shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad! ascultÃ...

DDIIVVEERRTTIISSMMEENNTT

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit posibilitãþile...

Anul V, nr. 11,martie 2007

Se distribuie gratuit.

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

PPPPAAAAGGGGIIIINNNNAAAA12

În condiþiile încare majoritatea co-munitãþilor evreieºtidin zona noastrã auun numãr relativ micde membri, este fi-reascã preocupareade a organiza acþiunicomune, care sã a-ducã un plus de vi-goare vieþii comu-nitare. În acest con-text se înscrie ºi vi-zita efectuatã la Aradde János Turai, pre-ºedintele comunitãþiievreilor din Vácz,

Ungaria, cu care amelaborat un program

de colaborare pe ter-men lung, precum ºi

vizita efectuatã dedelegaþia noastrã laBékéscsaba ºi Buda-pesta, la finele luniifebruarie. Din parteacomunitãþii din Vácz,am primit invitaþia dea participa cu un nu-mãr de pânã la 15membri ai comu-nitãþii noastre la Fes-tivalul Evreiesc, ce vaavea loc în zilele de1 ºi 2 septembrie.

Pagina 3

Un început promiþãtor

În luna ianuarie am avutdeosebita onoare ºi plãceresã cunosc o Doamnã, o per-sonalitate despre care nugãsesc de cuviinþã sã spunaltceva decât ceeace rezultãdintr-o scurtã mãrtu-risire – o adevãratãprofesiune de credinþã– fãcutã de dumneaeicu ocazia întâlnirii noastre.Iatã conþinutul acesteia:

Am crescut ca fatã a unui preot

protestant ºi a unei femei deafaceri. Dupã rãzboi, în anii50, alimentele în Finlandaerau încã raþionalizate ºi potsã-mi amintesc cã, cu toateacestea, pãrinþii mei ºi-au

împãrþit porþiile cu ceinevoiaºi. În moddeosebit de rãu oduceau romii fin-

landezi ºi mamamea i-a invitat la noi în casã, le-adat de mâncare ºi le-a dat haine.

Pagina 2

Eeva-Elisheva Huber-Huber,o mare conºtiinþã

„Tot ceea ce pot sã le dau lor, este puþin faþã de ce primesc eu de la ei”

Elevii claselor XI ºi XII aiLiceului de Artã „Sabin Drãgoi”,având în frunte pe Dna. Prof.Silvia Demian, director al liceu-lui, au oferit vârstnicilor noºtri o

searã de neuitat. Dând viaþãprevederilor Protocolului deColaborare încheiat întreComunitatea noastrã ºi Liceu,elevii, sub îndrumarea doamnei

profesor Dulcica Florea ºi acom-paniaþi de doamna profesorStettner Carmen, au prezentat,la sediul Cãminului Vârstniciloral Comunitãþii noastre, un pro-

gram de înaltã þinutã, constânddin arii din opere ºi operete ºimuzicã din filme, precum„Sunetul muzicii”.

Pagina 4

Un cadou inestimabil Aºa se vedede afarã

Poate vã amintiþi de bancul cu pricina:Kohn vine acasã pe neaºteptate, se uitã pegeam înainte sã intre ºi-o vede pe Raºela înpat cu prietenul lui, Grün. Furios, intrã, Raºelasingurã. O acuzã, ea riposteazã, el iese, seuitã iar pe geam-Grün iar în pat cu Raºela. Pecând intrã, s-o acuze iar, Grün- ia-l de undenu-i. Atunci îi spune Kohn Raºelei: „N-am ce-i face! De afarã, aºa sevede. Nu mã crezi?Hai sã vezi ºi tu!”.

De mulþi ani eramobiºnuiþi sã vedem latelevizor sub titlul„ªtiri din OrielntulMijlociu” bãrbaþi pales-tinieni cãrând pe umeriun sicriu, cu un mortînvelit în giulgiu.Toþi strigã, furioºi,femeile plângdisperate.

Pagina 8

Dr. Walid Phares este unamerican descendent din Liban,expert în probleme ale teroris-mului global ºi ale OrientuluiMijlociu. El este un activist alFundaþiei pentru ApãrareaDemocraþiei din Washington,D.C., cât ºi al Fundaþiei Europenepentru Democraþie din Bruxelles.(Citat din enciclopedia Wiki-pedia).

