MMIINNIISSTTEERRUULL EEDDUUCCAAŢŢIIEEII,, CCEERRCCEETTĂĂRRIIII ŞŞII IINNOOVVĂĂRRIIII

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

A XII-a S E S I U N E Ş T I I N Ţ I F I C Ă

A CADRELOR DIDACTICE ŞI A STUDENŢILOR

16 MAI 2009

2

I N F O R M A Ţ I I G E N E R A L E Lucrările Sesiunii Ştiinţifice a cadrelor didactice şi a studenţilor se vor desfăşura pe sesiuni, în amfiteatrele Universităţii Titu Maiorescu din Calea Văcăreşti nr. 187, Bucureşti, începând cu ora 1000 . Timpul de prezentare al fiecărei lucrări, inclusiv iconografia, este de 6 - 10 minute. Amfiteatrele sunt prevăzute cu laptop şi aparatură video: retroproiector, videoproiector.

C O M I T E T U L D E O R G A N I Z A R E

PREŞEDINTE DE ONOARE:

Prof. Univ. Dr. Iosif R. Urs – Rector al Universităţii Titu Maiorescu

PREŞEDINTE:

Prof. Univ. Dr. Florin Dan Ungureanu - Decan al Facultăţii de Medicină

MEMBRI:

1. Prof. Univ. Dr. Petru Armean – Prodecan al Facultăţii de Medicină 2. Conf. Dr. Adriana Bădulescu – Prodecan al Facultăţii de Medicină 3. Şef Lucr. Drd. Tudor Hârşovescu - Secretar ştiinţific

3

MEMBRII COMISIILOR DE COORDONARE,

PE SECŢIUNI

I. ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Preşedinte: Prof. Univ. Dr. Petru Armean Membrii: 1. Prof. Univ. Dr. Andrei Firică 2. Şef Lucr. Dr. Minerva Ghinescu 3. Şef Lucr. Drd. Tudor Hârşovescu 4. Şef Lucr. Drd. Benoni Ţiganiuc

II. MEDICINĂ

Preşedinte: Prof. Univ. Dr. Florin Dan Ungureanu Membrii: 1. Prof. Univ. Dr. Elena Moldoveanu 2. Prof. Univ. Dr. Florina Alexandra Opriş 3. Prof. Univ. Dr. Olga Dorobăţ

4. Prof. Univ. Dr. Dorel Augustin Manu 5. Conf. Dr. Adriana Bădulescu 6. Conf. Dr. Ioan Dumitru Vasinca 7. Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin 8. Şef Lucr. Dr. Angela Sopa

4

CUPRINS

SECŢIUNEA I ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

1. CERCETAREA ÎN NURSING – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE ………….…... pag. 9 Autor: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu Disciplina: Nursing

2. METODE MODERNE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL FRACTURILOR TROHANTERIENE …………………………………………………………………………...……………………………... pag. 10 Autor: Gabriela Dumitrescu (anul IV) Coordonatori: Prof. univ. dr. A. Firică, dr. A. Bădilă Disciplina: Ortopedie

3. ISTORIA NURSINGULUI …………………………………………………………………………………………… pag. 10 Autori: Antoaneta Gabriela Cristea Marinescu, Nicoleta Tutunaru Deliu, Elena Stela Trandafir Platon (anul III) Coordonator: As. Marina Cucu Disciplina: Nursing

4. FLORENCE NIGHTINGALE (1820 - 1910) - FONDATOAREA NURSINGULUI MODERN ……………………………………………………………………………………………………………………..……… pag. 11 Autori: Florentina Delcă Bealcu, Vasilica Duţa Chiţoi, Valeria Mirăuţă (anul III) Coordonator: As. Marina Cucu Disciplina: Nursing

5. VIRGINIA HENDERSON (1897 - 1996) ……………………………………………………………………... pag. 11 Autori: Florenţa Vasilescu Petcu, Florentina Delcă Bealcu, Cristina Duminică Stoican (anul III) Coordonator: As. Marina Cucu Disciplina: Nursing

6. PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI M.S. CU DIABET ZAHARAT INSULINO –NECESITANT DEZECHILIBRAT ………………………………………………………………………………….. pag. 12 Autori: Elena Dumitrache Ştefan, Carmen Iuliana Niculae (anul III) Coordonator: As. Marina Cucu Disciplina: Nursing

7. TEORII ŞI MODELE ÎN NURSING ………………………………………………………………..................... pag. 12 Autori: Iuliana Neacşu, Mihaela Dan, Felicia Carmen Cloşcă Mihăiţă (anul II) Coordonator: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu Disciplina: Nursing

8. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE NURSING, ÎN VEDEREA UNUI ACT MEDICAL DE CALITATE ………………………………………………………………………….. pag. 13 Autori: Felicia Carmen Cloşca Mihăiță, Mihaela Dan, Ligia Gheorghe Popa, Emilia Andronache Fulga, Iuliana Neacşu (anul II) Coordonator: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu Disciplina: Nursing

5

9. EVOLUŢIA NURSINGULUI ÎN 2 STATE: CANADA, APARŢINÂND COMENWELTH ŞI ROMÂNIA, APARŢINÂND UNIUNII EUROPENE ……………………………………………….... pag. 13 Autori: A. C. Scorţanu, Elena Manuela Căpruciu (anul I) Coordonator: As. Marina Cucu Disciplina: Nursing

SECŢIUNEA II MEDICINĂ

DISCIPLINE PRECLINICE

10. NOI PERSPECTIVE ÎN BIOFIZICA SISTEMULUI AUTOIMUN: PROTEINELE ŞOCULUI TERMIC – HSP- PROTEINE DE AUTOAPĂRARE ………………………................. pag. 14 Autori: Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I), B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. Vintilescu (anul II) Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă Disciplina: Biofizică 11. CARACTERIZAREA REOLOGICĂ A CARTILAJELOR ARTICULARE ………... pag. 14 Autori: C. L. Vintilescu, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu (anul II), Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I) Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă Disciplina: Biofizică 12. „CELE 5 LEGI BIOLOGICE ALE NOII MEDICINE" - GERMAN NEW MEDICINE® GNM - NOUA MEDICINĂ GERMANĂ ………………………………………………………………………..... pag. 14 Autori: Ana Oliveira Silva Alves, Diana Ivașcu (anul I), B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. Vintilescu (anul II) Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă Disciplina: Biofizică 13. CELULELE DENDRITICE – SANTINELELE IMUNITĂŢII ŞI TOLERANŢEI. ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ……………………………………………………………………………….... pag. 15 Autori: B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu, C. L. Vintilescu (anul II), Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I) Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă Disciplina: Biofizică 14. ASPECTE ALE HERNIEI DIAFRAGMATICE CONGENITALE ……………………….. pag. 16 Autor: D. A. Condruz (anul II), Elena Ciucă, Irina Crudu, Adela Maria Dănălache (anul I) Coordonator: As. univ. drd. B. Balmeş Disciplina: Anatomie şi Embriologie

15. STUDIUL ANATOMO-IMAGISTIC AL ORBITEI CICLOPICE ……………………….... pag. 16 Autori: Maria Marinescu, S. Ioniţă, M. V. Ion (anul I) Coordonator: As. univ. C. Istode Disciplina: Anatomie şi Embriologie

6

16. ASPECTE ALE MALFORMAŢIILOR FETALE ALE TUBULUI DIGESTIVE .... pag. 16 Autori: O. Wahba, Irina Codruţa Muntean (anul II) Coordonator: Şef lucrări drd. T. Hârşovescu Disciplina: Anatomie şi Embriologie

17. MALFORMAŢII CARDIO-VASCULARE COMPLEXE ÎN TRISOMIA 13 ……..... pag. 17 Autori: Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu (anul I) Coordonator: Şef lucrări drd. T. Hârşovescu Disciplina: Anatomie şi Embriologie 18. LIPOPROTEINELE CU DENSITATE MARE (HDL) - ROL PROTECTOR ÎN AFECŢIUNILE CARDIOVASCULARE ……………………………………………………………………….... pag. 17 Autor: Ana Oliveira Silva Alves (anul I) Coordonator: Prof. univ. dr. Elena Moldoveanu Disciplina: Biochimie

19. PROTEINA PRIONICĂ, PRIONUL ŞI BOLILE NEURODEGENERATIVE …….. pag. 17 Autor: Georgiana Cătălui (anul I) Coordonatori: Prof. univ. dr. Elena Moldoveanu, Conf. univ. dr. M. Cojocaru Disciplinele: Biochimie şi Imunologie

20. STUDIUL INFLUENŢEI AFECTIVITĂŢII POZITIVE ASUPRA STILULUI DE VIAŢĂ ………………………………………………………………………………………………………………………………….. pag. 18 Autori: Alexandra Vasile, Iulia Dinisov (anul I) Coordonator: Prof. univ. dr. M. Aniţei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Univ. Bucureşti Disciplina: Psihologie

21. EPIDERMODYSPLASIA VERRUCIFORMIS (LEWANDOWSKY - LUTZ SYNDROME) …………….………………………………………………………………………………………………………... pag. 18 Autor: Adela Maria Dănălache (anul I) Coordonator: As. univ. Mirela Radu Disciplina: Engleză

