un câine turbat ce urlă când se aruncă asupra ocea-nului.

Rugăciune-n zori de zi

Aceasta este tăcuta indulgenţă, stând aici, aceste cheipocnind precum mărgelele mătăniilor sau precum clin-chetul delicat de chihlimbar

sunetul continuu al stropilor lovind în geam melodios,eu învăluit, vântul ce îl ascult mă adie precum suflă mă-tasea

sau pânzele păianjenului împreunându-se pentru a ţesesunete din nimic, amintind de discuţii si vise, dulcea stă-ruinţă a inspirării, expirării, inspirării,

circulaţia adierii printre munţi, un ţesut Ghazal într-uncovor, sau clinchetul blând in geam al picăturilor deploaie ca de chihlimbar.

Este aproape 0 rugăciune la ora asta a dimineţii, însănu voi şti niciodată cu siguranţă,

este aproape o litanie de venire din afară, o tăietură demuşchi, sânge şi oase, un interstiţiu al trupului meu per-miţând universului să pătrundă gloria sa zdrenţuroasă.

Aceasta este o rugăciune ce o spun în tăcere, la orenebuneşti ale dimineţii, dulce stăpân al nopţii, binecu-vântează-mă, dulce doamnă a ochilor ce văd în depăr-tare acoperă-mă cu giulgiul de mătase.

Pictură

Într-o cameră plină de colaje si muzică atârna un tablou.Fum difuz, noaptea de iarnă de culoarea lămâii, albas-tru arctic în lumina zăpezii. Un portocaliu profund ardeaîntr-un dreptunghi subţire, un copac în flăcări.

Dedesubt sau undeva mai jos de umbrele copacilor, amprins o licărire din zările aprinse.

şi dincolo de zările aprinse am prins o suflare rece, de-plină şi lină. Puteam simţi ploaia abundentă de abur dinbotul unui urs polar când se pregătea să plonjezeîntr-un ocean.

În portul din marginea tabloului, unde o lumină galbenăpală lucea, am văzut o femeie. Ea căra un năvod plincu mandarine si scrumbii pe care le-a aruncat spre cer.Şi am văzut răsăritul.

Alături de ea, un bărbat cântând la ocarină, stătea subun copac baobab. Era plin de maimuţe, urşi, stele si ele-fanţi africani cântători, şi şerpi înflăcăraţi si umflaţi, din-colo de nisip.

Era o minunăţie. Verde şi gri şi galben şi portocaliuaprins, mangrove cădeau din muzica sa, femeia dansaîn timp ce soarele răsărea şi bărbatul râdea şi era bine.

Toate instrumentele muzicale create din piatră pluteaupe lângă ei, înconjurându-i ca nişte lilieci mari din fructe.M-am trezit cu un fir de nisip în palmă.

Şopârle verzi

Şopârle verzi pot merge dincolo de tastatura lumii tale,ezitând din când în când să-şi lingă labele de litere.

un fazan în căutarea perechii o poate găsisub magnolie la marginea îndepărtată a grădinii tale.

maimuţe pot presăra frunze pentru tine când cauţi

meridiane


un loc unde să-ţi aşezi capul sub adierea vântului.

păianjenii ce vânează crăpăturile minţii tale se potduce să-şi ţeasă pânzele în magazia altcuiva.

mâna caldă a unui copil poate fi mereu alături de tinecând te simţi trist sau speriat.

Îmi poţi auzi numele când te aştepţi mai puţinmă poţi striga mereu, întotdeauna te voi auzi.

deoarece este în vânt, în stele şi broaştele fremătând în iaz când îşi împrăştie plasele de puieţi,

deoarece vocea ta este ca o mică pasăre ce încearcăsă iasă din carapace,

deoarece vocea ta înseamnă acasă pentru mine cândîmi esteteamă în zorii zilei când casa freamătă de zgomote ne-aşteptate.

Poţi să ai mereu puţină zăpadă pe coastele nordice ale tărâmului tău care să-ţi amintească de iarnă

şi când soarele de vară înfierbântă cuprul pe pământ,poţi să ai supă de crab să mănânci după o zi pe apă.

Poţi să vii în fiecare seară în visele mele,să mă îmbrăţişezi, să-mi rosteşti numele, să mă îmbră-ţişezi, să-mi rosteşti numele.

Traducere de Denisa Bucur

Lyn Moir

Velásquez despre „Porumbeii” lui Picasso

Omul acela, clovnul ăla maniac, pictează porumbei!Se scuză, desigur, susţinând căe priveliştea de la fereastra lui. ¡Ojalá fuera!Măcar de-ar fi – e o privelişte care aminteştede Sevilla mea natală, sau de litoralul de la Cádiz,întinderi de apă şi pini mlădioşi, păsări pe balcon, o briză marină curatăîn locul acestei câmpii aride castiliene,lanţul Guadarrama, ascuns de pini, brăzdând cerul, leghe după leghe de bolovani şi stâncitrăgându-ne în jos, pe noi, lingăii de la curte.

De-ar fi un adăpost pentru porumbei lângă fereastramea, una din două: alteţa sa ar gânguri,mângâindu-şi penele, râzând, zâmbind, jucându-seca orice copil din sat privind creaturile vii crescând;sau, mai sinistru, mai probabil, curtenii le-ar smulge din cuiburile lor, le-ar mânca, asta dacă maiestatea sa nu le-a mâncat deja.Mi-e teamă că viaţa unei păsări la curtea lui Philip e

scurtă.Mănâncă sau fii mâncat, târăşte-te şi linguşeşte. Regulisimplepentru a rămâne în viaţă într-o lume a proştilor.

Stârcul de pe dig

De patru ori ai venit, în patru dimineţi,santinelă gri a zorilor, cu ciocul ca o lamă, cu picioarele ca două fusuri, pe pietremedievale. De patru ori mi-ai întors spatele,cu roba ta academicăde pene zbârlită la gât.Rigid şi neînduplecat, te uitaifatidic către mare,cocoşat, un bătrân bombăninddin cauza neputinţelor sale.

Am fost uimită să te văd ca pasăre, atât de asemănătoare ţieîncât nu am ezitat delocatunci când te-am recunoscut,deşi sperasem la manifestărimai apropiate. Ultimadată când ai apărut, te-ai răsucitstângaci, te-ai uitat fix, ai dat din cap, ţi-ai afundatciocul în apă, salutând scurtînainte de a-ţi lua zborul.

După furtună, stelele

Mergând din nou să văd ploieri şi scoicaridupă furtunile de patru zile, picioarele mi se împiedicăde constelaţiide stele de mare împrăştiate pe nisip. Se încolăcescuna peste alta, peste cochilii şi pietricele,nerăbdătoare ca valurile să le elibereze din nouîn curenţii lor, să arunce un zodiac de apă în jurul mării.

Moluşte nedeschise marchează limita fluxului, rând peste rând de unde sinusoidale, provocând păsărilesă ia mai mult decât câteva, simbolic. Siguranţa creşteodată cu numărul,ele concurează cu stelele în cantitate şi scânteiază or-bitorîn ţara nimănui udă-uscată dintre elemente,împotrivindu-se câinilor care le adulmecă şi cizmelor decauciuc.

Oraşul priveşte, şovăielnic, prin ceaţa care pluteştepestevalurile semeţe, turnuri şi clopotniţe ce nu vor să despice perdeaua subţire, ştiind că vânturile carele-au biciuitpietrele zile întregi s-ar putea întoarce, cu forţe duble.Scoicarii alunecă de-a lungul ţărmului, danseazăpe nisipul plin de stele, împreună cu ploierii şi ciorile.

Traducere de Oana Badea

meridiane


Denise McSheehy

Interior

Nimic nu e înalt aiciunduirile ţinutului meditând lăuntricde parcă afundate-ar fi în sine iarăşi.

Pe neaşteptate, un copac – frunze mari şi negre presărândun trunchi complex, străin

un palmier ciudatpictat flagrant cu flori târzii

aspectul apeibrusc, prezent – un lichid ce face totul verde.

Drumurile lungi se desfăşoară mocirloaseiar gravurile strâmte, oarbe

simbolul lor secretamar, vapoare înalte.

Mai presus de toate cuvintele

Stăteam întinşi odinioarăpe jumătate adormiţi

tu, aşteptând cu mineca eu să mă trezesc

Iar tu s-aştepţi veghind cu dragoste

s-aştepţispunându-mi după aceea

c-ai aşteptatdeşi era târziu,

noaptea alungată de revărsarea dimineţii

tu, treaz şi aşteptând ca eu să mă trezesc.

Traducere de Diana Voicu

JURNALUL TRADUCĂTORULUI DE PANTUMURI1

Jean Baptiste

Pantumul morţii impure

Secerătoare tandră ce viaţa o aduniCu orişice speranţă, cu orişicare chinŞi care goleşti mintea de orice gând senin,Poţi să ne cruţi tristeţea, arta de-a fi mai buni?

Cu orişice speranţă, cu orişicare chinTu mă frustrezi de prima minune-ntre minuni.Poţi să ne cruţi tristeţea, arta de-a fi mai buni?Trecut vărsat în clipa prezentă de destin.

Tu ne frustrezi de prima minune-ntre minuni.Fragila noastră pană ajunge prea puţinTrecut vărsat în clipa prezentă de destin.Pe scrierile noastre cad ochii nopţii bruni.

Fragila noastră pană ajunge prea puţinSă-nvrednicească Muza cu mari înţelepciuni.Pe scrierile noastre cad ochii nopţii bruniŞi se hrănesc cu ele în veci de veci. Amin!

Hârşova, 21.07.2009

Maufran

Condamnatul

Verdictu-i dat: pedeapsa capitală!Sentinţa se bazează pe-o logică de fier.Nu mi-am făcut iluzii că soarta mi-e loială.Să ai onoare, ţara şi-aleşii ei ţi-o cer!

Sentinţa se bazează pe-o logică de fier.E-o artă socială să ştii să te supui.Să ai onoare, ţara şi-aleşii ei ţi-o cer.Pentru-ncălcarea legii nicio clemenţă nu-i.E-o artă socială să ştii să te supui.¹ Traduceri de Ion Roşioru.

meridiane


Miloasa pactizare se cere brusc curmată.Pentru-ncălcarea legii nicio o clemenţă nu-i.Deriva nu-i admisă nicicum şi niciodată.

Miloasa pactizare se cere brusc curmată.Cum să-ţi permiţi cruţarea unui soldat duşman?Deriva nu-i admisă nicicum şi niciodată.Umana slăbiciune o voi plăti avan.

Cum să-ţi permiţi cruţarea unui soldat duşman?Un nu i-am răspuns căpitanului meu.Umana slăbiciune o voi plăti avan.Peste o săptămână voi fi-mpuşcat şi eu.

Un nu i-am răspuns căpitanului meu.Când nu ucizi pe altul e propria-ţi greşeală.Peste o săptămână voi fi-mpuşcat şi eu.Verdictu-i dat: pedeapsa capitală!

Slobozia, 22.07.2009

Egalitate

Egalitate: ideal,Substrat de revoluţiune.În jurul nostru liberalE doar o pură ficţiune.

Substrat de revoluţiuneUn vis ce lupta o ascuteE doar o pură ficţiuneOrb subiect pentru dispute.

Un vis ce lupta o ascuteCiocnindu-se de libertateOrb subiect pentru dispute„Liber să fii în echitate”.

Ciocnindu-se de libertateFără de pizmă şi de ură„Liber să fii în echitate”?Vom frânge existenţa dură?

Fără de pizmă şi de urăUn mâine vom putea-ntocmi?Vom frânge existenţa dură?Ne vom da mâna într-o zi?

Un mâine vom putea-ntocmiCu dragoste universală?Ne vom da mâna într-o ziÎntr-o frăţie mutuală?

Cu dragoste universalăEfortul ne va fi total,Într-o frăţie mutuală.Egalitate: ideal…

Urziceni, 22.07.2009

Christian Péqueux

Adio, deci(pantum)

Când dragostea nu este decât instinct primar,Când îi privim cu lupa oricare cusăturăŞi când în al ei nume toţi ipocriţii jurăDe ce noi doi n-am crede că totu-i în zadar?

Când îi privim cu lupa oricare cusătură,Toţi folosesc acelaşi tocit vocabular.De ce noi doi n-am crede că totu-i în zadar?E vremea să purcedem spre altă aventură.

Toţi folosesc acelaşi tocit vocabular.Cu timpul se transformă-n unealtă de tortură.E vremea să purcedem spre altă aventură.Azi inimile noastre îşi schimbă ritmul iar.

Cu timpul se transformă-n unealtă de torturăCuvintele ce-n patimi se-mbracă tot mai rar.Azi inimile noastre îşi schimbă ritmul iar.Îţi las aceste versuri drept amintire pură.

Valea Călugărească, 22.07.2009

Julia Musté-Marchand

Pantumul ondinei

Siluetă de umbră şi suflu de pulbere roatăNocturnă sarabandă de trup neîmbrăcatÎn vântul pal cu şoapta murmuratăCu dureroase vorbe în hohot defulat.

Nocturnă sarabandă de trup neîmbrăcatCând aţipirea-şi ţese căldura-i degradatăCu dureroase vorbe în hohot defulat.Podoaba-i capilară e veşnic răsfirată.

Când aţipirea-şi ţese căldura-i degradatăŞi noaptea otrăvită o mângâie curatPodoaba-i capilară e veşnic răsfiratăÎn voia ei se lasă tot văzu-nlăcrimat.

Ea noaptea otrăvită o mângâie curat.Se împleteşte geană cu geană-ngreunată.În voia ei se lasă tot văzu-nlăcrimatCând o ondină urcă în el extaziată.

Ploieşti, 22.07.2009

La Dolce Vita(pantum)

În părul tău ca vălul nopţii coboară mângâierea mea.Mă-mbăt cu sângele-aurorii din raza ochiului focos.Uşoară mi se plimbă mâna pe gâtul tău de catifea.Orgasmu-atinge apogeul din ce în ce mai dureros.

Mă-mbăt cu sângele-aurorii din raza ochiului focos.În frica ta se-ascunde harul dumnezeiesc care te vrea.Orgasmu-atinge apogeul din ce în ce mai dureros.Vocea-ţi ascunde-o vreme trupul, apoi se mistuie şi ea.

În frica ta se-ascunde harul dumnezeiesc care te vrea.De când această lume-i lume orice iubire-i mai prejos.Vocea-ţi ascunde-o vreme trupul, apoi se mistuie şi ea.Mi se răreşte răsuflarea şi piere-n chip misterios.

De când această lume-i lume orice iubire-i mai prejosÎn rana ta scânteietoare se zămisleşte febră grea.Mi se răreşte răsuflarea şi piere-n chip misterios.În părul tău ca vălul nopţii coboară mângâierea mea


Maribel Amara

Verde pantum

Se-ntâmplă primăvara! Minunea e divină!Cu verde puf copacii se-acoperă de zor.Muguru-i rege-n vreme ce frunza e regină.Verdele-nvinge până şi timpul incolor.

Cu verde puf copacii se-acoperă de zor.Pe Ron se iscă-o tentă de verde către gri.Verdele-nvinge până şi timpul incolor.În unde primăvara o poţi deja citi.

Pe Ron se iscă-o tentă de verde către gri.Frunzişul fredonează şi-n Ron se oglindeşte.În unde primăvara o poţi deja citi -Un portativ ce verde şi-nfiorat pluteşte.

Frunzişul fredonează şi-n Ron se oglindeşte.Totu-i smarald ca fructul migdalului sfios.Un portativ ce verde şi-nfiorat pluteştePeste-al naturii verde irupt tumultuos.

Totu-i smarald ca fructul migdalului sfios.Muguru-i rege-n vreme ce frunza e reginăPeste-al naturii verde irupt tumultuos:Se-ntâmplă primăvara! Minunea e divină!


meridiane


lector


Într-o perioadă dominată de feminitatea agresivă şiexhibiţionistă, care etalează în exces nurii şi sânii, preo-cuparea intelectualistă, pentru Antichitate, a unei femeifrumoase, cerebrale, rafinate poate părea nefirească şianacronică. Studierea romanului grec şi latin poate fi,însă, pentru Dorina Şişu1 o evadare dintr-un prezent co-pleşitor într-un trecut posibil pentru mitizare, reconfor-tant pentru spiritul obosit, iar pentru cititor, o imaginefulgurantă a unei Românii profunde în care profesiona-lismul şi pasiunea pentru munca pe care o faci devinsperanţe tonice pentru un viitor râvnit în zodia optimis-mului.

Studiul întreprins de Dorina Şişu în căutarea coor-donatelor fundamentale ale romanului antic nu arenimic din rigiditatea savantă a unei lucrări greoaie şi in-digerabile, fiind mai mult un eseu scris cu graţia ce re-zultă din intersectarea imaginaţiei critice şi a informaţieicorecte, ştiinţifice. Autoarea reuşeşte să actualizezeproblematica romanului antic, s-o aducă în contempo-raneitate, făcând atât personajele, cât şi pe autorii lorsă pară fiinţe vii, aproape de sensibilitatea modernă.Aproape două mii de ani de cultură literară fuzioneazăîntr-o singură durată, relevând ideea actualităţii Antichi-tăţii şi necesitatea racordării contemporaneităţii la acelevalori, standarde, aspiraţii.

Bine structurată, pe patru capitole (Odiseea, Călă-toria în romanul grec, Romanul latin – roman al con-diţiei umane, Continuitatea romanului antic şiConcluzii), Dorina Şişu scrie un studiu şi un eseu, înacelaşi timp, pertinent şi incitant, urmărind geneza ro-manului antic, trăsăturile şi coordonatele esenţiale pen-tru a le detecta apoi, în opera unor scriitorirepre zentativi, precum Longos, Heliodor, Apollonius dinRhodos, Xenofon din Efes, în romanul grec, şi Petro-nius cu al său Satyricon, Apuleius cu Măgarul de aur,în romanul latin.

Stabilind legătura de continuitate între romanul anticşi romanul european medieval şi modern, autoareaduce studiul până în secolul al XVII-lea, oprindu-se asu-pra tematicii şi a unui motiv general – călătoria. De alt-fel, liantul studiului este motivul călătoriei, motivcomplex studiat în ambele dimensiuni – călătoria exte-rioară, într-un spaţiu cunoscut sau imaginat, călătoriaîn timp, dar şi călătoria interioară, condiţie a descopeririide sine şi a autocunoaşterii. Luând în calcul valoareacognitivă a oricărei călătorii, sunt relevate valenţele că-

lătoriei – cunoaştere şi autocunoaştere, călătoria fiind„cea mai aventuroasă experienţă a fiinţei umane”, „sin-gura modalitate de a veni în contact cu necunoscutul,cu natura, cu miraculosul” şi, totodată, „o materializarea setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dintotdeauna in-trinsece condiţiei umane, dar şi a aspiraţiei omului de aieşi din spaţiul geografic în care trăia, de a vedealumea, de a cunoaşte universul şi de a se cunoaşte pesine”, o provocare pentru cercetător şi o curiozitate pen-tru publicul receptor, avid de a cunoaşte formele de cul-tură care l-au precedat şi care reliefează ideea uneicontinuităţi la nivelul sensibilităţii şi al intelectului ome-nesc. „Pactul ficţiunii cu cititorul” derivă din imaginaţiaavidă de fabulos, de necunoscut a cititorului, iar verosi-militatea face posibilă iluzia unei alte lumi în care acce-sul este facilitat de istorisirea unei călătorii. Ceva seînchide în lume, dar, în acelaşi timp, ceva rămâne con-stant – factorul uman, iar călătoria întreţine şi eviden-ţiază acest adevăr, căci demonstrează „apetenţa omuluipentru fabulos, credinţa sa că nimic nu este imposibil”.

Identificând motivul călătoriei ca motiv centripet al li-teraturii antice, cercetătoarea constată, consultând o bi-bliografie vastă şi sintetizând informaţiile într-o proprieviziune integratoare, că romanul antic, grec şi latin, îşiconcentrează întreaga construcţie, intriga, pe un voiajîn lume, călătorie care devine o călătorie afară, în lume,şi înăuntru, în sine. În acest fel, în aceste istorisiri se re-velează mentalitatea greco-latină şi se poate deducemodul de viaţă, literatura având şi această valoare do-cumentară.

Cercetătoarea se aşază în centrul demersului ştiin-ţific şi literar-critic, narând, în limbaj eseistic, călătoriaromanului ca specie literară: „Am încercat, aşadar, înaceastă lucrare să răspund unei provocări a «călătoriei»şi să pornesc şi eu asemeni personajelor pe care le voiîntâlni, într-un voiaj literar în spaţiul literaturii helenisticeşi latine a secolelor al II-lea şi al III-lea, un spaţiu în caream putut descoperi că în orice context istoric, social şicultural, călătoria are un caracter iniţiatic”. În aceastăcălătorie iniţiatică, ea se înconjoară de toate cele tre-buitoare: cărţile mari, sagacitatea interpretării, perseve-renţa, cutezanţa unor formulări personale, revelaţia ideiicălăuzitoare – călătoria ca motiv şi experienţă perso-nală. Aria de investigaţie şi de cunoaştere este impre-sionantă – de la poemele sumeriene şi indiene la celehomerice până la produsele mitologiei orientale şi alepoeticii romanului asiatic la operele Antichităţii greco-la-tine. În acest „spaţiu uriaş” şi „timp enorm”, aventura de-rivată firesc din imperativele călătoriei este, deopotrivă,

Ana Dobre

CĂLĂTORIILE UNEI DOAMNE LA ÎNCEPUT DE MILENIU ŞI DE SECOL

1 Dorina Şişu – „Incursiune în romanul greco-latin”, EdituraTransilvania, Tecuci, 2011.

lector


fizică şi spirituală – călătorii pe mare şi pe uscat cu certevalenţe simbolice şi iniţiatice, motivul legându-se, astfel,de cel al labirintului. De aici, ideea că propriul destin alomului este o lungă sau scurtă călătorie în labirintul vie-ţii în căutarea unui sens, a unui „cod de existenţă”, em-brionul literaturii condiţiei umane din secoleleurmătoare. Călătoria are întotdeauna o miză, un scop– lâna de aur, prinţesa, locul natal etc.; aventurierul, că-lătorul caută un „cod de existenţă”, o formulă de viaţă.Nu lipseşte nici erosul, motiv adiacent călătoriei care,ulterior, va dedubla romanul, iubirea împărţind „funcţiade generator al intrigii cu destinul”, în timp ce călătoriadevine motiv adiacent, fiind „liantul eroilor spre împlini-rea erotică”.

Uneori, călătorul este un iniţiat, alteori un pirat. Înstudiul Dorinei Şişu, noţiunea de pirat este raportată lasensul şi funcţia originare, neavând nimic din sensul pe-iorativ al secolelor următoare. Legat de grecescul pei-rates, care are sensul de pirat, aventurier şidescoperitor de tărâmuri noi, suntem conduşi spre mo-tivul picaro-ului din literatura europeană a secolelor alXV-lea – al XVII-lea. Călătorul originar a fost, aşadar,un pirat, un aventurier şi un descoperitor de noi ţinuturişi civilizaţii. Primul roman cu piraţi, Aethiopika, al luiHeliodor, este şi primul roman în care pirateria şi piraţiicapătă un rol important, trecând din realitatea istoricăîn ficţiune. Registrele creaţiei înregistrează variaţii, dela acţiunea dramatică, tensionată la cea umoristic-pa-rodică.

Prin urmare, călătoria este motivul important în ro-manul antic şi în cel baroc, un pretext pentru prezenta-rea experienţelor, intriga romanului fiind concepută ca

un voiaj, pe parcursul căruia personajele se pot modela,evoluând spre cunoaşterea de sine. Aşa se deseneazăşi caracterul de Bildungsroman al romanelor căutării pefundalul călătoriei. Cercetătoarea consideră că sistemulde organizare a motivelor şi a tiparelor pune în evidenţăromanul grec al aventurii şi romanul latin al condiţieiumane: „...dacă romanul grec sporeşte dimensiuneaaventuroasă a intrigii, problematica romanului latin estemai complexă: romanul lui Petronius este construit pecredinţa că fericirea şi un cod de viaţă funcţional trebuiecăutate şi limitate riguros la realitatea iminentă, în timpce Apuleius propune o viziune mai largă asupra lumii încare realitatea se îmbină cu miraculosul, cu fantasticul,o lume în care nimic nu este imposibil”. Călătoria are unrol gnoseologic – cunoaştere a lumii şi cunoaştere desine, unul cathartic, purificator, altul derivat din căutareaunui cod de existenţă, ca roman al condiţiei umane.Operând interpretări de nuanţă, plauzibile şi persuasive,Dorina Şişu construieşte un solid text argumentativ con-ceput ca o demonstraţie solidă, peremptorie, ajungândla o concluzie bine fundamentată: „Întreaga proză a li-teraturii reprezintă un text continuu, o tentativă infinităde rescriere a realităţii, de refacere sisifică a mareluitext nemărginit, care este existenţa”.

Studiul eseu al Dorinei Şişu este, alături de lucrăripe care le-a consultat ale lui Eugen Cizek, Petru Creţia,E. Auerbach, o lucrare notabilă şi necesară în bibliogra-fia de gen, o carte care atestă vocaţia de cercetător aautoarei, o lectură instructivă şi pentru specialist şi pen-tru lectorul grăbit.

8 ianuarie 2011

Volumul de versuri este dedicat fostului deţinut poli-tic Emilian Budac (1925-2006). Cu o prezentare graficăexcelentă, cartea are pe copertă imaginea lucrării: Miezde Infinit (2003), a regretatului sculptor de mare talent,Nicolae Adam. Cartea cuprinde patruzeci şi nouă depoezii care urzesc într-o tapiţerie stările de spirit princare trece Xerxes I (519-465 BC), fiul lui Darius I (522-486 BC) din dinastia Ahemenizilor şi suveranul Persieiîntre 486 şi 465 BC, în ajun de bătălie.

Volumul se deschide cu amintirea tragică a confla-graţiei. Floarea tinereţii se află acum sub pietre fune-

rare, hrana vulturilor (A Year for a Stele şi The Name).Xerxes este surprins la Helespont, numele antic al

strâmtorii Dardanele.Xerxes ni se dezvăluie în monologîntr-un efort tragic de a-şi legitima fatalitatea deciziilorîn Xerxes’s Speech, The Emperor’s Advice, To Be Cho-sen like This. Versurile se înnoadă în mai multe registre,la două voci principale. O voce oscilantă este cea a luiXerxes, pe când poetul preia rolul omniscient al coruluiantic. Poetul Dumitru Velea este influenţat aici de dra-maturgul cu acelaşi nume.

Xerxes, ca şi personajele teatrului grec antic sau celrenascentist elizabetan, este un personaj complex pelinia cronologică a istoriei, care agonizează în posturasa de om transpus în condiţii sustrase contingentului şilogicii cotidiene. Versul este fluent şi lupta eroului cu

Mariana Zavati Gardner

XERXES AT THE HELLESPONT*DE DUMITRU VELEA

* Dumitru Velea – Xerxes at the Hellespont, traducere înlimba engleză de Mariana Zavati Gardner. Publicată de Edi-tura Contrafort Craiova 2010, 66 pag.

lector


sine însuşi face din volum o revelaţie poetică.Xerxes apare ca un suflet chinuit (Dream with a Gol-

den Sword), suprem suveran şi perceput ca divin, saucel puţin supuşii lui îl văd în această postură. Sufletullui este ca marea. Dumitru Velea foloseşte imagini caresugerează zbaterea apelor ce se întind dincolo de ori-zont. În faţa soldaţilor săi, suveranul se simte singur,eşuat aici dintr-o altă perioadă istorică. Singurătateapoate fi tăiată cu cuţitul în poezia lui Dumitru Velea. Osingurătate înrăită, a unui suveran cu puteri despotice,care apare în versuri drept depresiv cronic, un estropiatcare-şi poate înfrunta destinul şi lumea numai din pozi-ţia de conducător de oşti,moştenită ca drept divin. Ver-sul impresionează prin imagini de pietre (A Year for aStele), de cuneiforme scrijelate pe tăbliţe (Royal Cunei-forms), de vise despre trei cai şi despre cămile mâncă-toare de şerpi (Dream of Horses).

Xerxes îşi confruntă destinul, agonizând în ajun debătălie, privind implicaţii de ambiţii dezumanizante,care-i pot reduce la neant calităţile individuale (The Bat-tle with the Lion).

Imaginile sunt tactile în Their Eyes to the Sky, vi-zuale în The Tents of Sapphire, îmbibate cu miresmeexotice în Purple, The Chemise Made of Wax, înţesatecu osuare în Edges, cu hiene în If You Show up in Susa.

Xerxes suferă intens de angoasă (The Place at theBorder Stones or the Celestial Osuary), dar, în faţa oş-tirii, trebuie să se identifice cu idealurile eroice pe carele reprezintă. Îl simţim claustrofobic în spatele măştii pu-blice care-l reprezintă ca prototipul conducătorului su-prem (The Emperor and If).

Volumul Xerxes at the Hellespont îl plasează pe Du-mitru Velea în elita poeţilor care scriu cu talent şi cu su-flet.

Dan Brudaşcu

UN ROMAN DOCUMENT

Am încercat, de-a lungul timpului, să citesc cât mai multedintre volumele de proză românească sau străină care au apărutîn ultimii 30-35 de ani, aceasta şi în perioada în care cărţile cuadevărat bune se vindeau pe sub tejghea, împătimiţii de literaturăfiind nevoiţi să lase un„ciubuc” consistent pentru a face rost de„marfă” de calitate. În această perioadă, am citit, cred, cam totce merita, atât din punctul de vedere al conţinutului, cât şi al va-lenţelor etico-estetice ale textelor respective.

Asemenea milioanelor de români, am fost sincer dezamăgitsă constat că mult aşteptata „literatură de sertar”, cu nesemni-ficative excepţii, s-a dovedit a fi o veritabilă cacealma. Unii autori,cu pretenţii de aşa zişi dizidenţi, scriindu-şi „operele” de sertarla mulţi ani după prăbuşirea vechiului regim şi, de cele mai multeori, chiar în anul publicării lor.

Înainte de 1989, Viorel CACOVEANU era cunoscut aproapeexclusiv în Cluj-Napoca, îndeosebi ca urmare a unei lungi activi-tăţi ca ziarist la ziarul local „Făclia”. Scrisese câteva cărţi cu tentăde roman poliţist, dar care nu au contribuit la sporirea prestigiuluisău pentru că, în general, nu aduceau elemente de noutate, nuse remarcau prin nimic ieşit din comun.

După 1990, însă, după o oarecare „rămânere pe tuşă”1, Vio-rel CACOVEANU, de o vreme pensionar, a devenit unul dintrescriitorii cei mai interesanţi, care merită din plin atenţia criticii şiexegezei literare, dar mai ales a cititorilor, pentru eforturile pe carele face de a oferi publicului câteva cărţi de ficţiune sau nonfic-ţiune.

Facem precizarea că Viorel CACOVEANU a refuzat oriceoferte din partea vreunor grupări politice de a exprima prin scrisulsău orientările ideologice sau doctrinare ale acestora. Numai înultimii câţiva ani, Viorel CACOVEANU şi-a surprins cititorii prinromanul Învinşii sau lucrarea Istoria risipită. Ultima sa carte,

Veşnica Închinare, însă, constituie, în opinia noastră, apogeulcreaţiei sale literare de până acum.

Deşi este intitulată roman, cartea ar putea fi recomandată şica lectură obligatorie pentru studenţii la istorie sau ştiinţe politice,pentru că ea se constituie în cel mai tulburător document de ana-liză, obiectivă şi nepărtinitoare, cu mijloace estetico-literare, aunei perioade complexe şi pline de nebănuite primejdii din istoriaArdealului şi a României (1945-1947). Spre deosebire de toţi cei-lalţi autori care s-au ocupat de această perioadă, dovediţi, în ge-neral, obedienţi fie faţă de poziţia oficialităţilor, fie faţă deexagerările ideologice sau doctrinare ale unor forţe politice, ViorelCACOVEANU atinge performanţa lăudabilă de a fi obiectiv şi echi-distant şi de a sluji exclusiv adevărul. Sub aspectul construcţieiromaneşti, cartea lui Viorel CACOVEANU nu aduce nimic deose-bit. Autorul ne propune, în fapt, o saga, iar eroii săi sunt, în ceamai mare parte a lor, personaje istorice cunoscute şi reale, re-prezentând toate orientările politice ale perioadei istorice respec-tive. Fără patimi sau încrâncenări, Viorel CACOVEANU ni-iprezintă pe fiecare dintr-o perspectivă nouă şi surprinzătoare, ne-încercând vreo formulă encomiastică sau vreo cale de eludare aadevărului istoric.

Aşadar, în cartea - document a lui Viorel CACOVEANU se în-tâlnesc deopotrivă români, maghiari, evrei, saşi sau ţigani, res-pectiv comunişti, ţărănişti, liberali sau foşti legionari, prezentaţicu faptele lor, fără a încerca vreo clipă falsificarea adevărului is-toric sau prezentarea vreunei problematici subsumate unei ac-tuale orientări politice. Personajul principal al romanului esteceferistul Gh. CRĂCIUN, ajuns peste noapte, prin vrerea destinu-lui, în funcţia de prim chestor al Poliţiei din Sibiu. Prin poziţia şiatribuţiile încredinţate de noile autorităţi, el ajunge în contact cufoşti oameni politici importanţi, ca fostul prim-ministru şi impor-

lector


tant om politic Alexandru VAIDA VOIEVOD2 sau legionari din pe-nitenciarul Aiud3, cu cadre universitare4 sau studenţeşti5, sau cureprezentanţii diverselor structuri politice apărute după 1944. Else întâlneşte frecvent şi cu Petru GROZA6 în calitatea lui de prim-ministru în funcţie al României postbelice. În toate situaţiile pre-zentate, Viorel CACOVEANU nu urmăreşte nici reabilitarea, darnici condamnarea vreunuia din eroii cărţii sale, dar propune citi-torului, pe baza unor date netrunchiate, interpretări realiste şiechidistante ale faptelor sau poziţiilor pentru care multe din acestepersoane au rămas odioase în istorie şi ca urmare a eforturilor,nu o dată disperate, dar şi nefondate făcute, de cercuri interesateîn ascunderea sau manipularea adevăratei istorii. Graţie eforturilorlui Viorel CACOVEANU, de acum înainte vom fi nevoiţi să inter-pretăm cu totul diferit evenimente ca demonstraţiile studenţilorde la Căminul „Avram Iancu” sau manifestările cu tente ireden-tist-revanşarde ale muncitorilor de la Dermata.

Cartea lui Viorel CACOVEANU este importantă şi datorită cu-rajului exemplar dovedit de autor în aprecierea realităţilor din Clu-jul postbelic, devenit placă turnantă în efortul unor minoritari dea-l menţine, în pofida marilor decizii internaţionale, încă în sferade interese ale fostului regim horthyst. În foarte multe pasaje alesale, cartea lui Viorel CACOVEANU oferă detalii cutremurătoareîn legătură cu marea agresiune politică, socială şi morală la careau fost supuşi cetăţenii Clujului şi ai Ardealului, atât din parteaarmatei sovietice de ocupaţie, dar, mai ales, de diversele „nă-pârci” minoritare cocoţate în toate funcţiile de decizie din marilecentre urbane din Ardeal, inclusiv în Poliţie7. De umilinţe şi chiarde agresiuni fizice nu a fost ferit nici chiar chestorul de la Sibiu,iar agresorii lui fiind chiar factorii alogeni ai strâmbei orânduiri cese instala în România8.

Sub acest aspect cartea lui Viorel CACOVEANU este un do-cument cutremurător şi, totodată, o excelentă analiză a unor dateşi fapte de mare curaj ale celor care s-au opus9 din răsputeri fal-sificării identităţii, existenţei şi aspiraţiilor românilor ardeleni. Prinonestitatea interpretării sale, Viorel CACOVEANU aduce serviciiuriaşe pentru mai dreapta înţelegere a adevărului istoric ca şi pen-tru corecta rescriere a istoriei Ardealului şi Clujului într-unul dincele mai dramatice momente ale existenţei lor.

Citirea, cu onestitate, fără încrâncenare a acestei cărţi esteextrem de benefică, contribuind decisiv la eliminarea oricărorfalse acuzaţii sau ridicări în slăvi ale unor persoane găunoase,nocive pentru istoria acestor meleaguri. Cel puţin în Transilvania,dar cred că şi la nivel naţional, recentul roman, Veşnica închi-

nare, al lui Viorel Cacoveanu este, în opinia mea, cea mai im-portantă carte de proză apărută în România după 1990.

Note1 Mai ales, după pensionarea sa ca redactor al prestigioasei reviste

literare „Steaua”, unde se transferase.2 După cum se ştie, datorită relaţiilor lui extrem de influente în rândul

cercurilor francmasonice din Europa şi SUA, Alexandru Vaida Voievod,deşi politician cu o extrem de intensă activitate după 1918, de mai multeori prim-ministru, dar şi un apropiat al regelui Carol al II-lea şi colaboratoral legionarilor etc. este singurul om politic interbelic important care nua fost arestat de către noile autorităţi comuniste şi nu a fost trimis în pe-nitenciarele în care şi-au pierdut viaţa cei mai de seamă oameni politici,

universitari, ofiţeri, academicieni, preoţi şi ierarhi, în special din rândulBisericii greco-catolice şi al unor secte neoprotestante. Lui i s-a impusdoar domiciliul forţat la Sibiu, având, după cum sugerează autorul, relaţiidestul de amiabile inclusiv cu conducerea Poliţiei de aici.

3 În spirit de perfect fair play, autorul evidenţiază caracterul extraor-dinar, patriotismul, puterea de sacrificiu, dar şi determinarea legionarilor,rămaşi devotaţi crezului lor politic şi decişi să rămână legionari până lamoarte, chiar dacă dezicerea lor le-ar fi putut aduce imense avantaje,inclusiv eliberarea înainte de vreme.

4 Autorul face referire la întâlnirile lui frecvente, la Sibiu, dar şi înscurtul răstimp al şederii sale în Clujul postbelic cu Constantin Daicovi-ciu, Emil Haţieganu, Emil Petrovici, Lucian Blaga, Ioan Lupaş şi mulţialţii din elita universitară şi intelectuală a Clujului şi a României. În pofidalipsei lui de pregătire academică, aceştia îi apreciază caracterul, verti-calitatea şi demnitatea de care dă dovadă, ca şi încercarea de a dovedibun-simţ şi a combate excesele noilor autorităţi comuniste, alcătuite, înmarea lor majoritate, din străini, cu toţii decişi a sancţiona drastic şi ne-iertător pe români, doar pe ei, acuzându-i de naţionalism ori de câte oriei se opuneau încercărilor şi umilinţelor la care îi supuneau elementeleşovine şi extremiste maghiare, care încercau cu disperare să menţinăArdealul şi Clujul în sfera de influenţe şi interese ale Budapestei.

5 Sunt, în acest sens, evocate soluţiile găsite de chestor în vedereasoluţionării demonstraţiilor studenţeşti antisovietice de la Sibiu, dar şiatitudinea, plină de înţelepciune, adoptată în cazul devastării de către ex-tremiştii unguri de la Dermata a Căminului studenţesc „Avram Iancu” dela Cluj, precum şi modul inteligent în care a contracarat jocurile murdareale celor care vroiau să exploateze acest din urmă eveniment, în interesulpoliticii lor antiromâneşti, pentru discreditarea ţării noastre peste hotareîn preajma luării unor măsuri decisive pentru viitorul acestei ţări.

6Spre cinstea lui, Viorel Cacoveanu, fără a urmări nicio clipă discul-parea lui Petru Groza, prezintă, pe de o parte, frământările unui om politicextrem de abil, cu contribuţii de necontestat în readucerea Ardealuluiîntre fruntariile noastre naţionale, dar şi deplin conştient de gravele pe-ricole ce ameninţau încă această ţară, mai ales în spaţiul transilvan. Au-torul nu trece cu vederea nici laşităţile de care a dat dovadă, ca ompolitic, dr. Petru Groza, sancţionând lipsa lui de curaj, de exemplu, pentrusalvarea omului politic patriot, dar nepermis de naiv, care a fost LucreţiuPătrăşcanu.

Prin intermediul prietenului de demult al lui Crăciun, ceferistul Meţiu,Viorel Cacoveanu vorbeşte şi despre Gh. Gheorghiu-Dej. Autorul ne pre-zintă un Dej preocupat de salvarea ţării din situaţia extrem de gravă încare se afla, din cauza acţiunii letale a duşmanilor ei interni şi externi.Episodul cu Dej îi oferă autorului un prilej deosebit de a pune la zid cozilede topor venite în România odată cu tancurile sovietice şi rolul lor nefast,pentru ţară şi poporul român, în deceniile al V-lea şi al VI-lea în veacultrecut.

7 În acest sens, Viorel Cacoveanu arată că pe tot cuprinsul Ardealu-lui, presupus românesc şi parte componentă a administraţiei româneşti,doar doi români, la Sibiu şi la Zalău, deţineau funcţia de prim-chestori aiPoliţiei. Toţi ceilalţi erau unguri sau supuşi intereselor revanşarde, con-trolate şi impuse de la Budapesta. De altfel, foarte mulţi demnitari ai nou-lui regim, de la toate nivelele, se deplasau frecvent la Budapesta,raportau situaţia din Ardeal şi acţionau pentru materializarea planurilorBudapestei de destabilizare a situaţiei interne şi de discreditare a auto-rităţilor româneşti. Tot de aici proveneau şi fondurile imense utilizate pen-tru cumpărarea sau compromiterea eventualilor adversari.

8 Eroul lui Cacoveanu exprimă deseori neîncredere faţă de justeţeanoii orânduiri, ca şi faţă de şansele ei de a asigura, în fapt, dreptatea, li-bertatea şi democraţia acestei ţări.

9 De multe ori sacrificându-şi propria lor libertate şi acceptând su-ferinţa în gulagul comunist, impus României de trupele de ocupaţie so-vietice şi de nocivii ei comisari impuşi şi instalaţi în absolut toate nivelelevieţii economico-sociale şi politice ale ţării.

Motto: Iisus plânge şi pentru cei care nuplâng. (T.I.)

Cartea Plângea Iisus *(Ed. Omega, 2009), este o fluidă re-prezentare a stărilor psihice raţional-afective. Poetul ne/se ade-meneşte în ceremonialul morţii, ca-ntr-un talmud, ca-ntr-ocabală-testament, ca-ntr-un exerciţiu de raţionalităţi-iraţionale,cele din marginile absolute ale trăirilor empirice din adâncul ex-perienţelor unice afective.

Iisus plânge în poemele unui Sfânt Nicolae, prins în peşterileorogene ale rugăciunii. Treaptă a iluminării, purificării pasive, suc-cesoare suferinţei (ne)purificării active. Prag mistic al unei iz-bânde viitoare, unire mistică a celor două purificări în...desăvârşire.

De altfel, întreaga poezie poematică a ascetului revoltat pesine, a domnului Gâlmeanu Nicolae, este o meditaţie mistică, uncomplex de reculegeri, fie de concentrare prin efort intelectual şiexpresie livrescă asupra lumii, fie de simplificare, de hulire chiara esenţelor trăirii (specifice lui Cioran). Meditaţie în care poetulstă cu un picior în aserţiune şi cu altul în negaţie, croită şi potrivităaşezare a unui „nefăcut, ci nenăscut” locuitor astral într-un „ci-slău mioritic”. Trinitatea Tată-Fiu-Sfântul Duh, prin excelenţă mas-culină, are la Nicolae Gâlmeanu ochi şi înfăţişare feminină, blândăşi povăţuitoare, mult depărtată însă de tămăduirea trăirilor tragice:infinite şi mai tragice, mult neştiutoare de suferinţă.

