povestealuiharap alb

8/14/2019 PovestealuiHarap Alb

http://slidepdf.com/reader/full/povestealuiharap-alb 1/5

Povestea lui Harap-Albde Ion Creanga

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult,publicat in “Convorbiriliterare”,in 1877, in care protagonistul trece printr-o serie de intamplari miraculoase. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului.

Basmul cult este o specie narativa a carei structura epica se supune unor stereotipii.Acestea vizeaza atat constructia subiectului, structura narativa, cat si constructia personajelor.Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice, implicate intr-o actiune cu specificfabulos, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.

Basmul particularizeaza categoria fantasticului sub forma fabulosului si amiraculosului. Aceasta presupune ca personajul si lectorul accepta existenta unor alte legi alenaturii decat cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat.Supranaturalul nu provoaca reactii de uimire sau de teama. Miraculosul si fabulosul propun olume care isi afla explicatiile in ea insasi, fapt care duce la inexistenta acelei ezitari, specificefantasticului propriu-zis.

Actiunea basmului este simpla, se desfasoara linear prin inlantuire si respecta modelulstructural stereotip: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un eveniment sau o secventade evenimente care deregleaza echilibru initial – lipsa/ prejudiciul (intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant), refacerea echilibrului si

rasplatirea eroului (deznodamantul). Timpul si spatiul sunt nedeterminate, din punct de vederespatial actiunea debutand intr-un capat de lume si evoluand in alt capat de lume. Actiunea esterelatata din perspectiva unui narator omniscient, uneori subiectiv, care alterneaza naratiunea la

persoana a III-a cu dialogul.

Actiunea basmului urmareste modul in care personajul principal, Harap-Alb, parcurgeun drum al initierii, la finalul caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de existenta.

Situatia initiala (expozitiunea) se suprapune peste o stare de echilibru. Respectandtiparul basmului, “Povestea lui Harap-Alb” incepe cu o formula introductiva: “amu cica era

odata”, care avertizeaza cititorul asupra intrarii intr-o lume a povestii. Echilibrul estereprezentat de un context aproape banal: o imparatie, un crai si feciorii acestuia, iar in altcapat de lume, o alta imparatie, fratele craiului, Verde-imparat si fetele acestuia.

Dimensiunea fabuloasa a spatiului este sugerata prin fixarea celor doua imparatii: unala o margine a lumii si cealalta la alta margine a pamantului. Spatiul ramane orizontal. Nuexista, ca si in basmele populare, doua taramuri strict delimitate (taramul de sus si taramul de

jos), care corespund binelui si raului. Apare, in schimb, o geografie recognoscibila, realista.

Intriga este marcata de scrisoarea lui Verde-imparat si consta in absenta mostenitoruluide linie masculina. Craiul este rugat de fratele sau sa i-l trimita pe cel mai vrednic dintre baietica sa ramana urmas la tron.



Din acest moment incepe desfasurarea actiunii. Prima proba pe care fiul cel mic otrece este incercarea la care isi supune craiul baietii: se imbraca in piele de urs si iese in fatalor de sub un pod. El trece proba parcurgand o etapa a initierii cu ajutorul Sfintei Dumineci,care ii spune sa ia armele si hainele tatalui si calul care va veni la tava cu jaratic, dar si pentruca este curajos, calitate innascuta. El devine protagonistul actiunii. Podul reprezinta, in plansimbolic, limita lumii cunoscute – lumea imparatiei craiului, in care codul comportamentaleste bine cunoscut de fiul cel mic – si punctul initial al unui spatiu necunoscut. De aceea, tatalii da in acest loc primele indicatii despre noua lume: sa se fereasca de omul Span si de omulros, si ii da pielea de urs. Aceste indicatii constituie interdictia, element specific basmului. Pedrum, fiul cel mic al craiului se intalneste cu un om Span care ii cere sa-l ia in slujba lui.Baiatul refuza de doua ori, dar a treia oara accepta, fapt care constituie incalcarea interdictiei.O secventa narativa importanta in economia actiunii o reprezinta popasul de la fantana. Aici,Spanul intra si se racoreste, apoi il sfatuieste pe baiat sa faca acelasi lucru. Momentul, carecorespunde inselatoriei, este important pentru imaginea fiului de crai dinaintea incercarilor. Elda dovada de naivitate, trasatura marcata direct de autor. Harap-Alb nu intuieste ca spanul,antagonistul sau, are intentii ascunse. Naivitatea eroului este foarte importanta in evolutiaconflictului, intrucat textul urmareste tocmai maturizarea lui Harap-Alb. Naivitatea se inscriein codul ritual al initierii prin care trece fiului craiului.

