Băeţica Livia Cătălina

Beneficiile alimentaţiei vegetariene

Ce este vegetarismul

Termenul de vegetarian este folosit atât pentru persoanele care consumă doar alimente de origine vegetală, cât şi pentru persoanele care au exclus din alimentaţie carnea şi consumă din când în când lactate şi ouă, aceştia din urmă fiind cunoscuţi şi sub numele ve ovo-lacto-vegetarieni.

Noţiunea de “vegetarian” pare pentru prima dată la filosoful grec Pitagora, care considera vegetarianismul condiţia esenţială pentru o viaţă armonioasă, prin abţinerea de la orice fel de carne. Termenul provine din latinescul “vegetus” care înseamnă “proaspăt, sănătos şi activ”.

Hipocrate spunea: “Alimentele trebuie să fie medicamentele voastre iar medicamentele voastre să fie alimentele.” El recomandă atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi o alimentaţie alcătuită din crudităţi bine alese. Acestea ajută la eliminarea toxinelor. Astfel se recapătă forţa vitală pierdută printr-un regim de viaţa nesănătos. Diferitele religii recomandă excluderea cărnii din alimentaţie, care va determina în timp o stare de sănătate excelentă.

Albert Einstein susţine de asemenea vegetarismul: “Nimic nu va fi atât de benefic pentru sănătatea oamenilor şi nu ne va mări şansele de supravieţuire pe Terra ca evoluţia la o dietă vegetariană.”

O dietă vegetariană echilibrată şi diversificată poate asigura necesarul de nutrienţi de care are nevoie organismul, chiar există dovezi ştiinţifice care atestă faptul că un vegetarian este cu mult mai sănătos decât o persoană care consumă carne. Pentru ca regimul vegetarian să fie sănătos trebuie să se mănânce cât mai variat, pentru a asigura toate vitaminele şi mineralele necesare bunei funcţionări a organismului şi să se includă o cantitate suficientă de alimente crude. Fructele şi legumele în stare proaspătă conţin enzime pe care organismul le foloseşte în cursul proceselor metabolice. Enzimele încep să se deterioreze la temperaturi de peste 38C, la 54C fiind distruse cu totul, astfel încât dacă în alimentaţia noastră predomină alimentaţia gătită nu vom avea suficiente enzime în corp. De asemenea, şi vitaminele sunt uşor distruse de căldură.

1

Ca să ai o alimentaţie echilibrată, regimul vegan (strict vegetarian) trebuie să conţină: fructe şi legume proaspete, nuci şi seminţe crude, alge marine, germeni (de lucernă, schinduf, usturoi, ridiche, broccoli, floarea-soarelui), verdeţuri, cereale precum meiul şi quinoa, iarbă de grâu, pulbere de orz verde.

Persoanele care au reticenţe gândindu-se că regimul vegetarian nu le va asigura energia şi nutrienţii necesari pot opta pentru varianta ovo-lacto-vegetariană, proteinele complexe din carne fiind suplinite cu uşurinţă prin consumul de ouă şi produse lactate.

Vegetarianismul poate fi justificat medical, biologic, psihic, moral şi spiritual. De asemenea, nu există nici un argument ştiinţific valabil împotriva lui.

Argumente anatomice şi fiziologice pro vegetarianism

Unul dintre argumentele în defavoarea consumului de carne este acela că anatomia organismului uman nu este specifică alimentaţiei carnivore.

Comparându-se aparatul digestiv al omului cu cel al carnivorelor şi ierbivorelor s-a ajuns la concluzia că este natural pentru om sa fie vegetarian. Intestinele sale sunt asemănătoare cu ale ierbivorelor, având o lungime mult mai mare (7-10 m) decât la animalele de pradă care se hrănesc cu carne. Lungimea intestinelor la om totalizează cam de 12 ori lungimea corpului, fapt ce face evidentă adaptarea pentru digestia înceată a legumelor şi fructelor.

Saliva omului este alcalină, pe când la carnivore este acidă, iar aciditatea gastrică este extrem de ridicată, adaptată pentru digestia cărnii. Dentiţia omului este adaptată masticaţiei prelungite. Într-un articol publicat în revista Medical Counterpoint, Williams S. Collins scrie: „Omul este înzestrat în mod evident cu o dentiţie care se aseamănă mai mult cu cea a erbivorelor decât cu cea a carnivorelor: animalele erbivore au incisivii ascuţiţi, pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi ascuţiţi, inapţi să strivească sau să sfâşie carnea.”

Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol. Câinii de exemplu, pot consuma 250 g de unt împreună cu raţia lor de carne obişnuită, fără să apară nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de aproximativ 100 de ori mai mare decât cea din regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri se înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2g pe zi a cantităţii de colesterol.

Dieta care respectă legile fiziologiei organismului uman este dieta fără proteină din carne, fără grăsimi animale şi grăsimi trans, o dietă cu un conţinut restrâns de uleiuri rafinate,

2

cu puţin zahăr, cu legume, zarzavaturi şi salate din abundenţă, cu fructe consumate zilnic, cu nuci, seminţe şi cereale integrale. O astfel de dietă are şanse să readucă fiziologia digestiei la normal, să normalizeze greutatea, în combinaţie cu exerciţiul fizic, şi să reducă riscul bolilor cronice.