Ni se explică în strigătul poetului această trinitate, atât printr-ocălătorie organică în... organic, cât şi printr-o călătorie intelec-tuală în intelect, katharsis-ul, fatismos-ul, teliosis-ul (purificarea,iluminarea, desăvârşirea) şi atitudinile posibile trupeşti şi... su-fleteşti, oglindă şi rod al oglindirii fiinţei în neant, numite: apateia(nepătimirea), theoria (vederea lui Dumnezeu), theologia (îndum-nezeirea).

Ni se explică pătimirea şi patima cunoaşterii catafatice-afir-mative în paralel (în aceeaşi vreme istovită) cu/prin cunoaştereaapofatică: una într-alta manifestare a sinelui trăitor prin sine. Aşacum o face în întreaga carte, mai întâi şi mai înainte de toate, înPlângea Iisus: „După atâta priveghi.. / să scoatem cadavrul dincasă / a început să se-mpută şi ne strică... Parcă a început sămiroasă groapa în coliva din ceaun… nu mai prididesc muştelesă tragă la mort” (nevoia de purificare a spaţiului viitoarei ilumi-nării).

Ceremonia, ritualul „mortului de scos în lume” adună lumeasă participe la purificare:

„I-auzi-o p’aia de fată mare, năzdrăvană! / i-a fost discipolă,zbiară! / să nu leşine odată cu leatul”.

Acestei apariţii – fecioara (prea)curata (des întâlnită în lacri-mile lui Iisus) – îi opune poetul: om de rând, huiduitor de erotic,amănuntele revoltei lui pe „cauza ezoterică a morţii”, dar şi deta-liile spaţiului mortuar: „am o măsea stricată, i-am pisat tămâie /să nu cad în ridicol / va trebui să spargem uşa / să-l dăm afarăcu patu’, / vezi semnele?”

Detaliile se opresc brusc, la Gâlmeanu, în simbol unificator

ori într-o semnificaţie mai largă a lor. Ca într-un joc lexical al ros-tirii nerostitului, al nerostirii rostitului: avatarul zeului eu interiorîn eu exterior.

Continuăm lectura poemului Plângea Iisus: „să-l dăm afarădin casă...! / vezi semnele? Nu alea din palmele sale! Cocardelevirtuale de tradiţie!”

Şi, din nou, se întoarce în... banal. Banală fiind „antropofagiaînmormântării şi a pomenirii celui mort prin: luaţi mâncaţi acestae trupul meu, beţi, acesta e sângele meu...: „Agrafele pentruprins! banderole, oarare, batiste şi funde / să se lase toate des-chise / când va trece pe la mă-sa, pe la poartă / chit că a făcutdin curtea mea latifundine, / de-o vreme, sunt putredă de reuma-tism,/ a subnutriţie,/ să nu se uite frânghia pentru sicriu / să-i pu-neţi inserţii / ni se rupe şi ne trezim cu el / muşcând malul şi vadul/ luaţi cuvertura de naftalină / pentru raclă, de unde / Dumnezeumiroase a supă...” (anacolut, şir de viitoare iluminaţii).

Iluminarea nu trebuie înţeleasă, în acest poem, ca treaptămistică religioasă. Ea este tot activă, activă theorie telurică (ve-dere a Dumnezeului-om). Pe fundal blagian: „S-a aprins focul,să nu se întindă la capete! / parcă-i în noaptea de revelion, / cândpuşcă primarul artificii, / de trei zile încoace (... gura nu-ţi maitace, fiind substituit cu:...) dădea viaţa să mai scapete / nu carecumva fâlfâie prapurele / să ni se ardă pe grătare micii! / (din noudetalii postmoderniste, ce vor sprijini aserţiunile globale, univer-sale, poetice) şi, atunci, ... a venit domnul notar să-i înmânezenoua carte de identitate, / scoateţi din sertare fluierele, / testa-mentul şi ultimul inel / să se odihnească pe pernă, / ne trebuie(alţi) brazi, / ce-i pasă? / Lumea îl boceşte de moarte, nu vedeţi?/ Dragul de el cum feciorăşte”.

Iluminarea este un catharsis, o lustraţie, o theologie: „O, cumse înspăimântă întunericul din senin. / Bezna se prăbuşeşte-nmulţimi din mulţimi, / totul se-adună, se mână se deschid ca-nioanele în lună / şi din munte golgote se sparg / valuri de moliişi dolii / îşi pun cocarde de nuntă, / vin soboare de preoţi şi lăutari/ şi făclii se aprind în cuvinte / la o altă lumină lumea se minte /sărută cununiile mirelui şi se închină zănată”.

Bucurie cântată cu rimă interioară călcată în picioare, cu ritmde jazz, largo-cantabile, ori horă-bătută în duminici de însurătoaregrabnică.

Reîntoarcerea la viaţă a... mortului, care poate fi oricare dintrenoi, este însăşi conştiinţa mântuirii şi a desăvârşirii: „Auziţi? Batîntr-o dungă clopotele. / Auziţi ? Cine-o fi murit,/ În vremea decare fugiţi?... De sus... / Plângea Iisus.”

Un soi de „în moarte cu mine însumi” este acest poem, privitdintr-o/într-o altă oglindă din câte el are.

Şi cine crede în argintul poemelor Nicolae Gâlmeanu îşi poateodihni fuga prin lume, ca-ntr-un „Cislău al nemuririi”, citind o ast-fel de poezie: testament la frontiera mileniilor, frumos învrăjbitesă ne reprezinte cuvântul aristocrat, livresc, omniscient. NicolaeGâlmeanu este conştiinţa poetică unică, rară, liberală ca formăliterară, necesară creaţiei literare româneşti: contemplaţie post -modernistă a controverselor ideatice, a contrariilor formelor es-tetice, detalii ale extazului revoltat pe extaz.

lector


Ioan Toderiţă

NICOLAE GÂLMEANU – POETUL CISLĂULUI MIORITIC

* Nicolae Gâlmeanu - ,,Plângea Iisus”, Galaţi, Editura Omega, 2009.

lector


Cornel Galben

O POETĂ A NOCTURNULUI

Zborul spre neştiut al Elenei Amalia Filip a cunoscut o tra-iectorie mereu ascendentă, în doar opt ani reuşind să-şi meta-morfozeze visul său de stea în nu mai puţin de patru cărţi, arzândetapele cu o iuţeală ce ar putea năuci orice adolescentă de vârstaei. Fosta câştigătoare a Concursului Naţional „Autori: Copiii!” arămas însă cu picioarele pe pământ, continuându-şi activitatea,cu aceeaşi dorinţă şi pasiune, în cadrul Cenaclului „Mugurii”, carea lansat-o, şi fiind în continuare atentă la sfaturile poetului LeonidIacob, îndrumătorul acestuia şi mentorul ei, căruia îi mulţumeşteceremonios, într-o postfaţă ce poartă însuşi titlul volumului: Cap-cana viselor.

În noua sa carte*, autoarea reuneşte 73 de poezii scrise înultimii doi ani, semn că poeta nu e totuşi o grăbită şi că paşii fă-cuţi cu temei au condus-o spre o maturizare treptată şi o conşti-inţă din ce în ce mai accentuată în ceea ce priveşte propriacreaţie, aşa încât azi priveşte cu detaşare propriul debut, carenu-i mai stârneşte decât un zâmbet discret (Tresar de fiecare datăcând îmi citesc poeziile şi mereu înfloreşte zâmbetul pe buze,doar gândindu-mă la infantilitatea ce mă stăpânea la vârsta de11 ani.).

Nostalgia copilăriei nu o ocoleşte însă, nu de puţine ori fiindu-ichiar teamă că a pierdut acel univers în care a alergat în voie, lă-sându-şi gândurile slobode şi ţesându-şi visele cu acea candoarespecifică primelor elanuri: Te vreau pe tine. / Să te văd, să te simt,să te arunc în vise. / Te vreau din nou pe tine. / Doar pentru mine./ Să te-alerg, să te prind, să te mint. / Doar pe tine. Tu, cea dinpoza cu noi, / Atât de absentă, atât de prezentă, / Mi-e teamă căte-am pierdut. (Poza copilăriei 2).

Fără a fi neapărat egoistă, acest „Doar pentru mine” răzbateşi din alte versuri, sentimentul apartenenţei la propria fiinţă fiindunul puternic, datorat în parte şi disperării care o cuprinde uneori(Cum să scap, să fug, să mint? / Umbrele mele m-aruncă în ne-gura nopţii. / Departe. / Frigul mă uită încet. Noaptea mă urăşte./ Nu mă vor. / A cui mai sunt? / Cine mă crede? Cine mă uită? /Cu cine s-adorm din nou în gând? – Disperare), spaimei că tim-pul aleargă prea repede şi că stelele ei, luna ei „bolnavă şi mare”,camera ei, geamul ei, cercul ei, suferinţele ei, ideile ei – iar înşi-ruirea ar putea continua – o conduc inevitabil spre un zid greude ocolit: Mereu mă izbesc de acelaşi zid de gheaţă / Creat demine.

Bântuită de această stare incertă (Am decis să mă închidîntr-un cerc... / Să fiu singură înconjurată doar de ideile mele /Şi frunzele ce mai cad din pomul / Roşcat al toamnei. / Alunecăîn mine o flacără ce arde, / E plină de sentimente vechi. / Cu ochide stele mă priveşte lumea, / Dar eu abia mai respir în cerculmeu... ), de vântul bizar care-i inundă camera, de nesomn şi derememorările ce şi le îneacă „la o cană de ceai”, stă şi povesteştecu luna sau, „Pitită-ntr-un colţ de cameră, / Uitată de toţi şi toate”,îşi aude „furtuna din suflet”, însoţită de fulgere, tunete şi „stropiireci ai amintirilor”.

Prinsă într-un loc unde „amintirile viitorului” îi „alină uşor /

Frigul din inimă”, se confesează cititorului cu nonşalanţă, fă-cându-l să intre în „vârtej(ul) de sentimente” şi să fie părtaş latoate trăirile sale, să aştepte clipa de graţie când îşi va „inund(a)sufletul cu fericire”, când va ploua cu lumină peste toată fiinţa ei,„îmbătată în clipe de apus” şi capabilă să simtă „ultimul parfumal unui anotimp / Deja necunoscut pentru mine...”.

Se lasă îmbrăţişată „şi de soare... / Şi de lună, / Şi de stele./ De toate...”, dar niciuna nu e ca îmbrăţişarea capriciosului iubit(Mă cuprindeai doar cu focul din priviri... / Mă lăsai purtată pecele mai frumoase vorbe, / Părăseam încetul cu încetul totul, /Luna, soarele şi stelele... / Le lăsam departe... să le îmbrăţişezişi pe ele.), cel care, încet-încet, nu-şi mai poartă paşii spre ea,se schimbă, determinând-o, la rându-i, să se detaşeze de fiinţace a scufundat-o într-o lume necunoscută: Crezi că-ţi cer preamult / Dacă te rog să pleci? / Să-ţi iei sufletul ce încă / Mă de-vorează şi mă scufundă / Într-o lume, total necunoscută pentrumine? / E prea mult dacă vreau să te uit? / Să nu-mi mai hrănescsufletul doar cu amintiri... / Te doare dacă-ţi spun că nu mai eştitu. / Acum e un alt tu... (Prea mult?).

Prinsă într-un vis „ce nu l-a(m) vrut niciodată”, lipsită de pu-teri, uitată de „surâsul uşor copilăresc” al ingratului răsfăţat, pier-dută în „ultima dună de nisip / a deşertului” lor, fuge de sine, vreasă-şi arunce toate suferinţele în zăpadă, să se transforme într-unzâmbet şi să evadeze, uitând de toate: De câte ori n-am visat /Să fug, să uit… / Să încerc să nu mai fiu eu... / Să mă-ngrop înideile mele... / Să evadez de toate, de toţi, / Închisă în ceva ne-sigur… / Toţi apasă pe mine cu sufletul, / Iar gândul, gândulmeu… / Se pierde încet... tot mai încet. (Evadare).

Deşi îşi doreşte să fie doar cu sine, durerea o copleşeşte (Iardurerea, durerea ce credeam / Că am înecat-o în mare... / E maiprofundă şi doare / Mai tare!), mintea îi „apasă tot mai / Mult pesuflet”, gândurile „nu mai pot cuprinde tot”, inima devine „preagoală”, „drumul uitării” – imposibil, aşa încât concluzia vine dela sine: E prea greu să ţin pasul cu mine... / Să mă scufund detot în / Infinitul gândurilor / Ce altă dată era totul pentru / Mine.

Trăind mai mult în vis (Era un vis, că eu în / Vise trăiesc.), seluptă nu doar cu sine, ci şi cu timpul (S-alerg? / Să m-ascund?/ Să fug? / Să evadez? / Să-ncerc să uit? / Să iert? Să nu văd?/ Nu! / Deja te văd cum pui stăpânire / Pe mine cu fiecare se-cundă… / Iar timpul meu pare tot mai greu, / Apăsând în neştireîn a mea minte.), chiar dacă între dorinţele sale se număra tocmaiaceea de a fi „una cu timpul”, însă în egală măsură şi „una culuna” (Să pot să-mi luminez / Singură gândurile.), „una cu soa-rele” (Să pot fi din nou / Călăuza lumii mele.).

Pendularea permanentă între lumină şi întuneric, între dorinţăşi neputinţă, între vis şi uitare, între iubire înfocată şi neîmplinire,între bucurie şi tristeţe, între durere şi suferinţă, între egoism şidăruire, între confuzie şi claritate, între copilărie şi adolescenţă,între confesiune şi rugăminte, fac din cea „Prea pură, / Prea tâ-nără, / Prea învechită de timp” o poetă interesantă, cu un timbrudeja conturat şi o ştiinţă a versului surprinzătoare.

Capcana pe care ne-a întins-o Elena Amalia Filip ne deter-mină, tocmai de aceea, să-i urmărim în continuare zborul, pentrucă doar cu „gândul ne mai ajungem”, iar gândurile sale au cevainefabil, ceva ce te ţine treaz de la prima până la ultima pagină.

* Elena Amalia Filip - „Capcana viselor”, Bacău, Editura„Corgal Press”, 2010

lector


Cristian Neagu

FENOMENUL PREVIZIONAR DE SOR-GINTE POETICĂ, LA ADRIAN BOTEZ

Studiile academice despre literatura intelectualistă(Elie Faure, René Huyghe, Marcel Brion...) ne atragatenţia că, între două direcţii-generaţii – antagonice (încazul de faţă, Vasile Militaru – Adrian Botez), una cul-tivând intropatia, iar cealaltă obiectivismul structurilorestetice, se păstrează cadrul social-istoric, filtrat prinspiritul cartezianismului, dintr-o scolastică de tradiţie re-ligioasă, punându-se problema remarcii elementelorafective ale limbajului care, de la Charles Bally în-coace, se numeşte stilistică. Vom porni spre a judecalatura obiectuală, în grad intelectual exprimată, princare forma lingvistică devine pecete a sintaxei poetice,a multora dintre versurile lui Adrian Botez, de aceastădată în ultimul său volum, Cartea Profeţiilor* (EdituraRafet – 2010) – structurată de cele patru capitole:1. Cartea profeţiilor, p. 5-44; 2. Cartea glasurilor,gesturilor şi tăcerii, p. 45-87; 3. Cartea descântece-lor, p. 89-119; 4. Cartea apocalipsei p. 121-134; în fi-nalul cărţii, există o selecţie a referinţelor critice şi notebiografice. Numai un scriitor de rangul domniei-sale neputea pune în faţa unei situaţii pe care nimeni nu o maianalizează ca raport sau dimensiune, în relaţia emitent-receptor, şi anume: Adrian Botez se adresează cititoru-lui cult, pe cât posibil rafinat, în mod obligatoriucredincios şi patriot, pentru că orice poem se dovedeştea fi o construcţie deliberată – şi astfel îl vom înţelege,numai dacă vom împărtăşi intenţia ce-i stă la bază: „eunu scriu pentru om – ci pentru stele / fac semne –fierăstrău la mari zăbrele: / să nu-mi mai fie,-nnoapte,-atât de greu / să-i strâng – senin – mâna LuiDumnezeu! [...] degeaba tragi cu ochiul pe la gea-muri / degeaba te urcaşi pe-nalte ramuri: / lucrareamea – cu zimţi de liberare / nu e deschisă pentru fie-care” (Pentru cine scriu eu, p.48) De această dată, pe„fundaţia” poeziei religioase, dascălul de integritate cul-turală va construi, din liantul intuiţiei, cu ceea ce reali-tatea derulează în societatea contemporană, poezia deconsistenţă profetică: „voi – care veţi urma sminteliimele / să nu mă plângeţi – ci să luaţi aminte: / n-amapucat să spun multe cuvinte / dar câte-am spus –vă fie neuitare: / pe Crist nu-l pui la zuruiri de zare /ci la icoana-n suflet – lumânare!” (Despre Hristos –târziu, p. 115). Scrisul se realizează, în mare parte, cuajutorul fantasmelor – activând ideologii din lumeareală, pe fondul emoţiei contemplative a poeziei, ce-rându-i-se cititorului de condiţie elevată să intre în re-

zonanţă cu presiunea creatoare din climatul poetului:„prin jungla dreptăţilor oarbe-ale morţii / lepre tâ-răsc peste apele-amiezii: / demoni – ca viermii – îninima sorţii / podidit-au clopotniţe – jalnici diezii!”...asociată fiind cu demascarea efectului psihologictransmis asupra maselor, de subcultura întreţinută ten-denţios la rang superlativ: „ce beznă-n lumină! cutre-mur de crez! / bolnavele măduvi de ceasuri prelinse/ ne cară – cu viaţă cu tot – şi-s încinse: / refuz săplutesc – într-un dangăt cu miez...” (Jungla dreptăţi-lor oarbe-ale morţii, p. 55). Acest refuz de a consimţiîntr-un fel decesul spiritual (însuşit şi de subsemnatul)ni-l înfăţişează pe Adrian Botez sprijinindu-se cu pioşe-nie pe soliditatea tradiţiilor – în care motivul moral su-perior determină actul atitudinii, ce abordează şi fixeazăfragmentele unei lumi fărâmiţate: „ce-a mai rămas dinţara asta – demn? / doar munţii convorbesc cuDumnezeu –/ doar ei strivesc – sub creste – nori –mereu! / ...de ne-ar strivi pe noi – păduchi: al Târfeisemn!” (Ce-a mai rămas din ţara asta?..., p. 22). Faptulcă s-a marcat cu majusculă echivalentul unei ere (alTârfei semn) ne demonstrează un soi de contradicţiespirituală, pe fondul ironiei culte, amintindu-ne deMinna von Barnhelm, iniţiatorul acestui gen de artă.De fapt, în poezia lui Adrian Botez practica limbajelorcurente fixează până la detaliu obiectul exprimat, gradulde complexitate, capacitatea de cuprindere definind va-loarea intrinsecă. Prin caracterul activ pe care îl tră-dează cu uşurinţă limbajul convenţiilor sociale, înformularea tuturor acestor aspecte îl descoperim şi încu totul alt gen de ironie pamfletară (prin şfichiuire),adresată factorului de decizie viciat (în speţă lideruluipolitic): „prea multă spermă azvârlită la canal / preamult străin în laptele de mamă: / e jalnic să devii dinom – semnal / şi rău – când muntele – nisip sefarmă.” [...] „...unde eşti, unde – Codru Dumnezeu?/respir cenuşi – din ce în ce mai greu...” Aceasta esteo caracterizare continuată de obţinerea fizionomiei „co-pilului din flori” (reţinem străinul din laptele de mamă,n.n.) Limbajul acesta este un instrument al acţiunii decomplicitate – subînţeleasă – cu cititorul regăsit în ten-siunea spirituală a autorului, totul definindu-se sub aus-piciul intenţiei estetice, prin faptul că neologismulinclude metafora proverbială, la un moment dat – repro-dus fiind într-un vocabular retoric: „ai fost scăpat dinpântec – în hazna / şi garnisit: bulbuci de râs pros-tesc... / nu eşti slăvit de păsări – o cazma / îţi ţineloc de Arborele-obştesc!” (Prea mult şi prea puţin, p.84).

* Adrian Botez - „Cartea Profeţiilor”, Râmnicu-Sărat, Edi-tura Rafet , 2010.

lector


După ce acuză vehement pe acei propagandişti ailumii întunericului, ai declinului moral, vom observa în-cercarea lui Adrian Botez de a converti monstruosul, ră-tăcitul din beznă, la lumină pe calea credinţeiconsecvente, confirmându-ne că deţine o conştiinţă în-cadrată maximei lui Publilius Syrus: Ignoscito saepealteri, nunquam tibi (Iartă pe alţii adesea, niciodată petine însuţi): „să vii – de Crăciun / cu mine – în aceeaşibiserică / friguroasă – tu javră / umflată / buburoasă!/ să-L priveşti – dimpreună cu / mine – pe Prunculcel / dezgolit – pe / Hristos Cel / Pribeag şi sărac /Scuipat şi Umilit! / nu se cade să-ţi cauţi / tu – unDumnezeu mai / călduros decât al / meu: ori suntemcopiii / aceluiaşi Dumnezeu – ori / Hristosul meu /zgribulit – va / bate război crâncen – cu / Veneticultău – potrivit din / burtă şi guşă – cu / ticăloşia ta –puţind / încinsă şi râncedă – cât şi / credinţa-ţi! /vino cu / mine – tu jivină borţoasă – la încercarea /Bisericii de Ger – pronaos la / Cer!” (Vino cu mine,p. 71). Este vizibilă similitudinea punctului de vederecreştin ortodox cu cel al lui Vasile Militaru, unde seconsumă o conştiinţă a timpului, identificând tocmai înacest paralelism structură-fenomen, substratul leibni-zian: „eine durch menschliche Knust verfertigteMaschine ist namlich nicht in jedem ihrer Teile Mas-chine” (Maşina realizată prin artă nu este o maşină par-ţială). Chiar şi Leibniz constată faptul că amprenta arteimodifică esenţialitatea tehnicului ca realizare, în timpce tehnica, la rândul ei, mediază expresia esenţialităţii.Doar determinarea actului creator – atât la Militaru, câtşi la Botez – rămâne legată de inspiraţia filosofico-reli-gioasă. Câteva repere importante de ordin tehnic (ex-traarticulare), la nivelul formei şi conţinutului, se cer a fiexplicate în detaliu, deoarece se evidenţiază flexiunile,corelaţia dintre eufonie şi forţa verbului, la care autorulrecurge, oferindu-ne variantele silabice ale versului, caefect al momentului de exaltată inspiraţie: „ştiu că tre-buie să stai / mereu – cu spatele la / ceva / cineva.”(Cu toate cele patru feţe, p. 12) sau: „zadarnică este /lepădarea de sine / târzie – a / omului” (Prea târziu,p. 14). Aşadar, nu este vorba de o schimbare autonomăa formelor, ci de o modificare a funcţiei poetice, în ra-portul accent lexical-cantitate. Dialectica cu careAdrian Botez îşi muzicalizează poemele derivă din exis-tenţialismul sartrian, prin amploarea negativismuluiacordat spectrului decadent, în favoarea preceptelor re-ligioase strămoşeşti, ca bază a revigorării factoruluieducaţional şi, mai departe, redobândirea valorii spiri-tuale a Neamului: „într-o lume în care diavolii nescriu leacuri / nu se întâmplă decât farse, crime...fleacuri! / să te întorci acasă – leneş – fără cap / echiar normal – nicicum un handicap! / [...] a trăda –huli – distruge, – e – un lucru bun / necesar- hră-nace – cât un „big” dejun: [...] caligrafiem pe cer mi-nuni de-obrăznicie / toată ziua ne şpreiem cublasfemie” (Leac pentru această lume, p. 82). Îndemn,

atitudine efervescentă, poet dominat de dorinţa de atrezi, „din somnul cel de veci”, Naţiunea: „daţi jos ur-gent din birje vizitiii / ce peste inimi au trecut curoata: / aceasta-i ţara unde mor copiii – / demoniisă-i înlocuiască-s gata!” (Aceasta-i ţara unde mor co-piii, p. 111). Adrian Botez are şi nota de penalizare atri-buită, la fel de prompt, „surzimii”: „vorbeşti, vorbeşti...– degeaba, pentru viduri – / vorbeşti o limbă a mu-ţilor de ţară: / oricât te urci pe scara planetară / tehuiduie amoebele, în triburi! [...] batjocura tăcerii teucide” [...] „profet mizeriei de-a te-ndoi de om, / de-alâncezi pe muchia de atom – / eşti doar o umbră peun zid, în lună” (Batjocura tăcerii, p. 54).

Bineînţeles că Materiam superabat opus, şi încazul lui Adrian Botez. Necesitatea de obiectivare crea-toare face ca sentimentul să ia forma şi intensitatea stă-rilor din mediul conviv. Aici, într-o intimitate desăvârşită,poetul îşi descarcă versului tensiunile adâncimilor su-fleteşti – unde stilistica deţine actul de creaţie a viziuniiasupra lumii, prin natura filosofico-raţională, estetico-poetică: „bătrâne Doamne – între – întunecate / cren-gurile Tale – îmi caut / inima [...] e atâta negrăită /Lumină – clocotindă tăcere – aşteptare rămasă / în-gerilor – în frunzişul din care / spre omenirea-nsă-răcită dezlegatu-s-au în sfârşit / glorioase –Rădăcinile Izvorâte-ale / Graiului-Graalului” (GraiulGraalul, p. 15) ....continuând, în acelaşi ton, să divulgeslăbiciuni şi profeţii, se face auzit glasul sufletului solitar,cel opus sufletului practic, social... sufletul care se vedeîmpins să se exprime plin de clocotul trăirii intense:„între fulger şi / tunet – se desfăşoară fiinţarea /mea: Dumnezeu fulgeră – chiar / trăsneşte – inspiratde puritatea / stâncilor – iar eu / eu – puturosul om– întârzii / potrivind sunetele / tunetului – să ia urma– şontâc-şontâc / Ei – Triumfalei întru / Fastul Ex-ploziei Facerii / Lumini. / Poezie – ajunge-L din urmăpe / Nevăzutul Cosmic – sau măcar pe / Distinsul Di-rijor!” (Între fulger şi tunet, p. 37). Adevărul cum căpoeticitatea unei poezii constă în modul coerent al sen-timentului indus de social, alternat de intuiţie, care nueste altceva decât o viziune penetrantă asupra realităţii,nu poate exclude forma unei contagiuni sugestive, caşi o împăcare cu sine şi cu lumea: „când El mă vachema – se va face / linişte în pădure: razele luniise vor / împletici printre cele – ale / soarelui – aiu-rare de / zodii. [...] timpul înşelării s-a ghemuit / spăi-mântat de moarte – la picioarele / mele: gâfâiecumplit – gata-gata să / spargă crustele de lumină-ale / stelelor” (Când El mă va chema, p. 41).

Câtă forţă are metafora boteziană, descifrată prindescrierea pasului făcut peste pragul vieţii în moarte, şiînălţarea sufletului la stele... Vom lăsa alte aspecte con-statatoare asupra cărţii în seama distinsului cititor, iarnoi vom încheia tema analitică, exprimându-ne convin-gerea că Adrian Botez îşi completează opera cu încăun succes editorial.

lector


Ion Roşioru

UN ROMAN DE STRINGENTĂ ACTUALITATE

Un prozator care se impune impetuos în ultimeledouă decenii este Constantin Arcu*, bun cunoscător allumii magistraţilor, literaţilor şi ziariştilor dintr-un oraş deprovincie nord-moldavă căruia îi ia pulsul cu nerv şi de-zinvoltură scriiturală nedezminţită şi de invidiat. Ultimulsău roman, Cocteil în cranii mici, iese de sub tipar laEditura Paralela 45, Piteşti, 2011 şi excelează prin teh-nici narative mai mult decât interesante, cum ar fi alter-narea perspectivei obiective cu cea confesivă,cultivarea cu acribie şi ştiinţă psihologică a suspansului,grefarea digresiunilor social-politice pe tulpina epică aunei incitante poveşti de dragoste plasate sub semnulimposibilităţii ei, diplomaţia retorică de a-şi atrage com-plicitatea cititorului pe care-l ţine cu sufletul la gură petot parcursul lecturii ş.a.m.d.

Protagonistul discursului de factură omniscientistăeste judecătorul F., a cărui biografie se întregeşte dinmers, ca de altfel şi a altor personaje implicate în po-veste, de-a lungul celor peste 220 de pagini comparti-mentate în 27 de capitole judicios structurate şiechilibrate cantitativ. Domnul jude F. ar putea întregi ga-leria nu prea aglomerată a magistraţilor incoruptibili înaceastă tranziţie care este una a rătăcirilor de tot felulşi în care corupţia este la apogeul ei floral. În tinereţe,magistratul se căsătorise cu fiica unui nomenclaturist,dar mariajul nu durase prea mult. Convieţuirea pasa-geră se soldase cu un copil de care tatăl nu va aveahabar niciodată şi care trăia undeva în Occident. Ceicare intră în posesia acestui amănunt genealogic între-văd în descoperirea întâmplătoare un prilej de şantaj,dar nu-şi mai pun planul în aplicare, întrucât altul maidiabolic dăduse între timp rezultatele scontate. În ecua-ţia vulnerabilizării judelui care atingea vârsta de jumă-tate de secol şi trăia lângă o soţie devotată, esteintrodusă femeia fatală, juna stagiară Delia Dogaru,născută Kiriakos, „ispita cu păr mov şi ochii verzi”. Deşiştie că de darurile greceşti e bine să te fereşti, bărbatulmatur şi chibzuit până atunci cade în mrejele tinerei sta-giare, căreia ar fi urmat, lucrând în acelaşi complet dejudecată, să-i asigure mentoratul. Principiile şi moralarigidă care-i conferiseră magistratului statutul de func-ţionar intransigent încep să se clatine din clipa în carealunecoasa mala mujer intră în viaţa lui. Romanul seconstituie în cea mai mare parte a sa ca diagrama uneiiubiri imposibile: diferenţa de vârstă, spaima de bătrâ-neţea iminentă a bărbatului, lipsa lui de certitudini, bă-nuielile sâcâitoare pe care cocheta i le alimenta cusadism de pisicuţă căreia-i place să se joace cu şoare-

cele care, oricum, nu mai are şanse prea mari de scă-pare, gelozia mai mult decât maladivă, disconfortul con-jugal întreţinut şi înteţit de o soţie ce se gândea tot maiserios să divorţeze, oprobriul colegilor de instanţă, bârfatârgului şi îndeosebi a elitei sale, punerea sub semnulîndoielii a credibilităţii profesionale şi morale de care aniîn şir se simţise aureolat etc. Atmosfera din biroul pecare cei doi îl împărţeau cu Ovidiu, tipul raisonneur-uluiclasic sau telenovelistic, devine tot mai tensionată de lao zi la alta. Femeia frumoasă, cu dispariţii misterioaseşi reveniri la lucru dintre cele mai fireşti, exercită asuprabărbatului, şi nu doar a domnului F., efectul unui drog.Judele în care s-a trezit craiul până atunci somnolentse dovedeşte o fire slabă şi nu poate, oricât s-ar strădui,în dilema rămasă în vigoare de la eroul din teatrul clasicfrancez încoace, să pună capăt acestei iubiri păgu-boase niciodată sistată categoric de cea adorată şi pecare în momentele sale de luciditate bărbatul n-o scoatedin piţipoancă, paraşută, pramatie, fufă, bestie, carcasăcu feromoni, viperă care-i învenina viaţa şi i-o făcea im-posibilă. Nu lipsesc nici momentele, mai mult nişte ful-guraţii parşive, când ispita cu părul mov îl încurajeazăpe bietul şi debusolatul mentor şi coleg de birou şi-i su-gerează nişte clipe fierbinţi ce vor fi însă amânate, curară viclenie, sine die. Aşa se face că-i ia apărarea dom-niţei atunci când o inspectoare din Minister, o acriturăprin excelenţă, propune ca Delia să fie chemată în faţaunei comisii de disciplină. Îndrăgostitul care ar fi pututsă-i fie tată enigmaticei grecoaice speră ca printr-o ast-fel de atitudine să-i câştige bunăvoinţa. Orbit de iubirealui dilematică, judele e atras într-o capcană: invitat la unrestaurant de lux este drogat şi face un scandal mon-struos, sau se dă, cum se zice frecvent, în spectacol.Colega dispare, sub pretext că se duce la toaletă. Caprin miracol, apare un personaj salvator: senatorul şi,în perspectivă, profesorul universitar la Facultatea dedrept, incompetentul şi coruptul până-n măduva oase-lor, domnul Mancaş. Trezindu-se mahmur şi cu durerileîngrozitoare de cap aferente, într-o cameră pe care n-ocunoştea, scandalagiul fără voie îşi face un amar bilanţsentimental şi etic: „Nu mai avea dubii că fusese lucratca la carte. Un alt simţ îl asigura că era victima unor ma-şinaţiuni, o plasă perversă a fost ţesută cu migală înjurul său. Şi toată isprava mirosea înfiorător a trădare.Niciodată n-a bănuit că sunt oameni care-i vor răul. Ceinterese puteau să aibă? Până acum se simţise protejatde funcţia sa ca de o cochilie. Şi, dintr-odată, sentimen-tul acut al vulnerabilităţii. Înainte putea cere oricând pro-tecţia statului, acum părea că statul vrea să-lnimicească. Dispăruse speranţa din viaţa sa. Îşi vedeasfâşiată credinţa căpătată în timp că se află undeva

* Constantin Arcu – „Cocteil în cranii mici”, Piteşti, Edi-tura Paralela 45, 2011.

lector


dea supra lumii, intangibil şi fără prihană” (p. 181).Înscenarea cu drogurile i-a reuşit din plin senatorului

Mancaş. Lui F. i se conturează tot mai clar în minte per-spectiva demisiei de onoare, chiar dacă aceasta iaforma de pensionare anticipată. Dar Dumnezeu se parecă nu doarme. Delia Dogaru este şi ea anchetată de unprocuror în legătură cu scrisorile de ameninţare trimiseunei tinere judecătoare, Miruna, de care colega ei enig-matică era atrasă în chip patologic. Ca să spulbereorice bănuială că ea ar fi emiţătoarea misivelor ano-nime, Delia îşi trimite şi ei înseşi asemenea mesaje.Lesbiana devoratoare de bărbaţi, în sensul că-i făceasă turbeze după ea fără să le fi cedat vreodată nicimăcar un sărut sau o îmbrăţişare, e părăsită în final desoţul de conivenţă, un fost luptător în Transnistria şicare urma să se stabilească în Franţa.

Un alt fir narativ îl constituie, aşa cum observam laînceputul acestor impresii de lectură, confesiunile luiCosmin Anca, fost avocat, acum intrat în învăţământulsuperior, pe post de lector sau conferenţiar ce-şi redac-tează singur cursurile şi, totodată editează o revistă dedrept. Capitolele scrise la persoana întâi sunt un bunprilej de a zugrăvi moravurile din viaţa universitară:lupte pentru întâietate profesională, intrigi, profesori ceobligă studentele la perversiuni sexuale (cazul decanu-lui Bodron), promovări pe criterii politice şi pe bază denepotism, vânzări şi respectiv cumpărări de lucrări delicenţă, masterat sau doctorat, spirit gaşcar, grijă mala-divă pentru soarta altora, impostură, procesomanie, ca-lomnieri, plagieri ale unor autori străini, obsesie pentruimaginea publică favorabilă, vânarea slăbiciunilor altoraspre a le exploata la nevoie împotriva lor etc. Nu te poţiabţine să nu asociezi acest personaj cu Mersault dinStrăinul lui Albert Camus: modul de viaţă solitar şicomod (spală farfuriile doar când nu mai au loc în chiu-vetă), spaima să nu calce pe urmele unui tată alcoolicpe care-l vede destul de rar şi fără niciun fel de efuziunisentimentale, tolerarea din politeţe a unor prieteni du-bioşi, de jalnică speţă morală, precum poetul şi ziaristulDanciu poreclit Trakl, un fustangiu libidinos pe care con-cubina îl aruncă frecvent din apartament şi tot de atâteaori îl primeşte înapoi, dezinteresul faţă de bani, ceea ceface să refuze unele procese în care i se cere să ple-deze etc. Cosmin Anca este şi el pe punctul de a devenio victimă a Deliei Dogaru şi de a vedea un rival de temutîn judecătorul F., acesta echivalând c-o oglindă în cares-ar privi după un interval de un sfert de veac. Pe Delian-o consideră deloc vulgară. Se pare că-i intuieşte maibine esenţa decât o face mai vârstnicul său concurentla nurii enigmaticei magistrate. Ea emană erotism printoţi porii, „de parcă ar avea sex de înger” (p. 133). Dincând în când, universitarul lipsit de ambiţii de anvergurăse întâlneşte c-o aventurieră ciudată, Régine, o franţu-zoaică îndrăgostită de România, unde predă francezaşi germana pe apucate, contra masă şi cazare. Cândaceasta pleacă din ţară, cei doi corespondează pe In-ternet şi ea-l ţine la curent cu evenimentele din viaţa ei:divorţul de soţul cu care a rămas prietenă, moarteamamei, care la etatea de optzeci de ani se pregăteasă-şi susţină examenul de bacalaureat, întâlnirea unui

regizor cu care lucrează în Irlanda la nişte filme docu-mentare, stadiul în care-şi face mâna traducând în fran-ceză cursurile corespondentului ei român, intenţia de-aajunge în Irak, ca şi poetul Trakl, eternul obsedat sexualal urbei moldave.

Cartea trăieşte şi prin pronunţatul ei caracter demas-cator al moravurilor lumii actuale. Cerşetorii urbei, depildă, sunt constituiţi într-o adevărată caracatiţă, capiilor aparţinând lumii bune, aşa încât nimeni nu le poatecauza neplăceri handicapaţilor sau simulatorilor de han-dicapuri. În aceeaşi ordine de idei, interlopii sunt ocrotiţide oamenii din justiţie, din poliţie şi chiar de parlamen-tari. Legăturile dintre aceste categorii de oameni suntdintre cele mai dubioase şi rămân mereu în afara legiisau mai presus de ea. Iată cum meditează la acest as-pect social nefast, strigător la ceruri, autorul, prin judeleF., înainte ca acesta să fie compromis de patima saoarbă pentru o femeiuşcă lipsită de scrupule, un fel decal troian (de-ar fi fost numai ea!) în lumea destinată săvegheze la echilibrul legislativ al semenilor: „Dar numaicât îndrăgea el judecătoarele alea curăţele din instanţă,şi erau câteva, nu avea să înşire un pomelnic. Astea nuerau puse pe căpătuială şi mereu cu bun-simţ. La dreptvorbind, îl îngreţoşau cei care abia aşteptau să tragăvreun tun, fără deosebire de sex. În general, lipsiţi deglagore şi de ştiinţă de carte sau cu facultate făcută lamare distanţă, unii oploşiţi în justiţie la înghesuială, dinlipsă de oameni, din întreprinderi şi cooperative agricoleunde mucegăiseră ca jurişti ani în şir. Îţi vine să vomiţi,gândi el, când îi vezi cum se pupă şi se îmbrăţişeazăpe la petreceri cu afaceriştii şi câtă prietenie îi poatelega de escroci şi de evazionişti. Chiar dacă sunt bineplătiţi şi nu li se cere decât corectitudine. Sunt totuşi in-curabili, poţi să le dai salarii uriaşe că tot nu se pot ab-ţine să ia şperţ la greu” (p. 41). Nu mai miră pe nimenifaptul că judecătorese bine cotate profesional până laun timp se căsătoresc cu „personalităţi” din lumea inter-lopă care, astfel, capătă automat imunitate. Mai multdecât atât, unii răufăcători daţi în urmărire generală suntascunşi o vreme în fostele beciuri ale clădirii care aaparţinut cândva miliţiei şi apoi ajutaţi, cu acte falsificateminuţios, să treacă peste frontieră. Delincvenţii notoriiau aceeaşi grupă sangvină cu mulţi dintre politicienii deanvergură ai zilei, ca, de exemplu, senatorul Mancaş,îndrăgostit de băi de mulţime, magistrat obscur pe careEvenimentele din Decembrie 89 (adică loviluţia) l-augăsit acuzat de luare de şpagă ca, imediat, să-şi fabriceun trecut de disident, năpârlire politică funcţionând, dealtfel, în sute şi chiar mii de cazuri. Acest fost magistratincolor şi insipid până la momentul în care istoria euro-peană, inclusiv românească, a început să se joace de-a schimbatul de macaz, deţine o crescătorie de porcide unde este poluat râul Calusta, fără ca autorităţileecologice să poată lua atitudine, oricât de mult s-ar dade ceasul morţii unii ziarişti să sesizeze fenomenuldeloc singular într-o vreme prin excelenţă a bunului placşi în care banul face şi desface totul, parcă şi mai abitirdecât în romanele balzaciene: „Fără îndoială, banii nuînsemnau o chestiune de neglijat. Ei fac să dispară ri-duri şi diferenţe de vârstă, îndesesc părul, redau virili-

lector


Mircea Dinutz

PROFESIONISTUL ŞI CÂRCOTAŞII

Am în faţă o listă, întocmită cu ajutorul tuturor instru-mentelor de lucru avute la dispoziţie, de 27 de volumededicate integral vieţii, dar, mai ales, operei lui NichitaStănescu şi este absurd să ne imaginăm că Daniel Cris-tea-Enache, un profesionist în adevăratul sens al cu-vântului, nu le-a parcurs şi nu le-a evaluat corect, pânăîn momentul în care a început să scrie acest eseu, subpresiunea unei necesităţi interioare, îmi închipui, a căruilansare a avut loc în cursul lunii martie a.c.: Lyricamagna* (Bucureşti, Editura Curtea Veche Publishing,2010). Volumul, de numai 128 de pagini, este scris cuo încântare şi o relaxare pe care ţi le garantează o bunăaderenţă cu opera poetului, dar şi, cu deosebire, o ex-celentă cunoaştere a modului de receptare (public, cri-tică). De fapt, am ajuns – deja – la un punct fierbinte aldiscuţiei, expediat/pus între paranteze de către doi din-tre cei mai respectaţi şi respectabili reprezentanţi ainoului val de critici, Andrei Terian şi Cosmin Ciotloş,pentru că, atunci când vorbeşte despre „absenţa sauprecaritatea problematicii” anterioare, autorul Concer-tului de deschidere şi al Timpurilor noi nu se referăla demersurile hermeneutice asupra textelor stănes-ciene, unele dintre acestea de incontestabilă valoare,ci la modul necritic (uneori prin eludarea poemelor ne-performante) în care e preluată această impunătoareoperă (prin proporţii, în primul rând). Aproape că nu gă-seşti cârteli, negări, rezerve critice, pe ansamblul crea-ţiei lui Nichita Stănescu şi nici de la un volum sau altul,ca şi cum orice rând contestatar ar fi un condamnabilact de profanare. Găsim, în schimb, prea destule ob-servaţii subtile, pătrunzătoare, o erudiţie etalată cu stilşi eleganţă, dar în consens cu imaginea încremenit ad-mirativă, prelungită la aproape trei decenii distanţă dedispariţia prematură a poetului. S-ar putea pune între-barea de ce nu polemizează direct cu acei comentatoriaflaţi în culpă: nu e stilul marelui iubitor de literatură! Încazul de faţă, eseul creşte din substanţa validă a operei,din capacitatea comentatorului de a-şi asuma, cu res-

ponsabilitate, luminile şi umbrele acestui teritoriu marcatde surprinzătoare şi (aparent) inexplicabile denivelări,ce îşi conţine – în egală măsură – atât afirmaţiile, cât şinegaţiile!! Unii scriu „istorii critice”, alţii îşi sporesc vizi-bilitatea prin stilul arţăgos, agresiv-spectacular; nu ecazul autorului nostru.

