pusificare

5
“Pizdificarea” bărbatului (partea a 2-a) Societatea noastră se tranformă pe zi ce trece. Femeile care dau dovadă de feminitate, sunt din ce în ce mai greu de găsit. Bărbaţii cu personalitate sunt şi ei din ce în ce mai rari. Bărbaţii şi femeile din zilele noastre se pare că…odată cu trecerea timpului…şi-au uitat rolul. Văd din ce în ce mai des bărbaţi efeminaţi până la ridicol. Unii dintre ei au început deja să creadă că nu pot fi iubiţi decât dacă învaţă cum să le asculte…dacă învaţă cum să fie tandri…cum să le intre în graţii! Unii par să se ruşineze deja de faptul că au testicule! Unele femei (în special “femeile- bărbaţi”) au început să se poarte ca şi cum le-ar fi crescut ceva între picioare. Se pare că nu a fost de-ajuns să ne demonstreze că şi ele pot să facă anumite meserii destinate bărbaţilor – acum vor mai mult de atat! Din păcate, acest lucru a trezit în bărbaţi, sentimentul de inutilitate. În urmă cu ceva timp, ele luptau cu tărie pentru egalitate (dar se pare că nici asta nu le-a fost de-ajuns!). Unele au început deja să-şi agreseze verbal bărbaţii…să-i domine de-a dreptul. Femeia modernă (şi aici mă refer doar la femeile dominante!) chiar dacă poate singură să mute dulapul, ea preferă să-şi ţuguie buzele, să-şi subţieze vocea şi să-şi cheme bărbatul în ajutor. Bineînţeles că el…măcar în astfel de momente…va fi bucuros să afle că e si el bun la ceva (femeia modernă crede că e o dovadă de slăbiciune dacă îi arată sotului ei că se simte atrasă de acesta)! Problema apare atunci când femeia începe să se comporte ca şi cum….ceea ce i-a crescut între picioare…depăşeşte lungimea bărbatului! Comportamentul femeii moderne a castrat psihologic, bărbatul. Femeia modernă…femeia independentă…s-a “masculinizat” până la extrem. Această masculinizare l-a determinat pe bărbat să se efemineze şi el la rândul său – tocmai ca să nu intre în conflict cu aceasta (intuiţia lui îi spune că dacă nu o lasă el mai moale, va ieşi cu scântei!). Unii bărbaţi deja au devenit un fel de fetişcane speriate, care nu ştiu cum să facă să-şi împace femeile - “cum să facă faţă aşteptărilor”! Unii bărbaţi au înţeles că, pentru a fi iubiţi, trebuie neaparat să se epileze pe picioare. Sau să se penseze… Alţii deja sunt clienţii fideli ai magazinelor de produse cosmetice, ai solarelor şi saloanelor de înfrumuseţare (femeile deja nu mai au loc de ei pe la saloane – mi-a spus o femeie!) Femeile se masculinizează, bărbaţii se efeminează…şi astfel…atât femeile cât şi bărbaţii…devin toţi încet, încet…egali! Din ce cauză a apărut această criză de testosteron? De ce iese la iveală…atât de evident în ultima vreme…latura feminină a bărbatului? Răspunsul e simplu. Lipsesc exemplele pozitive! Lipsesc mentorii! Bărbaţii adevăraţi ori au îmbătrânit, ori sunt pe cale de dispariţie! Trăind într-o societate de consum…într-o societate în care banul face legea…e de-ajuns să ai ceva bani în buzunar şi sexul vine de sine – deja bogăţia a devenit echivalentă cu virilitatea (am văzut asta în showbiz!). Bărbaţii adevăraţi care încă mai sunt in viaţă…cei care încă mai rezistă…sunt ridiculizaţi de