Ceea ce mâncăm ne determină calitatea vieţii. Motoarele merg bine sau prost în funcţie de calitatea combustibilului folosit. Un combustibil de proastă calitate duce la uzura prematură a motorului şi depunerea de reziduuri pe căile de evacuare. În mod similar, alimentele, naturale, pure şi combinate adecvat, asigură funcţionarea optimă a corpului. Alimentele nepotrivite fiziologiei corpului uman şi cele preparate necorespunzător sunt nocive, deoarece consumă din resursele organismului în procesul de digestie, depun toxine în ţesuturi şi duc la apariţia bolilor de diverse tipuri.

Beneficii pentru sănătate ale dietei vegetariene

Poziţia Asociaţiei Dietetice Americane faţă de dieta vegetariană este favorabilă. Aceasta a declarat că alimentaţia vegetariană este sănătoasă, fiind adecvată din punct de vedere nutriţional şi chiar are valenţe curative în prevenţia sau tratamentul unor boli (boli cardiovasculare, diabet, efecte preventive în apariţia cancerului). Dietele vegetariene bine planificate pot fi sănătoase în oricare dintre stadiile ciclului vieţii, incluzând sarcina, lactaţia, copilăria, adolescenţa şi este potrivită şi pentru atleţi.

Datele ştiinţifice arată că dieta vegetariană este asociată cu un risc mai scăzut de deces de cauză ischemică, coronariană. Vegetarienii au un nivel mai scăzut ale colesterolului LDL, o tensiune arterială mai mică, o rată mai scăzută a hipertensiunii arteriale şi a diabetului de tip 2. Vegetarienii au un indice de masă corporală (BMI) mai mic şi rate mai scăzute ale incidenţei cancerelor.

Alimentaţia vegetariană protejează inima, fiind bogată în grăsimi cu efecte pozitive asupra organismului şi un nivel scăzut de grăsimi saturate. În plus, conţinutul în resveratrol a anumitor fructe, în special din strugurii negri, au un rol protective pentru aparatul cardiovascular.

Grăsimile animale, cum ar fi colesterolul, acoperă pereţii vaselor sangvine şi, pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrâneşte, diametrul acestor vase se micşorează. Presiunea inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiac şi o creştere a tensiunii arteriale. Una din două persoane consumatoare de carne va fi atinsă de o maladie cardiac sau vasculară, în timp ce aceleaşi boli sunt necunoscute în rândul vegetarienilor sau în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut.

3

Caracteristici ale dietei vegetariene care pot reduce riscul de boli cronice sunt: aport mai scăzut de grăsimi saturate şi colesterol, aport mai crescut de fibre, de fructe, zarzavaturi, legume, cereale integrale, nuci, seminţe, produse din soia şi elemente fitochimice.

Institutul American pentru Cercetarea Cancerului favorizează o dietă preponderent vegetală şi limitarea consumului de carne roşie, grasă, în cazul în care se mai consumă.

Dietele vegetariene oferă un număr de beneficii nutriţionale cum ar fi:

Un nivel mai redus al grăsimilor saturate şi al grăsimilor de tip trans Mai puţin colesterol şi proteine animale Un nivel mai ridicat de carbohidraţi complecşi, fibre alimentare, magneziu, potasiu, acid

folic, antioxidanţi, cum ar fi vitaminele C şi E şi elemente fitochimice

Vegetarienii au:

Un indice de masă corporal (BMI) mai mic decât nonvegetarienii, având astfel o greutate mai aproape de cea ideală (cu toate consecinţele pozitive)

Colesterolemie mai mică Tensiune arterială mai mică Un sânge mai puţin “inflamat” Sânge cu tendinţă mai redusă la coagulare şi tromboză Vase de sânge mai curate şi mai flexibile

Vegetarienii au un risc mai scăzut şi deci o incidenţă mai mică a următoarelor boli:

Cancer de: colon, stomac, esofag, plămân, prostată, sân, ficat, etc Boli cardiovasculare: atero şi arterioscleroza, hipertensiunea arterial, cardiopatia

ischemică, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, boala varicoasă, hemoroizi Metabolice – endocrine: Obezitate, diabet de tip 2, osteoporoză Digestive: hernia hiatală, reflux gastroesofagian, gastrită, ulcer, apendicită, constipaţie,

diverticuloză, afecţiuni ale ficatului, colecistului şi pancreasului, calculi biliari Infecţii cu germeni ca E. coli, Camphylobacter, etc. Boli infecţioase transmisibile

Femeile care urmează un regim vegetarian prezintă risc mai scăzut de a suferi de osteoporoză decât cele care consumă cu regularitate carne. Se pare că un consum ridicat de grăsimi animale determină o eliminare semnificativă a calciului prin urină. În plus, alimentele de origine animală acidifică sângele şi organismul preia calciul din oase pentru a alcaliniza sângele şi a menţine homeostazia corpului.

4

Experţii spun că dieta vegetariană echilibrată proteic, cu conţinut scăzut de grăsimi şi vitamine, poate preveni peste 80% din cancere.