22. HEAVENLY DNA ……………………………………………………………………………………………………….... pag. 19 Autori: Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu (anul I) Coordonator: As. univ.Mirela Radu Disciplina: Engleză

23. THE HUMAN HEART ……………………………………………………………………………………………….... pag. 19 Autori: Mihaela Marinescu, Ionela Coţovan (anul I) Coordonator: As. univ. Mirela Radu Disciplina: Engleză

24. NITRIC OXID SINTAZA (NOS): CARACTERIZARE ŞI DIRECŢII TERAPEUTICE LEGATE DE INHIBITORII NOS ……………………………………………………………………………………. pag. 20 Autor: Silvia Ologeanu (anul III) Coordonator: Şef lucrări dr. Simona Bengea Disciplina: Farmacologie

25. ASPECTE ALE REACŢIEI STROMALE ÎN CARCINOAMELE MAMARE ……. pag. 20 Autori: Dana Irina Petrea (anul III), dr. Raluca Surghie, dr. C. Cocoşilă Coordonator: Şef lucrări dr. F. Pop Disciplina: Morfopatologie

7

DISCIPLINE CLINICE

26. ABORDUL PACIENTULUI CU TRAUMATISM ABDOMINAL ………………………..... pag. 21 Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V) Coordonator: As. univ. A. Gâdea Disciplina: Chirurgie Generală

27. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL AL CAVITĂŢII RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE ŞI AL ABCESELOR HEPATICE PE CALE LAPAROSCOPICĂ ……………………………………………………………………………………………………………. pag. 21 Autor: Elena Sărdărescu (anul V) Coordonator: Prof. univ. dr. F. D. Ungureanu Disciplina: Chirurgie Generală 28. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL PRIN TRANSPOZIŢIA LIGAMENTULUI ROTUND DETAŞAT DE FICAT ŞI REIMPLANTAT PE TRANŞA HEPATICĂ A ABCESELOR SAU A CAVITAŢILOR RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE ………………………………………………………………………………………………………………... pag. 22 Autor: Cătălina Buzăianu (anul V) Coordonator: Prof. univ. dr. F. D. Ungureanu Disciplina: Chirurgie Generală

29. ANALIZA IMUNOHISTOCHIMICĂ A CONSTELAŢIEI ANTIGENICE TUMORALE ŞI STROMALE DIN CARCINOAMELE NASO-FARINGIENE ……………………………….... pag. 23 Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V) Coordonator: As. univ. H. Mocanu Disciplina: O.R.L.

30. ROLUL OCT ÎN MANAGEMENTUL GLAUCOMULUI …………………………………….... pag. 23 Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Adriana Furtună, dr. R. Pescaru Disciplina: Oftalmologie

31. EFICACITATEA BEVACIZUMAB (AVASTIN) ÎN EDEMUL MACULAR DIN PAPILOFLEBITĂ …………………………………………………………………………………………………………….... pag. 24 Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Tatiana Florescu Disciplina: Oftalmologie

32. CORELAŢIA DINTRE GROSIMEA STRATULUI FIBRELOR NERVOASE RETINIENE MĂSURATĂ CU STRATUS OCT ŞI SENSIBILITATEA RETINIANĂ MĂSURATĂ CU PERIMETRUL STATIC OCTOPUS ……………………………………………….... pag. 24 Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Dana Vasinca, dr. Adriana Furtună, dr. R. Pescaru Disciplina: Oftalmologie

33. NOŢIUNI DE BIOTERORISM …………………………………………………………………………………... pag. 24 Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V) Coordonator: As. univ. G. R. Pandelea-Dobrovicescu Disciplina: Medicină Internă

8

34. MANAGEMENTUL PACIENŢILOR DIABETICI CU PATOLOGIE CARDIO-VASCULARĂ ASOCIATĂ ……………………………………………………………………………………………...... pag. 25 Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V) Coordonator: As. univ. G. R. Pandelea-Dobrovicescu Disciplina: Medicină Internă

35. BENEFICIILE ASOCIERII TERAPIEI ENZIMATICE ÎN TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR TRAUMATICE ............................................................................................................................... pag. 25 Autori: As. univ. Daniela Cristovescu, dr. R. Popescu Disciplina: Medicină de Familie şi Nursing Comunitar

36. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ ÎN SERVICIUL DE URGENŢĂ PRESPITALICESC ..................................................................................................................................................................... pag. 26 Autor: A. Moruz (anul III) Coordonatori: As. univ. R. V. Coltuc, As. univ. Ioana Ruxandra Albu Disciplina: Medicină Internă

37. PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI TERAPEUTICE ALE PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALĂ ................................................................................................................................................... pag. 26 Autor: Irina Voicheci (anul IV) Coordonator: Conf. univ. dr. Adriana Bădulescu Disciplina: Semiologie chirurgicală _______________________________________________________________________________

9

_______________________________________________________________________________

P R O G R A M

1000 - 1015 DESCHIDEREA SESIUNII ŞTIINŢIFICE

1015 – 1445 PREZENTAREA LUCRARILOR PE CELE DOUĂ SECŢIUNI

1445 – 1500 PAUZĂ 1500 – 1530 ÎNCHIDEREA SESIUNII ŞTIINŢIFICE

_______________________________________________________________________________

R E Z U M A T E

1. CERCETAREA ÎN NURSING – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE

Minerva Ghinescu

Cercetarea ştiinţifică este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic, necesară în toate compartimentele activităţii umane, o manieră ştiinţifică de cunoaștere caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezile ştiinţifice presupune mai mult: informare continuă, cunoaşterea raţionamentelor ce stau la baza activităţii zilnice având drept rezultat îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate. Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferenţiază de alte domenii; este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale cu studii superioare, având drept obiectiv îmbunătăţirea cunoştinţelor şi adoptarea unei atitudini academice. Toate acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de profesionalism în serviciile de nursing.

Dezvoltarea profesională, clinică şi dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar trebui să stea la baza înţelegerii şi aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice.

Ce reprezintă cercetarea pentru nursing? - constituie baza de selectare a cunoştinţelor transmise de educatorul/ formatorul în nursing - este un model cadru pentru procesul de nursing - este un impuls şi o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale) - este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituie

realitatea. Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul / autorul îl

vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de studiu, mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare şi analiză a datelor .

Cea mai practică clasificare a metodelor de cercetare: - Studiu descriptiv - Studiu experimental a. grup experimental şi de control b. variabile independente şi dependente c. trial randomizat de control

10

- Studiu participativ / de acțiune Studiile pot fi deasemenea:

- studiile cantitative - studiile calitative - studiile mixte (cantitative şi calitative)

Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio şi video, interviul (structurat, semistructurat şi nestructurat ), tehnici de observaţie (comportamentală sau fiziologică, directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau activă – participativă)

Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la formarea viziunii şi a scopului global.

Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a: - genera ipoteze - da directive pentru dezvoltarea cercetării - ghida (orienta) culegerea datelor Având în vedere apariţia unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de nursing

orientează studenţii să-şi însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile de selectare a informaţiilor, să aplice cunoştinţele în practică şi deasemenea să formuleze ipoteze pentru viitoare studii de cercetare. În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înţelegerea conceptelor, modelelor specifice nursingului, a mediului de acţiune şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica profesională. Cuvinte cheie: cercetare, dezvoltare profesională, dezvoltare personală, raţionament ştiinţific, metode de cercetare. 2. METODE MODERNE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL FRACTURILOR TROHANTERIENE

A. Firică, A. Bădilă, Gabriela Dumitrescu Tratamentul fracturilor trohanteriene este orientat, în primul rând, de biomecanica fracturii. Pentru rezolvarea chirurgicală a acestor fracturi se folosesc metode cu focar închis - tije Ender, tije Gamma şi metode cu focar deschis – DHS, lama-placă, şurub-placă sau hemiartroplastii. Analizând complicaţiile tardive ale metodelor cel mai des utilizate, remarcăm superioritatea DHS-ului. Astfel, reluarea sprijinului complet sau parţial, frecvența mică a calusului vicios, a pseudartrozei sau scurtării membrului, arată un raport cost-eficienţă superior decât în cazul tijelor Ender sau lamelor-placă. Reluarea sprijinului parţial se realizează după doar două zile în DHS, cinci zile pentru lama-placă şi şapte zile pentru tijele Ender, în timp ce sprijinul complet se reia în două săptămâni pentru DHS. În concluzie, rezultatele osteosintezei DHS sunt net superioare prin scurtează durata de spitalizare şi mobilizarea mult mai rapidă, ceea ce duce la recuperarea şi reintegrarea socială şi profesională rapidă. Cuvinte cheie: fracturi trohanteriene, osteosinteză, DHS. 3. ISTORIA NURSINGULUI

Marina Cucu, Antoaneta Gabriela Cristea Marinescu, Nicoleta Tutunaru Deliu, Elena Stela Trandafir Platon

Nursingul este o ştiinţă şi tot o dată o artă,iar pentru a practica această profesie este nevoie de empatie şi multă dăruire faţă de oamenii bolnavi. De a lungul istoriei nursingului au existat trei etape:

prima etapă - bazată pe vraci şi autoîngrijire

11

a doua etapă - spiritualitatea creştină a treia etapă - începutul structurării profesiei de nursing şi principiile de îngrijire.

