Introducere

CUPRINSIntroducere

I.ROLUL FMI SI AL INSTITUTIILOR FINANCIARE IN CADRUL ECONOMIEI MONDIALE

1.1 Formarea si evolutia sistemului financiar monetary

1.2 Conjunctura economica in care a aparut FMI si fondatorii acestei organizatii

1.3 Statutul si obiectivele FMI prevazute la Bretton Woods si implicatiile acestora asupra membrilor

1.4 Organizarea si functiile FMI

1.4.1. Structura organizatorica FMI

1.4.2 Principalele functii ale FMI

1.5 Departamentul Drepturilor Speciale de Tragere

1.5.1 Definire DST

1.5.2. Participantii si detinatorii de DST

1.5.3. Alocarea si anularea DST

1.5.4 Functiile si utilizarea DST1.6. Rolul FMI in cadrul economiei mondiale

1.6.1 Imprumuturi si facilitate acordate membrilor

1.6.2 Mecanisme de finantare obisnuita

1.6.3Principalele caracteristici ale imprumuturilor FMI

1.7 Conditionalitate

1.8 Asistenta tehnica

II. RELATIA FMI CU TARILE IN TRANZITIE

2.1. Programele de finantare si ajustare intre tarile memebre si FMI

2.2. Drepturile si obligatiile tarilor member

2.3 Accesul tarilor membre la resurse

2.4 Contextul general al relatiei cu Romania

2.5. Sistemul Monetar Internaional n Romnia

2.6. Esecul FMI

III. REFORMA FMIIV. CONCLUZIIBibliografie

INTRODUCEREDivergentele economice si politice si adesea conflictele de interese ale celor mai mari tari reprezinta o mare provocare pentru institutiile financiare internationale existente, ele fiind cele care organizeaza consultari la nivel economic si monetary intre statele member. Trebuie luate hotarari strategice importante privind rolul pe care trebuie sa-l joace institutiile internationale, care sunt impartite pe diverse sfere de actiune si uneori aua viziuni diferite asupra lumii. Se cere o mai mare flexibilitate pentru a face fata in mod corespunzator situatiei in schimbare.

Capacitatea de adaptare la noile circumstante, pastrand carcaterul de cooperare, a fost considerate intotdeauna cea mai importanta trasatura a unei institutii internationale. In momentul caderii blocului de Rasarit, institutiile internationale au fost capabile sa se adapteze rapid la noua situatie sis a ofere ajutor financiar si asistenta tehnica; activitatile lor trebuie, insa, bine coordinate, aceste institutii fiind in competitie pentru extinderea rolului conducator, trebuie sa fim foarte atenti pentru a evita sfaturile excessive pe care expertii internationali le dau.

Nevoia de consultare si coordonare la nivel mondial este in continua crestere. Efectele de granite ale politicilor la nivel mondialse intensifica odata cu interconectarea pietelor financiare internationale. Totodata exista o tendinta de diminuare a aplicarii unor politici nationale divergente. Atitudinea generala privind acordarea ajutorului financiar international s-a deteriorate, existand tensiuni in ceea ce priveste abordarea multilaterala. Tarile bogate au propriile lor probleme cu bugetul, intr-o perioada in care se asteapta de la ele eforturi mari, simultane, pe mai multe fronturi:sustinerea procesului de transformare din Europa de Est si fostele republici sovietice, rezolvarea problemelor tot mai mari privind mediul inconjurator.

Conferinta de la Bretton Woods(1944), organizata sub egida ONU, a fost aceea care a pus bazele unui nou system monetary international. Importanta acestei conferinte consta in schimbarea completa a conceptiei de pana atunci, prin introducerea spiritului intelegerii mutuale,a cooperarii cat mai large in problemele activitatii financiar-valutare. Ea marcheaza trecerea de la relatiile pur bilaterale la relatiile financiar-valutare multilaterale, pe baza unui consens intre tarile participante.

La baza mecanismului noului system financiar-valutar au fost puse o serie de principii, care vizau: alegerea etalonului monetary, mentinerea cursului de schimb al monedelor internationale, asigurarea convertibilitatii acestora, crearea rezervelor monetare ale statelor, asigurarea lichiditatii internationale, echilibrarea balantelor de plati.

Conferinta nu a gasit acel etalon valutar ideal si a ramas la etalonul aur-devize, in care dolarul juca rolul principal.

Principalele institutii insarcinate cu supravegherea sistemului monetary international, facilitarea cooperarii intre bancile centrale si finantarea unor programe de ajustare structurala la nivel international sunt: Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Banca Reglementarilor Internationale, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltar, Banca Europeana de Investitii.

Fiecare dintre aceste institutii s-au dezvoltat in permanenta de-a lungul timpului, marindu-si in permanenta forta financiara de care dispun, incercand practice sa-si assume un rol cat mai active in finantarea internationala.

I. Rolul Fmi si al institutiilor financiar-monetare in cadrul economiei mondiale1.1 Formarea si evolutia sistemului financiar-monetar international

Sistemul monetar interntional reprezinta ansamblul de regului, instrumente, organism si piete referitoare la crearea, valorificarea si circulatia monedei internationale.1Procesul formarii sistemului monetary international a inceput inca din perioada interbelica, cand s-a resimtit puternic necesitatea unei colaborari stranse pe plan international pentru rezolvarea problemelor monetare cu care se confruntau majoritatea economiilor europene.

Dupa prima conflagratie mondiala, in conditiile diminuarii productiei, generate de marile pierderi umane si distrugeri material, cheltuielile refacerii economice in statele europene au fost finantate, in principal, cu ajutorul creditelor externe si a emisiunii monetare.Consecintele directe si immediate ale acestor masuri au fost: inflatia si instabilitatea preturilor. Restrictiile si dezechilibrele fluxurilor comerciale international, precum si instabilitatea monetara generate de imposibilitatea mecanismului monetar aur de a-si indeplini functiile specific au stat la baza aparitiei si agravarii in timp a crezei valutare, astfel incat monedele nu se raportau intre ele pe o piata uniformizata prin aur, ci in functie de evolutia puterii de cumparare interna, diferita de la tara la tara.

Recunoscand dimensiunea international a problemelor financiare existente, toate statele europene s-au pronuntat pentru gasirea unei solutii optime care sa reglementeze problema stabilitatii monetare international. Astfel, in perioada de 10 aprilie-19 mai 1922 a fost convocata Conferinta monetary international de la Geneva, in scopul stabilirii unor recomandari destinate depasirii dificultatilor financiar-monetare existente.21.2. Conjunctura economica mondiala in care a aparut FMI si fondatorii acesteiaFMI a fost constituit printr-un accord intervenit intre statele member, intelegandu-se ca fiecare stat membru, va avea relatii cu Fondul prin intermediul ministerului finantelor (Tezaurului), bancii central, Fondului de egalizare a schimbului si a altor organe similar, iar Fondul insusi nu va avea relatii cu membrii sai decat tot prin intermediul acestor organe. Avem deci de-a face cu un organism interstatal.Tarile care adera la FMI isi asuma anumite obligatii generale si anume:

Renuntarea la restrictii asupra efectuarii de plati si trasferuri pentru tranzactiile international

Convertibilitatea la cerere a sumelor in moneda proprie detinute de alte state, cu conditia ca aceste sume sa fi fost incasate de curand ca rezultat al unor tranzactii curente sau convertirea sa fie necesara pentru efectuarea de plati pentru tranzactii curente.

Renuntarea la practicile monetare discriminatorii sau la practicile monetare multiple

Furnizarea de date economice si financiare necesare pentru operatiile Fondului

Crearea Fondului Monetar International raspundea vointei commune a statelor aliate in perioada celui de al doilea razboi mondial, in special a SUA si Marii Britanii,3 de a se instaura, dupa razboi o ordine monetara care sa faciliteze reconstructia postbelica sis a permita evitarea crizelor economice si sociale din anii treizeci.

1. Parvu Daniela-Activitatea financiar-monetara international in economia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2009, p21

2. IdemFondul Monetar International a luat fiinta in urma lucrarilor Conferintei monetare si financiare a Natiunilor Unite tinuta, in iulie 1944, la Bretton Woods, in statul American New-Hampshire. Conferinta de la Bretton Woods, la ucrarile careia au participat 49 de state, a elaborate Acordurile 4de constituire a FMI si Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), cunoscuta si sub denumirea de Banca Mondiala, pe carestatele participante le-au semnat, la 22 iulie 1944. Aceste acorduri au intrat in vigoare la 27 decembrie 1945. Acestea sunt institutii interstatale de sprijin reciproc, cu statut de organism special al Organizatiei Natiunilor Unite.

FMI si-a inceput activitatea operational in mai 1946 avand sediul la Washington D.C., capital SUA. In baza acordului incheiat cu ONU in noiembrie 1947, FMI are statut de institutie specializata a Natiunilor Unite.FMI organizatia cea mai valoroasa a acordului Bretton Woods din 1944, reprezinta unul dintre cei mai important jucatori in Sistemul Financiar International curent. Cu 185 de tari member in present, a fost infiintat pentru a promova cooperarea monetara international, stabilitatea valutara si acorduri valutare sistematica, pentru a stimuli cresterea economica la niveluri inalte, de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor, in conditii adecvate de siguranta, pentru a ajuta la ajustarea balantei de plati.

1.3. Statutul si obiectivele FMI prevazute la Bretton Woods

si implicatiile acestora asupra membrilor

Statutul FMI-ului adoptat la Bretton Woods contine 31 de articole care defines obiectivele si regulile sale de functionare.Art 1: Rolul FMI-uluiFMI-ul este infiintat ca o institutie permanenta insarcinata sa mentina o functionare armonioasa a Sistemului Monetar International. Pentru aceasta el trebuie sa favorizeze schimburile de informative intre tarile member, sa incurajeze o apropiere intre responsabilii monetary, sa puna in functiune mecanisme de cooperare international, cu scopul de a impiedica actiuni unilateral. Mai explicit, Fondul trebuie sa participle la instalarea unui sistem de paritati fixe si la restabilirea liberei convertibilitati a monedelor pentru operatiunile curente.

