repararea arborelui cotit
TRANSCRIPT
ARGUMENT
Întocmirea proiectului ajută la formarea capacităţii de folosire a infor-
maţiilor de către viitorii absolvenţi pentru integrarea lor în mecanisme, şi
activităţilor industriale din economie.
Deasemeni dobândirea unui ansamblu coordonat de cunoştiinţe necesare
priceperii corecte a problemelor economiei de piaţă.
Informarea în problemele tehnice şi economice, componente structurale şi
funcţionale ale societăţii, care are rolul de a pregătii procese de cunoaştere, de catre
absolvenţi, a acestui important segment al programului de educaţie.
Prin aceasta, maistrul mecanic, dar nu numai el, poate sa contribuie la
modelarea însuşirilor specifice calităţii intelectuale, morale, sociale, viitori cetăşeni
competenţi, dinamici, potenţiali factori de armonie, progres, prosperitate ai
societăţii.
Producţia se desfaşoară la locul de munca, unde se concentrează pe: scule,
instrumente, materie primă, semifabricate şi produse finite. Aceasta determină în
mod nemijlocit importanţa unei bune organizari a locului de muncă, care să aibă
rezultat sporirea randamentului şi economicităţii necesare precum şi micşorarea
efortului depus.
Activitatea maistrului mecanic se desfăşoară în general în atelier, unde au
loc o multitudine de activităţi.
Motorul, organul cel mai important şi mai complex al automobilului este un
transformator de energie termică în energie mecanică. Începând de la arborele
cotit, aproape toate organele principale folosesc mişcarea circulară, care este cea
mai convenabilă, deoarece se poate transmite mai uşor decât orice alt fel de
mişcare. În tehnică există multe feluri de motoare care folosesc căldură, de aceea,
se numesc motoare termice. Motoarele folosite la automobile sunt în
majoritatea cazurilor, motoare cu ardere internă cu piston, datorită următoarelor
avantaje: randament ridicat, deci funcţionarea cu un consum de combustibil redus;
simplitate şi capacitate;posibilitatea pornirii imediate şi trecerii rapide la regimul
de plină sarcină;posibilitatea opririlor de scurtă durată, rezultând şi o economie de
1
combustibil;depozitarea combustibilului şi transportul relativ uşoare;utilizarea unor
materiale de construcţii puţin costisitoare.
În acelaşi timp, acest motor are şi unele dezavantaje, ca: suportă suprasarcini
mici, necesită un sistem de răcire complicat, este echipat cu mecanisme complexe,
emană gaze nocive, fapt pentru care contribuie la poluarea atmosferei.
Aceste dezavantaje au determinat o preocupare permanentă pentru
perfecţionarea motoarelor şi totodată pentru înlocuirea motorului clasic cu piston şi
alte tipuri de motoare sau mijloace de propulsie a automobilului. Direcţiile
principale care urmăresc perfecţionarea motorului cu ardere internă pentru
automobile sunt: mărirea puterii litrice, micşorarea masei specifice, şi a
dimensiunilor, reducerea consumului de combustibil, asigurarea unei durabilităţi
mari şi siguranţei în exploatare. Rezolvarea acestor probleme este legată de
sporirea turaţiei, mărirea raportului de comprimare, îmbunătăţirea proceselor de
formare a amestecului şi a arderii, în cazul motoarelor cu aprindere prin compresie.
Marea problemă pe care o ridică în momentul de faţă motorul de automobil
o constituie poluarea atmosferei de către gazele de ardere, fapt cere reţine atenţia
specialiştilor în mod deosebit, în vederea reducerii emisiilor nocive.
Mecanismul motor transformă mişcarea de translaţie a pistonului, obtinută
prin arderea amestecului carburant, în mişcare de rotaţie continuă a arborului cotit.
Părtile componente ale mecanismului motor sunt:
-organe fixe: blocul motor, chiulasă, cilindrii, coloctorul de evacuare, semicuzineţii
lagarului palier;
-organele mobile: piston, segmenţi, bolţul pistonului, bielă, semicuzinetii lagărului
de bielă, arborele cotit, volantul şi amortizorul oscilaţiilor.
Această lucrare prezintă Construcţia şi repararea arborelui cotit.
2
CAPITOLUL 1
CONSTRUCŢIA ARBORELUI COTIT
Arborii, organe de masini - In functie de variantele constructive,exista trei tipuri de
arbori: drepti, cotiti, flexibili. Arborii drepti sunt organe de masini care au rolul de
a sustine alte organe de masini aflate in miscare de rotatie (roti dintate, roti de
curea, roti de lant si cuple, inclusiv rotile de motoare electrice). Acestea transmit
momente de torsiune organelor de masini cu care sunt legati, ei fiind solicitati la
incovoiere, torsiune si foarte rar la intindere si compresiune.
Arborii cotiti sunt organe de masini care se construiesc pentru a contribui la
transformarea miscarii de rotatie in miscare de translatie. Acestia sunt utilizati in
special la motoarele cu ardere interna, la pompe, compresoare care prin
intermediul mecanismului biele – manivela transforma miscarea rectilinie
alternativa a pistoanelor in miscare de rotatie a arborelui cotit.
1.1 Clasificarea arborilor:
A. Dupa conditia de functionare :
1. in functie de functionare :
- static determinati (intre reazeme);
- static nedeterminati (in afara reazemelor).
2. in functie de comportarea la vibratii:):
- rigizi (n < n Cr);
- elastici (n > n Cr).
3. In functie de tiul de solicitare :
- arbori de torsiune;
- arbori solicitati compus : tensiune si incovoiere;
3
4.In functie de pozitia in care lucreaza :
- orizontala;
- verticala;
- inclinata.
B. Dupa pozitia axei de sprijin :
1. ficsi (arbori de sprijin);
2. variabili (arbori flexibili).
3.Fusuri si pivoti
Fusurile si pivotii sunt acele zone din componenta arborilor si osiilor prin
care acestia se sprijina in lagare. Suprafetele fusurilor prezinta o miscare relativa
fata de surafatele interioare de contact ale lagarului de sprijin. Acesta poate fi de
alunecare (lagar de alunecare) sau de rostogolire (indirecta la rulmenti).
Arborele cotit (numit și Vilbrochen), transformă mișcarea rectilinie a
pistonului, prin intermediul bolțului piston și pendularea bielei, în mișcarea de
rotație. Alternativ, arborele cotit transmite mișcarea de rotație (la compresoare cu
piston și pompe cu piston) la bielă.
Arborele cotit a primit această denumire, datorită configurației axei sale,
care cotește alternativ de la un fus palier la un fus maneton și înapoi la fusul palier.