Bazele profesiei de asistent medical şi al procesului de îngrijire au fost elaborate de Florence Nightingale, Virginia Henderson, Mary Secole şi alţi înaintaşi. În concluzie, nursingul s-a dovedit a fi o profesie bazată pe un sistem propriu de cunoştinţe ce dispune de concepte şi teorii specifice în îngrijirea bolnavului. Această profesie este:

autonomă (chiar dacă multe din rolurile sale sunt delegate) de sine stătătoare, cu funcţii şi responsabilităţi proprii, pentru a face faţă tuturor problemelor şi cerinţelor.

Cuvinte cheie: istorie, îngrijire, nursing, Virginia Henderson 4. FLORENCE NIGHTINGALE (1820 - 1910) - FONDATOAREA NURSINGULUI MODERN

Marina Cucu, Florentina Delcă Bealcu, Vasilica Duţa Chiţoi, Valeria Mirăuţă Lucrarea reprezintă un omagiu adus celor care, alături de medici şi alt personal sanitar, alină suferinţa şi luptă pentru sănătatea pacienţilor - asistentele medicale. F. Nightingale, născută într-o familie bogată de englezi la 12 mai 1820 în Florenţa - Italia, a avut o educaţie complexă, a călătorit mult luând contact cu idei noi, în concordanţă cu dorinţele sale: îngrijirea bolnavilor. Studiile îi aduc notorietate şi autoritate în reformarea nursingului. În timpul războiului din Crimeea (1854), a dat dovadă de extraordinară capacitate de organizare, iar în 1860 înfiinţează prima şcoală laică de nursing “Şcoala St. Thomas”. Toate acestea fac din Florence Nightingale fondatoarea nursingului modern, impunându-l ca pe o profesie autonomă, convingând opinia publică că acesta constituie o artă, ridicată la rangul de profesie respectată, practicată de persoane calificate, care tot timpul îşi îmbogăţesc cunoştinţele, iar reuşita profesională se bazează pe munca în echipă şi eliminarea individualismului. Moare în 1910, iar ziua ei de naştere,12 mai, este declarată Ziua Internaţională a Nursingului. În concluzie, mesajul transmis peste timp de Florence Nightingale: „prioritatea îngrijirilor acordate de nurse este ajutorul pe care acesta îl garantează unei persoane văzută în toată complexitatea ei, pentru a-i menţine şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă singură” rămâne de o vibrantă actualitate. Cuvinte cheie: Florence Nightingale, nursing, şcoală laică, asistentă medicală 5. VIRGINIA HENDERSON (1897 - 1996) Marina Cucu, Florenţa Vasilescu Petcu, Florentina Delcă Bealcu, Cristina Duminică Stoican Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor. Printre modelele existente, modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei şi satisfacerea acestor nevoi . Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira; 2. a se alimenta şi hidrata; 3. a elimina; 4. a se mişca, a păstra o bună postură; 5. a dormi, a se odihni; 6. a se îmbrăca şi dezbrăca; 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

12

8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele; 9. a evita pericolele; 10. a comunica; 11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale; 12. a se realiza; 13. a se recreea; 14. a învăţa.

În concluzie, a fi nursă înseamnă: să nu fi niciodată supărat; să fi deseori frustrată; să fi înconjurată de probleme; să ai atât de multe de făcut şi atât de puţin timp; să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate; să intri în vieţile oamenilor şi să marchezi o diferenţa. Unii te vor binecuvânta, alţii te vor blestema. Vei vedea oameni în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. Vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se. Vei experimenta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Vei plânge mult. Vei râde mult. Vei şti ce înseamnă să fi om şi să fi uman. Cuvinte cheie: nursing, nevoi fundamentale ale pacientului, Virginia Henderson, calitatea vieţii 6. PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI M.S. CU DIABET ZAHARAT INSULINO –NECESITANT DEZECHILIBRAT

Marina Cucu, Elena Dumitrache Ştefan, Carmen Iuliana Niculae

Modelul elaborat de Virginia Henderson, îi ajută pe asistenţii medicali să se apropie şi să cunoască mai bine pe beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete şi continue.

Etapele procesului de nursing sunt: 1. Culegerea de date 2. Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire) 3. Planificarea îngrijirilor (obiective) 4. Implementarea planului de îngrijire 5. Evaluarea

Lucrarea este prezentarea unui caz clinic: un pacient cu diabet zaharat de tip I. Pentru a putea concepe planul de nursing pentru pacient, am început cu interviul, obţinând date referitoare la apariţia primelor semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă mai prezintă şi alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării. În urma aplicării planului de îngrijire, pacientul:

a participat la propria îngrijire a beneficiat de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi a conştientizat importanţa cuvenită bolii, a respectării dietei şi tratamentului.

Cuvinte cheie: procesul de nursing, Virginia Henderson, asistent medical, îngrijiri individualizate 7. TEORII ŞI MODELE ÎN NURSING

Minerva Ghinescu, Iuliana Neacşu, Mihaela Dan, Felicia Carmen Cloşcă Mihăiţă În domeniul îngrijirii bolnavului, fie că este vorba de model sau teorie, se iau în discuţie aceleaşi concepte şi anume:

• Fiinţa umană • Mediul înconjurător • Sănătate / boală

Teoreticienii nursingului au definiţii proprii ale fiecăruia dintre aceste concepte. Structura ştiinţei arată că teoriile sunt instrumente intelectuale; cadrele conceptuale sunt divizate deliberat pentru cercetare sau experiment (Ernest Nagel 1961). Dacă nursingul este o ştiinţă, atunci nursele

13

ar trebui să fie conştiente asupra caracteristicilor ştiinţei care promovează metode de dezvoltare ale bagajului sistematic de cunoştinţe în nursing. În concluzie, teoriile şi modelele sunt utile pentru a ajuta la înţelegerea omului, a mediului lui şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica profesională. Cuvinte cheie: nursing, teorie, model, practică profesională 8. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE NURSING, ÎN VEDEREA UNUI ACT MEDICAL DE CALITATE

Minerva Ghinescu, Felicia Carmen Cloşca Mihăiță, Mihaela Dan, Ligia Gheorghe Popa, Emilia Andronache Fulga, Iuliana Neacşu

Lucrarea doreşte să creeze o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă proces de nursing, fiind un real îndreptar privind unele tehnici practicate în trecut şi înlocuirea lor cu un nou concept, în folosul realizării unui act medical de calitate . Lucrarea prezintă în linii generale ceea ce ar trebui practicat de către asistentul medical, urmărind modelul conceptual al Virginiei Henderson pentru îngrijirea pacienţilor cu diverse afecţiuni. În concluzie, practicarea profesională a nursingului medical solicită în permanenţă o atitudine pozitivă pentru perfecţionare, informare şi performanţă în însuşirea noilor metode de îngrijire. Cuvinte cheie: nursing, practică profesională, Virginia Henderson 9. EVOLUŢIA NURSINGULUI ÎN 2 STATE: CANADA, APARŢINÂND COMENWELTH ŞI ROMÂNIA, APARŢINÂND UNIUNII EUROPENE

Marina Cucu, A. C. Scorţanu, Elena Manuela Căpruciu Lucrarea prezintă comparativ evoluţia nursingului în cele două state: Canada şi România. Istoricul apariţiei nursingului: Canada - această prestaţie a fost practicată pentru prima dată de către şamanii amerindieni. În perioada de la cucerirea acestui areal de către francezi împreună cu imperiul britanic şi până în 1890, nursingul a fost practicat în stil empiric, neorganizat de sine stătător. Romania - în acest areal, nursingul a fost practicat încă din vechime aproape organizat (spre exemplu, conform unor cercetări, celebrul gânditor găsit la localitatea Hamangia ar fi primul material didactic pentru presupunctură cu mult înainte de apariţia acestei în Extremul Orient, dovedind inteligenţa strămoşilor noştri). În epocile ce urmează se înregistrează o evoluţie sinuoasă, având în feudalism ca principală zonă mănăstirile, unde se organizează celebrele bolniţe. În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, prin apariţia Crucii Roşii, se pun bazele nursingului empiric şi la noi. Evoluţia după 1890: Canada este caracterizată de celebra şcoală de la Toronto cu istoricul dezvoltării sale din 1890 până în anii noştri, iar evoluţiile posibile ulterioare sunt dictate de adaptarea nursingului la piaţa serviciilor sanitare în dinamică socială. România se caracterizează prin apariţia şcolilor de pe lângă facultăţile de medicină şi principalele spitale şi evoluţia acestora în timpul dinastiei de Hohenzollern, până la apariţia comunismului. După evenimentele din 22-12-1989, nursingul cunoaşte o organizare în dinamică. Posibilele perspective ulterioare. În concluzie, Canada şi România sunt exemple de cum este bine şi cum ar fi să fie bine, lucrarea prezentând speranţe şi concluzii pertinente asupra evoluţiilor benefice pentru ţara noastră. Cuvinte cheie: nursing, practică profesională, evoluţie istorică, România, Canada _______________________________________________________________________________

14

10. NOI PERSPECTIVE ÎN BIOFIZICA SISTEMULUI AUTOIMUN: PROTEINELE ŞOCULUI TERMIC – HSP- PROTEINE DE AUTOAPĂRARE

Florina Opriş, M. Cojoacă, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. L. Vintilescu

Uitând un preparat din glandă salivară de Drosophila în apropierea unui radiator,

geneticianul Feruccio Ritossa descoperea în 1962 o categorie de proteine uimitoare în celulele acestei glande. S-a demonstrat ulterior că factorul declanșator apariției acestor proteine este căldura, fapt pentru care au fost denumite proteinele socului termic, Heat Shock Protein, acronim HSP şi asemenea proteine se pot găsi în toate celulele, de la bacterii la vertebrate, inclusiv la om.

