Povestea celor doi frati saraci

Au fost o data ca nicicand si ca nicaieri, doi frati. Amandoi erau insurati si aveau copii. Fiecare avea casa lui, ograda lui, slujba lui si grijile si nevoile alor toti. Ceva ii deosebea totusi. Primul dintre ei, cel mai mare avea o nevasta urata si fudula, rea, lenesa si nepriceputa, rea de gura si ca sa puna capac lucrurilor mai era si betivana. Despre copii ce sa va mai spun, obraznici, plini de sine, mandri ca alfel nu ar fi fost prosti destul, dar, in schimb,cu gura mare si pacatoasa. Cel de a al doilea, fratele mai mic, avusese mai mult noroc la insuratoare, acestuia, Dumnezeu ii daduse o femeie buna si frumoasa, harnica si intelegatoare, plina de dragoste pentru el si pentru copii. Copiii stiuse sa-i creasca, erau cuminti, asculatori si silitori la scoala.Povestea noastra incepe intr-o iarna grea, geroasa si friguroasa ca niciodata din lipsa lemnelor pentru foc, din lipsa slaninii si fainii din pod. Cei doi frati lucrau din greu sa iasa cu bine in primavara, erau plecati de dimineata pana seara si trudeau fara de mila pentru a castiga cate un ban cinstit.Dar cum se apropia vremea Craciunului, cei doi frati se gandira ca ar fi vremea sa mearga la targ sa cumpere familiilor lor cate un brad. Oricat de saraci ar fi fost, bradul din casa nu se cade sa lipseasca in noaptea de Craciun. Nimeni nu poate intampina Craciunul fara un brad impodobit si fara cate un cadou cat de mic pentru cei dragi.Terminara lucrul seara tarziu si se pornira spre targ cu pasii aproape alergand si de frig dar mai ales sa mai poata prinde ceva negustori in piata. Fiecare isi facuse socoteala si reusira sa adune in sfarsit, cate sase leuti, desprinsi cu greu de la alte trebuinte iar acum sperau sa-si poata cumpara fiecare cate un brad. Nu era departe targul, asa se face ca din vorba in vorba ajunsera in piata. Inca lume multa, brazi frumosi si multi, forfota, palavrageala, fum de mici si miros de vin si tuica fiarta, atmosfera de ajun in toata puterea cuvantului.Pe masura ce se invarteau printre mormanele de brazi. Fratii nostri se intristau din ce in ce mai tare, brazii frumosi, nimic de zis, inalti, desi, si imbietori cu milrosul lor de cetina, dar foarte foarte scumpi cand se gadeau la banii din buzunarele lor. Ce ar fi fost de facut? Erau din ce in ce mai necajiti si fara speranta. Tot alergand si cautand, incet, incet vedeau cum oamenii se raresc in jurul lor, iar frigul devenea din ce in ce mai greu de indurat. Spre marginea pietei, catre o iesire, fratele cel mic, zari o batranica ce statea langa doi brazi, aplecata de ani si zgribulita de frig. Seara buna ,matusica. De vanzare iti sunt bradutii? De vazare maica, de vanzare! le raspuse batranica, ce parea ca se mai luminase la fata, de bucurie ca cineva o intrebase de vorba.Fratele cel mare lua un brad in mana si-l ridica de la pamant, sa-l priveasca mai bine. Era cam stramb si cu ramuri cam putine, varful parea ciuntit, fara mot, iar acele pareau ca se cam scutura. Mmmmmm..., mormai fratele cel mare si puse bradul deoparte. Ridica apoi pe cel de al doilea. Acesta parea mai rasarit, parea ca ar avea mai multe ramuri, iar varful era intreg si parea ca e chiar drept. Cat vrei pe asta matusa? intreba omul nostru . Sase lei maica,sa plec si eu acasa, rosti batrana cu mare speranta pe chipul ei.Ce doi frati se privira ochi in ochi si se gandira ca in sfarsit se indurase si de ei Dumnezeu si ca iata, le scose in cale brazii potriviti pentru punga lor. Matusa, iti dam zece lei pe amandoi, zise fratele cel mare. Ca unul e cam stramb si nici asta nu-i prea grozav.Batranica parca asta astepta, isi dadu acordul imediat, cei doi intisera banii si deja se bucurau cu totii ca Dumnezeu se grijise si de soarta lor.Cei doi frati plecara catre case, fiecare cu bradul sau in mana. Cel mic observase ca de voie de nevoie, lui ii revenise bradul cel mai pricajit, dar stia ca atunci cand va ajunge acasa il vor impodobi cu totii, ca va deveni cel mai frumos brad din lume. Tot asa gandea si fratele mai mare, doar ca era parca mai vesel ca se descurcase de-l lua pe al mai grozav.Fiecare mai avea in buzunar cate un leu, nu mai ajungea pentru nimic. Mergand pe drum fratele cel mic zice : Mai, frate-meu, ia, mai, tu si leul meu si cumpara tu ceva la copiii tai, ca parca voi sunteti mai multi, noi ne descurcam mai usor si parca mai avem niste dulciuri prin camara facute de nevasta-mea.Fratelui cel mare ii tresari inima de bucurie ca are un frate asa de bun, dar si la gadul ca va putea cumpara un pumn de bomboane petru nevasta si copii.Primi banii, se imbratisara si se despartira plecand fiecare catre casa lui. Mare bucurie si fericire cuprise casele celor doi cand acestia intara pe usa cu bradul in brate. Mama,mama,a venit tata cu bradul, se auzeau glasurile copiilor din cele doua case.Casa fratelui cel mic era cuprinsa de bucurie, intr-un minut toti erau adunati in jurul omului topaind de fericire. Nici nu apucase tatal lor sa se dezmeticiasca, ca cei mici luara bradul in brate si deja ii cautau locul unde sa-l impodobeasca. Ce mare si frumos, se minuna cel mic. Ce bogat si ce de ramuri verzi si frumoase are, zise si cel mare.Nimeni nu mai avea rabdare , nevasta-sa il lua in brate si-l saruta cu drag, fericita ca barbatul ei reusise din toata saracia sa le faca asa o mare bucurie. Impreuna se asezara bucurosi sa impodobeasca bradul.In casa fratelui cel mare, in schimb, bucuria a fost de scurta durata. Mama, nu crezi ca bradul asta e cam scurt? intreba fiul cel mare. Si cam stramb, zise fiul mijlociu. Dar are cam putine ramuri , se auzi si fiica.Iata ca apare si nevasta omului, un pic cam deranjata ca se facuse cam tarziu si barbatul ei de-abia venise acasa. Ea is zicea in sine ei Ia uite, a venit cu bradul ca sa scape de scandal. Ce- i asta, mai omule,? Asta-i brad? Te pomenesti ca ai dat si o groaza de bani pe el. La ora asta se vine acasa? Bine ca luasi inima targului. M-as fi mirat sa fi in stare de mai mult.Almic se si puse pe plans, speriat de scandalul ce parea sa inceapa.Omul nostru statea naucit cu bradul in usa, privea in jurul sau si nu intelegea ce i se intampla. Din mana inca inghetata ii aluneca pe covor punguta cu bomboane, dar nimeni nu o lua in seama, toti erau suparati si bosumflati ca nu vor avea un brad frumos de Craciun .Asa e soarta uneori, nedreapta.Craciun Fericit!Decembrie 2013Povestita de Daniel Divrician