www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

Radu Tufescu (Senior Associate, NNDKP): Actiunile pot fi intentate atât înainte,

cât si dupa emiterea unei decizii de Consiliul Concurentei

Articolele 41 din Legea nr. 149 din 5 iulie 2011 arata ca „Persoanele fizice sau juridice, care se considera

prejudiciate printr-o practica anticoncurentiala interzisa de prezenta lege, vor putea formula cerere privind

acordarea de despagubiri în termen de 2 ani de la data la care decizia Consiliului Concurentei, pe care se

întemeiaza actiunea în subsidiar, a ramas definitiva ori a fost mentinuta, în tot sau în parte, printr-o

hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila. 

Actiunea în justitie va putea fi intentata pentru consumatori si de catre asociatiile de protectia

consumatorilor legal înregistrate, precum si de catre asociatiile profesionale sau patronale pentru membrii

acestora afectati de o practica anticoncurentiala, pe baza atributiilor acestora si a împuternicirilor primite

în acest sens, dupa caz." Radu Tufescu spune ca persoana prejudiciata este îndreptatita sa primeasca

repararea integrala a prejudiciului suferit.

Ce conditi trebuie sa îndeplineasca consumatorii care se considera prejudiciati pentru ca actiunea acestora,

privind acordarea de despagubiri, sa fie admisa în instanta?

Amenzile Consiliului Concurentei sau Comisiei Europene reprezinta consecinta cea mai mediatizata a unei

încalcari a regulilor de concurenta. Însa desi mai putin cunoscuta deocamdata, obligarea în instanta la repararea

integrala a prejudiciilor cauzate constituie un risc deloc de neglijat.

Legea concurentei prevede ca orice persoana fizica sau juridica ce se considera prejudiciata printr-o practica

anticoncurentiala interzisa de lege, precum si asociatiile pentru protectia consumatorilor sau asociatiile

profesionale sau patronale, pot intenta actiune în justitie pentru acordarea de despagubiri.

Eficacitatea deplina a normelor antitrust ale Uniunii Europene impune de asemenea ca orice persoana sa poata

reclama despagubiri pentru prejudiciul cauzat de încalcarea art. 101 si 102 din Tratatul privind Functionarea UE.

Cine poate solicita despagubiri?

Pot solicita despagubiri clientii directi sau indirecti ai întreprinderilor care au savârsit încalcarea regulilor de

concurenta si care au suferit prejudicii ca urmare a acestei încalcari. De asemenea, pot solicita despagubiri clientii

unor întreprinderi care nu au incalcat ele însele regulile de concurenta, însa care au crescut preturile ca urmare a

adaptarii la noile conditii de piata, rezultate în urma încalcarii respectivelor reguli de catre alte întreprinderi

page 1 / 6

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

(categorie de clienti denumita „umbrella consumer”).

Cartea Alba a Comisiei din anul 2008 recomanda actiunea colectiva în despagubire sub forma actiunilor de

reprezentare, actiuni introduse de asociatii de consumatori sau asociatii profesionale. Actiunile colective sunt

recomandate deoarece faciliteaza accesul la justitie al grupurilor largi de persoane prejudiciate care au cereri de

valoare redusa. În lipsa actiunilor de reprezentare, aceste persoane ar fi descurajate sa introduca actiuni în instanta

datorita costurilor, incertitudinii, sarcinii probei sau altor riscuri. Însa, mecanismul actiunilor colective nu trebuie

conceput astfel încât sa încurajeze actiunile nefondate sau sa fie disproportionate din punctul de vedere al

cheltuielilor pentru pârât.

Ce conditii trebuie îndeplinite pentru a solicita despagubiri?

Pentru a introduce o actiune în despagubire pentru încalcarea regulilor de concurenta, reclamantul trebuie sa

dovedeasca îndeplinirea conditiilor prevazute de legea civila pentru actiunea în raspundere delictuala (întrucât

practica concurentiala este de fapt un fapt ilicit cauzator de prejudicii) - respectiv, sa existe o fapta ilicita, un

prejudiciu, o legatura de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatie.