Art 4: Regimul schimburilor fixe si stabilirea schimburilor

Tarile care au ratificat statutul Fondului se angajeaza sa nu efectueze devalorizari competitive sa faca tot posibilul pentru a garanta stabilitatea monedei lor. Paritatile trebuie communicate Fondului Monetar in timp de 30 zile de la inceperea operatiunilor, fiind exceptate tarile care au fost ocupate de fortele inamice in timpul razboiului. Tarile member pot modifica paritatea lor oficiala din propria initiative, cu conditia sa obtina acordul prealabil al Fondului Monetar. O tara membra care si-a modificat cursul monedei fara acordul monetary, ar fi exclusa de la creditele fondului in urmatorii anis au obligate sa se retraga din aceasta institutie.3 Primele proiecte de organizare, dupa razboi, a activitatii monetare si financiare international au aparut in 1941. In anul 1942 au fost publicate official planurile economistilor Keynes si White, ambii functionary superiori in cadrul ministerului de finante ale Marii Britanii, respective SUA. Pe baza acestor planuri s-au angajat mai intai, discutii bilateral intre Anglia si SUA, urmate, ceva mai tarziu, de convorbiri multilateral, cu participarea si a alor state. In urma acestora, in aprilie 1944 a fost semnat un document denumit Declaratia comunca a expertilor, care a fost revazut si imbunatatit in cadrul unei reuniuni de experti guvernamentali tinuta la Atlantic City (in SUA) in iunie 1944. Documentele acestei reuniuni au constituit baza de ornire a lucrarilorde la Bretton woods.

4.Miga-Besteliu Raluca- Organizatii Internationale interguvernamentale, Editura All Beck, Bucuresti 2000, p 23

Art 5: Facilitati de credit

Statutul FMI prevede pentru tarile member posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmareste sa usureze adoptarea de politici de deschidere si de liberalizare, asigura autoritatile ca o finantare va fi disponibila pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balantelor de plati. FMI-ul incurajeaza astfel prin acordarea acestor credite, politici vizand realizarea monedei liberconvertibile, liberalizarea schimburilor externe si facilitarea miscarilor de capital international. In acelasi mod, aceste credite incurajeaza tarile, care se confrunta cu un deficit al balantei de plati sa nu aplice politici nefaste pentru comunitatea international, cum ar fi devalorizarea competitive sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaza ca aceste resurse au un character temporar, caci acordarea continua de credite pe termene medii sau lungi ar putea incuraja mentinerea de politici nefaste.

Art 7:Convertibilitatea monedeiStatutul fondului impune o a doua obligatie:toti membrii trebuie sa faca in asa fel incat monedele lor sa fie convertibile in vederea operatiunilor curente. Pentru aceasta se angajeaza sa elimine restrictiile la cumpararea de devize straine de catre rezidenti si nerezidenti pentru operatiuni curente.

In acelasi mod, aceste credite incurajeaza tari, care se confrunta cu un deficit al balantelor de plati, sa nu aplice politici nefaste pentru comunitatea international, cum ar di devalorizarea competitive sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaza ca aceste resurse au un character temporar, caci acordarea continua de credite pe termene medii sau lungii ar putea incuraja mentinerea de politici nefaste.

Obiectivele FMI:

Potrivit articolului I al actului sau constitutive in politicile si deciziile sale, FMI trebuie sa aiba in vedere realizarea urmatoarelor obiective:- Sa promoveze cooperarea monetara international prin asigurarea, pe o baza permanenta, a mecanismelor necesare de colaborare si consultare in problemele monetare internationale- Sa faciliteze expansiunea si cresterea armonioasa a comertului international sis a contribuie astfel la instaurarea si mentinerea unui nivel ridicat al venitului real si folosirii fortei de munca si la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor, ca obiective primordial ale politicilor economice

- Sa promoveze stabilitatea regimului de schimburi, mentinerea intre statele member a unor regimuri de schimburi ordonate sis a evite devalorizarile monetare concurentiale

- Sa sprijine stabilirea unui system multilateral de reglementare a tranzactiilor curente dintre membrii si eliminarea restrictiilor la schimburile externe, care impiedica cresterea comertului mondial.

- Sa puna resursele sale generale la dispozitia tarilor member-temporar si in baza unor garantii corespunzatoare- in vederea corectarii dezechilibrelor din balantelor lor de plati.

Pentru realizarea acestor obiective FMI:

- Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile member si la nivel global, si asigura consultant in acest domeniu tarilor member avand ca baza cei 50 de ani de experienta. Spre exemplu: in analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000. FMI sfatuieste guvernul japonez sa stimuleze cresterea economice prin pastrarea nivelului scazut al ratei dobanzii incurajand restructurarea corporatiilor si bancilor si promovand concurenta.

- Acorda imprumuturi tarilor member care au problem de plati, nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a sustime ajustarea si reformarea politicii economice, actiune indrepata spre eliminarea defectelor si problemelor existente. Spre exemplu in timpul crezei financiare din Asia (1997-1998) FMI actioneaza raid pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde dolari. - Asigura guvernelor si bancilor central ale statelor member asistenta tehnica si posibilitati de training in acest domeniu de expertiza. Spre exemplu: dupa colapsul Uniunii Sovietice, FMI ajuta bancile central ale statelor baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou system de tezaurizare in trecerea la economia de piata.

Fondul Monetar International pentru a indeplini aceste obiective, in calitate de organizatie interguvernamentala indeplineste 3 functii:

a) Functia financiara

b) Functia consultative

c) Functia de reglementare

Functia financiara a Fondului Monetar International se manifesta prin faptul ca mobilizeaza resurse financiare ce se distribuie tarilor member in vederea dezvoltarii comertului international, a promovarii unei politici de schimb stabile si a echilibrarii balantei de plati.

Functia consultative presupune consultarea tarilor member in vederea formularii unor principia cu privire la comportamentul membrilor in domeniul relatiilor valutar-financiare, efectuarea platilor international si utilizarea resurselor financiare in scopul corectarii dezechilibrelor din balanta de plati.

Functia de reglementare presupune instituirea unor norme cu privire la comportamentul membrilor in domeniul cooperarii valutar-financiare, in efectuarea platilor international si in utilizarea resurselor financiare in vederea corectarii dezechilibrului din balantele de plati.

1.4.Organizarea si functiile FMI

1.4.1. Structura organizatorica a FMI

Ca si in situatia altor organizatii international, structura organizatorica a FMI cuprinde mai multe esaloane. La esalonul superior se gaseste Consiliul Guvernatorilor, cumpus din ministrii de finante ori, dupa caz, guvernatori ai bancilor central, numiti de catre statele member. Fiecare tara numeste un guvernator si un guvernator supleant. Annual, dupa incheierea exercitiului financiar, au loc lgaturile stranse dintre activitatea Fondului si cea a Bancii Centrale, se tine in comun cu reuniunea Consiliului Guvernatorilor BIRD.5In principiu, toate puterile Fondului sunt atribuite guvernatorilor. Consiliul Guvernatorilor ia decizii in problemele de mare importanta, cum ar fi admiterea de noi membrii ori retragerea unui membru, cresterea capitalului Fondului, incheierea de aranjamente de cooperare cu alte organizatii, lichidarea FMI. Guvernatorii deleaga aplicarea politicii FMI si conducerea operatiunilor curente ale organizatiei, unui alt organ denumit Consiliul Executiv, ce reprezinta al doilea esalon in structura organizatorica a FMI. Spre deosebire de organelle executive ale altor organizatii international, care se intalnesc periodic, Consiliul Executiv al FMI, potrivit Statutului, se afla in sesiune permanenta, reunindu-se de cel putin trei ori pe saptamana.

5.Miga-Besteliu Raluca- Organizatii international interguvernamentale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000 p 242

Consiliul Executiv al FMI este compus din 24 de directori executive. Compozitia sa, trebuie, in general, sa reflecte gradul participarii statelor member la capitalul Fondului. Astfel, cele cinci tari cu cea mai mare cota de participare-SUA, Marea Britanie, Germania, Franta si Japonia- au dreptul sa numeasca cate un director executive permanent, fiecare. Un asemenea drept are, din 1978 si Arabia Saudita.6 Mai numesc, proprii lor directori in Consiliul Executiv, China si Rusia. Ceilalti directori executive (in numar de 16) sunt alesi dupa o procedura care cauta sa satisfaca atat principiul marimii cotelor de subscriptie cat si cel privind repartitia geografica echitabila.A treia treapta in structura organizatorica a FMI cuprinde Directorul General si personalul angajat permanent, primului revenindu-I, printer altele si sarcina de a conduce lucrarile Consiliului Executiv. El este, totodata, seful personalului. Prin traditie, directorul general este un European, el este numit de Consiliul Guvernatorilor pe o perioada de cinci ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului.

Pe langa cele doua organe de conducere- Consiliul Guvernatorilor si Consiliul Executiv- in cadrul FMI functioneaza, ca organ consultative intern Comitetul interimar al Consiliului Guvernatorilor, pe scurt, Comitetul Interimar, constituit in octombrie 1947. Acest organ este compus din 24 de membrii: 6 administratori numiti, reprezentand cele cinci tari mari contribuitoare la capitalul Fondului, plus Arabia Saudita si 18 administratori alesi, reprezentand, in mod egal, tarile industrializate si cele in curs de dezvoltare ori in tranzitie, Fondul mai beneficiaza si de lucrarile Comitetului Dezvoltarii instituit, de acemenea in 1974, ca organ consultative si de reflective, comun pentru FMI si BIRD.

In legatura cu sistemul de luare a deciziilor este de notat ca simpla calitate de membru FMI confera fiecarei tri, in mod egal, 250 de voturi. Votul insa este ponderat, iar ponderea se face in functie de capitalul subscris: subscriptia fiecarui stat se divide in parti egale, a cate 100.000 DST, fiecare asemenea parte oferind un vot. Potrivit statutului FMI, fiecare membru va dispune de 250 voturi, plus un vot suplimentar pentru fiecare fractiune din cota sa parte echivaland 100.000 drepturi special de tragere. Deci, in Consiliul Guvernatorilor fiecare guvernator dispune de numarul de voturi ce revine statului pe care il reprezinta, potrivit cotei de subscriptie a acestuia.In Consiliul Executiv fiecare director executive dispune de numarul de voturi ale statului care l-a numit-daca este director numir-sau de numarul de voturi atribuit statelor member care l-au ales, atunci cand este director ales. Cea mai mare parte a deciziilor sunt luate cu majoritatea simpla a voturilor exprimate. Pentru chestiunile de ordin operational se impune o majoritate de 70%, iar pentru problemele fundamentale, legate de activitatea Fondului, o majoritate de 85%. Pentru aprecierea importantei votului ponderat, mentionam ca tarile industrializate detin aproximativ 60% din voturi, dintre care SUA 18%, iar tarile in curs de dezvoltare 40%.

1.4.2. Principalele functii ale FMI

Principala functie a FMI este aceea de a supraveghea sistemul monetary international.Din aceasta functie principal deriva cateva functii: supravegherea politicii monetare si a ratei de schimb din tarile member, elaborarea de recomandari privind politica financiara pentru membrii si acordarea de credite pentru tarile cu dificultati in balanta de plati. Rolul cel mai important pe care il detine Fondul, este acela de manager al unui system monetary international ordonat, previzibil si stabil, cu granite deschise si care sa ofere cadrul necesar unei cresteri echilibrate in comertul mondial si in economiile tarilor member. In acest sens FMI functioneaza ca un organism permanent de consultant, in care membrii coopereaza si participa active in sfera monetara international.