Upload: backforgood3

Post on 21-Oct-2015

18 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

ditto

TRANSCRIPT

Page 1: pusificare

“Pizdificarea” bărbatului (partea a 2-a)Societatea noastră se tranformă pe zi ce trece. Femeile care dau dovadă de feminitate, sunt din ce în ce mai greu de găsit. Bărbaţii cu personalitate sunt şi ei din ce în ce mai rari. Bărbaţii şi femeile din zilele noastre se pare că…odată cu trecerea timpului…şi-au uitat rolul. Văd din ce în ce mai des bărbaţi efeminaţi până la ridicol. Unii dintre ei au început deja să creadă că nu pot fi iubiţi decât dacă învaţă cum să le asculte…dacă învaţă cum să fie tandri…cum să le intre în graţii! Unii par să se ruşineze deja de faptul că au testicule! Unele femei (în special “femeile-bărbaţi”) au început să se poarte ca şi cum le-ar fi crescut ceva între picioare. Se pare că nu a fost de-ajuns să ne demonstreze că şi ele pot să facă anumite meserii destinate bărbaţilor – acum vor mai mult de atat! Din păcate, acest lucru a trezit în bărbaţi, sentimentul de inutilitate. În urmă cu ceva timp, ele luptau cu tărie pentru egalitate (dar se pare că nici asta nu le-a fost de-ajuns!). Unele au început deja să-şi agreseze verbal bărbaţii…să-i domine de-a dreptul. Femeia modernă (şi aici mă refer doar la femeile dominante!) chiar dacă poate singură să mute dulapul, ea preferă să-şi ţuguie buzele, să-şi subţieze vocea şi să-şi cheme bărbatul în ajutor. Bineînţeles că el…măcar în astfel de momente…va fi bucuros să afle că e si el bun la ceva (femeia modernă crede că e o dovadă de slăbiciune dacă îi arată sotului ei că se simte atrasă de acesta)! Problema apare atunci când femeia începe să se comporte ca şi cum….ceea ce i-a crescut între picioare…depăşeşte lungimea bărbatului!     Comportamentul femeii moderne a castrat psihologic, bărbatul. Femeia modernă…femeia independentă…s-a “masculinizat” până la extrem. Această masculinizare l-a determinat pe bărbat să se efemineze şi el la rândul său – tocmai ca să nu intre în conflict cu aceasta (intuiţia lui îi spune că dacă nu o lasă el mai moale, va ieşi cu scântei!). Unii bărbaţi deja au devenit un fel de fetişcane speriate, care nu ştiu cum să facă să-şi împace femeile  - “cum să facă faţă aşteptărilor”! Unii bărbaţi au înţeles că, pentru a fi iubiţi, trebuie neaparat să se epileze pe picioare. Sau să se penseze… Alţii deja sunt clienţii fideli ai magazinelor de produse cosmetice, ai solarelor şi saloanelor de înfrumuseţare (femeile deja nu mai au loc de ei pe la saloane – mi-a spus o femeie!) Femeile se masculinizează, bărbaţii se efeminează…şi astfel…atât femeile cât şi bărbaţii…devin toţi încet, încet…egali!     Din ce cauză a apărut această criză de testosteron? De ce iese la iveală…atât de evident în ultima vreme…latura feminină a bărbatului? Răspunsul e simplu. Lipsesc exemplele pozitive! Lipsesc mentorii! Bărbaţii adevăraţi ori au îmbătrânit, ori sunt pe cale de dispariţie! Trăind într-o societate de consum…într-o societate în care banul face legea…e de-ajuns să ai ceva bani în buzunar şi sexul vine de sine – deja bogăţia a devenit echivalentă cu virilitatea (am văzut asta în showbiz!). Bărbaţii adevăraţi care încă mai sunt in viaţă…cei care încă mai rezistă…sunt ridiculizaţi de “femeile-bărbat”. Dacă deschid acum televizorul…pe orice program…şi caut o emisiune cu conflicte între sexe…sunt sigur că voi găsi cel puţin o emisiune în care un bărbat e ridiculizat de vreo “femeie cu cocoşel”! Dacă cumpăr orice revistă dedicată bărbaţilor…sigur voi găsi vreun titlu care să sune cam aşa: “Zece trucuri, pentru a-ţi face iubita fericită”…sau “Cum să fii plăcut de către femei”! Ce dracu’ vrea să însemne asta? Adică…noi bărbaţii…pentru asta trăim? Pentru asta suntem aici? Să le facem pe ele să se simtă bine, facând compromisuri?  Asta să fie menirea noastră pe pământ? Cum rămâne cu perioadele în care bărbaţii cucereau popoare…în care luptau pentru libertate? Crezi că bărbatul de acum o sută de ani nu ar fi plecat la război, pentru simplul fapt că vreo femeie i-ar fi spus: “Nu pleca nicăieri iubitule…vreau să stai cu mine în seara asta”?      Femeile moderne se pare că nu înţeleg faptul că…chiar dacă sunt feminine, drăguţe, frumoase şi erotice…atunci când intră în competiţie cu bărbaţii, îşi pierd complet feminitatea! Niciun bărbat nu-şi doreşte o femeie care să-l conducă. Un bărbat destept nu poate iubi o zgripţuroaică! Niciun bărbat inteligent nu se va simţi bine lângă o “femeie cu cocoşel” – asta-i clar! Un bărbat vrea lângă el o femeie sinsibilă – nicidecum o “femeie-bărbat”! Competiţia asta acerbă dintre bărbat şi femeie nu poate aduce cu sine decât o impotenţă psihologică a bărbatului. Dacă deschidem acum cartea de istorie,

