Quijote redivivus in terris Dambovitensis

SERILE DON QUIJOTE

ot PietrositaEditia a VIII-a

“Ospat de muzica, imaginatie si literatura la poale de Bucegi”

31 August 2013

Don Quijote credea ca morile de vânt sunt uriasi. Oamenii de rând cred ca uriasii sunt mori de

vânt.Titu Maiorescu

Dragi oaspeţi, Bine aţi venit !

La început de secol XXI, într-o societate superinformatizată, o tânără familie din Pietroşiţa îşi invită, la sfârşit de august, prietenii şi rudele la un festin cultural şi culinar, la o întâlnire de suflet între

oameni de cultură şi oameni ai muntelui, între veterani ai condeiului şi ucenici în mînuirea instrumentelor muzicale tradiţionale.

Familia Daniel Comăniţă şi Ana Maria Răducu, “întărită” de curând cu micuţa Maria Victoria, aduce spiritul spaniol al lui Don Quijote la umbra turlelor bisericii din Joseni, această bijuterie a arhitecturii munteneşti. Gazdele vor fi ajutate, în demersul lor de:

- Părintele Eugen Popescu, preot paroh la Parohia Pietroşiţa 1, secondat de preoţii comunei

- Prof. dr. ing. Radu Negoescu, Preşedinte al Fundaţiei “Renaşterea Pietroşiţei-Ruralia”

- Prof. dr. George Coandă, Professor Honorificus al Universităţii “Valahia” din Târgovişte.

- Mircea Niţă, un fervent susţinător al culturii dâmboviţene şi, implicit, pietroşiţene

Conform tradiţiei, oaspeţii vor fi întâmpinaţi de buciumaşi, copii şi tineri, membri ai ansamblului folcloric “Doinitorii Runcului” conduşi de inimosul profesor Octavian Pleşea.

Vor urma momente lirice, măiastru coordonate de profesorul Constantin (Vicu) Voicu, momente susţinute de vechi prieteni ai gazdelor pietroşiţene: Emil Stănescu, Alex Vâlcu, George Canache, Emil Petrescu. Mesenii vor fi invitaţi să rotească “hora mare” pe melodiile reputatei cântăreţe Rodica Voicu sau să încingă o sârbă îndemnaţi muzical de Daniela Şerban, o nouă prietenă a gazdelor.

La ceas de seară, sub razele reci ale lunii, actorii George Buică şi Mircea Silaghi vor relua simbolicul dialog al cavalerului Don Quijote şi al scutierului său, Sancho Panza, cu morile de vânt medievale. Vocea caldă a profesoarei Diana Chiţescu – fiică a Pietroşiţei – va acompania strunele chitarei clasice, iar melodiile sale vor încălzi o minunată seară de vară-toamnă a comunităţii pietroşiţene.

Momentul culinar

În sunetul buciumului, gazdele vor da startul festinului culinar. Ţuica de prune din producţia casei va dezlega limbile invitaţilor, iar aperitivul va fi format din:

- Mezeluri tradiţionale

- Brânzeturi asortate (urdă, telemea de oaie, brânză de burduf)

- Specialităţi vânătoreşti (chifteluţe de mistreţ/căprioară, salam de căprioară, pastramă de mistreţ, cârnaţi de mistreţ, pate vânătoresc)

- Ouă de prepeliţă

Vinul rece, aburind carafele de lut, se va contopi, printr-o alchimie specială , cu bucatele alese gătite de maeştrii bucătari:

- Mistreţ la cuptor cu sos de fructe de pădure

- Căprioară la tavă, ca la Pietroşiţa, cu sos

- Berbecuţ la proţap

- Garnituri sau salate speciale (orez basmati cu stafide, muguri de pin şi fulgi de migdale/varză roşie cu mere şi vin roşu, salată rucola cu roşii cherry, salată de andive cu muştar, salată pietroşiţeană)

Desertul, însoţit de şampanie şi foc de artificii, va încheia seara magică a periplului rătăcitorului cavaler Don Quijote pe meleagurile pietroşiţene.

Intampinare de a 8-a Seara Don Quijote.     Quijote si Maiorescu  par personaje diametral opuse. 