În noua sa carte, întitulatã„Viitorul Jihad” autorul nedezvãluie o viziune înfrico-ºetoare. Având în vedere faptulcã el a fost educat ºi a lucratprintre arabi ºi a studiat mentali-tatea ºi religia lor, el ºtie foartebine despre ce vorbeºte. Eldetaliazã care este scopulIslamului ºi cum planificã eiimplementarea acestuia pânã ladeplina sa realizare.

Pagina 10

O carte terifiantãReflecþii în urma lecturãrii cãrþii “Viitorul Jihad”

de Walid Phares

Uniunea Europeanã-avertizatã despre

ameninþarea iranianãLa 11 decembrie 2006, Tzipi Livni, Ministrul de

Externe Israelian a adresat seminarului internaþion-al „Israelul ºi Uniunea Europeanã în vecinãtatea lãr-gitã” un mesaj din care redãm unele pasaje:“Acest seminar internaþional… este deosebit deactual, fiind organizat exact când are loc un procesde gândire reactualizat în ambele pãrþi-Israelul ºiUniunea Europeanã-privind cea mai oportunã for-mulã pentru relaþiile noastre viitoare.

Pagina 9

Din pãcate, din ce în cer mai rar ni seoferã ocazia sã

aflãm despreîntâmplãri demult trecute dela cei care le-au

trãit. Douã re-latãri impresio-

nante ale venera-bilului George Hi-

llinger, care înprezent trã-ieºte în LosA n g e l e s ,privind ex-perienþeleprin carea trecut

în anii prigoanei, le puteþi citi în paginile 6-7.

Un martorpovesteºte

22 SSHHAALLOOMM aprilie 2007

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

În luna ianuarie amavut deosebita onoare ºiplãcere sã cunosc oDoamnã, o personalitatedespre care nu gãsesc decuviinþã sã spun altcevadecât ceeace rezultãdintr-o scurtã mãrtu-risire – o adevãratãprofesiune decredinþã – fãcutãde dumneaeicu ocazia întâl-nirii noastre.Iatã conþinutulacesteia:

Am cres-cut ca fatã aunui preotprotestant ºi aunei femei deafaceri. Dupãrãzboi, în anii50, ali-

mentele înFinlanda erau încã raþion-alizate ºi pot sã-mi a-mintesc cã, cu toateacestea, pãrinþii mei ºi-auîmpãrþit porþiile cu ceinevoiaºi. În mod deose-bit de rãu o duceau romiifinlandezi ºi mama meai-a invitat la noi în casã,le-a dat de mâncare ºile-a dat haine. Pãrinþiimei m-au învãþat sãdonez. Esenþa învãþãturiilor a fost: „ceeace tudãruieºti, þie nu îþi valipsi”. În casa mea ºi înpatria mea, despre po-porul evreu s-a vorbit custimã ºi respect. Am fostfoarte micã, când mamamea povestea desprebarbaria nazistã, dar ºiacum vãd în faþa ochilorimaginea vagoanelor devite umplute cu oameni,aºa cum mi le-a descrismama. Când am învãþatsã citesc, am gãsit sin-gurã literatura despreHolocaust. Mult maitârziu, când m-am stabilitîn Austria, m-a durutnespus de mult cã mãaflu pe un pãmânt undes-au întâmplat grozãviile.Am fost foarte surprinsãde faptul cã în societatenu se vorbeºte nimicdespre toate acestea.Apoi m-am gândit: toatecâte s-au întâmplat nu sepot face niciodatã neîn-tâmplate”. Singurul lucruce rãmâne, este sã vor-bim ºi sã nu uitãm nicio-datã”. Mie însãmi mi-ampus întrebarea, dacã înprezent trãiesc undevaevrei care suferã ºi dacãpot eu sã fac ceva.

În curând am fostconfruntatã cu situaþiadeosebit de grea aevreilor din –atunci - U-niunea Sovieticã. Amvrut sã fac ceva, ca sã-iajut pe aceºtia. Asta afost la începutul aniloroptzeci. Evreii care auvrut sã emigreze deacolo nu au putut sãplece, dar ºi-au pierdutlocul de muncã ºi au trãitîntr-o sãrãcie îngrozi-

toare. Le-am dus ali-mente, bani ºi literaturãdin care sã poatã învãþaEbraica. Cu ajutorul pri-etenilor mei finlandezi,care mi-au trimis donaþii,