O conditie pe care trebuie sa o îndeplineasca persoanele care introduc actiunea în despagubire se refera la probele

pe care trebuie sa le prezinte în instanta. Ca principiu, pentru ca o proba sa fie considerata admisibila, trebuie sa

îndeplineasca cerintele prevazute de lege (Codul de Procedura Civila) si anume sa fie legala (acceptata de legea

procesual civila), verosimila (sa tinda spre dovedirea unui fapt real, posibil), pertinenta (sa aiba legatura cu

obiectul litigiului) si concludenta (administrarea acesteia sa conduca la solutionarea cauzei). În particular, partilor

la un litigiu le sunt admise urmatoarele probe: dovada cu înscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea, expertiza si

cercetarea la fata locului. Mentionam ca aceste actiuni pot fi intentate atât înainte cât si dupa emiterea unei decizii

de Consiliul Concurentei.

În acest context, precizam faptul ca deciziile definitive si irevocabile ale Consiliului Concurentei care sanctioneaza

o încalcare a regulilor de concurenta se constituie în proba a existentei faptei ilicite. Astfel, în plus fata de

prevederile legii procesual civile referitoare la probe, în concordanta cu recomandarile Comisiei, Legea

concurentei mentioneaza ca atunci când exista o decizie a Consiliului Concurentei prin care este sanctionata o

practica anticoncurentiala, în solutionarea cererilor privind acordarea de despagubiri, instantele pot solicita

Consiliului Concurentei documentele din cadrul dosarului care a stat la baza emiterii deciziei. În acest scop,

primind aceste documente, instantele vor asigura respectarea confidentialitatii informatiilor reprezentând secrete

de afaceri, precum si a altor informatii calificate drept confidentiale.

În ce termen se poate intenta actiunea în despagubiri?

Adesea, persoanele prejudiciate pot sa nu aiba cunostinta de încalcare sau de începerea procedurii de investigatie

iar o actiune în despagubiri pe dreptul comun ar putea fi blocata de prescriptie. De aceea, preluând recomandarea

Comisiei din Cartea Alba, Legea concurentei prevede un termen de 2 ani de la data ramânerii definitive a deciziei

Consiliului Concurentei pe care se întemeiaza reclamantul, termen în care persoana prejudiciata poate formula

cerere privind acordarea de despagubiri. Aceasta prevedere deroga de la regula din dreptul comun conform careia

termenul de prescriptie începe sa curga de la data la care persoana prejudiciata a cunoscut sau trebuia sa cunoasca

paguba si pe cel raspunzator de aceasta.

Pentru ce tip de practici anticoncurentiale pot fi cerute despagubiri?

Despagubiri pot fi cerute pentru orice încalcare a regulilor de concurenta cauzatoare de prejudicii. Solutia reiese

chiar din Legea concurentei, care prevede ca instantele nationale sunt competente sa solutioneze actiunile în

despagubire ale persoanelor fizice si juridice în legatura cu orice tip de încalcare a regulilor de concurenta.

page 2 / 6

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

Astfel, ori de câte ori se constata încalcari ale art. 5 (carteluri sau alte întelegeri care impiedica, restrictioneaza sau

denatureaza concurenta) sau art. 6 (abuz de pozitie dominanta) din Legea concurentei, precum si încalcari ale art.

101 si 102 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (continând prevederi similare celor din art. 5 si,

respectiv, 6 ale Legii concurentei), persoanele care se considera prejudiciate pot intenta actiune în justitie pentru

repararea daunelor suferite.

De exemplu, poate fi vorba de implementarea de catre concurenti a unui cartel al preturilor, sau de un abuz de

pozitie dominanta prin impunerea preturilor pe piata, acestea fiind cele mai frecvente cazuri în care se solicita

despagubiri.

Exista o procedura de mediere (negociere cu firmele în cauza) înainte de demararea unui proces în care se

cer despagubiri?

Înainte de declansarea unui proces, exista posibilitatea (nu însa si obligatia) recurgerii la procedura de mediere, în

vederea solutionarii amiabile a litigiului (conform Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de

mediator). Aceasta procedura este disponibila partilor pretins prejudiciate, atât în cazul în care este vorba de

(asociatii de) consumatori, cât si în acela în care este vorba de alte întreprinderi active pe piata.

