Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale aRomdnieiDurant, Will Povestea filosofiei / Will Durant;trad. din lb. englezi de Doru Clst6ian. Bucuregti: Herald, 2019

ISBN 978-973-Lrr-7 49-2

I. CIstiian, Doru (trad.)1

Pentru nouti{i gi comenzi:www. edituraherald. rooffice@edituraherald.ro

Tel 021.319.40.60, 021.319.40.61Fax: 021.319.40.59, 021.319.40 -60Mob: 0744.888.388, 077 1.664.320

The Story of PHILOSOPHY - The Liues and Opinionsof the Great Philosophers of the Western WorldbyWill DurantCopyright @ 1926, 1927, 1933 by Will DurantCopyright renewed @ 1954,1955, 1961 by Will Durant

WILL DURANT

POVESTEA FILOSOFIEIMeqile gi ideile celor mai importan{i

filosofi occidentali

Traducere din limba englezi de

DORU CASTANN

EDITURAdb""*"oBucureqti

PovBsrne FILoSoFIET

Panteism: Doctrina conform cireia Dumnezeu e imanent lucrurilor'

Pluralisrn: Doctrina conform cireia lumea nu este unitari prin legile qi structuri-

le ei, ci este scena unor forfe si procese contrare'

Politeismz Adorarea mai multor zei.

pozitiuism: Restringerea cercetirii filosofice la probleme care pot fi abordate

doar cu miiloace stiinlifice.

pragmatism: Doctrina conform cireia adevirul poate fi redus la semnificatia

practici a unei idei.

prirna cauzd.: inceputul primei serii de cauze; asociatl de obicei cu Dumnezeu'

Prolegomene : Studii introductive'

Realism: in epistemologie, doctrina conform cireia lumea externl existi inde-

pendent de percepgie, este substantiali qi poate fi perceputi de cdtre

noi;inlogici,doctrinaconformcireiaideiloruniversalelecorespundrealitigi obiective.

Scolasticd; Filosofia teologilor medievali; in general, semnifici divo4ul specula$-

ei de observalie qi Practici'

Sociologi.e: Studiul instituEiilor 9i proceselor sociale.

Subiectiu: Care existi numai in gindire; la Spinoza, obiectul gindirii'

substanld: La Spinoza, realitatea fundamentali gi eterni, structufa qi legea lumii.

Transcendental: Dincolo de tlrimul qi de capacitatea simprilor'

Teist: Celcare crede intr-un Dumnezeu personal.

Teleologie: Teoria sau studiul dezvotIrii lucrurilor prin raportare !a scopurile pe

care le servesc.

Tropism: Un rispuns invariabil.

Utilitarism: Doctrina conform cireia toate ac{iunile trebuie judecate in termeoii

utilirilii lor, in vederea promovirii celei mai mari fericiri pentru cel

mai mare numir de oameni'

Vitalism: Doctrina conform cdreia viala este realitatea fundamentald in raport cu

care orice altceva este o form[ de manifestare'

voinld liberd: Libertatea pa4iali a unui agent in cadrul unof acte de alegere con-

stient6,princaresesmulgenecesitigiifeprezentatedeereditate,me-

diu s,i circumstanle'

Voluntarism: Doctrina conform cireia vointa este factorul fundamental, atit in

univers, cit gi in comportamentul uman'

522

PREFATA LA EDITIA A DOUA - Apologia Pro Libro Suo

Notd citre cititor

INTRODUCERE - Despre utilizirile filosofiei

CAPITOLUL I - Platonr. Contextul lui Platon

II. Socrate

Irr. Pregltirea lui Platonrv. Problema eticdv. Problema politicl

vr. Problema psihologic[vrr. Solutia psihologici

vIrr. Solutia politiclrx. Solutia eticix. Critici

CAPITOLUL II - Aristotel gi gtiinla greceasci

I. Fundalul istoricrr. Opera lui Aristotel

rlr intemeierea logiciiry. Organizarea gtiinlei

1. $tiinga greacl inainte de Aristotel2. Aristotel ca naturalist3. intemeierea biologiei