am putut în 1986 sãdeschid un

Centru. Laî n c e p u t

am avutnevoied e

Centru pentru obiectelepe care le-am colectat,dar deja la sfârºitul lui1986 Gorbaciov a permisplecarea evreilor. Prinpropagandã oralã au aflatevreii din Uniunea So-vieticã, care trebuiau sãaºtepte în Austria conti-nuarea cãlãtoriei spreIsrael, despre existenþaCentrului, unde ei puteaufi ajutaþi. Veneau zilnicsute de oameni. Primiiaºteptau deja dimineaþala 7 deschiderea uºilorpentru ei, ultimii plecaula ora 22. Asiguramºcoalã pentru copii,expuneri pentru adulþi,asistenþã medicalã, fri-zerie, mâncare, îmbrã-cãminte, concerte, sericu filme, desfãºurareasãrbãtorilor evreieºti. Laînceput am fost singurã,dar m-a ajutat familia.Apoi a venit o prietenã,urmatã de o a doua. DinFinlanda s-au prezentatmereu colaboratori vo-luntari. Privind înapoi,sunt surprinsã ºi mã mircum am reuºit sã facemfaþã în aceastã perioadã,care a durat cinci ani.Centrul nostru a fost vi-zitat în total de cca.60000 de persoane, iarîn plus i-am vizitat ºi noila locul lor de cazare. Dela bun început am orga-nizat la centrul „Schüttel”manifestãri comune pen-tru creºtini ºi evrei. Cutoate cã sarcina mea amvãzt-o în primul rând lanivel practic, am consi-derat ca fiind deaseme-nea important sã con-tribui la dialogul dintrecreºtini ºi evrei. Când înperioada alegerilor (luiWaldheim) am fãcutcercetãri pentru presafinlandezã pe strãzileVienei, am fost martoraunor scene antisemite.Am înþeles cã oameniitrãiesc în necunoaºtereapoporului evreu ºi avalenþelor sale, cu toatecã ei înºiºi au profitatmult din acestea. Am

vrut sã fac ceva, pentruca creºtinii sã înveþe sãînþeleagã ce moºtenireau primit din parteaiudaismului în religia lor,ºi cã întrega moralã ves-ticã are originea în iu-daism. Eu am vrut ºivreau sã fac ceva – chiardacã singurã nu pot faceprea mult – ca unHolocaust sã nu mai fieposibil niciodatã.

Când evreii din Uni-unea Sovieticã, la sfâr-ºitul anilor optzeci ºi în-ceputul anilor nouãzeci,au sosit în Israel, situaþiade început a fost foartegrea pentru ei. Eu amorganizat cãlãtorii în grupîn Israel, reuºind în ace-laºi timp, cu autorizaþia

specialã a companieiaeriene, sã luãm

cu noi sute dekilograme dehaine. Amreuºit ca ºicu alte gru-pe de tu-riºti sã tri-

mit în Israel aju-toare pentru evreii sovi-etici aflaþi în nevoie.

Deasemenea, cu mi-crobusul nostru am fostºi la Budapesta, unde în1990 s-a înfiinþat un lagãrde tranzit pentru evreiisovietici. Am reuºit sãajutãm ca acest loc, carese gãsea într-o fostã ca-zarmã militarã, sã fiedotat cu paturi ºi lenjerie.Am reuºit din nou, dindonaþii, sã ducem copi-ilor haine ºi jucãrii foartefrumoase. Am distribuitfamiliilor pachete cu arti-cole casnice, constând dinvase de gãtit, lenjerie depat ºi articole de igienã,necesare începuturilor înIsrael. Timp de doi ani auemigrat în Israel prinBudapesta 160000 deevrei sovietici, apoilagãrul a fost închis.

Dupã revoluþia dinRomânia am vrut sã ºtiudacã în România existãevrei ºi dacã aceºtia aunevoie de ajutor. Înce-pând din anul 1990 amorganizat primul nostrutransport umanitar pen-tru comunitatea evreilordin Oradea. Pe drumerau bãiatul nostru cucolegii lui de ºcoalã. Deatunci cãlãtorim – laînceput odatã pe lunã,acum de mai multe oripe an – în România, du-cem ajutoare pentru 18comunitãþi evreieºti ºi

vizitãm mulþi vârstnici ladomiciliul lor. Ducem ali-mente, medicamente, ma-teriale medicale, haine, ºiîn plus cumpãrãm la faþalocului alimente pe carele distribuim vârstnicilorcare au o pensie foartemicã.

Din 1992 cãlãtorimchiar ºi în Ucraina ºi vi-zitãm comunitatea e-vreilor ºi ºcoala evreiascãdin Cernãuþi. La ºcoalãam întâlnit copii careacasã nu primesc nimicde mâncare, deoarecepãrinþii nu au bani pentruasta. Am reuºit sã dãmfiecãrui copil un marepachet cu alimente ºi cuhaine. În Ucraina vizitãmºi comunitatea evreilordin Mukacevo.