HSP sunt produse în diverse situații de stres, cum ar fi prezenţa alcoolului, a metalelor grele, privarea de oxigen sau din contră, oxigenarea prea intensă, inflamații, cancer etc., cu scopul protejării altor proteine în curs de sintetizare, rolul lor fiind vital şi universal.

Lucrarea prezentă îşi propune să prezinte HSP, mecanismele de acțiune ale HSP şi rolul lor esențial în sinteza proteinelor intracelulare şi în stimularea sistemelor autoimune naturale, perspectivele terapeutice şi în imunoterapie, dar şi efectele secundare în cazul stimulării artificiale a creșterii concentrației HSP intracelulare şi riscurile apariției unor reacții autoimune, prin confundarea HSP exogen cu HSP endogen. Cuvinte cheie: proteinele şocului termic (HSP), stres, imunoterapie, reacţie autoimună 11. CARACTERIZAREA REOLOGICĂ A CARTILAJELOR ARTICULARE

Florina Opriş, M. Cojoacă, C. L. Vintilescu, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves

În bolile reumatice degenerative organul afectat primar este cartilajul articular. O dată cu înaintarea în vârstă, începând de la 30 de ani, ca o manifestare a proceselor de îmbătrânire apar modificări calitative la nivelul cartilajelor. Ca rezultat, scade rezistenţa cartilajelor, acestea se decolorează, se fisurează, din cartilaj se elimină mici fragmente în cavitatea sinovială, apare inflamația secundară a membranei sinoviale. Combinația dintre degenerescenţa cartilaginoasă şi inflamarea sinoviala i-a determinat pe autorii americani să numească acest grup de afecțiuni osteoartrite, acromin OA, când comportarea reologică a cartilajelor şi a lichidului sinovial este grav perturbată prin diminuarea condițiilor locale de funcționare tribologică a cartilajelor. Prezenta lucrare îşi propune analizarea comportării tribologice a cartilajului articular, a proprietăţilor sale mecanice şi fizico-chimice prin studii de dinamică articulară, care permit determinarea valorilor solicitărilor globale impuse de mecanismul articular în timpul mersului. Aceste date globale sunt utilizate într-o serie de modele analitice (cinematice sau elemente finite) pentru regăsirea parametrilor locali ai mecanismului articular, în vederea realizării de noi soluții pentru ameliorarea afecțiunilor osteoartritice, inclusiv a lichidelor sinoviale de substituție, soluții de acid hialuronic cu diverse greutăţi moleculare, care pot reproduce proprietățile reologice ale lichidului sinovial. Cuvinte cheie: cartilaje articulare, reologie, osteoartrită, model analitic 12. "CELE 5 LEGI BIOLOGICE ALE NOII MEDICINE" - GERMAN NEW MEDICINE® GNM - NOUA MEDICINĂ GERMANĂ

Florina Opriş, M. Cojoacă, Ana Oliveira Silva Alves, Diana Ivașcu, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. L. Vintilescu

Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, Dr. Ryke

Geerd Hamer, internist şef la clinica oncologică a Universităţii din Munchen, Germania, a analizat

15

tomografiile pacienților săi şi le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit că orice boală, nu numai cancerul, este controlată de o zonă din creier ce ii corespunde în mod specific şi este legată, în mod particular, de un conflict şoc perfect identificabil. Rezultatul cercetărilor sale, începute încă din 1978, se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelația cu organele şi țesuturile întregului organism uman.

Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicini", datorită faptului că aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înțelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii. Scopul lucrării este de a prezenta “Noua Medicină Germană®”, un set de descoperiri şi principii care pune la baza apariţiei şi evoluţiei bolilor: 1) principiile universale biologice; 2) interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane: psihic, creier şi organe.

Noua Medicină Germană este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecărei boli a oamenilor sau mamiferelor; corpul este privit ca un întreg, în care psihicul este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor funcţiilor comportamentale, ariilor de conflict şi organelor corespunzătoare acestora. Cuvinte cheie: Noua Medicină Germană, legi biologice, apariţia bolilor, evoluţia bolilor, Ryke Geerd Hamer 13. CELULELE DENDRITICE – SANTINELELE IMUNITĂŢII ŞI TOLERANŢEI. ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Florina Opriş, M. Cojoacă, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu, C. L. Vintilescu, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves

Deși prima celulă dendritică a fost descrisă încă din 1868 de Langerhans pe secțiuni de epiderm, timp de decenii, rolul lor a fost subiect de controversă, iar de-abia în 1973, un grup de cercetători de la Universitatea Rockefeller, conduși de Steinman şi Cohn, au descris celule cu morfologie similară la nivelul ganglionilor limfatici, splinei şi a unor regiuni nonlimfatice. Ei au publicat primele lucrări cu privire la caracterele structurale şi funcționale ale acestor celule dendritice, acronim CD şi de atunci interesul faţă de ele a sporit progresiv. Scopul acestei lucrări este de a prezenta analitic cunoștințele actuale asupra CD, care au fost puse în evidenţă în multe organe, cu excepția creierului şi a epiteliului central cornean. CD sunt prezente mai ales în țesuturile care formează interfața cu exteriorul (pielea, mucoasele, ganglionii limfatici), constituind adevărate celule “santinelă”, ele putând fi clasificate după locul de rezidenţă, în funcție de morfologia şi caracterele lor generale, morfologia acestor celule reflectând perfect binecunoscuta paradigmă, care spune că structura reflectă funcția, iar aceste prelungiri dendritice rețin Ag sau complexele imune mult timp şi favorizează contactele cu alte celule. Proprietățile biologice impresionante ale acestor celule şi posibilitatea de a le obține relativ ușor din precursori, a deschis calea folosirii CD ca mijloc terapeutic în manipularea răspunsului imun. CD sunt candidatele ideale pentru imunoterapie şi pot fi folosite atât pentru stimularea răspunsului imun în boli ca SIDA sau neoplazii (s-au obținut rezultate bune în imunoterapia antitumorală), precum şi în supresia răspunsului imun, în bolile autoimune (prin blocarea costimulării) sau rejetul de grefă. Cuvinte cheie: celula dendritică, imunitate, toleranţă imunitară, imunoterapie

16

14. ASPECTE ALE HERNIEI DIAFRAGMATICE CONGENITALE

B. Balmeş, D. A. Condruz, Elena Ciucă, Irina Crudu, Adela Maria Dănălache În funcţie de gradele ei şi de malformaţiile asociate, hernia diafragmatică congenitală (HDC) reprezintă o patologie cu expresie clinică variată, compatibilă sau nu cu supravieţuirea. Diagnosticul este complex – genetic, imagistic – iar tratamentul include tehnici de chirurgie fetală sau pediatrică precum şi un algoritm aparte de terapie postoperatorie. Lucrarea de faţă prezintă aspectele morfologice ale unui un caz de HDC în cadrul sindromului Patau (trisomie 13), furnizând interpretarea lor embriologică. Cazul fost studiat prin disecţie, tomografie computerizată şi metode specifice de diagnostic genetic. Principala malformaţie abdominală în acest caz de sindrom Patau nu este reprezentată de defectul parietal anterior (descris în cele mai multe cazuri) HDC, ceea ce a determinat hernierea masivă a viscerelor abdominale în cavitatea toracică Cuvinte cheie: trisomie 13, malformaţii diafragmatice, malformaţii digestive, defect de coalescenţă 15. STUDIUL ANATOMO-IMAGISTIC AL ORBITEI CICLOPICE

C. Istode, Maria Marinescu, S. Ioniţă, M. V. Ion Scop: reconstrucţia imagistică 3D a malformaţiilor orbitale permite buna înţelegere a acestora. Material şi metodă: pentru realizarea studiului am utilizat un făt de sex feminin, vârstă gestaţională 7 luni, căruia, pe lângă disecţie, i-am efectuat un examen CT Rezultate: reconstrucţia 3D evidenţiază malformaţii osoase severe. Porţiunea frontalului dezvoltată din condrocraniul primitiv şi etmoidul sunt absente iar aripile mari ale sfenoidului se unesc median şi anterior, formând marginea supraorbitară împreună cu cei doi centrii de osificare ai scuamei frontale. Fosele nazale sunt absente. Podeaua orbitei ciclopice este reprezentată de o placă osoasă unică rezultată prin fuzionarea celor două maxilare, care nu prezintă corp sau proces frontal. Oasele zigomatice sunt normal dezvoltate, la fel şi mandibula. Fisurile orbitale superioare şi canalele optice sunt absente, în timp ce fisura orbitală inferioară este lărgită dar normal delimitată. Studiul cariotipului fetal evidenţiază trisomie 13 Concluzii: studiul anatomo-imagistic al regiunii fronto-orbito-maxilare evidenţiază asocierea ciclopiei cu holoprozencefalia, ceea ce determină aspecte particulare ale fuzionării mugurilor faciali. Conformaţia normală a etajului inferior al feţei se datorează migrării corecte a celulelor crestelor neurale rombencefalice, cu formarea nervului mandibular şi a mugurelui mandibular al arcului I faringian. Cuvinte cheie: trisomie 13, ciclopie, holoprozencefalie 16. ASPECTE ALE MALFORMAŢIILOR FETALE ALE TUBULUI DIGESTIVE