În ce privește denumirea de "Vilbrochen", deși așa o regăsim în dicționar, în mod
popular este des folosit termenul "Vibrochen". La motoarele cu ardere internă în
doi timpi, în general la cele de motociclete, motorete și scutere, sau la drujbe,
compresoare ori alte utilaje, arborele cotit se mai numește Ambielaj. Chiar și unele
autovehicule cum ar fi de exemplu autoturismul Trabant și care era dotat cu un
motor în doi timpi, folosea un astfel de arbore cotit cu denumirea de ambielaj. În
general, arborele cotit (vilbrochenul) este acela de pe care se pot demonta bielele,
despărțindu-le pe jumătate, prin intermediul unor piulițe, pe când la arborele cotit
de tip ambielaj, aceste biele nu se pot demonta, fiind presate din fabricație pe
arbore și neputându-se despărți, fiind turnate dintr-o singură bucată. Aceasta însă
nu este o regulă, pot exista și arbori cotiți cu biele nedemontabile și care să nu își
schimbe denumirea din vilbrochen.
4
Arborele cotit participă alături de bielă la transformarea mişcării de
translaţie a pistonului în mişcare de rotaţie şi transmite spre utilizare momentul
motor.
Elementele componente ale unui arbore cotit sunt: fusul palier care
constituie reazemul, fusul maneton, pe care se montează capul bielei, braţul care
face legătura fusului maneton cu fusul palier şi contramasele care servesc pentru
echilibrare.
Faptul că arborele cotit este piesa principală a motorului este atestat de
importanţa pe care o prezintă funcţional, dc masa acestuia (8- 15% din masa
motorului) şi de preţul de fabricaţie (25... 30%) din preţul motorului.
In timpul funcţionării, sub acţiunea forţelor datorită presiunii gazelor şi a forţelor
de inerţie, în părţile componente ale arborelui cotit apar solicitări de întindere,
compresiune, încovoiere şi răsucire. Solicitările de încovoiere conduc la
deformarea arborelui cotit, ceea ce compromite coaxialitatea fusurilor şi
cuzineţilor.
O rigiditate insuficientă a arborelui cotit, corelată cu uzura accentuată a
lagărelor şi un carter insuficient de rigid, poate provoca ruperea arborelui cotit prin
încovoiere.
5
Părţile principale ale arborelui cotit si deformarea acestuia sub acţiunea forţelor.
Solicitarea la oboseală a arborelui cotit, datorită caracterului variabil al
forţelor, se accentuează. In cazul unor solicitări normale, durata de funcţionare a
arborelui cotit depinde în mare măsură de condiţiile ungerii fusurilor. Presiunea pe
periferia fusurilor fiind variabilă, în cursul unei rotaţii este necesar ca orificiul prin
care pătrunde uleiul să fie plasat în acea parte a fusului în care presiunea medie pe
ciclu este minimă.
Trecerea uleiului de la fusul palier la maneton se face prin orificiile de
legătură. Fusurile paliere se etanşează cu capace de metal moale 3; iar fusurile
mane-toane sunt libere, pentru a evita creşterea forţei centrifuge.
La unele construcţii de arbori cotiţi forţa cenrtifugă se foloseşte pentru
filtrarea parţială a uleiului. In acest caz, trebuie etanşate ambele fusuri cu capacele
3 iar conducta 4 pătrunde în partea centrală a fusului, de unde preia uleiul fara
impuritati, acestea sedimentându-se la periferia părţii interioare a fusului. Sunt şi
soluţii mai perfecţionate pentru separarea impurităţilor mecanice însă mai
costisitoare.
Reducerea concentratorilor de tensiune 2 este o altă problemă importantă
care contribuie la mărirea duratei de funcţionare a arborilor cotiţi. în acest sens,
racordarea fusurilor cu braţul, în cazul în care se respectă anumite reguli,
contribuie la o reducere însemnată a tensiunilor.
6
Mecanismul motor, numit ulterior si mecanismul biela-manivela, constituie
principalul ansamblu al motorului cu ardere interna cu piston. El are rolul de a
transforma miscarea de translatie rectilinie-alternativa a pistonului in miscare de
rotatie a arborelui cotit.
Organele componente ale mecanismului motor se impart in doua grupe:
organe fixe si organe mobile.
Dingrupa organelor fixe fac parte: blocul cilindrilor, chiulasa si carterul.
Arborele cotit numit si arborele motor, are rolul de a transforma, impreuna
cu biela, miscarea de transletie a grupului piston in miscare de rotatie. Arborele
cotit transmite aceasta miscare de rotatie(respectiv cuplul motor) , prin intermediul
organelor de transmisie, la rotile motoare ale automobilului. De asemenea, pune in
miscare diferite mecanisme si agregate ale motorului(mecanismul de distributie ,
pompa de apa, ventilatorul etc.).
Arborele cotit este supus urmatoarelor eforturi: forta rezultanta transmisa
prin biela, forte de inertie ale maselor excentrice proprii, fortele de frecare si
reactiunilor din lagare.
Avand in vedere conditiile de lucru, arborele cotit trebue sa satisfaca
urmatoarele conditii :
- sa asigure o rezistenta si rigiditate mare;
- suprafetele de frecare sa prezinte o buna rezistenta la uzura;
- sa evite rezonanta oscilatiilor de rasucire;
- sa fie echilibrate static si dinamic
Arborele cotit se compune din urmatoarele parti: fusuri paliere, fusuri
manetoane, bratele manetoanelor, flansa de fixare a volantului si contragreutatile.
7
Orificiile de legătură ale arborelui cotit şl etanşarea etanşarea acestuia.
1- braţ maneton 2- fusuri paliere
3- fus palier central 4- locaş pentru rulmentul arborelui primar5- volant6-pinionul arbore cotit
7- flanşe de fixare
8- canal de pană 9- bucşa arborelui primar
Fusurile paliere si fusurile manetoane trebue sa fie perfect cilindrice si
prlucrate foarte fin prin ratificare si lustruire.
Bratele manetoane sunt piese de forma speciala care fac legatura intre
fusurile paliere si fusurile manetoane, formand manivelele propriu-zise ale
arborelui cotit.
Flansa serveste la prinderea volantului, prevazut cu coroana dintata, ce
angreneaza la pornirea motorului cu pinionul motorului electric de pornire.
Pentru asigurarea unui circuit continuude ulei necesar fiecarui fus, arborele
cotit se gaureste pe toata lungimea sa, formanduse un canal continuu. La mijlocul
fiecarui fiecarui fus palier si fus maneton se gaseste un orificiu perpendicular pe
axa fusului si pelungit pana la canalul general de ungere a arborelui cotit.prin
acesta uleiul patrunde pe suprafata fusului pe care il unge.
In timpul functionarii arborelui iau nastere oscilatiile de torsiune a caror
actiune periodica la anumite turatii ale motorului pote sa patrunda fenomenul de
rezonanta, periculos prin efectele sale distrugatoare. Pentru a se preintampina acest
fenomen, in constructia motoareleor se utilizeaza amortizorul oscilatiilor de
torsiune.
Principiul de functionare al acestor amortizoare se bazeaza pe absorbirea unei
parti din energia care pote sa produca oscilatiile de torsiune ale arborelui cotit si
folosirea ei intr-un lucru mecanic de frecare efectuat in amortizor. Amortizoarele
se monteaza in general , in capatul din fata al arborelui cotit sau in imediata sa
8
apropiere; in aceasta zona amplitudinea vibratiilor care se produc are valuare
maxima.