Întimpul rãzboiuluidin Jugoslavia, am dus26 de transporturi cu aju-toare, la început la Bel-grad, apoi la Split ºiSarajevo. Organizþia e-vreiascã „La Benevo-lencija” avea o bucãtãriede campanie ºi o farma-cie care ajutau toþi civiliidin oraº, indiferent de

religie. Deseori, în timpulacestor cãlãtorii am auzitîmpuºcãturi, iar odatãasupra mea a fost îndrep-tatã o armã automatã.

Obiecte ºi donaþii înbani obþinem din parteaunor prieteni, câteodatãdin partea bisericilor,câteodatã întreprind cãlã-torii în care organizezexpuneri pentru a adunadonaþii.

Odatã m-a surprinsun bãtrân musulman cu omare contribuþie în bani.El a spus cã a aflat detransportul nostru uma-nitar de la centrul Simon

Wiesenthal ºi ne-a datbanii fiind sigur cã noivom cumpãra alimentepentru Sarajevo. Cândi-am explicat cã noi du-cem alimentele pentruevrei, el a spus cã evreiiºi musulmanii în Sarajevoau convieþuit întotdeau-na în bunã înþelegere.Am trãit acest momentca pe o minune: unmusulman dã bani pen-tru alimente, care printr-ogrupã creºtinã vor fi duseevreilor. Rugãciunea mea,atunci, a fost: „Doamne,dã pacea întregii lumii,aºa cum ea domneºtedeja între unii oameni”.ªi astãzi aceastã rugã-ciune este actualã.

Transporturile umani-tare se pregãtesc ºi astãzila Centrul din Schü-ttelstrasse. Uneori cãlã-torim în convoi. Toþicolaboratorii sunt volun-tari. Cel mai mare ajutorºi susþinerea o primescmereu din partea familiemele.

Dar, fiecare drum estedeasemenea o îmbo-gãþire a propriei vieþi.Oamenii din România,care au supravieþuit Ho-locaustului ºi care înprezent din mica lor pen-sie abia îºi pot permite sãcumpere ceva de mân-care, sunt cu toate aces-tea foarte prietenoºi ºiplini de umor. Ei cred înDumnezeu. Sunt foarteinteligenþi ºi eu pot întot-deauna sã învãþ multe dela ei.

Îi vizitez cu plãcere ºibucurie ºi zãbovesc înlumea lor, care nu sepoate înlocui, ci omultrebuie sã o trãiascã în-suºi. Ei mi-au îmbogãþitviaþa cu comorile lorinterioare. Tot ceeacepot eu sã le dau estepuþin faþã de ce primesceu de la ei.

Aceasta este mãrtu-risirea distinsei doamneEeva-Elisheva Huber-Huber, fãcutã ca urmare arugãminþii mele expri-mate din dorinþa de aflamotivaþia unei activitãþidedicate ajutorãrii e-vreilor aflaþi în nevoie.

Eeva a venit de la Vie-na la Arad cu un mi-crobus condus de Adal-bert, soþul ei, ºi însoþiþide doi voluntari dinOlanda, tatã ºi fiu. Mi-crobusul era plin pânã la

refuz de obiecte adusepentru cãminul nostru devârstnici: lenjerie de pat,pãturi, materiale pentruincontinenþi („pamperºi”),medicamente, saltelepneumatice specialepentru bolnavii imobi-lizaþi la pat, materialemedicale (pe acestea,plus o mare parte dinmedicamente le-am do-nat ulterior, cu permisi-unea Eevei, unor spitaledin Arad, care le-auprimit cu mare recu-noºtinþã). În plus, dupãgolirea microbusului, s-afãcut o deplasare la unsupermarket din oraº, deunde Eeva a cumpãrat omare cantitate de bunuripentru a face 40 depachete ce urma sã ledistribuim noi celor înnevoie. Aceste pachetecuprindeau de la zahãr,ulei, fãinã, pânã la ceaiuri,ciocolatã, cacao, unt, omultitudine de articolede primã necesitate. Ampetrecut apoi cu aceastãmicã „delegaþie” câtevaore deosebit de plãcute,timp în care am schimbatmulte opinii, dar pe carel-au folosit ºi pentru a seinforma despre viaþacomunitarã ºi desprenevoile vârstnicilor noºtri.Am rãmas profund im-presionat de credinþaacestor oameni ºi dededicarea lor unui scopatât de nobil.