6. In virtutea prevederii statutare conform careia primele doua tari creditoare ale FMI au dreptul sa numeasca propriul director executive.Sunt trei functii principale ale FMI:

A)Functia de supraveghere a politicilor financiar-valutare. FMI este institutia care are menirea sa supravegheze politicile economice promovate de tarile member. Acestea din urma au obligatia sa colaboreze cu FMI indeosebi pe problem financiar-valutare si de politici macroeconomice. Un accesnt deosebit pune FMI pe supravegherea politicilor de curs de schimb promovate de bancile central ale tarilor member ale FMI.

Fiecare tara membra a FMI accepta in momentul aderarii sa se supuna politicilor sale economice si financiare examinarii comunitatii international. Astfel, FMI exercita un control asupra politicilor economice la nivel national, regional si mondial, control ce se face in cadrul unor consultari regulate, de principiu o data pe an.

In timpul acestor consultari, se examineaza evolutia economiei si politicilor economice, se traseaza directiile de urmat, pe baza evolutiilor la nivel international. In colaborare cu Banca Mondiala, FMI analizeaza sectoarele financiare ale tarilor member in cadrul Programului de evaluare a sectorului financiar.

Conform articolului IV din Statut, consultatiile cu statele membre, care au loc in mod normal in fiecare an, au in vedere politica de schimb, cea bugetara si monetara a statului membru, evolutia balantei sale de plati si a datoriei externe si efectele international si regionale ale acestor politici. 7Ele nu se limiteaza la dimensiunea macroeconomica, ci acopera si aspectele care au o incidenta notabila asupra rezultatelor macroeconomice-politica pietei muncii sau a mediului inconjurator si aspectele de gestiune politica. FMI realizeaza o monitorizare multilateral si regional rin raportul despre perspectivele in economica mondiala, publicat de 2 ori pe an si raportul annual despre evolutia Pitelor de capitaluri international. Aceste raportari ofera ocazia unei evaluari a efectelor mondiale ale politicilor statelor membre si a unei examinari a principalelor directii de dezvoltare si perspective privind sistemul monetar international.

In scopul realizarii unei supravegheri corecte FMI a stability un set de norme si coduri de conduit pentru formularea politicilor economice si a fundamentat o serie de indicatori de vulnerabilitate si modele de prevenire a crizelor financiare pentru evaluarea vulnerabilitatii tarilor la producerea de socuri neprevazute. 8

B) Functia de acordare de asistenta tehnica. Aceasta este extreme de diversificata si imbraca mai multe forme. Asistenta tehnica oferita de FMI permite tarilor membre sa remedieze eventuale decalaje erori identificate in rapoartele de evaluare si ameliorarea problemelor legate de gestiunea resurselor financiare publice.9 7.Gaftoniuc Simona- Finante international, Editura Economica, Bucuresti 2000, Editia a II-a p 858. Gaftoniuc Simona- Finante international, Editura Economica, Bucuresti 2000, Editia a II-a p 859. Pirvu Daniela- Activitatea financiar-monetar- international in economia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2008, p 27-28 Prinicpalele domenii in care FMI ofera asistenta sunt:- consolidarea sectoarelor monetare si financiare(reglarea, controlul si restructurarea sistemului bancar, gestiunea rezervelor de schimb si a operatiunilor de schimb, sisteme de compensare si de reglementare a platilor, structura si dezvoltarea bancilor central);- incurajarea unei politici si a unei gestiuni bugetare (prin orientarea politicii si administrarea impozitelor, vamilor, pregatirea bugetului, gestiunea cheltuielilor, masuri de protective sociala si gestiunea datoriei interne si externe);- stabilirea, gestionarea si difuzarea datelor statistice- formularea si examinarea legislatiilor economice si financiare.

C) Functia de asistenta financiara. Este oferita de FMI tarilor membre pentru echilibrarea balantei de plati externe. Aceasta asistenta consta in acordarea dreptului de a cumpara moneda nationala, moneda altei tari cu obligatia de rascumparare a propriei monede dupa un timp la un prt mai mare, diferenta reprezentand costul operatiunii.

Precizare: cumpararea de moneda straina contra monedei nationale reprezinta practice un imprumut si poarta denumirea de trageri.1.5. Departamentul Drepturilor Speciale de Tragere- DST

1.5.1. Definire DSTDST este primul active de rezerva, purtator de dobanda, creat prin decizie international; existent lui este legata de completarea activelor de rezerva existente, si este alocat de catre Fond membrilor participant la Departamentul DST. DST-ul este un active de rezerva international introdus de FMI in 1969, din motivul ca stocurile actuale si cresterea prevazuta a rezervelor nationale nu va fi suficienta pentru a sustine cresterea comertului international. Marea parte din reserve erau pastrate in aur si dolari, iar statele membre FMI nu doreau ca rezervele globale sa depinda de productia de aur si dolaro, iar statele membre FMI nu dreau ca rezervele globale sa depinda de productia de aur datorita incertitudinilor inerente si a deficitelor ce se manifestau in balanta de plati a Americii, care ar fi fost nevoita sa asigure cresterea rezervelor in dolari. DST-urile au fost introduce ca o rezerva suplimentara care putea fi alocata membrilor care aveau nevoie.

In cadrul statutului FMI, unitatea valorica a unui DST a fost definite ca echivalentul a 0,888671 g aur fin, ceea ce corespundea valorii paritare a dolarului valabila la 1 iulie 1944. In anul 1947 s-a renuntat la definirea in aur a DST, trecandu-se la definirea pe baza cosului valutar.10In urma primului amendament al statutului Fondului s-a creat, alaturi de contul general (prin care se efectueaza operatiunile si tranzactiile ordinare ale FMI), un cont special de tragere, prin care se aloca DST tarilor participante.

10 Pirvu Daniela- Activitatea financiar-monetara international in economia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2009, p 81

1.5.2. Participantii si detinatorii de DST

FMI are doua categorii de membri: membrii originari si alti membri. Membrii originari sunt considerate acele tari care au ratificat acordul de creare a FMI pana la intrarea lui in vigoare (27 decembrie 1945). Alti membri sunt socotite toate celelalte tari care au aderat la FMI dupa intrarea in vigoare a acordului. Aceasta delimitare a membrilor FMI in membri originari si alti membri are, in principiu, caractwer onorific, dar uneori se tine cont de acest lucru in desfasurarea activitatii FMI. Conform statutului FMI, orice tara membra se poate retrage ricand de la Fond, pe baza unui aviz scris. Totodata, orice tara membra poate sa fie private de drepturile sale de a folosi resursele FMI, daca nu-si indeplineste obligatiile asumate prin semnarea acordului.

Pentru constituirea, la dispozitia FMI, a unei reserve de aur si devize, potrivit statutului initial, fiecare membru este obligat sa subscribe o suma(cota), varsata integral la aderare, din care 25 % se varsa in aur si 75% in moneda nationala. Aurul este depus la unul dintre cei patru depozitari acreditati: Bnca (Sistemul) Federal de Rezerve din New York, Banca Angliei, Banca Frantei, Banca Indiei, iar moneda nationala este pastrata intr-un cont special la Banca Centrala sau la o alta banca a tarii emitente, la dispozitia FMI. Acest nivel de 75% din cota are o importanta deosebita in activitatea Fondului. El reprezinta pozitia neutral sau ideala a unei tari fata de Fond, in care tara nu este nici creditoare, nici debitoare a Fondului.

Ca urmare, FMI interzice tarilor membre sa reduca prin rascumparare disponibilitatile Fondului in moneda nationala sub 75% din cota; totodata el interzice ca la rascumparare sa se utilizeze o valuta care ar determina majorarea disponibilitatilor Fondului in aceasta valuta la peste 75% din cota statului membru. In aceste conditii, sumele in moneda nationala cu care disponibilitatile Fondului depasesc nivelul de 75% din cota, reflecta datoria tarii membre fata de Fond, iar sumele cu care disponibilitatile sunt inferioare acstui nivel reflecta datoria Fondului fata de tara membra. Aceasta din urma provine din creditele pe care FMI le-a acordat in aceasta moneda la solicitarea tarilor membre.

Mariea cotei fiecarei tari membre, exprimate in dolari, a fost stabilita initial in functie de o formula, bazata pe:marimea PIB, marimea rezervelor oficiale de aur si devize convertibile si volumul cmertului exterior. Stabilirea cotelor tarilor care au aderat dupa 1963 s-au facut dupa criteria mai elastic, prevaland comparatia cu cotele tarilor membre care au aproximativ acelasi nivel de dezvoltare. Prin prevederile celui de-al doilea amendament al FMI (1978), transa-aur s-a transformat in transa-rezerva si ea poate fi varsata, la alegere, in : Drepturi Speciale de Tragere sau valute acceptate de Fond.

Periodic pentru a permite FMI sa faca fata solicitarilor de credite din ce in ce mai mari, se procedeaza la o majorare generala a cotelor de participare, anterior la 5 ani, in present la 3 ani, care insa nu se fac in mod uniform, ci diferentiat de la tara la tara. Dupa ultima majorare a cotelor (1994), volumul total al acestora, exprimate in DST, a crescut de la 28,4 mld in 1970 la 59,6 mld in 1980, la 91.1 mld in 1990 si la 144.9 mld in 1994. Tarile dezvoltate detin impreuna 88,4 mld DST, iar tarile in dezvoltare 56,6 mld DST. Cota de participare a unei tari care reprezinta cerere de admitere la FMI este determinate dupa o formula cu variabile financiar-economice, cum ar fi, PIB, contul curent al balantei de plati si amrimea rezervelor oficiale. Atunci cand o tara adera la FMI expertii calculeaza cota si o compara cu marimea cotelor pentru celelalte tari de acelasi nivel economic.

Cotele cele mai amri le au tarile dezvoltate, care detin din cotele de participare si deci din voturi. Statele Unite ale Americii, singure, detin o cota de participare de aproximativ 20% din resursele totale ale FMI (aproape jumatate din cota de participare totala a tarilor in curs de dezvoltare), avand astfel putere de veto asura deciziilor importante, luate in cadrul Fondului cu o majoritate de 4/5. Dreptul de a primi credite in valuta si alocatii de DST de la FMI este si el proportional cu cotele-parti varsate de Fond. Acest fapt creeaza diferentieri accentuate in redistribuirea resurselor Fondului. Diferentierile se manifesta cel putin sub doua aspect. Astfel, tarile cu o buna situatie economica si financiara au si posibilitati mari de a apela la creditele FMI si in plus, primesc cele mai amri alocarii de DST, ceea ce constituie un paradox, deoarece nevoi suplimentare de resurse manifesta tarile in curs de dezvoltare, tari cu situatie financiara slaba, reflectata in marimea cotei lor de subscrise si varsate Fondului. Deci dupa acest sistem de repartizare sunt dezavantajate tarile in curs de dezvoltare, carora le este limitat accesul la resursele Fondului. Reglementarile de conduit sunt impuse de catre organelle conducatoare ale FMI, de regula prin conditioanre ce insoteste acordarea de credite. La nivelul anului 1994, dupa ultima majorare generala, cota de participare la FMI a SUA se ridica la 26,5 mld DST( cca 38,5 mld dolari), in timp ce, spre exemplu, cota Romaniei este de 754 milioane DST (cca 1,1 mld dolari).