Centrul de Lifestyle Herghelia a făcut studii încă din 1997-2002 pentru a cuantifica impactului programului NEW START (dietă vegetariană, exerciţiu fizic, consum de apă, expunere la soare, aer, odihnă) timp de 2-3 săptămâni pe 500 de pacienţi selecţionaţi pe baza prezenţei a cel puţin doi factori de risc, dintre care unul fiind colesterolul total peste 180. S-a înregistrat scăderea colesterolului, trigliceridele, dispariţia constipaţiei, normalizarea glicemiei la 75% dintre cazurile de diabet de tip 2, scăderea tensiunii arteriale, îmbunătăţirea calităţii somnului, scăderea în greutate cu 1-3 kilograme, îmbunătăţirea condiţiei fizice şi a enduranţei, reducerea nivelului de stres, conştientizarea şi învăţarea unor noi deprinderi, un nou stil de viaţă, care poate fi continuat şi în viaţa cotidiană. În ceea ce priveşte menţinerea rezultatelor, s-a observant o tendinţă puternică de recădere la vechile obiceiuri în jurul perioadei de 40-45 de zile, amănunt util pentru prevenirea revenirii la obiceiuri nesănătoase.

Efecte ale trecerii la dieta vegetariană

Efecte asupra digestiei: Unul dintre primele efecte care se constată după trecerea la alimentaţia vegetariană este ameliorarea majorităţii problemelor de digestie. Digestia este îmbunătăţită deoarece alimentaţia vegetariană nu presupune un consum mare de energie pentru a fi digerată.

Alimentaţia vegetariană este mult mai bogată în fibre decât cea omnivoră, de aceea favorizează tranzitul intestinal, evitându-se constipaţia şi stagnarea reziduurilor în intestine, aşadar nu apare auto-intoxicarea organismului. Timpul de golire a colonului în cazul persoanelor carnivore este crescut, mai mare de 24 de ore, în timp ce la vegetarieni este scăzut, în jur de 16-20 de ore, evitându-se resorbirea toxinelor la nivelul intestinului gros şi asigurânduse detoxifierea organismului.

Tot printre primele efecte vizibile ale trecerii la dieta vegetarian este îmbunătăţirea aspectului pielii, ca urmare a detoxifierii.

Vegetarismul şi longevitatea

5

Vegetarienii sunt mai longevivi şi se bucură de o stare de sănătate generală mai bună. Eschimoşii, care trăiesc preponderant cu carne, îmbătrânesc foarte repede, având o medie de viaţă de numai 27,5 de ani. Kirghizii, trib nomad din Rusia Orientală, al căror regim se compune preponderant din carne, îmbătrânesc la rândul lor prematur şi mor destul de repede, nedepăşind cel mai adesea vârsta de 40 de ani.Dimpotrivă, centenari întâlnim în Tibet sau în insula Okinawa, în care consumul de carne este redus.

Calitatea sângelui la vegetarieni este îmbunătăţită, pe de o parte asigurându-se mineralele şi vitaminele necesare, iar pe de de altă parte datorită clorofilei din verdeţuri, sângele este purificat şi alcalinizat. Aceasta ajută la regenerarea celulelor şi încetinirea procesului de îmbătrânire. Gradul de inflamare a sângelui scade şi este întărit sistemul imunitar.

Proteinele din carne favorizează procesul inflamatoriu, care în timp poate duce la leziuni tisulare, favorizând apariţia tuturor bolilor reumatismale, alergice şi degenerative, dând vasoconstricţie, conducând la ateroscleroză şi la formarea de microcheaguri în circulaţia sangvină. Alimentaţia vegetariană este antiinflamatoare, desensibilizantă şi vasodilatatoare, opunându-se apariţiei tuturor bolilor reumatismale, alergice şi degenerative, dând şi o protecţie vasculară sigură şi eficientă.

Durata de viaţă în funcţie de tipul generic de alimentaţie:a) Omnivor – baza de referinţă => +/- 5% anib) Dieta ovo-lacto-vegetariană => + 10-15 anic) Dieta lacto-vegetariană => + 20-25 anid) Dieta vegetariană totală (vegană) => > 30 de anie) Dieta vegan crudivoră => centenar

Regimul vegetarian creşte imunitatea şi rezistenţa fizică

Studiile făcute de dr Galina Schatalova demonstrează că alimentaţia vegetariană creşte rezistenţa fizică. Între 1983 şi 1990 a făcut o serie de experimente, prin care a urmărit stabilirea necesarului zilnic de hrană pentru fiinţa umană. În acest scop, a condus mai multe expediţii-maraton prin deşerturile şi munţii Uniunii Sovietice, pe distanţe de sute de kilometri, în condiţiile asigurării numai unui necesar zilnic minim de hrană.La primul maraton din 1983, pe o distanţă de 500 de kilometri, li s-a asigurat participanţilor aflaţi sub conducerea doamnei Schatalova o hrană cu un conţinut de numai 800 pâna la 1200 de calorii pe zi. Hrana consta din fructe uscate, legume, salate şi diferite plante verzi, lipii de secară, fasole fiartă, nuci şi miere şi deşi temperaturile în deşert erau foarte ridicate pe timpul zilei, se consuma numai 1 litru de apă. Grupa condusă de doamna Schatalova s-a aflat sub controlul unei comisii medicale, iar datele astfel înregistrate au fost comparate permanent cu cele ale unei grupe de control, formată din participanţi care se hrăneau absolut normal, aceştia

6

primind o raţie zilnică de hrană cu un conţinut de 6000 calorii. Membrii grupei de control au ajuns la finalul expediţiei epuizaţi şi au pierdut greutate corporală, în ciuda hranei foarte consistente pe care o primiseră, iar membrii grupei Schatalova erau foarte vioi si bine dispuşi, activi şi nu pierduseră deloc greutate corporală.