Ulterior am aflat cãactivitatea Eevei nu nu-mai cã a fost remarcatã lanivel înalt, dar, la 8 mai2006 ea a primit cea maimare distincþie civilã aus-triacã: Medalia de AurPentru Servicii al Re-publicii Austria. Înaltadistincþie i-a fost înmâ-natã de Secretarul de StatFranz Morak, iar Laudatioa fost susþinut de direc-torul Operei de Stat dinViena, Ioan Holender.Printre numeroºii invitaþicare au felicitat-o s-auaflat ºi ambasadorii laViena ai României, Is-raelului ºi Finlandei (þarade origine a Eevei).

Am considerat cãadmiraþia ºi recunoºtinþafaþã de asemenea oa-meni nu se poate expri-ma în cuvinte, tot ce secuvine este de a facecunoscutã publicului largcredinþa, motivaþia ºiactivitatea lor.

Ionel Schlesinger

Eeva-Elisheva Huberm-Huber, o mare conºtiinþã„Tot ceea ce pot sã le dau lor, este puþin faþã de ce primesc eu de la ei”

Festivitatea de acordarea Medaliei de Aur

Pentru Servicii

33SSHHAALLOOMM martie 2007

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

În condiþiile în caremajoritatea comunitãþilorevreieºti din zona noastrãau un numãr relativ mic demembri, este fireascã pre-ocuparea de a organiza acþi-uni comune, care sã aducãun plus de vigoare vieþiicomunitare. În acest con-text se înscrie ºi vizita efec-

tuatã la Arad de János Turai,preºedintele comunitãþiievreilor din Vácz, Ungaria,cu care am elaborat un pro-gram de colaborare pe ter-men lung, precum ºi vizitaefectuatã de delegaþia noas-trã la Békéscsaba ºi Buda-pesta, la finele lunii februa-rie. Din partea comunitãþiidin Vácz, am primit invitaþiade a participa cu un numãrde pânã la 15 membri ai co-munitãþii noastre la Festi-valul Evreiesc, ce va avealoc în zilele de 1 ºi 2 sep-tembrie. Comunitatea dinBékéscsaba a organizat lasfârºitul lunii februarie unsimpozion la casa de culturãa MAZSIHISZ (federaþia co-munitãþilor evreieºti dinUngaria) din Budapesta ºine-au solicitat sã participãmla acest eveniment. Fiindprima deplasare în grup

organizat, am decis sã par-ticipe toþi membri comite-tului de conducere al comu-nitãþii noastre. Am plecatdin Arad cu microbusul nos-tru ºi am petrecut o dupã-masã la Békéscsaba. Aiciam vizitat cimitirul evreiesc,declarat monument istoricºi care are în faþã un memo-

rial ce aminteºte de vic-timele Holocaustului. Dinacest oraº au fost deportaþipeste patru mii de evrei, ºidupã rãzboi au revenit maipuþin de trei sute, iar acumcomunitatea are cca. trei-zeci de membri. Un mo-ment emoþionant a fost vi-zitarea noii sinagogi, aflatã

lângã cimitir. Aceasta estesingura sinagogã din Eu-ropa de Est construitã inte-gral dupã rãzboi. Meritulrealizãrii acesteia îi revine în

mare parte inimosului pre-ºedinte al comunitãþii, Sán-

dor Moskovits.Noua construc-þie, care mai ne-cesitã finalizareaunor interioare,are pe lângã micasinagogã propri-uzisã ºi o salã ceva fi destinatãunui muzeu evre-iesc cât ºi o aripãcu locuinþa îngri-jitorului ºi ca-mere de oaspeþi.Durerea mare acelor de acoloeste cã nu potonora cum secuvine noua lorsinagogã, întru-cât nu au zecebãrbaþi valizipentru un Mi-nian. Am con-

venit ca, periodic, sã tri-mitem câte un grup demembri ai noºtri, ca împre-unã sã putem organiza câteun serviciu divin. A doua zi,alãturi de un grup de eno-riaºi din Békéscsaba, cu unautocar închiriat de ei, ne-am deplasat la Budapesta.Centrul comunitar de acolo,

cunoscut sub numele de„Bálint Ház”, este un com-plex multifuncþional, dotatcu sãli de conferinþe, centruinternet, bibliotecã, salã demese, etc. Dupã audiereaexpunerilor lui SándorMoskovits privind istoriculcomunitãþii evreieºti dinBékéscsaba precum ºi a luiTamás Suchman, vicepre-ºedintele MAZSIHISZ, pri-