Ca o dovadă că lucrurile stau aşa, putem deschideantologiile mult prea încăpătoare, realizate de unii ceîşi închipuie, cu o disimulată naivitate, că tot ce a scrisautorul celor 11 elegii (fie şi pe şerveţele) este demnsă intre în posteritate. Pe bună dreptate, Daniel Cris-tea-Enache ia în consideraţie exclusiv antologiile alcă-tuite cu atâta devoţiune de Alexandru Condeescu, cuatâta acribie academică de Mircea Coloşenko şi, nu înultimul rând, cu un neclintit simţ al valorii, de Ion Mircea(2007). Modul acesta de a nega (elegant şi eficient) ţinede alcătuirea mentală, psiho-intelectuală şi morală aeseistului, ferm convins că adevărurile se impun sin-gure, fără ajutorul armelor albe şi al insinuărilor demo-latoare, ci doar cu tact, seriozitate, argumente şidisciplină intelectuală. Criticul nu se apropie de inefabil,de frumuseţea fascinantă a poemelor cu instrumentescientiste, neriscând să le răpească puterea de seduc-ţie şi să le distrugă misterul, dar nici nu le lasă neco-mentate. De un astfel de tratament special beneficiazăDimineaţă marină (vol. de debut, Sensul iubirii, 1960),de care se apropie, într-o bună inspiraţie de poet, dupăce criticul s-a asigurat că are în faţă un text valid: „Som-nul e adânc şi fluid ca o mare, plopii împing peisajul fizicşi afectiv în sus”. Pe bună dreptate, el îşi va opri atenţia,bine motivată estetic, asupra celor mai reuşite poeziierotice, precum şi asupra poemelor tragice, demer-suri gnoseologice ale confruntării eului cu propriile li-mite. Chiar şi Poveste sentimentală, atât de multdiscutată, probează nu atât iubirea ca sentiment, ci ca-pacitatea acesteia de a susţine zborul cuvintelor întrunaşterea Universului de la-nceput. Iată cele două mariteme stănesciene unite încă din zona cosmosului afec-tiv, în consens cu atitudinea creatorului dintr-o Ars poe-tica, publicată în volumul Dreptul la timp (1965):cuvintele au fost învăţate să iubească, să îmbrăţişezelumea cu dogoarea lor, până când acestea au trebuit

*Daniel Cristea-Enache – „Lyrica magna”, Bucureşti, Edi-tura Curtea Veche Publishing, 2010.

tate impotenţilor şi, în general prefac orice maimuţoiîntr-un Adonis” (p. 160).

Carte a detensionărilor spectaculoase, a răsturnări-lor de situaţii tip coup de théâtre şi mai ales a suspan-sului bine plasat în discursul epic, sugerând şi omodalitate abordativă fantastică (vezi figurile sângeriice apar pe pereţii instanţei şi nu dispar decât stropitecu apă sfinţită), Cocteil în cranii mici se citeşte cu

reală plăcere şi se soldează cu ascuţirea spiritului criticfaţă de lumea întoarsă pe dos în care ne e dat să trăimca sub efectul unui blestem interminabil. Efectul cathar-tic al lecturii nu-i deloc unul de neglijat, numele proza-torului Constantin Arcu, cu un loc de onoare sigur înparadigma povestaşilor moldavi dintotdeauna, fiind dejaun reper în literatura de atitudine civică actuală.

lector


să semene cu mine / şi cu lumea. În „răspăr” cu mulţidintre adulatorii lui Nichita Stănescu, deghizaţi în critici,dar şi cu antologatorii săi necritici, Daniel Cristea-Ena-che îşi păstrează „optimismul comunicării”, cum se ex-primă Alex Ştefănescu, în ipostaza de prefaţator, dar şifermitatea afirmării propriilor opinii, fără vreo urmă decrispare.

Cei doi contestatari, numiţi mai sus, caută puncteleslabe ale cărţii, uneori cu dreptate, de cele mai multeori nu, pentru simplul motiv că şi-au propus – din motivecare îmi scapă – să nu găsească vreun merit acestuidemers eseistic. Or, adevăruri nespuse până acum saunesusţinute suficient, de data asta, în exprimări memo-rabile, se găsesc lesne, cu condiţia să vrei să le vezi:multe versuri din 11 elegii pot fi înţelese ca trepte aleunei viziuni şi elemente ale unui sistem, iar volumul îndiscuţie (N.S.) propune un univers liric coerent şi con-vingător. Acolo unde Mircea Martin vedea un „elogiuadus unităţii primordiale”, iar Ştefan Augustin Doinaş„un poem despre increat”, Daniel Cristea-Enache vedeo comprimare şi o esenţializare a universului pre-exis-tent şi, deci, o aventură iniţiatică a eului liric instalat înlumea-labirint (Elegia întâia). Într-un asemenea ansam-blu, bine articulat, Elegiile a noua şi a zecea i se par afi centrul tare, generator şi multiplicator de sens, alacestui volum incomparabil.

Eul contemplator se autocontemplă, cu o dureroasăluciditate, în cea de-a zecea elegie, conştient că îi esterefuzată cunoaşterea absolută, întrucât simţurile, cene-au fost date, sunt deformatoare de sens. Oricât deentuziasmat în faţa acestor performanţe artistice, criticulnu-şi permite să nu observe că A unsprezecea elegiesuferă de convenţionalitate, artificiu, diluare a formuleireflexiv-lirice şi că, din acest moment, al oficializăriicreatorului ca Mare Poet, începe coborâşul său în linieaxiologică, cu orgolioase reveniri la acordurile grave alecelor mai faste momente din cariera sa lirică, invers pro-porţional cu tămâierea sa quasi-unanimă. Acum sevede mai limpede că severitatea principiilor de selecţieale lui Ion Mircea se justifică şi că aceasta foloseşte, înprimul rând, adevărului şi valorii autentice. Departe dea vedea în volumul În dulcele stil clasic (1970) o formăde avangardă a postmodernismului, cum acrediteazămanualele, autorul acestui eseu observă doar continui-tăţi cuminţi şi aderenţe previzibile cu o vârstă poeticăanterioară. Mitologizarea poetului răsfăţat de muze, ve-neraţia quasi-generală a cititorilor şi necititorilor, dintrecare mulţi nu aveau măcar pretenţia de a pătrunde poe-zia acestuia, ci doar de a digera pe nemestecatelea ci-tatele elogioase, au creat un cult, cum bine observaVasile Spiridon, ce-l rivaliza, cu mijloace sensibil diferite,pe cel oficial. Pledez pentru un Nichita Stănescu –afirmă Daniel Cristea-Enache – mai mult al lui însuşi,în punctele de maximă concentrare în care luciditateaspiritului creator şi viziunile sale se întrepătrund. Celcare s-a eliberat de clişeele şi convenţiile epocii saleprin puterile sale poeticeşti nu va mai găsi forţa de a seregăsi pe sine, în ciuda eforturilor evidente. Lupta cu în-gerul trădează tocmai această luptă interioară pentru onouă schimbare de paradigmă şi, în acest sens, Oul şisfera (1967) este, întru totul, un volum ce stă mărturie.

Comparaţia între un text stănescian (Împotriva cu-

vintelor) şi unul rimbauldian (Voyelles) nu e făcută pen-tru a demonstra – pur şi simplu – superioritatea poetuluifrancez, ce nu avea nevoie de o confruntare, ci pentrua naşte şi întreţine o dureroasă întrebare: cum a fostposibil ca un speculativ de geniu al resurselor de expre-sivitate latente să nu se poată ridica deasupra unui nivelde cvasi-mediocritate? Cu alte cuvinte, comparaţiaavea menirea să măsoare căderea de neînţeles a unuipoet dăruit cu har şi vigoare vizionară. Pe de altă parte,perspectiva istorico-literară îl obligă să observe că,până spre sfârşitul anului 1970, Nichita Stănescu afăcut mari eforturi, alături de colegii săi de generaţie, dea recupera şi mări distanţa faţă de poezia interbelică,pe când noua realitate îl pune în competiţie cu noi co-duri culturale, pe care nu reuşeşte decât să le asimilezeartificial, cu reuşite ocazionale, e drept, pe care comen-tatorul nu le ignoră (De dragoste, A mea, Dulce cupamea de piele, N-ai să vii). Analizele aplicate la acestedin urmă două texte nu par să fi fost observate de ceidoi aprigi contestatari. Mixajul codurilor poetice este maimult decât evident,dar nu neapărat în avantajul „noului”Nichita. Paradoxul este că, în ciuda ratărilor (ce se suc-cedă în rafale) de după În dulcele stil clasic, autorulrăsfăţat de critică şi de public „domină cu autoritate ca-nonul postbelic”, cu rare şi nesemnificative contestări.El ilustrează regula consacrării şi oficializării, nu excep-ţia de la regulă. Cu multă fineţe şi dreptate, observă Da-niel Cristea-Enache că autorul celor 11 elegii sereconciliază cu acel Nichita Stănescu impus, ba chiaraureolat, în faza anterioară. Veşnic îndrăgostitul maiproduce, din când în când, texte memorabile ori, celpuţin, fragmente poematice de aleasă elevaţie artistă,dar – pe ansamblu – acesta devine produsul de lux alunei poezii (cu majusculă) care îl scrie.

Nicăieri, Daniel Cristea- Enache nu „se iluzionează”că ar fi primul şi cel mai merituos dintre comentatori,doar că nu exhibă aceste lecturi, de care se detaşeazădiscret, elegant, lipsit de emfază şi prejudecăţi. El alege,mai decis decât oricine altcineva, capodopera de textulratat, strălucirea diamantului de cenuşiul textului medio-cru, realizând – prin acest eseu mai mult decât meritoriu– un pandant necesar, explicativ şi argumentat, al an-tologiei alcătuite de Ion Mircea, de care eseistul n-a fosttocmai străin. El oferă imaginea fastă a unui Nichita Stă-nescu strălucitor, într-o anumită parte a creaţiei sale,tocmai acolo unde a elaborat cu program, coerent şiconvingător, în acele texte în care se eliberează de con-venţii, lucid şi încordat, cu toată fiinţa sa, pentru a înde-părta pentru totdeauna sechelele realismului socialist şia readuce poezia românească la standardele din pe-rioada interbelică până la instituirea unui nou canon,numit post-festum neomodernism, de care însă nu vamai putea trece el însuşi, victimă a propriei imagini multmediatizate şi oficializate excesiv. Marele merit al eseu-lui semnat de Daniel Cristea-Enache este că a dat jos,fără brutalitate, vălurile înşelătoare ale mitologizării,aducând în plină lumină – cu autoritatea criticului exer-sat – textele rezistente estetic şi îndepărtându-le peacelea a căror valoare a fost supradimensionată artifi-cial, la care trebuie să-i recunoaştem şi abilitatea inter-pretativă, statura de comentator lucid şi elegant.

Cel de-al treilea volum de versuri al poetului lugo-jean Ion Oprişor* se numeşte Sub semnul amurgului şia apărut la Editura Eubeea din Timişoara, în 2011. Ver-surile de acum continuă investigaţia din al doilea volum,poezia lui Ion Oprişor fiind atemporală, aspaţială şi aso-cială, căci privirea poetului este întoarsă spre sine, in-trovertirea este aproape totală, iar comunicarea cuexteriorul mizează foarte mult pe concentrarea metafo-rică. Faţă de volumul anterior există, în primul rând, odiferenţă de ordin prozodic, versurile recente fiindscurte, lapidare şi, în totalitate, albe.

„Sunetele” sufletului poetului sunt discrete, abia au-zite în zgomotele lumii. Poetul este chemat, aproape întaină, „la cina tăcerii” (p. 10). Pulberea şoaptelor, tăce-rea, cere, imperios, jertfele: îngerul meu de departe /încerca să oprească / alergarea vântului / fluturi cu aripide ţărână / îmi zboară printre lacrimi (p. 12). Fluturii cuaripi de ţărână care zboară printre lacrimi sunt o ilus-trare a zborului frânt, jertfit pe „altarul” suferinţei. Şi, de-odată, poetul se simte obstacolul luminii, înfiorat înmarea lui singurătate, dătătoare de tristeţi. Tăcerea de-vine tăcerea oglinzii, orice reflectare fiind oprită. Eul liricrămâne închis în sine, afundat încet, dar sigur, înadânca lui nostalgie. Chipul lui este în umbră, iar privi-rea este orientată spre lumină. Această lumină este opermanentă călăuză, răzbind prin umbrele ploii şi aledimineţii şi printre neaşteptate obstacole: Mă ascund /în hăul apelor / în umbra ploii / ţipă corăbii / de ceară /necunoscute drumuri / năvălesc dintr-un / somn naufra-giat / pe umbra dimineţii / undeva printre / lămpi sparte/ lumina… (p. 27). Numai aparent surprinzător, poetulajunge sub semnul timpului: Timpul îmi râde / rotund /din fiecare odaie / văd cenuşa / câtorva veacuri / şi măîntorc / aproape străin / în livada de / cireşi unde / dincând în când / îmi întâlnesc copilăria (p. 29). Clepsidratimpului ia forma ploii prelinse pe florile teilor, care, ine-vitabil, vor cădea: Ploaia / şi-a uitat / trufia / pe floareateiului / gata / să se / scuture (p. 30). Poemele îşi scur-tează versurile, esenţializându-le, concentrând mesajulşi întărindu-l astfel. Iar prin zigzagarea versurilor albe,fără rimă, se strecoară obsedantul subiectivism al euluielegiac. Lumina, revenind mereu, permanentizându-se,are, ca ultim şi neaşteptat scop, fixarea unei tristeţi fun-ciare: Cer şi iluzii / ierni luminând / de pe garduri / înco-voiate / de albastrul îngheţat / vântul / cu şuier de tren /străbate vibrând / prin ferestre / sub streaşina pleoapei/ câteva boabe / de plâns încremenite / de lumina ză-pezii (p. 31). Boabele de plâns plutesc îngheţate întreierni luminând şi lumina zăpezii. Tristeţea este bine păs-trată sub imaculatul înveliş sferic al iernii. Alteori, cândîngheţarea dispare, tristeţea ploilor de lacrimi devinefragrantă, gata să se spulbere, fragilă, efemeră: Câtevaploi / de lacrimi / au încremenit / ca un strop / de rouă /

pe floarea teiului / gata să se scuture (p. 35).Regresiunea în timp se opreşte, în mod aşteptat, ne-

surprinzător, la vârsta paradisiacă a copilăriei, nemacu-lată în universal naturist: Fereastra copilăriei / ca ooglindă / reflectă nelinişti / braţele îmi cuprind / toatăgrădina cu / anotimpurile ei / vidul care / mă acoperădin neant / trezeşte fiinţa mea cu / existenţa altui timp /îmi amintesc / cerul satului cu păsări / zburând în direcţii/ necunoscute / atâta libertate / atâta spaţiu / trupuri cupaşi însetaţi / şi grădini încărcate de / mireasma răsări-tului / migrează sub / pleoapele copilului străin (p. 45).

Sentimentele poetului oscilează, antitetic, între lu-mini şi umbre. Luminile sunt ale începutului şi ale puri-tăţii (dimineaţă, văzduh), iar umbrele sunt aleînceputului sfârşitului (toamnă). Totul este învăluit însuflu elegiac (dorul mamei): Lumina dimineţii / despicăorizontul şi / spală fereastra prin / care odinioară / senăşteau zboruri / destul de clar ascult / ţipătul luminiicăzut pe / culorile toamnei / urmăresc umbra ei şi / re-descopăr vechi iluzii / dezamăgiri / ochi strălucitori şi /neîmpăcaţi de / licărul ţărmului pustiu / păsările vântuluiîmi cern / lumina văzduhului / pe strigătul mamei (p. 46).

Singurătatea poetului este uneori atenuată de pre-zenţa iubitei. Dar iubita cu ochi verzi ca smaraldul stăîn umbră şi sentimentul devine de tristeţe, simbolizat desalcia plângătoare: Smaraldul / ochilor / străvezii / sescurge / ruginit / pe un vis / adormit // lângă noi / o salcie/ plângătoare. (p. 51). Uitarea este principala cauză aapunerii sentimentului şi ea este asociată cu tăcerea(sfârşitul vorbirii) şi cu sfârşitul luminii (amurgul), petre-cut într-un cadrul natural pustiit, golit de viaţa lui colo-rată de exotisme: Rămâne puţina / linişte imprimată peun / câmp de tăceri / aş vrea să stăm împreună / să în-gânăm dansul / exotic al macilor pierduţi / printre spicelede grâu / sau mai bine / scriu despre acest câmp / dincare acum / nu mai răzbate nimic / despre seceta lui /agăţată / pe floarea uitării / despre desenele amurgului/ sau despre norii ce curg / spălând foşnetul luminii din/ ochiul cerului spre care / am anulat zborul (p. 55). Pie-dicile puse în calea evanescenţei sentimentului suntdiafane, perisabile şi nu pot opri inevitabilul sfârşit:Ţi-am făcut aripi / din frunze / pe care le-ai pierdut / laprima adiere / din fragedă ghindă / şirag de mătănii / pecare le-ai folosit / înşirându-le pe / mâna stângă / într-obrăţară / străvezie din / copacul înalt / a rămas / aduceriiaminte / un trunchi/ cu coajă de tămâie (p. 58).

Poetul îşi cântă mereu singurătatea din suflet, pecare numai iubirea o poate alunga. Romanticul întârziatcare este Ion Oprişor încearcă mereu să-şi risipeascăsolitudinea în iubire. De cele mai multe ori nu reuşeşteşi, resemnat, îşi şopteşte, delicat şi trist, eşecul. Darima ginea fericirii prin iubire rămâne, ivindu-se uneoriîntr-o strălucire unică: Îţi scriu / pe o filă albastră / des-pre îngeri şi / cai înaripaţi despre / o seară anume / des-pre pădurea / ce scutura în părul tău / frunze şi cerulcurgând topea / în mâinile tale luceferi (p. 69).

lector


Constantin Buiciuc

ION OPRIŞOR – SUB SEMNUL AMURGULUI

* Ion Oprişor – Sub semnul amurgului, Timişoara, EdituraEubeea, 2011.

lector


Filosoful Ionel Necula*, de un bogat rafinament in-telectual, are fermitatea opiniilor şi erudiţie, patima cu-noaşterii prin lectură, penetraţie şi nu-i îmbibat deprejudecăţi. Recunoaşte cu sinceritate valoarea uneiopere literare, străbate cu patimă spiritul vrâncean, cuinteligenţă şi nobleţe. Are cronici pătrunzătoare în diso-ciaţii şi nuanţe, cu remarcabile rezolvări concesive.Ionel Necula caută perfecţiunea artei în lucrările stu-diate, ceea ce înseamnă valoarea execuţiei, legăturaspiritului cu materia, visul cu viaţa (şi invers), unde me-tafizica domină realul vieţii trecătoare. Uneori patimadevine modelul unui real visat,dedus, supus inteligenţeideductive, uneori arta are gustul păcatului când timpulse consumă în sens invers şi arta de a gândi se ab-soarbe în sine, iar viaţa învaţă geometria formelor, do-minate de metafizică. Arta de a gândi se poate urmăriîn cronicile lui Ionel Necula, care ne ajută să parcurgemdrumul de la trăire la visare prin geometria gândirii lo-gice întru energia clipei. Ionel Necula încearcă, maiîntâi, să descopere psihologia creatorului, relaţia sa cusubiectul, întâmplări şi modalităţi de cunoaştere întreautor şi cronicar. Există în demersul critic o profundă in-tuiţie a relaţiilor umane din paginile scrise, recurgând laprocedee de exegeză ultramoderne. Uneori întâlnimmotive de apreciere sentimental-colegială. În multe ca-zuri, Ionel Necula încearcă să înlocuiască timpul me-morat de poeţi cu timpul infinit al lumii, în sfera de lărgirea unei sintaxe progresive, într-o istorie a duratei crea-toare până la limita raţiunii de a fi şi trecerea de la realla virtual prin desfrunzire de temporalitate. Demersul cri-tic are, fireşte, o finalitate hermeneutică, concretizatăîntr-o analiză structuralistă premergătoare, de cunoaş-tere funcţională a limbajului poetic.Prin comentareaoperei literare surprinde mesajul poetic în multiple im-plicaţii, ştie să descopere gânduri, sentimente, idealuriîn sensul metafizic pe fundalul cultural, filozofic, cât şilingvistic. Filozoful ştie că „limbajul gândeşte prin om a”(Heidegger), dar „numai o parte a gândirii noastre esteconştientă şi autonomă” (descoperire freudiană). Înspaţiul spiritual vrâncean, trei reviste prestigioase –„Pro Saeculum” (despre care Patriarhul Fănuş Neagumi-a mărturisit „revistă serioasă”), „Oglinda literară”(apreciată în toată ţara) şi „Salonul literar. Semănătorii”–sunt trei scriitori notabili: Mircea Dinutz (eseist redu-tabil ), Gheorghe Neagu (scriitor de marcă) şi Culiţă IonUşurelu (cu minunate calităţi de povestitor). Unii dintre

prietenii mei au urcat la ceruri: Dumitru Pricop, Ion Pa-nait, Traian Olteanu, Florin Muscalu, Constantin Ghi-niţă: „un vânt rău şi neîndurător a suflat peste spiritualvrâncean şi-a luat cu el spirite nevinovate şi nepregătitepentru treceri rubicondice. Tuturor celor plecaţi le păs-trez o pioasă amintire şi le rezerv ca sălaş atrilul dreptal inimii mele” (I. Necula). Acum spaţiul mioritic înalţălumina spre vârful cu dor prin: Liviu Ioan Stoiciu, AdrianBotez, Mircea Dinutz, Gheorghe Neagu, Vasile Spiri-don, Culiţă Ion Uşurelu, Ştefania Oproescu, GheorgheMocanu, Costică Neagu, Vasile Spiridon, Marin Moscu,Ion Micheci, Constanţa Cornilă, G.G. Constandache (fi-losof) şi alţii. Lui Ionel Necula pasiunea pentru poeziei-a fost trezită, după mărturisirile sale, de Edgar A. Poe,Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Baudelaire, poeţi mo-derni. Când treci de la acest nivel de lectură spre liricavrânceană, desigur, se schimbă grila de lectură. Cel maimult spaţiu îl acordă prietenului nostru comun, regreta-tul poet Dumitru Pricop (am în pregătire un volum deamintiri), care, după ce şi-a publicat antologia Muntelepatimii (2003), a regretat amarnic că nu l-a ales să scrieprefaţa pe Ionel Necula şi a lăsat nobila misiune unuiautor anonim, lipsit de talent, vulgar şi agresiv. Acestfapt a îndepărtat criticii de valoare să-şi exprime opţiu-nile despre excepţionala sa operă, o stea pentru spiritulvrâncean şi nu numai. Iată câteva secvenţe desprescriitori vrânceni: Dumitru Pricop: Poet prin naştere şiprin fiecare pulsaţie moleculară. Dumitru Pricop estedeja un nume respectat în lirica românească. Poezia luiDumitru Pricop, devenit peste vreme o amintire, repre-zintă o mărturie elocventă, că ea nu poate fi dată uitării:astăzi plânge Duhul Sfânt cu ochii mei. Despre Gheor-ghe Neagu: Cartea sa Templul iubirii este o parabolăcare uneşte fundamente de construcţie atât de dispa-rate că resoarbe o întreagă zarişte problematică – dela teoria ideilor pure a lui Platon la bogomilism şi la tri-nitatea paulica… şi-n antiteză cele două căi de mântuireşi de dobândire a desăvârşirii… Gheorghe Neagu esteo personalitate centrală a spiritului vrâncean. DespreMircea Dinutz: Monografia lui Mircea Dinutz consacratăpoetului Florin Muscalu confirmă, într-un fel, stadiul dereceptivitate şi de evaluare a unor opere literare, nevoialucrărilor de sinteză şi de relevanţă, necesitatea subli-nierii mai apăsate a momentelor de referinţă din istoriaspiritului vrâncean. Despre cunoscutul poet AdrianBotez (un cărturar cu pupila deschisă spre izbăvire),cronicarul scrie: pierdem din vedere că în provincie,vorba cronicarului, trăiesc şi trudesc cărturari de mareprobitate intelectuală, neliniştiţi ai gândului înalt şiadânc, spirite demne de atenţie şi de recunoaşteri evi-

Aurel M. Buricea

IONEL NECULA: SPIRITUL VRÂNCEAN ÎN LECTURI ELECTIVE

* Ionel Necula – „Spiritul vrâncean în lecturi elective”, Te-cuci, Editura Transilvania, 2010.

lector


dente. Prozatorul Gheorghe Mocanu moşit de FănuşNeagu: Şi-a făcut intrarea în lumea literară pe uşile dinfaţă. De la Traian Olteanu încoace, Vrancea n-a maiavut un prozator de forţa lui Gh. Mocanu. Despre cu-noascuta poetă Ştefania Oproescu: deocamdată şi-aîmprejmuit teritoriul şi-a făcut dovadă unei vocaţii epice.Cât despre Liviu Ioan Stoiciu, cel mai important poetvrâncean, Necula nu se ocupă de opera sa poetică, cide Cartea zădărniciei: o radiografie a nevralgiilor unuidestin bântuit de înfrigurările unui secol însemnat cutoate ororile regimului despotic adus cu anasâna înfruntea acestei ţări. Să nu uităm de un poet care are unnume de referinţă în lirica actuală: Paul Spirescu scrieo poezie gravă, conectată la durerile acestei lumi urgi-site de păcatul căderii. Spaţiul nu ne permite să ne re-ferim la toţi scriitorii vrânceni. Merită să subliniemprofeţia de credinţă a lui Ionel Necula: …cu cei mai mulţi

dintre ei am legat prietenii durabile, deontice şi cărtură-reşti. Eu nu fac critică accidentală. Autorii mei sunt prie-tenii mei şi fiecare nouă izbândă mă găseşte pregătitsă-i ies în întâmpinare. Sinceră profesiune de credinţă.Spiritul nu trebuie să falsifice adevărul, fără a construiraţionamente specifice. Am încercat prin mine însumi lastadiul de idee să urmăresc efectul plin de mister altransformării senzaţiilor de gânduri şi gânduri pe sen-zaţii. Peste toate domină timpul, singurul mărturisitor altrecerii noastre prin lumea artistică. Lecturile lui IonelNecula şi-au primit partea lui din idealul vieţii. Dinesenţa lecturii caută salvarea unui ideal literar, luptaenormă de a ieşi din uitare. De a reface facerea pringândire. Ceea ce înseamnă descoperirea cunoaşteriidincolo de izvoarele sale. Semnificaţia probităţii actuluiscriptic îşi spune cuvântul.

De la bun început aş afirma că nu se putea ca printrepreocupările scriitoriceşti ale lui Florentin Popescu sănu-şi facă loc şi portretul. El, cel care a scris, şi scrie,cu aceeaşi dezinvoltură şi cu aceeaşi seriozitate, şi poe-zie – şi proză – şi publicistică – şi critică – şi istorie (li-terară sau anecdotică), nu putea să elimine dintrescrierile sale tocmai portretul (adică cel în care se re-găseşte, la urma urmei, câte ceva din toate celelalte).Aşa s-ar explica deci şi s-ar motiva într-o mare măsurăcele două volume, Portrete în peniţă şi Noi portrete înpeniţă, publicate unul după altul, la aceeaşi editură: Ra-wexComs. Cu precizarea, care şi ea trebuie făcută dela bun început, că, dacă datele de apariţie a volumelorsunt încă recente, 2009 şi 2010, cele din josul fiecăruititlu se înşiră de-a lungul mai multor ani şi notează su-marele mai multor publicaţii, ceea ce dovedeşte, bineîn-ţeles, aceeaşi consecvenţă şi seriozitate cu careFlorentin Popescu a onorat, în egală măsură, toate scri-sului său.

Pe scurt, cele spuse şi scrise până acum ar puteaservi drept cuvânt introductiv ori drept argument, aşacum autorul însuşi plasează în deschiderea celui dintâivolum şi în încheierea celui de-al doilea, ca orice autorcare se respectă. Mai departe, dacă-mi arunc privirilepeste tabla de materii, peste conţinutul volumelor, cumar veni, părerile pot fi, desigur, împărţite. Şi chiar sunt,inevitabil, atâta vreme cât tot el, autorul, mărturiseştecu... peniţa lui că „orânduirea textelor s-a făcut aleato-riu”, ceea ce ar însemna la întâmplare; ceea ce ar în-

semna „mai degrabă după fluxul memoriei decât dupăalte criterii”. Dar ce alte criterii s-ar putea folosi, mă totîntreb eu, cârcotaş, odată ce exact asta-i condiţia debază a portretului – „fluxul memoriei”?

Fireşte, dacă vrei cu tot dinadinsul să găseşti nod înpapură, te-ai putea mira ce caută, în acelaşi sumar,Eugen Barbu şi Titi Damian ori Ion Gheorghe şi DumitruDumitrică. Răspunsul e prea la îndemână însă: şi peunii şi pe alţii i-a cunoscut el, autorul, are nişte amintiridespre ei şi numai „fluxul memoriei” îl poate obliga să-ievoce, din punctul lui de vedere, su-bi-ec-tiv adică. Totaşa, dacă pe lângă numeroşii scriitori, mai mult ori maipuţin importanţi, dai şi peste alte nume, precum Ion Fin-teşteanu sau Tia Peltz sau Gheorghe Negoiţă sau Ge-orge Coandă – nu te-apuci să-i alungi, discriminatoriu,după nu ştiu ce criterii preconcepute, pentru că n-ar fiscriitori, de pildă. Din contră, normal este să-l accepţipe cel al lui Florentin Popescu, care a fost ani buni şieditor, iar în această calitate „fluxul memoriei” i-a dictat,pur şi simplu, să ni-i evoce şi pe ei, aşa cum i-a cunos-cut. La urma urmei, nici nu se angajează nicăieri sădesfăşoare lanţul amintirilor numai şi numai printre scrii-tori.

Aşadar, alte argumente, în afară ce cele prezentatede scriitor, în introducerea şi în încheierea sa. Lângăele se mai pot aşeza însă şi altele. Dacă eu însumi îmiarunc în continuare privirile peste tabla de materii, din-colo de comodităţile pe care le presupune lejeritatea pri-mei lecturi, descopăr, surprins, un adevăr evident. O

Dumitru Matală

AUTOPORTRET CU PRIETENI

lector


veritabilă unitate secretă mi se dezvăluie, parcă pentrua boicota varietatea de nume – de caractere – de ran-guri portretizate până la sfârşit; o unitate în diversitate,aş zice, ca să mă exprim dialectic. Or, o asemenea im-presie nu se poate naşte decât dintr-o nesmintită con-secvenţă de atitudine din partea celui care le iscăleşte– pe toate. La Radu Cârneci, de pildă, descoperă „oprietenie rară, cum cred că n-au mai avut-o decât puţinialţii din mulţii cunoscuţi pe care i-am întâlnit”; la TiaPeltz, aşijderea: „Printre multe alte virtuţi moştenite dela ilustrul ei tată (...) se afla şi un cult al prieteniei, decare pot spune că m-am bucurat şi eu îndeajuns”. Încăunul dintre prieteni, Ion Brad, îl cucereşte, cu toată di-ferenţa de vârstă dintre ei sau poate tocmai din cauzaasta, prin „camaraderia şi vocaţia prieteniei”. Cu scriitoriiteleormăneni creionează, la propriu, „un portret de grupcu prieteni” – şi aşa mai departe.

Ce concluzie se poate extrage (sau sustrage) deaici: Categoric, una care devine o constantă pentruamândouă volumele. Florentin Popescu găseşte – maibine zis re-găseşte –, în aproape toţi subiecţii, trăsăturiale propriului său portret. Atunci când afirmă, despreMircea Horia Simionescu, că este „un om de o rară dis-tincţie şi de mare bun-simţ”, e limpede că propria sa dis-tincţie şi propriul său bun-simţ i-au dictat aceste cuvinte.Tot aşa, când îl descrie pe Gheorghe Neagu, omologulsău de la Focşani, drept „un reper moral şi civic cum nusunt prea multe şi nici în tot locul la noi”, nu-mi pot oprigândul că cel puţin încă un asemenea reper i-a răsăritîn minte, pentru a face posibilă raportarea. M-aş încu-meta să susţin, fără nicio exagerare, că, dacă e să cautneapărat un criteriu, dincolo sau dincoace de ceea ceşi-o fi dorit autorul, aş ajunge la o complicitate subtilă,discret întreţinută de toţi, precum într-o cutie de rezo-nanţă. Cu atât mai mult cu cât este de presupus că nule-a făcut loc în sumar tuturor cunoscuţilor; au mairămas, probabil, unii şi pe dinafară, cei cu care nu... re-zonează. Din punctul ăsta şi din sunetele astea de ve-dere, volumele, amândouă, s-ar fi putut intitulaAuto portret cu prieteni.

Ca dovadă, dacă mai e cumva nevoie de încă una,stă şi textul acela din final, intitulat (aleatoriu) Portretulunui sentiment pierdut, care-l dezvăluie pe creatorul ce-lorlalte portrete poate mai mult decât ar fi vrut el. Acelecâteva pagini de încheiere constituie, de fapt, o mărtu-risire, o spo-ve-da-ni-e a scriitorului Florentin Popescufaţă de sine însuşi şi faţă de prietenii pe care şi i-a re-vendicat până atunci: „Scriitorii, îmi place să cred, săafirm şi să scriu, sunt o tagmă aparte – anume aceea avisătorilor incorigibili.” Sau: „Atunci, în întunecaţii ani’80, care şi-au lăsat amprenta puternică în memorianoastră, exista o anume solidaritate de breaslă, caredupă 1990 s-a pierdut.” Atât e de sincer, eseul ăsta, şiatât e de dureros, încât ar putea fi considerat o profe-siune de credinţă. Nici nu mai stau să mă întreb, acum,unde s-a pierdut sentimentul ăla sau din ce cauză. Maiimportant decât asta mi se pare că nici portretistul, nicievocatorul nu duc mărturisirea până la capăt, aşa cum

ar merita o confesiune de un asemenea dramatism.O fac, însă, câteodată, amândoi, tot aşa, cu discreţia

şi cu delicateţea pe care tot ei le-au folosit în creionarea(peniţarea parcă nici mie nu-mi sună bine!) celorlalteportrete. Din loc în loc, acolo unde poate că s-ar impunenişte consideraţii lungi – şi vindicative – şi dezlănţuite,portretistul intercalează cel mult o paranteză sau câteo formulă de tipul „în treacăt fie zis”. Într-un singur locînsă, şi parcă tot în treacăt aş zice, unul din ei, nu maiştiu care, scapă de sub supraveghere şi peniţa, şi fraza,şi se confesează cu ceva mai multă largheţe: „Mă totîncearcă ideea de a scrie o istorie a literaturii româneactuale. Nu una ca toate celelalte, care s-au mai făcutpână acum, ci altfel: una în care scriitorii să fie nişte per-sonaje vii, cu individualitatea lor inconfundabilă”. Prinurmare, după câte am înţeles eu, prin acele trăsăturicare i-ar aşeza, definitiv, într-o „tagmă a visătorilor in-corigibili”. Că, de bună seamă, pentru o asemenea ten-tativă va fi nevoie şi de „alte criterii”, nu numai de „fluxulmemoriei”, asta se-nţelege de la sine. De altfel, suntîntru totul încredinţat că o ştie tot aşa de bine şi el.

Aşa că, pe riscul meu, de data asta, am descifrat înaceste câteva rânduri nu atât o mărturisire, cât mai cu-rând o promisiune. Cele două culegeri de portrete s-aupreschimbat astfel într-o suită ale cărei trepte se vor în-lănţui cândva într-o scară bine legată, cam aşa cum afost Istoria anecdotică la vremea ei. Peregrin de cursălungă, prin aproape toate continentele scrisului, „vârâtpentru totdeauna în aventura literaturii române”, dupăcum îl încondeiază tot unul dintre prietenii săi, FlorentinPopescu îşi va face mai mult ca sigur o profesiune decredinţă şi din această promisiune.

lector


Un poet autentic nu se gândeşte la cititori în timp cecreează, ci numai după ce lucrarea sa a fost încheiată.Grigore Grigore nu face excepţie. Mi-l închipui, în mo-mentele de reverie, prinzând din eter o imagine, întor-când-o pe toate feţele, transpunând-o din realitate învis, repetând-o, întorcând-o pe toate feţele, găsind aso-ciaţii inedite, jucându-se în planul imaginarului, pânăcând poezia se desăvârşeşte. Astfel, autorul şi-a des-coperit arta poetică proprie care a devenit stilul său in-confundabil. Repetiţiile predestinate (chiar numele şiprenumele autorului constituie o repetiţie), induc versu-rilor un ritm monodic, iar asociaţiile, aglutinate în jurulunei metafore generative, produc conotaţii care contu-rează o semnificaţie pe care ultimul vers (ultima tuşă depenel) o confirmă sau o răstoarnă surprinzător, rezul-tând un alt tablou. Desigur, prin acest procedeu, com-ponenta ludică, în formă gravă, nu de suprafaţă, este laea acasă. Această tehnică, recognoscibilă în aproapefiecare poezie, are riscul de a se osifica şi de a devenimanieră. Grigore Grigore trebuie să vegheze ca acestlucru să nu se producă. Să exemplificăm meşteşugulartistic al poetului Grigore Grigore cu o poezie ero-tha-natică: „Trenurile cu femei / merg pe o singură cale fe-rată / pe o singură linie a căii ferate / pe traverse / peşuruburi deşurubate / pe nisip / merg pe amintiri ca pelacrimi / pe lacrimi ca pe vise / pe vise ca pe speranţe /merg singure singurele / ca degetul printre inele / căcivor să demonstreze / că iubirile şi moarte / sunt treze”(trenurile cu femei).

Dorul identifică goana poetului spre fiinţa iubită cuaceea a armăsarului, începută prin copită, continuatăprin caiele, picior şi ham. Semnificaţia poemului se în-cheagă în urma unei cascade/cavalcade răsunătoare,amplificatoare de sensuri: „Sunt fiul unei potcoave /sunt fiul caielelor / sunt fiul piciorului iepei / sunt fiul iepei/ şi al armăsarului / sunt fiul hamului / şi al armăsarului/ sunt fiul comenzii / care-mi dă brânci / toate sentimen-tele mele / sunt şi profunde şi adânci / în tăcerea lor /sunt şi cel mai greu / şi cel mai uşor / dor” (sunt fiul uneipotcoave).

Starea onirică intensă şterge graniţa între vis şi rea-litate: „Timpul de ieri de-mprumut / este timpul tristeţii /ce a fost, ce n-a fost / ce s-a văzut, ce nu s-a văzut”.

O altă poezie dedicată dragostei, transmisă din ge-neraţie în generaţie, devine un pios omagiu adus sculp -turilor brâncuşiene de la Târgu-Jiu: „Buzele stau deveghe / la poarta sărutului / inconştiente / timide / reci /

fierbinţi / stau de veghe / până-şi ies din minţi / până-şiies din părinţi / atunci buzele / se lasă traduse / supuseşi duse / din gând în gând / la ora-nvierii / de la poartasărutului / la masa tăcerii” (buzele stau de veghe).

Rugăciunea în faţa icoanei provoacă o nostalgie lu-cidă, deziluzionantă: „La aceeaşi icoană / mă închin cuce am / mă-nchin cu ce n-am / cu mine / cu gândul / cupleoapele / cu lacrimile / cu recunoştinţa / mă-nchinpentru că / în rama ei nu e loc / şi pentru întrebările mele/ şi nici eu pentru mine / nu cred că pot face ceva /ceva...” (la aceeaşi icoană)

Într-una din poezii, autorul se autocaracterizează cafiind „colecţionarul de iluzii”. Balada târzie – Fetiţa cuchibrituri (după H.C.Andersen) dezvoltă această temă.În timpul scăpărării unui chibrit, fetiţa muritoare defoame vede în imaginaţie Pomul împodobit de Crăciun,masa bogată şi, în final, bunica iubită care o cheamăsus în ceruri. Poeţii sunt şi ei un fel de „fetiţe cu chibri-turi”, trăindu-şi iluziile, în NOAPTEA MIRACOLELOR,când scapără chibritul inspiraţiei. Grigore Grigore maiare multe cutii cu chibrituri cu care să se joace.

Lucian Gruia

GRIGORE GRIGORE – NOAPTEA MIRACOLELOR*

*Grigore Grigore – ,,Noaptea miracolelor”, Galaţi, FundaţiaCulturală Antares, 2009.

lector


Cred că nu este niciun poet al literaturii noastre caresă nu fi dorit să se nască în Ţara de Sus a Moldovei,unde Eminescu a văzut lumina zilei şi a copilărit. Sau,cel puţin să fi visat aceasta, în clipele faste ale existenţeişi creaţiei sale. Raluca Pavel* intră în lumea poeziei,având această şansă. Ea s-a născut la 19 martie 1986,la Botoşani şi a mângâiat cu tălpile, cu mâinile şi cu pri-virea aceste ţinuturi în care şi lumina se cerne maiblând, lăsându-i omului posibilitatea să se ridice sprecer, poematic. Numele ce i s-a dat aminteşte pe cel almamei Poetului şi o pune simbolic, parcă, într-o bunărânduială cu cele ale lumii trecute, iar grija reală, decare s-a cuprins, este să aducă în „poezioare”, cum lezice ea cu suavitate, un strop din lumina de Sus şi dincea de jos a copilăriei, singura parte edenică şi nepie-ritoare din care omul nu poate fi izgonit.

Este crescută de bunici de la 3 ani, aceştia infu-zându-i memoria afectivă cu poveşti şi imagini cu o faţăspre om şi alta spre Dumnezeu. Să ascultăm poveştile– ne îndemnă Eminescu – căci ele cel puţin ne fac sătrăim şi-n viaţa altor oameni, să ne amestecăm visurileşi gândirile noastre cu ale lor... Poate că povestea estepartea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti. Cu poveştine leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme. Ne trezim şimurim cu ele.

Raluca Pavel le-a ascultat şi a înţeles că partea trai-nică a făpturii omeneşti este cea care vine din povesteşi se retrage cu lumea noastră cotidiană în orizonturilefantastice şi poematice, unde omului îi este dat să ră-mână ca fiinţă. Seve ale acestui pământ se ridică în vor-birea oamenilor, dar mai ales în lujerii subţiri ai unor floride lumină, cu parfumuri tari. Prinsă în mreaja acestora,plină de uimire şi candoare, ea ne îmbie cu simple cu-vinte, aşezate ca într-o joacă de copil, să trecem praguldin obişnuit în magic, uneori întinzând mâna cu degetularătător spre un adânc simbolic. Sub mâna întinsă, prin-tre coaste se vede rana făcută şi lăsată fără vindecare.Ea zice, de un străin.