In cadrul FMI se aplica un system de vot ponderat cu cota de participare. Fiecarei tari membre ii sunt acordate 250 de voturi, la care se adauga ate un vot suplimentar pentru fiecare fractiune de 100.000 dolari din cota de participare a tarii respective; astfel ca participarea statelor membre la luarea deciziilor este porportionala cu numarul ttal de voturi.Totusi, pentru anumite hotarari de importanta deosebita pentru tarile membre (de exemplu modificarea cotelor de participare) este necesara unanimitatea.1.5.3 Alocarea si anularea DST

DST-urile sunt emise si anulate de catre FMI. Acesta are autoritate, conform statutului. Sa creeze lichiditati prin alocarea de DST membrilor Fondului, proportional cu cotele acestora in cadru FMI. De asemenea, statutul FMI da posibilitatea anularii Drepturilor Speciale de Tragere, desi pana in present nu a avut loc nici-o astfel de anulare.

In cadrul statutului este prevazuta ca orice decizie de alocare de DST trebuie sa aiba la baza nevoia globala, pe termen lung, de suplimentarea rezervelor de mijloace de plata international. Procedura de emisiune cuprinde, in primul rand, propunerea Directorului General al FMI catre Consiliul Guvernatorilor, la care se asociaza directorii executive. Consiliul Guvernatorilor are puterea sa aprobe sau sa modifice propunerea cu majoritatea de 85% din totalul voturilor.

Suma de DST alocata fiecarui membru se determina intr-un raport procentual fata de cota de participare a tarilor membre la Fond. Alocarea se face gratuity, fara obligatia efectuarii unei contraprestatii din partea beneficiarului. Anularile de DST se calculeaza ca procente asupra alocarilor cumulative nete de DST al fiecarui membru.

Metoda initiala de evaluare a DST prin intermediul aurului a ramas in vigoare pana la 30 iunie 1974, in 1970, cand a inceput sa functioneze Contul Special de Tragere, 1 DST a fost egal cu un 1 USD. Dupa cea de-a doua devalorizare a dolarului, in februarie 1973, raportul de evaluare a devenit 1 DST=1,20635 USD sau 1 USD=0,828948 DST. Cursurile de schimb ale altor valute exprimate in DST au fost stabilite pe baza cotarii acestor valute pe piata in raport cu dolarul.

Incepand cu iulie 1974, DST-ul este definit pe baza unui cos de 16 monede nationale ale tarilor care detineau in comertul international o pondere mai mare de 1 %. Ponderea aleasa pentru fiecare moneda a fost bazat pe participarea emitentului la exportul mondial.

Cosul DST iulie 1974

MonedaProcentulCantitateMonedaProcentulCantitate

Dolarul SUA330.4Francul belgian3.51.6

Marca Germana12.50.38Coroana suedeza2.50.13

Lira sterlina90.045Dolarul australian1.50.012

Francul francez7.50.44Peseta spaniola1.51.1

Yenul japonez7.526Coroana norvegiana1.50.099

Dolarul canadian60.076Coroana daneza1.50.11

Lira italiana647Silingul australian10.22

Guldenul olandez4.50.14Randul sud-african10.0082

Din 1981, cosul includea monedele a cinci tari membre ale FMI, care aveau ponderea cea mai semnificativa in exportul mondial de bunuri si servicii. Acestea erau cele cinci monede liber utilizabile:dolarul American, marca germane, yenul japonez, francul francez, lira sterlina.

Procentul detinut de fiecare valuta in total rezulta din importanta fiecarei valute in comertul si platile international.

Cosul DST

In ceea ce priveste revizuirile cosului DST, ponderea fiecarei valute in cos este modificata la fiecare cinci ani. De la 1 ianuarie 1996, valoarea unui DST este data de suma valorilor urmatoarei ponderi din fiecare valuta: USD-0,582; DEM-0,446; FRF-0,813;JPY-27,2;GBP-0,105.

De asemenea, de la 1 ianuarie 1999, ca urmare a introducerii monedei EURO, structura DST se prezinta in functie de noua moneda (DM+FF=32%EURO). Moneda1981-1985 %1986-1990 %1991-1995%1996-2000 %

$42424039

DM19192121

Y13151718

FF13121111

LIRA13121111

1.5.4. Functiile si utilizarea DST

Conform statutului, DST indeplineste urmatoarele functii:

Functia de etalon monetar international, prin DST putandu-se exprima paritatile si cursurile valutare;

Functia de mijloc de rezerva, DST figurand intre tarile, alaturi de aur si valutele de rezerva. Rolul DST ca mijloc de rezerva international ramane limitat in mare parte, deoarece moneda FMI poate fi detinuta. Desi a fost creat si DST-ul privat, piata sa a ramas limitata;

Functia de instrument de credit, de procurare de moneda convertibila prin intermediul FMI si in anumite conditii; Functia de mijloc de plata, limitat la plata dobanzii si comisioane datorate la FMI.11O tara membra a Fondului care primeste DST de la FMI le poate utilize astfel:

-participantul caruia I s-au alocat DST are dreptul sa obtina in schimbul lor o suma echivalenta in valuta de la un membru al FMI, indicat de catre Fond;

-pentru ca un participant sa fie desemnat de Fond, ca furnizor de valuta, este necesar ca el sa aiba o balanta de plati si reserve monetare sufficient de puternice. Participantul, care furnizeaza valuta unui alt participant, va primi in schimb o suma echivalenta in DST.

11 Pirvu Daniela- Activitatea financiar-monetara international in economia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2008, p 28 FMI presupune ca toate operatiile cu DST sunt effectuate doar pentru a face fata unor nevoi ale balantei de plati, sau pentru cazul unei evolutii nefavorabile a structurii rezervelor monetare international dupa cum urmeaza:

1) Participantul poate plati cu DST dobanzi si comisioane catre FMI sau poate rascumpara cu DST moneda sa aflata la FMI, cu anumite exceptii;

2) DST-utile pot fi utilizate pentru cresterea rezervei monetare oficiale, corespunzator cotei allocate;

3) Incheierea de acorduri swap, prin care un membru poate transfera altuia DST in schimbul altui active de rezerva, cu exceptia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data viitoare si la un curs stability de comun accord;

4) Efectuarea de operatiuni forward, prin care o tara membra FMI poate vinde sau cumpara DST cu obligatia platii la o data viitoare, in schimbul oricaror active monetare, cu exceptia aurului, la un curs la termen previzionat in momentul incheierii tranzactiei;

5) DST poate fi folosit pe o piata financiara international, prin emiterea de obligatiuni exprimate in aceasta moneda.

Dupa o experienta de 20 ani s-au constatat trei deficient in functionarea DST: Departe de a inlocui in mod progresiv dolarul asa cum s-a estimate la inceput, DST a jucat un rol neglijabil in tranzactii, deoarece compensarile se fac, de cele mai multe ori in dolar si in consecinta, a crescut partea de reserve international exprimate in dolari;

Ca ajutor pentru echilibrarea balantelor de plati ale tarilor membre in curs de dezvoltare nu s-a reusit sa se creeze o legatura directa intre echilibrarea DST si ajutorul scontat.In fond, DST este o moneda de cont si nu constituie o finantare; apoi emiterea DST trebuie sa fie determinate de nevoile economiei mondiale si nu de necesitatea expresa de a dinanta o dezvoltare. La cererea continua a tarilor in curs de dezvoltare se creeaza o sursa de inflatie si deci alocarile repetate pentru ajutor nu sunt recomandabile.

Ponderea importanta a dolarului in cosul DST a carui volatilitate a fost numai ameliorate, impiedica DST de a avea o valoare stabile care sa domine dolarul pe piata financiara internationala. 121.6. Rolul FMI in economia mondiala

1.6.1. Imprumuturi si facilitate acordate membrilor

Imprumuturile acordate de FMI permit tarilor beneficiare sa:

-reconstituie rezervele lor international;

-stabilizeze moneda;

-echilibreze balanta comerciala

Volumul imprumuturilor acordate de FMI a fluctuat considerabil de-a lungul anilor. Socul petrolier din anii 70 si criza datoriei externe din anii 80 au determinat o crestere importanta a imprumuturilor acordate de FMI, care s-au consolidate in anii 90, o data cu inceperea procesului de tranzitie la economia de piata a tarilor din Europa Centrala si de Est.

Suma pe care o tara o poate imprumuta de la FMI se numeste limita de acces; aceasta variaza in functie de tipul de imprumut accesat, dar in general, este un multiplu al cotei-parte.13

12 Floricel Constantin- Relatii valutare financiare international, Editura National, Bucuresti 2000, Editia a IV-a, p 427

13 Pirvu Daniela- Activitatea financiar-monetara international ine conomia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2008, p 28

Imprumutul acordat de FMI nu acopera decat o parte limitata din nevoile de finantare externa a tarii.Dar, in masura in care aprobarea unui imprumut semnaleaza ca politica tarii beneficiare este bine orientate, ea asigura investitorii si locatarii de fonduri oficiale si faciliteaza mobilizarea resurselor aditionale. Prin urmare, finantarile FMI pot avea un effect de parghie, atragand alte fonduri.

Tipuri de imprumut:-imprumuturi pentru reducerea saraciei si reluarea cresterii economice sunt acele imprumuturi cu dobanda redusa si perioada de rambursare intre 5-10 ani;

- acorduri de confirmare- reprezinta cel mai utilizat tip de imprumut, rambursabil 2-4 ani, avand ca obiectiv surmontarea dificultatilor temporare de plati;

-mecanismul largit al creditului, facilitate create in 1974, destinata tarilor cu dificultati prelungite ale balantelor de plati care necesita reforme economice fundamentale. Aceste imprumuturi sunt rambursabile intr-o perioada de 2-7 ani.