În toţi aceşti ani, doamna Schatalova a dezvoltat pe baza datelor adunate de ea, o metoda de vindecare şi de reîntinerire, numită de ea sistemul de însănătoşire naturală, acest sistem fiind bazat pe trei aspecte: sănătate fizică, psihică şi sufletească. Regimul alimentar recomandat şi practicat de doamna Schatalova este adaptat la anotimpuri şi conţine alimente cât mai naturale şi cât mai puţin prelucrate termic şi mecanic, recomandă renunţarea totală la carne, la produsele lactate, la prăjeli, chiar şi la pâine (deoarece temperaturile de coacere sunt prea mari), pâinea fiind înlocuită cu terciuri de cereale şi seminţe, mai ales iarna. Vara se pune accentul pe legumele şi fructele proaspete de sezon, primavara pe buruienile proaspăt rasărite, se consumă numai uleiuri nerafinate presate la rece, se usucă din bogăţia verii fructe şi legume pentru iarnă, se recomandă să nu se depăşească în nici un caz la gătit temperatura de 100°C. Nu se consuma nici cafea, nici alcool, nici sare, se renunţă în totalitate la alimentele produse industrial şi la legumele şi fructele stropite cu îngraşăminte chimice. Sistemul de însănătoşire naturală cuprinde şi exerciţii fizice şi de respiraţie, precum şi exerciţii spirituale de curăţire şi purificare a sufletului.

Vegetarismul şi bolile cronice

Dieta omnivoră, prin aportul redus de alimente vegetale şi prin prezenţa cărnii, (la care adesea se adaugă sedentarismul şi supraalimentarea) creşte riscul de apariţie a cancerului, diabetului, obezităţii şi a bolilor cardiovasculare. Cercetările arată că persoanele care consumă o dietă vegetariană au un risc mai scăzut de a dezvolta boli cronice. În cazul bolilor cronice nu există un factor cauzal unic şi de aceea se vorbeşte de factori de risc şi favorizanţi: factorii din mediul înconjurător, comportamentul, stilul de viaţă (alimentaţie, exerciţiu fizic, odihnă), factorii genetici şi factorii sociali. Vindecarea este un proces de durată şi presupune schimbări hotărâte şi permanente în stilul de viaţă.

Un studiu făcut în diverse regiuni ale globului (Interheart 2004) relevă faptul că o dietă nesănătoasă este răspunzătoare de 50% dintre infarctele miocardice, indiferent de zona geografică. Dieta vegetariană scade riscul de a dezvolta diabet la jumătate celui dat de dieta omnivoră. Rolul dietei nesănătoase în geneza cancerului este estimate la 35%.

Există chiar persoane care au urmat un regim strict vegetarian, eventual compus doar din hrană vie, care s-au recuperate în mod miraculs după boli grave, cum este exemplul doamnei Elena Niţă-Ibrian.

Vegetarismul şi cancerul

7

Celulele organismului sunt deosebit de sensibile faţă de mediul lor nutritiv şi există mecanisme prin care compoziţia nutriţională a mediului este percepută şi comunicată. Cancerul reprezintă pierderea capacităţii de a sesiza, controla şi regla mediul celular imediat, iar nutrienţii disponibili din acest mediu pot fi, cel puţin în parte, influenţaţi de aportul de alimente (dr. Emil Rădulescu). Se estimează că alimentaţia ar fi responsabilă pentru 30% dintre cancere.

Unul dintre factorii de risc ar fi consumul de carne. Carnea conservată prin sărare, afumare sau friptă pe grătar dezvoltă compuşi capabili să se transforme în nitrozamine cancerigene. De aceea carnea puternic prăjită, bogată în astfel de compuşi, este acuzată de creşterea riscului de leziuni precanceroase ale colonului, cum sunt adenoamele. Sunt studii care arată că şi cancerele renale şi ale vezicii urinare sunt cauzate mai ales de abuzul de carne prăjită şi de tutun, precum şi de excesul de greutate.

Influenţa alimentaţiei asupra incidenţei cancerului este susţinută de faptul că s-a observat schimbarea tipului de cancer la populaţiile care migrează, păstrând caracteristicele genetice, dar schimbându-se mediul. La japonezii stabiliţi în Hawai a scăzut frecvenţa cancerului de stomac şi a crescut cancerul colorectal şi mamar în decursul a 2-3 generaţii. Emigrând în SUA, după o generaţie, japonezii încep să sufere de bolile datorate consumului de carne, grăsimi şi zahăr, la fel de frecvent ca americanii.

Conform studiilor, consumul crescut de carne creşte riscul de a dezvolta cancer. Takashi Hiramaya, urmărind 140.000 de femei, timp de 10 ani, a găsit că riscul de neoplasm mamar la femeile din straturile sociale sărace, care nu consumau carne decât extreme de rar sau deloc, era foarte mic, în timp ce riscul femeilor bogate, care consumau zilnic carne, era de 8 ori mai mare. Un studiu efectuat în Norvegia asupra a 14.000 de femei arată că cele care consumau carne de minim 5 ori pe săptămână au prezentat un risc de 2 ori mai mare de cancer mamar în comparaţie cu femeile care aveau pe masă carne de două sau de mai puţine ori pe săptămână.