vind situaþia evreilor dinprovincie dupã Holocaust, aurmat vizitarea sinagogiidin strada Dohány, una dincele mai mari ºi mai fru-moase din lume. Aici, amavut plãcerea sã ascultãmexpunerea lui Tóth Emil,prim cantorul InstitutuluiRabinic din Bu-dapesta, care ne-aprezentat istoriculsinagogii. A urmatvizitarea muzeuluievreiesc, aflat înacelaºi corp declãdire. ªi aici amavut ca ghid unadin cele mai avi-zate persoane, odistinsã nonage-narã, supravieþui-toare a lagãrelorde exterminare,care ne-a vorbitatât despre sem-nificaþia obiectelorexpuse, cât ºi despreperioada Holo-caustului. Muzeulare patru camere:în prima se prezin-tã semnificaþiazilelor de vineri ºisâmbãtã ºi obi-ceiurile legate de

acestea. Cea de a douaconþine obiecte utilizate cuocazia sãrbãtorilor evreieºti,iar cea de a treia e legatã decotidianul evreiesc.

În cea de a patra camerã,într-un ambient întunecat,sunt redate aspecte dinBudapesta, din perioadaHolocaustului. Sunt afiºe ºiziare cu mesaje de urã laadresa populaþiei evreieºti,afiºe cu dispoziþii de în-grãdire a drepturilor, demarginalizare ºi „pedep-sire” a evreilor. Dupã acestevizite am revenit la centrul

comunitar, pentru a douaparte a programului. Am

asistat la o interesantã ex-punere despre Jankai Tibor,un pictor evreu originar dinBékéscsaba, care a dãruitcea mai mare parte a averiisale cât ºi picturile saleoraºului natal. În continuare,am urmãrit o expunere,însoþitã de proiecþii, despreepopeea costruirii noii sina-gogi din Békéscsaba.

În încheierea programu-lui a avut loc o interesantãmasã rotundã moderatã dePéter Feldmájer, preºedin-tele MAZSIHISZ. Am con-statat cã existã multe pre-

ocupãri comune, proble-mele noastre sunt asemãnã-toare, ºi am subliniat nece-sitatea ºi importanþa pentruviaþa comunitarã a micilorcomunitãþi a unor asemeneaacþiuni comune. A urmatdrumul cu autocarul înapoila Békéscsaba, apoi cu mi-crobusul nostru pânã laArad. Am ajuns obosiþi, darîmbogãþiþi cu multe cu-noºtinþe ºi cu sentimentultonic al cunoaºterii faptuluicã nu existã hotare care sãdespartã pe cei de aceiaºicredinþã. Am înþeles cã,împreunã, toate micilecomunitãþi, reprezentãm oforþã capabilã sã îmbunã-tãþeascã viaþa comunitarã,prin adãugarea de noivalenþe, motivând astfel ºimai mult pe enoriaºii noºtrisã se implice în diverseleforme ale activitãþii.

Ionel Schlesinger

Un început promiþãtor

Békéscsaba - Memorialul victimelor Holocaustului

Békéscsaba - În faþa noii sinagogi

Budapesta - în faþa marii sinagogidin strada Dohány

SSSS iiiinnnnaaaaggggooooggggaaaa ddddiiiinnnn ssss tttt rrrraaaaddddaaaa DDDDoooohhhháánnnnyyyy -- iiiinnnntttteeeerrrr iiiioooorrrr

Tóth Emil

Ghidul muzeului -supravieþuitoareaHolocaustuluui

44 SSHHAALLOOMM martie 2007

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

Elevii claselor XIºi XII ai Liceului deArtã „Sabin Drãgoi”,

având în frunte peDna. Prof. SilviaDemian, director alliceului, au oferitvârstnicilor noºtri osearã de neuitat.Dând viaþã prevede-rilor Protocolului deColaborare încheiatîntre Comunitateanoastrã ºi Liceu, ele-vii, sub îndrumareadoamnei profesorDulcica Florea ºi a-companiaþi de doam-na profesor StettnerCarmen, au prezen-

tat, la sediul Cã-minului Vârstniciloral Comunitãþii noas-tre, un program deînaltã þinutã, con-stând din arii dinopere ºi operete ºimuzicã din filme,precum „Sunetul mu-zicii”. Tinerii, printrecare ºi cei ai claselorde actorie, au reuºitsã creieze o atmos-

ferã caldã, destinsã,melodiile fiind cu-noscute ºi apreciat

de cãtre auditoriu.Unii dintre vârstnici,cu lacrimi în ochi,ºi-au amintit anii ti-nereþii lor, când sa-vurau aceastã muzicãalãturi de cei dragi,care astãzi nu maisunt. Tinerii inter-preþi, într-o regiefoarte inspiratã, autrecut cântând prin-tre mese, antrenân-du-i pe cei din salã sãparticipe efectiv laprogram, apoi, totcântând, au oferit

celor prezenþi flori ºifructe.