v. Metafizica si natura divinitSgii

vl. Psihologia si natura arteivrr. Etica si natura fericirii

523

Cuprins

5

13

L4

19

t922

30

JJ

36

39

40

48

53

55

63

63

67

7T

75

75

77

78

8l84

86

PovpsrBe FILoSoFIEI

vrrr. Political. Comunism gi conservatorism

2. Cisnicia gi educagia

3. Democralie 9i aristocralie

rx. Criticix. Ultima parte a vielii $i moartea

CAPITOLUL III - Francis Bacon

r. De la Aristotel la Renaqtere

n. Cariera politici a lui Francis Bacon

rlr. Eseurile

Iv. Marea reconstruclie1. Progresul cunoagterii

2. Noul Organon

3. Utopia gtiingei

v. CriticivI. Epilog

CAPITOLUL IV - SPinoza

L Prezentare istoric[ 9i biografici1. Odiseea evreilor2. EducaEia lui SPinoza

3. Excomunicarea

4. Retragerea gi moartea

Ir. Tratatul teologico-PoliticIrr. indreptarea intelectuluirv. Iltlca

1. Natura gi Dumnezeu

2. Materie gi minte3. Inteligenga 9i morala

4. Religie gi nemurire

v. Tratatul politicvI. Influenla lui SPinoza

CAPITOLUL V - Voltaire si Iluminismul francez

I. Paris: Oedip

rr. Londra: Scrisori cdtre englezi

,Irr. Cirey: Povestirile

rv. Potsdam 9i Frederick

v. Les Ddlices: Eseurile despre morali

CupnrNs

91

91

94

98

101

1p4

r07

t07t16r20r29i30138

r44r+7

152

155

155

155

t57160

r62t69172

175

t77lu185

193

196

202

206

206

213

2t5221

225

vr. Ferney: Candidvu. Enciclopedia si Dicgionarul Filosofic

vttt. Ecrasez I'infamerx. Voltaire si Rousseau

x. D6nouement

CAPITOLUL VI - Immanuel Kant gi idealismul germant. Drumuri cltre Kant

l. de la Voltaire la Kant2. de la Locke la Kant3. de la Rousseau la Kant

rL Kant insusi

ru. Critica ratiunii pure

I. Estetica transcendentali2. Analitica transcendentali3. Dialectica transcendentall

rv. Critica raliunii practicev. Despre religie gi ratiune

vr. Despre politic[ si pacea eternivrr. Critici si aprecieri

vrrr. O notd despre Hegel

CAPITOLUL VII - Schopenhauerr. Epoca

lI. Omulut, Lumea ca reprezentarerv. Lumea ca vointi

1. Voinla de a trii2. Yoinga de reproducere

v. Lumea ca riuvr. intelepciunea vietii

1. Filosofia

2. Geniul

3. Arta4. Religia

vIl. inEelepciunea morgiivrrr. Critici

CAPITOLULVIII - Herbert Spencer

r. Comte gi Darwin

228

235

239

247

253

257

257

258

259

263

26s

268

270

273

274

278

281

284

287

293

300

300

302

307

311

311

317

322

329

329

333

33s

337

339

342

349

349

524 525

Povpsrge FILoSoFIEI

rr. Dezvoltarea lui SPencer

rrr. Primele princiPii1. Necunoscutul

2. Evolugia

rv. Biologia: evolugia viegii

v. Psihologia: evolugia spiritului

vI. Sociologia: evolugia societigii

vrr. Etica: evolugia moralei

vru. Critici1. Primele princiPii2. Biologia qi psihologia

3. Sociologia 9i etica

rx. Concluzie

CAPITOLUL IX - Friedrich Nietzsche

I. Mogtenirea lui Nietzsche

rr. Tineregea

rrr. Nietzsche gi Wagner

rv. Cintecul lui Zarathustra

v. Moralitatea eroului

vr. Supraomul

vII. Decadenla

vrrr. Aristocra;ia

lx. Criticix. Final

CAPITOLUL X - Filosofi contemporani europeni:

Bergson, Croce gi Bertrand Russell

r. Henri Bergson

1. Revolta impotriva materialismului

2. Minte qi materie

3. Evolugia creatoare

4. Criticirr. Benedetto Croce

l. Omul2. Filosofia sPiritului

3. Ce este frumusetea?

4. Critici

Cupnrws

353

36r361

363

367

370

372

380

387

388

390

39r393

396

396

397

401

407

4t2418

422

425

43r438

441

441

44L

443

450

455

459

459

46r464

466

rrr. Bertrand Russell

l. Logicianul2. Reformatorul3. Epilog

CAPITOLUL XI - Filosofi americani contemporani:Santayana, James qi Dewey

Introducerer. George Santayana

1. Biografia2. Scepticismul si credinga animali3. Ratiunea in qtiinl[4. RaEiunea in religie5. Ratiunea in societate6. Comentariu

n. WilliamJames1. Elemente personale2. Pragmatismul3. Pluralismul4. Comentariu

rrr.John DeweyI. Educatia2. Instrumentalismul3. $tiinga gi politica

CONCLUZIE

Glosar

467

467

472

475

478

478

480

480

481

483

487

490

495

498

498

500

502

507

509

s09

511

514

s18

520

526 <.,.1

Povpsree Frr,osoFrEr

tori si ni le dea. ,,Fii rezonabil", ii spune Socrate lui Criton, ,,gi nu tesupira dacl profesorii de filosofie sunt buni sau rii, gdndegte-te doarla filosofia insigi. incearci s-o examinezi pe indelete gi in adevir, iar,daci se va dovedi rea, indepirteazd-i pe toli de la ea, dar, daci e asa

cum cred eu, urmeaz-o si slujeste-o cu inima voioas5."

18 19

CAPITOLUL IPlaton

I. CoNTEXTUL LUr Pr.erox

DacI privim cu atenlie o harti a Europei, vom observa c[ Grecia

are profilul unui schelet care aratd cu degetele incovoiate citre Marea

Mediteran[. La sud de Grecia g5.sim marea insul[ a Cretei, de unde au

apdrut, in cel de-al doilea mileniu inainte de Hristos, zorii civilizagiei gi

culturii. La est, de cealalti parte a Mirii Egee, se afli Asia Mic5, apati-

ci gi insignifiantl acum, dar mustind de viaEi intelectuali, industrie qi

comerg in perioada preplatonic[. Spre vest, dincolo de provincia Ionia,se intinde Italia, ca un turn ce se apleaci spre mare, iar al[turi Sicilia qi

Spania, pline de colonii grece$ti infloritoare in acele zile.La final, ,,stdl-pii lui Hercule" (ceea ce numim azi Gibraltar), acea poartl sumbri princare nici cei mai curajoqi marinari nu indrdzneau sd treacl lar cltrenord, acele regiuni neimbldnzite si pe jumitate barbare, care atunci se

numeau Tesalia, Epir gi Macedonia, din care au venit acele bande vigu-roase care au zS.mislit geniile Greciei homerice sau pericleene.