Volantul motorulu este de forma unui disc masiv si are rolul de a asigura
uniformitatea vitezei unghiulare a arborelui cotit. El acumuleaza energia de la
motor in timpul cursei active a pistoanelor si o cedeaza in perioada celorlalti timpi
ai ciclului de functionare. Volantul ajuta la trecerea pieselor mecanismului biela-
manivela prin punctele moarte si usureaza pornirea motorului si plecarea
autovehiculului de pe loc.
Volantul cuprinde corpul volantului, suruburile de fixare pe flansa arborelui
cotit, orificiile pentru fixarea ambreajului, suprafata plana pe care lucreaza discul
cu garnitura de frictiune a ambreajului.
Volantul se executa prin turnare din fonta cenuisie, iar coroana dintata din
otel carbon. Pentru realizarea unor conditii bune de functionare se recomanda sa se
execute echilibrarea statica si dinamica a volantului dupa ce s-a montat pe arborele
cotit impreuna cu ambreajul.
9
CAP. II TEHNOLOGIA UZĂRII
II.1.Cauzele apariţiei fenomenului de uzură
În construcţia şi funcţionarea maşinilor şi utilajelor frecarea uscată nu este singurul producător de uzare, deoarece în anumite condiţii chiar în prezenţa lubrifiantului, poate avea loc contactul dintre micro-asperităţile suprafeţelor în contact.
Uzura pieselor reprezintă un fenomen complex distructiv, care are ca efect modificarea treptată a dimensiunilor în timpul exploatării, ca urmare a frecării suprafeţelor de contact.
În practică uzarea poate fi provocată în prezenţa lubrifiantului de următoarele tipuri de frecare: limită (onctuoasă prin aderenţă sau semiuscată); semifluidă (mixtă); elasto-hidro-dinamică ( HHD ) şi fluidă ( hidrodinamică, gazodinamică, magneto-hidrodinamică ).
Frecarea limită este caracterizată prin interpunerea unuia sau mai multor straturi subţiri moleculare de lubrifiant, care, de regulă, împiedică contactul direct. În acest caz, stratul de lubrifiant, format pe suprafaţa în frecare, este legat prin aceasta prin puternice forţe de adeziune moleculară ( de unde şi numele de frecare prin aderenţă).
Frecarea limită are importanţă practică deoarece reduce considerabil uzarea suprafeţelor în contact, reprezentând un fel de barieră împotriva uzării. De aceea în aceste condiţii se recomandă folosirea unor aditivi cu onctuozitate şi presiune extremă, folosirea unor lubrifianţi solizi ( grafit, bisulfură de molibden ) sau acoperirea cu un strat depus chimic ( oxid sau sulfură metalică ). Frecarea limită se întâlneşte la asamblările care funcţionează la temperaturi ridicate, asamblarea piston-bolţ, segment-cilindru.
Frecarea semifluidă (mixtă) apare la limita frecării flaide, atunci când suprafeţele conjugate prezintă un anumit grad de rugozitate. În acest caz, deşi pelicula de lubrifiant are o grosime corespunzătoare, este întreruptă temporar, datorită vârfurilor proeminente ale micro asperităţilor, apărând contactul direct dintre suprafeţe.
Frecarea semifluidă nu poate fi evitată în regimurile tranzitorii ale maşinilor ( pornire - oprire ), când pelicula de lubrifiant nu s-a format sau când viteza scade mult, schimbându-se eventual şi sensul mişcării. În acest regim de frecare pot apărea simultan trei situaţii: contactul direct al vârfurllor mai proeminente ale asperităţilor celor două suprafeţe, regimul onctuos, regimul de lubrifiere fluidă.
10
Se deduce că regimul de frecare semifluidă nu este un regim de funcţionare normal, ci unul tranzitoriu, a cărui durată să fie cât mai redusă.Pentru ca să se realizeze regimul de lubrifiere semifluid este necesară atingerea unei turaţii minime care se determină cu relaţia:
[rot/min] (1.1.)
în care: N este sarcina totală pe lagărT - vâscozitatea dinamică la temperatura T, în (Pa.S);V - volumul alezajului lagărului, în (m3) ;
G - parametru constructiv.Frecarea elasto-hidrodinamică se caracterizează prin existsnţa unei
pelicule subţiri şi continue de lubrifiant în zona contactului liniar sau pucctiform, între suprafeţele de frecare în condiţiile unei încărcări dinamice mari ( lagăre cu rostogolire, angrenaje, lagăre cu alunaecares greu solicitate.)
Fenomenele care apar în acest regim de frecare se explică prin deformaţiile elastice ale suprafeţelor în contact, datorită sarcinilor exterioare şi presiunilor hidrodinamice mari, dar în acelaşi timp şi modificările care intervin în vâscozitatea şi aderenţa lubrifiantului. La acest regim de frecare, se asigură o lubrifiere corespunzătoare, fluidă, la angrenaje şi rulmenţi, în condiţii de uzare relativ reduse.
Freacarea fluidă în regim hidrodinamic şi hidrostatic, prin prezenţa lubrifiantului asigură o separare teoretic perfectă a suprafeţelor de contact, printr-o peliculă continuă şi portantă de lubrifiant a cărui grosime minimă este mai mare decât suma înălţimilor maximale ale microasperităţilor suprafeţelor. Dacă grosimea peliculei h m = 10...100m, sau chiar mai mult, lubrifierea se numeşte cu film gros, iar când grosimea peliculei aste h m = 1...10m, lubrifierea este cu film subţire de lubrifiant.
În cazul frecării fluide hidrodinamice, realizarea filmului de lubrifiant se datoreşte mişcării relative a suprafeţelor şi se întâlneşte des la lagărale cu alunecare.
În cazul frecării fluide hidrostatice, pelicula portantă se crează prin introducerea lubrifiantului sub presiune, în funcţie de mărimea presiunii medii din lagăr, obţinându-se şi o bună rotire, stabilitate, reglaj.
II.2. Tipuri caracteristice de procese de uzare
Fiecare proces de uzare se caracterizează prin parametrii determinanţi, adică prin anumite mărimi finale şi caracteristici.
În cadrul procesului de uzare, există o legătură între cauză şi efect, între fiecare cauză şi caracteristicile procesului - efectele acestuia.
11
Schema unui sistem de ilustrare a celor arătate mai sus este prezentată în figura 2.1.
Tipurile caracteristice de uzuri pot fi observate în fig.2.2.