T. Hârşovescu, O. Wahba, Irina Codruţa Muntean Scop: Am considerat utilă prezentarea unor malformaţii majore ale tubului digestiv. Material şi metodă: Disecţia unui făt de sex feminin, vârstă gestaţională 6 luni, a evidenţiat următoarele: Rezultate: Fătul prezintă laparoschizis şi evisceraţie, la exterior aflându-se: stomac, ficat, intestin subţire şi rinichi. Datorită defectului dezvoltării braţului ascendent al ansei ombilicale nu s-au format spaţiile peritoneale, iar cecul şi colonul ascendent nu s-au dezvoltat. Metenteronul hipoplazic are aspectul unui conduct rectiliniu, cu lumen îngustat şi pereţi subţiri. Segmentul terminal al metenteronului, vezica urinară şi aparatul genital sunt normal dezvoltate. Malformaţiile

17

digestive sunt însoţite de malformaţii ale metanefrosului: rinichi situaţi intraperitoneal, la exteriorul corpului, iar lipsa rotaţiei rinichilor determină orientarea posterioară a hilului renal. Prin disecţie am evidenţiat dezvoltarea unui „mezou” al rinichiului. Fătul prezintă craniostenoză şi scolioză. Profilul genetic nu evidenţiază anomalii cromozomiale majore. Concluzii: Avortul a fost cauzat de asocierea malformaţiilor digestive grave cu celelalte malformaţii prezentate. Malformaţia jumătăţii distale a tubului digestiv este însoţită de agenezia sistemului nervos enteric la acest nivel, probabil cauzată de un defect de migrare a celulelor crestelor neurale, ipoteză susţinută şi de lipsa evidenţierii arterei mezenterice inferioare la nivelul mezoului dorsal. Cuvinte cheie: malformaţii digestive, laparoschizis, creste neurale 17. MALFORMAŢII CARDIO-VASCULARE COMPLEXE ÎN TRISOMIA 13

T. Hârşovescu, Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu Scop: prezentarea unor malformaţii cardio-vasculare foarte rare. Material şi metodă: disecţia unui făt de sex feminin cu vârstă gestaţională 7 luni, la care examenul genetic a pus în evidenţă trisomie 13. Rezultate: fătul prezintă cord uniatrial şi univentricular; arc aortic pe dreapta, emergenţă separată a arterelor subclavie şi carotidă comună dreaptă, stenoza vaselor pulmonare, absenţa venelor jugulare interne, persistenţa venei cave superioare stângi, formarea ambelor vene cave superioare prin unirea venei subclavii cu vena jugulară externă. Concluzii: defectele de septare ale cordului şi malformaţiile arteriale sunt determinate de anomalii de migrare şi evoluţie ale celulelor crestelor neurale din extremitatea cefalică. Lipsa involuţiei cornului stâng al sinusului venos prin absenţa septării atriului primitiv explică prezenţa venei cave superioare duble. Cuvinte cheie: cord uniatrial şi univentricular, anomalii ale arcurilor aortice, venă cavă superioară dublă, creste neurale, trisomie 13 18. LIPOPROTEINELE CU DENSITATE MARE (HDL) - ROL PROTECTOR ÎN AFECŢIUNILE CARDIOVASCULARE

Elena Moldoveanu, Ana Oliveira Silva Alves HDL (lipoproteine cu densitate mare) reprezintă un factor de risc independent pentru afecţiunile cardiovasculare, concentraţia lor plasmatică corelându-se invers cu riscul. HDL sunt molecule complexe care induc o multitudine de semnale intracelulare datorate diferitelor componente ale lor. HDL sunt implicate în transportul invers al colesterolului, protejează celulele endoteliale de apoptoză, activează nitric oxid sintaza şi cresc producţia de NO, au activitate antioxidantă deoarece conţin paraoxonază, enzimă care protejează LDL de oxidare, (LDL oxidat fiind compuși cu activitate proinflamatoare şi proaterogenă) şi neutralizează lipopolizaharidele produse de bacterii. Cuvinte cheie: HDL, colesterol, nitric oxid sintaza, NO, boli cardio-vasculare 19. PROTEINA PRIONICĂ, PRIONUL ŞI BOLILE NEURODEGENERATIVE

Elena Moldoveanu, M. Cojocaru, Georgiana Cătălui

Encefalopatiile spongiforme transmisibile, sau bolile prionice, reprezintă un grup de boli asociate cu o pliere anormală a proteinei prionice. Proteina prionică este o glicoproteină exprimată în sistemul nervos, ţesuturi limfatice şi joncţiuni neuromusculare, cu structură exclusiv de α-helix.

18

Prin modificarea conformaţiei, trece în forma patogenă – prionul – formă cu un procent mai redus de α-helix şi, în plus, cu structură β. Prionii, fiind lipsiţi de genom, diferă de toate categoriile de agenţi infecţioşi cunoscuţi până în prezent, prin faptul că nu conţin nici un tip de acid nucleic. Rezistenţa la proteoliză a prionului îi conferă rezistenţa la procesul de digestie şi îi permite absorbţia intestinală, conferindu-i rolul de agent patogen. Afecţiunile prionice reprezintă un grup eterogen de boli neurodegenerative, care au o caracteristica comuna şi anume prezenta leziunilor cerebrale, produse prin degenerescenţa vacuolară a neuronilor. Interesul crescut faţă de aceste afecţiuni este datorat unor particularităţi legate de structură, modul de transmitere şi patologia indusă, intra- sau interspecific, de către prion. În concluzie, bolile prionice reprezintă un domeniu puţin cunoscut din punct de vedere biologic şi medical, fiind necesare numeroase cercetări pentru stabilirea cauzelor şi a mecanismului care determină apariţia acestor boli. Cuvinte cheie: prioni, agenţi infecţioşi, boli neurodegenerative 20. STUDIUL INFLUENŢEI AFECTIVITĂŢII POZITIVE ASUPRA STILULUI DE VIAŢĂ

M. Aniţei, Alexandra Vasile, Iulia Dinisov Conform teoriilor funcţionale ale emoţiilor, acestea contribuie la explicarea anumitor informaţii legate de temperamentul unei persoane. Studiul utilizează un eşantion de subiecţi supuşi unor stări afective menite să afecteze sau nu comportamentul acestora. Studiul realizat va demonstra dacă un anumit tip de sentimente pozitive poate dovedi un anumit tip de comportament. Cercetarea este bazată pe faptul că noţiunea de afectivitate pozitivă relevă două genuri: aspectul plăcut şi implicarea pozitivă. Rezultate: se va stabili nivelul de aderare la anumite valori. Predicţia este că aspectul plăcut ar trebui să fie legat pozitiv de valori hedonice, activităţi hedonice . Sentimentul implicării pozitive ar trebui să fie corelat pozitiv cu valori ale orientării de dezvoltare, care corespund unui stil de viaţă . Concluzii: studiul demonstrează faptul că subiecţii care au un aspect plăcut au şi valori hedonice (valori legate de viaţă plăcută, aprobare socială), în schimb cei care au implicare pozitivă, nu au valori orientate pe dezvoltare . Cuvinte cheie: activitate hedonică, aspect plăcut, afectivitate pozitivă sau negativă, implicare pozitivă. 21. EPIDERMODYSPLASIA VERRUCIFORMIS (LEWANDOWSKY - LUTZ SYNDROME)

Mirela Radu, Adela Maria Dănălache Lewandowsky-Lutz Syndrome is a recessive genetic, autosomal disease extremely rare,

associated with a high risk of skin cancer. It is characterized by abnormal high sensitivity to Human Papilloma Viruses of skin. Uncontrolled results of HPV infections leads to the apparition of scaly macules and papules, especially on hands and feet. It is often associated with HPV types 5 and 8, which are found in 80% of normal population as an asymptomatic infection, although other types can contribute as well.

The genetic cause it is given by an inactive mutation on EVER1 and EVER2 genes which are located adjacent to one and other on chromosome 17. It is unknown the precise function of this genes, but they play a role in regulating the distribution in zinc in the cell-nucleus. It was shown that zinc is a necessary co-factor for many viral proteins, and that the activity of EVER1/EVER2 complex appears to restrict the access of viral proteins to cellular zinc stores, limiting their growth.

Characteristics of clinical diagnosis are lifelong eruptions of pytiriasis, warts and development of coetaneous carcinomas. Patients present red-brown scaly macules on the face,

19

neck and body, seborrheic keratosis lesions and pinkish-red papules on the hands upper and lower extremities and face.