Prin studiu, Raluca Pavel este aplecată asupra omu-lui în comunitate şi prezent, absolvind în 2008, Facul-tatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, UniversitateaBucureşti (specializarea Sociologie, diploma de licenţăcu nota 10) şi, apoi, finalizează, în iunie 2011, Faculta-tea de Sociologie, Universitatea Bucureşti (Master: De-vianţă Socială şi Criminalitate; bursă de performanţăştiinţifică, acordată de Universitatea Bucureşti, pentruproiectul „Profilul socio-cultural, psihologic şi psihiatric

al femeii asasin”).Cu volumul Sipetul din Călineşti, pentru Raluca

Pavel, are loc botezul cuvântului, moştenit de nu se ştiedin ce zori de zi şi pe care ea îl trece prin apele sfinteale amintirii şi-l aduce, sfioasă, să înflorească în casapoeziei. Între „semenul alunecat” pe clina aparenţelorşi recuperarea copilăriei ca realitate magică şi divină aomului – ce cale de străbătut! Ea zice un „drumuşor”spre a apropia copilăria, mai bine spus, spre a se apro-pia de fântâna cu ape şi suflet a acesteia. Descoperim,ca într-un luminiş, pe sub zilele grele de interese şi in-consistenţă, părţi din fiinţa magicului şi simbolicităţii princare clipesc ochii lui Dumnezeu. Din această fiinţă carene împrejmuie, ne acoperă şi ne hrăneşte cu suflet şieternitate. Pentru o clipă se întrevede cum văzutele seîntorc spre cele nevăzute. Spre izvor, spre sufletul fân-tânii, ca să folosim titlul unei poezii. În orizonturile poe-ziei sale se disting elemente şi analogii ce ţin lumea sănu se destrame. Un copac devine flacără, fără să seconsume; un suflet se ridică în fum fără să se prefacăîn colb; un munte aprinde degetele ce îl sculptează şipreschimbă făptura creatorului în nevăzut. Dar ca săvezi omul nedesprins din existenţa magică şi simbolică,mişcându-se printre analogii, fără să ia în seamă cau-zalităţile limitatoare, trebuie să ai ochii şi candoarea co-pilului. Raluca Pavel aduce pâlpâiri de stări şi percepţiidin zonele cele mai „pierdute” ale memoriei, ale copileide câţiva anişori, după simţurile şi privirea căreia parea lua chip lumea. Lumea ce i se arată ca un ciorchinemagic. Este ajutată şi de bunici s-o vadă astfel. Cu unstrop de real în visare. Sau invers. Îi vin în întâmpinarelocuri şi oameni, cei vii şi cei petrecuţi dincolo, Călineş -tiul şi conacul boierilor Miclescu, căminarul GheorgheEminovici cu ursita sa, până şi păsările şi plantele, dru-muşorul şi fântâna, casa cu uşa secretă, toate îi şoptescca-n basme. Dinspre prezent spre această zonă, poetaare un spaţiu larg de cuprindere şi însufleţire a lumii.Lumea rezonează în această copilă şi simţurile copileio desăvârşesc. Totul este văzut şi nevăzut, toate seleagă prin analogii, ca să ne restrângem la una din mo-dalităţile de cunoaştere proprie magicului. Fără excur-suri teoretice (la Blaga, de pildă) şi fără explicitări, săcităm direct: plânge cerul după el, / înseamnă că a fostom bun, / îmi spune mama când plouă / şi trece un dricpe uliţă, cu naiva verificare: voiam să m-aciuez pe-acolo/.../ şi să-mi aştept plecarea / să văd de plânge cerul(Cu sufletul de mână); între lumea de aici şi cea dedeasupra, din nori, unde o cheamă moartea şi locuiescstrăbunicii aproape de inima îngerilor; comunicări ma-gice: Mamă, trage Luchian clopotele / iar a murit ci-

Dumitru Velea

RALUCA PAVEL – „POEZIOARE” CU MIREASMĂ DE BUSUIOC

* Raluca Pavel – „Sipetul din Călineşti”, Craiova, EdituraContrafort, 2011.

lector


neva? / dacă vine furtuna acum / înseamnă că a fostiubit tare? Copila mea, n-a plecat nimeni / bat clopotelepentru ca Dumnezeu / să le audă şi să ne apere / defurtună (Clopotarul); „mijlociri” făcute de busuioc întresufletul copilei şi cel al strămoşilor (Plecarea); între fi-rele de iarbă şi gânduri (Cu gândurile-n cioc); între visşi plantă (sădeşte-l în livadă / va rodi odată cu toamna,Să nu te pui cu zeii); între elemente, din care unul cusemnificaţie magică (făina de porumb şi praful de aur,Praf de aur); între jocul de şah şi elementele naturii(Reginele dau şah mat şi Turn de aripi); între aprinsulcandelei şi îndepărtarea secetei (bunica aprindea can-dela / de lângă icoană / să nu fie secetă / să ne deatoamna / roadele de peste an, Cerul peste gene); întreaprinderea rochiei de mireasă şi moarte; între prunci şimugurii pomilor (Prunci de primăvară); sau între om şiapa de ploaie, ploaia ca lacrimă a lui Dumnezeu, cu „ro-şeaţa” obrazului şi refacerea legământului divin. Întregpoemul Ploaie de vară este un joc al analogiilor magiceşi creştine, de puritate copilărească şi smerenie matură:Strânge, copilă, apa de ploaie / adun-o-n căldare, câtcurge şiroaie / bea din ea de seacă fântâna / mamaşopteşte, vântul o-ngână // stropeşte-ţi chipul dimineaţa/ obrazu-şi capătă roşeaţa / aşa e când te-atinge Dum-nezeu / mângâierea-I aduce curcubeu // e lacriuma Lui,trimisă-n dar / de-acolo de sus, e din altar / spală-ţiochiul cu apa de ploaie / lacrimile nu-s mereu amare.

Sub analogii, se ştie, este ţinutul prielnic pentrutransmutaţii; iar unul din elementele favorizante estefocul. Sipetul din Călineşti este plin de poveşti şi„poezioare”, unele mai suave decât altele, ce amintescde mireasma busuiocului de la icoană. Dar el nu se lasădeschis, metaforic spus, decât de degetele unui copil,ale unui copil care, insesizabilul dar în sens profund, seoferă ca jertfă de sine. Are loc o trecere prin foc, un felde autodafé răsucit în devenire, de ardere fără pier-dere, de transmutaţie. În poeziile de deschidere şi în-chidere (fără închidere), Raluca Pavel o spune cuprisosinţă. În prima, în funcţie de situarea în timp, faţăde ieri vorbeşte cenuşa, faţă de mâine detaşarea deprezent şi voinţa de ardere, iar ca o ieşire din timp, cao trezire, se deschide calea cunoaşterii unui suflet decătre alt suflet: Întreabă-mă de ieri, / cenuşa-ţi va şoptiîn locul meu. / iar tu te vei lipsi de mine. / m-am aruncatîn nouri / să te chem, visare / şi orb ai fost tu, soare / dem-ai crezut departe. întreabă-mă de mâine, atunci tevoi uita / voi simţi doar gustul jarului / lăsat în urmă. //întreabă-mă de noi / a fost vreodată noi? / trezeşte-te,caută fumul / peste sufletul tău (Caută fumul). Şi în ul-tima, se petrece o ardere intimă, eliberatoare din celestânjenitoare, pentru ca sufletul să fie nu cunoscut deun altul, ci recunoscut de divinitate, de Moşul: Mă în-grop în spatele plitei / soba-mi va ţine de cald / linişteadin casă va gerui pereţii / albul ei va aduce fulgi de nea/ o să aibă bunicul grijă / să mai sufle în sobă / să nuard prea tare / să nu mi se facă sufletul colb / poate,dacă iese fum / Moşul va găsi hornul din Călineşti (Măîngrop). Între aceste două ipostaze, pâlpâie lumini alearderii. Deocamdată, poeta alege, cu sfială, câteva stărişi nuanţe, fireşte cu corola magică a lor: copila se în-

chide în sine ca o flacără şi se apără cu ardere de ur-mărirea străinului (Nu alerga după mine, / o să-ţi frigitălpile / şi ai să mă uiţi de durere, Pierduţi prin timp);se judecă cu Mefisto pentru sufletul lui Mitică înghiţit deSiret (Au dat norii în foc); vrea ca propria căldură să-irămână copilului ca amintire înainte de căldura dezas-trului / s-o simtă pe a mea (Să nu mă uite copilul); ştiecă prin acest proces de „primenire” trec oamenii, nemai-fiind loc în cimitir, sufletele ies pe hornurile caselor / încăutarea altui cuib (Nu mai e loc în cimitir); vede că,în Călineşti, iarna oamenii nu se deosebesc de îngeri,însă îngerii cunosc mai bine soarele; focul ascuns învânt cuprinde rochia miresei spre „a mijloci” plecareafemeii dincolo: Ioana Maria se-aplecă / rochia-i de cri-nolină, sufletul / opaiţul din odaie i le-nflăcără / cu minela sân, coniţa Lahovary, / mă-ntinde tatălui, şi-urmeazăvântul (Întinde mâna vântului); ori poema Nero, custrăvezii nuanţe de ars-poetică: o ardere şi transmu-tare în nevăzut, cu creatorul aprins pe un pegas şi con-sumat de propria-i creaţie: conturam munţii / cu vârfuriledegetelor. / de atâta sculptat în piatră / mi s-au ars pal-mele / iar munţii au început să fumege / cântecul de jale/ pe care şaua goală / îl lăsa în depărtare. / Nero nu seoprea / din scos flăcări / pe nări.

Fără recurs la fascinantele „complexe” identificatede Gaston Bachelard (Psihanaliza focului) sau la „ar-hetipurile” lui C.G. Jung, se poate observa cu claritatela Raluca Pavel o obsedantă configuraţie a imaginaţieidată de ardere şi moarte. O dorinţă de percepere desine, dublată de o chemare a morţii, în scopul transmu-tării. A fi soră cu moartea şi a-i cere puţin răgaz, a fi unacu sufletul şi a-l ipostazia în afara ta, a-l duce de mână,a-l pune la uscat, a te supune arderii pentru ca sufletulsă poată fi identificat de „Moşul” prin fumul lăsat – suntgesturi de atingere a divinului şi sensuri de transmutare.Sufletul ca un fir de fum – deducem – tinde să sestrângă pe stâlpul de fum, văzut cândva de cei aleşi.Poezia Ralucăi Pavel aşterne peste ele o lumină lină,încât omul se simte părtaş la tot şi călător cu sipetulmagic în spate.

Prezenţa şi în nord şi în sudul ţării a acestor câtevarelaţii analogice, relevate de poezia Ralucăi Pavel, neîngândurează în mod fericit. Există un „humus” magic,autonom ca putere şi substanţă, în care îşi înfig rădăci-nile atât configuraţiile simbolice, chiar cele mai ascunseale Sinelui, cât şi cele religioase. Ele sunt transsubiec-tive pe orice coordonate ale fiinţei omului. Raluca Pavelvine cu o conştiinţă pregătită şi deschisă spre ele şi cuo sensibilitate veche şi aparte. Prin acest lujer de poe-zie, percepem cât de aproape ne este fiinţa magiculuiinfuzată de divinitate – însemn al acelei unităţi pree-xistente a noastră, de care vorbea Eminescu – fiinţacare nu ni s-a retras încă şi pe care o mai văd copiii,sfinţii şi uneori poeţii adevăraţi. Cât despre „dibuirile”poetei, cu degete magice de „poveşti”, putem spune,pascalian, că fiinţa aceasta nu ar căuta-o dacă nu ar figăsit-o!

Vrancea literară


Într-o zi vei avea parte de odihna morţii. Atunci toatefibrele corpului se vor destinde şi fiecare neuron se în-groapă în sine făcând să înceteze haosul minţii. Impac-tul acelei clipei este atât de năucitor încât cei rămaşi nufac decât să privească spre tavan sperând că ochii potvedea conturul sufletului celui desprins din temniţa cor-pului. Dar ochii fizici nu sunt făcuţi să vadă conturul su-fletului. Atunci ochii privesc mai sus spre bolta cereascăsperând că vor putea să vadă conturul celor 24 de punţi.Dar ochii fizici nu sunt făcuţi să vadă nici vămile văzdu-hului, nici drumul plin de praguri dintre pământ şi cer. Şidacă un număr de emoţii negative stagnează până lacondensare atunci se produc blocaje iar ochii nu pot sămai vadă nimic. Nici măcar suferinţa aproapelui. Înţelegice se întâmplă ştii că datoria ta de creştin ar fi să îţi oferiajutorul dar mintea merge înainte şi inventează atâteacomplicaţii posibile încât treci mai departe încercând săo faci pe distratul. Nu am văzut, nu am auzit, nu ştiunimic.

Domnu’ Învăţător şi-a petrecut toată noaptea în fo-toliu, cu un zâmbet înţepenit pe figură. A vrut să medi-teze, dar gândul cel neastâmpărat nu-i dădea pace şiel nu reuşea să-şi păstreze starea de concentrare maimult de câteva secunde. După care mintea cădea în ab-senţă, se afunda ca într-o pâsla. A vrut să se roage pen-tru că aşa îi spusese Vibraţia Dorinţei Împlinite, săpractice rugăciunea pe pâine. Dar nu reuşea să ajungăsă spună o rugăciune până la capăt că o stare vâs-coasă de absenţă îl absorbea şi îl făcea să abandonezerugăciunea ca să se piardă în desişuri de pâslă necu-noscute dar aşa de confortabile! A pendulat între con-ştientul care-i spunea ce trebuie să facă şi inconştientulcare nu-i spunea nimic. În cele din urmă inconştientul adominat. Lumina la ferestre a apărut nesperat de re-pede. Domnu’ Învăţător ar fi vrut să-şi prelungească lainfinit starea de dulce rătăcire care îl invadase fără să ise poată opune. Pe de o parte îl mustra conştiinţa pen-

tru că nu era în stare nici să se concentreze pentru omeditaţie benefică nici să spună o rugăciune de la capla coadă. Dar starea care-l stăpânea trecea peste mus-trări, el evada în marea absenţă uitând cu desăvârşirede cuvântul „trebuie” cu toate poverile lui, uitând de re-guli şi convenienţe şi de tot cortegiul de complicaţii creatde om cu scopul mărturisit de a uşura viaţa omului şi cuscopul nemărturisit de a-l afunda în labirintul fără decapăt al unei societăţi care s-a întors împotriva copiluluipropriu învăluindu-l cu persuasiune precum şarpelecare-şi mănâncă propria coadă. Culmea e că exactacolo, în marea absenţă, Domnu’ Învăţător avea impre-sia că intră în rezonanţă cu principiile creaţiei, că sufle-tul lui încearcă, în fine să-şi întindă aripile şi s-opornească spre lanul primordial de iubire nemuritoareşi veşnică spre lanul primordial de înţelepciune nemu-ritoare şi veşnică şi să rămână acolo până când se în-carcă de iubire şi înţelepciune sau până devine unuldintre miliardele de fire unduite de vânt.

Domnu’ Învăţător s-a bărbierit cu atenţie, a îmbrăcatcostumul bleumarin cu dungi albe. S-a spălat cu atâtainsistenţă încât săpunul s-a depus într-o reţea subţirela încheieturile degetelor. A ieşit în pridvor să vadă dacăera frig. Soarele se ascundea după o perdea albicioasăde nori dar nu uitase să încălzească pământul. Seanunţa o zi blândă de toamnă fără prea multă strălucire.Nu a mai trecut pe la bucătărie nu simţea nici un fel defoame. Frământarea prezentă în stomac venea de lanerăbdare. Ieşi pe poarta casei ca teleghidat. Răspun-dea mecanic celor care îi spuneau bună dimineaţa.Intră în curtea Verei, val-vârtej, uită să se mai uite la cri-zantemele eliberate din robia buruienilor, urcă cele cincitrepte şi deschizând uşă după uşa pătrunse în cameraîn care Vera aştepta moartea ca pe o binecuvântare.Sonia trecuse pe acolo şi se îngrijise de bolnavă toateerau la locul lor, mirosea puţin a spirt şi a mentol iar bol-nava avea obrajii împurpuraţi. Domnu’ Învăţător eramulţumit că nu o întâlnise pe Sonia. Fata asta şi-o fi fă-când cine ştie ce iluzii în ce mă priveşte, şi-a spus el cupărere de rău iar eu, iată, sunt în stare să mă fac luntreşi punte între pământ şi cer pentru viaţa Verei. Totuşisimţea mirosul cald de lapte abia muls, mirosul Soniei.Năvălea peste el cu hotărâre şi-l forţa să-şi dilate nărileca să-l primească până în adâncul fiinţei. În faţa ochiloravea şi ochii ei de culoarea firescului şi pielea precumpetala florii de salcâm.

– Am reuşit, atât a putut să îngăime Domnu’ Învăţă-tor şi a luat între degetele lui prelungi palma albă şimoale, aproape imaterială, a Verei.

Nu a fost în stare să mai lege alte cuvinte pentru căi-au dat lacrimile şi a privit cu încăpăţânare către fereas-

Doina Popa

FIRUL DE ABSENŢĂ

Vrancea literară


tră în speranţa că va trece peste acea emoţie. Dar nu afost posibil. Se întâmplase ceva ciudat cu el: nu-şi maiputea impune sieşi propria voinţă. În timpul nopţii ar fivrut să mediteze sau să spună rugăciuni şi nu a fost înstare. Acum a vrut să-şi stăpânească lacrimile şi nu eraposibil. Mereu se lăudase cu puterea lui de stăpânire,cu senzaţia că ţine bine în propriile mâini frâiele con-ştientului. Şi-a lipit fruntea de palma Verei şi a izbucnitîntr-un plâns nestăpânit, plâns cu hohote. Când s-a sim-ţit uşurat de durere şi de povară a privit-o pe Vera. Eaclipea nedumerită şi amuzată de reacţia bărbatului. Aridicat capul de pe pernă iar Domnu’ Învăţător a crezutcă avea nevoie şi Vera de o descărcare a emoţiilor acu-mulate aşa că a luat-o în braţe şi a dat drumul următoa-relor hohote de plâns. De mult ar fi vrut ei să seprăbuşească unul în braţele celuilalt ca să dea drumulplânsului eliberator! Şi de fiecare dată intervenisesupra-controlul unuia sau a altuia care îi cenzurase şile interzisese astfel de reacţii. Nu erau de bon-ton. Altădată Domnu’ Învăţător şi-ar fi spus că e descurajantpentru bolnavă să îl vadă pe el, un bărbat, plângând caun copil. Dar acum nu mai putea să-şi stăpâneascăemoţiile şi era plăcut să fie el, „cel care este” aşa că îşipermitea să le dea drumul. Nu mai voia să stea la che-remul convenţionalului. Trebuia să-şi lase sufletul să semanifeste, sufletul lui cel neconstrâns de reguli. Totuşicând aşeză din nou trupul firav al Verei pe pernă băr-batul observă că ochii ei erau uscaţi şi mai mari ca ori-când, parcă. Femeia nu reuşise să plângă aşa că îlprivea şi pe chipul ei apăruse un surâs indefinit ca dejenă. Domnu’ Învăţător îşi controlă ceasul. Era timpuls-o pornească spre şcoală. Nu-i plăcea să întârzie laore. De cele mai multe ori era primul care ajungea încancelarie. Acum abia dacă avea timp să străbată dru-mul până la şcoală.

Ar fi vrut să-i spună Verei că peste două săptămâniva putea să înceapă tratamentul. Că avea acest răgazpentru a se echilibra energetic pe sine pentru ca func-ţiile lui să fie perfecte atunci când va începe lungul răz-boi cu boala gravă a Verei. Că avea acest răgaz şipentru rugăciune, pentru smerenie, pentru spovedanie,pentru ca să-şi ridice vibraţiile. Timp de două săptămâninu avea voie să facă nimic cu palmele lui încărcateenergetic. Ar fi vrut să-i povestească Verei despre mi-raculoasa vizită, despre iniţiere. Nimeni altcineva în

afara ei nu ar fi putut să-l înţeleagă. Împreună cu Veraparcursese cursurile despre terapiile spirituale, alăturide ea înţelesese cât de importante sunt pragurile de lu-mină şi de energie şi cum poţi ajunge la ele şi cum lepoţi menţine la intensitatea dorită. Împreună au parcurstrepte ale cunoaşterii esoterice, atât cât le-a fost dat săînţeleagă, atât cât a ţinut de misiunea lor personală.Parcă un miracol şi-a făcut loc în viaţa lor. Citeau pe ne-răsuflate cărţi după cărţi. Se întâmpla un lucru ciudat:nu ei mergeau în căutarea cărţilor sau a informaţiilorcare apăreau să completeze golurile sau să răspundăîntrebărilor care nu le dădeau pace ci cărţile veneau înpreajma lor într-o formă sau alta. Cineva îi asigurase căexact aşa o să se întâmple: Dacă ţi-a fost dat să atingiun nivel de cunoaştere atunci îl vei atinge aproape fărăsă faci eforturi. Toate informaţiile ţi se vor aşterne încale de parcă cineva le-ar fi presărat acolo ca tu să legăseşti şi să-ţi folosească. Dar din pricina suferinţei,Vera îşi pierduse din speranţă. Chiar dacă ea nu spu-sese nimic bărbatul văzuse în ochii ei umbra descura-jării. Zăcând în pat desigur că se întreba: Cum poate oenergie să fie mai puternică decât chimioterapia? În ul-timul timp Vera primea cu un surâs binevoitor vorbelelui entuziaste. Sentimentul zădărniciei i se cuibărise însuflet. Îşi pierduse credinţa într-o vindecare miracu-loasă. Oriunde se întorcea boala şi moartea păreau săfie la ele acasă. Înţelesese că acesta este drumul şi cănumai moartea o va elibera de suferinţă. Se temea sămai spere. Se temea de gustul amar al deziluziei.Domnu’ Învăţător ar fi putut să încerce să-i reaprindăsperanţa s-o ajute să-şi formuleze în cele două săptă-mâni un orizont de aşteptare pozitiv menit să-i ridice vi-braţiile. La un nivel înalt de energie rugăciunea şiterapia cu lumină acţionează foarte repede aducândschimbarea aşteptată. Dar nu a putut să-i spună nimicVerei, pur şi simplu nu a putut să-i spună nimic. Poatecă seara care trecuse urma să rămână seara lui se-cretă, seara de referinţă. În tot cazul sinele lui eliberatîn urma iniţierii a făcut imposibilă orice comunicare.Poate că nesupunerea sinelui însemna un semnal dealarmă? Poate că trebuia să se iubească mai mult astfelîncât proiecţia iubirii din suflet să se reflecte în jur? Şi-aluat rămas bun făcând un gest sugestiv către ceas şi eaa înclinat capul în semn că-l înţelege. Domnu’ Învăţătora plecat către şcoală în pas alert suflându-şi nasul înbatistă. Odată ajuns în cancelarie avea să spună: – Unpui de gripă, cred, ca nu cumva cineva să-l întrebe dece are ochii umflaţi şi nasul roşu.

Când intra în clasă legăna catalogul de un colţ. Co-piii lui îl ştiau şi de bun şi de rău. Nimeni nu va încercasă afle de ce are ochii roşii. Hotărî că nu are niciun chefnici să predea lecţia mai departe nici să asculte. Aşaîncât dădu un extemporal cu întrebări foarte uşoare. Şiîn timp ce copiii scriau plini de o veselă uimire el priveape fereastră terenul de sport. De-a lungul terenului serostogolea un ghemotoc de hârtie când încolo când în-coace. Parcă nu se hotăra încotro s-o apuce.

Vrancea literară


Camelia Ciobotaru

Îngeri-flori

Îngeri flori şi îngeri fluturi –Hai, copile, să îi scuturi!Să transformi în primăvarăRâsul lor în miez de seară.

Să spulberi, cu jocul tău,Tot ce-n lume este rău!Din seninul cântuluiSă dai viaţă visului,

Din cristalul râsuluiAripi necuprinsului,Iar din roua stelelorSă dai apă zorilor!

Îngeri flori şi îngeri fluturi –Hai, copile, să îi scuturi!

Fluturaşul visător

Fluturele alb, de varză,Şi-a făcut culcuş pe-o rază,Şi-aşteptând norul să plouăA mai cules încă două

Raze mici, picuri de aur,Meşterite de un Faur,Împletite-ncetişorDe mânuţa viselor.

Se va aşeza uşor,Sub umbrela razelorAşteptând, ca după ploaie,Aripioarele să-şi moaieÎn culori de curcubeuSă nu fie alb mereu!...

Dilema gâzelor

Pe-o crăiţă mică, mică,Străluceşte o furnică,A împrumutat sclipici De la mândrul licurici.

Gâzele mai colorateÎşi fac semne-ngrijorate Şi se minunează toate:– Asta, chiar nu se mai poate!

Cum să stea aşa la soare,Parc-ar fi polen pe floare,Şi într-una să sclipească!?...Cine o să mai muncească?

Estivală

într-o lacrimă de rouă şi-a făcut culcuş o rază

sclipind cald spre bucuriaochiului care viază

pe un spic o buburuzăpuiu-şi învaţă să zboare

buburuzul mişc-o frunzăsperând să facă răcoare

sub un fir de păpădieo furnică iar visează

iar la umbră greieruşulchitara îşi acordează

pe alt fir de iarbă-un flutura încremenit se pare

şi nu zboară, nici de-l scutur...cred că se visează floare

prin frunzişul ce se scurgede căldură-nspre pământ

cânt-un firicel de apăpovestindu-le de vânt

de arşiţă-a-ncremenitchiar şi soarele pe cer

şi priveşte lung, uimit,până păsările pier...

Dilemă

Opt scaieţi a adunat,Pisoiaşul meu vărgat,Pe codiţă şi botic,Şi-acum scânceşte un pic.

Se tot uită rugător,Cerând parcă ajutor,Dar se teme c-o să-l doarăŞi s-a ghemuit afară.

I-am vorbit, l-am mângâiat,De scaieţi l-am curăţat,Dar, vă spun cinstit, n-am vrutDin blăniţă când i-am rupt!

Acum pare peticit,Ca un preş vechi şi tocit.Vai de el, bietul pisoi!Ce să fac? Îmi spuneţi voi?

Că de-l tund c-un foarfece,O să pară... şoarece!

Ouăle şi curcubeul

Făcând doar un scurt popas,La noi în sufragerie,

Vrancea literară


Curcubeul a rămas,Captiv... într-o farfurie!

Ouăle ce-au aşteptat,Ca broscuţele la soare,Să devină „ou bronzat,”I-au furat câte-o culoare.

Minunate toate sunt!Diamante sclipitoare!Fără să spun vreun cuvânt,Fac un plan de evadare.

Curcubeul este sfânt!Moştenit de-ntreg pământul!Semn al Domnului cuvântŞi-al iubirii legământul.

Să-l păstrez, nu m-am gândit,Pentru mine, nicio clipă!Prin urmare am ciocnitOuăle, în mare pripă.

Şi ca să nu fiu certatPentru-atâtea ouă sparte,

Eu „Hristos a înviat!”Spun la fiecare-n parte!

Invitaţie la joacă

Am să împletesc din frunzeTrei sau patru buburuzeŞi-am să le aşez la soarePân’ or căpăta culoare.

Iar de nu s-or colora,Eu nu mă voi supăra.Voi lua trei flori de macŞi rochiţe-am să le fac.

Sau mai bine patru iau!Şi la buburuz să dauTrei petale, pentru fracŞi un papion cu ac.

Hei! Copile! Tu ce faciCu trei frunze din copaci?Sau chiar patru dacă ai?Spune-mi repede! Hai!? Hai!?

RELATIVITATE

De exemplu mieCare trăiesc instalat cu cortulChiar înlăuntrul acestei secundeTimpul mi se pare mai scurt…La tine care trăieşti în secunda cealaltăTimpul se scurge mai greu,Aşa, ca sângele din gâtul unui taurÎnjunghiat doar pe jumătate…Lui, care îşi tânguie visele, instalatÎn hamacul altei clipe hoinareTimpul i se pare mai Netimp…Dar secundele sunt sufletele UniversuluiCare ne însufleţesc şi pe noi,Domnule Judecător!

OBSESIVĂ

Nopţi întregi, stând de vegheSingurătăţii mele otrăviteDe toate fantomele veacului.Zimbri cu coarne de aur,Vulturi cu aripi de tămâie,Şi îngeri cu coroane de spini.Nopţi întregi, fiecare se leapădăDe sineCum ţi-ai lăsa încălţărileLa porţile adormitoare ale Templului.Viezuri vânând vânători!

INVOCAŢIE TRISTĂ

Te-ai împuţinat cu totul,Doamna mea sfântă,Doamnă de cristal,Toate zilele şi toate nopţile tale de veghe,Toate săptămânile şi toate lunile,Toţi anii tăi refugiaţi în singurătates-au retras în mine,aşa cum valurile se întorc repetatla obârşia lor.Ai rămas puţină,Ai rămas pitică,Ai rămas săracă,Doamna mea sfântă,Doamnă de cristal!

ADUNAREA GENERALĂ

Şi oceanul vast al singurătăţiiChemându-şi valurile înapoi,Acasă,Ca pe nişte fii risipitori, rătăciţiPrin toate ungherele universului:Întoarceţi-vă acasă, dragele mele,Întoarceţi-vă acasă!

Paul Spirescu

Vrancea literară


Ninge atât de abundent încât, în chip iluzoriu, te-aiputea rezema de ninsoare. Ziua se sfârşeşte într-un felde prăpăd, de parcă totul a fost cucerit definitiv, de uncuceritor necunoscut de nimeni.

Ianuarie este luna în care, în anul 1850, într-o dimi-neaţă geroasă de duminică avea să se nască, undevaîn est, Mihai Eminescu. Îmi place să schimb ordinea lu-crurilor, să improvizez. Cred în caracterul estic al tem-peramentului poetic, în linia de demarcaţie dintre est şioccident. Ninge şi ziua şi noaptea, fără să se oprească.În dimineaţa zilei de 15 ghenar am început un poem pecare l-am abandonat:

poetul, ca un scamator, stă în capul unei flori,el nu are mâini şi nu are picioare,el nu are, de fapt, nimic,doar împrăştie în aer, de la sine, seminţele uşoare…Ninge. Poţi să nu crezi nimic în toiul ninsorii. Clipa

nu are destin. Ignoră timpul. Perisabilitatea ei stă în slă-biciunile omeneşti. Aş fi vrut să fiu la ţară, la Lămoteşti,să stau într-o încapere ţărănească încălzită cu lemne şila fel ca poetul Gheorghiţă Istrate, să îmi imaginez cumcireşele, într-un tropot asurzitor, trec de la un an la altul.Alegoria aceasta plină de candoare reface o scenă de-rizorie în care un copil, într-un sat, se trezeşte, deschideochii pe jumatate şi vede cum lumina zorilor care inun-dase încăperea, se aprinsese ca un rug într-o strachinăcu cireşe roşii.

De câteva ori Florin Paraschiv, de parcă se temeacă n-am s-o reţin, mi-a povestit o amintire pe care omoştenise din familia lui pe linie paternă, cu un strămoşpe care nu-l cunoscuse niciodată, fotograf de meserieşi care, printr-o întâmplare enigmatică, l-ar fi fotografiatpe Mihai Eminescu atunci când acesta din urmă se aflala Botoşani. Poza aceea preţioasă se pierduse în ne-contenitele peregrinări ale fotografului, prin casele undeacesta stătuse cu chirie, în oraşele de provincie peunde umbla să se pricopsească, fără ca domnul FlorinParaschiv să o vadă vreodată, dar el continua s-o in-voce ca pe o ilustră întâmplare din existenţa familiei lui.Se legase intim de această poveste şi oarecum ilogic,o socotea un eveniment senzaţional din biografia lui.Găsise un elixir miraculos al existenţei prin care să selege, cu argumente irezistibile, de Mihai Eminescu.

Ori de câte ori pomenea de această întâmplare hi-merică, cu multiplele ei ficţiuni, domnul Florin Paraschivse lăsa în voia unui romantism pe care de altfel îl de-testa. Intra în acel labirint semiotic în ascunzişurile că-ruia retrăia, ca-ntr-un replay, o înserare îndepărtată, cuvăile scufundate în fum, în mitologia din care se iviseră,unde devenea simplu ca orice lucru.

Ninge din mine, din carnea mea fierbinte, înafară.

De parcă ninsoarea aceasta este facută din pământ. Lafel trebuie să fi simţit această ninsoare, la rîndu-le, cape o levitaţie, şi Mihai Eminescu şi Florin Paraschiv şiIon Panait şi Corneliu Fotea… Sunt osândit la acesteamintiri, unele din ele improvizate, ca să zicem aşa…

***2011În noaptea de 24 decembrie 1988 un tren regional

străbătea câmpia îngheţată dintre Faurei si Brăila, des-făcând întunericul în două părţi care în urmă, se uneaula loc. Într-un compartiment sordid, dintre acelea în carenavetiştii se duceau la muncă în timpul săptămânii, cumuşamaua băncilor murdară ori tăiată cu lama, domnulCorneliu Fotea se gândea la căldura odăii de la man-sardă unde îl aştepta Caterina, cu masa pusă, cu fel defel de frunzuliţe aşezate pe marginea farfuriilor după re-gulile unor superstiţii comune. Se gândea cum o să-ideschidă uşa în rochia ei galbenă fără mâneci, râzând,divulgându-şi nepăsătoare seducătoarele ei promisiuniîncă de la intrare. De-a lungul anilor, în virtutea acestorpromisiuni domnul Corneliu Fotea a scris câteva poves-tiri pe care, din dorinţa de a le asigura postumitatea, le-apublicat într-un volum la o editură naţională, sub titlulNopţile fără Caterina. Prozele acelea, în care îşi întem-niţase amintirile, nu s-au născut doar din virtuozitatealui artistică, ci şi dintr-o biografie complicată în care stăcheia literaturii, capabilă de experienţele misterioase aleiubirii.

Trenul a oprit pentru câteva minute într-o haltă cu osingură lumină, apoi încet, târându-se, s-a pierdut în as-cunzişurile nopţii. Domnul Corneliu Fotea privea pegeam, în întuneric, lăsându-se în voia călătoriei. Câm-pia îngheţată căzuse în trecutul său îndepărtat. Nopţilerefac partea necunoscută a existenţei noastre, care s-a petrecut demult, în mitologie.

Acestea erau gândurile domnului Corneliu Foteacând în compartimentul de tren au intrat doi copii cu ostea din hârtie creponată, rugându-l să-i lase să-i cânteun colind de crăciun. După cum erau îmbrăcaţi, copiiipăreau să se fi urcat din satele româneşti în care opreatrenul şi, între două staţii, să strângă câţiva bănuţi în-gânându-le călătorilor colinde pe care nu le ştiau nicio-dată în întregime. Atunci când a ridicat privirea spre ei,trezit din meditaţie, pregătindu-se să-i refuze, domnulCorneliu Fotea a rămas încremenit de uimire să vadăîn mijlocul paiaţelor din hârtie colorată, poza lui MihaiEminescu ornată cu busuioc uscat. Dorind să-i pună îndificultate, ori pur şi simplu la încercare, domnul Corne-liu Fotea le-a promis copiilor o sută de lei dacă cinevadintre ei ştie cine-i în poza din mijlocul recuzitei. Aceştias-au uitat îngrijoraţi unul la altul, înfricoşaţi de pierderea

Lili Goia

IARNĂ ÎN ROMÂNIA / 24.01.2011

Vrancea literară


câştigului promis şi, cu timiditate, ezitând îndelung, unuldintre ei a murmurat înghiţindu-şi răspunsul:

– Nu ştiu, domnule, dar tot un sfânt trebuie să fie!Aceea a fost o clipă magică, gata pentru apariţia lui

Mihai Eminescu. Se auzea mersul sacadat al trenului.Copiii stăteau nemişcaţi, în picioare, uitându-se unul laaltul. Aveau hainele vechi. Nu ştiau ce să creadă. Dupăce şi-au primit banii au fugit, de prcă s-ar fi temut cadomnul din faţa lor să nu se răzgândească. Ceea ce nuaveau ei să afle nicicând este că, din naivitatea lor sim-plă care semăna cu teama, ori poate din semnificaţia şimai naivă a răspunsului, peste mai mulţi ani de zile,domnul Corneliu Fotea avea să scrie unul dintre celeoriginale romane care îl aveau ca personaj central pepoetul de la Ipoteşti, Adio, domnu’ Eminescu, pe care

însă, nu va mai apuca să-l vadă tiparit. De altfel, roma-nul nu a fost tiparit niciodată. Uneori, din motive pe carenu le înţeleg pe deplin, deschid varianta electronică acărţii pe care Corneliu Fotea mi-a lăsat-o providenţial şimă las străbătut de sufletul lui, la fel cum el s-a lăsatstrăbătut de sufletul lui Mihai Eminescu. După cum măr-turiseşte, a scris această carte ca să nu-şi piardă min-ţile. Astăzi, după moartea liniştită a lui Corneliu Foteaîntr-o garsonieră dintr-un cartier de ceferişti din Focşani,mă gândesc la salutul lui etern pe care l-a adresat luiMihai Eminescu, adio şi pe care, la rându-ne, îl vom re-peta continuu, în acelaşi fel. Şi poate într-un tren denoapte, la fel, să avem parte de aceeaşi clipă magică,gata pentru apariţia lui Mihai Eminescu.

Domnul Nakamura, preot principal la Ikutama Jinja(templu shinto) din Osaka, afirma cu mândrie că Japo-nia este una dintre puţinele ţări a căror religie este ba-zată pe mituri. Afirmaţia domniei sale este valabilă dacăprivim mitul dintr-o perspectivă oarecum restrânsă, ac-ceptând în această categorie doar „poveştile de odi-nioară”, legendele cântate de menestreli, şi excluzândastfel multe dintre cărţile sacre ale omenirii. Cu toateacestea, am decis să folosesc cuvintele domnului Na-kamura ca introducere pentru actuala discuţie despremiturile japoneze deoarece ele conţin un adevăr esen-ţial: ritualurile shinto (religia autohtonă a Japoniei) au laorigine şi reactualizează în mod curent miturile înscriseîn vechile cronici japoneze. Fiecare sărbătoare japo-neză are adânci rădăcini în istoria sacră a acestei ţări,iar înţelegerea, chiar şi superficială, a oricărui eveni-ment cu conotaţii religioase nu este posibilă fără fami-liarizarea în prealabil cu miturile din Japonia.

O caracteristică deosebit de interesantă a miturilorjaponeze este faptul că reuşesc să includă în câtevarânduri un număr impresionant de teme şi motive uni-versale. Un exemplu concludent este cel al zeului careplânge, Susano-wo: aproximativ 200 de ideogrameredau mitul împărţirii universului între copiii divini, re-volta unuia dintre aceştia, motivul lumii de dincolo şi alcălătoriei iniţiatice, motivul iniţierii şamanistice şi etapeleacesteia, simbolismul magic al plânsului şi tema zeuluisacrificat pentru fertilitatea pământului. Miturile de crea-ţie, de asemenea, abundă în teme universale şi ele-mente care se pretau unei interpretări ritualistice, iarceea ce surprinde, din nou, densitatea conţinutului. În

Kojiki1, cea mai veche cronică japoneză, partea intro-ductivă, care descrie apariţia primilor zei şi facerealumii, nu are mai mult de două pagini, însă acolo întâl-nim tema haosului primordial, dei otiosi, cuplul primor-dial şi oceanul începuturilor, nunta zeilor, incestul divin,creaţia din părinţi ai lumii, ritualul de căsătorie, divinaţia,încălcarea tabuului, eşecul creaţiei, copilul abandonat,toate acestea la prima vedere, fără a intra într-o exe-geză de profunzime.

Subiectul prezentei lucrări, „soarele ascuns”, repre-zintă unul dintre miturile cele mai comentate din culturajaponeză, datorită simbolisticii sale ample, precum şidatorită faptului că personajul principal este Amaterasu,zeiţa soarelui şi divinitate de cel mai înalt rang în religiashinto. Conform Kojiki, Susano-wo, fratele lui Amate-rasu, refuză să ia în stăpânire teritoriul care îi reveniseatunci când tatăl lor, Izanagi, a împărţit lumea şi începesă plângă. Plânsul lui Susano-wo – care, în treacăt fiespus, este unul dintre puţinii zei care plâng, acest gestfiind rezervat în general sexului feminin – aduce cu sinesterilitate şi haos: râurile seacă, iar munţii şi pădurile seusucă. Furios, Izanagi îl izgoneşte din cer, însă Susano-wo revine în Înalta Câmpie Cerească, tărâmul lui Ama-terasu. Amaterasu, cunoscând caracterul tumultos alfratelui său, se teme că acesta ar fi venit să pună stă-pânire pe domeniul ei, aşa că îl aşteaptă îmbrăcată înarmură şi pregătită de luptă. Acest episod trebuie men-ţionat deoarece conţine informaţii esenţiale referitoarela caracterul zeiţei: pe lângă armură, aceasta maipoartă şi podoabe cu funcţii rituale, care reprezintăprima referire scrisă la legătura dintre Amaterasu şi

Carmen Săpunaru Tǎmaş

MIT ŞI RITUAL ÎN MOTIVUL „SOARELUI ASCUNS”DIN VECHILE CRONICI JAPONEZE

Vrancea literară


practicile religioase din Japonia antică. În aşteptarea luiSusano-wo, Amaterasu îşi despleteşte cosiţele, în careatârnă mai apoi, de fiecare parte, câte un şirag de ma-gatama (mărgele de piatră în formă de virgulă, perforatela capătul mai gros) lung de opt coşi – opt este cifra ma-gică în cultura japoneză, iar magatama erau adesea fo-losite de către persoane cu statut de preot sau şaman.Susano-wo soseşte, declarând că nu are nicio intenţieascunsă şi vrea doar să-şi ia rămas-bun de la sora saînainte de a pleca spre teritoriul care i-a fost dăruit. Pen-tru a-şi dovedi buna-credinţă, el acceptă să ia parte lao competiţie cu Amaterasu, cel care va da naştere lacei mai mulţi copii, urmând a fi declarat învingător. Caşi la începutul cronicii, unde zeul Izanagi şi zeiţa Iza-nami (frate şi soră) oficiază o ceremonie de cununie,dând apoi naştere insulelor din Arhipelagul Japonez şimiriadului de zei care îl populează, avem şi aici de aface cu motivul incestului divin, unul dintre cele mai dis-cutate teme mitologice şi antropologice2 din toate cul-turile lumii. În mitologia japoneză, incestul care duce laapariţia lumii şi a zeilor nu este discutat din nicio per-spectivă; el apare ca un dat ce trebuie acceptat caatare, tabuul fiind reprezentat de „greşeala” rituală, denerespectarea regulilor primordiale. În cazul cununieilui Izanagi cu Izanami, „greşeala” este faptul că femeia(Izanami) vorbeşte prima şi astfel primul născut al cu-plului divin frate-soră este Hiruko, copilul-lipitoare, carenu poate merge şi este abandonat de părinţii săi.

Uniunea dintre Susano-wo şi Amaterasu se con-sumă doar la nivel ritual: ei folosesc obiectele magiceale partenerului pentru a crea noi zei. Divinităţile createde Susano-wo sunt de sex feminin, ceea ce îl determinăpe acesta să le considere dovadă a bunelor sale intenţii.Cu toate că Amaterasu nu îl contrazice, Susano-wo setransformă într-un vârtej distrugător, care dărâmă digu-rile şi astupă canalele de irigaţie din câmpurile cu orezale lui Amaterasu, iar apoi împrăştie fecale pe altarulunde erau depuse ofrande. În ciuda acestui comporta-ment cel puţin straniu – inexplicabil, la prima vedere, cade altfel majoritatea gesturilor lui Susano-wo – Amate-rasu nu reacţionează, ci doar îşi exprimă mâhnirea căfratele său poate comite asemenea fapte. Însă Susano-wo nu se opreşte şi aruncă în camera unde lucrau ţe-sătoarele cereşti cadavrul unui cal a cărui piele tărcatăfusese jupuită. Trebuie remarcat aici detaliul care suge-rează caracterul ritual al gestului său: conform profeso-rului Shunsuke Okunishi de la Universitatea din Osaka,pielea tărcată a calului îl transformase pe acesta în can-didatul ideal pentru sacrificiu. Una dintre ţesătoarele di-vine se sperie atât de tare, încât se împunge cu osuveică în zona genitală şi moare, moment în careAmaterasu, pe jumătate speriată, pe jumătate furioasă,decide să se retragă într-o peşteră şi lumea întreagă sescufundă în întuneric.