Liceul de Artã

„Sabin Drãgoi” a fostînfiinþat în anul 1969,fiind continuatorulcunoscutei „ªcoli deMuzicã ºi ArtePlastice Arad”.

Cum deja la anul1833 Aradul avea oºcoalã de instrucþiemuzicalã, nu e demirare cã aceastãtradiþie a instruiriielevilor în domeniulartelor sã conducã laobþinerea unor rezul-tate remarcabile.Mulþi elevi ai ºcoliiau obþinut premiinaþionale ºi inter-

naþionale la concursuri,festivaluri ºi taberede creaþie, iar majori-tatea covârºitoare aabsolvenþilor au fostadmiºi la academii ºifacultãþi din þarã cât ºipeste hotare.

Deºi cadrul insti-tuþionalizat de cola-borare dintre Comu-nitatea nostrã ºi Li-ceul de Artã existã

doar din anul 2006,prezenþa liceului înviaþa comunitãþii estemult mai veche. Depeste 15 ani, la uneledin sãrbãtorile noas-tre, cum ar fi Purimulºi Hanuca, corulliceului, condus deinimoasa doamnã di-rector Silvia Demian,este prezent de fie-care datã, interpre-tând în limba ebraicãcântece adecvate e-venimentului.

În ultimii ani, laaceste spectacole,din partea liceuluiperformeazã ºi in-strumentiºti, care, ºiei, interpreteazã me-lodii din repertoriulevreiesc. Alãturi dedoamna director, lapregãtirea ºi condu-cerea acestor specta-

cole au participat ºiparticipã o serie dedistinºi profesori ailiceului, cum ar fiLaura Manolache ºiMonica Milichi.

Tuturor acestorale suntem profundîndatoraþi.

I. S.

Un cadou inestimabil

Primitã, ca întotdeau-na, cu bucurie, aceastãsãrbãtoare a debutat înajun, prin citirea, decãtre venerabilul Ale-xandru Schwarz a cãrþiiEsterei. La serbarea dinziua de Purim, în fru-moasa salã a restauran-tului ritual al Comunitãþii

s-au adunat aproape osutã de enoriaºi. I-auaºteptat mesele sãrbã-toreºti, bogat încãrcatecu tradiþionalele prãjituri.În deschidere, în câtevacuvinte, preºedintelecomunitãþii a sintetizatsemnificaþia sãrbãtorii,accentuând actualitatea

luptei împotriva tuturorHamanilor. În acest con-text, înainte de a-ºiîncheia scurta alocuþiunecu „Am Israel Hai!” (po-porul lui Israel trãieºte!),a arãtat cã poporul evreu,

aºa cum a reuºit sã treacãpeste toate încercãrile,va reuºi ºi în continuaresã-ºi înfrângã duºmanii.Corul tinerilor ºi-aînceput apoi programulinterpretând cântecul

care debuteazã cu ace-leaºi cuvinte: Am IsraelHai!, continuând cu osuitã de cântece adec-vate sãrbãtorii. O marecontribuþie la reuºita fes-tivitãþii l-a adus corul ºiinstrumentiºtii elevilordin clasele VIII-IX de laLiceul de Artã „Sabin

Drãgoi”, care au fermecatauditoriul cu înaltul nivelartistic al prestaþiei, dar ºicu entuziasmul cu careau performat. Fotografiilealãturate ilustreazã at-mosfera de bucurie carea domnit la aceastãîntrunire a marii familii aComunitãþii.

Purim 5767


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

Cine sunt eu ?De unde vin ?

Sunt urmaºul uneisuccesiuni cromo-zomiale din vremuriimemoriabile !

Nu ! Totuºi pot sãprecizez un începutposibil ......

Probabil, strã- strãstrãbunul meu a fostizgonit din EDEN acum5767 ani.

Tinând cont cã ogeneraþie se poateconsidera, în medie,de 20 de ani, EU suntprodusul generaþieinumãru 284.