The goal of our study was to inform regarding to its rarity, gravity and complexity of the disease. Key words: Lewandowsky-Lutz Syndrome, Human Papilloma Viruses (HPV), genetic mutation disease 22. HEAVENLY DNA

Mirela Radu, Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu Introduction: Mitochondria have their own DNA, which remains unaffected by other genetic exchanges, because is being inherited down the maternal line. The only way for mtDNA to alter is by natural mutations. MtDNA was used in 1987 to discover the famous “Mitochondrial Eve”, indicating that all women have descended from a single woman. Purpose & methods: Lately, the techniques of DNA sequencing and the calibration of the molecular clock have been improving dramatically. The purpose of this paper is to review the status of the “Mitochondrial Eve”, based on internet research. Results: “Mitochondrial Eve” is already a scientifically-proven theory, what is still being under discussion is how long ago Eve lived. Phylogenetic trees have been established by measuring mutation rates in mtDNA and extrapolating back to the age of a common ancestor. Evolutionists claim that the accepted rate is one mutation every 300 to 600 generations (6,000 to 12,000 years); they use evolutionary assumptions about the timing of events, based on their interpretation of the fossil record. Creationists claim that the mtDNA mutation rate is as high as one every 25 to 40 generations, or one every 1,200 years. These assumptions have been checked out against the real world. Conclusions: Good news from genetic research: Eve is indeed the „mother of all living” and she lived about 7500 years ago. Key words: mtDNA, mitochondrial Eve, mutation rates 23. THE HUMAN HEART

Mirela Radu, Mihaela Marinescu, Ionela Coţovan The heart is a muscular organ in all vertebrates responsible for pumping blood through the blood vessels by repeated, rhythmic contractions, or a similar structure in annelids, mollusks, and arthropods. The term cardiac means “related to the heart” and came from Greek “kardia”. The purpose of our work is to prevent and to make known by man the important things about the heart and its diseases. The heart of a vertebrate consists of a cardiac muscle, an involuntary muscle tissue, which is found only within this organ. The average human heart, beating at 72 beats per minute, will beat approximately 2.5 billion times during a lifetime. It weighs on average 300 g in females and 350 g in males. The heart has 4 chambers. The upper chambers are called the left and right atria, and the lower chambers are called the left and right ventricles. The heart valves are: the tricuspid valve, the pulmonary valve, the mitral valve, and the aortic valve. In conclusion, the dense body of the human being is a wonderfully constructed instrument, composed of numerous cells. From these cells remarkable organs have been formed by the evolutionary needs of the indwelling Spirit. “Keep your heart with all diligence, for out of it spring the issues of life” (Proverbs) Key words: heart, valves, atriums, cardiovascular disease, heart attack

20

24. NITRIC OXID SINTAZA (NOS): CARACTERIZARE ŞI DIRECŢII TERAPEUTICE LEGATE DE INHIBITORII NOS

Simona Bengea, Silvia Ologeanu Nitric oxid sintazele (NOS) sunt responsabile de formarea enzimatică a oxidului nitric (NO), gazul diatomic implicat într-o varietate de evenimente celulare la nivelul neuronilor, muşchilor scheletici şi celulelor endoteliale, precum şi în producerea de specii de oxigen reactive răspunzătoare pentru peroxidarea lipidelor sau a tiolilor, injuria ADN-ului şi apoptoza neuronală. Obiectivul acestei lucrări constă în prezentarea succintă a unor caracteristici ale enzimelor NOS, a inhibitorilor farmacologi ai NOS, respectiv implicaţiile terapeutice aflate în faza de testare preclinică iar unele chiar implicate în cercetarea clinică. Există 3 izoforme de NOS genetic determinate care împart o similaritate structurală importantă. Inhibitorii NOS sunt larg folosiţi în cercetarea experimentală, pe modele animale (modele de inflamație, de ischemie cerebrala), situându-se însă sub investigaţie pentru aplicaţiile clinice. Noile direcţii de cercetare bazate pe modele enzimatice cristalografice sunt capabile să genereze inhibitori cu specificitate pe o anumită izoformă NOS. Lucrarea de faţă încearcă să treacă în revistă principalele direcţii terapeutice în care inhibitorii NOS şi-au dovedit eficacitatea în cercetarea preclinică. Cuvinte cheie: oxid nitric (NO), nitric oxid sintaze (NOS), inhibitori NOS 25. ASPECTE ALE REACŢIEI STROMALE ÎN CARCINOAMELE MAMARE

F. Pop, Dana Irina Petrea, Raluca Surghie, C. Cocoşilă Reacţia stromală intra şi peritumorală modelează creşterea tumorală în carcinoame. Studiul îşi propune să analizeze o serie de parametrii ai reacţiei stromale în carcinoamele mamare, pe un lot de paciente operate în perioada 01.01.2008 – 15.03.2009, în Secţia de Chirurgie a Spitalului de Urgenţă “Prof. Dr. D. Gerota” Bucureşti. Materialul patologic a fost reprezentat de 40 de piese de sectorectomie sau de mastectomie totală cu evidare ganglionară axilară în bloc. Investigaţia histopatologică de rutină, prin prelucrarea pieselor prin incluzionare la parafină a urmărit tipul histopatologic şi prezenţa de metastaze pentru încadrarea în clasificarea pTNM a fiecărui caz. Gradul de diferenţiere histologic a fost apreciat conform cu sistemul Scarff-Bloom-Richardson. Rezultate: parametrii stromali urmăriţi au fost:

- infiltratul inflamator intra şi peritumoral; - procesele de angiogeneză; - proliferarea miofibroblastică intra şi peritumorală;

Intensitatea expresiei acestor parametrii a fost notată cu valori de la 0 la 3. Concluziile preliminare ale cercetării indică următoarele corelaţii:

- Infiltratul inflamator intratumoral nu se corelează cu intensitatea proceselor de angiogeneză şi gradul de proliferare a MFB. - Infiltratul inflamator peritumoral se corelează cu densitatea vasculară intra şi peritumorală precum şi cu gradul de proliferare a MFB. - Proliferarea intratumorală plexiformă a MFB se asociază cu o angiogeneză bogată intratumoral atât în carcinoamele ductale invazive cât şi în cele lobulare. - Nu se observă o corelaţie între gradul de diferenţiere al tumorii şi parametrii stromali urmăriți.

21

Ne propunem ca aceste date preliminare să le corelăm cu aspectele imunohistochimice ale statusului endocrin (expresie receptori estrogeni/progesteroni), al expresiei c-erb-B2 şi al factorilor de proliferare nucleară. Cuvinte cheie: reacţie stromală, angiogeneză, infiltrat inflamator intratumoral,infiltrat inflamator peritumoral, MFB. _______________________________________________________________________________ 26. ABORDUL PACIENTULUI CU TRAUMATISM ABDOMINAL

A. Gâdea, Diana Gabriela Dendrinos Traumatismul abdominal se întâlneşte frecvent în serviciile de chirurgie şi este inclus de obicei în tabloul clinic al politraumatismelor, ca urmare a accidentelor rutiere,agresiunilor sau a dezastrelor naturale. Indiferent de natura agentului traumatic,viscerele cavităţii peritoneale nu sunt interesate cu aceeaşi frecvență. Tabloul clinic al pacientului traumatizat poate fi necaracteristic datorită leziunilor asociate,iar şocul primar reflex poate induce erori de diagnostic,mascând uneori semne importante ale unei leziuni viscerale. Investigaţiile de urgenţă pentru depistarea leziunilor sunt lavajul peritoneal diagnostic, ecografia, examenul CT, care împreună cu laparotomia sunt metode ce permit diagnosticarea şi atunci când este posibil,tratarea leziunii. Tratamentul iniţial al pacienţilor traumatizaţi constă în evaluare primară, reechilibrare, evaluare secundară, evaluare diagnostică şi îngrijire. Este necesar să se acorde o cât mai mare importanţă acestei patologii,datorită creşterii exponenţiale a cauzelor acesteia şi nu în ultimul rând datorită complexităţii sale din punct de vedere diagnostic şi al tratamentului. Cuvinte cheie: traumatism, lavaj peritoneal diagnostic, agent traumatic 27. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL AL CAVITĂŢII RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE ŞI AL ABCESELOR HEPATICE PE CALE LAPAROSCOPICĂ

F. D. Ungureanu, Elena Sărdărescu

Scopul lucrării: chistul hidatic hepatic, frecvent contaminat şi infectat, reprezintă de fapt un abces parazitar, astfel încât tratamentul chirurgical, rămâne soluţia cea mai credibilă şi sigură. Drenajul transligamentar extraperitoneal al cavităţii restante posthidatice hepatice şi al abceselor hepatice pe cale laparoscopică, este caracterizat prin aceea că a fost păstrat principiul metodei executat pe cale clasică dar realizarea montajului a fost executată pe cale laparoscopică. Ne propunem să prezentam detaliile tehnice ale metodei precum şi avantajele ce decurg din abordul pe cale laparoscopică.

Material şi metodă: se discută metoda drenajului extern al cavităţii restante posthidatice hepatice şi al abceselor hepatice de diferite etiologii, prin intermediul ligamentului rotund, pe un traiect strict extraperitoneal, tehnică imaginată şi aplicată pentru prima dată de D. Burlui, în anul 1968. Tehnica este simplă, fără riscuri sau complicaţii, astfel încât poate fi aplicată pentru orice localizare hepatică a parazitului, în special pentru segmentele centrale, situaţie în care metoda este superioară unor alte procedee care implică vreun sacrificiu de parenchim hepatic sau pierderi biliare în cavitatea peritoneală.

