UMK IASIFACULTATEA DE DREPT ANUL III MODUL B

Fiscalitatea din Romania

Organizare, conceperea i funcionare sa conduce la mutaii n viaa social, economic i politic. Din aceast cauz, fiscalitatea trebuie analizat nu numai din perspectiv static, ci i dinamic. Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, fiscalitatea este n acelai timp generatoare i rod al politicii fiscale. Adic face s funcioneze diferite tehnici i mecanisme de prelevare a impozitelor i taxelor n scopuri politice, economice i/sau sociale.Luarea n discuie a fiscalitii este important i necesar, ntruct, din modul n care acesta este construit i funcioneaz, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscal, politica fiscal i eficiena implicrii puterii publice n viaa economic i social a unei societi.Fiscalitatea, urmrete realizarea obiectivelor politicii economice i ale celei sociale ale statului. Atunci cnd devine frn n realizarea acestor obiective, societatea reacioneaz pentru reformarea lui, pentru a reorienta spre ceea ce ea consider a fi elul ei.

Conceptul de fiscalitate Abordri privind fiscalitatea: Exist cel puin dou abordri ale conceptului.A. Fiscalitatea este vzut ca totalitatea impozitelor i taxelor dintr-un stat. B. Se pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului fiscal n general, l definete prin prisma relaiilor dintre elementele care formeaz acest sistem.Prima abordare se bucur de concizie i expresivitate, permind o analiz pragmatic mai uoar i mai eficient a modului n care este constituit i funcioneaz. Astfel, o prim definiie n cadrul acestei abordri consider fiscalitatea "totalitatea impozitelor i taxelor provenite de la persoane fizice i juridice care alimenteaz bugetele publice". O alt definiie vede fiscalitatea ca fiind "totalitatea impozitelor instituite ntr-un stat, care-i procur acestuia o parte covritoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avnd o contribuie specific i un anumit rol regulator n economie. Dicionarul explicativ al limbii romne definete fiscalitatea astvel ; ,,Sistem de percepere a impozitelor i taxelor prin fisc. Totalitatea obligaiunilor fiscale ale cuiva. Pentru ali autori, "fiscalitatea este totalitatea impozitelor n care componentele sunt n strns legtur ntre ele, ca i cu sistemul politic i aparatul socio-politic".nscriindu-se pe linia celei de a doua abordri, unii autori consider c sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulime de elementc(materie impozabil, cote, subieci fiscali) ntre care se manifest relaii care apar ca urmare a proiectrii, legiferrii, aezrii i perceperii impozitelor i care sunt gestionate conform legislaiei fiscale, n scopul realizrii obiectivelor sistemului".Fiscalitatea este, n mod normal, expresia voinei politice a unei comuniti umane organizate, fixat pe un teritoriu determinat i dispunnd de o autonomie suficient pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezint, s se doteze cu o ntreag serie de reguli juridice i n special, fiscale. Fiscalitatea prezinta urmatoarele doua caracteristici: 1.exclusivitatea aplicarii, care presupune faptul se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete (central sau local).

2.autonomie tehnica, adica un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca acesta contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare a impozitelor necesare pentru punerea in aplicare. Daca un sistem fiscal, prezentand cele doua caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, se va putea vorbi de autonomie fiscala completa sau de suveranitate fiscala. Statul suveran din punct de vedere politic si fiscal poate deci sa exercite o putere fiscala absoluta in cadrul teritoriului sau. De asemenea, in situatii speciale, un stat poate sa decida ca pe teritoriul sau sa existe doua sau mai multe sisteme fiscale care sa se bucure de o autonomie mai mult sau mai putin extinsa si intretinand intre ele relatii definite, daca este cazul, prin conventii sau acorduri de drept intern (cazul statelor federale). In schimb, statul nu poate sa exercite nici o putere fiscala in exteriorul teritoriului sau. Suveranitatea fiscala implica faptul ca nu exista reglementari cu putere de obligativitate ca alte state, organizatii sau organisme internationale sa fie abilitate sa instituie impozite la scara internationala si nici sa emita reglementari cu caracter fiscal obligatoriu pentru toate statele lumii. Suveranitatea fiscala mai presupune si faptul ca fiecare stat suveran ar libertatea deplina in alegerea sistemului fiscal pe care sa-1 promoveze, in definirea impozitelor care il compun, in stabilirea contribuabililor, in definirea ariei masei impozabile, in dimensionarea cotei de impunere, in fixarea termenelor de plata, in acordarea de facilitati fiscale, in sanctionarea abaterilor de la prevederile legilor fiscale, in solutionarea litigiilor dintre administratia fiscala si contribuabil etc. In conditiile integrarii economice si ale mondializarii schimburilor economice care au loc astazi, impozitul nu poate ramane insensibil la aceste fenomene. Din contra, fiscalitatea unui stat actioneaza asupra altora si viceversa, iar masurile luate de un stat sau altul de a modifica sau a pastra dreptul fiscal existent nu sunt neutre in ceea ce priveste economiile altor state. Se vorbeste de necesitatea adoptarii unei apropieri globale a politicilor fiscale care, cel mai adesea, se exprima prin necesitatea armonizarii sistemelor fiscale in diferite tari. O astfel de evolutie risca sa bulverseze fiscalitatile nationale, iar, pe termen lung, chiar autonomia si suveranitatea politica a statelor.