Motivul soarelui care se ascunde, este ascuns saufurat apare în majoritatea culturilor cunoscute. În folclo-rul românesc este bine-cunoscută povestea zmeilorcare fură soarele şi luna, pretext pentru fiii împăratuluide a întreprinde o călătorie iniţiatică înainte de a-şiasuma rolul impus de societate. Cercetătorul japonez

Eiichirō Ishida3 expune motive similare din folclorul di-verselor popoare, insistând asupra temei soarelui „furat”sau „ascuns” din motive egoiste, care este mai apoi eli-berat fie prin eforturile unui erou/personaj pozitiv, fie dinîntâmplare, şi conchide că acest mit reprezintă încerca-rea popoarelor primitive de a explica eclipsele solare.Părerea sa este împărtăşită şi de alţi cercetători, japo-nezi şi nu numai, iar până la un punct putem fi de acordcu această interpretare. Problema se iveşte dacă nepunem întrebarea de ce nu au apărut legende asemă-nătoare care să explice eclipsele de lună. Mai mult,după cum am arătat mai sus, miturile japoneze abundăîn referinţe la elemente de ritual, fenomen deloc acci-dental: cronicile japoneze nu sunt neapărat o colecţiede poveşti spuse pentru amuzamentul audienţei, ci unefort conştient de a înregistra istoria sacră şi istoria întimp real a Japoniei, precum şi diversele obiceiuri spe-cifice perioadei.

Episodul în care Amaterasu este convinsă să pără-sească peştera unde se retrăsese constituie totodată înprima menţionare scrisă a elementelor de bază din ri-tualul religios shinto. Toţi zeii din tărâmul ceresc seadună pentru a jeli ritual „moartea” soarelui – cu alte cu-vinte, dispariţia periodică a zeului care menţine ordineaşi fertilitatea lumii, corespondentul japonez al Persefo-nei, al lui Osiris, Adonis, Attis, Baal, Tammuz şi alţi zeicunoscuţi pentru faptul că anual sunt trimişi în lumeaumbrelor, de unde revin odată cu sosirea primăverii saua anotimpului fertil. După îndeplinirea primului gestprescris de tradiţie, zeii se pregătesc să aducă soareleînapoi şi să reinstituie ordinea în lume. Cu fier extrasdin Muntele de Aur, fierarul divin făureşte o oglindă; ne-numărate magatama sunt înşirate una după alta, iarsuccesul ritualului este prevăzut prin metodele tradiţio-nale de divinaţie: omoplatul unui cerb este ars în foc delemn de cireş, viitorul fiind citit în modelul format pe osulars. Ceea ce urmează este descrierea pas cu pas a ri-tualului shinto aşa cum este el oficiat până în ziua deastăzi: şiragul de magatama, oglinda şi un go-hei (untalisman făcut din hârtie albă sau o baghetă cu fâşii dehârtie albă ataşate la un capăt) sunt agăţate de crengileunui sakaki (un soi de camelie), în faţa peşterii unde seafla Amaterasu. După ce invocaţia rituală – norito – estecitită, zeii se ascund de o parte a peşterii, iar zeiţa Ame-no-Uzume se urcă pe un butoi şi începe să danseze fre-netic. În timpul dansului, ea îşi ridică poalele rochiei,dezvelindu-şi astfel părţile intime, spre amuzamentulzeilor prezenţi. Amaterasu aude râsetele şi întreabă sur-prinsă cum e posibil râsul când lumea e învăluită înbeznă. Unul dintre zei îi răspunde că râsul lor a fost pro-vocat de o zeiţă fermecătoare care dansează pentru ei,moment în care Amaterasu nu mai rezistă curiozităţii şideschide uşa peşterii. Zeii ascunşi în apropiere o prindpe zeiţă, forţând-o să părăsească peştera, pe care o as-tupă definitiv cu un bolovan pregătit dinainte. Unul dintrezei întinde o frânghie în spatele zeiţei – frânghie numităshimenawa, care este folosită şi în prezent la templeleshinto pentru delimitare spaţiului sacru – spunându-i căpe viitor nu mai are voie să se retragă din tărâmul ce-resc.

Vrancea literară


Ceea ce deosebeşte mitul japonez de alte mituri si-milare este includerea voită şi detaliată a elementelorrituale. Şiragul de giuvaeruri (magatama), oglinda, go-hei, ramura de sakaki sunt aşa-numitele torimono,obiecte specifice ritualului religios shinto, folosite, cumam mai spus, până în zilele noastre. De asemenea, cul-tul lui Amaterasu este strâns legat de practici şamanis-tice, Amaterasu fiind văzută atât ca obiect al veneraţiei,cât şi ca prima femeie-şaman din tradiţia japoneză.Dansul obscen al lui Ame-no-Uzume este o indicaţieclară a ritualului şamanic, fapt exprimat nu doar la nivelsimbolic, ci şi prin utilizarea evident intenţionată a ter-menului kami-gakari, care înseamnă posedare a unuişaman de către o divinitate şi care este folosit pentru acaracteriza starea lui Ame-no-Uzume în timpul dansului.Cum posedarea unui zeu de către spiritul altui zeu ar fio contradicţie în termeni, nu putem decât să tragemconcluzia că Ame-no-Uzume reprezintă un şaman caredansează pentru a readuce la viaţă zeul sacrificat ritualîntru fertilitatea recoltelor. Stilul concis al cronicilor ja-poneze sugerează, de asemenea, că ele nu au fostconcepute precum ciclurile legendare din Europa, sprea fi recitate la curtea imperială întru plăcerea ascultăto-rilor, ci pentru a păstra elemente esenţiale de tradiţie şiritual.

Astfel, prin Kojiki şi varianta sa mai târzie, Nihon-shoki, generaţiile următoare de şamani şi preoţi shintoau la dispoziţie un depozitar de practici magice care lepermit să reactualizeze anual dispariţia soarelui – aşa-dar, haosul care cuprinde lumea, readucând-o la stareade dinainte de creaţie – urmată de readucerea acestuiaîn lume. Nu întâmplător, mitul lui Amaterasu este inter-pretat în majoritatea dansurilor sacre (kagura – „distrac-ţia zeilor”) care marchează sfârşitul anului vechi şiînceputul anului nou: ieşirea soarelui din peşteră repre-zintă succesul ritualului, victoria luminii asupra întune-ricului, a ordinii asupra haosului, a fertilităţii asupraforţelor distructive.

Note1 Pentru această lucrare a fost folosită ediţia critică

a Kojiki publicată de Shogakkan în 2003, îngrijită deYamaguchi Yoshinori şi Kōnoshi Takamitsu.

2 Motivul incestului în cultura românească este dez-voltat într-o excelentă analiză comparată de către IonTaloş, în Cununia fraţilor şi nunta soarelui. Incestul ză-dărnicit în folclorul românesc şi universal, Editura Enci-clopedică, 2004.

3 Eiichirō Ishida, Kakusareta Taiyō, în Momotarō nohaha, Kodansha, 1956.

Ce e un autoportret? Un gest narcisist al creatoruluide a-şi oglindi chipul scăldat în cea mai pură rază delumină, dorinţa de a găsi drumul spre sine sau o invitaţieadresată privitorului de a afla cel mai frumos răspuns lapropriile dileme. Iată o întrebare şi doar câteva dintremultiplele răspunsuri pe care volumul Eul detestabil,cea mai recentă reeditare a lui Octavian Paler, le pro-pune cititorului, invitându-l, în modul cel mai fermecător,la o inedită incursiune prin istoria artei picturale.

Deşi intitulată iniţial Un muzeu în labirint. Istoria su-biectivă a autoportretului, anunţând parcă un veritabiltratat de istorie a artei, cartea va primi 19 ani mai târziuun titlu mult mai provocator, aş zice, menit să contra-rieze aşteptările cititorului. De ce „eu” şi de ce „detesta-bil” ar putea întreba un lector inocent, nefamiliarizat cufineţea discursului palerian dominant metaforic şi acutconfesiv, în condiţiile în care titlul iniţial părea să anunţemai curând o abordare din perspectivă critică a artei.Există însă în prima intitulare a cărţii doi termeni care,raportaţi la opera autorului, ar justifica pe deplin opţiu-nea pentru actuala sintagmă. Este vorba despre „su-biectiv” şi „autoportret”, cuvinte care dezvăluiepermanenta preocupare a autorului de problematica„eului”. Aşa cum Paler însuşi mărturisea într-un articol

apărut în „Flacăra” pe 13 septembrie 1979, „îmi propunaici să fac nu o istorie a artei în înţelesul curent, ci o is-torie a întrebărilor pe care mi le-am pus în muzee. Măinteresează ceea ce o operă mă îndeamnă să gândescsau să simt. Şi dacă întreaga istorie a artei nu e decâto eternă redescoperire a celor două drumuri din labirint,îmi place să cred că avem arta pentru a iubi şi maimult”. Descoperim aşadar o altă confesiune, de dataaceasta indirectă, ce foloseşte drept pretext autoportre-tul, ca formă de exprimare a pictorilor celebri ai lumii,pentru a creiona, în cele din urmă, autoportretul scriito-rului prin cuvânt, „un autoportret pe bază de autopor-trete”. Avem în faţă o carte, aşa cum mărturiseşteautorul, „de urgenţe intime, despre ce vede într-o istoriea autoportretului un om care iubeşte pictura fără să fienici pictor, nici critic de artă plastică, şi care, în plus,pentru a scrie despre un artist are nevoie nu numai săîi cunoască opera şi viaţa, ci şi de o legătură afectivăcu personalitatea celui în cauză, ori măcar cu o laturăa ei”.

Compusă din 35 de biografii de pictori, în formaeseistică atât de familiară lui Paler, volumul se organi-zează într-o autentică metaforă a oglinzii văzută ca sim-bol al cunoaşterii de sine. Scriitorul se apropie astfel de

Carmina Simona Stoian

AUTOPORTRETUL SAU ARTA DE A TE PRIVI

Vrancea literară


fiecare pictor selectând din existenţa fiecăruia detaliulsemnificativ capabil să demonstreze că viaţa supusăefemerităţii se poate metamorfoza în eternitate prin artape care o generează. Volumul sintetizează astfel esenţaautoportretului, aceea de a-l face pe artist să renunţe lapropriul mod de a se raporta la imaginea din oglindă şide a accepta imaginea eului multiplicată şi reflectată înochii celorlalţi. („Încep, aşadar, această istorie a auto-portretului, cu gândul că un «eu» pur nu există în artă,şi că, în oglindă, deşi e un om singur, nu e niciodată unsingur om.”)

Amestec inedit de eseu, speculaţie morală şi confe-siune, cartea respectă totuşi rigorile unei istorii, fie eaşi subiective, în ceea ce priveşte organizarea materia-lului bine documentat, cu numeroase trimiteri către con-textele istorice ale epocilor, însă se dezvăluie în fiecaresecundă ca un veritabil „autoportret” în care orice încer-care de analiză a unei picturi sau a unei existenţe artis-tice se metamorfozează aproape insesizabil înconfesiune , autorul însuşi notând: „chiar când vorbescdespre alţii, mă mărturisesc şi, chiar când îi judec pealţii, mă judec pe mine”.

Confesiunea este omniprezentă dezvăluind un Paleratât de familiar care, chiar şi atunci când obiectiveazăajunge să se mărturisească, trecând totul prin filtrul su-biectivităţii native. „E vară, e soare, şi pentru a câta oarămă gândesc că o după-amiază de vară pe plajă numinte? Că iubirea există chiar dacă nu e eternă? Căputem găsi la nevoie curajul de a ne şti neiubiţi de ni-meni, dar nu-l putem avea pe acela de a nu iubi noi?”

Mărturisirea devine de fapt modalitatea de a pă-trunde în universul artei cu sufletul, de a descoperi artaca pe o componentă a structurii noastre interioare care,în afara funcţiei estetice, are meritul de a prilejui accesulîn spaţiul atât de fragil al sinelui („Dar, ar fi trebuit poatesă încep cu o mărturisire. Am făcut o pasiune pentrupictura lui Gauguin în adolescenţă, fără să pricep, prac-tic, mare lucru din obiectul pasiunii mele, pur şi simplupentru că mă încântau parfumurile exotice, mangotieriifoşnind pe marginea oceanului, plajele disputate demare şi pădurea tropicală, femeile care culegeau florinecunoscute”).

Remarcabil este faptul că nicio intervenţie nu ră-mâne nejustificată, atitudine de altfel caracteristică scrii-torului care, ca de fiecare dată, îşi argumentează ideile,fie apelând la caracterul general al experienţelor proprii,fie la prezentarea în amănunt a conceptului abordat,particularitate care face din textul palerian mai multdecât o simplă abordare eseistică a artei, justificând,într-o anumită măsură titulatura iniţială a volumului,aceea de „istorie”.

Pe lângă vastele cunoştinţe în domeniul artei şi aleculturii în general, aspect cu care scriitorul ne-a obişnuitîn toate cărţile sale, volumul de faţă afirmă şi un remar-cabil portretist. Arta portretului se dovedeşte inepuiza-bilă, autorul abordând note multiple, variind de la umorironic („Lângă idolul tahitian, pictorul are mai degrabăaerul unui matelot. Ceva între trubadur şi pirat. Cine e,de fapt? Un Pierre Loti al picturii? Poate pentru cei carese opresc la miresmele exotice din opera sa. Un aven-turier? Când se urcă pe vapor, Gauguin îşi trânteşte ba-

gajul să se audă în toate saloanele din Paris.”), atitudinecontemplativă („Pătraşcu bătrân, cu părul mai scurt şimustaţa albă, obosit, strângând pleoapele ca să vadămai bine, dar cu un zâmbet vag pe faţa ridată, îmi pareun chip desprins de pe cheiurile Veneţiei”), fascinaţiepentru grandios („Anticii aveau nevoie de patru ele-mente fundamentale pentru a alcătui lumea: apa, focul,aerul şi pământul. Andreescu e mai zgârcit. El foloseştenumai două: cerul şi pământul”), până la tonalitatea afo-ristică inconfundabilă („Încetineala cu care lucra [Leo-nardo] era o vocaţie. Risipa în prea multe preocupăriera o vocaţie”).

Deşi volumul poate fi considerat, din perspectivaproblematicii generale abordate, unul inedit în contextulgeneral al creaţiilor lui Paler, nici această incursiune înlumea fascinantă a picturii nu ratează ocazia unei apro-pieri de mitologie. Aşa cum scriitorul ne-a obişnuit, fie-care notaţie duce inevitabil la o întâlnire cu mituluniversal ce ascunde in spatele său un veritabil mit per-sonal. Astfel se explică prezenţa, în deschiderea volu-mului, a lui Narcis, „cel mai calomniat personaj dinmitologie”, care, prin semnificaţiile pe care autorul i leatribuie, ar putea fi considerat cheia de boltă a acesteiremarcabile monografii a autoportretului. Autorul re-curge astfel la o reinterpretare a arhicunoscutului gestnarcisist dintr-o nouă perspectivă, mult mai profundă,ceea ce duce, inevitabil, şi la o redimensionare a per-sonajului mitologic. Asistăm astfel la o reabilitate a con-diţiei lui Narcis care, asemenea autoportretistului, seoglindeşte nu pentru a se admira în chip egolatru, ci canecesitate a cunoaşterii de sine. Destinele celor doi sediferenţiază însă tocmai prin modul în care fac faţă în-tâlnirii cu sinele „Dacă ar fi găsit în sine motive destulde puternice pentru a trăi, Narcis nu s-ar fi sinucis. Si-nuciderea lui nu e atât consecinţă cunoaşterii de sine,cât eşecul ei. Aşa stând lucrurile ar fi renunţat cu sigu-ranţă să-şi facă autoportretul, dacă ar fi fost artist. Dinmoment ce singura soluţie care îi rămânea era moartea,ce rost avea să picteze un chip hotărât să moară înclipa următoare? În schimb, artistul trebuie să vadă şisă trăiască. Oglinda e pentru el un început şi nu un sfâr-şit. O treaptă spre sine şi spre lume.”

Această incursiune în lumea artei culorilor trebuieprivită de către cititor nu atât ca o analiză a esteticuluiîn sensul clasic al cuvântului, ci, mai degrabă, ca o ra-diografie a omenescului. Autoportretele devin astfelmărturii ale omului care le-a creat, mărturii ale celor maiprofunde trăiri ale sale, tot astfel cum gestul scriitoruluide examinare a celorlalţi ascunde în spatele său nece-sităţi subiective: „Mă uit la figura severă a lui Pallady, laochii lui tăioşi, cu sentimentul că nepăsarea distantă nue decât un truc, iar singurătatea un post de observaţie.Ceea ce mă trimite cu gândul la o curiozitate semantică.«Autor» vine de la auctor, cel care adaugă, cel care mă-reşte; romanii numeau astfel pe cel care câştiga un te-ritoriu nou. Dar în artă, autorul are mai degrabă meritulde a micşora; de a micşora indiferenţa, viaţa redusă lafiziologie şi placida complicitate cu moartea.”

O carte „despre sine” „prin sine”ar putea fi consideratvolumul Eul detestabil, carte ce reafirmă un rafinatscriitor dublat de un veritabil om de cultură.

Vrancea literară


Carte şi imaginar

Prin „om simplu” în sensul de simplex homo (ino -cent, curat la suflet, În: Gh. Duţu. Dicţionar latin-român.Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1993, p. 388), nu înţele-gem – din punctul de vedere care ne interesează aici,cartea şi universul său livresc – pe unul dintre repre-zentanţii unei categorii sociale, nici în mod special peaceia care nu ştiau să citească. Mai curând „omul sim-plu” – cel care constituie într-o civilizaţie „mica tradiţiea celor mulţi” alături de „marea tradiţie a elitei” (RobertRedfield. Peasant Society and Culture cf. AlexandruOfrim. Cheia şi psaltirea: Imaginarul cărţii în cultura tra-diţională românească. s.l.: Ed. Paralela 45, 2001, p. 20)îl reprezintă pe acela care, chiar dacă uneori nu ştie săcitească, deşi aceasta nu este o regulă, ştie ce este car-tea, care sunt foloasele cititului, îi cunoaşte importanţa,are apreciere pentru cei care scriu. Omul simplu care,pe de altă parte, poate să fie copist, colportor, cititor deocazie sau care poate să aibă în proprietatea lui cărţi,este, mai degrabă, opus cărturarului, dar numai în sen-sul în care, pentru acesta din urmă, scrisul şi lectura,creaţia de un fel sau altul, au o natură sistematică, aucontinuitate, conţinut şi o finalitate care depăşesc pro-pria adresabilitate şi cunoaştere personală.

Altfel, aceste două paradigme ale cunoaşterii, unamai mult empirică – omul simplu - şi una aproape decarte şi de mediul ei – cărturarul – sunt lumi alături,două lumi complementare în care antagonismele existădar nu sunt tranşante şi definitive. De altfel, aceste luminu pot exista separat; ele funcţionează într-o simbiozănecesară. Dotat, uneori, cu imaginaţia creatorului po-pular, înzestrat alteori cu intuiţia gesturilor ctitoriale, al-teori atras de înţelepciunea cuprinsă în cărţi pe care oputea afla din lecturile cu voce tare (despre lectura po-pulară făcută de „mediatori culturali” cf. Al. Ofrim, op.cit., p. 28), în diferite contexte sociale ale unei epoci saualteia, şi chiar atras de frumuseţea propriu-zisă a cărţi-lor, oamenii simpli şi buni ai vremurilor trecute au con-stituit fermentul dintotdeauna în receptarea învăţăturiicărţilor, în răspândirea acesteia. Omul simplu esteetapa de viaţă pe care o depăşesc totdeauna cărturariicare, odată „contaminaţi” de Marele Text, nu vor mai finici atât de simpli şi nici atât de inocenţi.

În multele studii care au fost consacrate culturiinoastre vechi s-au dezvoltat exegeze cu valoare refe-renţială despre literatura română a secolelor trecute cutrimitere la cea scrisă şi la cea orală, aceasta din urmăsub forma folclorului şi a retoricii, vorbindu-se fie despregustul literar, fie despre necesităţi de lectură (V. Alexan-dru Duţu. Introducere la Coordonate ale culturii româ-neşti în secolul XVIII (1700-1821): Studii şi texte.

Bucureşti: Editura pentru Literatură, 1968) fie, plecândde la prezenţa şi circulaţia cărţilor populare, despremodul de adaptare a acestui gen de literatură la reali-tăţile vieţii sociale, mai ales în sensul de cum influen-ţează mentalitatea de sorginte preponderent oralăasupra celei scrise până în primele decenii ale secoluluial XIX-lea.

Cât de hotărâtoare va fi fost această influenţă reci-procă? Ce elemente din mentalitatea lumii scrise şi aliteraturii au influenţat şi cât de mult au pătruns şi aurămas acestea în creaţia orală şi în lumea omului sim-plu demonstrând, de exemplu, că „…absenţa din dife-ritele specii folclorice a unor reflexe directe din culturascrisă […] nu arată că ele ar fi rămas necunoscute oa-menilor care creau şi transmiteau cultura orală” (Cătă-lina Velculescu. Cărţi populare şi cultura românească.Bucureşti: Ed. Minerva, 1984, p. 55). În ce măsură car-tea şi lectura, chiar scrierea, au făcut parte din aceste„reflexe” pătrunse în mediile populare?

Exemplele nu sunt numeroase (iconografia va înfă-ţişa aspecte asemănătoare în lucrările miniaturiştilor,unde cartea şi simbolistica ei sacră, dar şi aspecte laiceale livrescului ilustrează, nu numai opţiuni artistice, atâ-tea câte vor fi fost, ci şi fixarea în mentalitate a rolului şiprezenţei cărţii în viaţa omului şi a Cetăţii), dar nici nufac parte din categoria excepţiei. În excelentul studiudeja citat al lui Alexandru Ofrim, autorul consideră că:„pentru omul tradiţional, care trăia într-un univers men-tal diferit de al nostru, scrisul şi cartea dobândesc sen-suri aparte, sunt folosite într-o manieră particulară şiîndeplinesc funcţii care corespund unor structuri men-tale diferite” (Al. Ofrim, op. cit., p. 36), referindu-se la„integrarea scrisului în imaginar, în practici magico-reli-gioase” cuprinse de autor în conceptul de heteropraxiiale scrisului şi ale cărţii (idem, p. 37). Urmând ideeacare ne interesează aici, sub tema cărţilor şi a mentali-tăţilor, am identificat un exemplu, credem interesant, deutilizare multiplă a cărţii, inclusiv în sensul conceptuluide mai sus, în basmul Voinicul cel cu cartea în mânănăscut (Petre Ispirescu. Legende sau basmele români-lor. Vol. I. Bucureşti: Cartea Românească, 1988). Pre-zenţa cărţii în basm, ca accesoriu care însoţeşte şidelimitează, acţionează şi trimite la prima explicaţie aheteropraxiei „o altfel de utilizare a scrisului şi a cărţii,fie independentă de conţinut, ţinând de materialitatealor (subl. n.), fie în legătură cu conţinutul, ţinând de in-terpretarea acestuia prin lectură” (idem, p. 38).

În basmul amintit, copilul mult dorit al babei şi al mo-şului din poveste se naşte cu o carte în mână, creştenedezlipindu-se de cartea din care citea şi învăţa, iar lanouă ani „el însuşi ajunsese să fie o carte” (Petre Ispi-

Teodora Fîntînaru

CARTEA ÎN VIZIUNEA OMULUI SIMPLU

Vrancea literară


rescu, op.cit., p. 97) cum spune autorul popular, cu sen-sul, sau cel puţin unul dintre ele, de „înţelept”, de vremece oamenii veneau să-i ceară sfatul şi ascultau la el „cala o carte”. Ca să evite să fie luat de duhurile rele la 12ani, cum îi preziseseră ursitoarele, copilul îşi sfătuieştetatăl să-i adune la biserică pe cei din sat să se roageîmpreună, băiatul stând, tot cu cartea în mână şi scă-pând cu toţii de stihiile dezlănţuite de două ori, prin pu-terea rugăciunii şi a Cărţii miraculoase. A treia oară eleste răpit de un călugăr din văzduh şi povestea spune:„Fiul unchiaşului, deşi răpit de călugăr, dară cartea dinmână n-o lăsa. Citea mereu şi în gura mare, iar când fude ajunse pe la mijlocul cărţii, călugărul nu-l mai puteaţine. Vru să-i smucească cartea din mână dară băiatulo ţinea vârtos”. (idem, p. 99). În fine, copilul se sal-vează, tot nedezlipit de cartea lui şi traversează apoi undrum lung al iniţierii în care cartea, cu varianta „cărti-cica” – oglindă a unui format popular, de care autorulanonim are cunoştinţă – îl ajută să scape de teamă sausă traverseze probele iniţiatice, fie citind din ea, fie prinsimpla ei prezenţă, fie prin practici ale copilului-cititor,rămase sub rezerva incertitudinii, a inaccesibilităţii –„ce făcu el, ce nu făcu”. Devenit împărat, acesta îşi vacontinua peripeţiile din seria „recuperatorie” – revenireala părinţi şi locurile de origine – şi abia de-aici încolobasmul pare asemănător tiparului cunoscut, însă, tot deaici, cartea nu mai este personaj însoţitor, ea dispărândpur şi simplu din logica naraţiunii. Acest exemplu, reve-lator prin consistenţa participării sale în economia bas-mului, reprezintă o contaminare a imaginarului dinpartea unor surse exterioare – lecturi „auzite”, „vederea”cărţii în biserică, exemple de heteropraxii care erau uti-lizate în epocă – atribuie cărţii un înalt potenţial instru-mental, transparent la prima lectură. Astfel, carteacapătă mai multe funcţii: este un element de protecţieprin sacralitatea ei capabilă să descurajeze forţe oculte,dar numai în situaţia de activare a lecturii individualesau colective a textului plin de valenţe apotropaice.

Apoi, cartea conferă imagine şi recunoaştere so-cială în comunitatea imediată, nu numai ca metaforă aînţelepciunii pe care aceasta o atribuie, prin lectură, cişi ca instrument prin care se conferă un incontestabilstatus comunitar. Cartea mai este garanţia reuşitei, aatingerii finalităţii dorite, dar şi emblemă a omului ales,după cum, în acest scurt fragment al imaginarului po-pular, cartea mai semnifică, metaforic, puterea credin-ţei, fapt deloc neglijabil într-o societate în care câtevasecole la rând, cel mai important rol al coeziunii socialel-a avut religia.

Nu este locul aici pentru tentaţiile hermeneutice alebasmului citat, însă este revelator faptul că pentru au-torul popular, cartea şi suita ei de (în)semne pătrunse-seră şi se fixaseră suficient încât să poată fi preluată dementalul colectiv.

Cartea ca instrument al „spăşeniei”

În spaţiul cultural românesc, însemnările pe cărţi re-prezintă un tip preţios de document despre cotidianulcomun. Dincolo de aspectele cu caracter general careau fost evidenţiate şi structurate de Ilie Corfus (În cartea

Însemnări de demult. Iaşi: Ed. Junimea, 1975) autorulstructurează însemnările antologate după următoarelecriterii: istorie politică internă, războaie, ocupaţii străine,năvăliri de pradă, istorie economică socială, adminis-trativă, drept, starea timpului şi influenţa sa asupra agri-culturii şi a pieţei, inundaţii, lăcuste, epidemii, epizootii,învăţământ, preţul şi circulaţia cărţilor, incendii, cutre-mure de pământ, eclipse, comete, mitologie populară,cronici mici (enumerarea reprezintă cuprinsul cărţii ci-tate), în numeroasele însemnări care au fost culese şi„scoase la lumină” până acum, răzbat semnificative as-pecte ale vieţii private care, la o lectură atentă, ne facsă pătrundem în forfota fascinantă (văzută de la dis-tanţa omului contemporan) a vieţii obişnuite din veacu-rile trecute: fapte de stare civilă (naştere, moarte,căsătorii), intrarea la mănăstire ori hirotonisiri, ocupareaunor funcţii, împrumuturi de bani, împrumuturi de carte,liste de cheltuieli, de cumpărături, genealogii, testa-mente, reţete de leacuri şi nomenclatoare de boli, listede zestre, sentimente, atitudini, reflecţii, daruri ş.a. Prin-tre acestea, un loc aparte îl au daniile de carte.

Am menţionat în altă parte despre daniile de cartedomneşti, cu atât mai mult cele în limba română, în-dreptate spre biserici şi mănăstiri, daruri inaugurale, deînzestrare şi de pomenire, care nu erau lipsite nici degreutatea gestului politic, nici de fastul pe care îl presu-punea un astfel de protocol de înalt nivel. La fel se în-tâmpla şi cu daniile demnitarilor Curţii ori ale marilorboieri, pentru care dania în sine putea să însemne şi oformă de afirmare şi consolidare a funcţiei ori a puteriidomeniale. Daniile au reprezentat însă şi în rândul altorclase sociale, pe durata lungă a istoriei, o practică binereprezentată. Mai întâi colective şi mai puţin frecvente,

Vrancea literară


deoarece cărţile erau rare şi scumpe, presupunând co-lecte şi contribuţii ale obştilor şi satelor în bani şi pro-duse, ori muncă fizică. Apoi, când nu erau lăsatemoştenire, din generaţie în generaţie, mai ales în cazulfamiliilor de preoţi pentru care cărţile de cult deveniserăindispensabile în practica liturgică – parohiile pe care leprimeau nefiind întotdeauna stabile, ei nu se puteaubaza pe posibilitatea reală a unor danii de la comuni-tatea parohială – cărţile de cult, deveneau obiectul da-rurilor de înzestrare a bisericilor, practică mainumeroasă şi mai permisivă odată cu trecerea timpului,de vreme ce se întâlnea în rândul familiilor mai înstărite,fie de boieri, fie ale burgheziei în formare (funcţionari,breslaşi, ofiţeri, comercianţi).

Treptat, daniile au devenit şi individuale, însă acesttip de practică nu a avut timp să se consolideze, înce-pând să diminueze odată cu dezvoltarea activităţii edi-toriale şi tipărirea sistematică a cărţilor religioase caparte a unei politici susţinute de înzestrare a bisericilor.Aceste danii colective sau individuale, ca să rămânemmai aproape de zona vieţii private, prezintă ele numaiun act de înzestrare, de contribuţie deliberată la simpli-ficarea şi chiar „modernizarea” exerciţiului de amvon?

Este acest tip de danie un răspuns solidar la o soli-citare pe care o făceau preoţii timpului, cu autoritateaecleziastică pe care o aveau, pentru astfel de achiziţiide carte în limba română mai ales – folositoare întregiicomunităţi – pe care ei înşişi nu le-ar fi putut suportasinguri, oferind în schimb o răscumpărare a păcatelorprin slujbe specializate? Este dania şi un semn al iniţia-tivei private pornită din conştiinţa solidarităţii ecume-nice, a păstrării întru credinţă? Însemnările pe cărţi suntgeneroase în a preciza răspunsuri afirmative, pretabile,desigur, la nuanţări de interpretare, multe argumentevenind dinspre listele de contribuabili, cu nume şi des-cendenţă, suma oferită sau produsul care putea fi valo-rificat ulterior, totalul, anumite dificultăţi întâmpinate,locul, vânzătorul, data, martorii, uneori fiind redactată oîntreagă odisee în înzestrarea şi, mai ales, în recupe-rarea unor cărţi ale bisericilor donate de localnici.

Revenind la carte, ca obiect al daniei, aceasta înte-meiază, cel mai adesea, „un contract cu divinitatea.”(Alexandru Ofrim, op. cit., p. 109). Donatorul era inte-resat ca darul său de carte religioasă, rară, scumpă şicu atât mai căutată, transferat cu evlavie din sfera pro-fană în cea sacră să-i faciliteze accesul la mila divină şila pomenirea şi cinstirea ecumenică a numelui său şi alfamiliei sale. Următoarea însemnare: „Acest Tetraevan-ghel l-au făcut pan Gârlea hatman şi soţia lui şi cu fra-tele său Bilăi stolnic… şi l-au dat pentru sufletele lor(biserici) unde este hramul Înălţarea, anul 1801 (1573)august 8” (În: Olimpia Mitric. Cartea românească vecheîn Judeţul Suceava (1643-1830). Vol. I: Catalog. Su-ceava: s.e., 1992, p. 29) constituie un exemplu tipic,dintr-o lungă serie, pentru formulele de acest tip în se-colele XVI-XVIII. Aşadar, daniile individuale sau colec-tive au la rândul lor consecinţe practice, adevărateclauze, presupunând servicii de pomenire „să aibă a-i

pomeni cât a trăi”, „întru vecinică pomenire a mea şi atot neamul”, „pentru iertarea păcatelor”, „să fie laudă laDumnezeu”, „pentru sănătate şi iertarea păcatelor”, oasigurare anticipată, necesară, cu cât atunci „bietul omera sub vremi”, după vorba cronicarului.

Alte argumente vin dintr-o conştiinţă comunitară innuce pentru care cartea şi biserica reprezentau valoristabile la care, indiferent de tulburările veacului, se re-venea întotdeauna. Unele danii au ca scop „ca să fiepentru treaba bisăricii”, „ca să fie de slujit în biserică”(Exemple extrase din Însemnări de pe manuscrise şicărţi vechi din Ţara Moldovei: Un Corpus editat de I Ca-proşu şi E. Chiaburu Vol I-IV. Iaşi: Casa Editorială De-miurg, 2009), altele sunt adevărate ofrande ecumenice:„Spre lauda şi mărirea lui Dumnezeu” (Florian Dudaş.Memoria vechilor cărţi româneşti: Însemnări de demult.Oradea: Editura Episcopiei Ortodoxe Române, 1990, p.267). Darul concret, necesar, de la idee la finalitate, mo-biliza familii şi comunităţi în ample operaţiuni de convin-gere, vizite din poartă în poartă, colectare, calcule,negocieri, schimburi, echivalări de preţuri, delegări şi al-tele, toate pentru ca un Evangheliar, un Triod, un Litur-ghier, un Tipic, o Biblie şi multe altele să ajungă înaltarul unei biserici şi din care preotul să citească „peînţeles”. O carte pentru care preotul citea, poate dintr-oînsemnare marginală, pomenind în faţa lui Dumnezeunume, multe nume de oameni trecuţi ori în viaţă, pentrucare cartea va intermedia relaţia cu divinitatea, îi vaaduce cumva mai aproape de divinitate, întorcându-le,prin „neuitare”, gestul pravoslavnic.

Alte danii, individuale, urmăresc un scop precis, de-terminat de anumite condiţii date, dar sunt doar daniiparţiale, cărţile căpătând un statut multiplu. Undeva înBihor, la 1786, Durme Gabor cumpără o Evanghelie„pentru sufletul lui Văsălie”, o dă „de pomană” popei Ga-vril şi descendentului acestuia cu clauză – „dacă va fiharnic de darul preoţiei” –, iar dacă nu, cartea să se în-toarcă la familia lui Durme Gabor şi „să o dee unde vavrea”. Astfel, donatorul iniţial, care a investit şi afectivîn această danie, eliberează cartea de condiţia şi clauzainiţială a donaţiei, oferindu-i posibilitatea unui alt destin,poate desacralizat în timp (Fl. Dudaş, op. cit., p. 249).

Şi, ţinând tot de dimensiunea sacră a cărţii, donatăsau nu de obşte sau de oameni cucernici, se leagă unalt aspect de heteropraxie (bibliopraxie ar fi, de aseme-nea, un termen potrivit), ţinând de practica de amvon.Este un moment al exerciţiului liturgic ortodox în careoficiantul ridică Evanghelia şi, făcând cu ea semnul cru-cii, „dăruieşte” pe cei prezenţi cu binecuvântarea divină.Una şi aceeaşi carte este folosită ca suport ritualic, pen-tru de fiecare dată alţi beneficiari, pentru a întemeia unalt fel de dar: o hierofanie a cărţii.

Marea Carte intermediază, prin puterea sacralităţii,un dublu dar transcendent: pe de o parte credinţa şi pede alta iertarea, forme solidarizate în numele sacruluiprin carte. Astfel, cartea devine un catalizator social şifermentul unei proiecţii comunitare constante asupracuvântului scris.

Vrancea literară


Mircea Dinutz

CARTEA VECHE ŞI „RECEPTORUL DE VOCAŢIE”

Îmi imaginez că Teodora Fîntînaru s-a născut într-obibliotecă, în orice caz printre cărţi, şi că primii ei prie-teni au fost (şi au rămas) tomurile aranjate disciplinat înrafturi, atinse cu inocenţă, la început, mai apoi, cu tan-dreţe, înţelegere şi pasiune, filă după filă, imagine şi cu-vânt, până la desluşirea primelor înţelesuri, apoi alteleşi altele!... Mult mai târziu, când a păşit , avidă de cu-noaştere şi lucidă, în lumea de azi, a ajuns, destul derepede, să o privească cu ochii mustrători ai lui MironCostin, care scria, pe la 1675, parcă avertizând-o: „ne-ştiutoare firea omenească de primejdiile sale”!... Autoa-rea acestui op elegant, Vitralii patinate. (În)semne alecărţii vechi româneşti (Focşani, Ed. Andrew, 2010), arfi putut foarte bine să debuteze cu o carte de critică li-terară, pentru care a dovedit certe disponibilităţi, sau cuuna de eseuri pe teme literare şi morale, pentru careare o pregătire temeinică şi condei exersat! A ales car-tea veche românească, asupra căreia s-a aplecat încădin studenţie, cu un interes constant pasional de-a lun-gul anilor, reuşind performanţa – nu e singura – de a fio voce singulară în Vrancea şi, să sperăm, una funcţio-nală şi competitivă chiar pe plan naţional. Faţă în faţăcu Evul Mediu românesc, ale cărui rosturi şi rostiri leanalizează cu scrupulozitate, ea manifestă mai multdecât o simplă curiozitate intelectuală, dovedind şi o ui-mitoare rezistenţă la efort, rigoare, tenacitate şi perspi-cacitate, o admiraţie (temperată) şi informaţie cât maidiversă. Sau, cum spune ea însăşi, la un moment dat,un asemenea text trebuie privit nu numai ca „pe o crea-ţie în sine”, dar şi „ca pe o ispită la creaţie!” Celor pesteo sută douăzeci de surse bibliografice, respirate cuamândoi plămânii, ea le adaugă – sunt convins – zeci,poate sute de ore de reflecţie şi o atentă zăbavă asupracolii de hârtie, cu „răbdare şi minuţie de bijutier”, cumtot ea o spune.

Una dintre probele decisive ale unui superior spiritde observaţie şi ale unui indubitabil rafinament analiticse află în chiar primul capitol al cărţii: Iconografia cărţiişi a livrescului, unde descoperă, între altele, cartea –obiect al imaginii. E o continuă uimire şi încântare săconstaţi cât de multe lucruri poate observa/vedea au-toarea , ajutată de cunoaşterea aprofundată a mai mul-tor domenii istorice, antropologice şi culturale, într-untablou – să zicem – de Quentin Metsys, Giuseppe MariaCrespi sau Jean-Honoré Fragonard. Mai nimic nuscapă privirilor scormonitoare ale comentatoarei, du-blate, e adevărat – de o fină cunoscătoare a mentalită-ţilor şi direcţiilor culturale din epocă. Autoarea are ochiulbine educat şi mintea bine oxigenată, urmărind – pas

cu pas – „drumul” cărţii de la stadiul de obiect utilitarpână la acela de obiect estetic, de la cartea cu subiectşi întrebuinţare religioasă la aceea laică. Teodora Fîntî-naru acordă o atenţie specială ilustraţiilor, ca repre-zentare metonimică a textelor şi nu uită să subliniezerolul activ al elementelor auxiliare, între care se numărăculoarea, corpul şi caracterul de literă, caligrafia, dis-tanţele dintre rânduri, paragrafe, capitole ş.a.m.d. Iarsuprapunerile stilistice (baroc, ortodoxism bizantin, fol-clor autohton), asupra cărora insistă atât cât e nevoie,vor duce, într-un proces firesc, la esenţializare şi iden-titate, lucru mai uşor de demonstrat dacă avem în ve-dere miniaturile şi gravurile, prilej pentru autoare de ainvestiga figurile umane dominante, în majoritate, de in-spiraţie biblică. Se află în atenţia noastră nu numai re-laţia explicită dintre imagine, text şi context, dar, maiales, se încearcă a devoala, pe această cale, o lume cutrăirile şi aspiraţiile ei, cu demonismele, slăbiciunile lavedere, dar şi cu ingenuitatea, încrederea în puterile be-nefice ale fiinţei umane, pe atunci în naturală relaţie decomunicare cu transcendentul.

Teodora Fîntînaru nu renunţă la perspectiva foartegeneroasă pe care i-o oferă timpul din care priveşte, caun „receptor privilegiat”, spectacolul Evului Mediu româ-nesc, atât cât ne permit documentele, imaginile ajunsepână la noi, în confruntare cu cele venite din alte părţiale continentului. Nu ne poate scăpa amărăciunea vociinevoite să constate, în urma analizei faptelor din epocă:„Între ridicarea catapetesmelor şi săparea gropilor co-mune s-au lăsat lungi tăceri aposteriorice, mnemoteh-nice, întru păstrarea firii”. Ceea ce o interesează,prioritar, pe autoare, pare să fie modul în care s-a de-cantat ethosul românesc, rolul bisericii şi al cărţii în for-marea şi maturizarea unei conştiinţe etnice. Excursurileteoretice sunt reduse la strictul necesar , pentru a faceloc demonstraţiilor seducătoare, ce subliniază relaţia

Vrancea literară


biunivocă text-imagine, fie că e vorba de o emblemă, ostemă, fie că e vorba de o relaţie mediată între un Emi-tent şi un Destinatar. Pentru a reuşi să ne convingă,sunt aduse în discuţie argumente lingvistice, logice, is-torice, de istoria artelor şi a mentalităţilor, etnologice şiiconografice, cu o siguranţă ce dovedeşte, dacă mai eranecesar, o îndelungă exersare a conceptelor, o cunoaş-tere temeinică a procedeelor poetice şi retorice curenteîn vremea veche! Astfel, versurile la stemă sunt baroceatât din punctul de vedere al atitudinii auctoriale, cât şial „efectului de tip enconomiastic”, iar cele trei serii deversuri (Radu Greceanu, Dosoftei, D. Cantemir) repre-zintă primele semne notabile ale unei „literaturi în for-mare”.

Capitolul următor îşi propune să discute dimensiu-nile paideice ale predosloviilor unor texte româneştiapărute în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului alXVIII-lea la intersecţia, în acest spaţiu atât de prielnicinfluenţelor de orice fel, celor de ordin religios, caremizau pe revelaţie, şi celor raţionaliste, care avansauconcepte noi, cum ar fi „folosul de obşte” şi „fapta bună”.Acum, în noile condiţii social-istorice, s-a format unethos „cu valoare de matrice umanistă românească”.Sunt vremuri în care nevoia de carte creşte în mod evi-dent, apar tipografiile, primele şcoli organizate sub pa-tronaj domnesc şi, aşa cum era de aşteptat, seformează, în timp, o intelectualitate din ce în ce mai binestructurată şi mai bine motivată, deocamdată în jurulCurţii Domneşti şi al marilor instituţii de cult. Un elementimportant, în bunul mers al tipăririi şi răspândirii de cartereligioasă şi laică în limba română, l-a constituit apariţiaspiritului critic, ceea ce a facilitat finalitatea lor pai-deică. Apogeul l-a constituit traducerea în limba ro-mână, după modelul grecesc, a Bibliei de la Bucureşti(1688), cu participarea a peste 70 de cunoscători ce autrecut la verificarea, compararea surselor şi stabilirea

textului final, moment decisiv în stabilirea unei limbi li-terare unitare. După doar două decenii, predosloviile/prefeţele au devenit, spune autoarea, adevărate „cronicide întâmpinare”, cu toate accesoriile la îndemână: cita-tele, trimiterile la sursele de referinţă, paranteze, struc-turi aforistice, ca un prim pas spre pregătirea cititoruluiîn parcurgerea avizată a cărţii. Acest capitol, atât debine susţinut de comentarii pertinente, se încheie inspi-rat cu reproducerea Mărgăritarelor (1691), precedatăde o utilă (receptorului de azi) structură ideatică a tex-tului, segmentat pe teme şi motive fundamentale. Con-cluzia se impune logic şi dezinvolt: „Omul nou se năşteaîn zorii veacului al XVIII-lea, învăţând de la alţii şi dinpropria sa devenire”.