Page 2: pusificare

aflăm că bărbaţii…încă de la începuturi…au condus lumea. Aflăm că ei au construit aproape tot ce ne înconjoară. Găsim şi câteva nume feminine prin cărţile de istorie, dar sunt atât de puţine că nici măcar nu se pot compara cifrele! Clanul avea un şef de clan…tribul avea un şef de trib…orice organizaţie avea un lider…orice armată avea un războinic cu care să se laude – şi nu-mi aduc aminte ca vreunul dintre aceştia să fi fost femeie! Chiar dacă toate femeile se cuplează în zilele noastre cu bărbaţi sensibili şi efeminaţi…ele totuşi se simt atrase…în secret…de băieţii “răi”! Aici apare dilema! Dacă femeile preferă bărbaţii efeminaţi, cum se face totuşi că ele se simt atrase de bărbaţii greu de abordat? De ce femeile nu au fantezii sexuale cu bărbaţii efeminaţi, încă de la început? De ce se simt atrase de bărbaţi duri – ca apoi să încerce să-i efemineze? Să fie asta marea provocare?       Femeia modernă îi cere bărbatului să joace roluri contradictorii. Pe de-o parte…ea vrea ca el să fie sensibil. Pe de cealaltă parte…vrea ca bărbatul să fie dur…să fie cât se poate de masculin (eventual să “dea cu ea de pereţi”, atunci când fac dragoste)! Bărbatului îi e greu să fie masculin în pat, dar feminin atunci când citeşte un poem…îi e greu să fie masculin atunci când o apără de golani pe stradă, dar să plângă vizionând “Titanic”. Dar femeile ştiu foarte bine acest lucru! Ce-şi doreşte de fapt o femeie de la un bărbat? Un bărbat brutal dar sensibil în acelaşi timp? Un bărbat care să o adore, dar în acelaşi timp s-o domine? Un Superman cu barbă de 3 zile? Un Batman fără mască? Un Spiderman, care să gătească lazagna? Un Casanova cu un trecut tumultos, dar care să nu o înşele niciodată? Un James Bond, care să o ia cu el în misiuni, în Moscova? Să fie bogat, să-şi calce în picioare rivalii în afaceri, dar cu suflet bun? Să fie frumos, cu abdomenul tare ca oţelul dar să aibă ochi doar pentru ea? Să fie viril doar în prezenţa ei, dar impotent în prezenţa altor femei? Se contrazic aceste calităţi…sau mi se pare doar mie? Cea mai mare problemă cu care se confruntă femeia-bărbat, e că totul se va întoarce împotriva ei până la urmă! De ce spun asta? Un bărbat…dacă e criticat la nesfârşit că e prea masculin…dacă e criticat la nesfârşit că e prea insensibil…va încerca să fie pe placul femeii iubite – şi se va efemina, într-un final! Se va…“pizdifica“! Ce fel de femeie ar mai vrea să facă dragoste cu un bărbat “pizdificat”?      Unele femei au experienţă în a manipula bărbaţii. Fenomenul prin care inima unui bărbat ajunge să i-o la galop atunci când aude vocea nevestii, necesită timp…e un proces relativ lent şi se întâmplă gradual…în etape. Multe femei se poartă exemplar la începutul unei relaţii…ca apoi…încetul cu încetul…să-şi scoată colţii. Pentru început, “femeile-bărbaţi” (şi aici vorbesc doar despre cele cu multă experienţă) îi critică… După această fază…dacă nu sunt părăsite instant…urmează “faza de început” – le interzice acestora să se mai întâlnească cu anumiţi prieteni (în special, cu cei mai dezghetati la minte), pe motiv că…“Ei sunt cei care îţi vor răul”! Odată ce un bărbat renunţă la activităţile sale din afara cuplului, va fi mult mai uşor de manipulat (dar ea ştie foarte bine acest lucru!). Apoi urmează faza a doua – “reproşurile” – scorpia îi va repeta la nesfârşit…dar foarte subtil…că mai sunt multe lucruri de demonstrat, pentru ca să fie trecut pe lista  “Celor mai buni la pat”. Deja mă bufneşte râsul… Bărbatul slab de înger şi fără experienţă va fi astfel foarte uşor de…depersonalizat. Acum urmează penultima etapă – “dominarea”!      Odată ce un bărbat nu mai are prieteni…odată ce nu mai are încredere în el…odată ce a fost depersonalizat…exact când e pe cale să cedeze psihic…femeia-bărbat va scoate “asul din mânecă”! Ea ştie foarte bine că acum e momentul ei! Urmează deci…ultima etapă – “resemnarea fraierului”! Ea va ataca cu multă tandreţe de această dată, va veni cu vorbe dulci – ba chiar îl va cocoloşi…îl va face să-şi amintească de copilărie – îi va aminti de mama lui…îi va face toate poftele (clătite, gogoşi, etc)…se va purta frumos…îl va face să creadă că el e cel mai bun bărbat din viaţa ei! Îl va face să “înţeleagă” că nu-i chiar atât de rău într-o relaţie…şi fără prieteni! El…săracu’…va crede că ăsta e genul de caracter care face pe orice femeie să-l dorească şi astfel va prinde treptat încredere în el. Se va simţi din nou capabil. Dar nu va fi la fel de curajos şi în prezenţa altor femei (scorpia i-a “plantat” deja ideea adânc în subconştient, că el nu e nici pe departe vreun bărbat care ar putea satisface altă femeie, în afară de ea)!