PriviEi din nou harta gi veti vedea nenumiratele sinuozitigi ale

coastei, elevaEiile terenului; golfuri qi adincituri pretutindeni si ma-

rea care se strecoarl peste tot, pimdntul incregit gi strdns in lanturi demunli qi de dealuri.Din cauza barierelor naturale ale mirii qi pimin-tului, Grecia a fost rupti in fragmente izolate. Cil[toria gi comuni-carea erau mult mai periculoase gi mai dificile decit sunt acum. Prinurmare, fiecare vale gi-a dezvoltat propria economie, propriul guver-nlmdnt suveran cu propriile institugii, dialecte, religii qi forme de cul-tur6. in fiecare caz, vna sau doui cetlli, iar in jurul lor, intinzindu-sepe pante, terenuri agricole. Astfel erau cetelile-state: Eubeea, Locris,

PovpsrBe FILoSoFIEI

Aetolia, Phocis, Boethia, Achaea, Argolis, Elis, Arcadia, Messenia,Laconia - cu ale sale Sparta gi Attica - gi Atena.

Mai privigi harta o ultimi dati gi observaEi pozigiaAtenei: este cea

mai estici dintre marile cetigi ale Greciei. Era convenabil aqezati pen-

tru a deveni poarta prin care grecii se indreptau citre aglomeratele ce-

tigi ale Asiei Mici gi prin care aceste vechi cetigi isi trimiteau, la rindullor, produsele de lux si cultura citre aceastl Grecie adolescenti. Atenaavea gi un port admirabil, Pireul, in care vasele iqi puteau glsi adipostde vicisirudinile mirii. Avea, de asemenea, gi o mireagd floti.

in 490-470 i.Hr., Sparta si Atena, l5sdnd la o parte neintelege-rile care le despirgeau, au luptat impreuni gi au zidirnicit eforturilelui Darius si Xerxes de a transforma Grecia intr-o provincie a mareluiimperiu asiatic. in aceastl lupti a tinerei Europe impotriva decrepi-tului Risirit, Sparta a contribuit cu armata, iar Atena cu flota. Odatisfdrgit rizboiul, Sparta si-a lisat soldagii la vatri si s-a confruntat cu

declinul economic specific rizboiului; Atena, in schimb, qi-a transfor-mat flota de rizboi intr-una comercial5 gi a devenit unul dintre celemai mari orase de trafic ale lumii antice. Sparta a devenit o economieagrard stagnant5, in timp ce Atena a devenit un port aglomerat si uniarmaroc, loc de intdlnire a multor rase si culturi, ale clror dialogurigi rivalitatiEi au devenit subiecte de comparagie qi de analizd.

Tradigiile gi dogmele intri in fricgiune gi devin putin relevante inastfel de centre ale intdlnirilor variate; acolo unde existi o mie de cre-

dinge, vom deveni sceptici cu privire la toate. Probabil cd primii scep-tici au fost comerciantii; vizuseri prea multe ca sI le creadi pe toate,

iar tendinga generali a acestora de a-i clasifica pe oameni in creduli gi

ticiloqi i-a fbcut si puni la indoiali orice crez. Treptat, au dezvoltat,de asemenea, gtiingele; matematica a inflorit odat[ cu creqterea com-plexit[gii schimburilor, astronomia, odat5 cu temeritatea tot mai mare

a navigagiei. Cresterea bogiEiei a adus cu sine qi timpul liber qi pros-peritatea care sunt precondigiile pentru gdndire si cercetare; oameniiintrebau acum stelele nu doar cu privire la calea dreaptl pe mare, cisi cu privire la tainele universului; primii filosofi greci erau astronomi.

,,Mdndrindu-se cu faptele sivdrqite atit inainte, cit qi dupi rizboaielemedice, ei se dedicau oricirei invIE5turi, fird niciun discernimdnt."lOamenii au devenit suficient de curajoqi pentru a incerca sd dea expli-

I Aristotel, Politica,Paid,eia, Bucuregti, 2001 p.209, traducere de Raluca Grigoriu.

20 2I

Pr,eroN

c,.rtii naturale ale proceselor gi fenomenelor inainte sI le pun[ pe seama

unor agen(i sau forge supranaturale. Magia gi ritualurile au cedat treptat

krcul gtiinqei gi controlului rational. $i astfel a inceput filosofia.La inceput, filosofia a fost indreptatl asupra lumii fizice. Filoso-

fii au aruncat o privire spre lumea materiali si s-au intrebat care era

ciruza finali qi ireductibild a lucrurilor. Finalul normal al acestei liniirlc gindire a fost reprezentat de materialismul lui Democrit (460-360

i.llr.) -,,in realitate nu existi nimic altceva decdt atomi gi spagiu".