Fig. 2.1. Schema unui proces de uzare
12
Forţa de frecare
Intensitatea uzurii
Natura corpurilor de frecare
Mediul intermediar
Încărcarea VitezaTemperatura
Variaţia rugozităţiiVariaţia proprietăţilor peliculeiDegajarea de căldură la frecareModificarea structuriiModificarea proprietăţilor mecaniceAcumularea vacanţelor şi dislocaţiilor
Factori de ieşireFactori de ieşireFactori interiori Factori interiori
Factori intrare Factori intrare
PROCESE DE UZARE
HID
RO
AB
RA
ZIV
Ă
AB
RA
ZIV
Ă
COROSIVMECANICE
MECANICE
UZARE PRIN GRIPARE
MOLECULARMECANICE
OB
OS
EA
LA
ÎMB
INĂ
RIL
OR
ER
OZ
IVĂ
GA
ZO
AB
RA
ZIV
Ă
OX
IDA
RE
FR
ET
ING
-C
OR
OZ
IVĂ
Fig.2.2. Tipuri caracteristice de uzuri
Procesul de uzare are la bază cinetica fenomenului distructiv care are două aspecte: cinetica fizică şi cinetica chimică care determină viteza unor reacţii chimice.
A. Uzarea prin frecareEste cauzată atât de frecarea exterioară şi de frecarea din structura pieselor.
Defectele generate de frecarea exterioară a pieselor fac parte din grupa defectelor de uzare ce pot fi înlăturate. Frecarea care generează defectele structurale ce afectează durabilitatea pieselor considerate defecte ce nu pot fi înlăturate.
Producerea fenomenului de frecare uscată a două suprafeţe rugoase în contacte este explicată prin mai multe teorii acceptate parţial şi complementar, (fig.2.3).
Fig.2.3. Modul de producere a frecării uscate între două suprafeţe
Fig 2.4. Schema interacţiunii directe a suprafeţelor corpurilor reale sub acţiunea rezultantei forţelor exterioare Fe şi a recţiunii N h şi p – înălţimea şi pasul ondulaţiilor1,2,…,n – zone de contact
Pe baza studiilor tribologice a rezultat că forţa de frecare reprezintă o rezultantă a mai multor componente generate la: forfecarea unor microsuduri ale microasperităţilor metalului mai dur sau pentru învingerea rezistenţelor la tendinţa de deplasare şi zgâriere a suprafeţelor pe care produsele de abraziune şi producerea deformaţiilor locale elastice şi plastice şi învingerea forţelor de aderenţă la microsuprafeţele în contact direct; învingerea rezistenţei la forfecare a filmului de lubrifiant aditivat sau neaditivat.
13
B. Uzarea de adeziuneEste cauzată de acţiunea simultană a componentei de natură mecanică şi a
celei cauzată de forţele moleculare sau atomice.O consecinţăa a uzării prin adeziune este uneori griparea care apare la
sarcini mari în lipsa lubrifiantului sau la străpungerea peliculei, în urma producerii unor temperaturi locale ridicate. Adeziunile sau microjoncţiunile puternice ce se creează nu mai pot fi forfecate şi deplasarea relativă încetează, cupla de frecare fiind astfel blocată. Presiunea de gripaj variază în funcţie de viteza tangenţială şi de materialele cuplei. [6].Deformaţia plastică depinde de temperatura de gripaj.
C.Uzarea de abraziune. Cauza acestui proces pur mecanic este prezenţa particulelor dure abrazive
între suprafeţele în contact sau de asperităţile mai dure ale uneia dintre suprafeţele în contact. Este uşor de recunoscut după urmele orientate pe direcţia de mişcare. Caracterul nu se schimbă, indiferent dacă particulele abrazive provin din afară sau sunt conţinute într-unul din corpurile de frecare, cum ar fi de exemplu, cazul pieselor recondiţionate prin metalizare, cromare, oţelizare sau sudare.
Uzarea de abraziune are două aspecte:a) Uzarea hidro şi gazoabrazivă fiind rezultatul acţiunii mecanice combinate
a particulelor abrazive antrenate de un flux de lichid. Adeseori aceste tipuri de uzuri presupun şi acţiunea erozivă a fluxului de lichid sau gaz.
b) Uzarea de cavitaţie reprezintă procesul de distrugere a suprafeţei, însoţit de deplasarea de material sub formă de mici particule, produs de mediul lichid sau gazos şi care are ca rezultat realizarea de ciupituri şi eroziuni adânci ale suprafeţelor.
14
Fig.2.5. Variaţia limitei de gripaj în funcţie de viteza
tangenţială (după Lechner),
Fig.2.6.Curba de dependenţă dintre deformaţia plastică şi
temperatura de gripaj
Cavitaţia se poate atenua prin mărirea durităţii suprafeţelor metalice şi reducerea tensiunii superficiale a lichidului antrenat sau pompat.
D. Uzarea prin oboseală şi îmbătrânirea materialelor.Oboseala materialelor pieselor apare la piesele solicitate la sarcini
armonice sau alternante, fără să se observe urme de deformaţii remanente.Uzarea prin oboseală se produce la frecarea de rostogolire. Pe suprafeţele de lucru ale rulmenţilor şi pe flancurile roţilor.
Oboseala materialelor produce şi degradarea pieselor, ele devin nerecondiţionabile, deoarece se poate produce şi ruperea.
Uzura prin oboseală se întâlneşte mai ales, sub formă de ciupire ( pitting ) sau de exfoliere ( spalling ).
Pittingul se produce sub forma de gropiţe, ciupituri pe flancurile dinţilor şi pe căile de rulare ale rulmenţilor. Adâncimea fisurilor depinde de proprietăţile mecanice ale materialelor pieselor (durităţi mai mici de 350HB favorizează pittingul), de valoarea presiunii şi mărimea petei de contact, de rugozitatea suprafeţelor, de ungere.
Spallingul (cojirea ) se produce ca urmare a generării şi deplasării dislocaţiilor şi golurilor sub acţiunea unei forţe normale variabile. Particula de uzură are aspectul unui "solz" cu dimensiuni mici.
Îmbătrânirea materialelor se caracterizează prin modificarea structurii şi proprietăţilor lor şi se produce fie spontan, prin menţinerea îndelungată la temperatură obişnuită ( îmbătrânire naturală ), fie prin încălzire ( îmbătrânire artificială ).Procesul de îmbătrînire este determinat da deplasarea atomilor în metal, adică de modificări ale structurii cristaline a materialului.
E. Uzarea prin coroziuneCoroziunea pieselor poate fi punctiformă şi intarcriatalină, care afectează
rezistenţa mecanică şi la oboseala a materialelor.În cazul coroziunii mecanochimice şi tribochimice are loc acţiunea simultană a mediului corosiv şi a solicitărilor mecanice statice ( coroziune de tensionare ) sau periodice ( de oboseală ).
La maşini procesul de uzare prin oxidare este caracteristic fusurilor de arbori şi coroziunea de contact dintre suprafeţele metalice cu diferite potenţiale dar şi dintre metale şi piese nemetalice.
Coroziunea chimică poate evolua diferit în funcţie de material şi de parametrii fizico-chimici respectivi.
Coroziunea chimica poate evolua sub două forme.- Coroziunea chimică propriu-zisă, în cazul în care agentul coroziv poate fi
gazos ( oxigen ) sau lichid ( apă, lubrifiant coroziv). Oxidarea poate să apară în aer la temperatura normală sau la creşterea temperaturii va creşte şi vitsza de reacţie.