-facilitatile de rezerva suplimentara, facilitate instituita in 1997 pentru a raspunde nevoilor de finantare pe termen foarte scurt. Aceasta facilitate aparut ca rezultat al pierderii increderii in pietele emergente in anii 90, care a determinat iesiri massive de capital si necesitati de finantare de amploare deosebita;

-facilitati de finantare compensatorii, aparute in 1963, ca raspuns la nevoile tarilor confruntate cu o reducere brusca a veniturilor din exporturi, respective cresterea importanta a costurilor aferente importurilor de cereal ca rezultat al fluctuatiei preturilor mondiale ale produselor de baza;

-ajutorul de urgent care se adreseaza in special tarilor care au suferit pierderi material si financiare in urma unei catastrophe natural sau a unui conflict armat;

-finantarea stocurilor tampon se acorda tarilor in curs de dezvoltare care stocheaza produse rimare (in general petrolul) in scopul reducerii ofertei pe pietele international;

-fondul financiar a fost create in scopul furnizarii unui ajutor suplimentar tarilor in curs de dezvoltare care depun eforturi pentru redresarea balantei de plati. Resursele din care este alimentat acest fond se constituie din vanzarea aurului remis la pretul official, de tarile membre, cu titlu de varsaminte ale cotelor parti;

-finantarea extinsa se acorda tarilor care inregistreaza dezechilibre grave ale balantelor de plati ca urmare a unei structure defectuoase a productiei, comertului sau preturilor, precum si tarilor a caror economie se dezvolta lent sau care au dificultati in dezvoltarea economica;

-finantarea suplimentara (facilitate WITTWEEN) este create in scopul ajutorului tarilor membre care se asteapta sa inregistreze un deficit important al balantei de plati sau pentru o perioada mai lunga decat cea pentru care pot trage transe normale de credit. Resursele puse la dispozitia acestei facilitate provin din imprumuturi cu dobanda acordate de tarile dezvoltate. 14

14.Floricel Constantin- Relatii valutare financiare international, Editura National, Bucuresti 2000, Editia a IV-a

1.6.2. Mecanismele de finantare obisnuita

Fiecare tara membra participa cu o cota-parte, exprimata in DST, care reflecta talia relative a economiei tarii in cauza. Aceasta cota-parte determina numarul de voturi de care dispune tara in cadrul FMI, respective un vot pentru fiecare transa de 100.000 DST aferentei cotei-parti.

Pe baza cotei-parti se calculeaza si volumul maxim al resurselor financiare la care tara poate avea acces si partea sa din alocarile de DST. Tara membra trebuie sa depuna, in general, maximum 25 % din cota-parte in DST sau in monede apartinand altor state membre, selectionate de FMI cu acordul acestor tari, iar restul, in moneda nationala.

Statele dispun si de o transa de rezerva, in masura in care activele detinute in moneda proprie in cadrul contului de resurse generale sunt inferioare palfonului cotei-parti, care poate fi utilizata in totalitate, in orice moment, cu conditia ca situatia balantei de plati sa necesite aceasta. Utilizarea transei de rezerva nu reprezinta recurgeri la mecanismul de creditare al FMI, nefiind supusa vreunui comisii si nici cerintei de rascumparare.

Orice tara membra poate utilize 4 transe de credit, echivalente fiecare cu 25 % din cota-parte. Pentru obtinerea primei transe trebuie sa faca dovada unor eforturi rezonabile in vederea surmontarii dificultatilor de balanta de plati. Aceste trageri obisnuite nu sunt esalonate si nici supuse indeplinirii unor criteria. Tirajele suplimentare se fac prin varsaminte esalonate si depend de aplicarea masurilor cuprinse in programele convenite cu FMI. Acestea au loc in cadrul unui accord de confirmare sau unui accord largit, scopul fiind atat dificultatile de plati, cat si reformele structural. Acordurilor de confirmare sau dreptul de tragere asupra resurselor FMI, in limita unei sume specificate, pe parcursul unei perioade determinate. Tragerile au loc trimestrial, fiind supuse revizuirii periodice a programelor si respectarii criteriilor convenite. Aceste criteria se refera la politica de credit, cea bugetara, restrictiile comerciale si de plati, imprumuturile externe si nivelul rezervelor.

Criteriile de realizare permit atat tarii in cauza, cat si FMI sa urmareasca progresele sis a semnaleze necesitatea unor masuri corrective, daca este cazul. Nerespectarea criteriilor conduce la suspendarea tragerilor, in baza acordului, pana in momentul in care partile convin reluarea acestuia. De regula, acordurile de confirmare acopera perioade de 12-18 luni (unele putand sa dureze maximum 3 ani).

Mecanismul de creditare largit reprezinta un sprijin FMI, care depaseste plafonul cotei-parti acordat pe o perioada de timp mai lunga, in afara transelor obisnuite de credit.

Acordurile largite acopera, de regula, 3 ani (uneori 4 ani) si au ca obiectiv surmontarea dificultatilor de balanta de origine structural care necesita o perioada de ajustare mai lunga. Tarile care solicita un astfel de accord trebuie sa prezinta un program care sa indice obiectivele avute in vedere si politica adoptata pe perioada acordului sis a expuna in detaliu setul de masuri anuale de urmat. Esalonarea transelor si criteriilor de realizare sunt aceleasi ca si in cazul acordurilor de confirmare. Rambursarea se face in termenul de 4 ani si jumatate pana la 10 ani. 15

15 Gaftoniuc Simona- Finante international, Editura Economica, Bucuresti 2000, Editia a II-a, p 89-90

1.6.3. Principalele caracteristici ale imprumuturilor FMI

FMI nu are caracterul unei institutii de ajutor si nici nu este o banca de dezvoltare. El imprumuta statele pentru a le ajuta sa-si depaseasca problem financiare sis a restabileasca conditiile unei cresteri durabile. FMI nu financteaza proiecte sau activitati specifice.

Imprumuturile FMI sunt insotite de conditii privind aplicarea politicilor economice stabilite; statul imprumutat trebuie sa adopte masurile pe care s-a angajat sa le ia pentru a regla problemel balantei de plati. Aceasta conditionalitate asociata imprumuturilor FMI este destinata sa asigure comunitatea international ca tara respective este interesata sa-si intareasca politica economica sis a ramburseze imprumuturile respective.161.7. Conditionalitate

Atunci cand acorda sprijin financiar, FMI trebuie sa se asigure de faptul ca tarile membre vor duce o politica in scopul atenuarii si disparitiei problemelor de plati externe. Sustinerea financiara din partea FMI presupune angajamentul ferm al tailor membre de a adopta o serie de masuri corectoare, care constituie si garantia rambursarii la timp a sprijinului acordat, astfel incat si alte tari membre cu problem de balanta de plati sa poata avea acces la resursele limitate ale institutiei. Acest aspect reprezinta ceea ce s-a numit conditionalitate. Conditionalitatea acopera o gama intreaga de dispozitii care merge de la angajamentul, destul de general, de a coopera cu FMI in vederea definirii politicilor economice, la stabilirea unui ansamblu de masuri financiare precise, stabilite pe baza de indicatori.

Utilizarea resurselor FMI sub forma de transe de credit este esalonata si presupune o scrisoare de intentie in care sunt expuse directiile principale de actiune economica ale guvernului, in cursul perioadei programului de asistenta, reformele avute in vedere, criteriile de realizare care trebuie indeplinite in cursul perioadelor, trimestriale sau semestriale, pentru ca transele sa poata avea loc. La acestea, se adauga si revizuirea periodica a acordului, care sa permita Consiliului de administratie sa determine daca masurile sunt conforme cu obiectivele programului.

Conditionalitatea reprezinta, deci, elemental characteristic al contributiei FMI solutionarea problemelor legate de balantele de plati. Daca dezechilibrul este pasager si se poate corecta de la sine, este sufficient doar o finantare temporara adecvata. Nu este de dorit si nici nu este posibil ca sa se finanteze la infinit deficitele balantelor de plati, fara a se interveni asupra cauzelor profunde care produc respectivele dezechilibre. Daca masurile corrective nu vor fi insotite de suportul financiar necesar, procesul de ajustare este dificil. Efectul catalizator al finantarii FMI permite, in continuare, mobilizarea altor surse de finantare si ajuta la etapizarea procesului de ajustare, devenit, astfel, mai suportabil.17

16 Pirvu Daniela- Activitatea financiar-monetara international in economia contemporana, Editura Sitech, Craiova 2008. P 28

17 Gaftoniuc Simona- Finante international, Editura Economica, Bucuresti 2000. Editia a II-a. p 87-88

1.8. Asistenta tehnica

Asistenta tehnica oferita de FMI imbraca urmatoarele 5 forme principale:-definirea si executia politicilor bugetare si monetare;-organizarea institutiilor aferente-banca central si ministerul finantelor;

-colectarea si elaborarea datelor statistice;

-pregatirea functionarilor;

-revizuirea textelor legislative si, uneori, acordarea spijinului necesar in redactarea lor;

Asistenta tehnica se acorda prin intermediul departamentelor de specialitate.

Departamentul monetary se ocupa de problemele bancilor central si regimurile de schimb, de conceperea si imbunatatirea instrumentelor de politica monetara.

Departamentul de finante publice este insarcinat cu spijinrea reformelor fiscal, la care se adauga problemele legate de cheltuielile publice si sistemele de protective sociala.Se acorda consultant acelor tari care doresc sa modernizeze sistemul de impozitare si cel vamal, sa imbunatateasca procedura de elaborare a bugetului, precum si administrarea finantelor publice,.

Departamentul de statistici vine in sprijinul tarilor membre pentru elaborarea datelor statistice, in conformitate cu normele international, datele statistice fiabile fiind indispensabile aplicarii masurilor care se impugn.

Institutul FMI pentru Finante Internationale ofera functionarilor de rang inalt sau intermediary cursuri de pregatire, ateliere de seminarii pe problem macroeconomice diverse.

Departamentul juridic acorda consultant in redactarea noilor texte de lege sau remanierea cadrului juridic in conformitate cu cerintele economiei de piata.

Departamentul pentru elaborarea si examinarea politicilor economice acorda consultant in domeniu, dar si in problemele de administrare a datoriei publice, de definire si aplicare a reformelor de politica comerciala.

Biroul de servicii de informatizate acorda consultant asupra tehnicilor specific.

Implicarea organismelor financiare international in procesul de transformare si restructurare a sistemului economic mondial este ampla, domeniile atinse de proiectele prin finantare prin contributia lor fiind foarte diverse si de o importanta deosebita. Dezideratul unui system fiananciar supus unor reglementari uniforme si transparente, menite sa sporeasca eficienta alocarii resurselor de capital, capata contur prin suportul institutiilor create in acest sens ( Fondul Monetar International sau Banca Mondiala).

Efectele economice si sociale ale socurilor de pe pietele financiare international tind sa fie tot mai mult diminuate de integrarea acestora intr-un system global de piete care nu pot exista insa fara un system institutional articulate, investit cu autoritate suficienta pentru a-si implementa pana la capat deciziile si politicile sale. Nu trebuie exclus din discutie ca este insufficient pregatit pentru a face fata noilor provocari ale globalizarii. 18

Evolutia fluxurilor international din ultima perioada confirma interesul operatorilor pentru implicarea pe pietel monetare si de capital, motivate fiind de economisire sid e nevoia acuta de resurse financiare (mai ales pentru restructurarea economiei).