Profesorul T.C.Campbell de la Universitatea Cornell, New York, a arătat pe animale că un aport scăzut de proteine poate împiedica dezvoltarea cancerului hepatic iniţiat de alfatoxină. Tot el a arătat că în timp ce proteina din carne şi produse lactate stimulează dezvoltarea cancerului, proteina de origine vegetală, din cereale şi leguminoase, inhibă creşterea tumorală. Fiind bogate în aminoacizi cu sulf (cisteină, metionină) şi aminoacizi aromatic (fenilalanină şi tirozină), proteinele animale produc cantităţi mai mari de cresol şi fenol, care favorizează apariţia cancerului şi influenţează negativ sistemul imunitar. Consumul crescut de proteine animale se asociază cu o frecvenţă mai mare de tumori ale sistemului limfatic, de glandă mamară, ficat şi endometru.

De obicei, pregătirea produselor din carne necesită expunerea la temperaturi ridicate, cu formarea de peroxizi, aldehide, cetone, hidroperoxizi, polimeri şi monomer cu efecte toxice, precum şi de acizi trans, care cresc colesterolul “rău”, LDL, şi-l scad pe cel “bun”, HDL. Sub acţiunea căldurii, nitriţii se fixează pe proteinele din carne dând naştere la nitrosamine, iar în carnea pregătită pe gratar se acumulează benzpiren, acestea fiind substanţe cancerigene.

Hormonul de creştere administrat animalelor poate grăbi creşterea în greutate şi poate stimula apariţia cancerului mamar cu receptori de estrogen. În schimb, consumul de proteine vegetale, mai ales de soia, scade riscul de cancer mamar, dar şi pe acela al bolilor cardiovasculare şi al diabetului de tip 2. Modul lor de acţiune este complex: scăderea colesterolemiei totale, a fracţiunii LDL, a trigliceridelor, creşterea colesterolului bun şi creşterea activităţii adenozintrifosfatazei mitocondriale din ficat.

8

S-a constatat că dacă ar fi să facem o comparaţie între cantitatea de substanţe antioxidante prezente în sângele unei persoane cu cancer şi a unei persoane sănătoase, descoperim că la cel cu cancer, nivelul antioxidanţi este extrem de redus.

Antioxidanţii au rolul de a împiedica apariţia radicalilor liberi şi de a distruge celulele canceroase înainte ca acestea să poată provoca vătămări. Concluzia firească este că antioxidanţii protejează corpul prevenind cancerul. Aşadar sunt substanţe extrem de benefice în tratamentul natural anti-cancer, iar aportul lor la aceste persoane va trebui să fie substanţial. Acelaşi fenomen s-a constatat la pacienţii cu SIDA şi la cei cu leucemii sau limfoame.

Este dovedit faptul că anumite plante care conţin unii antioxidanţi au efect preventiv faţă de unele cancere, previn apariţia bolilor cronice şi degenerative, cresc imunitatea, durata şi calitatea vieţii. Coaja, pieliţa unor fructe şi legume este o sursă majoră de antioxidanţi: struguri, mere, citrice, prune, tomate. Orice plantă, în starea ei nativă (proaspătă) conţine cel puţin o substanţă cu efect antioxidant (anti-cancerigen), în vreme ce orice produs de origine animală conţine cel puţin un element / substanţă cu efect pro-cancerigen. Alteori prin digestia, absorbţia, ori metabolizarea unui produs de origine animală rezultă subproduşi cu efect dovedit cancerigen. Alimentele de origine vegetală sunt aşadar surse de antioxidanţi pentru organism, în vreme ce alimentele de origine animală şi cele ultrarafinate (dulciurile concentrate, sarea, făina albă), murăturile şi alimentele alterate consumă din antioxidanţii organismului, tentând să-l secătuiască.

În rândul populaţiilor de vegani (vegetarieni totali, complet sau incomplet crudivori) incidenţa cancerului indiferent de localizare este nulă, în schimb în rândul populaţiilor omnivore prevalenţa bolii este semnificativă, iar în prezent într-o creştere alarmantă. În concluzie, dieta unei persoane care doreşte să se vindece de cancer, leucemii, limfoame va trebui să fie vegană. Legat de acest aspect s-a constatat că frecvenţa cancerului la ierbivore este extrem de rară, în vreme ce la carnivore procentul este semnificativ. Toate alimentele de origine vegetală proprii consumului (în stare de maturitate, coapte) induc în organism bazicitate, în vreme ce toate alimentele de origine animală, ultrarafinate (dulciurile concentrate, făina albă şi produsele de panificaţie făcute din făină albă), murăturile, alimentele alterate, fructele necoapte sau foarte acre, induc în organism aciditate.

Există dovezi ştiinţifice care atestă faptul că unele substanţe existente în anumite plante produc distrugere tumorală directă, altele distrug vasele sangvine care irigă tumora, altele provoacă creşterea numărului de limfocite T killer reactivându-le, iar altele stimulează cele 3 enzime redutabile legate de apărarea anti-tumorală (superoxid-dismutaza SOD, glutationul şi catalaza).