15
Rezistenţa la oxidare se poate mări prin alierea metalului, urmărindu-se formarea unei palicule de oxid aderente şi compacte. Coroziunea electrochimică care presupune existenţa unor perechi de metale anumite şi închiderea circuitului prin electrolit. Coroziunea electrochimică depinde de conductivitatea electrică a mediului.
Ruginirea este o formă a coroziunii electrochimice a fierului şi se datorează acţiunii combinate a oxigenului şi apei.
Coroziunea în mediul lubrifiant este de natură electrochimică. Efectele corozive puternice apar în cazul prezenţei în lubrifiant a unor mici cantităţi de apă, sau de sulf.
Coroziunea mecanochimică poate avea următoarele subclase :- coroziunea de_tensionare, datorită solicitărilor mecanice statice. Se
distruge stratul protector şi produce o intensificare a efectului coroziv ;- coroziunea de oboseală, datorită solicitărilor periodice. Fenomenul de
oboseală propriu-zisă este activat de prezenţa unui anumit mediu ambiant.Prin acţiunea combinată a factorului mecanic şi chimic, are loc creşterea uzurii şi scăderea accentuată a rezistenţei la oboseală. Solicitările mecanice însă nu declanşează reacţii chimice, ele provocând modificări în starea suprafeţei sau în structura internă, degajării mari de energie termică, acumulări de potenţial electrostatic, care fac posibile reacţiile chimice ale materialelor suprafeţei de frecare.
Coroziunea de frecare apare atunci când suprafeţele de frecare sunt supuse simultan atât acţiunii sarcinii normale cât şi a unor oscilaţii de mică amplitudine.Coroziunea de frecare nu poate fi îndepărtată prin nici un fel de lubrifiant, fiind conservată şi la metale nobile sau inoxidabile.
Apare sub acţiunea de ciocnire a organelor active asupra celor pasive, atunci când acţiunea este bruscă şi de mică durată.
Datorită ciocnirilor repetate se formează pe suprafaţa de lucru o serie de cratere care au dimensiuni foarte variate în funcţie de caracteristicile fizicomecanice ale materialului folosit.
F. Alte forme de uzurăImprimarea sferică (brinelarea ) este specifică lagărelor cu bile supuse unor
sarcini mari concentrate, acţiunea de deformare a căilor de rulare producându-se în perioadele de repaus.
Uzura de cavitaţie este caracterizată prin ciupituri şi eroziuni adânci ale suprafeţelor, la viteze mari şi în prezenţa unui mediu lichid.
Zgârierea este o formă de uzură de abraziune mai intensă datorită asperităţilor sau a unor particule dure.
Griparea uşoară apare ca o sudură de mică adâncime şi zgârieturi pronunţate de rupere în direcţia mişcării, ca de exemplu la angrenaje, în zona de capăt şi la piciorul dintelui.
16
Uzura datorită eroziunii electrice apare la suprafeţele între care sunt descărcări electrice.
În literatura tehnică se întîlnesc diferite clasificări ale uzurilor, deşi aspectul poate fi acelaşi, cauzele uzurii sunt diferite .
De subliniat că practic, uzura poată fi determinată nu numai de un singur factor, ci de o serie întreagă, de cauze, de acţiuni concomitente.
Legea generală de variaţie a uzării în timp
Uzarea pieselor asamblate cu joc se manifestă prin mărirea jocului ajustajului, care creşte de la valoarea lui iniţială până la cea maximă admisibilă, făcând să apară bătăi.Curba uzurii poate fi reprezentată fie ca modificare a jocului ( j ) dintre piesele conjugate, fie ca variaţie a dimensiunii piesei în timp.
Fig. 2.7. Curba uzurii, respectiv a creşterii jocului ( j ) în timpul t :
Tr - timpul de rodaj;Tn - timpul normal de funcţionare;Ta - timpul până la avarie;
Ji - jocul iniţial jmin jmax - jocurile minime respectiv maxime din îmbinare.
Din desen rezultă trei perioade distincte ale uzurii :I. - prima perioadă ( Tr) - denumită perioadă de rodaj a asamblării sau
perioadă de uzură iniţială. În această perioadă se netezesc intens neregularităţile de pe suprafeţele în frecare rezultate de la prelucrările mecanice, fracarea şi uzura este mai accentuată, mai intensă.
II - a doua perioadă - denumită perioada de funcţionare normală, caracterizată de o intensitate a uzării aproximativ constantă, o uzură şi frecare de valori mai mici, o durata Tn mai mare, până la sfârşitul acestei perioade, uzura crescând treptat, aproape proporţional cu timpul de funcţionare;
III - a treia perioadă de uzură ( Ta ), perioadă ulterioară uzării normale, denumită uzură de avariea, uzură anormală sau catastrofală este caracterizată de creşterea bruscă a jocurilor, de o uzură accentuată care dă o funcţionare anormală, apoi bătăi, apar şocuri, ungere insuficientă, se intensifică zgomotele, încălzirile, etc. Toate aceste fenomene pot provoca distrugerea pieselor, astfel că nu se admite funcţionarea în perioada a lll~a de evoluţie a uzurii.
Timpul normal de funcţionare Tn, denumit durabilitatea T a îmbinării sau a piesei, va fi dat de expresia
17
( 1.4 )
în care: jmax este jocuI maxim din îmbinare, în mjmin - jocul minim din îmbinare, în mtg - intensitatea uzării.Pentru creşterea perioadei de funcţionare, în exploatare trebuie aplicate
măsuri de micşorare a intensităţii uzurii ( tg ), iar la reparaţii măsuri care să micşoreze jocul ajustajului până la jocul minim admisibil funcţional.
II.3. Factorii care influenţează caracterul şi mărimea uzurii
S-a constatat că în practică mărimea şi caracterul uzurii sunt influenţaţi de mai mulţi factori, care au un efect mai mic sau mai mare asupra procesului amintit.
Suprafaţa de frecareIniţial curate, suprafeţele metalice, netede sau rugoase, se acoperă într-
un timp foarte scurt cu un strat de oxid şi molecule de oxigen, azot sau apă, adsorbite, totodată se pot contamina uşor şi cu alte molecule polare. Menţinerea stării iniţiale se realizează numai în vid înalt sau în atmosferă uscată controlată (argon, neon etc. ).
Practic, micro şi macrogeometria suprafeţelor sunt influenţate de procesul de frecare uzare şi, la rândul lor - influenţează în mare măsură evoluţia acestui proces cu consecinţe defavorabile sau favorabile.
Frecarea semifluidă sau mixtă include un fenomen complex şi apare la limita frecării fluide în cazul existenţei unor suprafeţe cu un anumit grad de rugozitate, atunci când filmul de lubrifiant, deşi are o grosime corespunzătoare ungerii fluide, se rupe şi se reface. De menţionat că ungerea şi frecarea mixtă nu se poate evita în regimurile tranzitorii ale maşinilor ( pornire - oprire) când pelicula de ulei nu s-a format sau când viteza scade mult, schimbând eventual sensul mişcării.