Accasta a fost una dintre liniile principale ale speculaEiilor greceqti;

Ir rlmas subterand o vreme in perioada lui Platon, pentru ca apoi siizlrucneascd in gdndirea lui Epicur (342-270) gi a devenit un torenttlc elocvenql la Lucregiu (98-55 i.Hr.). Dar cele mai specifice qi mailxrgate dezvoltiri ale filosofiei gecegti au avut loc odati cu sofigtii,profesori itinerangi de ingelepciune, care priveau mai mult asupra

propriilor ginduri qi a naturii lor decdt asupra lumii fizice a lucruri-Ior'. Erau cu tolii oameni inteligengi (Gorgias qi Hippias, de exemplu);rrrulti dintre ei erau profunzi (Protagoras, Prodicos); cu greu s-ar pu-

tt'rr gdsi azi o problemi in filosofia mingii sau a comportamentului la

t'nre ei s[ nu se fi gdndit sau pe care sI nu o fi discutat. Se intrebaurrsr.rpra oricdror lucruri; se opuneau neinfricagi tabuurilor politice gi

lcligioase; de asemenea, au convocat cu mult curaj fiecare credinqi

1i fiecare institugie sd apari in faga tribunalului rafiunii. in materie de

politici, s-au impirqit in doui scoli: una dintre ele susfinea, in manie-rrr lui Rousseau, ci natura era bunl gi civilizagia rea, ci oamenii erau,

l)rin nastere, egali si ci ei deveneau inegali doar prin instituliile con-v()ntionale create de om, precum qi ci legea este o invenfie a celor pu-tt.r'nici pentru a-i st[pdni pe cei slabi. O alti gcoali susfinea, aqa cumrvcir s-o faci Nietzsche mai tdrziu, ci natura insiqi este dincolo de

binc si de rIu, ci oamenii sunt, prin natur[, inegali si ci moralitatea(,ste o invenlie a celor slabi pentru a-i limita pe cei puternici si pentrurr se feri de ei, cd puterea este suprema virtute qi suprema doring[ a

ornului si ci, dintre toate formele de conducere, cea mai inqeleaptl qi

rnai naturali era aristocragia.Nu este nicio indoiali c[ acest atacla adresa democratiei reflec-

tr accederea la putere a unui mic grup bogat care s-a autointitulatI'rrrtidul Oligarhilor, care denuntase regimul democratic ca fiind o

;irrlatanie incompetenti. intr-un anumit sens, nici nu era prea multrlc denuntat; dintre cei 400 000 de locuitori ai Atenei, 250 000 erau

PovBsrBe FILosoFIEI

sclavi, firi niciun drept politic de vreun anumit fel; dintre cei 150 000

de oameni liberi sau cetefeni doar o micd parte se prezenta la Eccle-

sia, Adunatea poporului, unde erau discutate gi adoptate politicilestatului. Totusi, atata catl, era, democragia aceasta era rnai temeinicidecit oricind. Adunarea deginea puterea supremi, iar cea mai im-portanti dintre instituEii, Dikasteria, era format[ din peste I 000 de

membri (pentru ca mita sI fie mare), selectati, pe criteriul alfabetic,dintre cetlleni. Nicio institutie nu putea fi mai democratici sau, spu-

neau oponenfii ei, mai absurdl.in timpul Marelui Rdzboi Peloponesiac, care s-a intins pe durata

unei generalii (430-400 i.Hr.), in care puterea militarl a Spartei a lup-tat gi pdni la urmi a invins flota atenian[, Partidul Oligarhilor, condus

de Critias, a suslinut abandonarea democragiei pe motivul ineficien-gei ei in rdzboi si a l5udat pe ascuns guvernarea aristocratici a Spartei.

Mulqi dintre conducitorii oligarhilor au fost exilaEi, dar, cdnd in cele

din urmi Atena a capitulat, spartanii le-au impus drept condigie de

pace rechemarea acestor exilagi. Abia ce se intorseserd, cdnd, cu Criti-as in frunte, au decretat o ,,revolugie" a bogitagilor impotriva partidei

,,democratice" care fusese la putere in timpul dezastruosului rizboi.RevoluEia n-a reusit ins[, iar Critias a fost ucis pe cAmpul de luptd.

Critias era unul dintre elevii lui Socrate si unchiul lui Platon.

II. SOCRATE

Daci e sI judecdm dup[ bustul care a ajuns pdn6 la noi dintr-o ri-migigl a unei sculpturi antice, Socrate era mai urit chiar decdt majo-ritatea filosofilor. Avea capul chel, o fagd masivi gi rotundi, ochi marigi bulbucagi qi un nas borcinat gi eflorescent, care il arita drept unparticipant insufleEit la Symposiuml - figura sa era mai degrabl aceea

a unui hamal decit a celui mai faimos dintre filosofi. Dar, daci vomprivi mai indeaproape, vom vedea, dincolo de textura brutl a pietrei,acea bunltate omeneasci qi simplitatea plini de modestie care a f[-cut din acest filosof domestic unul dintre cei mai iubiEi inviEltori dinAtena. $tim atit de pugine despre el si, cu toate acestea, simgim ci ilcunoagtem mai bine decdt pe aristocraticul Platon sau pe mai rezer-

i in Grecia anticd, oupnteoqu (simpozion) insemna,,a bea impreuni" qi reprezenta ban-

chetul care avea loc dupi mas5, cind biuturile pentru plicere erau insoqite de muzicl, dans

gi conversalie. (N. red.)

22 23

PranroN

vatul gi mai pedantul Aristotel. $i dupn 2 300 de ani putem vedea incafigura mitihiloasi a filosofului, imbricat cu aceeagi tunici ponositi,plimbdndu-se tacticos prin agora, netulburat de zarva politicii, urmi-rindu-gi prada, adundndu-i pe cei tineri qi pe cei invi;agi in jurul lui,chemdndu-i la adlpostul umbros al porticelor templelor gi rugdndu-isi-gi defineascd termenii.