Sistemul fiscal din Romania

Ministerul Finantelor Publice este institutia de maxima importanta, cu rol de sinteza in desfasurarea activitatii structurilor economice, financiare si fiscale din Romania si functioneaza pe baza Legii nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, cu modificarile si completarile ulterioare, a Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare si a Hotararii Guvernului nr.1574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicand strategia si programul de guvernare in domeniul finantelor publice. Rolul Ministerului Finantelor Publice este acela de constituire si gestionare generala a resurselor financiare publice printr-un sistem complex de bugete: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetele fondurilor externe nerambursabile, al trezoreriei statului si altor institutii publice cu caracter autonom. Aceasta activitate se desfasoara conform legii, cu asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului. La baza elaborarii si executiei acestor bugete stau principiile universalitatii, publicitatii, unitatii, anualitatii, specializarii bugetare si unitatii monetare. In acest sens, Ministerul Finantelor Publice asigura incasarea in numerar si prin conturi a veniturilor stipulate de aceste bugete si efectueaza operatiunile de trezorerie privind imprumuturile guvernamentale. La determinarea cheltuielilor publice, Ministerul Finantelor Publice are in vedere politica financiara a statului, numarul de salariati, reteaua de institutii publice in functiune, cele care urmeaza a se infiinta, folosirea bazei tehnice existente cu maxima eficacitate. De asemenea, principalele directii de utilizare a fondurilor publice sunt indreptate catre: sectorul social (invatamant, sanatate, ocrotiri si asigurari sociale, cultura, arta, tineret si sport, refacerea si ocrotirea mediului inconjurator); sustinerea programelor de cercetare; sectorul economic (investitii si alte actiuni economice de interes public, subventii, facilitati); sectorul de aparare a tarii, ordinii publice si sigurantei nationale; administratia publica centrala si locala; dobanzile aferente datoriei publice si cheltuielile determinate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare. La prima vedere, Romnia are un sistem fiscal competitiv n regiune, cota unic de impozit pe profit de 16% i cota standard de TVA de 24% sugernd un climat propice pentru companiile existente sau noii investitori. Cu toate acestea, sistemul fiscal romnesc pierde din competitivitate, date fiind frecvena schimbrilor legislative, zonele neclare, contradictorii sau insuficient reglementate i ineficiena aparatului administrative i judiciar. Sistemul fiscal din ultimii zece ani a fost supus unor schimbri numeroase, imprevizibilei,uneori,controversate,careauinfluenatmediuldebusiness, neutralindpreviziunile financiare sau planurile de afaceri. Lipsa de sofisticare a cadrului fiscal de reglementare nanumite domenii cheie nu poate rspunde complexitii afacerilor desfurate astzi n contexteuropean i internaional. De multe ori, acest lucru se traduce printr-o incertitudine a impactului fiscal asupra tranzaciilor efectuate.Totui, mediul de afaceri a remarcat evoluia pozitiv a cadrului legislativ pe parcursulultimilor 5 ani, dela momentul unificrii tuturor reglementrilor fiscalentr-un singur Cod ipn la introducerea unor elemente de jurispruden european.Capacitateaadministrativmpreuncuprocedurafiscalreprezintprincipaleleplatformecarenecesitreformare.Reformareaaparatuluibirocraticgreoi imbuntirea transparenei autoritilor sunt imperativ necesare n premisele funcionrii normale a economiei. Societile reclamperioadandelungat derezolvarealitigiilor fiscal i, de multe ori,lipsa de asumare a responsabilitii la nivelul autoritilor administrative sau judectoreti. Aceste aspecte, precum durata lung de ateptare sau neclaritatea rspunsurilor primite, s-au regsit i la nivelul relaiilor de zi cu zi sau a corespondenei dintre autoriti si companii. n strns legatur, lipsa de expertiz a diverselor autoriti cuprivire laaspectele fiscalecomplexe sau specifice anumitor domenii de activitate face colaborarea dintre autoriti i mediul de afaceri dificil sau chiar inexistent.Bineneles, aceste semnale referitoare la relaia cu autoritile sunt nuanate n funcie de nivelul acestora (centrale versus locale), instituiile de care acestea aparin (ANAF, primrii,ANV), tipurile de impozite implicate sau zona de activitate a respondenilor. Deremarcatcmajoritateacompaniilorsuntcontientec dezideateleprivind mbuntirea legislaiei i a administraiei fiscale trebuie urmrite n contextul asumrii de ctre stat a unei strategii fiscale pe termenlung.n acest context, sunt necesareanumite recomandri generale oferite de mediulde afaceri.n primul rnd, pstrarea cotei unice reprezint un obiectiv necesar pentru meninerea stabilitii fiscale drept contrapondere la turbulenele economice actuale. De asemenea, evoluia cadrului legislativ trebuie s vin firesc, pentru a acoperi necesitile actuale impuse de complexitatea mediului economic, fr a fi un factor de incertitudine sau destabilizare pentru contribuabil.Separat, mbuntirea relaiei dintre autoriti icontribuabili trebuies aibla bazunproces continuu de schimbare a atitudinii autoritilor, precum i dezvoltarea expertizei i chiar o specializare a acestora pe tipuri de industrii. Flexibilitatea itransparena unei astfel de relaii necesit o mai bun formalizare legislativ a drepturilori obligaiilor dintre pri i posibilitatea negocierii i medierii directe ntre contribuabil i autoritatea fiscal.