Ungerea fluidă (hidrodinamică şi hidrostatică), asigură separarea teoretic perfectă a suprafeţelor solide respective, printr-o peliculă continuă de lubrifiant. Acest tip de ungere este practic cel mai avantajos deoarece reduce considerabil uzura pieselor aflate în contact în timpul funcţionării.
Asupra caracterului şi mărimii uzurii influienţează atât factori dependenţi de caracterul materialului, cât şi factori dependenţi de condiţiile în care este supus să lucreze materialul.
Ungerea hidrodinamică şi hidrostatică este influienţată de calitatea lubrifianţilor utilizaţi precum şi de întreţinerea şi exploatarea maşinilor şi utilajelor.
18
Calitatea materialului şi tratamentul termic aplicat
Calitatea materialului depinde în primul rând de duritatea superficială, care este factorul cu cea mai mare influienţă asupra uzurii.
Din diagramă rezultă că dacă duritatea scade sub 200-300HB, creşte intensitatea uzurii în mod foarte accentuat(fig.2.9).
Rezultă că pentru creşterea rezistenţei la uzură este indicat un tratament oarecare de durificare ca: cementare, călire, nitrurare,etc.(6).
Conţinutul de carbon, care determină duritatea superficilă influenţează intensitatea, uzurii.Fig.2.8. Uzura în funcţie de duritate în cazul
oţelului carbonOrganele de maşini solicitate dinamic, necesită pe lângă rezistenţă mare
la uzură şi oboseală şi o tenacitate corespunzătoare. Acestea se execută din oţeluri carbon sau aliate de cementere ( cu % C redus ), la care stratul superficial se durifică în timp ce restul piesei îşi păstrează rezistenţa, astfel că suportă sarcini dinamice.
Alierea cu elemente speciale de aliere duce la creşterea tenacităţii oţelului şi a rezistenţei la uzură a fontelor.
Pentru creşterea rezistenţei la uzură, piesele conjugate dintr-o îmbinare se execută din materiale diferite, îndeosebi în cazul pieselor netratate termic.
Piesa mai complexă, mai scumpă şi mai greu de recondiţionat se execută dintr-un material de calitate superioară.
Rugozitatea suprafeţelor influenţează mărimea uzurii astfel; la o rugozitate mare, rezultată la prelucrări macanice, provoacă întreruperea peliculei de lubrifiant conducând la frecarea uscată. La uzuri mari, la creşterea jocurilor, la bătăi şi înrăutăţirea ungerii, la scurtarea durabilităţii îmbinării. Dacă suprafeţele sunt prea fin prelucrate, costul pieselor este foarte ridicat, suprafeţele reţin cu greu lubrifiantul conducând la frecarea uscată şi chiar la gripare.
Mărimea jocurilor iniţiale ale îmbinărilor
Durabilitatea a două piese conjugate cu jocul iniţial ji , şi cu jocul minim j min ( jocul după rodaj,) este cu atât mai mare cu cât valoarea acestor parametri ( ji , jmin ) este mai mare.
19
Uzura de rodaj depinde de calitatea organelor îmbinării şi îndeosebi de calitatea acestora, Experimental s-a constatat că uzura de rodaj a unui arbore este de 20 - 25m în cazul strunjirii şi de 10 - 15m în cazul rectificării.
Asamblarea cu un joc minim mai mare decât cel optim duce la uzuri mai mari, mai rapide, la bătăi, la scăderea durabilităţii.
Asamblarea cu j min mai mic decât cel optim nu permite formarea peliculei de ulei necesară astfel că se produce o încălzire exagerată, creşte posibilitatea apariţiei gripajului.
Fig. 2.9. Evoluţia jocului în timp, la o asamblare mobilă.
Calitatea lubrifianţilor utilizaţi
Lubrifianţii trabuie să aibă o bună stabilitate chimică, o vâscozitate corespunzătoare, calităţi de oncţuozitate, să nu conţină acizi sau impunităţi mecanice.Vâscozitatea influenţează direct asupra grosimii şi vitezei de formare a peliculei, fiind influenţată mai mult de temperatură decât de presiune. Deci uzura este cu atât mai mare cu cât vîscozitatea este mai mică.Lubrifiantul trebuie să adere, să fie adsorbit la suprafaţa pieselor pentru a asigura o frecare semiuscată. Pentru aceasta este necesară o vâscositate ridicată, o bună onctuozitate. Pentru creşterea onctuozităţii se adaugă cantităţi mici de acizi graşi, care duc la micşorarea coeficientului de frecare. Aceştia însă duc la intensificarea ritmului de uzură chimică.În vederea micşorării uzurii trebuie respectat jocul care asigură ungerea lichidă, iar la alegerea lubrefianţilor trebuie respectate cu stricteţe normele în vigoare.
Aria (suprafaţa)de contact
20
În cazul unor cuple de frecare cu contact pe suprafeţe plane sau cilindrice etc., considerată static şi sub sarcina FN, suprafaţa de frecare delimitată de geometria de contur a corpului mai mic ( 1 ) se numeşte nominală ( ); acesteia îi corespunde o suprafaţa nominală egală delimitată pe corpul 2.
Fig.2.10. Schema calculării ariilor de contact.
Însumarea ariilor de contact a1 , a2 , a3 … formate de ondulaţiile de prelucrare, determină suprafaţa sau aria de contact aparentă (
). Însumarea micro-suprafeţelor de contact ale
asperităţilor respective - prin care se transmite de fapt forţa de apăsare normală - determină suprafaţa sau aria reală de contact .
(1.15)
care este mai mică dacît cea aparentă şi respectiv cea nominală ( )Raporturile acestor arii de contact conduc la mărimile relative
(adimensionale)
(1.16) (1.17)
De asemenea, sub acţiunea şi a unei forţe tangenţiale, prin deplasarea corpului 1 pe corpul 2, ambele suprafeţe fiindrugoase , Aa şi Ar pot diferi de situaţia iniţială.
Există încercări de calcul al suprafeţei reale de contact obţinându-se o distribuţie exponenţială sau gaussiană a înălţimilor asperităţilor:
asimilarea asperităţilor cu anumite forme geometrice (sfere, conuri, prisme);
un model simplificat de contact (exemplu: sfere cu rază egală în contact pe o suprafaţă plană );
deformarea elastică sau plastică ideală, în condiţiile unui contact static; probabilitatea ca o asperitate oarecare de înălţime h să realizeze
contactul etc.
Condiţiile de funcţionare şi de exploatare
21
Cu cât încărcarea pe unitatea de suprafaţă ( presiunea) mai mare, cu atât este mai mare uzura.
Viteza de deplasare a arborilor influenţează uzura. La creşterea frecvenţei de rotaţie a arborilor, în condiţiile ungerii hidrodinamice, creşte grosimea peliculei de ulei, astfel că scade forţa de frecare, iar viteza maximă se produce la viteze reduse, în special la pornirea motoarelor.
Dacă viteza depăşeşte o anumită valoare creşte temperatura lubrifiantului şi ca urmare scade vâscozitatea acestuia.
Fig.2.11. Influenţa sarcinii asupra uzurii: a - la diferite viteze; b- la diferite presiuni.