Puţine surprize avem atunci când se trece la studie-rea comparată a trei texte juridice din trei perioade isto-rice diferite: un zapis (1505), un fragment din LegeaRurală (1864), adoptată în timpul domniei lui Al.I. Cuzaşi un extras din Legea Fondului Funciar (1991), peaceeaşi temă a pământului, cu o structură unitară, pen-tru că, indiferent de epocă, sunt acte juridice ce mi-zează pe valoarea denotativă a cuvintelor, pe frecvenţastructurilor nominale, pe o maximă concentrare a voca-bularului, univocitate semantică şi, fireşte, inexpresivi-tate. Mult mai interesante, mai incitante sunt eseurileadunate sub titlul Lecturi subiective, unde se discutăcum a apărut conştiinţa alterităţii în spaţiul moldo-valah,atitudinea contradictorie faţă de alogeni, principalele to-posuri ce au agitat lumea medievală românească: ima -ginea lumii de dincolo de vederea autohtonilor, mitulcălătoriei, toposul divergenţelor confesionale (inerente)şi al demistificării străinului. Oare ce-a mai rămas dinevlavia cu care se dăruia cândva o carte, se întreabăcontemporana noastră: „cât de mult ne transformă penoi cartea ca dar?”

Cercetând documentele publicate de N. Iorga la1925 sub titlul Scrisori de boieri, scrisori de domni (vol.I) şi constatând că vremurile eroice pe care le admirăm,deseori, în necunoştinţă de cauză, erau copleşite de„trădări, silnicii, dezlegări de jurăminte şi încheierea al-tora”, ea adaugă, cu aceeaşi resemnare amară: „Cândva fi fost altfel?”

Şi totuşi, „receptorul de vocaţie” care este, împăti-mita de carte veche, admiră umanitatea din acea pe-rioadă, atât de greu încercată de istorie, se simteconfortabil printre „cei bătrâni şi buni”, poate pentru că,măcar, aveau voinţa desăvârşirii, oferind urmaşilor mo-dele adevărate de eroism, loialitate, credinţă, consti-tuind – după atâtea sute de ani – „un adevărat balsam”pentru „obositul suflet contemporan”. Este, neîndoios,unul dintre motivele pentru care Teodora Fîntînaru îşideclară cărţile (de aproape) prietenii cei mai devotaţi şigustă cu atâta savoare speciile aforistice cronicăreştice asigurau textelor vechi coerenţă, greutate ideatică,credibilitate şi o caldă intimitate. Or asta mă face să în-trevăd, între pliurile personalităţii elegante şi stilate aleautoarei, o discretă moralistă, ce-şi aruncă privirea, maidegrabă mustrătoare, către contemporanii din ce în cemai îndepărtaţi de luminile literei tipărite şi ale umanis-mului atât de generos în vremuri trecute.

Vrancea literară


Teodora Zaharia Bentz

VIRTUŢILE MAGICE ALE CUVÂNTULUI ÎN FOLCLOR

Cuvântul folcloric, ca mediator uman-uman, are pu-terea lui de a menţine vie, prin dialog, relaţia eului cupărinţii, iubita, animalele, de a alina nostalgia, durerea,de a reconstitui paradisul pierdut (casa şi satul), dar şide a ironiza, ameninţa sau pur şi simplu de a face hazde necaz. Dialogul formează nervul motor al multoradintre creaţiile folclorice şi chiar în cazul discursuluiemotiv, predominat de monolog ca expresie a eului pro-priu al autorului, comunicarea evoluează de multe orispre forma dialogată.

Asemenea modalitate de expunere capătă aspectediferite în raport cu creaţiile folclorice. Chiar şi în speciileunde comunicarea este, prin excelenţă, aşezată subsemnul alegoricului şi miticului, omul simte nevoia săconcretizeze obstacolul din calea sa. Astfel, în descân-tece, există situaţii în care bolnavul consideră că boalaeste cauzată de răutatea celuilalt şi atunci cuvântul îşiasumă rolul de mediator, având inflexiuni când amenin-ţătoare, când poruncitoare. Blestemurile cele mai grelesunt aruncate împotriva oamenilor care deoache: De-ofi deochiat de om, / să-i crape călcâiele, / să rămâie depedeapsă; / de-o fi deochiat de femeie, / să-i crape ţâ-ţele, / să-i moară copiii de foame; / de-o fi deochiat defată mare, / să-i cază cosiţele, / să rămâie de pe-deapsă;/ de-o fi deochiat de copil, / să-i saie ochii, / ră-mâie de pedeapsă.1 Pentru a-şi aduce bărbatul înapoi,acasă, vrăjit de farmecele altei femei, performerul femi-nin apelează la descântecul de dragoste: Cum venifăina curată, / De la trei mori luată, / În ceaşcă aicea, /Tot aşa şi bărbatul / După femeia sa. / Cum laptele în-dulceşte făina, / Aşa să te îndulceşti, bărbate2. Ea con-sideră că numai prin cuvântul magic poate fi auzită decătre bărbatul ce nu mai ştie de casă şi de stabilitateaiubirii, iar dialogul cu el este obligatoriu.

Sentimentele exprimate în lirica populară se proiec-tează pe fondul real al vieţii şi muncii oamenilor, se îm-pletesc cu moravurile lor, se leagă adesea de întâmplăriconcrete din viaţa colectivităţilor şi indivizilor. Despretoate acestea omul comunică cu semenul său, deseoriîmpărtăşeşte trăiri care dovedesc o sensibilitate mas-cată sau recunoscută cu francheţe. De cele mai multeori feciorul plecat la armată i se adresează mamei, înfaţa căreia recunoaşte că îi e teamă de lumea străină,că îi e dor de gospodărie, câmp, uneltele de muncă, ani-male… Plânge-mă, mamă, cu dor, / Că ţi-am fost voinicfecior, / Şi ţi-am luat boul de corn, / Şi ţi l-am dus la ogor./ Când ogoru s-a gătat, / A trăsnit şi-a fulgerat, / Catanăcă m-a luat, / Puşcă, sabie mi-a dat / Şi părul mi l-atăiat3. În alte cântece de cătănie, se cere măicuţei peun ton afectuos să brodeze pe cămaşă toate însemnelelumii în care feciorul s-a format şi s-a definit ca perso-

nalitate. Motivul curuitului se regăseşte dezbătut în lu-crarea lui Al. Dobre4, iar variaţiunile lui nu intereseazădin punctul de vedere al raportului uman-uman. Deaceea, vom selecta un singur exemplu: Hei, tu, mămu-luca mé, / Cămeşa mé feciorească / Coasă-mi-o cătu-nească: / Pă latu de dinainte / Coasă patru dzeci d’ite /Pă latu de dinapoi / Coasă plug cu patru boi […] Pă mâ-neca de-a stânga / Coasă-mi-l pă tătuca, / Pă latura de-a dreapta / Coasă-te pă dumnata5. Nici scrisorile lungişi cu regularitate trimise iubitei nu pot alina dorul tână-rului înstrăinat, nevoit să accepte că visurile sale despreîmplinirea erotică, întemeierea unui cămin, copii s-autransformat în iluzii. Nimeni nu-i oferă garanţia întoar-cerii la rosturile sale, iar despărţirea este dramatică: –Ba, bădiţo, că-i păcat, / Că puţin m-ai sărutat, / – Euvăd, mândro, şi mi-i milă, / Dar tu ştii că plec de silă. /Să mă duc nici eu n-aş vrea / Tot cu tine aş şedea; / Totcu tine mi-ar fi drag, / N-aş mai vrea să mă despart. /Nici nu-i, mândro, vina mea / Numai soarta mi-a fostrea. / Nicio zi ea nu mă lasă / Să mai stau cu tine-ncasă, / Nu mă lasă un minut / Gura ta s-o mai sărut, /Că porunca blestemată / A venit să ne despartă6. Cu-vântul devine astfel un instrument al transmiterii senti-mentelor de dragoste, confirmând în acelaşi timp căomul de la ţară urăşte cătănia şi tot ceea ce-l îndepăr-tează de spaţiul cunoscut şi îndrăgit. De altfel, feciorulluat cu arcanul îşi spune păsul şi în faţa străinilor, nu-imai pasă că acest fapt denotă slăbiciune omenească,durerea e prea mare pentru a o mai tăinui: – Ce fluieri,voinic, cu jali, / Ori ţi-e dor de-acasî tari? / – Nici mi-igrea arma spinari, / Dar mi-i dor di-acasî tari: / Am lăsatboii-n ocol / Şi părinţii plini de dor; / Am lăsat boii-n tân-jală / Şi părinţii plini de jale7.

Doina, ca expresie a unei voci interioare, devine to-tuşi un comentariu liric făcut de badea sau mândra, căcipentru creatorul popular nu există sentiment care să nupoată fi exteriorizat prin forţa cuvântului. Prin modalităţide exprimare tipice, efuziunile lirice se detaşează deautor şi, din subiectiv, cum ne-am aştepta să fie, discur-sul primeşte o puternică tentă obiectivă. Frământărilesufleteşti sunt comunicate într-un chip cu totul original,prin forma unui dialog convenţional: Bade, zău, ţi-o fipăcat, / ş-asară te-am aşteptat, / tot cu foc şi cu lumină/ şi cu dor de la inimă8. Tonul este potenţat de obicei deun vocativ: Măi bădiţă, Gherasim; Măi bădiţă, strugurbun; Mărioară, sorioară; Vai, mândruţo, gura ta9 etc. Unrol preponderent în exprimarea tipică doinelor ardele-neşti îl are versul – propoziţie iniţială cu verb la impera-tiv, care impune relaţionarea uman-uman: Ajungă-te,badeo, ajungă... / ajungă-te-un dor şi-un drag, / nici sămori, nici să te scoli, / pân’ mă chemi de două ori, / să

Vrancea literară


te spăl cu apă rece, / că ştiu bine că ţi-o trece;10. Con-strucţiile dialogale iau o turnură deosebită în forma fra-zei poetice introduse prin condiţional: De-i gândi, bade,la mine, / Dumnezeu să-ţi deie bine; / de-i gândi la al-tele, corbii mânce-ţi spatele...11. Exprimarea axiomaticărămâne constantă, se schimbă însă tonalitatea lirică, cese mulează pe o altă construcţie sintactică. Fraza con-diţională oferă colportorului şi autorilor de poezie popu-lară un larg câmp de posibilităţi de exprimare. Gamasentimentelor redate astfel e din altă sferă decât a im-perativelor ori enunţiativelor. De data aceasta îşi fac locîndoiala şi nădejdea, o lume afectivă ce exprimă jale,tristeţe, frustrare.

În cântecele despre soartă, teama de singurătate,de moarte este descrisă tot în manieră dialogică, eul fe-minin simţind nevoia să comunice despre sine şi să îm-partă cu cei din jur povara acestui adevăr fatalist: Fricămi-i că mor azi, mâne / Şi pune pământ pe mine… / Pă-mântu-i cu iarba neagră, / Trece badea şi mă-ntreabă:/ – Putrezit-ai, mândro dragă? / – Ba, badeo, n-am pu-trezit / Dar mi-e urât în pământ12. Şi despre condiţia so-cială performerul popular vorbeşte imaginând întâlnireadintre doi consăteni şi sfatul lor: Ieu, măi frate, sân jurat/ Pă omu cari-i bogat / Şi-l ieu di la plug legat / Şi-i daumăciuci după cap, / Să-l fac din bogat sărac / Şi pe minesî mă-mbrac13. Cuvântul exprimă în acest caz revolta,obida, fiind liantul afectiv dintre două suflete ce împăr-tăşesc durerea sărăciei. De asemenea, tot rostirea gân-dului este soluţia dezamorsării conflictelor dintre haiduci(– Căpitane Dragomire, / Împărţeşte banii bine / Să nutrag cu flinta-n tine14), ciobani, plugari, dar modereazăşi tensiunile din universul casnic. Există cântece satiriceşi umoristice în care se ironizează defectele omeneşti,mai cu seamă urâţenia şi lenea. Femeia îşi recunoaştepăcatele şi, odată zise, speră că bărbatul le va ierta:Bărbăţele, fii cuminte, / Ié cânipa şi mi-o vinde, / Că eulunia nu lucrez / Şi marţa că nu să-ncepe / Şi miercureanu să toarce / Şi joia-i de iarmaroace, / Vinerea-i de do-bitoace / Şi sâmbăta-i de lăut ,/ Duminica-i de băut, /Săptămâna o trecut15. Uneori şi strigătura este dezvol-tată în limitele unui dialog real, purtat între cei doi carejoacă. O întrebare propusă în sensul următor: – Măi bă-diţă, pană neagră, / care fată ţi-i mai dragă? primeşterăspunsul, întruchipat în acelaşi sens poetic:– Nu mi-idragă orişicare, / numai cea ruptă din soare!16

Conversaţia are avantajul de a stabili un fel de echi-libru psihic între parteneri prin însuşi faptul comunicării,chiar atunci când atitudinile sunt opozante. Relaţiona-rea uman-uman se face prin intermediul registrului co-locvial, iar funcţia comunicării este evidentă:exte riori zarea, înlăturarea inhibiţiilor, armonizarea cuceilalţi. Cel mai adesea, dialogul este simplu, o între-bare urmată de un răspuns, interogaţia rămânând doarun pretext formal. De exemplu, protagonistul baladei Vi-şina formulează diferite întrebări pentru a înţelege maibine drama sătenilor din acest sat (Vişina). Opunân -du-se domniei, moşnenii fuseseră pedepsiţi prin trimi-terea unei armate tătăreşti cu scopul de a-i decima.Eroul Stănică este dispus să lupte pentru libertatea lordacă va fi lăsat să se însoare şi să trăiască în sat. Re-

plicile reproduse aici sunt incluse în pasajul final: Bre,uncheşi, moşnegi bătrâni, / Ce-m’ dăruit’ voi mie colac/ Să dăzrobesc Vişina, / S-o fac sat, pă cum erea? / –Măi, Stănică, dumneata / Care fată ţi-o plăcea / Tu, Stă-nică, ţi-oi lua / To’dân sa’din Vişina; / Dezrobeşte Vişina/ Că ne-a secat inima... 17 Cuvântul se dovedeşte aiciapt să transmită informaţiile necesare pentru a se înţe-lege sensul actului de eroism, dar comunică în acelaşitimp, aproape contractual, condiţiile impuse de cătreStănică sătenilor pentru a fi motivat să-şi îndeplineascăpromisiunile.

Comunicarea uman-uman, mediată prin cuvânt, esteilustrată atât la nivelul dialogului în spaţiu profan, cât şipe coordonata ceremonială. Tonul marchează tipul derelaţionare: intimă (de la mamă la prunc), ca în versu-rile: Puiule, puiuţule / Că mama te-o legăna... / Ţi-oicânta un cântecel / Scurticel şi frumuşel18, socială şilaică, redată în strigătura: Înainte, nu propi, / Că ţi-oi re-pezi vreo tri / Şi cu-acelea ştiu că-i fi, / Tragă-ţi dracucioarecii! / – Tragă-ţi dracu şi pe-ai tăi, / Că-s mai răidecât ai mei19 sau ritualică, stabilită, de pildă, între co-lindătorii ce zic sorcova şi gospodarii – beneficiari aiurării: Să trăiţi, / Să-mbătrâniţi / Ca un măr / Ca un păr,/ Ca un fir / De trandafir, / Ca merii / Ca perii / În mijloculverii / Ca viţa-de-vie / La Sfânta Mărie / […] La anu şi lamulţi ani! Să trăiţi să ne daţi bani20. În spaţiul ceremonialcomunicarea este solemnă, rareori are note ludice, căciîmplinirea datinii presupune respect pentru funcţia ei.Performerii colindă rostind cu pietate istorii despre ro-dire, sănătate, belşug, împlinire familială, socială, pro-fesională. Cuvântul, odată rostit, nu se îndreaptă doarcătre receptorul real, gospodarul, ci şi spre cel mitic (încazul unor anumite specii), urmând însă întotdeaunascenariul dialogului simbolic dintre feciori, ori dintre naşişi rudele miresei, dintre nuntaşi şi mireasă, sau dintrepurtătorul de cuvânt al defunctului şi comunitate etc.

Schimbând perspectiva, observăm şi că mediereade către cuvânt a relaţiei uman-uman se face uneorisub semnul apolinicului, alteori sub cel al tragicului. Ver-şurile la morţi sunt expresia nevoii de comunicare aomului cu semenii chiar şi dincolo de moarte. Defunctuleste cel care, prin intermedierea diaconului, va articula,în faţa întregii adunări a satului, reflecţiile sale asupramorţii, asupra vieţii pe care a trăit-o, felului în care i-afost dat să moară, precum şi iertăciunile. Redate ade-sea prin aceleaşi formule, iertăciunile conţinute în verşşi iertăciunile din bocete îşi răspund într-un dialog al re-ciprocităţii armonioase: Rămas bun, scumpă soţie, /Dreapta din căsătorie / Dumnezeu fie cu tine / Ca săpetreci mult şi bine / şi, de ţi-am greşit vreodată, / Acummă rog şi mă iartă / în post şi în rugăciune. / Nu mă uitanici pe mine / Iată, fiule iubite / Te lasă al tău părinte /Să asculţi de mama ta / Un creştin bun te vei fa / Dar,de nu o-ai ascultat / te vei face-un blăstămat / De cumvaeu ţ-am greşit, / Iartă-mă la despărţit / Vino, mamă, multiubită, / Te văd că eşti rău mâjnită / Vino, tindeţi mânadreaptă / Şi din inimă mă iartă / Vino vitreg preaiubite /Mi-ai fost mai bun ca părinte / Am fost doi prunci mititei/ Când ai venit tu la noi / Te-ai sâli,t ne-ai învăţat / Casă fim creştini curaţi / Poate eo ţ-am şi greşit, / Iartă-mă

Vrancea literară


la despărţit, / Şi tu, frate, încă vină / Cu cumnata dim-preună / De-am greşit la oarecare / Frumos mă rog deiertare. / […] Socrii mei buni şi bătrâni / Vă întind răcilemâini / Să-mi daţi iertarea din urmă / Când viaţa mi securmă / Şi voi, vecini şi vecine / Iertaţ-mă, faceţi bine /La cinstita adunare / La toţi mă rog de iertare21. Vorbindîn numele lui Gheorghe Ciupcea, diaconul Opriş formu-lează dialogic nişte salutări terminale superlative, aptesă încheie în mod pozitiv toate istoriile conversaţionaleîn care a fost angajată în timpul vieţii persoana în nu-mele căreia ele sunt rostite. În iertăciunile lui Gh. Ciup-cea se curmă astfel cu grijă legăturile cuvântului trăit înraport cu soţia, fiul, mama, tatăl vitreg, cumnat, cum-nată, cuplul socrilor, grupul vecinilor şi ansamblul satu-lui.

Iertăciunile retrospective ale versurilor mortuare auca pandant, observa Sanda Golopenţia22, iertăciunileprospective incluse în ritualul de căsătorie. Aici cuvântuldevine mediator între femeile apropiate miresei şi soa-cra mare, căci prin versurile ritualizate se cere acesteiadin urmă să se arate indulgentă faţă de lipsa de expe-rienţă şi eventualele greşeli ale viitoarei nurori: De ţi-agreşit câteodată / O sărută şi o iartă23. Ceea ce se asi-gură prin iertăciuni în acest context ritual este trăiniciaistoriei conversaţionale dintre soacră şi noră. Istoriaconversaţională asimetrică soacră-noră, care abia în-cepe, va trebui într-adevăr să reziste şi să supravieţu-iască tuturor conflictelor ulterioare provocate de viaţalor comună, neîntemeiată pe afinităţi sau preferinţe di-recte.

Nevoia de comunicare l-a determinat pe om să con-fere cuvântului forţa medierii între sine şi ceilalţi, indife-rent de registrul în care se desfăşoară dialogul. Poatesă fie şi gnomic, încifrat prin raportarea la ancestral saulivresc, cum se întâmplă în cazul ghicitorilor, importantrămâne faptul că se doreşte relaţionarea cu orice preţ.Creatorul/performerul ghicitorii simte nevoia să împăr-tăşească interactiv înţelepciunea ascunsă în imaginileermetice ale cimiliturii, implicit în răspuns. De aceea, înzona sudică a ţării, majoritatea ghicitorilor încep cu for-mula dialogală: Ghici ghicitoarea mea. Urmează apoienunţul ce se cere decriptat (construit uneori interogativ,de cele mai multe ori afirmativ), care se vrea a fi o pro-vocare indirectă sau directă. Iată o ghicitoare care soli-cită răspunsul, frizând ironic orgoliul destinatarului: Amo cutiuţă / Şi-n cutiuţă o răţuşcă; / Răţuşca cu aripelefelezuia, / Cu coada vânt trăgea / În nasul cui nu ghicea(Luntrea)24. În alte finaluri se strecoară un îndemn glu-meţ la contrazicere, la o discuţie asupra dezlegării (Susbotă / Jos botă / Şi la mijloc haţa aşa; / Ziceţi toţi că nu-iaşa!25 – cântarul) sau se promite în glumă o răsplată(Am o pară nu prea mare, / Ea grăieşte, dar grai n-are;/ Ce nu ştii, ea te învaţă; / De-i gâci, îţi dau o raţă26 –ceasul). Aceste formule iniţiale şi finale constituie nunumai rama tabloului poetic al ghicitorii, ci, din punctulde vedere al demonstraţiei noastre, dovada clară a ne-voii pe care individul tradiţional o are de a împărtăşi cuceilalţi gândul şi trăirile sale.

Aşadar, cultura de tip folcloric a fost susţinută de cu-vântul rostit şi forţa sa de a institui un sistem existenţial

în care dialogul cu ipostaze ale miticului, respectiv cusinele, semenii şi cu toate elementele universului a reu-şit să ofere omului o viziunea despre lume, siguranţacă va găsi oricum soluţia de a exista biologic şi cosmic,conştiinţa apartenenţei la un grup, posibilitatea de a ci-menta prin relaţionare comunitatea ca fiinţă socială şi,nu în ultimul rând, credinţa că, prin sistematizarea sem-nificaţiilor tuturor fenomenelor ce-i afectează existenţa,specia umană va învinge timpul. A media relaţia omuluicu tot ceea ce vede sau intuieşte în univers este maimult decât un dar al zicerii, reprezintă înălţarea cuvân-tului la rangul de jalon existenţial, în funcţie de care s-aordonat şi se va ordona veşnic devenirea omului.

Note1 S.Fl. Marian, Puterea poveştilor în vol. Răsplata, Su-

ceava, 1897, p. 12 apud Gh. Vrabie – Structura poetică a bas-mului, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975, p. 10.

2 Mat., p. 298 apud A. Gorovei, op.cit., p. 158. 3 I.Gh. Neagu, Folclor din Câmpia Dunării, în Folclor din

Oltenia şi Muntenia, vol. IV, p. 342 (nr. 100). 4 Al. Dobre, Folclorul taberei militare, Ed. Deliana, Bucu-

reşti, 2001.5 Al. Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, Bucureşti,

1906, p. 77.6 Ioan Bogdan, Cântece populare din Ţara Făgăraşului în

Folclor din Transilvania, vol. II, EPL, Bucureşti, 1962, pp. 207-208.

7 Ionel Oprişan, Folclor din Moldova de Jos în Folclor dinMoldova, vol. II, EPL, 1969, p. 167.

8 Teculescu, apud Gh. Vrabie, op.cit., p.258.9 Ibidem.10 Ibidem, p. 259.11 Ibidem, p. 262.12 Gh. Cernea, Floricele, 48 apud Ov. Bîrlea, op.cit., p. 205.13 Ion Diaconu, III, 12 apud Ov. Bîrlea, op. cit., p. 207.14 Gr. Tocilescu, 377 apud Ov. Bîrlea, op. cit., p. 211.15 Ion Buzdugan, I, 157 apud Ov. Bîrlea, op. cit., p. 21516 Flori alese, p. 544, apud Gh. Vrabie, op. cit., p. 278.17 Vişina în Capodopere ale literaturii populare româneşti,

antologie de Al.I. Amzulescu, Ed. Scrisul Românesc, Craiova,2003, p. 208.

18 S.Fl. Marian, 316, apud Ov. Bîrlea, op. cit, p. 397.19 S.Fl. Marian, 102, apud Ov. Bîrlea.20 Mohanu, 157, în Capodopere ale literaturii populare ro-

mâneşti, ed. cit., p. 38.21 Verş pe care diaconul Opriş îl consacrase lui Gh. Ciup-

cea din Breb în Carte de verşuri scrisă de clopotariu OprişGheore în anul domn 1960, luna aprilie, pp. 40-41, apudSanda Golopenţia – Intermemoria. Studii de pragmatică şi an-tropologie, op. cit., p. 53.

22 Sanda Golopenţia, op. cit., p. 57.23 cf. Klegman Gail, The Wedding of the Dead. Poetics and

Popular Culture in Transylvania, Barkely, University of Cali-fornia Press, 1988, p. 344, apud Sanda Golopenţia, op. cit.,p. 58.

24 Ov. Papadima, Literatura populară română, Ed. pentruliteratură, Bucureşti, 1968, p. 299.

25 Ibidem.26 Ibidem.

info-cultural


Radu Costea

REVISTA REVISTELOR

Oraşul. Revistă de cultură urbană (Cluj-Napoca) an V, nr. 20/2011

Am aflat de existenţa acestei reviste coordonate deIonel Vitoc, care se simte cel mai bine „acasă”, dupăcum susţine în Editorialul său, şi de un impresionantcvartet de seniori editori: Petru Poantă, Mircea Popa,Marcel Mureşanu şi Constantin Zărnescu. Am reţinut,amuzat, atât de raţionala şi justificata solicitare a lui Mir-cea Popa: Ideal ar fi un referendum naţional pentruscoaterea politicienilor noştri în afara legii. Întru totul deacord! Impresionanta listă cu „Seniorii cetăţii – 2011”,ce probează cu succes alura de capitală culturală eu-ropeană. Interviuri, studii substanţiale, pagini de enci-clopedie şi, fireşte, literatură. Petru Poantă deseneazăun profil cald şi reverenţios al lui Ion Pop, despre carespune că este o fiinţă esenţialmente culturală, un peda-gog al modernităţii şi sincronismului în literatură (La ani-versară).

Argeş (Piteşti) an XI, nr. 5 (347)/mai 2011Revista argeşeană se află în sărbătoare – 45 de ani

de existenţă de care nu are a se ruşina: rectitudine mo-rală, o constantă preţuire a valorilor etice şi estetice,deschidere către universalitate. Sau cum bine spuneDumitru Augustin Doman, redactorul-şef al publicaţiei:Raţiunea şi bunul gust au învins şi revista n-a fost ni-ciodată una provincială. De aici au plecat valori perene,publicaţia piteşteană lăsând urme apăsate în culturanoastră. Mai găsim studii de mare probitate (N. Oprea,Fundamentul romantic macedonskian), eseuri strălucite(Luca Piţu, Ambivalenţa unei invitaţii româneşti şi Theo-dor Codreanu, Ermetismul canonic), articole de atitu-dine, răspicate şi justiţiare (Magda Ursache, Cine îlîngroapă pe Lenin?), cronici literare semnate de PaulaLazarov, D. Aug. Doman, Mircea Bârsilă, Ştefan IonGhilimescu, Gala Uniter comentată de Ion Focşa şipoeme semnate de Rodian Drăgoi, Horia Bădescu şiPetruţ Pârvescu. Cel care îşi asumă delicata sarcină dea rememora cei 45 de ani de existenţă ai revistei Argeşeste decanul de vârstă, Marin Ioniţă, a cărui memorieafectivă reţine suişurile şi coborâşurile, dar – în esenţă– parcursul glorios al unei reviste aflate acum la matu-ritate. Urăm acesteia, celor care o rostuiesc, succese şimulţi ani de prosperitate spirituală.

Acolada (Satu Mare) an. V, nr. 4 (42)/aprilie 2011Emoţionantă declaraţia de dragoste a lui Alex Şte-

fănescu: Îi iubesc pe scriitori, pe toţi scriitorii… Oare şireciproca o fi valabilă? Pe baricade, din nou, Magda Ur-sache, convinsă că „abuzul de memorie” e pe deplinjustificat. Ceea ce o menţine în dârzenia ei de ama-

zoană pur-sânge e faptul că nimeni dintre cei vinovaţinu se explică, nu-şi asumă culpa pentru cele făptuite:Iertarea ţi se acordă dacă te căieşti! Pe bună dreptateoftează Aurel Pantea în pagina a cincea: …mi-ar trebuiun pumnal / pentru această normalitate. Mai remarcămfinele reflecţii despre haiku ale lui C.D. Zeletin, gloselecritice ale lui C. Cubleşan despre Cartea întrebărilor aIoanei Pârvulescu, Zigzagurile elegante şi pătrunză-toare ale lui C. Călin şi bucuria lui Adrian Alui Gheorghede a fi găsit certificatul de revoluţionar al lui Bălcescu.

Scrisul Românesc (Craiova) an. IX, nr. 5(93)/mai 2011

Un bun comunicator resimte acut singurătatea, neasigură Gabriela Rusu-Păsărin, comentând cele 37 deinterviuri acordate de Fănuş Neagu, între 1965 şi 2011,şi publicate sub îngrijirea Anei Maria Vulpescu la EdituraDacia XXI din Cluj-Napoca. Constantin Zărnescu îşiasumă sarcina de a face o prezentare nuanţată a lite-raturii lui Sorin Grecu, mai cunoscut în ipostaza de rea-lizator TV: O personalitate plurivalentă, un scriitorcomplet, exersându-se în variile genuri ale literaturii şi,în aceeaşi instanţă, ale artelor vizuale. Nu altceva, laacelaşi nivel de competenţă, face Florea Firan, atuncicând glosează, inspirat, asupra activităţii lui Pavel Chi-haia, cu o bine motivată insistenţă asupra romanuluiBlocada. La o altă pagină, mereu plină de poezie şi dol-dora de amintiri, Irina Mavrodin: Mi-l amintesc pe Cioranrâzând, cu un râs tineresc, nicio clipă arogant. Nu mi-lamintesc să fi fost o clipă plin de sine sau arborândacea gravitate sumbră la care s-ar putea aştepta mulţidintre cititorii săi, care probabil că sunt convinşi că vorregăsi opera în om – vreau să spun ceea ce este maiaparent pentru toată lumea în operă.

Poesis (Satu Mare) an. XXII, nr. 1-2-3 (240-242)/ianuarie-martie 2011

La fel de bogat şi de excelent susţinute valoric şiaceste trei numere ale revistei Poesis, ce adună numesemnificative ale liricii contemporane: George Lixandru,Liviu Pendefunda, Ecaterina Negară, Gelu Vlaşin, Con-stantin Stancu, dar şi eseişti de prima mână: TheodorCodreanu, cu textul Întocma-Dogma (L. Blaga-IonBarbu), Elvira Iliescu (despre poezia lui N. Stănescu)sau Gh. Glodeanu (Jurnalul infidel al lui Bujor Nedelco-vici). Un colaj interesant realizează Daniel Corbu subgenericul Aşa grăit-a Eminescu… Iată doar două micifragmente care ar trebui să ne pună serios pe gânduri(şi să ne întristeze cu atât mai mult): Iubirea de ţară epururi şi pretutindenea iubirea trecutului (1881) şi Nuli-tăţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică… (1880).

info-cultural


Este ceea ce nu facem noi, ba dimpotrivă! În sfârşit, în-tâmpinăm cu aleasă reverenţă traducerile Liviei Mărcandin Canţonierul lui Petrarca, Olimpiei Iacob din poeziilegalezului Robert Minhinnick, ale lui Mircea Opriţă din li-rica soţilor Georges Drano şi Nicole Drano-Stomberg.Regretabil conflictul dintre cele două admirabile revistesătmărene, cu identitate neclintită în peisajul cultural na-ţional.

Convorbiri literare (Iaşi) an. CXLV, nr. 4 (184)/aprilie 2011

Al. Zub ne vorbeşte despre Dimensiunea basara-beană a Unirii cu acea luciditate tragică a românului(trecut prin istorie) obligat să ţină cont de realităţile con-temporane, dar, în primul rând, de modul în care s-auderulat faptele ce-au adus atingere neamului românesc.Simpozionul Unirea Basarabiei cu România la ceas ani-versar (25 martie 2011), unde au fost formulate/numite„principalele repere istorice şi culturale, în acord cunoile achiziţii privitoare la personalitatea lui Stere şiepoca sa”. Revista omagiază, cu legitim respect şi sin-cere regrete, pe dispăruţii anului 2011: Tatiana Slama-Cazacu, reputat om de ştiinţă şi literat, Ioan Grigorescu,Romul Munteanu şi Shaul Carmel, dispărut la sfârşitullunii martie în Israel, unde se exilase din 1965: Acolo /Când îmi va muri trupul / Se vor strânge şi vulturii. Unavizat cititor al lui Cehov, aşa cum a fost proiectat în bio-grafia semnată de Henri Troyat, este Constantin Coroiu,care se opreşte insistent la acele momente din viaţacelui care a scris Salonul nr. 6 la întâlnire cu Lev Nico-laevici Tolstoi (8 august 1895). Spunea A.P. Cehov, laauzul veştii că Tostoi este bolnav: Mi-e teamă de moar-tea lui Tolstoi. Dacă ar muri, s-a produce un gol imensîn viaţa mea.

Bucovina literară (Suceava) an. XXII, nr. 4(242)/ aprilie 2011

Ce este poezia? Iată răspunsul lui Ioan Es. Pop,unul dintre cei mai substanţiali poeţi ai ultimelor decenii:La începuturi, rugăciunea şi poezia erau una. Poezias-a despărţit de rugăciune atunci când a început să seîndoiască, să cârtească, să blesteme şi să înjure. Chiarşi aşa, însă, păstrează în ea ceva din jarul rugăciuniioriginare care a fost. Mircea A. Diaconu îşi continuămunca întru realizarea unei antologii a poeziei româ-neşti. De data aceasta, antologat este Radu Stanca cuBaladă studenţească şi Corydon. Radu Aldulescu sem-nează o povestire demnă de condeiul său, Drumul, iarIlie Tudor Zegrea, un grupaj de poeme. Magda Ursa-che, din motive prea bine cunoscute, este solidară cupoetul Adrian Alui Gheorghe, în ideea că, în vremurilepe care le trăim, e mai multă nevoie de caractere decâtde talente. Cu plăcere consemnăm aici articolul semnatde artistul plastic Mircea Dăneasa, ce-l prezintă, cu ad-miraţie nedisimulată, pe confratele băcăuan, Ilie Boca,care introduce în istoria artei ceea ce am putea numi cafiind reportajul-eseu al condiţiei umane.

Actualitatea literară (Lugoj, judeţul Timiş) an.II, nr. 7/aprilie 2011

Noua publicaţie din Lugoj se respectă atât prin ţinutagrafică, calitatea materialelor şi a colaboratorilor, cât şiprin fermitatea atitudinilor exprimate (v. Preţ pe dispreţ,semnat de Nicolae Bălaşa). Constantin Buiciuc comen-tează la „Cronica literară” volumul lui M. Duţescu Şitoată bucuria acelor ani trişti, unde constată fără preamare entuziasm: Eul liric, îngropat temeinic în real, îşilansează mereu mesajul – subţire, firav, dar persistent,ca o respirare. Mai reţinem poemele lui Marius ŞtefanAldea (Orchestra, Domnişoara A, Ramona, Lari) şi Mo-nica Rohan (Pietriş roditor, Lumină pe horn, Fântâna),Mirela Lungu şi Alexandru Cazacu. Poezia lui MirceaFlorin Şandru formează obiectul atenţiei lui Remus Va-leriu Giorgioni. În afară de o generoasă „Revistă a re-vistelor”, citim la pagina 16 un interviu a cordat de BrunoMazzoni şi consemnat de Afrodita Carmen Cionchiu(unde acesta vorbeşte despre Noile orientări culturaledin Peninsula Balcanică).

Ramuri (Craiova) nr. 3 (1137)/martie 2011Despre Eugen Ionescu se conversează Bogdan

Ghiţă cu Mihai Şora. Dramaturgul de mare succes dedupă anul 1950 era autentic, ne încredinţează filosofulromân, pentru că lumea însăşi e absurdă, lipsită desens, iar asta făcea parte din fiinţa lui. Mihai Şora îl con-sideră pe autorul Cântăreţei chele un comic major, iarcomicul – subliniază el – nu e convingător dacă nu areo fibră tragică în el. Notează Gabriel Dimisianu în jur-nalul său (30 ianuarie 2004), la premierea Gabrielei Me-linescu: …am citit, de fapt, un text scris de acasă.Deodată, în timp ce mă produceam, văd în asistenţă unPreşedinte şi un Rege, adică Preşedintele Iliescu şi Re-gele Mihai. N-am leşinat. Excelentă falanga de comen-tatori literari: Dumitru Chioaru (Alcool de Ion Mureşan),Paul Aretzu (Lumină amară de Petre Got), GabrielaGherghişor (Mişcări de insectă de Ion Ciupureanu), Flo-rea Miu (ritorica nigra de Nicolae Jinga), Daniela Fi-rescu (Poeme din altă carte de Dumitru Păcuraru).

Poesis International (Satu Mare) an. I, nr. 4/martie 2011

Două aniversări: Nora Iuga şi Mircea Ivănescu,ajunşi octogenari. Cenuşăreasa spaţiului domestic, cuma numit-o Valeriu Cristea, este convinsă că, de secoleîntregi, toată axa poeziei s-a învârtit pe trei teme esen-ţiale: iubire, Dumnezeu, moarte. O mini-antologie dinproducţia acesteia oferă Claudiu Komartin, drept măr-turie a unei personalităţi poetice de excepţie: ce uşormă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa / în oriceocazie… Despre valoarea de poet şi traducător a luiMircea Ivănescu glosează Radu Vancu: Dacă textele luialcătuiesc un unic şi imens poem, atunci traducerilesunt echivalentul la scară al celor 50 de note de subsolale Waste Land-ului. Ajuns la 85 de ani, José ManuelCaballero Bonald, un scriitor spaniol emblematic pentruultimele cinci-şase decenii, beneficiază de o prezentaregeneroasă, însoţită de şapte poeme în traducerea pro-fesionistă a Rodicăi Grigor. Acelaşi scriitor răspunde în-

info-cultural


trebărilor adresate de Claudiu Komartin: Poezia –spune acesta – serveşte doar la îmbogăţirea sensibili-tăţii sau a capacităţii de delectare estetică a celui ce ociteşte… Neputinţa mea de a discuta un sumar atât debogat şi substanţial o transfer într-o apreciere ce se im-pune de la sine: aici, la Satu Mare, gruparea animatăde creatori, eseişti şi comentatori, adunaţi în jurul luiD. Păcuraru şi Claudiu Komartin, are şansa de a con-solida unul dintre cele mai rezistente proiecte culturaledin ultimele decenii…

SUD (Bolintin Vale, judeţul Giurgiu) an. XIV, nr. 4(140)/aprilie 2011

Cu atât de puţin timp înaintea sfârşitului unuia dintremarii povestitori români, Neagu Udroiu are inspiraţia sărealizeze, într-un curat stil fănuşian, un portret al celuicare a scris Cantonul părăsit, În văpaia lunii, Frumoşiinebuni ai marilor oraşe, Cartea cu prieteni (1932-2011):Prea sunt fermecate slovele lui şi prea criptic sipetul cuimagini ajunse să răscolească simţiri şi gânduri – de nuştii să te fereşti la timp – ca să nu te îndemne să crezică verbul lui are înţelegeri mitice cu dropiile Bărăganu-lui. La pagina 9, apare Emil Lungeanu ca autor al uneipovestiri cu un final de efect şi un mesaj grav, Felicitarede pe Front, comentat de atât de diligentul cronicar Flo-rentin Popescu, care îşi arată preţuirea faţă de acelaşiautor aflat acum în ipostaza de monografist şi exeget(Fantoma Shakespeare), despre care spune că a fostscrisă cu pasiune şi dăruire. Rubrica „Privitor ca la tea-tru” este susţinută, într-un ritm alert, de către N. Havri-liuc, ce comentează, fără să evite premisele teoreticesubînţelese ale unui spectacol sau altul, S-a sfârşit cuma început de Sean O’Casey (Teatrul Naţional din Bucu-reşti), în regia lui Horaţiu Mălăele, Aici, la porţile bezneide Euripide (Teatrul Naţional din Iaşi), în regia lui MihaiMăniuţiu şi Noapte bună, Europa! de Viorel Cacoveanu(Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu), în regia lui MihaiLungeanu.

Cronica veche (Iaşi) an I, nr. 3/aprilie 2011Doar de câteva luni reapare la Iaşi, sub conducerea

lui N. Turtureanu, N. Panaite, Nichita Danilov, ŞtefanOprea şi Mircea Radu Iacoban, Cronica veche, ce sevrea continuatoarea legitimă a revistei cu profil culturaldin perioada antedecembristă. Începuturile sunt promi-ţătoare, de vreme ce semnează aici: Alexandru Zub –Erudiţia în slujba culturii,Liviu Ioan Stoiciu – Tabietul li-bertăţii, Adrian Alui Gheorghe – Am visat prea mult cupleoapele făcute pumn…, Lucian Vasiliu – La domniadin Bârlad…, Liviu Antonesei – Ce căuta neamţul în Po-lonia şi băcăuanii Carmen Mihalache – Aşa sunt eu, pa-cifistă… şi Constantin Călin – Dacă vreţi să faceţi teatru,trebuie să vă căraţi de la Iaşi. Nu lipseşte de aici sem-nătura vasluianului Theodor Codreanu, care evocă per-sonalitatea lui Valeriu C. Neştianu (1932-2011), victimăa unor vremuri tulburi şi ingrate. Apreciem ca incitantădezbaterea iniţiată de redacţie sub genericul De ce numerge?, la care ar fi de aşteptat zeci şi sute de inter-venţii.

EX PONTO (Constanţa) an IX, nr. 1 (130)/ianua-rie-martie 2011

Prima impresie pe care o provoacă revista constăn-ţeană este de eleganţă, mai apoi de soliditate şi calitate,coerenţă şi omogenitate. Este o revistă bine gândită,atent echilibrată, care se adresează mai mult cititoruluide bibliotecă şi, mai puţin, celui de circumstanţă.Aproape la întâmplare, recomandăm cele 12 paginiconsacrate sărbătoririi celor 135 de ani de la naştereasculptorului de la Hobiţa: Brâncuşi şi reveriile materieide Lucian Gruia şi Povara Brâncuşi de Marius MarianŞolea, cronica lui Nicolae Rotund, care are o reacţiepromptă, atentă şi calificată la apariţia integralei deOpere ce poartă semnătura lui Pavel Chihaia, traduce-rile lui Mădălin Roşioru din proza lui J.M.D. Le Clézio,laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2008(Pervenche) şi Leo Butnaru, traducător din avangardarusă: Daniil Harms, ce beneficiază şi de o scurtă pre-zentare. Poezie, teatru, jurnal de călătorie, arte plastice,muzică, toate la o cotă valorică de necontestat.