Studiile epidemiologice transculturale confirmă rolul protector al fructelor şi legumelor împotriva cancerelor, a bolilor cardiovasculare şi, în special a accidentelor vasculare cerebrale: „Acest efect protector – explică Comitetul Francez de Educaţie pentru Sănătate – poate fi legat

9

de acţiunea mai multor componente ale fructelor şi legumelor, îndeosebi a compuşilor antioxidanţi capabili să se opună acumulării la nivel celular a radicalilor liberi, aceşti derivaţi activi ai oxigenului a căror acumulare conduce la leziuni ale ADN-ului şi ale membranelor, favorizând procesele de cancerogeneză şi de aterogeneză. Riscul de a dezvolta un cancer sau o boală cardiovasculară este de două ori mai mare la subiecţii ale căror aporturi sau niveluri serice de beta-caroten, vitamina C, vitamina E sunt cele mai slabe.”

Specialiştii subliniază importanţa fructelor şi legumelor în cazul cancerelor colorectale, prin fibrele pe care le conţin şi joacă rolul de „mătură”, evitând stagnarea în intestin a elementelor neasimilabile care pot, prin prezenţa şi transformarea lor, să perturbe funcţionarea mucoasei intestinale.

Vegetalele conţin substanţe cu efect anticancerigen, cum sunt betacarotenul, vitamina C şi E, seleniul, zincul, resveratrolul. Substanţele indolice, inhibitori ai activării carcinogenelor, din vegetalele crucifere (varză, conopidă, broccoli, varză de Bruxelles) previn apariţia cancerului de sân, esofag, stomac, ficat şi colon. Lignanii din seminţele de in blochează efectul stimulator al estrogenilor asupra dezvoltării de celule canceroase la nivelul sânului şi al colonului. Fibrele vegetale insolubile din tărâţele de grâu, fasole şi ţelină asigură o importantă prevenţie împotriva cancerului de sân, cervical, pulmonar şi de colon, favorizând eliminarea toxinelor. Uleiul de măsline previne cancerul mamar atât la femeie, cât şi la bărbat. Terpenele existente în ţelină, mentă, busuioc şi chimen reduc riscul apariţiei oricărui tip de localizare tumorală. Compuşii sulforaţi din aliacee (usturoi, ceapă) previn dezvoltarea tumorilor (de esofag, ficat, colon). Ceapa verde protejează împotriva cancerului genital, ovarian, tiroidian, renal şi mamar. Usturoiul reduce drastic şansa contactării oricărei forme de cancer, dar mai ales a celor cu localizare pulmonară, pancreatică, colonică, genitală şi esofagiană. Caisele protejează împotriva cancerelor indiferent de localizare. Cireşele şi vişinele dau protecţie împotrivă cancerului de colon şi a celui localizat la nivelul aparatului excretor. Frunzele de pătrunjel au specificitate împotriva localizărilor pulmonare, hepatice, cerebrale şi renale ale cancerului. Licopenul din roşie scade riscul de cancer, în special pentru cel de prostată. Polifenolii din infuzia de ceai verde au efect protector în special împotriva unor forme de cancer cutanat şi a cancerului de colon.

Consumul zilnic de soia dă o protecţie redutabilă împotriva oricărei forme şi localizări a cancerului. Substanţele anticancerigene din soia inhibă creşterea tumorilor canceroase, izoflavonele (fitoestrogeni) împiedicând dezvoltarea vaselor sangvine învecinate necesare creşterii tumorilor şi formării metastazelor. Aşa se explică de ce femeile japoneze, care consumă multe alimente pe bază de soia, prezintă un risc de cancer de sân mai scăzut decât americancele, iar bărbaţii japonezi un risc mai scăzut de cancer de prostată.

10

Există şi populaţii care nu cunosc cancerul, de exemplu locuitorii din Valea Hunza (Pakistan) sau amerindienii din Valea Centenarilor (Ecuador) la care se observă foarte puţine cazuri de cancere de prostată. Alimentaţia acestor populaţii conţine cantităţi importante de nuci, care sunt bogate în seleniu, factor protectiv faţă de cancer.

La mormonii din Salt Lake City, care interzic total alcoolul, tutunul şi urmează principiile unei alimentaţii echilibrate, cu un consum moderat de carne, se observă mai puţine cancere de sân, stomac şi colon, comparative cu situaţia americanilor. În India, incidenţa cancerelor de sân, colon şi rect este mai ridicată la parşi decât la hinduşi, adepţi ai brahmanismului, care nu mănâncă deloc carne.

Cretanii, graţie regimului lor mediteranean bogat în vegetale (cereale, leguminoase, fructe şi legume, nuci şi diverse seminţe), peşte şi în grăsimi nesaturate (ulei de măsline) şi sărac în grăsimi nesaturate (produse lactate şi carne) se bucură de o protecţie excepţională în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, de o incidenţă scăzută a bolilor coronariene, a anumitor cancere şi a altor boli legate de alimentaţie.