Tinerii care roiau in jurul lui alcituiau o mulgime destul de pestri-q[, ajut6nd insl la dezvoltarea filosofiei europene. Erau tineri instiriEi,precum Platon qi Alcibiade, care rezonau cu analiza satiricd pe care

maestrul o flcea democra;iei ateniene; erau socialisti, ca Antistene,care admirau s[ricia in care triia maestrul gi care transformau aceasti

trdmiragie intr-o religie; se afla printre ei qi un anarhist, precum Aristip,care visa la o lume in care si nu mai existe nici stipdni, nici sclavi qi

in care toli oamenii si fie liberi gi lipsiEi de griji asemenea lui Socrate.'lbate problemele care tulburl astlzi societatea omeneascd gi care fac

obiectul nesfdrqitelor dezbateri ale tinerilor insuflegeau, de asemenea,

rnicul grup de gdnditori limbugi care simleau, laolalti cu profesorul lor,c[ o viaEi flri dezbateri nu ar fi demn[ de un om. Fiecare gcoali de

gindire igi avea acolo un reprezentant qi, probabil, gi originea.Astdzi, nimeni nu qtie exact cum trlia maestrul. Nu muncea

niciodatl gi nu se gdndea nicio clipi la viitor. Socrate mdnca doarirtunci cdnd discipolii sli il invitau sd le onoreze mesele; probabil cd

ii apreciau compania, pentru ci nu didea semne de inanigie. Nu era

prea bine primit acasi, pentru ci igi neglija nevasta gi copiii; iar, dinpunctul de vedere al Xantippei, era mai degrabi un pierde-vari care

rducea familiei mai multi notorietate dec6t piine. Xantippei ii pl6-

cca si vorbeasci aproape la fel de mult ca lui Socrate gi se pare cd au

rvut anumite dialoguri pe care Platon n-a reuqit si le consemneze.

l)ar chiar qi ea il iubea qi nu l-a putut vedea murind cu inima uqoari,dupi atdtea decenii impreuni.

De ce il preguiau elevii sii intr-atAt? Poate pentru ci era om inrrceeasi misurl in care era filosof. S-a supus unui risc enorm pentrurr-i salva viaga lui Alcibiade in luptS; putea si bea ca un domn - fbritcermi Ei fEri excese; nu pretindea cI posedi ingelepciunea, ci doarcir o cauti din tot sufletul; se considera amator, nu profesionist ininEelepciune. Se spune ci oracolul din Delphi, ddnd dovadl de unbun-simg neobignuit, il proclamase cel mai ingelept om dintre greci,irr el vizuse in asta o aprobare a agnosticismului pe care-l pusese in

i

{

PovBsrBe FILosoFIEI

centrul filosofiei sale: ,,Stiu despre mine doar ci nu stiu nimic". Fi-losofia incepe doar atunci cdnd oamenii invagi si se indoiasci, sd-gi

puni sub semnul intrebdrii in special cele mai dragi credinle, dogme-le, axiomele. Cine poate qti cind aceste convingeri s-au transformatin certitudini gi cine gtie daci vreo dorin;I secretd nu ni le-a zimis-lit, travestindu-se in gdnd? Nu existd filosofie pdni in punctul in caremintea nu se intoarce asupra ei insesi. Gnothi senltton, spune Socrate.

Cunoaste-te pe tine insuqi!Au existat filosofi inaintea lui, desigur. Oameni puternici - ca

Thales sau Heraclit -, oarneni subtili - ca Parmenide sau Zenon dinElea -, vizionari precum Pitagora sau Empedocle, dar in cea maimare parte au fost filosofi materialiqti, filosofi care au c5rttat physis-ul

sau natura lucrurilor exterioare, legile qi constituengii lumii fizice gi

misurabile. Toate acestea sunt foarte bune, dar existi ceva infinit maiimportant pentru filosofi decdt togi acesti copaci gi toate aceste pietregi chiar decdt toate stelele. Acel ceva este mintea omului. Ce anume

este omul qi ce poate deveni el?

Asa ci s-a apucat sd cerceteze sufletul omenesc, dezviluindu-iasumpgiile gi pundndu-i la indoiali certitudinile. Daci oamenii discutau

cu prea multl siguranEl despre justigie, Socrate ii intrebatd /f - Ce este

asta? Ce ingelegi prin aceste cuvinte abstracte, prin care este rezolvatd

cu uqurinq[ o problemi de viagi gi de moarte? Ce ingelegi prin onoare,

virtute, moralitate sau patriotism? Ce ingelegi prin tine insugi? Cu ase-

menea probleme psihologice sau morale ii pl[cea lui Socrate s5-gi pe-

treac[ timpul. Unii dintre cei care sufereau de pe urma acestei ,,metodesocratice", de pe urma acestei exigenge de a defini, de a gdndi clar, de a

desflgura analize exacte au obiectat cI Socrate mai mult intreba decdt

r[spundea, ldsdnd mintile interlocutorilor mai confuze decdt fuseserila inceput. in orice caz, Socrate a pus in sarcina filosofiei rispunsul ladoud dintre cele mai dificile probleme cu care se poate confrunta cine-va: care este semnificalia virrulii si care este cel mai bun stat.

Niciun alt subiect nu era mai vital pentru tinerii atenieni ai aceleiperioade decit acesta. Sofigtii erodaserl credinqa pe care acegti tinerio avuseserd cdndva in zeii si zeigele Olimpului si in codurile moralecare-Ei extrigeau, pe scari larg5, puterea din teama pe care oamenii o

resimEeau in faga acestor zeitdgi omniprezente si fbri numdr. Aparent,nu existi niciun motiv pentru ca un om si nu faci ceea ce doreqte,

atata dmp cdt rimine in limitele legii. Un individualism care dezin-

24

Pr,eroN

t(,1{ra totul sldbise caracterul atenienilor, llsdnd cetatea I'ulnerabili inlulrr mult mai robugtilor spartani. Cdt despre stat, ce putea fi mai ri-rlicol decdt aceasti democraEie aflatlla bunul plac al mulEimilor pline

tlt. patimi, aceast; guvernare prin dezbateri, aceasti selecEie precipi-tirtii, urmati de deciderea gi executia generalilor, aceste alegeri lipsiterk, optiuni ale fermierilor gi negug[torilor, rotindu-se alfabetic in cali-

trrtt' cle membri ai curqii supreme a cetilii? Cum putea fi dezvoltati inAtt'na o noui moralitate nafurald 9i cum anume putea fi salvat statul?