Dezvoltarea durabila a economiei mondiale nu poate fi conceputa fara un sistem financiar capabil sa orienteze efficient si rapid fluxurile din capital.

18 Gaftoniuc Simona- Finante international, Editura Economica, Bucuresti 2000, Editia a II-a, p 92-93CAPITOLUL IIRELATIA FMI CU TARILE IN TRANZITIE

2.1. Programele de finantare si ajustare intre tarile membre si FMI

FMI are obligatia statutara de a ajuta tarile membre care sunt confruntate cu problem ale balantelor de plati (deficite persistente si scaderea rezervelor), prin convenirea cu acestea a unor programe special de ajustare, care cuprind doua component: Programul de corectare a dezechilibrelor, prin politici adecvate de reducere a consumului (ajustare) si stimulare a productiei

Finantarea de urgent, pentru a acoperi temporar deficitele balantei de plati

Negocierea intre FMI si tarile beneficiare se desfasoara pe baza a 4 tablouri:

-Tabloul conturilor nationale unde sunt cateva mari identitati (venitul care se imparte in consum si economisire, cererea agregata, cu componentele sale)

-Tabloul monetar, care contine indicatorii politici monetare: inflatia, masa monetara in sens larg, baza monetara, rezervele international nete

- Tabloul politicii fiscal care contine deficitul primar al bugetului, deficitul bugetar operational, datoria publica, deficitul primar este acel deficit care survine inainte de plata dobanzilor la datoria contractata

-Balanta externa, care contine serviciul datoriei externe, deficitul contului curent.

Obiectivele din cele 4 tablouri trebuie sa fie consistente intre ele: se asuma niste ipoteze de politica monetara, se trece la implicatiile pe care acestea le vor avea asupra politicii fiscal si a balantei externe, iar in final se verifica impactul asupra conturilor nationale; in cazul in care rezultatul nu este cel asteptat, se refac pasii parcursi, dar pornindu-se la un set de ipoteze mai dure sau mai moderate, in functie de situatie. Alterarea pe parcursul unui program a unui indicator dintr-un tablou poate compromite realizarea intregului program. Spre exemplu, daca intr-o tara masa monetara creste cu mai mult decat era prevazut in program, acest lucru poate avea ca efecte dezechilibre fie pe plan fiscal, fie in balanta externa.

Retetele FMI sunt relative tipizate si se refera in principal la:-asigurarea resurselor de finantare (principiul neefectuarii unor cheltuieli daca nu exista resurse de finantare)- un control efficient a expansiunii masei monetare

-disciplina fiscal, neplata impozitelor si proliferarea arieratelor sunt de natura a submina intregul program de stabilizare

Pentru atingerea obiectivelor din cele patru tablouri, FMI acorda consultant permanenta, elaboreaza rapoarte, supravegheaza aranjamentele valutare iar pentru tarile cu problem asigura si asistenta financiara, sub forma de credite.19In cadrul acesteia, se incheie acorduri special intre tara solicitanta si FMI, iar creditele se elibereaza in functie de indeplinirea creditelor de performanta. Acestea urmaresc punctele critice de control ale echilibrelor in cele patru tablouri.

19.Dumitru Barbu Corina- Teorii politici si monetare, Editura Cophys, RM Valcea 2005, o 183

2.2. Drepturile si obligatiile tarilor membre

In calitate de membru al Fondului, tarile membre au anumite drepturi dar si obligatii.

Dintre obligatiile tarilor membre mentionam:

* sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente

* sa nu permita unei agentii sa se implice in aranjamente discriminatorii

* sa asigure convertibilitatea la cerere a soldului in moneda proprie detinute de alte tari membre necesare tranzactiilor curente

* sa furnizeze informatii privind detinerile oficiale si particulare de aur, mijloace de plata international, evolutia exporturilor si a importurilor, balanta de plati, investitiile straine, produsul intern brut, indicele preturilor, cursul de schimb, controlul schimburilor

* sa colaboreze cu celelalte tari membre, in cazul in care mentin sau aplica restrictii la tranzactiile international

* sa se consulte sis a colaboreze cu FMI si cu alti membri, in domeniul politicii activelor de rezerva, al lichiditatii international si in promovarea DST in calitate de active rezerva al sistemului valutar.

Drepturile tarilor membre se refera la: Tara membra are dreptul de a efectua tranzactii sioperatii cu Fondul Monetar International

- are dreptul de a cumpara sume in valute liber utilizabile sau in DST in schimbul unor sume echivalente in moneda nationala in vederea echilibrarii balantei de plati

Tara membra are dreptul de a participa la adoptarea deciziilor in cadrul FMI

Tara membra poate sa primeasca alocatii de DST

Dobandeste dreptul de aderare la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare

2.3. Accesul tarilor membre la resursele FMI

Utilizarea resurselor FMI este in general prevazuta si reglementata prin statutul sau, de asemenea acordarea de credite pentru rezolvarea dificultatilor balantei de plati a statelor membre fiind una din misiunile cele mai importante ale Fondului.

In multe cazuri, FMI-ul este singura sursa de finantare in devize pentru tarile in curs de dezvoltare, deoarece pietele private si cateodata Banca Mondiala refuza sa acorde imprumuturi. Prin apelarea si acordarea de finantari din partea FMI, pe langa faptul ca beneficiaza de duma necesara, tara respective castiga si increderea altor organizatii international, deoarece inseamna ca politicile sale economice sunt rentabile.

Marimea creditului acordat depinde de nevoia de finantare externa, de calitatea programului intreprins, de marimea datoriei fata de Fond,de perspectivele balantei de plati si de usurinta de adaptare.

Accesul la resursele FMI se face pe baza urmatoarelor principii:a) Acces egal la resursele Fondului Monetar International

Resursele Fondului Monetar International se pun la dispozitia tarilor membre in mod uniform. Statutul FMi nu face deosebiri in accesul tarilor membre la resursele financiare, resursele fiind utilizate pe baza principiului tratamentului egal si nediscriminatoriu, in vederea realizarii politicilor economice si sociale.Accesul la resursele FMI depinde de situatia balantei de platistatutul FMI mentioneaza ca resursele financiare se acorda in functie de situatia balantei de plati externe a unei tari membre. Accesul la resurse este dependent de necesitatile membrilor privind balanta de plati, precum si de capacitatea de ajustare a economiei si de restituire a sumelor catre FMI.

b) Asigurarea accesului liber la resursele Fmi

Potrivit acestui principiu operatiile tarilor membre cu FMI se realizeaza numai din initiative acestora. Recunoasterea autonomiei tarilor membre in formularea si fundamentarea politicilor economice nu exclude examinarea de catre FMI a programelor si politicilor tarilor membre, Tarile membre pot fin incurajate sa adopte unele programe si masuri in vederea reducerii deficitului balantei de plati pe seama resurselor ordinare atunci cand se constata un dezechilibru sau pentru a preveni un dezechilibru externc) Conditionalitatea in utilizarea resurselor FMI

Tarile membre care solicita acces la resursele Fondului se angajeaza sa formulize sis a implementeze programe economice. Cu exceptia tragerilor in cadrul transei de rezerva care sunt neconditionate, celelalte forme de acces la resursele Fondului Monetar International implica elaborarea si aplicarea unor programe economice prin care tarile actioneaza in directia eliminarii dezechilibrului balantei de plati.

Exigentele FMI la acordarea asistentei financiare catre tarile membre se justifica prin faptul ca asigura protectia resurselor si accelerarea procesului de ajustare in tarile beneficiare.

Programele elaborate de o tara membra in vederea finantarii de catre FMI au drept coordinate principale produsul intern brut, cresterea economica, creditele bancare, deficitul bugetar si rezervele internationale.

2.4. Contextul general al relatiei Romaniei cu FMIRomania a devenit membra FMI la 15 decembrie 1972 si in aceasta calitate a beneficiat de imprumuturi si si-a exercitat unele drepturi. Astfel, tara noastra a facut uz atat de imprumuturi curente in transe, cat si de credite stand-by si de finantare compensatorie. Detinand, conform statutului, un numar de voturi corespunzatoare cotei de participare, Romania a contribuit la luarea unor decizii la FMI in cadrul Consiliului Guvernatorilor, in care guvernator este pentru tara noastra este Ministrul Finantelor, iar supleant este Guvernatorul Bancii Nationale.

Tara noastra a participat active la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar in perioada 1972-1974 si apoi la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarile statutului FMI.

Romania participa la Departamentul DST, avand dreptul de a primi alocari de DST si de a le utilize conform prevederile statutare.

Dupa reluarea raporturilor normale cu aceasta institutie, realizata in 1990, Romania a incheiat patru aranjamente stand-by cu FMI, in 1991,1992,1994,1997. Fiecare din obiectivele acestor acorduri a corespuns unei conjuncture special a perioadei respective.

2.5.Sistemul Monetar Internaional n Romnia

Romnia a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaional prin vrsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romnia devenind n acel moment al 125-lea stat membru al FMI.

Cota-parte de participare a Romniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care a reprezentat 0,48% din total. Vrsarea acestei cote i-a conferit rii noastre un numr de 10.552 voturi, reprezentnd 0,49% din total. Romnia dispune n prezent de disponibiliti la FMI care pot fi trase n urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile n limitele implementrii programelor de reform convenite cu Fondul. Romnia contribuie la luarea deciziilor n cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR, Mugur Isrescu i ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care ndeplineste funcia de guvernator supleant.

Dup aderarea sa la Fond, Romnia a participat activ, n perioada 1972-1974, la lucrrile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar n perioada 1974-1976 la lucrrile Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI.

Drepturile i obligaiile Romniei ca ar membr a Fondului Monetar InternaionalIn urma aderrii la FMI, Romnia a obinut urmtoarele drepturi:

- dreptul de a obine credite n regim normal sau ca faciliti. Incepnd cu anul 1990, Romnia a beneficiat de faciliti sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finanrilor compensatorii i a facilitilor de transformare sistematic;

- dreptul de a obine credite n monedele altor ri membre sau n DST din resursele generale ale Fondului, n schimbul unei sume n moneda naional, n condiii mult mai avantajoase dect cele ale pieei, fiind obligat s respecte n schimb o serie de condiii impuse de FMI tuturor rilor membre aflate n postura de debitor fa de Fond;

- dreptul de alocri de DST n cazul unor noi emisiuni de DST. Datorit faptului c FMI a ntrerupt emisiunile de DST ncepnd din 1972, Romnia nu a putut beneficia de astfel de alocri dect ncepnd cu anul 1979;

- dreptul de participare la luarea deciziilor n cadrul FMI. Romnia deine un numr de voturi corespunztor cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercit prin intermediul unui grup format din 12 ri (Armenia, Bosnia i Heregovina, Bulgaria, Croaia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda i Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezint i interesele rii noastre n Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD i la filialele sale;

In urma aderrii la FMI, ara noastra i-a asumat i o serie de obligaii, i anume:

- subscrierea i vrsarea cotei-pri de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fa de dolarul american;

- s nu aplice restricii asupra efecturii plilor curente n relaiile economice internaionale;

- s se consulte cu FMI i s colaboreze cu celelalte ri membre;

- s furnizeze informaii cu caracter economic i financiar privitoare la deinerile oficiale de aur i de mijloace de plat internaionale, evoluia importurilor i a exporturilor, balana de pli, investiiile strine, cursul de schimb i altele.