    Maiorescu - un cumpatat, masurat, econom (isi tinea un jurnal al maruntisului cheltuit zilnic) si neintrecut gospodar de cariera proprie (unii ar spune egoist). Quijote - traitor numai pentru altii si altele, altii incepand cu - dar nelimitati la - Dulcineea, altele fiind ideile, avanturile generoase frizand nebunia din perspectiva hangiilor, fantasmele de tot felul - jarul arderilor sale tarzii. Unul - om real  bio-bibliografiat in detaliu, inspirand respect si/sau ostilitate adversarilor dati la o parte in competitia vetii; celalalt - o inventie Don Cervanteasca intruchipand revolta timpurie a spiritului fata de bacania marunta a jurnalului de cheltuieli, rîs de toti pentru ca prea slab fata de tacticoasele si imperturbabilele  mori de vant macinand intru vecie intelepciunea malaiului biruitor al tuturor  idealurile altruiste, tot in veci perdante. Quijote, fiind insa  reabilitat odata cu scurgerea secolelor,  s-a dovedit a fi  nu singular si important ca Maiorescu, ci din ce in ce mai numeros,  pana intr-atat incat exegeza-i tarzie in cultura noastra i-a identificat urme in mai toate sufletele romanesti contribuitoare la acel imaginar colectiv, concept care poate fi barfit de calp sau lemnos prin bacanii, dar nefiind mai putin decat opera carturarilor si artistilor ce modeleaza pentru viitor, pe bani firavi si viata adesea chinuita, simtirea nationala. Romania care conteaza, cea neperisabila si vesnic pregatita, chiar daca niciodata vadit biruitoare, sa lase in urma neputintele firii pentru a decola pe aripile duhului osarguitor, apare azi motorizata de elanurile lui Quijote. Alaturi de credinta in Dumnezeu. Sau poate ca vorbim de acelasi lucru, cum arata deunazi un ierarh ortodox.    Aforismul lui Maiorescu de pe coperta ne spune, distantandu-se suveran,  cum ca Quijote "credea" ca morile sunt uriasi. Nicidecum, morile erau chiar inamicii care-i populau constiinta, universul interior ce-i era suprema realitate, nenegociabila prin staulele hanurilor. Cine anume sunt oamenii de rand care, dimpotriva, cred ca uriasii sunt mori de vant - Maiorescu nu ne spune. Aparent sunt ceilalti,  altii decat DQ, criticul-ministru ne lasa sa fabulam cu riscul de a bate campii. Astfel, uriasii celor ne-la-rand cu Quijote ar putea fi morile izvoratoare de malai, cu atat mai mult - cu atat mai uriasi. Quijote se lupta asadar cu acesti uriasi pentru a nu lasa malaiul sa ne cotropeasca sufletele.  Sigur ca fara o ţîră de malai nu se poate, recunostem noi in dialect pietrositean,  dar ţîra odata asternuta, malaiul se cuvine uitat ca stricacios (cu toate ca inerent folositor, cum ne mai invata Maiorescu) pentru a slobozi spiritul catre sublimul ce desfide firea malai-dependenta.    Maiorescu a trait 77 ani, cucerind toate onorurile atrase de cumpatare, jurnalul de maruntisuri, imbrancirea altora in lupta vietii - adica de ceea ce conta in intocmirea firii timpului sau. Este insa sigur ca simbolistica lui Quijote l-a preocupat si, daca interpretarea data adineauri aforismului sau nu este vanare de vant, poate ca la 78 de ani Maiorescu ar fi abandonat acele onoruri ca sa apuce lancea ruginita a Cavalerului cauzelor pierdute.  Pentru ca Maiorescu avea intreg armamentarium-ul intelectual, poate insa nu si credinta trebuincioasa, sa apuce pe o asemenea cale. N-a fost sa fie...      Maiorescu si Quijote sunt personaje diametral opuse. Unul - real, dar istorie de biblioteca, celalalt - fictiv, dar viu; si in crestere.                                                                                        *    La Pietrosita, insa, ne putem apuca de Don Quijote, nu la 78, ci pe la vreo 20 de ani, asa 

cum demonstreaza experimentul Daniel Comanita, ce destina din Spania acum cu vreo 10 ani prima suta de dolari fara de care putea supravietui, nu familiei de toate lipsita, ci Fundatiei, pentru activitati comunitare caritabile...     Sa dea Dumnezeu sa tina, viata e lunga iar nimeni nu stie ce s-ar mai fi intamplat cu Quijote daca insusi ar mai fi trait vreo 20 de ani.  Poate si-are fi luat mintea cea de pe urma, si-ar fi cumparat niste oi, sau ar fi dat la pace cu morile de vant. Stiind cum devine firea omeneasca, ar trebui poate sa-l fericim ca n-a trait destul ca sa-si compromita nemurirea, facandu-se ... de bacanie.              Deocamdata, insa, improprietarirea lui Don Quijote in Pietrosita spirituala pare durabila. Cavalerul isi plateste impozitele, da liturghie la Biserica, se bucura de adunarea Domniilor Voastre culturale la ospetele Serilor sale si vede ca, chiar daca  lipseste un an de la rendez-vous, isi vad mai departe de treaba Zilele si Toamnele Pietrositei. Dar cand intre acestea intervin Serile, nadejdea noastra,  a majoritatii de fata, ca dupa noi va fi nu potopul desfiintarii si uitarii, ci continuitatea prin sarguinta lui Dani si a generatiei lui intru cele infiripate in '99, capata temei mai apasat.Doamne ajuta. Si intru multi ani, Daniel.      Radu Negoescu.