'Iocmai r[spunsul la aceste intreb[ri i-a adus lui Socrate moartea

;i rrcmurirea. Cet6Eenii mai in vdrsti l-ar fi onorat dacd ar fi incercat sIr'('('upereze vechile credinge politeiste, daci gi-ar fi condus ceata de pri-r,tlrri emancipali cdtre temple gi alte locuri sacre si daci i-ar fi indemnat

sir irrluci sacrificii zeilor pentru plringii lor. Dar el a simgit ci o astfel de

stlirtcgie ar fi fost lipsiti de sorli de izbdndi qi sinucigagi, un drum ina-

1roi, spre morminte, si nu dincolo de ele. Avea propria credingi religi-, rrsir: credea intr-un singur zeu gi spera, in acest fel modest, ci moartea

rrrr il va nimici cu totult. Dar qtia, in sinea lui, cd un cod moral durabil

nu l)utea fi fondat pe o teologie atet de nesiguri' Dacd era cineva care

su t'onstruiasci un sistem moral dincolo de orice doctrini religioasi -vrrLrbil atat pentru ateu, cdt gi pentru pietist -, atunci diversele teologii

lrutc:rru veni gi pleca firi si afecteze cimentul moral care-i transformi

1x. inclivizii plini de doringe in cetlteni pagnici ai unei comunitlgi.Daci, de exemplu, bun inseamnd inteligent, iar uirtutea inseam-

rr',r ht[elepciune; dacd oamenii ar putea fi invigagi s[-qi vadi singuri de

1r'opriile interese, si vadi efectele pe termen lung ale faptelor lor,rrr si critice gi si-gi coordoneze dorinEele, astfel incet dintr-un haos

;tl irutoanulirii s[ rezulte o armonie intengionatd gi creativi, poate cd,

,lrrrrr asa, omul educat si sofisticat va gisi acea moralitate cate, pentrur t,l lipsit de educaqie, sti in precepte gi constrAngeri exterioare. Poate

r it toate pdcatele nu sunt altceva decdt eroare, vedere fragmentari,rrr'Irrrnie? Omul inteligent poate avea aceleaqi impulsuri violente si an-

tisociale ca si cel ignorant, dar, cu sigurang[, le va controla mai bine qi

r,;r t:cda mai rar tentatiilor grosiere din el. Iar intr-o societate adminis-trrrtir inteligent - una care mai mult ii restituie individului puterea de-

, it ii restrdnge libertatea - avantajul fieciruia dintre indivizi ar consta

irrlr o conduitd loiali gi doar o vedere clari ar fi necesard pentru a

,,t .*tt -^"l ni." d"rp." cei doi atenieni care vorbeau despre Socrate: ,,Ateul

r;rrrrrc ci nu existd decit un singtr zett". Dic[ionarulJilosof'c, art. ,,Socrate"'

25

Povusme FrlosoFrEr

asigura pacea, ordinea gi bunlvoinga. Dar, daci guvernarea ins6gi este

un haos gi o absurditate, daci se guverneazd ffud, a ajuta pe nimeni gi

se comandi fbrl a se conduce cu adevirat, cum il putem convingepe individ, intr-un asemenea stat, s[ se supunl legilor gi si incerce sise realizeze pe sine in interiorul cercului binelui comun? Nu este demirare cI un Alcibiade se ridicd impotriva unui stat care nu respecticalitlEile indivizilor, care prefuieqte cantitatea mai mult decdt cunoag-terea. Desigur cd nu existd ordine acolo unde nu existi gdndire, acolo

unde multimea decide gribit qi ignorant pentru a regreta apoi, ldsdn-

du-se pradi nepislrii gi dezolirii. Nu este, oare, o simplS superstilieci simplul num[r al maselor poate duce la inEelepciune? Dimpotrivi,oare nu vedem adesea ci oamenii se comport[ mai prosteste qi maiviolent atunci cdnd se afld intr-o mulgime decdt atunci cdnd sunt sin-guri? Nu este, oare, o rugine ca oamenii sd fie condugi de retori care

,,intocmai ca vasele de arami care, fiind lovite, rlsuni si vibreaz[ in-delung cit timp nu le atinge nimeni"?r Cu sigurangi, conducerea unuistat este o chestiune pentru care oamenii nu pot fi niciodatl suficientde inteligengi, o treabi care necesiti gdndirea nestdvilitl a celor maifine minli. Cum poate o societate sI se salveze sau sI fie bine condusidaci nu este indrumati de cei mai ingelepgi dintre oameni?