Vatra veche (Târgu-Mureş) an III, nr. 6 (30)/iunie2011

La întrebarea reporterilor (Rodica Lăzărescu şi Lo-redana Tuchilă) dacă mai sunt cărţile medicamentepentru suflet, D.R. Popescu răspunde fără să ezite: Înniciun caz! Mai ales astăzi sufletul e o noţiune goală.Adică marile succese de astăzi se fac pentru o culturăindustrială. Iar mai departe: …e o bucurie a trupuluietc… dar mie mi se pare că, vai, cultura e cu totul alt -ceva. Un singur lucru n-am înţeles: ce căuta Horia Gâr-bea într-o asemenea companie selectă? Interesanteglose critice despre Mitul jertfei în dramaturgia româ-nească semnează Luminiţa Bogdan, care are în vederepiesele lui L. Blaga, A. Maniu, O. Goga, Victor Eftimiu,Ion Luca, cu observaţia că teatrul de idei, drama expre-sionistă nu a avut priză la public nici atunci, cu atât maipuţin azi. La rubrica „Dulcea harababură”, Cleopatra Lo-rinţiu îl menţine pe Ion Caraion în centrul atenţiei, co-mentând, în strânsă corelaţie, cele două strofe olografetrimise acesteia de către autorul Panopticum-ului, la pu-ţină vreme după sosirea în Elveţia, unde a şi rămaspână la moarte.

Spaţii culturale (Râmnicu Sărat), an IV, nr. 16 /mai – iunie 2011-05-28

Din nou în faţa reporterului, de data aceasta, VictoriaMilescu, şi mereu tânărul şi neobositul Radu Cârnecicare ne comunică impresiile sale despre Festivalul In-ternaţional de Poezie „Grigore Vieru”, unde i s-a decer-nat Marele Premiu, încă impresionat de atmosferaculturală bogat românească. Despre Grigore Vieru, pecare l-a întâlnit în mai multe rânduri, autorul „Cântăriicântărilor”ne spune că era un generos, un mare iubitorde România, de fraţii săi români. La aniversarea a optdecenii, Petru Usache ne vorbeşte, cu probitatea-i cu-noscută, despre o necesară „Întâlnire cu trecutul…”,unde devoalează mecanismul atroce de suprimare a li-bertăţilor şi demnităţii umane în regimul defunct, aşacum reiese din unele dosare individuale, memorialistica

info-cultural


de închisoare, instituţii academice şi fundaţii : Pe timpde pace au avut de suferit, din motive politice, peste2.000.000 de persoane… Cu această onorantă ocazie,Isabela Vasiliu-Scraba publică un studiu dens sub titlul„Mircea Eliade în lectura profesorului Petru Ursache”.Mai găsim, între multe altele, poezie de calitate (MarcelMureşeanu, Eugenia Ţarălungă, Virgil Diaconu, GeorgeL.Nimigeanu), cronici literare semnate de Petrache Plo-peanu, Mircea Popa, Constantin Cubleşan, articole deistorie literară ale lui Marius Neculae, Cornelia ManuelaSava ş.a.m.d.

Helis (Slobozia, judeţul Ialomiţa), an IX, nr. 5 (97)– mai 2011

Bogat, diversificat şi acest număr al revistei ialomi-ţene, cu intenţia evidentă de a pune în evidenţă, în pri-mul rând, scritorii, oamenii de condei din părţile locului:Dan Elias, N. Teoharie, Şerban Codrin, Gheorghe

Dobre, Ioan Neacşu, Titi Damian, Alexandru Bulandra,Valeriu Stoica, Florin Abel, F.M. Ciocea… Remarcăm,în afara textelor de proză şi poetice publicate, niciodatădezamăgitoare, foarte densul şi interesantul comentariuaplicat romanului „Ăştia” de Ioan Neşu, sub semnăturacriticului Ion Roşioru, ce se termină astfel: Romanul luiIoan Neşu se citeşte cu o rară plăcere şi obligă cititorulla o reconsiderare a dramei ţăranului român de la înce-putul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Despre ma-cedoneni, cu toată dragostea, scrie Şerban Codrin înarticolul său: „Kocio Racin, un bard popular în ţara sa”.Nu lipsesc studiile de filozofie, istorie naţională, teorieliterară, restituiri de documente, muzică, însoţite de re-latări şi fotografii de la Festivalul şi Concursul Naţionalde interpretare a liedului „Ionel Perlea” (6 – 8 mai 2011).Nu lipseşte din paginile revistei eseistul şi prozatorGheor ghe Dobre, redactorul-şef al publicaţiei, cu câteva„cartuşe” delectabile la pagina a 9-a.

Ne place, de ce nu, să sperăm, chiar şi să credem,că fiecare an care se apropie îşi prevesteşte apariţiaprin semne bune. Iar acest lucru m-a făcut să mă mir,chiar să mă minunez, că într-un an al atâtor necazuri,ba chiar tragedii, am putut vedea, e drept că printre spi-nii crizei, semne reconfortante, dătătoare de speranţă.

Pentru mulţi, Târgul de carte, cel tradiţional din no-iembrie, de la Bucureşti, părea că va fi aidoma altor pro-iecte eşuate. Teama îşi trăgea seva din neputinţa unoredituri de a face faţă unor taxe şi biruri peste puterilelor.

Spre surprinderea mea, când Editura Univers Enci-clopedic Gold a anunţat lansarea Gramaticii de bază alimbii române, a trebuit să stau minute bune la coadăca să intru în posesia unui exemplar. Era o floare carese alătura altora, confirmând că primăveri frumoase sepot întâmpla şi peste an.

Cu un ochi am plâns, când am văzut că tipografia –nomina odiosa! – a înşelat speranţele şi promisiunile,dar cu celălalt ochi m-am bucurat aflând că alte lucrări,precum cea atât de aşteptată de mine – ediţia a III-a aDicţionarului spaniol-român va apărea totuşi, chiar dacăTârgul nu va aştepta până atunci…

Dar o bucurie nu vine niciodată singură, aşa că Edi-tura Christiana ne-a făcut, aici o includ pe dna ZairaSamharadze, să plângem de bucurie când am putut ad-mira cel de-al treilea roman al celebrului scriitor geor-gian Ciabua Amiregibi, Gora Mborgali sau surâsuldestinului, într-o versiune românească datorată talen-tului şi strădaniei, pe mai multe planuri, ale scriitoruluiMarcel Petrişor. Nu de alta, dar dacă nu ne grăbim, în

cazul unor scriitori aflaţi la capătul unor zile de multesuferinţe şi privaţiuni, nu vom mai putea repeta titlul în-semnărilor de faţă. Cine are urechi de auzit…

Alexandru Calciu

SEMNE BUNE ANUL ARE…

info-cultural


Consiliul Judeţean Teleorman şi Centrul Judeţean pentru Con-servarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, în parte-neriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul NaţionalTelorman şi Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi în colaborarecu revistele: „Luceafărul de dimineaţă”, „Argeş”, „Litere”, „ProSaeculum, „Sud”, „Oglinda literară”, „Caligraf” şi „Meandre”, or-ganizează Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, ediţia aXII-a.

Concursul îşi propune să descopere şi să promoveze tineriprozatori şi critici literari, adresându-se autorilor care nu au de-butat în volum şi nu au depăşit vârsta de 40 ani. Concursul sedesfăşoară pe două secţiuni:

1. Concursul de proză scurtă: se vor trimite 1-3 prozescurte, care să nu depăşească în total 20 de pagini; vor fi acor-date următoarele premii:

Premiul „Marin Preda” şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor

din Bucureşti (în valoare de 1000 lei), lucrările premiate urmânda fi publicate de revista „Luceafărul de dimineaţă”;

Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoarede 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei), acordateîmpreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care ur-mează să publice ulterior prozele scurte premiate.

2. Receptarea critică a operei lui Marin Preda: se vor tri-mite 1-2 eseuri critice, care să nu depăşească în total 10 pagini;vor fi acordate următoarele premii:

Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoarede 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei), acordate

împreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care ur-mează să publice ulterior eseurile premiate.

Concurenţii vor trimite prozele sau eseurile critice pe suportde hârtie, culese cu font 12, în câte 5 exemplare, semnate cu unscurt motto, acelaşi motto figurând şi pe un plic însoţitor, în carevor fi introduse datele de identificare ale autorului: numele şi pre-numele, data şi localitatea naşterii, adresa poştală, adresa de e-mail şi numărul de telefon, precum şi un CD cu textele trimise,inscripţionat cu acelaşi motto.

Manifestările finale ale Concursului Naţional de Proză „MarinPreda”, ediţia a XII-a, se vor desfăşura în ziua de 23 septembrie

2011, la Alexandria şi la Siliştea Gumeşti, cuprinzând: vizitareacasei natale a scriitorului Marin Preda; vizitarea Centrului Memo-rial „Marin Preda”; colocviul „Marin Preda – incomod şi actual?”;decernarea premiilor concursului; lansarea unor cărţi şi lecturipublice.

Lucrările pentru concurs vor fi trimise, până la data de 31

august 2011, pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea

şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, str. IonCreangă, nr. 52-54, 140056 – mn. Alexandria, jud. Teleorman,cu menţiunea „Pentru concurs”.

Relaţii suplimentare se pot obţine la telefon 0347804482. Nuse primesc grupaje de versuri sau de eseuri critice pe e-mail.După încheierea concursului, lucrările trimise de concurenţi nuse înapoiază.

30 mai 2011

CONCURSUL NAŢIONAL DE PROZĂ „MARIN PREDA”EDIŢIA A XII-A

La colocviile de marţi – manifestare culturală de anvergurănaţională – intrată deja în calendarul manifestărilor de elită iniţiatede ddr. George Anca, s-a derulat pe data de 31 mai 2011 „Lacurţile dorului de Lucian Blaga şi Rainer Maria Rilke. Activitateaa fost prilejuită de trecerea a 50 de ani de când poetul-filosof dinLancrăm a trecut în altă dimensiune spirituală şi de scurgerea a75 de ani de la dispariţia lui Rainer Maria Rilke.

Intervenţii au avut: Dumitru Micu, despre cine a fost LucianBlaga, George Anca, despre relaţia Lucian Blaga-MahatmaGandhi, Toma George Maiorescu, despre „Ultimii studenţi ai luiBlaga”, Paul Schister-Stein despre Blaga şi Noica.

În cadrul acestei ediţii s-a lansat cartea scriitorului focşănean

Florinel Agafiţei, „Indianiştii din spaţiul românesc. Florilegiu decultură şi gândire filosofică”, apreciată de către George Anca pen-tru ineditul şi unicitatea sa pe piaţa actuală livrescă din ţară; su-biectul cărţii îl constituie un mai vechi proiect de-al lui MirceaEliade şi Dan Sluşanschi, din păcate nefinalizat de către aceştia,în cazul celui din urmă datorită dispariţiei premature.

Cartea scriitorului Florinel Agafiţei a intrat în fondul Bi-

bliotecii Academiei Române şi al Ambasadei Indiei de la Bu-

cureşti, fapt posibil prin persoana lui Nandkishor Pamwar,

primul secretar al Ambasadei, prezent la manifestarea de

marţi derulată în cadrul clubului Jean Louis Calderon. Cronicar

COLOCVIILE DE MARŢI

info-cultural


... grăieşte dedicaţia1 poetului Bacovia către soţia sa,în semn de recunoştinţă faţă de grija cu care aceastai-a editat ediţia din 1929 a volumului „Scântei galbene”,aşa cum, de fapt, s-a preocupat cu o abnegaţie şi de-votament ieşite din comun, de întregul univers baco-vian, atât sub aspect casnic cât şi literar.

De un simbolism aparte, sau de un alt fel de simbo-lism (original), opera bacoviană a izvorât dintr-o făpturăfiravă, excesiv de sensibilă şi introvertită, când fasci-nantă, când îngrozită, câteodată sătulă şi plictisită delumea înconjurătoare, pe scurt, un inadaptat social2.

Poetul va debuta, în 1899, în revista Literatorul – cupoezia „Şi toate...” – colaborând, sporadic şi la intervaledestul de mari, cu poezii la diverse ziare şi reviste şi„având ghinion” cu cele şase volume publicate: camtoate aparând în momente istorice tulburi pentru ţară:„Plumb” – 1916, „Scântei galbene” – 1926, „Bucăţi denoapte” – 1926, „Cu voi” – 1930, „Comedii în fond” –1936, „Stanţe burgheze” – 1946, acesta fiind unul dintremotivele „descoperirii” şi receptării sale târzii la adeva-rata valoare.

În afară de Ion Pillat – care vede în Bacovia „unmare poet, un poet de rasă” specific românesc (1943)– şi de Alexandru Macedonski – care salută pe „admi-rabilul poet” şi „nemărginitul lui talent”, compunându-i şio epigramă omagială3, cea care va fi fascinată de la bunînceput de poet, divinizându-l, chiar, întreaga viaţă, vafi soţia sa, Agatha („Agăţica”, după cum o alintaacesta4).

Agatha Grigorescu se naşte în 1895, la Mizil, jud.Prahova, fiind greu încercată de soartă încă de la înce-put, parcă pentru a fi pregătită pentru greutăţile vieţii ceo vor aştepta. Mama sa, de numai 24 de ani, va încetadin viaţă după numai patru zile de la naşterea fetiţei5.Mai mult, peste 15 ani, Agatha îşi va pierde şi tatăl. Obli-gată dar şi înăsprită de aceste împrejurări nefaste,Agatha, înzestrată cu o voinţă şi o tenacitate care sevor manifesta pe larg de aici înainte, va rupe cu tradiţiamic-burgheză a domnişoarei casnice şi va începe luptacu viaţa6. Astfel, după frecventarea unei şcoli în comunaLeordeni (Ilfov) – ca bursieră, „datorită” stării sale de or-fană de ambii părinţi – Agatha va urma un „Institutul deeducaţie integrală” (institut de fete, pe strada Dorului,aproape de Piaţa Puişor – Calea 13 Septembrie), tot cabursieră, beneficiind de internat (1910 – 1914). Aici, fas-cinată – după cum ea însăşi mărturiseşte – de lecţiilede franceză şi, sub influenţa lecturilor din clasicii fran-cezi, va începe să scrie versuri7. Absolvind amintitul in-stitut, se va angaja ca funcţionară la Societatea„Agricola”, scandalizându-şi rudele prin încălcarea cu-tumelor domnişoarelor „de familie bună”8. Va continua

să scrie, fiind impresionată în special de mizeriile anilorde război (Primul Război Mondial), pe care îi petrece înCapitală9. Sub aceste auspicii nefavorabile, Agatha de-butează în paginile revistei literare Scena, singura pu-blicaţie îngăduită de autorităţile de ocupaţie, cu poemulîn proză „Când n-oi mai fi” (1919)10.

Ambiţioasă, dornică să-şi asculte chemarea lăun-trică – creaţia poetică – dar dominată şi de un spiritpragmatic11 (ceea ce i-a lipsit cu desăvârşire poetuluiBacovia), Agatha, cu o voinţă de nezdruncinat12, se vaînscrie la liceu unde, autodidactă, va parcurge cu tena-citate materiile, reuşind să absolve succesiv exameneleşi să-şi termine astfel studiile medii în doar cinci ani(cursul inferior: clasele I – IV şi cursul superior: claseleV –VIII). În toată această perioadă – plină de frustrări şiprivaţiuni, dar încununată de împliniri – Agatha va con-tinua să scrie, versurile sale găsindu-şi consacrarea înapariţia celui dintâi volum: „Armonii crepusculare”(1923)13. De aici înainte, vor urma volumele de versuri„Muguri cenuşii” (1926) şi „Pe culmi de gând” (1934),volumul de proză marină „Terase albe” (1938), apoi „Cutine noapte” (1969), „Efluvii” (1977), „Şoaptele iubirii”(1979), ca şi biografia poetului George Bacovia „Baco-

Titus Bazac

„DOAMNEI MELE, AGATHA...”

info-cultural


via” (1968) şi „George Bacovia. Ultimii săi ani” (1979),în sfârşit şi autobiografia sa „Poezie sau destin” (1971).

Urmându-şi neobosită ţelul, Agatha îşi va continuastudiile13, reuşind, prin abnegaţie şi devotament să ab-solve şi facultatea – în trei ani: 1923–1926 –, împli-nindu-şi astfel visul de a deveni profesoară15. Avatarurilevieţii Agathei vor continua: greutăţile obţinerii unei ca-tedre în Bucureşti (din 1933, cu întreruperi şi definitivdin 194616) ca şi sprijinul permanent şi neobosit dat poe-tului o vor solicita la maximum fără însă a o descuraja.Mai mult, unul dintre marile merite ale Agathei – poatecel mai mare – este că, de când îl va cunoaşte pe Ba-covia şi până la moartea acestuia, s-a preocupat de al-cătuirea şi apariţia volumelor poetului care era totalindiferent faţă de acest aspect17.

Mai mult decât impresionată de versurile poetuluiBacovia – pe care „îl întâlnise” în librării18 – Agatha va ficea care va face „primul pas”, rugându-l pe colegul său,Aurel Savela, să-i faciliteze întâlnirea cu poetul19. Dupăaceastă dată, cei doi poeţi se vor vedea sporadic, la in-tervale neverosimil de lungi, nu atât din pricina Agatheicare, după cum am văzut, îşi drămuia timpul între slujbăşi studii şi nici din cauza vremurilor nefaste – PrimulRăzboi Mondial îi surprinde pe ambii în Bucureşti. „Vi-novatul” este George Bacovia care, deşi măgulit deexistenţa unei tinere îndrăgostite de versurile sale, nuiese decât cu greu din ermetismul său20. Va interveni şio boală de piele, apărută ca urmare a regimului alimen-tar defectuos din anii războiului, amplificată de stareafizică plăpândă şi sensibilă a poetului dar şi neglijată deacesta la apariţia ei21.

În final cei doi poeţi se vor căsători – la 28 iunie 1928– nu însă înainte ca Agatha să-şi desăvârşească stu-diile universitare, condiţie impusă de aceasta şi accep-

tată cu resemnare de poet22.Tot Agatha este cea care îi va face un cămin poetu-

lui, reuşind ca, în 1933, făcând un împrumut la CasaCorpului Didactic, să ridice o casă pe un teren pe careîl avea mai dinainte, situat în suburbana Şerban-vodă23.„Ultimul merit” al Agathei este că, la un an de la moarteapoetului, va începe demersurile – din păcate, deloc les-nicioase – de a dona casa statului, în scopul înfiinţăriiunui muzeu memorial (în paralel, făcând naveta întreBucureşti şi Bacău, pentru a încerca deschiderea unuimuzeu şi în oraşul natal al lui Bacovia).

NOTE1 Dedicaţie apărută pe pagina de gardă a volumului „Scân-

tei galbene”, Ed. Ancora, Bucureşti, ediţia din 1929. (Originalaflat la Muzeul Memorial George şi Agatha Bacovia din Bu-cureşti)

2 Pompiliu Constantinescu va observa, in 1944, ceea ce ildiferenţiază pe George Bacovia de simboliştii români: recep-tarea simbolistică în adâncime şi, ca atare, etalează un uni-vers profund şi concentrat, fără elanuri şi efuziuni gratuite:„Ideea criticului [Pompiliu Constantinescu] este... «O acutănotaţie a senzaţiilor de moarte, de descompunere, de plictisorganic, de degradare a materiei şi dezaxare a eului, în reac-ţiile lui cinestezice, invadează în opera noului poet, afirmat cuo violenţă crispată, eliptică, dacă nu sintactică, în juxtapune-rea notaţiilor. Poezia d-lui Bacovia descinde din zona de jos auniversului poesc şi baudelairean şi din Rollinat. Boema ba-coviană e tragică; faţă de minulescianism, care e migratoriu,eul bacovian este înfipt pe loc, ca un pom, ca o piatră. Zărilelui morale se cuprind între cazarmă, cârciumă, cafeneaua sor-didă, parcul oraşului provincial, bâlciuri, iar peisagiul familiarsunt ploaia, ninsoarea, noroiul; o cangrenă a universului îiotrăveşte şi-i roade fiinţa, o solitudine maniacală îl împinge laun solilocviu pe muche de cuţit, între luciditate şi demenţă; caşi pe marii romantici, amorul şi moarte îl obsedează, dar farăpatetism retoric, fără elanuri zgomotoase spre fericire şi fărăfilosofie grandilocventă. Instincte vitale îl rod, totuşi, ca o ma-ladie unică, îl urmăresc, în imagini macabre şi-n voluptăţi is-tovitoare. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liricbacovian se hrăneşte cu lăcomie, ca să zicem astfel, extră-gând una dintre cele mai tari arme poetice din câte cunoaştesimbolismul nostru; aş spune chiar că filtrează esenţa cea maiconcentrată, amestec de fetid şi de mosc, de durere şi plă-cere, instinct şi îngemănare.»” Apud Eugen Simion, „GeorgeBacovia. Opere”, Academia Română, Ed. Univers enciclope-dic, Bucureşti, 2001, pag. VII – VIII.

3 „Poete scump, pe fruntePorţi mândre foi de laur,Căci singur, până astăzi,Din Plumb făcut-ai aur...”. „Epigrama mi-a făcut-o la Bu-

cureşti, în berăria Jubileum, în 1916, îndată după apariţia vo-lumului „Plumb”, îşi amintea Bacovia în interviul dat lui VasileNetea în Vremea, nr. 701, anul XV, 1943. Informaţia este re-latată de Mihail Petroveanu în biografia poetului Bacovia, re-dactată de acesta – „George Bacovia”, Ed. pentru literatură,Bucureşti, 1966 – dar, se pare, infirmată de Agatha Bacovia,care va nota cu cerneală – pe un exemplar aflat la MuzeulGeorge şi Agatha Bacovia - , în dreptul citatului: „Nu-i adevă-rat. Pe cartonul (?) [pe] care i l-a oferit la Bacău 1915”.

4 Informaţie furnizată de prof. Tudor Opriş, exeget al poe-tului (fiul naşilor de căsătorie ai soţilor Bacovia).

5 „Acest fraged vlăstar – care am fost eu – avea să sugăla sânul mamei doar patru zile; în ziua de 14 martie 1895, laora zece dimineaţa, frumoasa şi tânăra mea mamă încetă dinviaţă. Loviturile soartei fuseseră prea tari pentru marea,adânca ei sensibilitate, astfel că, la numai douăzeci şi patru

info-cultural


de ani, în toată splendoarea tinereţii şi frumuseţii sale, îşi în-toarcea faţa de la această amarnică lume.” [pierduse, mai îna -inte, doi copii] Agatha Grigorescu-Bacovia, „Poezie saudestin”, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pag. 8.

6 „Acum ştiam că trebuie să mă despart pentru totdeaunade casa părintească. Viaţa mă arunca brutal dincolo de ea şide oraşul natal care – cu toate tragediile hărăzite familieinoastre – îmi era legat de suflet. Cu ce plecam în lume la ceicincisprezece ani ? Cu implacabila diplomă a durerii. Absol-veam prima şi cea mai aspră şcoală a vieţii ! Cu această ca-lificare trebuia să o înfrunt până la înfrângere sau izbândă.Mă pregăteam pentru o bătălie lungă şi grea, trebuia să rezist,cu orice preţ, să ies învingătoare.” Idem, pag. 100

7 „[...] fiind că, mărturisesc, începusem să scriu versuri, iaracest secret îmi era cel mai scump” Idem, pag. 114.

8 „Nu pot reda indignarea tutorelui nostru şi al mătuşilor,când au văzut emanciparea şi călcarea prejudecăţii că fetelede familie bună nu trebuie să muncească în instituţii. Pentruei, mariajul era soluţia supremă” Idem, pag. 133.

9 „Epoca aceea a fost pentru mine de mare efervescenţăpoetică. Toată fiinţa îmi era plină de impresii, simţăminte şi vi-ziuni lirice, ce se cereau exprimate prin muzica divină a ver-sului. Eram mereu inspirată. Cânta în eul meu viaţa tragicătumultoasă pe care-o trăiam în acea cumplită încleştare a is-toriei. Scriam numeroase poeme, mai scurte, mai lungi... îmigăsisem euritmia interioară, mi se părea în sfârşit, a mea. Al-cătuisem un volum de poezii. Purificam gândurile din toate la-crimile trecute şi prezente. Ţeseam tortul de aur al visului, acelfuior din funigeii zilelor de sânge şi moarte.” Idem, pag. 166.

10 „[...]nemţii îngăduiau, după Bukarester Tageblat, foaialor politică, să apară şi o foaie literar – artistică, Scena. Aicimi-am trimis primul meu poem în proză. „Când n-oi mai fi” aapărut sub semnătura Agatha Gr., fiind inserat în primele co-loane ale paginii literare” Idem, pag. 168.

11 „[...] voiam cu orice preţ să-mi schimb profesiunea şi înorice caz să trec la Stat pentru motivul că munceam doar cinciore, de la 8– 13, după-amiezile libere, salariu mai mare, dreptla pensie.” Idem, pag. 178.

12 „– Fiindcă vreţi titluri, nu patru clase de liceu, ci opt amsă fac. Apoi facultatea... Şi o hotărâre de nestrămutat pusestăpânire pe toată fiinţa mea.” Idem, pag. 178.

13 „Scrisul meu câştiga consistenţă lirică, de care nu mămai sfiam. Cunoscusem un autor care îşi edita singur colecţiarevistei Ideea, avea legături cu tipografii şi mă îndemna să pu-blic. Prietenul familiei nostre, scriitorul I. Gr. Oprişan, se în-sărcină să-mi adune poeziile în volum, împreună cu poetulDimitrie Nanu şi, în această conjunctură, la sfârşitul lui octom-brie 1923, odată cu bacalaureatul, apăru şi volumul meu deversuri «Armonii crepusculare».” Idem, pag. 183.

14 „Luând însă viaţa aşa cum era, având simţul practic alsexului şi obişnuinţa căpătată din copilăria orfană, de a-şi tăiasingură calea, înţelegând, pe de o parte că o carieră didacticăera pentru ea unicul mijloc de a scăpa din robia funcţionă-rească, se hotărî să intre la Universitate, după ce va fi absol-vit, în particular, liceul”. Mihail Petroveanu, „George Bacovia”,pag. 46.

15 „Datorită asiduităţii, stăruinţei, conştinciozităţii mele lafrecventarea cursurilor, am absolvit facultatea în trei ani, aşacă am câştigat un an dându-mi licenţa în litere şi filosofie în aldoilea trimestru al anului patru, cu menţiunea «magna cumlaudae». Am avut, desigur, o frumoasă răsplată a acelor anicărora le-am închinat mari şi grele eforturi. Dar munca susţi-nută, plină de abnegaţie, dă şi mari satisfacţii”. Agatha Grigo-rescu-Bacovia, „Poezie sau destin”, Ed. Eminescu, Bucureşti,1971, pag. 217.

16 „Deci abia după douăzeci de ani puteam să intru în le-galitatea drepturilor mele. «Diabolicum perseverare» mi-a ser-vit în tot acest timp”. Idem, pag. 297.

17 Bacovia s-a dezinteresat întotdeauna de publicarea

operei sale: „Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesccu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire […]...când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le recitimai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notiţe sunt înformă de versuri şi câteodată par vaete. Nu sunt decât pentrumine. Acum vreo zece ani, un prieten mi-a adunat cu de-a silacâteva din lucrările mele în volumul «Plumb». Acum, de cu-rând, tot îndemnuri prieteneşti au scos «Scântei galbene» şipoemele în proză «Bucăţi de noapte» ”;

sau: „În anul 1926 am publicat proza poetică «Bucăţi denoapte», editată de domnişoara Agatha Grigorescu”.

sau: „ Pe unele din aceste volume le-am lăsat să aparănumai fiindcă mă găseam în situaţii financiare care mă obligaula un astfel de efort”.

sau: „Eu nu mi-am întocmit singur volumele, alţii le-au în-tocmit.” George Bacovia, „OPERE”, Editura Univers Enciclo-pedic, Bucureşti, 2001, pp. 445, 467, 481.

18 Este vorba de volumul de debut al lui George Bacovia,„Plumb”, îngrijit de Ion Pillat şi apărut în 1916, la TipografiaFlacăra, Bucureşti. (Original aflat la Muzeul Memorial Georgeşi Agatha Bacovia din Bucureşti)

19 „[...] îl cunoaşte, prin mijlocirea lui Aurel Savela, fratelecumnatei poetului şi secretar de redacţie la Cronica Moldovei(foaie culturală minoră, unde Savela, la apariţia volumului«Plumb», publicase articolul «Un poet al nervilor» – preci-zează Mihail Petroveanu – ) viitoarea lui soţie. Obscura revistătipărise recent, în iulie 1916, o poezie a lui Bacovia – «Acum»,devenită «Vae soli» în «Scântei galbene» – şi versuri aleAgathei Grigorescu, care făcea acolo poşta redacţiei. Pasio-nată de «Plumb», colaboratoarea lui Savela cere acstuia săo prezinte autorului favorit. Întâlnirea nu a avut loc la redacţie,aşa cum fusese prevăzut, ci în mod întâmplător pe Calea Vic-toriei.” Mihail Petroveanu, „George Bacovia”, Editura pentruLiteratură, Bucureşti, 1969, pag. 43.

20 „... întâlnirile următoare se consumă la intervale neve-rosimil de lungi şi în acelaşi fel capricios. Războiul, izbucnitde câteva săptămâni, nu explică desfăşurarea originală a re-laţiilor dintre Bacovia şi Agatha Grigorescu. Poetul, totdeaunaemoţionat în prezenţa ei, nu dă totuşi semne de exaltaţie şi,deşi ţine să o revadă, nu ia iniţiativele obişnuite în preumblă-rile amoroase. [...] A doua întâlnire s-a petrecut în condiţiunişi mai puţin prielnice unei idile. [...] Apoi, în cursul plimbăriicare a urmat şi al popasului într-o grădină publică, nu se clin-teşte dintr-o muţenie amabilă.” Idem, pag. 44.

21 „[...] îl surprinde o maladie prelungită a pielii, o eczemăprovenită din alimentaţia deficientă din timpul războiului, re-clacitrantă la tratament şi agravată prin neglijenţa cu care fu-sese întâmpinată. Timp de doi ani (1920 – 1922), faţa îi esteacoperită de o crustă violacee. Sensibil la dizgraţia virilă, vă-zând în silnica mască o pecete indelebilă a destinului («Iarbade plumb şi aer tare... / Pudrat de-o eczemă ce faţa mi-osapă»), ajunsese să nu mai creadă în vindecare.” Idem, pag.47.

22 „E rândul Agathei să nu cedeze asupra termenului: seva căsători, dar după examenul de licenţă. Pretendentul, re-semnat, insistă pentru o călătorie la Bacău, în vederea pre-zentării Agathei în faţa părinţilor. Graba pe care o punea înînfăptuirea voiajului îi trădează anxietatea. Căsătoria profi-lându-se ca unica şansă pentru eliberarea de proprii săimonştri, o aşteptare nedeterminată risca s-o zădărnicească,sau cel puţin să înmulţească piedicile.” Idem, pag. 48.

23 „... [...] În anul 1922, luna iunie, deveneam proprietaraacestui teren. Peste ani, urma să se înalţe pe el locuinţa meaşi a poetului, astăzi muzeu memorial.” Agatha Grigorescu-Ba-covia, „Poezie sau destin”, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971,pag. 192.

info-cultural


Ultima lucrare a cunoscutului critic de artă Valentin Ciucă,Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova – 1800-

2010, a fost lansată în luna martie 2011 la Muzeul Unirii din Iaşişi a fost prezentată publicului venit în număr foarte mare de im-portante nume ale culturii: dna Aurica Ichim, directoarea MuzeuluiUnirii, prof. univ. Cătălin Bordeianu, directorul Bibliotecii „Gheor-ghe Asachi”, prof. univ. Cătălin Turliuc de la Universitatea„Al. I. Cuza”, prof. univ. dr. Hortensiu Aldea, colecţionar de artăşi actorul Geo Popa de la Teatrul „George Bacovia” din Bacău.

Acest album este o adevărată operă de artă, atât ca prezen-tare, cu adevărat exemplară (tehnoredactor –Antoaneta Ciucă,procesare foto – Mihai Cantea, coperta – Manuela Oboroceanu),cât şi în conţinut – adevărate haikuuri inspirate autorului de vieţileşi operele artiştilor din Moldova (celor aproape două sute de ani,autorul reuşind să le găsească „cheia” cu care se pătrunde înpersonalitatea şi opera fiecărui artist. Mai mult, inspiratul criticde artă îi include şi pe ceilalţi colegi ai săi din Moldova, comen-tatori de forme şi culori. Autorul afirmă (pe coperta a IV-a) că:„Un dicţionar este, mai întotdeauna, cârja de care se sprijină me-moria individuală sau colectivă, el adună nume, dar se citesc defapt talente, caractere, deseori scandaluri. De fapt, avem a facecu o poveste în care vieţuiesc multe personaje şi, firesc, destulăacţiune”.

La fel ca şi la monumentalul album Un secol de arte fru-

moase în Moldova, apărut în 2009 tot la Editura ART XXI, şi Dic-

ţionarul... „nu se poate realiza din orgoliu sau interes meschin,ci doar dintr-o imensă dragoste faţă de artişti şi opera lor”, dupăcum afirma Valentin Ciucă. Acesta mai preciza (pagina 10):„Dacă acum am inclus în acest „Dicţionar…” aproape o mie deautori, de la anul 1800 până în prezent, nu am intenţionat nicide-cum realizarea unor vanitoase clasamente de principii, ci doarredeşteptarea interesului pentru dialogul cu noi înşine şi cu cei-lalţi, reconfirmând unele priorităţi evidente ale Moldovei artistice”.

Prefaţa Dicţionarului este semnată de acad. Răzvan Theodo-rescu, care notează: „Mărturisesc că nobila trudă a neobosituluicărturar al Iaşilor şi al nostru, al tuturor, care este Valentin Ciucă,mă impresionează de mult timp. Ataşat profund culturii de bunăcalitate, acest elegant mânuitor al cuvântului scris – ce seadaugă, cu distincţie, cuvântului rostit, cunoaşte artele frumoasemoldave ca nimeni altul. El traversează dezinvolt deceniile mo-dernităţii şi ştie să descopere chintesenţa contribuţiei fiecărui pic-tor, sculptor, gravor, artist decorator, care îşi vede caracterizatăesenţial opera de către generosul critic.

Iată că astăzi, după patru volume monumentale dedicate ar-tiştilor Iaşului (2004), Bucovinei (2005) şi întregii Moldove (2009)excelent tipărite la Editura ART XXI, vine rândul unui Dicţionar ilus-trat al artiştilor moldoveni, aproape o mie! Din ultimele două se-cole. Este o consecuţie logică, în activitatea criticului şi istoriculuiValentin Ciucă, iar însemnătatea sa este evidentă”.

La pag.131 a Dicţionarului găsim notată prezentarea făcută,în urmă cu mulţi ani, de regretatul acad. Constantin Ciopraga:„Critic de artă şi scriitor prezent cu cuvântul, la sute de vernisajeîn Iaşi, în Moldova şi în alte părţi – cunoscător avizat al marilormuzee de gen din lume, despre care a formulat incitante punctede vedere, domnul Valentin Ciucă se înscrie în categoria perso-nalităţilor polivalente. Oricine se poate împărtăşi din ştiinţa şi ra-finamentul său în materie de frumos”.

Pentru a înnobila cărţile achiziţionate, s-a stat la coadă timpîndelungat pentru autograful criticului de artă. Asemenea acad.Răzvan Theodorescu, aşteptăm viitorul volum al neobositului tru-ditor în domeniul culturii ieşene şi naţionale, ştiind că alături îistă, totdeauna, doamna Antoaneta Ciucă şi echipa de la ART XXI.

* * *

GRIGORE SILVIA MARIA, PICTOR

1914 – S-a născut la 2 aprilie, Odobeşti, Vrancea.1926 – Urmează cursurile Liceului Ortodox, Bucureşti.1930 – Devine studentă a Facultăţii de Litere şi Filosofie din

Bucureşti, cu profesorii Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Mihail Dra-gomirescu, P.P. Negulescu. În paralel, participă şi la cursurilepractice ale Academiei de Belle Arte din Bucureşti.

1960 – Se stabileşte cu familia la Braşov.1961 – Deschide o firmă de artă ca pictor profesionist.1975 – Devine membră a Asociaţiei Pictorilor din Braşov şi

participă la numeroase expoziţii de grup. Este prezentă în ziarelelocale, în emisiuni de radio, emisiuni TV, elogiată după 1989 pen-tru trecutul său anticomunist.

2000-2009 – Realizează expoziţii personale în fiecare an(peste 50 de expoziţii în ţară şi străinătate).

După 2001, i se acordă titluri şi distincţii şi i se consacră cărţişi filme cu caracter evocator-biografic.

„Pictoriţa, anturată de asociaţiile anticomuniste, invitată lamanifestări evocatoare privind Deşertul Roşu, a aflat în picturăsoluţia supravieţuirii şi, de ce nu, a vieţuirii cu cele necesare aces-tui mod de existenţă. Longevivă, lucidă, intransigentă cu vitregiaanilor de suferinţă, s-a ridicat mereu deasupra în faţa şevaletului.A pictat doar ceea ce a simţit şi asemenea relaţie empatică i-aoferit şansa realizării în fapt a unui sugestiv şi instructiv auto -portret.”

[Valentin Ciucă – Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din

Moldova – 1800-2010, Editura ART XXI, 2011, pag. 232.]

Elena Stoiciu

VALENTIN CIUCĂ – ,,DICŢIONARUL ILUSTRAT AL ARTELOR FRUMOASE DIN MOLDOVA – 1800-2010”

info-cultural


Într-un an decretat, din punct de vedere expoziţional,al tineretului, librăria OKIAN ne-a rezervat o mare sur-priză, oferind doamnei Silvia Maria Grigore posibilitateade a expune ultimele sale creaţii.

Surpriza însă nu se află doar în acest fapt, iar pro-gramarea acestei expoziţii nu mai pare o scăpare, dacăprivim simezele pe care venerabila doamnă de 97 deani expune lucrări care dovedesc o nouă tinereţe crea-toare. Aceia, nu puţini, care-i cunosc activitatea plasticăde-a lungul anilor, nu se poate să nu fie uimiţi de mira-colul produs la o vârstă înaintată de la o pictură a simi-litudinii aspectelor din natură, la o pictură în careautoarea s-a simţit mai puternic atrasă de spectacolulcolorat al naturii, de vibraţia sa vie. Acum vedem peisajeîn care penelul său este mai inspirat, mai spontan şi maisincer, iar lumina înseşi este o funcţie a culorii, ea paresă vină din lucruri, nu dintr-o sursă exterioară. Impresiade lumină se naşte din alchimia culorii. Din tendinţa dea da, reda senzaţiile de culoare nealterate de efecteleluminii s-a născut o pictură din care umbra este aproape

alungată, iar culoarea se întinde suverană pe toată su-prafaţa tabloului.Alegând în cele mai reuşite peisaje oconfiguraţie expresiv simplă, a compus imagini în carese poate bănui o linie de orizont, un teren accidentatcare cedează cea mai mare parte a suprafeţei tablouluiunui fundal ceresc, de cele mai multe ori învolburat denori care par a fi expresia unor stări sufleteşti. Dacă înmulte peisaje, mai ales cele cu arbori, pasta capătă maimultă vigoare şi forţă constructivă, iar accentele suntmai categorice, în cele cu ceruri apare accentul intim,reflectarea unor stări sufleteşti complexe.

Este o certă reuşită acestă pictură mai mult aluzivăşi ale cărei imagini sunt proiecţile unei reverii guvernatede văzul interior.

Renunţând la zona certitudinilor oferite de o picturăîncadrată în categoria estetică a similitudinii aspectelordin natură, doamna Silvia Maria Grigore a păşit într-oaltă etapă şi poate Dumnezeu îi va mai oferi timp pentrua înainta pe acest nou drum atât de fascinant.

Veronica Bodea Tatulea

O REVELAŢIE CU SILVIA MARIA GRIGORE

La Braşov s-a trecut direct în vară. Direct din topireazăpezii brusc s-a deschis canicula. Nu tu pregătiri, nutu mângâieri, nu tu preludiu. Ninsoarea s-a preschimbatîn ploaie repede şi rece alungată, dintr-o dată, de unsoare tiran. E limpede că şi vremea s-a smintit odată cuvremurile.

Da, la Braşov s-a trecut direct în vară. Primăvara nua venit decât într-o galerie de artă, ca o mărturiedintr-un alt timp, când lucrurile, inimile, anotimpurileerau mai aşezate şi mai domoale. În galeria librăriei„Okian”, pe 17 mai 2011, înconjurată de prieteni cu du-iumul, pictoriţa de 97 de ani Silvia-Maria Grigore ne-arecompus din amintiri un anotimp al renaşterii şi alsplendorii. Cu atât mai mult cu cât având experienţaatâtor primăveri (este născută într-o zi de doi aprilie) areautoritatea de a face din fiecare tablou o fereastră cătreo primăvară care nu se trece.

Vernisajul, început la orele 16,00, a fost deschis şimoderat de scriitorul Daniel Drăgan, care, după prezen-

tarea elogioasă a expoziţiei de către graficianul şi criti-cul de artă Veronica Bodea Tatulea, a făcut o succintăşi caldă prezentare a vieţii protagonistei. Apoi au urmat,într-o atmosferă emoţionantă, cu sufletele scoase afară,poeţii. S-au succedat melodios Ioan Suciu, Adrian Mun-teanu, Ion Popescu Topolog şi subsemnatul. Prin voceagravă şi meşteşugită a lui Adrian Munteanu s-au întorsşi Ghe. Păşescu şi Vasile Copilu Cheatră. Părintele Pu-chianu de la Râşnov a pus şi el cuvânt şi mărturie. Dinpublic s-au ridicat vădind respect şi alte voci. Ultimul cu-vânt l-a avut, plină de zâmbet, pictoriţa. A mulţumit, agesticulat amplu şi ales, a copleşit prin vitalitate. Ca oregină. A promis că repetă isprava la o sută de ani.

Aşa după cum am spus şi când mi-a fost dat cuvân-tul, când mă gândesc la Silvia-Maria Grigore îmi vin înminte trei cuvinte deschise (în care să intri şi din caresă ieşi îmbogăţit): aristocraţie, eroism şi flori. Împleti-rea acestor trei cuvinte sunt, după mine, esenţa şi cheiaînţelegerii vieţii acestei venerabile şi fericite pictoriţe. O

Laurenţiu-Ciprian Tudor

„FLORI ŞI ARMONIE”

info-cultural


viaţă de învingător şi de bucurie. O viaţă închinată flo-rilor. Poate de aceea nici nu îşi arată vârsta!

Spun şi scriu aristocraţie pentru că am în capspusa lui Schopenhauer care considera că sunt treiaristocraţii care guvernează lumea: cea a naşterii, a spi-ritului şi a banilor. Silvia-Maria Grigore a avut-o pe prima(este urmaşa unei ilustre familii de avocaţi, medici, dem-nitari şi chiar strănepoată de mitropolit) pe care a con-firmat-o consecvent cu cea de-a doua (spiritul ei aînflorit precum florile tablourilor sale împrăştiind plăcutmiros), nelipsindu-se, prin talent şi dârzenie, nici de atreia (a călătorit prin toată Europa din vânzarea tablou-rilor sale şi a reuşit şi să îşi recapete câte ceva din moş-tenirea moşilor ei). Dânsa este exact tipul acelorboieroaice interbelice, elegante, culte şi iubitoare deartă, care azi ne-ar fi de atâta ajutor predându-ne lecţiidespre gust, fineţe şi rafinament.