Consumul zilnic a 500 g fructe reduce frecvenţa oricărei forme de cancer cu 30%, iar dacă la aceasta se mai adaugă şi un consum de cereale integrale sau de fulgi din cereale integrale, procentul creşte până spre 50%. Incidenţa cancerului, indiferent de localizare, se reduce cu cel puţin 40% doar neconsumând carne. Tot în cadrul măsurilor preventive anti-cancer trebuie menţionat şi faptul că normoponderalitatea (menţinerea greutăţii în limitele normale) este la rându-i un factor de prevenţie. În schimb supraponderea şi /sau obezitatea sunt factori siguri care pot induce cancerul, în special pe cel cu localizare în sfera genitală şi de sân, la ambele sexe. Celulele adipoase, cu cât sunt mai multe şi mai pline cu grăsime, vor produce o serie de hormoni, potenţial inductori ai carcinogenezei. Iar vegetarienii sunt de obicei normoponderali.

În prevenţia şi tratarea bolilor tumorale sunt folosite şi suplimente alimentare vegetale: ciuperci – Reishi, Maitake, Shitake, curcumin, pudra de orz verde, chlorella. Acţiunea preventivă a substanţelor conţinute în alimente, în special în fructe şi legume, se exercită în trei moduri diferite:

1. Împiedică, încă de la început, formarea substanţelor cancerigene2. Transform declanşatorii cancerului în compuşi inofensivi3. Încetinesc dezvoltarea celulelor canceroase

Nocivitatea consumului de carne

11

Toxinele – Folosind hrana vegetariană pot fi evitate substanţele chimice toxice (de ex, antibiotice, hormoni sau alte substanţe care se administrează animalelor, pesticide, etc.), care se concentrează în produsele de origine animală. Produsele de origine animală conţin unele metale grele (Pb, Hg, U, Cd), în special peştele şi produsele lactate, cu risc de acumulare în organism. În carne se găsesc pesticide în cantitate de 7-90 ori mai mare decât a produselor de origine vegetală. Şi vgetalele conţin unele pesticide şi fungicide, dar adesea în cantităţi mult mai reduse decât în produsele de origine animală, ca : DDT, HCH, paration, ecotiopat etc.

Animale consumă o mare cantitate de alimente, înainte ca ele să fie ucise pentru carne. De exemplu, o vacă mănâncă zilnic aproximativ 30 de kg de alimente. Până în momentul acesta, timp de 3 ani, a consumat cel puţin 30 de tone de alimente. Un corp de vacă, depune toate eforturile să elimine toxinele, însă ca şi la oameni, nu toate toxinele sunt eliminate. Cele care sunt depozitate în întregul corp, sunt de cele mai grave, pentru că dacă ar fi fost uşor metabolizate, ar fi trebuit să fie eliminate deja. Rezultă că 100 kg de carne, conţin toxine concentrate din aproximativ 30 de tone de alimente ingerate. Rezumând, carnea conţine o concentraţie de toxine, de sute de ori mai mare, decât cele conţinute în alimentele mâncate iniţial de animal.

Un studio efectuat în Spania arată că 85% din expunerea la pesticide a populaţiei se datorează consumului de carne şi produse lactate. Pesticidele se acumulează în grăsimea animalelor, deci în ea se vor găsi în concentraţii mult mai mari decât în fructe sau zarzavaturi. În studiul amintit, mamele vegetariene aveau concentraţiile cele mai scăzute de pesticide, cu tot consumul de fructe şi alte vegetale.

Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor repede atunci când circulaţia sângelui este oprită. Imediat ce viaţa încetează, proteinele animale se coagulează şi încep să secrete enzime autodistructive. Astfel, se formează o nouă substanţă, numită ptomaină. Carnea şi peştele se descompun şi putrezesc repede. Putrefacţia şi înmulţirea bacteriilor încep aproape imediat după moartea animalului. De aceea, obişnuinţa de a consuma carne creează otrăvuri violente în colon şi îmbătrâneşte prematur tractul intestinal. În plus, în carnea animalelor ucise se generează mari cantităţi de toxine, cum ar fi acidul uric, fapt explicabil prin schimbările biochimice produse în timpul agoniei animalelor terifiate, care se zbat pentru a-şi salva viaţa.

În plus, industria alimentară, pentru a împiedica degradarea rapidă a cărnii şi a o face să rămână roşie şi cu aspect proaspăt mai mult timp, foloseşte în mod curent nitraţi şi alţi conservanţi artificiali, care afectează în timp sănătatea omului, chiar favorizând apariţia cancerului.

O parte din toxine rezultă în urma digestiei cărnii. Oamenii au un tract intestinal foarte lung, tipic pentru toate fiinţele care mănâncă plante. Toate fiinţele mâncătoare de carne, au de mai multe ori intestine mai scurte. Într-un intestin lung, carnea petrece o lungă perioadă de timp, înainte de a fi evacuată. Nu numai că această carne este mai dificil de digerat şi mai toxică, dar şi petrecând prea mult timp în intestine, ea blochează de fapt sistemul şi începe să putrezească.

12

Când sistemul este constipat chiar şi parţial de deşeuri, acestea sunt de fapt absorbite în fluxul de sânge.