Spanul ii fura identitatea si ii da numele Harap-Alb. Ii traseaza, de asemenea proiectulexistential, spunandu-I ca va trebui sa moara si sa invie ca sa-si recapete identitatea. Fiul decrai ajunge la Verde-imparat in rol de sluga a Spanului.

Relatia pe care personajul principal o stabileste cu Spanul este relevanta pentru tipurile

de raporturi dintre personajele basmului. Rolul Spanului este important in initierea feciorului,fapt clar exprimat de cal intr-o alta ocazie: “si unii ca acestiia sunt trebuitori pe lumecateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte”. In relatia cu Spanul este evidentiatceea ce ii lipseste inca fiului, tanar neexperimentat, lipsit de intuitii supranaturale, si ceea cenu se poate capata decat prin experienta: cunoasterea de oameni, capacitatea de a vedeadincolo de aparente, puterea de a cantari cu drept echilibru ceea ce e sinceritate si ceea ce e

prefacatorie in faptele, in infatisarea, in vorbele celorlalti. Inocenta si credulitatea nu suntdefecte, ci doar caracterstici ale celui crescut pana acum departe de orice primejdie, in spatiulsecurizant al imparatiei tatalui. Credul, acesta cade in capcana Spanului si ii devine sluga. De

acum incepe un traseu al umilintei, pentru ca fiul de crai va ajunge conducator, si nu unuloarecare, ci unul puternic, iubit si slavit, dar mai inainte, trebuie sa fie slab, urat si umilit.

Incercarile echivaleaza cu diverse probe ale ascultarii, indemanarii, curajului,colaborarii si cumsecadeniei, probe esentiale pentru un viitor imparat. Din punctul de vedereal simbolisticii basmului, incercarile sunt probe de initiere. Harap-Alb va trebui sa aduca“salati” din Gradina Ursului, pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata imparatuluiRos.Ultima proba presupune o serie de alte probe, prin care imparatul Ros tinde sa-si pastrezefata (casa inrosita, ospatul, fuga fetei, alegerea macului de nisip, ghicitul). Aceste probe seconstituie ca un basm in interiorul basmului initial. Trebuie mentionat faptul ca secventa

violentei lipseste din acest context, fiind mutata inspre final, pentru a spori tensiunea epica.Trecerea incercarilor se realizeaza datorita ascultarii de personajul initiator (Sfanta Dumineca)



si cu ajutorul personajelor adjuvante: calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Gerila,Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si Ochila.

Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului culminant,debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se intoarce cu fata Imparatului Rosu, caredezvaluie adevarata lui identitate; incercarea Spanului de a-l ucide pe Harap-Alb (o forma amomentului violentei) este ratata. Lichidarea violentei nu-i apartine eroului, ca in basmul

popular, ci apartine altui personaj. Episodul cuprinde scena taierii capului personajului principal si a reinvierii lui de catre fata imparatului. Prin moartea si prin reinvierea sa, Harap-Alb va trece intr-o alta etapa existentiala. Prin moarte simbolica, Harap-Alb cel naiv lasa locul

barbatului matur.

Motivul invierii este urmat de motivul nuntii finale, corespunzator deznodamantului, prin care se confirma maturizarea eroului. Din acest moment eroul poate fi imparat.

Eroul este construit dupa schema narativa a initierii. Schema initierii presupune untraseu al devenirii prin sine si se realizeaza prin actualizarea unor trasaturi umane sisupraumane in confruntarea cu un factor perturbant. Traseul devenirii coincide cu modificareastatutului social al eroului.

Eroul insumeaza o serie de calitati umane exceptionale, insa nu are capacitatisupraumane, e construit mai degraba pe o schema realista. Are insa un cal nazdravan, cucalitati antropomorfe, dar si avimorfe, este sprijinit de personaje initiatoare si adjuvante, unelefabuloase si grotesti. Lupta cu forte ale raului si in final este ucis, dar reinvie cu ajutorul unor obiecte si al unor descantece magice.

Statutul initial al personajului este cel de neinitiat. El traieste intr-un orizont alinocentei, justificata prin tineretea sa: e lipsit de experienta vietii. Desi are calitati umanedeosebite, acestea nu sunt actualizate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul

probelor la care este supus. El apare in scena dupa ce fratii sai mai mari esueaza in incercareade a-si asuma un destin de exceptie. Dar nici unul dintre fratii lui Harap-Alb nu este suficientde vrednic pentru a implini destinul de conducator propus de Imparatul Verde. Tristetea sirusinea tatalui provoaca autoanaliza fiului cel mic. Prin caracterizare indirecta se realizeaza

portretul spiritual al fiului, inca neinitiat. Acesta nu se grabeste sa-si revendice drepturile, cicauta in sine raspunsul la problema destoiniciei proprii. Ajutorul nazdravan apare sub forma