Condiţiile de exploatare foarte variate contribuie la intensităţii uzurii
22
CAP.III REPARAREA ARBORELUI COTIT
După funcţionarea îndelungată, apar defecţiuni, ca: încovoierea şi torsionarea,
uzarea fusurilor 2 şi 3, uzarea canalului de pană 8, uzarea locaşului bucşei arborelui
primar 9, uzarea filetului pentru rac, uzarea orificilor filetate de la flanşa de fixare a
volantului 7, modificarea lungimii fusurilor de bielă 3 şi a fusului palier 2, bătaia
frontală a flanşei de prindere a volantului 11 După demontare, se curăţă în solvent, se
desfundă canalele interioare de ungere, se suflă cu aer apoi se supune controlului.
Vizual, se observă starea suprafeţei fusurilor şi filetelor; loviturile, zgârieturile
superficiale se înlătură cu o piatră abrazivă de granulaţie foarte final, iar cele
accentuate constante prin feroflux, numai prin rectificare.
Se controlează încovoierea şi
torsionarea pe o placă de control,
arborele aşezându–se pe două
prisme iar cu ceasul comparator
plasat la fusul central se verifică încovoierea; aceeaşi verificare se execută şi la flanşa
arborelui de circumferinţă; pentru torsionarea, verificarea cu comparatorul se execută
în partea frontală a flanşei. Determinarea ovalităţii şi conicităţii fusurilor se face cu
micrometrul, stabilindu-se şi treapta de reparaţie.
Încovoierea şi răsucirea se înlătură prin: îndreptarea arborelui cotit la rece, cu o
presă hidraulică, arborele fiind sprijinit pe două prisme. Abaterea admisă este de
0,005 mm pentru autoturisme. La arborii cotiţi din fonta nodulară, îndreptarea se face
numai când săgeata are valoare mică. Uzarea fusurilor este cauzată de: acţiunea
forţelor centrifuge, frecarea cu suprafeţele cuzineţiilor, impurităţi în uleiul de ungere,
linie de arbore înclinată. Fusurile manetonate au în general, o uzură mai redusă faţă
de paliere; de obicei, fusul palier central mai uzat din cauza dezechilibrului dat de
23
volant. Remedierea constă în rectificarea fusurilor de maşini de rectificat arbori cotiţi,
la treapta de reparaţie corespunzătoare. Fusurile manetoane au, în general, o uzură
mai redusă faţă de paliere; de obicei, fusul palier central este mai uzat din cauza
dezechilibrului dat de volant. Remedierea constă în rectificarea fusurilor pe maşini de
rectificat arbori cotiţi, la treapta de reparaţie corespunzătore. Fusurile paliere se
rectifică, respectând coaxialitatea lor. La palierul principal se va menţine în limitele
torelanţelor lăţimea, cât si raza de curbură. În timpul rectificării, o instalaţie specială a
maşinii stropeşte fusurile cu jet continuu de soluţie cu 5% sodă calcinată.
Rectificarea finală este de finisare, iar lustruirea se face cu un disc cu pânză
îmbibată cu pastă de rodat sau cu pânză abrazivă foarte fină. La Dacia 1300, se va
respecta galetarea fusurilor pe o porţiune de 140 grade pentru asigurarea ungerii
laterale. Orificiile de ungere se teşesc la margine, canalele se spală şi se suflă cu aer
comprimat. Se trece la verificarea rectificării: măsurarea fusurilor, neadmiţând
abaterii peste limitele normale la concentricitate şi ovalitate, bătăi radiale ale fusurilor
în raport cu axa fusurilor paliere, rugozitatea, duritatea. În final, se face echilibrarea
statică împreună cu volantul şi ambreiajul.
Când rectificarea arborilor a atins cota maximă, se recondiţionează prin
majorarea diametrului fusurilor, folosind una din metode:
-metalizarea cu aliaje dure, apoi rectificarea şi lustruire;
-încărcare prin sudare în mediu gazos de protecţie ( 75% argon si 25% CO );
-încărcare prin vibrocontact cu electrozi care se pot căli, apoi rectificare şi
lustruire;
-cromare poroasă, rectificare, lustruire.
Locaşul bucşei arborelui primar uzat se recondiţionează prin depresarea bucşei
de bronz şi montarea alteia cu diametrul exterior majorat. Dacă este rulment, atunci
acesta se extrage, se alezează locaşul, se presează o bucşă cu srângere de 0,07 – 0.10
mm, după care se alezează la cota nominală şi se montează rulmentul. Se mai poate
remedia şi prin utilizarea unui rulment cu diametrul exterior majorat prin cromare
dură. Filetele uzate se refac la trepte de reparaţie. Bătaia frontală a flanşei se înlătură
o dată cu îndreptarea arborelui. Rebutarea arborelui are loc când: prezintă fisuri,
24
crăpături pe fusuri care nu dispar la rectificare, diametrul fusurilor este sub cota
minimă, lungimea fusurilor este peste limită, prezintă răsucire, crăpături, rupere.
Înlocuirea semicuzineţiilor arborelui cotit se face când motorul este demontat, pentru
a se putea efectua măsurători ale fusurilor si semicuzineţilor şi constată abaterile fată
de jocurile prescrise. La paliere, măsurarea se face cu micrometru de interior, iar
semicuzineţii se montează cu capacele respective, şuruburile fiind strânse cu cheia
dinamometrică la momentul prescris. Prin calcule, se constata jocurile si treapta de
reparaţie corespunzătoare diametrului rectificat; aceştia se montează în locaşuri, se
aşează arborele şi se strâng capacele pentru verificarea respectării jocurilor de montaj
şi a suprafeţei de contact a fusurilor cu semicuzineţii, precum şi a rotirii uşoare a
arborelui. Numai după aceasta proba se finalizează montajul, şuruburile capacelor de
la lagărele paliere strângându-se la momentul indicat. La biele, procedeul este
asemănător, verificarea făcându–se pentru fiecare semicuzinet în parte. Marcarea
semicuzineţiilor se face pe trepte de reparaţie dimensională. Suprafaţa stratului de
material de antifricţiune al semicuzineţiilor trebuie să corespundă cerinţelor: să nu
aibă zgârieturi, urme de gripaj sau exfolierii, să nu aibă porţiuni lustruite, să nu se
observe material suprapus sau exfolieri datorită oboselii sau ruperii.
Înlocuirea semicuzineţilor se face când nu mai corespund treptelor de reparaţie,
suprafaţa interioră este deteriorată sau proeminentele de fixare în locaş sunt distruse,
ca urmare a rotirii în lagăr.
Defectiunile ce pot apare la arborele motor sunt: incovoierea şi torsionarea
arborelui, uzarea fusurilor paliere şi manetoane (ovalitate şi conicitate), uzarea
orificiilor filetate din flanşa pentru şuruburile deprinderea volantei, modificarea
lungimii fusurilor de biela, bataia frontala a flanşei de prindere a volantei. Dupa
demontare, se curata in solvent, se desfunda canalele interioare de ungere, se sufla
cu aer comprimat apoi se supune controlului. Vizual, se observa starea suprafetei
fusurilor şi filetelor, loviturile, zgarieturile superficiale se inlatura cu o piatra
abraziva de granulate foarte fina, iar cele mai accentuate se indeparteaza prin
rectificare.