Page 3: pusificare

      El…fără să-şi dea seama…o va urî undeva în adâncul sufletului pentru cele întâmplate, dar o va iubi, în acelaşi timp. Sexul va deveni astfel ca o obligaţie. Pentru că nu poate uita cât de greu i-a fost să-l schimbe, ea îl va urî pentru asta, va mima orgasmul. Va mima fericirea…va mima probabil chiar şi indiferenţă faţă de acesta (mai ales atunci când îl va simţi îndrăgostit!) Aceste femei nu înţeleg că…făcând lucrurile astea mizerabile….pe care ele le consideră “Secrete despre cum să-ţi fraiereşti bărbatul”…nu fac decât să mimeze propriul lor viitor…îşi mimează propriul lor destin – practic, se mint singure!      Unii bărbaţi se pare că nu realizează că tocmai independenţa şi siguranţa de sine sunt seducătoare pentru orice femeie – nicidecum sensibilitatea şi dependenţa pe care o arată faţă de ea! Ce femeie are nevoie de un bărbat efeminat? Îţi spun eu. Niciuna! Poate că femeile-bărbaţi vor bărbaţi efeminaţi…dar cui îi pasă de ce vor “femeile cu cocoşel”? Lasă-le să facă dragoste între ele – nu-ţi mai pierde timpul, încercând să le faci fericite! Ai atâtea lucruri mai bune de făcut. Mai bine mergi la pescuit cu un prieten! Las-o pe zgripţuroaică să fiarbă! Decât într-o relaţie cu o femeie frigidă şi nebună, care ţipă ca o decreierată atunci când întârzii 10 minute la cină…mai bine singur…beat…într-un şanţ!

In primul rand: ce naiba e aia ”pusificare” si de ce avem nevoie de acest scarbavnic cuvant care ne

pangareste graiul?  Haiduc cum ma stiti, mi-am permis sa subtilizez un cuvant din engleza, cand nu se uita

Shakespeare. Din fericire, n-am luat un cuvant foarte drag dramaturgului, mai ales ca l-am furat intr-o forma verbala

inexistenta. Conform unei surse de incredere (prima chestie gasita in Google), to ”pussify” inseamna ”to pimp slap a

man so bad and knock his punk ass down the ladder of respect that he can no longer be considered a man, but rather,

a pussy”. Pe scurt, a pusifica, inseamna a transforma un barbat respectabil intr-o chestie care isi incepe frazele cu ”au

mai gaaaaad” si care plange cot la cot cu prietenele lui cand vede copilasii suferinzi din Africa.