batranei garbove care cere milostenie. Aceasta face parte din categoria personajelor confidente si are rol important in initierea eroului. Replica fiului, mijloc de caracterizareindirecta, demonstreaza egoism si centrare asupra sinelui: “acum am altele pe capul meu”.Insistentelor batranei tanarul le raspunde maniat, dovedind opacitate, lipsa de cunoastereumana, pripeala. Fiul nu vede inca dincolo de aparente, nu stie ca nu in infatisare seconverteste cunoasterea si intelepciunea. Dupa insistentele batranei si dojana acesteia, fiul seindura si ii ofera un ban: “Tine matusa, de la mine putin si de la Dumnezeu mult.”. Dinvorbele sale, mijloc de caracterizare indirecta, rezulta acum chibzuinta, fiul intelegand ca e ofiinta limitata.



Dovada bunatatii va fi rasplatita. Pentru a-si desavarsi destinul trebuie sa faca proba bunatatii. Celelalte calitati sau insusiri se pot dobandi, insa bunatatea este innascuta. Drumulinitierii fiului este o calatorie inspre sine.

Inocenta, lipsa de experienta in a vedea dincolo de aparente se manifesta si in alegereacalului. Personaj nazdravan, cu calitati antropomorfe, dar si avimorfe, calul cumuleazafunctiile de initiator si de adjuvant. Aparitia sa respecta un anumit tipar: la inceput e cel maiurat, jigarit si rapciugos, apoi, dupa ce mananca jar, se transforma intr-un cal aratos, cu puterisupranaturale – vorbeste, zboara, detine cunostinte inaccesibile eroului.

In drumul sau, eroul se intalneste de trei ori cu omul Span, care intruchipeazaimaginea raului. Prima si a doua data feciorul tine cont de sfatul tatalui sau si refuza ofertaSpanului de a-i fi calauza. A treia oara insa, cu vocea si vesmintele schimbate, Spanul apare siisi ofera sprijinul intr-un moment de cumpana. Fiul nu il recunoaste nici acum, este inca orbitde aparente si , in cele din urma accepta, incalcand interdictia tatalui. Spanul insusi are rolulsau important in initierea feciorului.

Pus in situatia de a aduce salatile din Gradina Ursului, Harap-Alb se intristeaza. Estedescurajat si se autocompatimeste. Calul insa, un indrumator, il readuce in proiectul sauexistential, tocmai cand era pe cale de a evada din sarcina: ii atrage atentia ca reusita nu estedata celor slabi: “fii odata barbat si nu-ti mai face voie rea”. Primeste, de asemenea, ajutorulSfintei Duminici.

Proba aducerii capului cerbului il pune din nou pe erou fata in fata cu SfantaDuminica. Harap-Alb accepta acum ca si binele si raul sunt date pentru desavarsirea sinelui.Batrana indrumatoare il invata ca suferinta e data pentru a putea intelege suferinta altora. Unconducator nu poate fi slavit si iubit fara a fi inteles ce e suferinta celor supusi lui. Iar putereace ii este data nu poate fi folosita cu intelepciune, daca nu a fost el insusi supus capriciilor

puterii altora.

Ultima proba, aceea a aducerii fetei Imparatului Ros presupune un sir de incercari, pecare eroul le depaseste ajutat de diverse personaje cu puteri supranaturale. Animalelefabuloase – craiasa furnicilor si craiasa albinelor, respectiv fiintele himerice – Setila, Ochila,Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila si Gerila, fac parte din categoria adjuvantilor. In ciudaajutorului personajelor adjuvante sau initiatoare, esenta eroului o constituie calitatile sale.Important este nu ajutorul fizic primit, ci deschiderea ochilor catre sine insusi.

In final, Harap-Alb se intoarce cu fata Imparatului Ros. Fata divulga identitatea luiHarap-Alb, care este confirmat ca erou. Spanul ii taie capul, dar este si el ucis de cal. Harap-Alb este inviat si se trezeste ca dintr-un lung somn. E o inviere la o alta identitate, cel ce senaste acum este noul Harap-Alb, vrednic sa fie imparat slavit, puternic si iubit.

O nota distinctiva a basmului cult este modul in care autorul isi construieste personajul. In basmele populare, de obicei, personajul face dovada unor trasaturisupranaturale in probele pe care le trece. Harap-Alb nu dispune de astfel de calitati. El trece



de incercarile la care este supus numai datorita personajelor adjuvante. Calitatea sa esentialaeste bunatatea.

Este evident ca specia basmului, prin dimensiunea sa etica , nu urmareste sa oferemodele abstracte sau greu accesibile. Supranaturalul este, in basm, un mijloc de a facenaturalul mai uman.

Powered by http://www.referat.ro/

cel mai tare site cu referate

http://www.referat.ro/

http://www.referat.ro/

povestealuiharap alb

Documents