Imaginaqi-v[ rispunsul partidei democrate din Atena la aceastipredici aristocratici intr-un moment in care r[zboiul p[rea si cear[reducerea la tdcere a tuturor criticilor si in care o clici aristocraticieducatd gi instdrit[ complota punind la cale o revolugie. GdndiEi-vlla sentimentele lui Anytos, liderul democratic al clrui fiu a deveniteleml lui Socrate si s-a intors impotriva zeilor tatilui lui, rizdndu-i infagd. Oare, nu prezisese Aristofan exact un asemenea efect din aceastiinlocuire inselitoare a vechilor virtuti cu acest tip de inteligenfi soli-tari?2 Apoi a venit revoluEia, iar oamenii s-au luptat din nou pentrudemocrafie Fi impotriva ei, cu mare cruzime. Atunci cAnd democratia

t Platon, Protagoras, Opere, vol. I, Editura $tiin$fici gi Enciclopedici, Bucureqti, 1975,

pp.443-444, trad. $erban Mironescu (ed. Petru Crelia gi Constantin Noica).2 in Norii (423 i.Hr.), Aristofan se amuzase foarte mult pe seama lui Socrate gi a ,,Atelieruluigindirii" al acestuia, unde cineva putea inv51a cum si aibi dreptate oricit de mult s-ar fi ingelat.

Fidipide il bate pe tatil siu pe motiv cd gi acesta il bdtuse gi fiecare datorie trebuia rlspldtiti.Satira pare si fi fost destul de bine intemeiati; il gisim pe Aristofan adesea in compania luiSocrate; impirtigesc amindoi disprelul pentru democralie, iar Platon a recomandat lucrarea

tiranului Dionysos. Cum cartea a apirut cl24 de ani inaintea mo4ii lui Socrate, este putin

probabil sd fi jucat vreun rol in determinarea finalului tragic al vielii filosofului.

26 27

Pr,erou

rr cAgtigat, soarta lui Socrate a fost pecetluitl: el era liderul partideirevolugionare - oricAt de pagnic ar fi fost -, el era sursa dispreguitei

filosofii aristocratice, era corupltorul tinerilor imbitagi de dezbatere.

Itra mai bine, au susfinut Anytos si Meletos, ca Socrate si moarI.Restul povegtii este cunoscut de toati lumea, intrucdt Platon a

scris-o intr-o prozl mai frumoasd decdt poezia. Suntem privilegiali sit:itim cu propriii nostri ochi acea ,,apologie" simpli gi curajoasi (ca s[nu spun legendari), acea aplrare in care primul martir al filosofiei a

irpirat dreptul la gdndire liberl qi necesitatea de a recurge la ea, a ar-

llumentat utilitatea ei pentru stat ;i a refuzat s[ ceari iertare mullimii

l)c care a dispreguit-o mereu. Aveau puterea de a-l ierta, dar a refuzatsir facl apel. Era o confirmare singulari a teoriei lui c[ judecdtorii vortlori si-i dea drumul, in timp ce mulgimea votase pentru moartea lui.Nu-i renegase el, oare, pe zei? Blestemat este cel care il invagl pe om

rnrri repede decdt poate el inviga!Aga ci au decis cI trebuie sI bea cucuta. Prietenii au venit la in-

clrisoare gi i-au oferit o ocazie ugoari de a scipa: i-au mituit pe ofi-citrlii care stiteau intre el gi libertate. Arefirzat. Avea deja 70 de ani(399 i.Hr.); poate se gindise ci ii venise vremea s[ moari gi nu ar mai

li trvut o altd. ocazie si o faci atat de roditor. ,,Aqa ci fiqi voioqi", le-a

spus el discipolilor sii indurerati, ,,ci nu pe mine mi ingropagi, ci nu-

rrrai trupul meu', a spus Platon intr-unul dintre cele mai frumoase pa-

srrje din toati literaturar:

Dupd acestea Socrate s-a ridicat gi a trecut intr-o altd incd'pere,

ca sd se spele [...] ;i am agteptat uorbind tntre noi despre ce auziserdm

[...] cdindu-ne de citd nenorocire putuse sd se abatd peste noi, socotind

cd pierdem nimica mai pulin decit un tatd gi cd de acum inainte ne

uompetrece zilele orfani [...] Lipsise mult, si soarele era acurn aproape

de apus. Socrate, imbdiat, s-a a;ezat, dar i-a apucat bine sd schimbe

ckteua uorbe cu noi, cd. slujitorul Celor fJnsprezece s-a gi inft'ligat la el.

$i, stind lingd el, a spus:

,,Micar de tine nu voi avea si mi pling ca de allii care, cindvin si Ie aduc otrava - clci aga este porunca -, se minie pe mine gi

mi umplu de blesteme. Tu ins6, amvdz:ut eu bine in toati vremea

asta, egti, dintre toEi care au venit aici, omul cel mai generos gi mai

blind, gi mai nobil. Sint incredinlat cI nici in clipa asta nu pe mine

I Platon, Phaidon, Opere 7Y, Editura $tiin1ificl gi EnciclopedicS, 1 983, pp. 736-137 , trad.

l1'tru Creda.

Povpsrpe FrLosoFrEr

te vei supira, ci pe aceia care te-au adus aici. $i-acuma, r[mas-bun!, doar intelegi ce veste igi aduc. $i incearcl sI induri ce ai de

indurat cit poti mai bine.

$i, podidit de plins a dat sd iasd.

Socrate s-a tntors spre el;i a spus:

,,$i !ie, rimas-bun!Vom face precum zicir. Ce om cu frumoasepurtiri! Tot timpul cit am stat aici a venit pe la mine qi citeodati a

stat de vorbi cu mine, ca omul minunat care se afl6; iar acum, cu

citi generozitate varsi lacrimi pentru mine. Dar, haide, Criton, s5-i

dim ascultare. Daci este pregltiti, sI aduci cineva otrava, iar de

nu, si o pregiteasci acela care are grija asta".