Spun şi scriu eroism din două motive: odată pentrucă arta domniei sale apare ca scăpare şi ca rezistenţă(comuniştii îi luaseră tot) şi a doua oară pentru că folo-sindu-şi tablourile ca sursă de venit şi ca autoterapie(nu se gândise până atunci să se facă pictoriţă) a dublateroismul soţului închis la Făgăraş cu propriul eroism demamă disperată. Făcând, în 2007, o cronică a cărţii „Sănu uităm eroii!” semnată de fiica sa Rodica, aveam săconstat, urmărind aiuritorul destin al familiei, că existăo genogramă a eroismului, că el, eroismul, nu apare ex-nihilo, că este nevoie de un model al eroismului şi aldemnităţii pe câteva generaţii. Un model care te orien-tează departe de compromis, aproape automat. Maibine eşti gata de mizerie şi de martiraj. Pentru Silvia-Maria Grigore, repet, arta nu a fost evadare, nu a fosteludare a realităţii ci înfruntarea ei hotărâtă şi cu nă-dejde. A fost luptă.

Spun şi scriu flori tot din două motive: pentru că ex-poziţia poartă în titlul ei şi acest cuvânt bucuros şi pen-tru că florile sunt tema cea mai dragă mie din artadoamnei Grigore. Din punctul meu de vedere Silvia-Maria Grigore ne poate învăţa să privim florile, să lesimţim materialitatea, înţelepciunea şi inefabilul. Şi maiales mirosul. Mereu am avut impresia că tablourileacestei doamne au miros!

La Braşov când plouă rece, când te doboară dogoa-rea, dar până pe trei iunie, la primitoarea galerie a libră-

riei „Okian” s-a derulat o primăvară înmiresmată şi si-gură. De atâtea flori se respiră nădejde.

P.S.Las un poem scris pe 3 prier 2008, un poem care

concentrează ce ştiu eu despre Silvia-Maria Grigore, cepot eu mărturisi. Este şi cel pe care l-am citit la vernisaj.E emoţie!

La 94 de anivariaţiuni pe o urare cu înclinareînvingătoarei doamne pictoriţa Silvia-Maria Grigore

I.eroul la eroinăvine pe cal albşi se iubesc,multiplu de doi cu limpezirefac patrueroul, eroina şi două pruncecare din suferinţă cu hotărâreşi florise fac mari;să umplem pereţii casei, şi-au zis elecu toate florile sufletului mameicare neobişnuit toate mirosa crin

II.când e cu soţ eroinae pară cu fete,când el pleacă la luptă cu zmeulea trebuie să ţină tablourile susca pe stindardenu se cadesă cazi de pe zâmbetmai bine te faciuşă batantă,între natura ta şi natura naturiişi dai cu pensula;

cu această feldeinţă rogvaivpoţi face aproape 100 de aninici nu ştii când trece timpulprin fumul gândului fără filtru,lista cu prieteni se umpleca paharul acesta cu piciorte gândeşti căpână la urmăadevărul vinului de Odobeşti e bunşi bucuria câine credincios

până la urmăurma conteazăşi florile.

info-cultural


Dinu Mirea

BREVIAR EDITORIAL

Sorin Preda – Moromeţii. Ultimul capitol,Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010, 248 p.

De mult speram la o revenire a lui Sorin Preda înspaţiul literaturii, dar – sincer vorbind – mă aşteptam laun volum de proză scurtă, pentru care are o preferinţămarcată. Nu trebuie să ne mire prea tare asiduitatea cucare a adunat material, încă de la începutul anilor ’90,şi a gestat cu răbdare, tandreţe, poate şi teamă, o cartepe care o simţea mai mult decât necesară, nu numaipentru că e a neamului din care face parte, dar şi pentrua lăsa o mărturie vie, la peste o jumătate de veac dis-tanţă de la apariţia Moromeţilor, despre o lume care s-astins sub ochii noştri. Dacă la începutul acestui roman-puzzle, autorul – nepot de frate al marelui prozator –trăieşte cu acuitate dorul de Marin Preda şi realitateamoromeţiană care dispare încet şi fără zarvă, la sfârşitamărăciunea şi resemnarea îl copleşesc, îl conving de-finitiv că „întoarcerea este imposibilă”, că nimic nu vamai fi ca înainte: Nu ştiu cum se face, dar, odată cumoartea lui Marin Preda, lumea lui s-a prăvălit, ur-mându-l în mormânt. Alexandru Preda, Sae-Săică,ajuns la 84 de ani, şi Cutieru Ilie, zis Gulie, ce are acum86 de ani, par să fie ultimii moromeţieni autentici, cereflectează cu înţelepciune asupra celor întâmplate şiasupra celor ce vor veni. Dacă primul scrutează trecutulcu o nedisimulată voluptate, cel de-al doilea face previ-ziuni sumbre: Siliştea-Gumeşti va ajunge un sat fără ţă-rani, după cum România va fi o ţară fără români. Dintr-oasemenea stare de spirit s-a născut o carte ce poate fisocotită pandantul marelui roman ţărănesc apărut în1955.

Între cele 19 interviuri/confesiuni (provocate) se află,în primul rând, membrii familiei: Sae, tatăl lui Sorin şifratele mai mic al scriitorului (40 de pag.), Ilinca Baltacşi fiul ei, Gigi, Marinică Preda, fratele lui Sorin, AuroraCornu, prima soţie a scriitorului, Elena Preda, cea de-atreia soţie şi mamă a doi copii, la care se adaugă MinicăRoşu, prieten din copilărie, Cutieru Ilie, pomenit maisus, dar şi oameni de litere ce i-au fost aproape în agi-tata sa viaţă: Sânziana Pop, Magdalena Popescu-Be-drosian, Eugen Simion. Fiecare dintre aceştia este ooglindă în care se reflectă fragmentar personalitatea luiMarin Preda, în dubla ipostază de om şi de artist. Scrii-torul-gazetar ştie să-i provoace la destăinuiri, punândîn valoare informaţiile primite, reuşind – în acelaşi timp– să păstreze intactă savoarea convorbirilor pigmentatecu oralităţi, vorbe sucite, unele memorabile, fără a în-cerca vreo clipă să închidă un subiect sau altul. Ure-chea înregistrează replici scânteietoare, ochiul reţinegesturile surprinzătoare ale actorilor, martori ai existen-ţei dramatice a celui care va marca o dată importantă

în literatura română, totul într-un spectacol fără regie şiscenografie pregătită.

Tot timpul citea şi scria întruna, ne informează Ilinca,sora sa mai mare cu doi ani. Referindu-se la atitudineade adversitate a siliştenilor faţă de consăteanul lor ajunsglorie naţională, Gigi Baltac, fiul Ilincăi, oferă următoa-rea explicaţie întru totul plauzibilă: Marin Preda era de-osebit de ei toţi şi asta nu le convenea. Iar Minică Roşu,prietenul său din copilărie, care nu a întrerupt vreodatălegăturile cu Marin, indiferent de poziţia socială obţinută,apreciază sec: Niciodată Marin nu jignea fără motiv. Îiîntorcea spatele sau îl înjura doar pe cine merita acestlucru. În armată, ne spune Sae, Marin trăise o mare ui-mire, în urma unui conflict prelungit cu un căpitan: Nuînţelegea de ce un om te poate urî pur şi simplu, fărăvreun motiv...” Sunt destui aceia care depun mărturiedespre rezervele de tandreţe, duioşie, delicateţea su-fletească cu care îi trata pe cei pe care-i iubea şi-i res-pecta, informaţii ce contrazic imaginea quasi-generalăde om nesociabil, rudimentar în relaţiile cu semenii săi,aspru şi scorţos: Gigi Baltac, Aurora Cornu, ElenaPreda, Magdalena Bedrosian. Alţii vorbesc despre ob-sesia morţii şi chinul creaţiei (care-l făcea cu adevăratfericit), seriozitatea cu care se documenta pentru scrie-rea unei cărţi!! Uşor-uşor, din „jocul” perspectivelor na-rative se încheagă profilul unui personaj complex,contradictoriu, cel puţin, la prima vedere, tată şi soţ iu-bitor, scriitor cu o elevată conştiinţă artistică, ce se con-centra, cu responsabilitate şi cu toată fiinţa sa, asuprafiecărei pagini! Rezultatul era unul singur: cu fiecarecarte apărută, acesta scădea fizic şi sufleteşte până lasecătuire. Între mitul iubirii, în care a crezut necondiţio-nat, şi teama de neant, apare la suprafaţă o infinitatede nuanţe ale unei personalităţi vii şi fascinante, ce re-vine în actualitate datorită devoţiunii şi dragostei deMarin Preda a nepotului, el însuşi scriitor de talent şigazetar împătimit.

Alături de aceste texte nonficţionale (dar care se hră-nesc dintr-o ficţiune, pe cale să reînvie o alta), apar 17secvenţe numite inspirat Poiana lui Iocan, unde se în-tâlnesc, la un taifas prelungit, silişteni din toate genera-ţiile: Dobre I. Burcea, Buric, Pascu lui Moacă, GigiBaltac, Sae şi Sorin Preda, Minică Roşu, AlexandruPreda, fiul cel mic al scriitorului, ba chiar şi AuroraCornu, Elena Preda, Paul Georgescu, părtaşi ai traseu-lui său existenţial într-o perioadă sau alta. Un mozaicde impresii, aprecieri, judecăţi, reacţii, informaţii ce ajutăla alcătuirea aceasta narativă de sorginte postmodernă.Marin era mai retras. Uneori, era pe toane (Nicu lu’Călin Dogaru), Aşa era Marin, ca Paţanghel – o jumă-tate de zi îi scoteai vorba din gură şi cealaltă jumătate

info-cultural


o petreceai încercând să desluşeşti ce-a vrut să zică(Buric), De aia oamenii spuneau că e prost, că nu sebăga la lupte, nu se juca nimeni cu el... (Dobre Burcea).Despre formarea sa ca scriitor depun mărturie persoa-nele calificate: Sae, Aurora Cornu, iar, ceva mai târziu,Sânziana Pop, Magdalena Bedrosian şi Eugen Simion,ce încearcă să explice comportamentul şi performanţeleumane/scriitoriceşti din anii maturităţii sale. Nouă scri-sori inedite către membrii familiei (cele mai multe) com-pletează fericit portretul unui scriitor care a înţeles sănu-şi trădeze vocaţia, chiar cu preţul unor compromisuri(mai puţin vinovate decât par la prima vedere): Desfă-şurarea, Ana Roşculeţ, înscrierea în partid ş.a.m.d.

Toţi aceştia reuşesc să reconstituie cu fidelitate rea-litatea moromeţiană, o lume magică prin brutalitatea cucare îşi ascundea sentimentalismul, după cum apre-ciază autorul acestei cărţi într-un interviu din 24 februa-rie a.c. Centrele de interes ale prezentei naraţiuni sunt,în ordine, satul-colectivitatea, surprins în diverse mo-mente ale istoriei sale agitate, de la echilibrul şi linişteadin perioada antebelică, deja ameninţate în temeiurileei fireşti, până la degradarea şi disoluţia acestuia în con-temporaneitatea imediată, mai apoi Marin Preda, pă-rintele spiritual al unei lumi ce-şi are raţiunile şiprincipiile ei de funcţionare, familia acestuia, cu focali-zarea pe Tudor Ion (după acte)/Neacşu/Călăraşu/Pa-ţanghel, aşa cum s-a păstrat în memoria urmaşilor şi acelor care l-au cunoscut şi, nu în ultimul rând, Joiţa-Ca-trina, Ilinca, Sae şi cei doi fii ai săi, Sorin şi MarinicăPreda.

Savuroase rămân dialogurile dintre tată, Alexandru-Sae, şi fiul cel mare, Sorin, despre salcâmul tăiat, des-pre originea siliştenilor care erau băştinaşi, nu veniţi cubarca din Africa, despre seceriş, despre folclorul şi cu-tumele locului, identificarea modelelor pentru unele per-sonaje... Se înţelege din spusele lui Sae că a devenitconsumator avizat de literatură şi presă culturală odatăcu apariţia Moromeţilor. Vorbeşte cu decenţă despre iu-birile fratelui său, cu luciditate despre cariera scriitori-cească a lui Marin Preda, despre obsesiile, suferinţele,dezamăgirile sale: după orice eşec amoros, (...) avea operioadă de creaţie foarte bună... Amintirea celebruluisău frate şi a unei lumi mai liniştite nu-l împiedică săvorbească şi despre tribulaţiile sale, lăsându-se provo-cat de întrebările şi uimirile (jucate sau nu!) ale fiului!!Nu lipsesc întrebările grave, care-i frământă nu numaipe membrii familiei, ci pe noi toţi: În ce relaţie s-a aflatautorul Moromeţilor cu Puterea politică?; De ce MarinPreda a reuşit să contabilizeze atâta ură nu doar înlumea satului, ci şi în cea a scriitorilor?; În ce condiţii şidin ce cauze a murit Marin Preda?; A fost acesta un omtandru şi generos, ori un ins meschin, lacom şi lipsit demaniere?; Ce s-a întâmplat cu geamantanul de manus-crise despre care vorbeşte Gigi Baltac?; Dar cu aceavaliză plină de scrisori şi notiţe intime despre care vor-beşte Sae? Sorin înregistrează răspunsurile şi explica-ţiile oferite, dar se fereşte să comenteze, să tragă vreoconcluzie, să închidă, adică, o discuţie, oricât de con-troversată!! Magdalena Bedrosian vorbeşte explicitdespre nevoia şi rezervele sale uriaşe de tandreţe, dar

consideră „verosimilă ideea morţii naturale”. Ca şi înalte ocazii, Eugen Simion vede în Marin Preda un sim-bol al satului românesc de câmpie, cu tabla sa de valoribine aşezată, motiv pentru care autorul Moromeţilor nus-a dezis niciodată de lumea din care a plecat. Acestaeste satul – spune inspirat Sorin Preda în tripla sa ipos-tază de scriitor, jurnalist şi nepot al marelui dispărut –care începe şi se termină cu Marin Preda. Siliştenii numai sunt moromeţieni, nu mai au suceala, orgoliul şi vi-talitatea celor dinaintea lor. Ultimul moromeţian rămasla vatra lui, nea Gulie, apreciază cu o aspră luciditatecă Siliştea-Gumeşti, ca şi România din care face parte,este rău bolnavă. Tratamentul?! Pastile: Le iei toatăviaţa şi două-trei săptămâni după ce mori…

Maria Niţu – Sesiunea de autografe, Bucu-reşti, Editura Palimpsest, 2010, 336 pag.

În cinci ani, după două popasuri făcute pe tărâmurilepoeziei şi prozei, Maria Niţu, o bănăţeancă ageră laminte şi îndrăgostită peste poate de literatură, a dat laiveală, la intervale rezonabile, trei cărţi de critică literară,probe indubitabile ale vocaţiei sale de comentator, cen-a renunţat cu totul la armele suple ale literaturii de fic-ţiune, dar nici la cele ale publicistului de profilcultural,aducând cu sine rigoarea discursului critic, darşi trăirile/atitudinile cititorului de calitate ce se apropieempatic de operă şi autor: Seducţii literare (2005), Lec-turi la fileu (2007) şi, relativ recent, Sesiune de auto-grafe (2010).

Conştientă de riscul de a fi receptată ca un critic deimportanţă zonală, aşa cum se prezenta în cea de-adoua sa carte, oricât de merituoasă, ea se deschidespre marea cultură română, dincolo de vârste literaresau zone geografice. Astfel, în volumul de debut co-mentează inspirat corespondenţa inedită dintre LucianBlaga şi Andreas Lilin, mai apoi se orientează spre Mir-cea Horia Simionescu, Matei Călinescu, Theodor Da-mian, alături de scriitori bănăţeni trataţi cu toatădeferenţa, pentru ca, în Sesiune de autografe, situaţiasă se echilibreze: Bujor Nedelcovici e născut la Bârladşi trăieşte acum la Paris, Mircea Cărtărescu şi MarianaMarin s-au născut la Bucureşti, Irina Mavrodin la Ora-dea, a copilărit pe meleaguri vrâncene şi a făcut o ca-rieră strălucită pe axa Bucureşti-Paris, Vasile Dan s-anăscut în judeţul Mureş şi s-a împlinit spiritual în Arad,Al. Deşliu în Vrancea ş.a.m.d.

Consistentă şi variată este secţiunea întâi, intitulatăLinii de dialog, ce anunţă, încă din titlu, preferinţa pentrustarea colocvială, concretizată – la propriu – în dialogurivii, incitante ori încărcate de nostalgie şi regrete atuncicând ele se desfăşoară sub semnul imaginarului, cuşapte poeţi, prozatori, dramaturgi ori distinse cadre di-dactice (Maria Novac), cu precizarea că patru dintreaceştia ne-au părăsit între timp, ceea ce creşte sensibilvaloarea interviurilor. Anavi Adam (1909-2009) este unadevărat simbol cultural al Banatului, în sensul comu-niunii creatoare interetnice, după cum s-a dovedit şi prinexcelenta colaborare cu Şerban Foarţă. A iubit copiii,simplitatea, arta în toate formele ei de manifestare şi aavut/dobândit capacitatea de a ajunge mereu la esenţă

info-cultural


în cât mai puţine cuvinte. La sfârşitul unei cariere scrii-toriceşti pe cât de îndelungate, pe atât de fructuoase,avea convingerea că nimeni nu te poate învăţa să scrii(literatură, fireşte) şi că doar prin confruntare cu tine în-suţi devii puternic şi stăpân pe tine.

Ca întotdeauna, Maria Niţu se dovedeşte a fi foartebine informată, chiar atunci când întrebările scânteie-toare dau impresia de spontaneitate. Pentru Bujor Ne-delcovici, prozator de elită al diasporei româneşti laParis, exilul este o probă iniţiatică de rezistenţă sufle-tească, găsindu-şi prietenii devotaţi, în urma lecturii Do-sarului de la Securitate, doar în biblioteca personală.Am tresărit, plăcut impresionat, când am aflat că N. Ma-nolescu l-a întâmpinat la aeroport, la întoarcerea saacasă, dar n-am reuşit să nu mă întreb de ce nu s-a în-tâmplat acelaşi lucru şi în cazul lui Paul Goma. Cu ad-miraţie şi nedisimulată căldură sufletească se apropieautoarea acestei cărţi de Ion Cocora, poet, critic drama-tic, editor, manager cultural, unul dintre marii animatoriai vieţii culturale bănăţene, sensibil la tot ce e valoare.Eminescian (în spirit) se dovedeşte a fi Vasile Dan, res-pectat poet şi conducător de revistă („Arca”), atuncicând declară că: Adevărata identitate nu o avem decâtprin limbă şi dacă o pierdem, ne-am pierdut pe noi în-şine.

În cărţile de interviuri ale lui Alexandru Deşliu, ctitorulrevistei focşănene „Pro Saeculum”, cu deosebire în ul-tima apărută, Convorbiri în cumpănă, (2006), Maria Niţuvede un roman-documentar polifonic, în care autorul aadunat 14 personalităţi ce se mărturisesc, pe voci dife-rite şi din varii perspective. Întrebările, alese după un

scenariu bine gândit, declanşează povestea unei vieţi,iar prin actul povestirii, se împlineşte viaţa, capătă sem-nificaţie. Impresionant mi s-a părut dialogul imaginardintre Maria Niţu şi regretatul Al. Deşliu, răpus, în varaanului 2007, de o boală necruţătoare, tot aşa cum tul-burător, imaginativ şi sensibil apare dialogul cu Ioan Ar-deleanu, lider de opinie, competent conducător derevistă, poet onorant şi un om de o remarcabilă distinc-ţie sufletească: învrăjitor de suflete, spune criticul timi-şorean aflat în stare de graţie.

Secţiunea a doua a cărţii, Vitralii, se compune dindouă substanţiale eseuri: M. Blecher şi marea flecă-reală, un adevărat aisberg într-un deşert, referindu-sela tentativa TVR1 de a imita BBC cu acel controversatconcurs „100 de mari români”, şi Brâncuşi omagiat deM. Eliade, prilejuit de împlinirea a 130 de ani de la naş-terea marelui sculptor român, având ca suport piesa deteatru a lui M. Eliade, Coloana nesfârşită. Revenind laprimul eseu, nominalizarea autorului Inimilor cicatrizatei se pare a fi un gest de frondă şi afirmare a necesităţiila canoane şi nu văd de ce nu ar fi aşa. Interesante mise par observaţiile tăioase, caustice ale moralistuluideloc îngăduitor cu irealitatea contemporană: Mi se în-tâmplă – spune Maria Niţu – să redescopăr (plecând dela operă, se subînţelege) – trăsăturile degradării reali-tăţii, căreia îi aparţine. Iar, glosând asupra fericitei întâl-niri dintre două genii preocupate de a ajunge la esenţă,se întreabă într-o retorică amară: „Pe cine mai intere-sează azi cerul ?”

Sincer, m-a deconcertat secţiunea a treia, Geometriiîn timp şi spaţiu, care adună trei texte admirabile despreIrina Mavrodin, autoarea unei poezii senzoriale, rafi-nate, puse în valoare printr-o expresie concentrată, peteme existenţiale (Uimire, ediţie bilingvă, 2007), despreŞerban Foarţă, o adevărată uzină de formule şi experi-mente formale ce reuşesc, totuşi, să conserve poeziaadevărată prin limbaj ezoteric, efecte grafice, ambigui-tăţi şi sugestii poetice, mai ales, despre Mariana Marin,zisă Madi, dispărută prematur, căreia îi închină un textpoematic, vibrând de afecţiune şi regrete, nostalgii şirememorări, mustind de o adâncă preţuire pentru au-toarea celei care a debutat cu Războiul de o sută de ani(1981) şi a încheiat cariera scriitoricească, la doar treiani înaintea sfârşitului pământesc, cu Mutilarea artistuluila tinereţe (2000). Tot aici se discută, nemeritat, în opi-nia mea, o carte de vacanţă a lui Mircea Cărtărescu şi,mult mai greu de înţeles pentru mine, proza fracturistu-lui Ionuţ Chiva, pe care nici măcar argumentul mult cla-matei autenticităţi şi cel al luptei împotriva fariseismuluinu-i pot scuza vulgaritatea abundentă, chiar dacăacesta se vrea vârful de lance al generaţiei-prezerva-tiv!!! Mă rog, aşa o fi !!

În ultima secţiune, revine cu eleganţă la AnghelDumbrăveanu, autorul unei poezii elegiac-reflexive,preocupat de marile teme dintotdeauna (iubirea ideală,nemurirea, marea şi cerul ca simboluri ale plecării în ili-mitat!). Chiar antologia publicată în 2003, Ceva pentrucare merită să pierzi o corabie, demonstrează existenţaunei opere polifonice, interpretate pe toate corzile sen-sibilităţii sale poetice, ignorate, însă, cu superbie de

info-cultural


Alex Ştefănescu şi N. Manolescu (mă întreb: cu câtădreptate?!).Violeta Dumbrăveanu, fiica poetului, a al-cătuit încă din 2001 o sinteză de comentarii critice şieseistice pe marginea operei tatălui (mai mult de 90 deliteraţi care s-au exprimat de-a lungul a patru decenii),organizate tematic şi ilustrate cu texte poetice. Volumul,Tratat de melancolie, înregistrează şi traduceri în 19limbi străine, semn al unei circulaţii de invidiat pentrumulţi confraţi: Delicat şi tandru, consistent şi omogen,în ansamblul său, volumul se rosteşte pe sine ca muzi-calitate poetică şi rafinament intelectual.

Cartea Mariei Niţu mă convinge de vocaţia acesteiapentru actul critic: sagacitate, profunzime, exprimarelimpede, nostalgic-reflexivă, bonom-comprehensivă oripigmentată cu umor şi tăişuri satirice, după cum i-o cermaterialul poetic parcurs şi profilul scriitoricesc aflat înatenţia ei, dar marea mea uimire rămâne de ce un criticonest, probând asemenea calităţi, nu este, nici laaceastă oră, membru al Uniunii Scriitorilor din Româ-nia.

Emil Ariton – Răstălmăciri, fantezii, retros-tihuri, Iaşi, Editura Timpul, 2009, 104 pag.

Nu mai ştiam nimic despre fostul meu coleg (de con-dei, de redacţie) de la Institutul Pedagogic de 3 ani dinBacău (1967-1970), până acum câteva luni, când mi-auparvenit, printr-o întâmplare fericită, cele două volumeale profesorului de matematică Emil Ariton, revenit laiubirea sa dintâi – poezia. Răstălmăcirile şi fanteziilesale de acum sunt rodul unei sensibilităţi filtrate de ogândire poetică ferm articulată, sub semnul jocului se-cund barbian. E vorba de o aderenţă spirituală firească,explicabilă prin formaţie, prin alcătuirea sa psiho-inte-lectuală şi prin voinţa de a realiza un limbaj capabil săexprime, în egală măsură, zbuciumul impur al iraţiona-lului, dar şi aspiraţia sa neostoită spre contemplaţia es-tetică. Sub aparenţa unei limpezimi apolinice, seascunde, cu destulă discreţie, misterul, fervoarea exis-tenţială; cu alte cuvinte, vitalitatea şi contemplaţia se în-tâlnesc într-un fast spaţiu al poeziei, fără să ignorămtăietura parnasiană a celor mai multe versuri: ochi ceintimidează schiţând / şi surâs enigmatic.

Primul ciclu poematic cuprinde 21 de texte – 21 detrepte întru descoperirea fiinţei în multiplele sale formede manifestare: poezie şi trăire, peregrinare şi meta-morfoză, contemplaţie şi hipnoză, dezmierdare şi tămă-duire, toate supuse reflecţiei creatoare, ceea ce arjustifica şi lunga serie de răstălmăciri. Teama de o re-ceptare negativă se manifestă în Răstălmăcirea arteipoetice, unde poetul vine, cu onestitate şi demnitate, înfaţa cititorilor săi, cu acest complex al debutantului în-târziat, acum rătăcit printre maeştrii ce se căznesc săatingă / culmile, serpentinele artei. În altă parte, aseme-nea aedului din vremuri mitice, se adresează inspira-ţiei/muzei: îndeamnă-mă / să transcriu / pretextul,investigaţia, zvonul, / înlocuind o negaţie a abnegaţiei /cu reversul aprofundării… Privind spre începuturile salepoetice, notează nostalgic: am scris despre haos şi des-pre trecutul / unei iubiri ce s-a desprimăvărat alergând,/ strămutată în amintire. Mai spune acesta că viaţa în-

săşi este un haos de răspântii înşelătoare, din care nemai poate salva doar imaginaţia născătoare de elegii.Într-o lume secătuită de vlagă şi turmentare, putem în-drăzni re-inventarea noastră, sub semnul christic alCelui care ne va călăuzi aventura pe cărărui. Observămcu uşurinţă mulţimea verbelor, ce dinamizează textul,în majoritatea lor la gerunziu (cu sens durativ), la pre-zent (cu sens constatativ şi contemplativ), la viitor (cuproiecţie într-un viitor incert). Nu ne poate scăpa triste-ţea încărcată de amărăciune a celui obligat săasiste/participe la frivolitatea spectacolului oferit de olume tarată, mult prea îngăduitoare cu impostura, farsa,travestiul, artificiul nociv, neîndurarea manifestată faţăde cei apăsaţi de himere. Eul poetic glisează necontenitîntre planul cosmic şi cel terestru, conservându-şi in-tacte sufletul de acvilă şi nădejdea tămăduirii.

Între real şi fantastic (30 de poeme) se caracteri-zează prin aceeaşi lejeră folosire a simbolurilor, formu-lărilor alegorice, ce susţin o arhitectură aparenttradiţională (nu numai la nivelul unui text sau altul), osintaxă poetică personală, de această dată dominatăde structuri nominale, o fabulă fragmentată, atomizată,absorbită în textura poemului, străbătut – la rându-i –de nostalgii adolescentine şi căutări obstinate în orizon-tul de cunoaştere uman! Dar, mai mult ca în ciclul ante-rior, ochiul poetului-spion înregistrează lacom şineliniştit anomaliile realităţii în care vieţuim cu toţii: în-căierări, fluctuaţii, teribilismul zgomotos, agitaţia uneiumanităţi atinse de morbul disoluţiei morale: scenedintr-o fantasmagorică hârjoană, pe când schimonositevedenii discreditează / decadenţa iluziei, afişele electo-rale / şi câinii vagabonzi care latră portretele. O lume, acărei tablă de valori a fost iremediabil atinsă de frivoli-tate, îşi anunţă trufaş dreptul de a dispărea în tumultulistoriei. Departe, cât mai departe de Eldorado, trăind dinplin amărăciunea eşecului, pe de o parte , cititor împă-timit, nu mă îndoiesc, Emil Ariton, în ipostaza de poet,absoarbe influenţele, pe care le topeşte într-o scriiturăfermă, dar nu se fereşte – fără a avea ceva comun cupostmodernismul – să se sprijine pe unele referinţe li-vreşti, ca atunci când pomeneşte de prezicătorul Mel-chiade, cel care a întrezărit bulversările şi sfârşitul / unuiveac de singurătate (G.G. Márquez). Tematica, mult maidiversă decât lasă a se întrevede aceste rânduri, im-pune profilul unui creator sincer îngrijorat că, în veaculsău de singurătate, sentimentele mor în faţa dezlănţuiriistihiale a simţurilor, dar întărit în credinţa că se va rea-liza, în cele din urmă, o coeziune armonioasă / a celorîmpătimiţi în evlavie.

Ultimul ciclu (17 texte), Retrostihuiri într-o interpre-tare nostalgică, ne îndreptăţeşte să vedem volumul, înintegralitatea sa, ca o magna ars poetica, o tentativădeloc singulară de recuperare a rosturilor fireşti ale poe-ziei, fie şi prin răstălmăcire, printr-un joc inteligent alnuanţelor, sub semnul odihnitor şi întemeietor al melan-coliei, fără a pierde din vedere răsturnarea nefericită araporturilor dintre eul poetic şi realitatea socială din ceîn ce mai ostilă/vitregă. Motivul labirintului apare (aici)ca o alegorie consistentă a căutării şi revelării misteru-lui, iar poeţii sunt – în cazul de faţă – magii, prorocii tai-

info-cultural


nelor eterne. Drumul spre revelaţii e plin de primejdii,dar autorul se simte în plinătatea forţelor sale creatoare,întrucât în spirit evlavios, influent, / creşte un suflu mân-gâietor, / orfic, eolian, transcendent. Poate singurele lu-cruri de regretat la acest volum, admirabil prin coerenţatematică şi prin cel puţin 20 de texte onorante, sunt de-nivelările valorice, abundenţa verbală şi gestuală, ca oabatere de la modelele recunoscute. În rest, aşteptămcu interes volumele următoare, unde – sperăm – auto-cenzura estetică va fi mai eficientă.

Niculae Gheran – Arta de a fi păgubaş, vol.II, Oameni şi javre, Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor,2010, 560 pag.

De data aceasta, prin apariţia celui de-al doileavolum al romanului memorialistic Arta de a fi păgubaş,ce poartă un titlu eticist, Oameni şi javre, Niculae Ghe-ran nu mai oferă o surpriză, ci o aşteptată confirmare avocaţiei de prozator, pusă între paranteze, din proprievoinţă, până în anul 2008, de strălucita sa activitate deeditor al operei rebreniene. În Cuvânt înainte, expli-cându-şi titlul ales, autorul ne atrage atenţia asupra fap-tului că suntem tentaţi să confundăm – în viaţa de zi cuzi – aparenţa cu esenţa, deşi, în mod evident, existăspecimene a căror putreziciune interioară este nedepis-tabilă la suprafaţa raporturilor obişnuite. Cele douăexemple (insul plăcut la înfăţişare, cultivat şi politicos,care nu ezită să-şi recupereze banii împrumutaţi prie-tenului său, de curând decedat, de la cei veniţi să-şi iarămas-bun, ba chiar cu dobândă, şi Valentin, personajulstigmatizat, hoţ şi nelegiuit, sensibil şi săritor când în-tâlneşte suferinţa semenilor, atitudine concretizată înajutorul material şi sufletesc necondiţionat) nu suntdecât un preambul al unei lungi serii de specimene şicaractere chemate la o nouă viaţă de memoria prodi-gioasă şi talentul narativ/evocator al personajului-nara-tor, obligat să supravieţuiască într-o lume cu valoriletradiţionale prăbuşite, lăsând locul unui melanj amoralşi incompetent, de departe urât mirositor şi toxic.

Mahalaua care-i învăţase lecţia solidarităţii nu semai află în prim-plan în cele 12 capitole ale volumului,pentru că – notează sarcastic autorul – pe nesimţite,mahalaua se mutase în centru, mai ales în privinţa vo-cabularului. Doar vocea tatălui (Timpurile sunt aceleaşide când lumea: te naşti plângând, trăieşti condamnat lamoarte, fără să ştii ziua execuţiei. E singura legedreaptă de care nu scapă nimeni) şi, la fel de preg-

nantă, vocea lui Herşcu Rudel, personaj pitoresc, unadevărat tezaur de vorbe înţelepte, savuros în expresie,chiar atunci când vorbeşte de lucruri grave (Importantîi să ni ferească Dumnezeu di mizerie, singura care ri-dică rahatu’ la suprafaţă) se mai fac auzite, înregistratecu fidelitate afectivă de băiatul lui Gheorghe Ionescu,comersant onest din normalitatea interbelică.

Revenind la perioada evocată, ochiul naratorului în-registrează o umanitate amalgamată, nerostuită sub fal-durile adevărului, omeniei şi dreptăţii sociale, darbântuită de spectrele originii sociale, turnătoriilor califi-cate şi terorii dezlănţuite. Într-o asemenea realitate bul-versată, farsa, hoţia, escrocheria se justifică prin legeacompensaţiei: mai hoţie decât s-a făcut la stabilizare şinaţionalizare nu ştiu să fi fost undeva. În marele spec-tacol al vieţii, pe o scenă mai restrânsă, Leonid practicăfarsa şi înşelătoria, pe când scena cea mare este ocu-pată autoritar de Josefini iluzionistul, a cărui inventivi-tate şi capacitate organizatorică îl face capabil sărentabilizeze Circul de Stat, aducând venituri la bugetulţării, dar având grijă şi de colaboratorii săi pentru a leasigura o existenţă decentă. Nerenunţând o clipă la oconfruntare mentală trecut-prezent, naratorul îşi desfatăimaginaţia astfel: mi-l închipui printre marii circari ai vieţiinoastre politice!! Uimit de performanţele sale, de îndă-rătnicia cu care îşi apăra breasla, de spiritul său practicşi omenia structurală, vocea i se încarcă de amărăciuneşi o ironie nedisimulată: niciun răzvan, nicio vidră, ca-ramitră ori muscă, n-ar fi putut obţine mai mulţi banipentru cultură ca el.

Tot în această idee a solidarităţii pierdute, se justificăportretul nuanţat al lui Ion Bănuţă, fost director generalal editurilor între 1957-1969, fost lăcătuş, fost ilegalist,fost deţinut politic, cu firave studii liceale şi de ziaristică,poet din stirpea lui Th. Neculuţă, în fond, ne asigură na-ratorul, un om paşnic, binevoitor prin excelenţă, dornicsă fie util, înconjurat de intelectuali autentici (Al. Balaci,Mihai Şora, Elis Buşneag, Dan Grigorescu, Geta Dimi-sianu), de care se lasă povăţuit, aceasta fiind, probabil,cea mai mare calitate a lui. Situaţiile ridicole în care seaflă de multe ori, graţie subţirimii sale intelectuale şipoeticeşti, sunt compensate de hotărârea cu care sebate pentru fiecare carte, ceea ce nu făcuse vreodatăpredecesorul său, Petru Dumitriu. Pe de o parte, obe-dienţa unor scriitori importanţi faţă de funcţia deţinutăvremelnic de Ion Bănuţă, pe de altă parte, rezultateleincontestabile (în aceşti 12 ani s-au format aici unii din-tre cei mai buni redactori de carte, editurile au lansat şisprijinit o promoţie literară care va face istorie, au apărutcărţi substanţiale în toate genurile şi speciile literare) neobligă la o reevaluare nu a poetului şi intelectualului, cia managerului cultural în vremuri atât de tulburi: Greude crezut, dar fără îndrăzneala acestui modest confrate,zborul multor şoimi ar fi fost întârziat sau imposibil.

Arta de a fi păgubaş, prin cele două volume apărutepână în prezent, reprezintă o radiografie a societăţii ro-mâneşti, la toate nivelurile, din epoca stalinistă şi post -stalinistă (1947-1964), cu intenţia declarată de asurprinde tipologii cât mai variate, unele memorabile,dar şi de a insista scrupulos-documentaristic asupra

info-cultural


contextului social-istoric, cunoscut pe cale livrescă. Tex-tul poate fi considerat – păstrând anume distanţe – unDecameron autohton, odată ce multe personaje intră înscenă, fiecare cu povestea lui, spusă pe un ton ironic-zeflemitor ori, dimpotrivă, amar-nostalgic, în margineamelodramei, găsindu-şi şi justificându-şi locul în poves-tea cea mare, pe principiul încastrării. La aceasta săadăugăm abundenţa scenelor erotice, în cheie umoris-tică, cele mai multe, ce îndreptăţesc afirmaţia de maisus, fără a ajunge vreodată în zona vulgarităţii, prinverva lexicală, exprimarea eufemistică, dozarea atentăa efectelor comice sau dramatice, caricaturale uneori,în tăietură gravă, cu alunecări spre tragic, alteori.

Cititorul se poate amuza copios, când află, spreexemplu, cum au devenit ilegalişti Nicu Stancu, panto-farul, şi concubina sa, Maghiar Paraschiva, graţie efor-turilor Bertei în nopţile epuizante cu tipograful TeohariGeorgescu (Nu ne-a fost uşor, tovarăşi!), ajuns ministrude finanţe. Sau, nu mai puţin amuzant, cazul lui nea Vis-can, care, beat pulbere, a tras un tren german cu muniţiipe linie moartă, după care a ajuns, în închisoare, co-munist şi, mai apoi,… colonel!

Leia Idelsohn părea, în mintea personajului-narator,întruchiparea ideii de revoluţie, până în ziua în care, stu-diind amândoi cu abnegaţie materialismul dialectic şi is-toric, tovarăşa Leia l-a agresat cu sălbăticie, ceea ce adus la încălcarea gravă a relaţiilor principiale, tovără-şeşti. Din categoria iubirilor nefericite face parte poves-tea Mihaelei, alungată şi înşelată de doi bărbaţi, salvată,în cele din urmă, prin eforturile comune ale lui Nae Bu-joreanu şi Herşcu Rudel. O prezenţă feminină remarca-bilă este cea a Marianei Rioşanu, victimă a regimuluicomunist prin calitatea de nepoată a lui Alexandru Rio-şanu, secretar de stat în guvernul Antonescu: inteli-genţă rafinată, luciditate, uimitoare resurse sufleteşti şierotice: a ras tot în jur, impunând un alt sistem de relaţii,de dăruire totală. Dar şi nimicitor ca uzură fizică. Ca oumbră tragică trece prin paginile cărţii Heinke, o să-soaică de 18-19 ani, de care Niculae se leagă sufle-teşte, dar ftizia şi dorul de casă o obligă să dispară dinviaţa acestuia.

Fireşte, nu lipseşte dimensiunea politică, zonă undeîşi găsesc locul judecăţile aspre, caustice, venite dinvarii perspective narative, ceea ce o îndepărtează ca-tegoric de substanţa Decameronului. Într-o foarte mare

măsură, autorul se arată preocupat de lumea scriitorilorşi activiştilor, destine deturnate de o istorie aberantă,adevărată piatră de testare a omenescului! Scriitoriisunt urmăriţi şi arătaţi aşa cum au fost, cu luminile şiumbrele lor, cu marile cedări, dar şi cu unele rezistenţemeritorii, în faţa politicului devorator şi macerator deexistenţe. Iată-i, faţă în faţă, pe Miron Constantinescu,şarpele cu ochelari, egoist, oportunist, obtuz, de cea-laltă parte, Barbu Theodorescu, fostul secretar al luiN. Iorga, unul dintre puţinii intelectuali autentici care areuşit să-şi ţină dreaptă coloana vertebrală până la rea-bilitarea sa din 1964. Constantin Prisnea, ni se spune,era om de treabă şi cu deschidere intelectuală, personajsolar, ironic-detaşat faţă de realitatea truculentă (...) caatunci când îl îndeamnă pe tânărul redactor, NiculaeGheran, să editeze capodopera lui Mateiu Caragiale,pentru ca, după aceea, să strige ironic, pentru urechilealtora: – Neculai băiatule, mai băgaţi-vă minţile în cap:nu cu Pirgu şi cu Paşadia construim socialismul cu unceas mai devreme… Un caz special îl reprezintă PetruDumitriu, a cărui biografie o urmăreşte din momentulafirmării sale ca prozator până la plecarea sa în Ger-mania (1959) şi chiar după aceea. Omul care a scrisCronică de familie joacă tenis cu Ion Gheorghe Maurer,poartă un război interminabil cu piticul Mihai Beniuc, cese termină prin descăunarea lui Petru Dumitriu, trecutprin tăvălugul compromisurilor conjuncturale şi benefi-ciază, din plin, de favoruri materiale consistente.

Romanul devenirii de sine, romanul destinelor detur-nate/răvăşite, roman social-politic, roman erotic, toatesub semnul discret al unui eticism implicit şi al voluptăţiirostirii şi rostuirii cuvintelor într-o construcţie atent gân-dită şi echilibrată. O naraţiune ce rămâne interesantăde la prima până la ultima pagină nu numai prin cespune, ci şi prin ceea ce sugerează: armata, sanatoriul,Calea Moşilor, scriitorii şi activiştii, ce-şi consumau re-zervele de energie în confruntări meschine pentru sferede influenţă, putere şi recompense materiale. Fără a semai afla în centrul atenţiei, mahalaua rămâne aceeaşirealitate de neocolit prin cei adunaţi în cârciuma lui GicăGrăbitu, în primele pagini, dar într-o ipostază degradată,odată ce javrele se înmulţesc peste măsură, dacă întâl-nesc condiţii favorabile: Ştrulică Segal se căsătoreştecu o nepoată, Rebeca, fericită că are existenţa asigu-rată, iar Bucur Popa (ambii sexagenari) se căsătoreştecu Victoria Moga, măcinată de ftizie şi sărăcie. Stupe-fiantă este argumentaţia celui de-al doilea: Ce-ţi propuneu e negustorie curată: fiecare dă ce poate, spre mul-ţumirea amândurora. Moartea Victoriei nu i-a adus şi li-niştea la care avea tot dreptul, întrucât proprietarulcavoului, strâmtorat la rândul său, vinde locul de veci şiîi mută scheletul în propria ogradă, fără nicio remuş-care, spre adânca durere a lui Herşcu Rudel, personajemblematic al unei lumi aflate acum în disoluţie morală.Evocator şi portretist talentat, performerul unei limbi ex-presive şi flexibile, Niculae Gheran are datoria – faţă decititori şi faţă de sine însuşi – să-şi finalizeze tetralogia,susţinută, prin cei doi piloni înălţaţi deja, la un nivel ar-tistic remarcabil.

posteritatea lui adrian pĂunescu - pro …oedip! cu ziua când el nu fusese ucis! această...

Documents