25
Incovoierea şi torsionarea Partea frontala a flanşi, se controleaza aşezand
arborele pe doua prisme (pentru a putea fi rotit), cu ajutorul ceasului comparator cu
cadran. La motorul D 797-05, bataia maxima admisa la palierul central este de 0,05
mm. Ovalitatea şi conicitatea fusurilor paliere şi manetoane se masoara cu ajutorul
micrometrului stabilindu-se totodata şi treapta de reparatie.
Verificarea concentricitatii
fusurilor paliere cu ceasul comparator
cu cadran
Incovoierea şi rasucirea
arborelui Remediere: se indreapta cu o
presa hidraulica la rece
Uzarea fusurilor paliere
(ovalitatea şi conicitatea) Reparatii: se rectifica la o cota de reparatii pe o maşina
de rectificat arbori cotiti, cu inlocuirea semicuzineţilor corespunzator cotei de
reparaţie.
La motorul D 797-05 fusurile paliere au urmatoarele cote de reparatii:
Diametral nominal - 70,00 mm
Diametm pentru reparatia I -69,75 mm
Diametru pentru reparatia 11 - 69,50 mm
Diametm pentru reparatia III - 69,25 mm
Diametru pentru reparatia IV - 69,00 mm
Uzura fusurilor manetoane. Fusurile manetoane au in general o uzura
redusa fata de cea a fusurilor paliere
Verificarea diametrului fusurilor manetoane cu micrometrul
Reparaţii: Fusurile manetoane se rectifica la o cota de reparatie pe marina
de rectificat arbori cotiti, respectand coaxialitatea.Toate fusurile manetoane se
rectifica la aceaşi cota de reparatie data de fuxul cel mat uzat.La motorul D 797- 05
fusurile manetoane au urmatoarele cote de
reparatii:
26
Diametrul nominal -65,00 mm
Diametru pentru reparatia I - 64,75 mm
Diametru pentru reparatia II - 64,75 mm
Diametru pentru reparatia III -64,75 mm
Diametru pentru reparatia IV -64,75 mm
La motorul D 797-05, ovalizarea maxim admisa la fusurile paliere şi
manetoane este de 0,02 mm, iar conicitatea maxim admisa este tot de 0,002 mm. In
final, fusurile paliere şi manetoane se supun unei operaţii de lustruire cu un disc cu
panza imbibat cu pasta de rodat sau cu panza abraziva foarte fina. Orificiile de
ungere se teşesc la margine, canalele se spala şi se sufla cu er comprimat.
Cand uzura fusurilor paliere şi manetoane a atins cota maxima (diametrele
au scazut sub ultima cota de reparatie se recurge la majorarea fusurilor prin:
-metalizare cu aliaje dure, apoi rectificare şi lustruire;
-incarcare prin sudare in mediu gazos de protecţie (75 % argon şi 25 % C02).
27
CAP. V NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII
MUNCII
Pentru evitarea accidentelor, in timpul nituirii si pentru realizarea operatiilor
in conditii optime de precizie si de siguranta, trebuie respectate urmatoarele
norme:
- uneltele de mana trebuie folosite in buna stare de lucru (fara crapaturi,
deformatii, etc) ;
- se verifica cu atentie uneltele si sculele utilizate in procesul de
fabricatie ;
- daca nituirea se executa la cald, trebuie folosit echipamentul de
protectie, iar introducerea niturilor in gauri se face numai cu ajutorul clestilor ;
- vor fi indepartate din zona nituirii la cald materialele inflamabile si
obiectele mari ce impiedica desfasurarea procesului tehnologic ;
-muncitoriii vor purta sorturi de protectie din piele si isi vor proteja urechile
cu antifoane, iar in lipsa acestora, cu vata. Zgomotul produs in sectiiile de nituire
duce in timp la pierderea acuitatii auditive ;
-muncitorii vor purta manusi de protectie si vor respecta toate normele
inpuse de exploatare a dispozitivelor si a utilajelor ;
Cele mai frecvente accidente cauzate de operatiile de presare constau in
ranirea mainilor muncitorului.
Acestea au loc din urmatoarele cauze :
-pornirea neasteptata a masinilor prin actionarea din greseala a manetei sau
pedalei de pornire ;
- introducerea sau scoaterea piesei in timp ce masina lucreaza ;
28
-presiunea aerului din ciocan trebuie se fie corespunzatoaresculei ; inainte
de intrebuintare, se va verifica cursa sculei, iar capuitorul va avea, obligatoriu,
dispozitiv de protectie contra iesirii .
Respectarea normelor de tehnica a securitatii muncii contribuie la asigurare
conditiilor de munca normala. Totodata, respectarenormelor inlatura cauzele care
pot provoca accidente de munca sau imbonlavirea profesionala.
NTSM pentru operatia de nituire sunt acele specifice atelierelor de
lacatuserie, si anume :
- folosirea echipamentului de protectie ;
- verificarea sculelor ( sa nu prezinte bavuri ) ;
- verificarea legarii la pamant si la nul a masinilor electrice ;
- deconectarea legaturilor electrice la prize ;
- asezarea sculelor in dulap, la terminarea lucrului ;
- presiunea aerului la lucru cu ciocane pneumatice sa fie
corespunzatoare sculei.Inainte de intrebuintarese va verifica cursa sculei,iar
capuitorul va avea obligatoriu dispozitiv de protectie contra iesirii,
- daca nituirea se executa la cald,trebuie folosit echipamentul de
protectie (costum de piele,manusi,incaltaminte de protectie),iar introducerea
niturilor in gauri sa se faca numai cu ajutorul clestilor.
29
BIBLIOGRAFIE
1. Drobota V. , Atanasiu M. , Stere N. , Manolescu N. , Popovici M. , Organe
de masini si mecanisme – manual pentru licee industriale si agricole, clasele
a X-a, a XI-a, a XII-a si scoli profesionale, Editura didactica si pedagogica,
R.A., Bucuresti, 1993.
2. Paizi Gh. , Stere N. , Lazar D. , Organe de masini si mecanisme, Manual
pentru subingineri, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
3. Mladinescu T. , Rizescu E. , Weinberg H. , Orane de masini si mecanisme,
Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
4. Resetov D.N. , Organe de masini, Editura tehnica, 1963.
5. Draghici I. , Chisu E. , Jula A. , Preda L. , Organe de masini, Culegere de
probleme, Editura tehnica, Bucuresti, 1975.
6. Aldea M. , Buzdugan Gh. , Cernea E. , Organe de masini, Editura tehnica
Bucuresti, 1953.
7. Stere N. , Organe de masini, Manual pentru licee industriale anii II-III-IV,
scoli profesionale, de maiestri si de specializare postliceala, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
8. Paizi Gh. , Stere N. , Lazar D. , Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
30