Razboiul civil din Spania (1936-1939)

Razboiul civil din Spania (1936-1939)

La inceputul secolului al XX lea, Regatul spaniol era autonom, rezervat si xenofob si parea tara cea mai putin vulnerabila in fata virusilor straini de extrema dreapta si de extrema stanga. Din 1931, de cand regele Alfons al XIII lea s-a exilat, dupa ce alegerile municipale au repudiat monarhia, Spania a devenit republica.

Partidul Socialist Spaniol este cel care a provocat Razboiul civiul din Spania. Cea mai evidenta figura a sa era Francino Largo Caballero. La inceput, din anii 1920, socialistii spanioli erau reformisti rationali si pragmatici. Caballero declara ca socialistii trebuie sa evite excesele si sa respecte legea pentru a nu provoca armata si pentru a nu se ajunge din nou la o dictatura militara in Spania. Guvernand tara dupa proclamarea republicii, socialistii au pus accent pe constructia de scoli, au combatut grevele politice organizate de comunisti si anarhisti si au actionat importiva agitaiei politice a acestora in mediul rural. Astfel, o lovitura militara a partidelor de dreapta organizata in august 1932 s-a soldat cu un fiasco. Lideurl socialist a declarat ca partidul sau va face orice pentru a castiga puterea si pentru a impiedica ascensiunea dreptei in Spania.

In 1933 ns, pe fondul unei puternice crize economice, socialistii pierd puterea si Caballero opteaza pentru aciune directa in plan politic. Astfel, in 1934, socialistii sprijina o greva a lucratorilor agricoli, o greva generala la Madrid. In 1936, alegerile sunt castigate de o uniune a stangii, Frontul Popular, care insa nu a castigat mai mult de 50% din voturi. Cu toate acestea, Frontul Popular s-a instalat la putere fara a se mai organiza inca un tur alegerilor si au inceput primele actiuni violente indreptate impotriva Bisericii si s-a incercat eliminarea deputatilor de dreapta din Parlament.

Progresul Frontului Popular se radicalizeaza netinandu-se cont de divizarea politica a tarii. Frontul Popular s-a aratat incapabil sa-si controleze proprii militanti si sa asigure o guvernare eficienta. Partidele politice care il compuneau: socialistii, anarhistii, Partidul marxist revolutionar si comunismul aveau interese divergente. In ceea ce oo priveste pe comunisti, acestia trimisesera in Parlament doar 17 deputati, printre care faimoasa Dolores Ibrrurinumita si la Pasionaria, despre care se spunea ca sfartecase cu dintii gatul unui preot.

Partidul Socialist este infiltrat de comunisti, tineretul socialist si tineretul comunist fuzioneaza. Apar divergente serioase in sanul partidului socialist: seful moderatilor, Prieto nu suporta sa stea in aceeasi incapere cu Caballero. Atunci cand Prieto a avaetizat ca violentele vor provoca o interventie a armatei, a fost acuzat de colegii sai ca sufera de tulburari de menopauza. Bilantul violentelor era urmatorul: in iunie 1936: 160 de biserici incendiate, 269 de asasinate politice, 1287 cazuri de agresiune, 113 greve generale si 268 de greve partiale + 10 sedii de ziare devastate.

In iulie 1936. seful regalistilor spanioli Jose Calvo Satelo este asasinat. Cateva zile mai tarziu, garnizoanele din Maroc, comandate de generalul Franco se revolta si astfel se declanseaza Razboiul Civil din Spania. Guvernul republican controla N si E tarii, iar nationalistii controlau S si V tarii. Ambele tabere au comis atrocitati. Republicanii au ucis 55 000 de civili din tabara adversa, dintre care 4000 de femei (cateva sute de calugarite, majoritatea violate inainte de a fi ucise) si cateva sute de copii. Nationalistii au ucis 50 000 de civili din taraba adversa. Nationalistii au primit armament si specialisti si instructori militari din partea Germaniei si Italiei, in timp ce republicanii vor primi acelasi tip de ajutor din partea URSS si a Frantei. In ambele tabere vor lupta zeci de mii de voluntari straini. Republicanii au obtinut sprijinul URSS oferind lui Stalin 2/3 din tezaurul Spaniei, adica 2/3 din 700 tone de aur in valoare de 788 milioane de dolari. Spre deosebire de republicani, care nu au stiut sa gestioneze financiar razboiul, Franco a reusit sa obtina un sprijin constant din partea Germaniei si Italiei care erau asigurate ca ajutorul lor militar va fi platit.

La Madrid, conducerea guvernului va fi preluata de comunisti in conditiile in care supravietuirea republicanilor depindea de ajutorul acordat de URSS.

In aprilie 1937. comunistii au provocat un adevarat masacru la Barcelona in randul aliatului partidului marxist revolutionar. Acest lucru ar fi trebuit sa provoace indignari in randul opiniei publice internationale. Sansa a facut ca tot atunci legiunea Condor, compusa din avioane pilotate de germani sa bombardeze localitatea basca Guernica, ocazie cu care au murit 1000 de oameni si au fost distruse 70 % dintre cladiri.

Propaganda sovietica si cea republicana au exploatat acest episod, iar opinia publica internationala a fost castigata de partea republicanilor. Insusi Picasso a creat vestita opera Guernica.

Republicanii au facut cheltuieli nebunesti, finantand actiuni internationale pentru pace si un congres mondial al scriitorilor din Madrid, la care scriitorii invitati din strainatate erau plimbati cu Rolls Royce-uri si participau la banchete fastuoase.

La acest proces, va fi condamnat public scriitorul american Andre Gide pentru cartea sa Retour dURSS, care a fost numit monstru fascist. Dintre cei care au scapat cu viata de epurarile si executiile organizate de comunisti se numara si George Orwell si cel care va deveni Cancelarul Germaniei Willy Brandt.

Generalul Franci, in conditiile in care Stalin nu va mai fi interesat in sprijinirea republicanilor dupa ce cheltuise tezaurul spaniol, va castiga Raboiul Civil capturand la 28 ianuarie 1939, Barcelona si la 28 martie 1939 Madridul.

Pierderile provocate de razboi: 90 000 de soldari nationalist, 110 000 de soldati republicani, 10 000 de morti in urma bombardamentelor, 25 000 de morti de foame, 1 000 000 de schiloditi, 130 000 de civili ucisi in spatele frontului si 500 000 exilati.