Medicamente ca steroizi anabolizanţi, antibiotice, hormoni de creştere şi alte substanţe chimice sunt adăugate la produsele alimentare de origine animală, pentru a “spori” producţia de carne. Cele mai multe dintre astfel de medicamente şi produse chimice, sunt interzise pentru consumul uman. Animalele de fermă primesc foarte multe suplimente sub formă de hormoni de creştere sau antibiotice. Acestea stimulează creşterea şi previn apariţia unor boli. Specialiştii avertizează că aceste antibiotice pot avea consecinţe grave, printre care apariţia bacteriilor rezistente la antibiotic şi imunizarea organismului uman la antibiotic.

Şi animalele se îmbolnăvesc. Noi nu ştim ce boli, cauzate de bacterii, paraziţi, virusuri, s-au dezvoltat în animal înainte de a fi ucis pentru carne. Carnea conţine paraziţi în diverse stadii, dintre care unii sunt foarte dificil de detectat şi de eliminat, chiar şi în procesul de pregătire termică. Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a publicat un studiu care relevă că 75% din carcasele de pui pentru rotisat din mai mult de 500 de abatoare din UE conţin bacteriile Campilobacter şi Salmonella. Un alt studiu ne arată că în Marea Britanie o mare parte din cazurile de contaminare cu Camphylobacter nu răspund la tratament, din cauza dezvoltării rezistenţei la antibiotice.

Beneficii pentru planetă – perspectiva ecologică

Poluăm mai mult dacă mâncăm carne decât atunci când mâncăm vegetale, creşterea intensivă a animalelor fiind o sursă majoră de poluare a solului şi a apei. Un studiu, Methane Emissions from Cattle, publicat în Jurnal of Animal Science, arată că 6% din energia totală digerată de vaci este transformată în metan, iar creşterea vacilor generează metan cam cât industria de petrol şi gaze şi gropile de gunoi la un loc. Ceea ce înseamnă că numai vacile emit 2% din totalul gazelor cu efect de seră. Dacă la aceasta mai adăugăm hrana, transportul, îngrijirea lor şi prelucrarea cărnii, rezultă că impactul este mult mai mare.

Economie de resurse - Studiile făcute de Consiliul Tehnologiei Agricole din Marea Britanie estimează că pentru obţinerea unui kg de carne de peşte se utilizează 1,5-2 kg de hrană. Pentru un kg de carne de pasăre cantitatea hranei se ridică la 2,5 kg, pentru porc la 4-5,5 Kg, iar pentru vacă ajunge la 10 kg. Ori pentru creşterea legumelor folosim numai apă. Pentru 1 kg de cartofi ne trebuie 500 l de apă, pentru 1 kg de soia - 2000 l, pentru 1 kg carne de pasăre – 3500, iar pentru 1 kg carne de vacă – 100000.

Vegetarismul şi spiritualitatea

13

Din declaraţiile persoanelor care au renunţat să consume carne de animal sacrificat rezultă că noul stil alimentar favorizează apropierea de spiritualitate şi o nouă înţelegere a lumii, comuniunea cu natura, diminuarea agresivităţii şi un mai bun control al pasiunilor şi dorinţelor materiale, dezvoltarea voinţei şi a capacităţii de a se abţine la modul general.

Există şi argumente moral-religioase care susţin alimentaţia vegetariană. Sunt religii, cum este budismul, care promovează caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a provoca suferinţă. Filosoful Indian Sri Aurobindo explică principiul enunţat de Mahatma Gandhi – “ahimsa” – a nu face rău fiinţelor vii, ceea ce înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, atât timp cât avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu au de ce să fie omorâte pentru a ne asigura hrana.

Conform Bibliei, omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, având drept cămin grădina Edenului şi creatorul i-a indicat dieta cea mai sănătoasă pentru o bună funcţionare: “Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa pământului şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”

Aşadar, dieta originară, prescrisă omului încă din Eden, a constat din legume, fructe, cereale, leguminoase şi seminţe, fiind vegetarian totală (vegan). O astfel de alimentaţie ar asigura o viaţă sănătoasă şi longevivă, după cum arată vârsta înaintată pe care o trăiau oamenii la început.

Bibliografie

T Colin Champbell, Thomas M Campbell - Studiul China, Edit Adev[r Divin, 2012 Laurent Chevallier – Alimentele, adevăr şi impostură, Edit Polirom , Iaşi, 2009 Dr Nicolae Dan, Valentina Dan – Cartea de bucate a Centrului Lifestyle Herghelia, Edit.

Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2011 Ernst Gunter – Hrana vie … Elena Niţă Ibrian – Hrana vie în prevenirea şi vindecarea cancerului, Edit. Miracol, 2001 Dr. Doru Laza – Manual edenic de medicină naturistă profilactică şi terapeutică, Edit.

Risoprint, Cluj-Napoca, 2011 Marie-Amelie Picard – Alimentaţia preventivă împotriva cancerului, Edit Polirom, Iaşi,

2008 Dr. Emil Rădulescu – Cancerul mamar şi stilul de viaţă, Edit. Viaţă şi Sănătate., Bucureşti,

2010 Dr Robert O’Young – Dieta Young, Edit. Paralela 42, Piteşti, 2005 http://suntsanatos.ro http://suntsanatos.ro/alimentatie-si-nutritie/premize-ale-conceperii-tratamentului-

natural-anti-tumoral.html

14

http://www.hrana-vie.blogspot.ro/p/carti-si-articole-despre-hrana-vie-si.html

15