,,Stai, Socrate, din cite vid, soarele lumineazl munEii. Iari, dincite gtiu, unii au biut otrava mult[ vreme dupd ce Ii s-a spus s-o

faci gi inci dupi ce au mincat qi au biut imbelgugat sau chiar s-au

bucurat de dragostea pe care mai doreau s-o faci. Hai, nu da zor,

e inci timp destul."

Iar Socrate a rdspuns:

,,Este firesc ca aceia despre care spui si fi flcut toate acestea

inchipuindu-gi cd se aleg cu vreun folos, iar, daci eu nu am si fac

nimic din toate astea, este, de asemenea, firesc, de vreme ce socot

ci n-am nimic de cigtigat luind otrava citeva clipe mai tirziu. Cel

mult si mI simt, in propriii mei ochi, ridicol, ci mI agIl aga de via1i,zgircindu-mi cu ceva care, de fapt, s-a isprivit. Haide, asculti-migi fI ce te-am rugat!"

La acestea, Criton aficut un senln cdtre un slujitor care ii stdtea

in preajmd, iar acesta a ie;it gi, zd.bouind o ureme, s-a intors cu cel care

urnla sd.-i dea otraua. O aducea, pregdtitd, intr-o cupd..

SOCRATE: Ei, bine, dragul meu, tu te pricepi la treaba asta,

spune-mi ce sd fac.

SLUJITORUL: Nimic alta decit si bei qi dupi aceea s[ te

plimbi pind ai s5-1i simgi picioarele ingreunate. Atunci, intinde-te si

ce urmeazi vine de la sine.

$ii-aintins lui Socrate cupa, pe care aluat-o. Aluat-o, Ehecrates,

cu un calm perfect,fird nici un tremur,fd.rd nici cea mai micd alterare

a culorii sau a expresiei chipului gi, lintuidu-l pe acela cam pe sub

sprincene, cu gtiuta lui priuire ca de taur.

SOCRATE: Spune-mi, te rog, libagiuni se pot face sau nu dinblutura asta?

SLUJITORUL: Noi pregltim numai atit cit credem ci ajungede biut.

28 29

Pr.aroN

SOCRATE: ingeleg. Dar micar este ingiduit - qi este chiaro datorie - sd adreslm o rugiciune zeilor pentru buna noastrdpetrecere de aici in cealalti lume. Astaii roggi fie ca aga si se intimple.

Dupd cuuintele acestea, jdrd ;oudiald, fdrd stingdcie, fdrd tulbu-rare, a golit cupa.

Pind. in aceastd clipd cea mai mare parte dintre noi izbutiserd.m

sd ne linem, de bine, de rdu, plinsul. Acuma insd' udzindu-l cd bea, cd

a bdut, n-a mai fost chip. N-am fost in stare sd md stdptnesc nici eu,

au prins sd-mi curgd lamimile ualuri pe obraz. Acoperindu-mi fala,md sleiam de pltns, dar nu-l pltngeam pe el, nu, md pltngeam pe mine,

nefericirea mea de a pierde un prieten ca acela. Chiar mai curind ca

mine, Criton, udzind cd nu-gi poate {ine lauimile, s-a ridicat sd plece,

iar Apollodoros, care ;i pind atunci plinsese fdrd incetare, acunla a

inceput sd hohoteascd de durere si minie in a;a hal cd to{i care ne

aflam acolo am simlit cd inima ni se zdrobe;te, in afard de Socrate.

SOCRATE: Ce purtare e aceasta, oameni de mirare! $i eu,

care le-am gonit pe femei tocmai ca sI nu ajung[ sl-si piardi astfel

firea, Cici eu asa am inv6gat: ci se cuvine si murim in reculegere si

pace. Hai,linigtigi-vi gi figi stipini pe voi.Ctnd l-am auzit aga, ne-am linistit si am reu;it sd ne oprim din

plins. in acest timp, Socrate se plimba, pind l-am auzit spunind cd

simte o greutate in picioare. Atuncea s-a i.ntins pe spate- cum il sfdtuise

omul -, iar acesta ii atingea din cind in cind picioarele, sd uadd, ce-i cu

ele. Apoi i-a strins cu putere degetele de la un picior, intrebindu-l dacd.

simte. Socrate a spus cd. nu. Dupd aceea, l-a strins ceua mai sus, de

pulpe ;i, dupd aceea tot mai sus, ardtindu-ne astfel cum se rdcea nxereu

mai mult gi cum inlepenea. Continuind sd. il atingd, ne-a explicat cd,

atunci cind o sd fie ;i inima cuprinsd., ua muri. Rdceala ii ajunsese

aproape ptnd cdtre mijloc, cind Somate, dezuelindu-;ifala un mornent(cdci gi-o acoperise), a spus uorbele a.cestea, care aufost cele din urmd.

SOCRATE: Criton, ii sunt dator lui Asclepios un cocos, vi rogsi nu uitagi si i-l dagi.

CRITON: Da, asa vom face. Gindeqte-te, mai ai ceva de spus?

La intrebarea asta i.nsd n-a mai fost rdspun* Dupd ctteua clipe

l-a scuturat unfior, gi paznicul i-a descoperitfala: priuirea ii deuenise

fixd. Criton, udztndu-l a;a, i-ainchis gura gi ochii.

Aceasta fost-a, Ehecrates, moartea prietenului nostru. [Jn om

despre care putem spune fdrd goudiald cd' dintre cili am cunoscut tn

uremea lui, a fost de bund seamd cel mai bun gi, indeob;te, cel maiinlelept ;i mai drept.