Rezultate: în luna decembrie 2001, s-a reușit pentru prima oara realizarea unei noi variante a acestui procedeu, respectiv abordul laparoscopic al drenajului transomfalic extraperitoneal al cavităţii restante posthidatice hepatice, cazuistica noastră întrunind la ora actuală un număr de cinci cazuri, toate cu evoluţie satisfăcătoare.

22

Concluzii: calea laparoscopică adaugă acestei metode o serie de avantaje care derivă din avantajele proprii chirurgiei laparoscopice, care se adaugă în plus faţă de evitarea oricăror complicaţii peritoneale datorate principiului metodei. Examenele radiologice, CT şi ecografia de control, confirmă absenţa complicaţiilor peritoneale şi reducţia până la fibroza totală a cavităţii restante posthidatice, după aproximativ două luni de la intervenţie, moment în care drenajul poate fi suprimat. Cuvinte cheie: drenaj hepatic transligamentar extraperitoneal laparoscopic 28. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL PRIN TRANSPOZIŢIA LIGAMENTULUI ROTUND DETAŞAT DE FICAT ŞI REIMPLANTAT PE TRANŞA HEPATICĂ A ABCESELOR SAU A CAVITAŢILOR RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE

F. D. Ungureanu, Cătălina Buzăianu

Lucrarea de faţă îşi propune să descrie detaliile tehnice ale drenajului transligamentar extraperitoneal prin transpoziția ligamentului rotund detaşat de ficat şi reimplantat pe tranşa hepatică, metodă folosită cu succes în tratamentul chirurgical al abceselor hepatice sau a cavităţilor restante hepatice posthidatice. Vom sublinia prin cazuistica prezentată avantajele de necontestat ale metodei care, în opinia noastră, este net superioară altor metode descrise în literatura de specialitate. Material şi metodă: cazuistica constă într-un lot de 48 pacienți operaţi de Prof. Univ. Dr. Ungureanu Dan cu o statistică completă publicată în “Proceedings of the Eurosurgery 2002”, Lisbon (Portugalia), în iunie 2002. Cu această ocazie au fost publicate pentru prima dată, printre alte tehnici ale acestei metode şi varianta drenajului transligamentar prin intermediul ligamentului rotund detaşat de ficat şi reimplantat pe tranşa hepatică de incizia a chistului sau a abcesului, variantă a procedeului clasic imaginat de D. Burlui. Rezultate: este binecunoscut drenajul de tip extraperitoneal transomfalic şi apoi transligamentar, imaginat de D. Burlui cu ample posibilităţi de utilizare în chirurgia hepatobiliară. În chistul hidatic hepatic, drenajul cavităţii restante în maniera transligamentară este posibil pentru majoritatea sediilor intrahepatice ale parazitului, mai puţin utilizată fiind pentru localizările periferice de la nivelul segmentelor laterale ale ficatului drept sau pentru localizările de la nivelul lobului hepatic stâng. Varianta tehnică pe care o prezentăm face posibil drenajul transligamentar extraperitoneal şi în situațiile în care ligamentul rotund a fost sacrificat cu ocazia unei intervenţii anterioare sau atunci când prelungirea inciziei subcostale drepte spre hipocondrul stâng necesita secţionarea ligamentului rotund chiar la nivelul inserției hepatice ale acestuia. După chistotomie şi evacuarea chistului sau a abcesului, drenajul cavităţii restante este realizat prin intermediul aceluiaşi ligament rotund, al cărui capăt liber este ventuzat etanş la tranşa de chistotomie. Această transpoziţie va permite exteriorizarea tuburilor de dren la fel ca şi în aceeași manieră originală transligamentară şi bineînțeles extraperitoneală, care însă beneficiază de un ligament rotund normal inserat. Concluzii:

1. Cea mai importantă calitate a sa, şi anume traiectul complet extraperitoneal, este conservată, deşi capătul liber al ligamentului rotund este reimplantat pe tranşa hepatică.

2. Capătul cranial liber al ligamentului rotund poate fi reinserat oriunde pe marginea anterioară a ficatului sau la nivelul segmentelor anterioare ale ficatului drept sau stâng permițând în acest fel abordarea unor multiple localizări ale chistelor hidatice sau ale abceselor hepatice.

3. În acest fel sunt evitate pierderile de bilă sau de lichid în cavitatea peritoneală, fiind excluse complicaţiile peritoneale pe care le-ar implica într-o oarecare proporţie orice alt tip de drenaj sau procedeu.

4. Deşi simplu de executat tehnic, procedeul implică cu necesitate etanşeitatea perfectă a montajului, obligatorie pentru evitarea complicaţiilor peritoneale.

23

5. Evoluţia postoperatorie a cazurilor prezentate se suprapune în mod identic cu evoluţia cazurilor operate prin tehnica clasică, confirmată de repetatele controale radiologice cu substanța de contrast a cavităţii restante.

6. Acest artificiu tehnic, vine să completeze tehnica clasică atunci când din diferite motive integritatea ligamentului rotund este compromisă, dar mai ales în situaţiile în care topografia abcesului, complicațiile locale sau generale şi starea generală a pacientului nu permite a altă tehnică de amploare mai mare, fiind indicată o intervenţie simplă şi eficienţă de drenaj. Cuvinte cheie: drenaj hepatic, transpoziţie ligament rotund 29. ANALIZA IMUNOHISTOCHIMICĂ A CONSTELAŢIEI ANTIGENICE TUMORALE ŞI STROMALE DIN CARCINOAMELE NASO-FARINGIENE

H. Mocanu, Diana Gabriela Dendrinos Studiul a fost efectuat pe un număr de 53 pacienţi diagnosticaţi şi trataţi în Clinica ORL a Spitalului Sfânta Maria cu carcinoame de nasofaringe. S-a urmărit evidenţierea constelaţiei antigenice tumorale, a elementelor stromale peritumorale implicate în interrelaţia tumoră-stromă precum şi evaluarea imunohistochimică a factorilor de proliferare şi prognostic în vederea evaluării agresivității şi dinamicii comportamentului tumoral. S-au efectuat identificarea şi analiza expresiei virusului Epstein-Barr în carcinomul nasofaringian prin metode imunohistochimice şi de biologie moleculară. Datele rezultate pot fi folosite în practica curentă pentru un management mai eficient al carcinoamelor de nasofaringe în ceea ce priveşte indicaţiile tratamentului chimioterapic – alegerea mai eficientă a chimioterapicului în cazul pacienţilor cu testele pozitive pentru MRP corelate cu transcriptul EBER şi LMP pozitive. De asemenea se evidenţiază posibilitatea de a interpreta un prognostic nefavorabil în cazurile care prezintă supraexpresia factorului nuclear de transcripţie NF-KB. Cuvinte cheie: carcinom nasofaringian, virus Epstein-Barr, imunohistochimie 30. ROLUL OCT ÎN MANAGEMENTUL GLAUCOMULUI

I. D. Vasinca, Adriana Furtună, R. Pescaru Scop: lucrarea își propune să aducă în atenţia oftalmologilor rolul pe care OCT-ul, o metodă modernă de investigaţie, îl are în managementul pacienţilor cu glaucom şi modul în care aceasta poate fi integrată în practica medicală. Material şi metoda: lucrarea prezintă principiul de funcţionare al aparatului, protocoalele de scanare şi de analiză a datelor şi modul în care acestea pot fi folosite pentru a obţine informaţiile dorite pentru fiecare pacient Rezultate: OCT-ul permite diagnosticul precoce al glaucomului (stadiul preperimetric), urmărirea eficienţei tratamentului la pacienţii glaucomatoşi, urmărirea pacienţilor cu hipertensiune oculară aflaţi în observaţie, fără tratament. Concluzii: OCT este o tehnică modernă, neinvazivă, rapidă, foarte utilă în managementul pacienţilor cu glaucom. Cuvinte cheie: OCT, glaucom, RNFL

24

31. EFICACITATEA BEVACIZUMAB (AVASTIN) ÎN EDEMUL MACULAR DIN PAPILOFLEBITĂ

I. D. Vasinca, Tatiana Florescu

Raportăm cazul unui pacient în vârstă de 33 de ani, diagnosticat cu papiloflebită în urma examenului ocular de specialitate.