Medierea, la fel ca si arbitrajul, constituie metode alternative de solutionare a diferendelor. În unele state ale UE,

medierea si arbitrajul sunt chiar alternative comune de solutionare a conflictelor ce implica regulile de concurenta.

Datorita beneficiilor pe care le prezinta pentru ambele parti, medierea ar trebui luata în considerare atunci când se

iveste o astfel de situatie conflictuala. Astfel, aceasta metoda de solutionare a unui conflict pe cale amiabila,

extrajudiciara, se poate dovedi eficienta în contextul în care evitarea unui proces în instanta prezinta atât beneficii

de ordin financiar, cât si beneficii rezultând din solutionarea într-un timp scurt a neîntelegerilor. Aceste aspecte pot

fi esentiale, mai cu seama daca se prefera evitarea expunerii la riscurile inerente unui proces în instanta.

 

Pot fi cerute despagubiri si în cazul în care instantele au micsorat amenzile date de Consiliul Concurentei?

Exista cazuri în care companiile vizate au constestat amenzile, iar instantele nu le au exonerat de la plata,

dar au micsorat sumele ce trebuie achitate de firmele în cauza. În aceste cazuri, pot fi cerute despagubiri?

În cazul în care instanta de judecata micsoreaza amenda aplicata de Consiliul Concurentei, persoana care se

considera prejudiciata de respectiva incalcare a normelor de concurenta este în continuare îndreptatita sa solicite

repararea prejudiciului suferit. De altfel, cele doua categorii de sanctiuni au în vedere protejarea unor interese

legitime distincte: astfel, amenda Consiliului Concurentei este aplicata în considerarea interesului public al

prezervarii unui mediu concurential normal, pe când acordarea despagubirilor persoanelor vatamate are în vedere

interesul privat al acestora.

Cum se calculeaza despagubirile si care este cuantumul maxim al sumelor ce pot fi cerute de la companiile

gasite vinovate de practici anticoncurentiale?

Persoana prejudiciata este îndreptatita sa primeasca repararea integrala a prejudiciului suferit. Prin urmare, dreptul

la despagubirea integrala acopera atât prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), cât si beneficiul nerealizat

(lucrum cessans), incluzând si dreptul la dobânda pentru perioada de la nasterea prejudiciului pâna la plata efectiva

a despagubirilor.

Pe lânga despagubirile pentru daune patrimoniale, legislatia nationala recunoaste si posibilitatea obtinerii unor

despagubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit de o persoana prin încalcarile normelor antitrust.

Comisia a semnalat ca dificultatile în ceea ce privește cuantificarea prejudiciilor individuale suferite de partile

page 3 / 6

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

prejudiciate reprezinta un aspect cheie al actiunilor în despagubire pentru cazurile de încalcare a normelor

antitrust. Literatura economica furnizeaza un set complex de instrumente , metode si tehnici de evaluare a

prejudiciului. 

Unul dintre sistemele propuse este calcularea despagubirilor prin determinarea scenariului contrafactual, ipotetic .

Cuantumul prejudiciului într-o actiune în despagubire pentru încalcarea normelor de concurenta este considerat a fi

diferenta dintre situatia actuala a reclamantului (prin luarea în calcul a pierderilor acestuia, înregistrate în timpul

perioadei în care a fost expus unor cresteri de pret datorita unui cartel) si situatia reclamantului în cazul ipotetic în

care actul anticompetitiv nu s-ar fi produs si piata ar fi ramas competitiva.

Pentru a realiza o comparatie cât mai exacta, este necesar sa se raspunda la o serie de întrebari relevante, precum:

care este încalcarea si ce tip de prejudicii cauzeaza, ce parti au fost prejudiciate, care este contextul pietei si

industriei si ce impact are asupra analizei contrafactuale? Spre exemplu, prejudiciul cauzat de un cartel de fixare

de preturi va fi consta, în primul rând, în plata de catre consumator a unui pret mai mare pentru acelasi bun/

serviciu. Întrucât cresterea preturilor si scaderea vânzarilor sunt în strânsa legatura, cresterea preturilor va conduce,

în perspectiva, la scaderea volumului de vânzari a bunurilor/ serviciilor respective. În final, cuantumul

despagubirilor va fi diferenta dintre scenariul contrafactual si cel real.