Incepnd cu anul 1972, ara noastr a ncheiat pn n prezent cu Fondul Monetar Internaional 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice.

Aranjamentele stand-by ncheiate de Romnia cu Fondul Monetar Internaional pn n anul 1989.

Pn n anul 1989, Romnia a ncheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dup trei ani de la momentul aderrii Romniei la aceast instituie. Acordurile stand-by sunt acorduri ncheiate cu FMI prin care rile membre au dreptul de a cumpra o sum intr-o anumit valut de la FMI, n cursul unei perioade date, cu condiia respectrii de ctre acestea a unor criterii i condiii stabilite prin programul elaborat i aprobat de Consiliul Executiv al FMI.

Primul acord stand-by al Romniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 i a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfurandu-se pe o perioad de 12 luni, n care Romnia a primit 95 de milioane DST. Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 i a fost ncheiat pe 8 septembrie 1978, Romnia primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, n valoare de 1.102,5 milioane DST a fost ncheiat pe 15 iunie 1981, ns a fost reziliat dup 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dup ce Romnia a reuit s trag de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De reinut c pn la sfritul anilor 90, Romnia nu avea datorii externe nici fa de celelalte state i nici fa de FMI, mprumuturile primite fiind achitate ealonat, n mai multe trane.

Dup anul 1990, relaiile Romniei cu Fondul Monetar Internaional au cunoscut o mbuntire permanent, ca urmare a eforturilor depuse de autoritile romne n acest sens. Incepnd cu anul 1991 a fost deschis o reprezentant permanenta a FMI la Bucureti, care desfoar o gam larg de activiti n scopul asigurrii implementrii de ctre autorittile romne a recomandrilor de politic economic ale Fondului, de a menine legturi strnse ntre organele de conducere ale FMI i autoritile din Romnia, precum i la asigurarea transparenei politicilor FMI n Romnia. Incheierea acordurilor cu FMI dup anul 1990 a fost o necesitate pentru Romnia, care se confrunt la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare n vederea soluionrii problemelor balanei de pli i procurrii de capitaluri de pe pieele internaionale. Dup 1990, Romnia a ncheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima tran.

Diferenele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat i suma tras efectiv s-au datorat att condiiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi trane din acord, ct i nerespectrii de ctre Romnia a programului de reform.Primul aranjament stand-by a fost ncheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni i a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus i trageri n cadrul facilitii de finanare compensatorie (mprumuturi acordate rilor care fac dovada unui necesar financiar care s compenseze o scdere temporar a ncasarilor din exporturi sau o cretere temporar a volumului importurilor) pentru componenta import de iei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat n 1990, i a fost orientat n special pe reforma sistemului financiar-bancar i conturarea unui cadru legislativ i instituional specific economiei de pia. Memorandum-ul ncheiat cu guvernul roman viza o stabilizare gradual a economiei prin: liberalizarea treptat a preurilor, eliminarea dobnzilor real-negative, stimularea procesului de economisire i a investiiilor, reducerea inflaiei, instituirea unor impozite i taxe corelate cu veniturile ncasate, devalorizarea cursului de schimb i introducerea unei rate de schimb flotante . Efectele pozitive urmrite nu au fost la nivelul ateptrilor: consumul de materii prime i energie a fost ncurajat n continuare prin meninerea unor preuri sczute, nerealiste, ritmul economisirii i al investiiilor interne a sczut, volumul produciei interne i-a continuat declinul, iar rata de schimb oficial a leului fa de dolarul american a fost supraevaluat, o situaie mai bun nregistrnd-o doar volumul investiiilor strine directe, care a cunoscut o oarecare cretere.Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o sum de 314 milioane DST, care a inclus nc o facilitate de finanare compensatorie pentru importul de iei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice ncheierea micrii corective a preurilor i liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflaiei, meninerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finanat fr consecine inflaioniste, stoparea declinului economic i redresarea poziiei externe a rii prin ameliorarea situaiei balanei de pli externe i creterea rezervelor valutare. La fel ca i n cazul primului aranjament, i n cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar n primele 3 trimestre de aplicare. Nendeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, att interni ct i externi, printre cei mai importani putnd fi menionai ntrzierea procesului de privatizare i restructurare a economiei, inexistena unei legislaii cu privire la proprietatea individual, liberalizarea preurilor i a comerului fr nfiinarea unor instituii care s reglementeze relaiile de concuren, liberalizarea salariilor fr asigurarea corelrii lor cu productivitatea muncii, ratele nalte ale dobnzilor, care au descurajat investiiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei naionale, indisciplina financiar.Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o sum de 301,5 milioane DST, care a inclus i o facilitate de transformare sistematic (aceste faciliti sunt acordate rilor aflate n tranziie, care se confrunt cu dificulti n echilibrarea balanei de pli).Msurile de reform, parial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobnzii real-pozitive, devalorizarea substaniala a cursului valutar oficial, controlul i reducerea inflaiei, stabilirea unor obiective cantitative clare n domeniul privatizrii i de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de nfiinare a bursei de valori), eliminarea subveniilor acordate de stat productorilor ineficieni.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioad de 13 luni i pentru o sum de 301,5 milioane DST, care urma s fie tras n 5 trane trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pieei valutare i a preurilor utilitilor, meninerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), creterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discreionare, reducerea ratei inflaiei. Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul romn a condus la atingerea unor performane slabe att la nivel micro ct i macroeconomic.Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o sum de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reform i stabilizare economic al guvernului Romniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scderea n continuare a inflaiei, creterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscal i restricionarea creterii salariilor, reducerea puternic a pierderilor ntreprinderilor publice i implicarea mai puternic a pieei de capital n procesul de atragere a capitalurilor strine).Al aselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o sum de 300 milioane DST. Programul a vizat susinerea procesului de dezinflaie i meninerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale i ntrirea perspectivelor de cretere economic.Al aptelea acord stand-by (i ultimul) ncheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o sum de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiv, care a cuprins angajamentele luate de Romnia n privina politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 i a prevzut accesul la fondurile FMI numai n cazul apariiei unor crize economice neprevzute. In anul 2005, ca urmare a divergenelor dintre FMI i partea romn cu privire la evaluarea performanelor i a cilor de aciune macroeconomic, acordul a fost suspendat.2.6.ESECUL FMIAstzi dup 60 de ani de la nfiinare F.M.I. nu i-a ndeplinit misiunea i anume s ofere fonduri pentru a ajuta rile ce s-au confruntat cu colapsul economic. Mai grav este c politicile F.M.I. au forat liberalizarea prematur a pieei de capital ce a contribuit la instabilitate global, iar cnd o ar a intrat n criz, fondurile i programele F.M.I. nu numai c nu au reuit s stabilizeze situaia, dar au inrutait-o. F.M.I. nu i-a ndeplinit misiunea de a realiza o stabilitate globala i s-a ndeprtat de la scopul pentru care a fost creat.

Aceste lucruri s-au ntmplat deoarece n procesul de globalizare nu exist un guvern mondial care s supravegheze aceste instituii foarte puternice i influente, instituii ce pun mai presus interesele proprii finaciare, comerciale, dect societatea i nivelul de trai, astfel c cei afectai de astfel de decizii nu sunt auzii.

Pentru a demonstra cele enumerate mai sus voi prezenta cteva ri ce au fost supuse reformei F.M.I.

Cazul Tailandei

In 1997 o dat cu criza din Asia de est moneda rii s-a prabuit, iar ajutorul financiar internaional a fost necesar pentru ca ara s ias din criz. Acetia au apelat la F.M.I. pentru a primi un mprumut prin care s restabileasc economia. ns F.M.I. a dorit ca o dat cu acordarea mprumutului ara s urmeze politicile dictate de fond. Acestea au fost: trecerea la

liberalizarea pieei, restructurarea companiilor falimentare, reducerea cheltuielilor bugetare, nchiderea bncilor intrate n incapacitate de plat, creterea ratei dobanzii. Efectele au fost dezastroase n urma aplicrii acestor reforme. Prin liberalizarea pieei, sectorul agricol, sector important al acestei ri, a czut i a lsat loc companiilor strine s pun mna pe el, astfel srcindu-i pe agricultori; sectorul bancar a dat faliment i a fost nlocuit cu bnci strine, cursul valutar a fost lsat liber, statul neintervenind asupra cursului fiind condiionat de F.M.I., astfel c n loc s scad valoarea monedei pentru a reduce importurile i proteja exporturile, importurile au crescut. Liberalizarea pieei a mrit gradul importurilor i mai mult, fapt ce a fcut ca economia rii s devin mai dependent de scena international, iar redresarea nu a mai avut loc, sau doar puin, iar aproape tot mprumutul obinut a fost cheltuit pe programe neperformante, ndatornd ara si mai mult fr efecte pozitive n economie.

Cazul Kenya, Etiopia

Cazul Kenya i Etiopia sunt asemntoare ns modul de abordare al planurilor de redresare economic a fost diferit. Amndou rile s-au confruntat cu probleme de instabilitate politic: razboaie civile, lovituri de stat, corupie mare, dup obinerea independenei.

Kenya a dorit la fel ca i Etiopia s-i dezvolte economia rii mprumutndu-se de la F.M.I. Una din condiiile impuse de F.M.I., a fost restructurarea sistemului bancar, astfel ca populaia s poat lua mprumuturi la credite mai mici i cu banii s-i dezvolte o afacere ce s contribuie la dezvoltarea economiei, exemplu: pentru agricultori s poat s-i cultive pmntul cu mijloace performante i productive. Prima ar care a fcut mprumutul a fost Kenya n 1992. F.M.I. a impus rii s liberalizeze sistemul bancar i s permit i altor ri s-i deschid filiale n aceast ar, n scopul crerii unei competitiviti ce s duc la reducerea dobnzilor i la posibilitatea oamenilor de a se mprumuta. In prima perioad dup mprumut, ratele dobnzilor au sczut deoarece fiecare banc cuta s-i atrag clieni prin micorarea dobnzii. Astfel c 1993-1994 au avut loc 14 falimente, iar rata dobnzilor a crescut mai mult dect era nainte de liberalizarea sectorului financiar.