Examenul paraclinic indică valori crescute ale homocisteinei, pacientul fiind diagnosticat ca fiind MTHFR (Methylene-Tetra-Hydro-Folate-Reductaza) homozigot. Evoluţia pacientului la o lună de la diagnostic indică scăderea acuităţii vizuale şi edem macular persistent. Se decide tratamentul intravitreean cu Avastin, cu evoluţie extrem de favorabilă, prin îmbunătățirea acuităţii vizuale şi scăderea edemului macular. Cuvinte cheie: edem macular, papiloflebită, Bevacizumab, Avastin, MTHFR 32. CORELAŢIA DINTRE GROSIMEA STRATULUI FIBRELOR NERVOASE RETINIENE MĂSURATĂ CU STRATUS OCT ŞI SENSIBILITATEA RETINIANĂ MĂSURATĂ CU PERIMETRUL STATIC OCTOPUS

I. D. Vasinca, Dana Vasinca, Adriana Furtună, R. Pescaru Scopul lucrării: evidenţierea unei corelaţii dintre grosimea RNFL măsurată cu Status OCT şi sensibilitatea retiniană măsurată cu perimetrul static computerizat Octopus. Material şi metodă: am efectuat un studiu retrospectiv a 83 de pacienţii suspecţi de glaucom (161 de ochi) şi am obţinut două grupuri de date:

unul reprezentat de MS (mean sensitivity) şi MD (mean deviation) măsurate cu perimetrul Octopus altul reprezentat de grosimea RNFL (şi variaţiile de la valorile normale) măsurate cu Stratus OCT

Am aplicat analiza corelaţiei statistice Pearson (+1 reprezintă o corelaţie puternic pozitivă şi -1 reprezintă o corelaţie puternic negativa). Rezultate: comparând MD în general (fie pozitivă, fie negativă) în cadranele supero-temporal, infero-temporal, infero-nazal, supero-nazal şi respectiv variaţiile grosimii RNFL am descoperit o uşoara corelaţie pozitivă (0.346 Pearson Correlation Coefficient, p<0.02) dintre sectorul supero-temporal pe câmpul vizual şi infero-nazal pe OCT. Comparând scăderea în sensibilitate şi subţierea RNFL am găsit o corelaţie pozitivă (0.619, p<0.02) supero-temporal şi o uşoară corelaţie (0.392, p<0.02) supero-nazal. Concluzii: nu am descoperit o corelaţie semnificativă statistic între variaţiile MD şi variaţiile grosimii RNFL în general, dar am găsit o corelaţie pozitivă între MD pozitivă în sectoarele superioare şi scăderea grosimii RNFL în partea inferioară a rim-ului. Cuvinte cheie: Stratus OCT – Optical Coherence Tomography, Perimetru computerizat Octopus, RNFL – retinal nerve fibre layer, MS – mean sensitivity, MD – mean deviation 33. NOŢIUNI DE BIOTERORISM

G. R. Pandelea-Dobrovicescu, Diana Gabriela Dendrinos Există peste 400 de agenţi etiologici potenţiali ce pot fi utilizaţi ca arme biologice, iar avantajul major al acestora este că se pot distribui în mod clandestin, sunt uşor de ascuns şi dificil de detectat.

25

În această prezentare se urmăreşte identificarea unor microorganisme ce pot fi utilizate ca arme biologice. Aceşti agenţi au fost împărțiți în 3 categorii (A, B, C), în funcţie de potenţialul lor de impact asupra sănătății publice.

Agenţii de categorie A au cel mai sever potenţial,cum ar fi Bacillus anthracis, Yersinia pestis, Filovirusuri şi Arenavirusuri. Agenţii de categorie B sunt consideraţi cu potenţial mai scăzut, din aceştia făcând parte Coxiella burnetii, Alfavirusuri, unele toxine. Agenţii de categorie C sunt aceia care, odată cu creşterea performanţelor tehnologice, ar putea deveni viitoare ameninţări. Personalul medical trebuie să recunoască tipul bolii şi indiciile ce sugerează eliberarea unei arme biologice, ceea ce adesea este destul de dificil de realizat, datorită simptomatologiei necaracteristice. De asemenea, trebuie să asigure tratamentul imediat după stabilirea diagnosticului, precum şi să scadă riscul de contaminare a populaţiei prin informare şi profilaxie, atunci când este cazul. Cuvinte cheie: armă biologică, bioterorism, sănătate publică 34. MANAGEMENTUL PACIENŢILOR DIABETICI CU PATOLOGIE CARDIO-VASCULARĂ ASOCIATĂ

G. R. Pandelea-Dobrovicescu, Diana Gabriela Dendrinos

Unele studii au stabilit că pacienţii cu diabet zaharat (indiferent de tipul de DZ, sex sau vârstă) care necesită tratament pentru scăderea glicemiei au risc deosebit de crescut de a dezvolta patologie cardiovasculară. De asemenea, s-a stabilit că pacienţii diabetici sunt mai predispuşi la infarct miocardic iar terapia are rezultate mai slabe comparativ cu persoanele non-diabetice. Rata de reinfarctizare, precum şi morbiditatea şi mortalitatea sunt mai crescute post infarct miocardic la diabetici, mortalitatea la un an fiind de aproape 50 %. Diabetul zaharat tip 2 este prezent la 10-30% din pacienţii cu infarct miocardic şi, datorită dublării incidenţei diabetului pe viitor, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Datorită stării protrombotice şi procoagulante cu care se asociază diabetul, despre care se crede că ar contribui la incidenţa crescută şi prognosticul mai prost după infarct miocardic, ar trebui instituit un tratament de prevenire a patologiei cardiovasculare, considerată principala cauză de deces la pacienţii diabetici. Cuvinte cheie: diabet zaharat, patologie cardiovasculară, infarct miocardic 35. BENEFICIILE ASOCIERII TERAPIEI ENZIMATICE ÎN TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR TRAUMATICE

Daniela Cristovescu, R. Popescu

Scop: lucrarea prezintă eficacitatea asocierii terapiei enzimatice la tratamentele specifice afecțiunilor traumatice:tratamente sistemice (analgezice, antiinflamatorii, decontracturante, protectoare articulare, etc.), tratamente locale (comprese şi unguente) sau fizioterapie, precum şi beneficiile acestei asocieri.

Material şi metode: s-a realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 38 de pacienți. Acestora, în funcție de traumatismul suferit, li s-a aplicat un tratament specific sistemic şi local, constantă în tratarea acestor pacienți fiind însă asocierea terapiei enzimatice la tratamentul de bază.

Rezultate: s-a urmărit în primul rând durata de refacere a pacientului şi s-a constat o scădere a numărului de zile de recuperare. De asemenea, datorita scăderii fibrozării la locul traumatismului prin acțiunea terapiei enzimatice, sechelele ce apăreau la un interval de timp mai scurt sau mai lung de la momentul injuriei sunt mai rare (constatare realizata prin urmărirea pacientului).

26

Concluzii: asocierea terapiei enzimatice la terapia clasică a afecțiunilor traumatice reduce timpul necesar recuperării şi eventualele afecțiuni sechelare. Cuvinte cheie: traumatism, terapie enzimatică, beneficiu, recuperare, sechele 36. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ ÎN SERVICIUL DE URGENŢĂ PRESPITALICESC

R. V. Coltuc, Ioana Ruxandra Albu, A. Moruz Lucrarea încearcă să sublinieze importanţa tratării stopului cardio-respirator (SCR) în loc public şi necesitatea continuă de perfecționare a personalului care lucrează în serviciile de urgenţă pentru salvarea câtor mai multor vieţii . Sindromul coronarian acut este o situație ameninţătoare de viaţă prin riscul imediat pe care îl conferă (blocarea directă a vascularizaţiei miocardului) şi prin complicaţiile ulteriore (tulburări de ritm maligne care apar în prima oră de la producerea infarctului, ruptura de cord, anevrismul ventricular). În lucrarea de faţă se prezintă un sindrom coronarian acut complicat cu stop cardio-respirator prin tahicardie ventriculară fără puls şi tratamentul de urgenţă în faza de prespitalizare a acestuia. Este important atât tratamentul infarctului miocardic acut cu ajutorul tromboliticelor, dar şi prevenirea şi tratarea eventualelor complicaţii amenințătoare de viaţă, ştiind că majoritatea deceselor din sindromul coronarian acut apar în faza de prespitalizare, în principal prin aritmii maligne. Manevrele de resuscitare trebuie aplicate cât mai devreme în cursul evoluţiei SCR şi trebuie însoțite de o medicație corespunzătoare aflate în dotarea ambulanţelor de tip B1, B2, C1, C2. De aceea trebuie subliniat faptul că un personal medical de urgenţă calificat e crucial pentru creşterea supravieţuirii pacienţilor care suferă un sindrom coronarian acut. E cunoscut faptul că bolile cardio-vasculare au o incidenţă foarte mare în România, ocupând primul loc ca rată de mortalitate. Cuvinte cheie: stop cardio-respirator, sindrom coronarian acut, tahicardie ventriculară, tromboliză, servicii medicale de urgenţă 37. PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI TERAPEUTICE ALE PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALĂ

Adriana Bădulescu, Irina Voicheci

Lucrarea îşi propune prezentarea tabloului clinic şi a atitudinii terapeutice nuanţat în funcţie de particularităţile etiopatogenice întâlnite la pacientul cu ocluzie intestinală.

Diagnosticul ocluziei intestinale cuprinde uneori semne şi simptome nespecifice şi de o natură foarte variabilă, asociindu-se frecvent cu întârzierea diagnosticului şi, implicit cu descoperirea bolii într-un stadiu avansat; fapt care te obligă la abord terapeutic foarte variat – de la un tratament conservator până la o intervenţie chirurgicală agresivă pe un teren biologic foarte precar. Cuvinte cheie: ocluzie intestinală, particularităţi clinice, abord terapeutic conservator, intervenţie chirurgicală paleativă, intervenţie chirurgicală curativă