În ceea ce priveste limita maxima a acordarii despagubirilor, nu exista o prevedere legala în acest sens, principiul

aplicabil fiind acela al repararii integrale a prejudiciului suferit, indiferent de marimea sau întinderea acestuia.

Care sunt pasii de urmat în cazul unui consumator care se considera prejudiciat de cei care au încalcat

Legea Concurentei si doreste sa ceara despagubiri? Cui trebuie sa se adreseze, ce documente îi sunt

necesare? Trebuie sa faca si proba încalcarii Legii Concurentei, sau poate cere instantei documentele

Consiliului Concurentei, care au probat încalcarea legii?

Temeiul de drept al actiunilor în despagubiri se regaseste în Codul Civil si în prevederile specifice din legislatia

concurentei, iar regulile procedurale aplicabile sunt cele prevazute de Codul de Procedura Civila.

Întrucât actiunea în despagubiri pentru încalcarea normelor de concurenta este o actiune în raspundere civila

delictuala, reclamantul va trebui sa urmeze procedura prevazuta de lege pentru introducerea oricarei cereri de

chemare în judecata. Actiunile în raspundere civila delictuala (încalcarea regulilor de concurenta fiind un fapt ilicit

cauzator de prejudicii) prevad o competenta alternativa a instantei: astfel, reclamantul se poate adresa fie instantei

de la domiciliul/ sediul pârâtului, fie instantei în circumscriptia careia s-a produs pretinsa încalcare a regulilor de

concurenta. În ceea ce priveste probele admise în instanta, Comisia recomanda ca deciziile definitive ale

autoritatilor în domeniul concurentei (Consiliul Concurentei) din statele membre în cazurile de încalcare sa fie

considerate ca proba suficienta a încalcarii respective în actiunile de despagubire subsecvente. Asadar, instantelor

nationale le este recomandat sa accepte decizia definitiva si irevocabila a Comisiei sau a autoritatii de concurenta

în actiunile în despagubiri subsecvente ca probe irefutabile ale încalcarii. În aceste conditii, instanta nationala nu

va mai sa fi pusa în situatia de a reanaliza existenta faptei ilicite (stabilita deja prin decizia autoritatii de concurenta

si, în unele cazuri, confirmata de hotarâri definitive si irevocabile ale altor instante), ci va analiza doar existenta

prejudiciului, a legaturii de cauzalitate cu fapta ilicita si cuantumul acestuia.

Obtinerea de despagubiri implica si demonstrarea existentei legaturii de cauzalitate dintre încalcarea normelor de

concurenta si prejudiciu. Aceasta legatura de cauzalitate asigura autorului faptei siguranta ca va fi raspunzator

numai pentru prejudiciile ce reprezinta o consecinta a actiunilor sale ilicite. Demonstrarea legaturii de cauzalitate

se poate dovedi însa destul de dificila în practica. Pierderea financiara suferita de victima comportamentului

anticoncurential este constituita, de cele mai multe ori, din plata unui pret mai mare decât cel ce ar fi fost platit în

conditii concurentiale de piata. În aceste conditii, reclamantul va trebui deci sa dovedeasca faptul ca o crestere a

pretului unui produs/ serviciu este rezultatul faptei ilicite a pârâtului. Însa, pârâtul se poate apara demonstrând ca

respectiva crestere a pretului a fost determinata de o serie de alti factori, independenti de faptele sale, precum

page 4 / 6

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

actiunile unor terte parti sau evolutiile pietei.

Care este practica europeana în acest domeniu? Au existat, în tarile UE, cazuri în care consumatorii au

castigat aceste procese în care au cerut despagubiri de la cei vinovati de practici anticoncurentiale?

O analiza a jurisprudentei statelor membre dezvaluie faptul ca despagubiri pentru încalcarile regulilor de

concurenta au fost acordate într-un numar limitat de state, în special în Franta, UK si Germania, însa exista

numeroase actiuni în despagubire în curs de solutionare la nivelul unui grup mai larg de state membre. Pe de alta

parte, în unele state membre nu au fost raportate cazuri de cereri de recuperare a prejudiciilor rezultate din

încalcari ale regulilor de concurenta.