Sa pornim totusi de la un exemplu real: Bucurenci! Glumeam. Restaurant de semi-hipsteri (hipsteri fara insigne), ziua,

in timpul saptamanii. La o masa, doi tipi si un card de tipe, cateva dragute. Tipele povesteau ceva despre prietenii sau

iubitii lor, iar cei doi insotitori incuviintau din cap. La un punct, in urma unei replici pe care n-am auzit-o (pentru ca-mi

indesam piure in gura printr-un sistem de parghii), unul dintre cei doi se ridica. Imbracat intr-un tricou masliniu irizat

(asta e culoare, nu?), cu fular verde la gat si ochelari cu rama rosie, masculul feroce emite urmatoarea fraza:  ”Nu pot

sa cred asa ceva Alina! Pai in locul tau, in locul tau, cred ca-i dadeam o palma!”

Ati auzit fratilor? Asta e atat de curajos, incat la furie iti da o palma! Si chiar mai mult, bestia e inca in libertate! Ce

naiba s-a intamplat cu barbatii care mormaiau intr-un colt, prefacandu-se interesati? Ce s-a intamplat cu barbatii care

nu foloseau cuvantul palma decat atunci cand povesteau filme porno? Ce naiba s-a intamplat cu barbatii?

Daca as fi exemplul perfect de masculinitate (din pacate, sunt doar un exemplu ”foarte bun”), as pleca cu discutia de

la mine si as ajunge intr-un final tot la mine. Nu de alta, dar barbatii adevarati sunt mai aroganti decat un pechinez

Page 4: pusificare

intr-un staul de hamsteri. Nu are insa sens, pentru ca-mi stiu sensibilitatile si punctele slabe (sau cum ar spune Mihai

Petre, ”micile mele slabiciuni vinovate”, manca-l tata de afon). Are insa sens sa repet inca odata, de parca as vrea sa

va vand sfecla: unde au disparut barbatii? Ce-i cu haita asta de oameni sensibili, ultra-toleranti, anti-violenta, anti-

fumat si ascultatori de triluri analgezice?

Nu militez pentru barbatul violent, transpirat, musculos si ascultator de metal (ba da, doar ca nu stiam cum sa incep

fraza), dar am inceput sa am o problema cu pusificarea. Se vede si se vede pe oameni cu care inainte dadeam din cap

la un concert sau faceam scandal.  Acum toata lumea e fericita, toata lumea e ”liber ganditoare” si daca, prin nenoroc,

ai vreo deficienta de vedere, e din ce in ce mai greu sa distingi intre cele doua sexe. Doua erau, nu?

E considerat ”gay” sa ai o pasiune pentru arme, armuri sau echipament militar, dar e ”trendy” sa porti pantaloni lasati

si sa dai din fund pe DnB cu influente de Jungle si Acid House. Daca n-as fi vazut South Park, as fi presupus ca e vreo

conspiratie, una care sa reduca stocul de barbati capabili de lupta in tarile din lumea a II-a (ma rog, a II-a cu

indulgenta). Asta daca nu cumva urmatorul razboi mondial se va purta in cluburi, cu artilerie din animalute de plus,

ca-s atat de scumpeeee….

Am mai citit si prin alte parti articole similare, deci simt ca am dreptate cu fenomenul. Incet-incet, incepe sa-mi fie dor

de o invazie mongola sau vikinga. Nu de alta, dar cu incalzirea globala ne mai descurcam: mai un cojoc in martie, mai

o crema solara in decembrie. Cu pusificarea globala insa, e greu. Cand femeile vor realiza  in ce au transformat rasa

masculina (indiciu: incape in poseta), cand ridicarea in slavi a fatalailor se va fi oprit, va fi prea tarziu…

- See more at: http://www.krossfire.ro/manifest-impotriva-pusificarii-globale/#sthash.8LU5GDVl.dpuf