Acelasi lucru i s-a propus i Etiopiei n 1997 s liberalizeze piaa financiar i s lase pe pia s intre o banc strain cum ar fi Citybank (resursele valutare ale bancii sunt mult peste toate resursele valutare ale rii puse la un loc). Vznd experiena dramatic a vecinilor kenyeni, Etiopia a refuzat aceast propunere. Astfel F.M.I. a refuzat sa i mai mprumute, ns dupa civa ani la insistenele specialitilor Bncii Mondiale, a fost acordat mprumutul att de vital rii. n prezent economia Etiopiei este stabil i ntr-o continu cretere.

Cazul Malawi

n anii 90 Malawi, o ar din Africa s-a confruntat cu probleme economice severe datorate dictaturii brutale. i aceast ar a cerut ajutorul F.M.I., ns F.M.I. i de aceast dat i-a impus condiiile n schimbul mprumutului. Au cerut statului s vnd toate companiile de stat companiilor private, s taie cheltuielile bugetare. Au cerut oprirea subveniilor acordate agricultorilor, srcindu-i pe agricultori i distrugnd astfel singurul sector puternic economic al rii. Alt condiie a fost s plteasc datoriile ctre alte bnci din banii obinui n urma reformei impuse de F.M.I., neglijnd astfel poporul. Un exemplu l reprezint stocul de grne obinut n 2001, pe care F.M.I. a cerut rii s-l vnd companiilor private pentru a plti o datorie fa de o banc din strintate pe care F.M.I. a recomandat-o, banc ce a cerut o dobnd de 56% (ceva enorm), achitndu-i astfel datoria. Anul ce a urmat a fost devastator pentru ar deoarece rezervele de gru vndute nu mai erau, iar populaia a fost nfometat, muli murind de foame. n culmea foametei F.M.I. a suspendat ajutorul de 47 milioane de dolari promii n urmtorul an, invocnd incapacitatea guvernului de a face reforma i ridica ara economic. Bilanul interveniei F.M.I. asupra rii a fost catastrofal. In 2002 Malawi a ncetat orice form de nelegere cu F.M.I. n 2004 la doi ani dup ncetarea comunicrii cu F.M.I. i introducerea subveniilor i a altor servicii sociale, au dus la relansarea rii.

Cazul Malaezia

n anul 1997 s-a declanat criza financiar din Asia de est n care i Malaezia a fost afectat. Cauzele au fost slbirea ringitului (moneda naional a rii) datorat speculaiilor fcute cu aceast moned, rezultate n urma liberalizrii capitalurilor; lipsa unor noi investiii strine, ct i retragera anumitor investitori; i slbirea foarte puternic a bursei de mrfuri. Aceste situaii au ameninat s distrug economia Malaeziei astfel c, ara a apelat la ajutorul F.M.I.

Pentru obinerea mprumutului Malaezia a fost obligat s respecte sfaturile date de F.M.I.. Acestea au constat n reducerea cheltuielilor guvernamentale, creterea ratei dobnzilor i meninerea liber a circulaiei capitalurilor. Dup doar un an efectele ce au urmat n urma aplicrii acestor metode impuse de F.M.I. situaia economic a Malaeziei s-a agravat i mai tare astfel c, premierul rii Mahathir Mohamad a decis s ignore sfaturile impuse de F.M.I. i s aplice alte metode spre ieirea din criza economic n care ara intrase.

Msurile pe care guvernulle-a luat n redresarea situaiei au fost: fixarea unui curs de schimb valutar de 3,8 ringii la un dolar i meninerea sa ct mai fix spre a mpiedica expunerea bncilor la fluctuaiile valutare (pericolul de a mprumuta sume n dolari i a da mprumuturi n ringii) i specula cu ringii la burs.; noi reglementribancare pe care F.M.I.-ul ar fi trebuit s le cuprind n programul su de ntr-ajutorare a rii. Aceste reglementri s-au identificat prin obligaia bncilor de a acorda credite n condiii de eficien economic, tierea salariilor mari i a bonificaiilor mult prea mari, crearea unei reserve minime obligatorii mai mari.

Alte msuri luate au fost reducerea ratelor dobnzilor , contrar cu F.M.I.-ul, repatrierea sumelor n moned naional deinute n strintate, s-au impus limitarea strict a transferurilor de capital efectuate de rezidenii din Malaezia i strintate, blocarea capitalului strin investit n titluri de valoare doar pentru un an, aceasta pentru a nu descuraja investitorii care deja au investit n ar i obineau ctiguri; i impunerea unei taxe n urma ieirilor de capitaluri, tax ce ar fi urmat s fie redus treptat, aceasta n scopul prevenirii unor perturbaii economice pe care aceste intrri i ieiri de caitaluri le-ar fi provocat, numite i externaliti de amploare.

F.M.I. a criticat dur aceste msuri luate de guvern i a spus c acestea vor duce la prbuirea monedei i la fuga investitorilor, iar Malaezia va intra n faliment. n ciuda acestor critici rezultatul a fost unul pozitiv, ara s-a redresat economic, iar n consecin investiiile au crescut, deoarece investitorii au fost atrai de stabilitatea economic creat. De asemenea ringitul s-a ntrit i nu s-a prbuit aa cum F.M.I. a crezut c se va ntmpla.

Astzi situaia economic a Malaeziei este bun i superioar rilor care au urmat sfaturile F.M.I.-ului, precum Indonezia s-au alte state.

Acestea sunt doar cteva din exemplele prin care se arat c de fapt FMI a distrus mai mult economiile rilor care au apelat la ea, dect s le ajute. De asemenea rile care au hotrt s ignore aceste sfaturi date de FMI au reuit s se redreseze economic cu banii mprumutai aa cum au fcut-o Etiopia i Malaezia, care azi au o economie bun spre deosebire de cele care au urmat sfaturile F.M.I.. Aceste cazuri expuse mai sus sunt doar cteva exemple, ns au mai fost multe alte ri care au apelat la FMI, iar efectele interveniei acesteia au fost dezastruoase. Ca de exemplu America de Sud cu ri precum Argentina, Brazilia, sau Asia cu Indonezia, Coreea de Sud care dup ce a ignorat sfaturile FMI a ajuns s aib o econimie foarte puternic n prezent, sau Africa.III. REFORMA FMIMulta lume s-a ntrebat: cum de a fost posibil ca o aa instituie cu funcionari talentai i bine pltii s fac att de multe i mari greeli. Motivul l reprezint interesele i ideologia membrilor ce compun forul decizional FMI.

Politicile instituiilor economice internaionale servesc interesele rilor dezvoltate i nu misiunea pentru care au fost create: ajutorarea rilor srace, a celor n criz, stabilitatea economica mondial. Se dau miliarde de dolari pentru salvarea bncilor, dar nu i sume mult mai mici pentru acordarea unor subvenii pentru produsele alimentare, sntate, etc., destinate sracilor aprui n urma politicilor Fondului Monetar Internaional. Acestea pun interesele comerciale i financiare mai presus de orice i cred sincer c aciunile lor sunt n interesul general, dei realitatea dovedete contrariul. Minitrii finanelor, comerului, unii lideri politici cred c toi vom avea de ctigat n urma liberalizrii schimburilor comerciale i a pieelor de capital i susin c rile trebuie s fie obligate prin toate mijloacele posibile s accepte aceste reforme.Am artat c o parte a problemelor acestei instituii au aparut din cauza dezacordului existent ntre obiectivul pentru care ea a fost creat, promovarea stabilitaii economice mondiale, i noile sale obiective cum ar fi liberalizarea pieelor de capital care serveau mai mult intereselor comunitaii fnanciare dect stabilitaii mondiale. Acest dezacord a dus la apariia incoerenei i inconsecvenelor la nivelul concepiei sale, aspecte care nu prezentau doar un interes academic. Nu este deci de mirare ca Fondului i-a fost greu s elaboreze politici coerente. tiina economic a fost de prea multe ori nlocuit de ideologie, o ideologie care, dac nu reprezenta ntotdeauna un ndreptar de ndejde, oferea direcii clare de aciune, o ideologie care era n general la unison cu interesele comunitii financiare, chiar dac acestea nu erau promovate n mod corespunztor atunci cand ea nu era folosit cu succes.

Una dintre cele mai importante deosebiri dintre ideologie i tiin este aceea c tiina accept faptul c cunoaterea are limite. ntotdeauna exist o oarecare incertitudine. Celor de la F.M.I., dimpotriv, nu le-a plcut niciodat s discute despre incertitudinile asociate politicilor recomandate de ei, n schimb le-a plcut s lase impresia c ar fi infailibili. Aceast atitudine nu i-a ajutat s nvee din greelile trecutului. n vreme ce multe organizaii ar dori ca alii s cread c ele sunt ntr-adevar infailibile, problema n cazul Fondului Monetar Internaional consta n faptul c acesta actioneaz adesea ca i cum ar crede aproape n infailibilitea sa.

Soluii aduse la reforma FMIRecunoaterea problemelor a necesitat mult timp. Reforma sistemului financiar internaional este la nceput. Din categoria reformelor eseniale ce ar trebui realizate fac parte:

1) Acceptarea pericolelor asociate liberalizarii pieelor de capital i a faptului c micrile de capital pe termen scurt genereaz costuri suportate de cei care nu sunt implicai direct n tranzacii: creditorii i debitorii.

2) Reforma legislaiei privitoare la faliment i suspendarea achitrii datoriilor. Cel mai bun mod de rezolvare a problemelor n situaia n care debitorii privai nu-i pot achita datoriile l constituie intrarea n faliment, nu ajutorarea de ctre Fondul Monetar Internaional. O astfel de reform va avea i avantajul de a-i face pe creditori s fie mai precaui n acordarea mprumuturilor i nu ncurajarea acordrii nechibzuite (cu buletinul) a acestor mprumuturi.

3) Transparena in cazul Fondului Monetar Internaional are un rol i mai important. Liderii lor nu sunt alei n mod direct si nu raspund direct n faa opiniei publice, iar organizaiile sunt puin transparente. Aceast lips de transparen afecteaz toate instituiile internaionale. Absena unui discurs sincer, deschis, face ca modelele i politicile sale s nu fie supuse criticilor. Dac aciunile i politicile aplicate de Fondul Monetar Internaional n timpul crizei din 1997 ar fi parcurs procesele democratice obinuite i dac n rile aflate n criz ar fi avut loc o dezbatere ampla i deschis asupra politicilor recomandate de Fondul Monetar Internaional, este posibil ca ele sa nu fi fost niciodat adoptate i s se fi elaborat alte politici mult mai bune. In discursul despre