În Franta, în conditiile în care actiunile colective nu sunt admisibile, numarul cazurilor având ca obiect recuperarea

prejudiciilor rezultate din încalcari ale regulilor de concurenta este relativ redus, deoarece asociatiile de

consumatori nu pot introduce asemenea actiuni în justitie decât daca demonstreaza existenta unui interes propriu

(iar nu doar al membrilor lor). În aceste conditii, majoritatea unor astfel de cazuri porneste de la actiuni

individuale.

Primele decizii importante ale justitiei franceze în acest domeniu au fost emise in 1998, în cauzele Mors c. Labinal

si CAMIF c. UGAP, în care au fost acordate daune de 5 milioane euro si, respectiv, 1,5 milioane euro,

retinându-se faptul ca reclamantii au fost victimele unor abuzuri de pozitie dominanta (în ambele cauze), precum si

unui cartel (în prima cauza).

De asemenea, în anul 2004 au mai fost emise trei decizii importante de acordare de daune pentru fapte

anticoncurentiale, respectiv Vérimédia c. Médiamétrie, Marbreries Lescarcelle si altii c. OGF si Télé2 c. France

Télécom. Ultima cauza s-a soldat cu daune considerabile de 15 milioane de euro acordate pentru practici abuzive

ale France Télécom, operatorul traditional francez de telecomunicatii, în contextul liberalizarii pietei.

Se poate asadar observa ca majoritatea cazurilor în care au fost acordate daune pentru prejudicii produse de fapte

anticoncurentiale au avut în vedere fapte de abuz ale unor întreprinderi aflate în pozitie dominanta pe diferite piete.

Sistemul juridic al Marii Britanii prezinta caracteristici favorabile actiunilor pentru recuperarea prejudiciilor

rezultate din fapte anticoncurentiale. Dintre acestea, mentionam urmatoarele: partile sunt obligate sa dezvaluie

orice documente, inclusiv acelea care, eventual, le-ar incrimina; cauzele în domeniul concurentei (inclusiv

acordarea de daune pentru fapte anticoncurentiale) sunt de competenta unei instante specializate (Competition

Appeal Tribunal - CAT), cu reguli de procedura mai flexibile decât instantele civile.

Trebuie remarcat faptul ca, în Marea Britanie, întelegerile între concurenti (cartelurile) constituie o pondere

importanta în categoria faptelor anticoncurentiale, pentru ale caror prejudicii se acorda daune – precum în cauzele

Provimi c. Aventis si Cooper Tire c. Shell Chemicals.

În Germania, litigiile private pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de fapte anticoncurentiale au o traditie

îndelungata, aceste fapte fiind reprezentate atât de abuz de pozitie dominanta, cât si de întelegeri între concurenti -

carteluri.

În ceea ce priveste companiile aflate în pozitie dominanta, obligatiile acestora de furnizare a diversilor distribuitori

în aval, sau de aprovizionare de la diversi furnizori în amonte, au fost stabilite inclusiv pe cale jurisprudentiala,

prin actiuni individuale în justitie.

În ceea ce priveste cartelurile, actiunile împotriva membrilor acestora pentru recuperarea prejudiciilor au fost

promovate printr-o serie de modificari legislative realizate în anul 2005 (vizând, printre altele, extinderea

categoriei posibililor reclamanti, reducerea standardului de proba, limitarea cazurilor de exonerare de

page 5 / 6

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2012-03-20 12:09:25

responsabilitate).

Ati asista consumatorii într un astfel de proces?

La una dintre întâlnirile anuale ale Grupului de Concurenta din cadrul Lex Mundi, cea mai importanta asociatie

internationala a caselor de avocatura independente, s-a discutat si despre aceasta întrebare, mari firme de avocatura

dintr-o multitudine de jurisdictii prezentând argumentele pro si contra rezultate din experienta lor. Concluzia, pe

care o consideram rezonabila si corecta, a fost ca nu se poate adopta o decizie de principiu care sa stabileasca o

regula în sensul asistarii sau nu a consumatorilor într-un astfel de proces, în considerarea unei situatii ipotetice.

În cazul unei solicitari concrete de asistenta, vom lua decizia în baza factorilor uzuali, primul fiind întotdeauna

verificarea potentialelor conflicte de interese, pentru a respecta deontologia profesionala.

page 6 / 6