Punctele nodale

sunt reprezentate deABEL, fiul lui ADAM,apoi de NOE ºi fiulacestuia SEM. Unpunct nodal important,la douã milenii înainteaerei noastre, esteABRAHAM, ISAC ºiIACOB (perioada Ca-naanianã). UrmeazãIOSIF ºi MOISE –perioada Egipteanã(secolul XIII înainteaerei noastre). Salt înperioada regilorDAVID ºi SOLOMON –cu un mileniu înainteaerei noastre, apoi înperioada eroicã a luiIEHUDA MACABEUL –

cu un secol înainteaerei noastre ºi ale luiFLAVIUS IOSEFUS benMATATIAHU ºi BARKOHBA – în secolul I ºiII. Un important punctnodal este MAI-MONIDE (Moise benMaimon –Ramban),dupã un mileniu, cât ºiBARUH SPINOZA –dupã încã jumãtate desecol. Apoi în contem-poraneitate – TEODORHERZL, iniþiatorul “J u d e n s t a a t ” - u l u i ,CHAIM WEIZMAN ºiDAVID ben GURION –deacum oameni poli-tici ai statului Israel, cât

ºi laureaþii premiuluiNobel – ALBERT EIN-STEIN ºi BERNARDKATZ.

Dar sã cobor pepãmânt, sã pledez “prodomo”, la strãmoºii meidirecþi – aºchenazi dinGermania zonei Rinului,ajunºi în Polonia, apoi înSlovacia – strãbuniculRESOWSKY ºi înAustroungaria ºiRomânia – buniculSCHNEIDER.

Pânã azi au vieþuit287 generaþii ºi ºtafetacromozomialã conti-nuã.

Francisc Schneider

GENEALOGIE

Dupã cum am aflat din“Jerusalem Post”, în decembrie2006, la un elegant restaurantfrancez din apropierea studiourilordin Hollywood, Issur Danielovitch,fiul unui imigrant rus sãrac ºi analfa-bet, ºi-a celebrat cea de a 90-a zide naºtere. Interesant pentru noieste faptul cã acest vârstnic fiu deimigrant de mult ºi-a schimbat

numele, cam de pe când activeazãla Hollywood. Pentru publicul larg,el nu este altul decât faimosul KirkDouglas.

În prezenþa a cca. 100 de mem-bri de familie ºi prieteni apropiaþi,sãrbãtorirea nonagenarului a fost uneveniment de excepþie. Au fostacolo soþia sa, Anne - care a mar-cat acum trei ani aniversarea a 50de ani de cãsãtorie prin convertireala iudaism - alãturi de cei trei fii ºifamiliile acestora (unul din fii estenu mai puþin vestitul MichaelDouglas, care a venit cu soþia,Catherine Zeta-Jones). Printre ceicare i-au urat sãnãtate, s-a aflat ºiNancy Reagan.

Dupã o lungã perioadã în care apãstrat tãcerea asupra originii saleiudaice, Douglas s-a îndreptat cutoatã intensitatea spre moºtenireareligioasã, pe care deºi nu a aban-donat-o niciodatã, a practicat-ofoarte rar. Chemarea la trezire avenit în 1991, când elicopterul cucare cãlãtorea s-a prãbuºit, ucigând

doi tineri ºi lãsându-l pe el cu otasare severã a coloanei vertebrale.Câþiva ani mai târziu el a suferit ocomoþie puternicã, care l-a lãsat fãrãcapacitatea de a vorbi, cel mai rãucoºmar al unui actor. El reuºit cumult chin sã înveþe a vorbi din nou.În timp ce se lupta cu acestenenorociri, se gândea chiar la sinu-cidere. El a spus autorului articolu-lui: „Am ajuns sã cred cã am fostcruþat din cauzã cã încã nu am ajunsla capãt cu iudaismul meu,deoarece niciodatã nu am ajuns lacapãt cu conºtiinþa a ce înseamnã sãfii evreu”. Douglas s-a apucat de uncurs intensiv de studiere a Torei cuRabini ortodocºi ºi conservativi, ascris douã autobiografii ºi o cartepentru copii despre Holocaust, ºi asusþinut numeroase acþiuni edu-caþionale ºi medicale israeliene. Els-a adresat printr-un manifesttinerei generaþii, prezentându-se pesine ca „supravieþuitor al celui de aldoilea rãzboi mondial, a uneiprãbuºiri cu elicopterul, al uneicomoþii cerebrale ºi a doi genunchinoi”. El recomandã tinerei generaþii„sã fie rebeli, sã-ºi spunã pãrerea, sãscrie, sã voteze ºi sã fie cu grijã faþãde semenii lor, deoarece lumea seaflã într-o mare mizerie”. Apoi, încontinuare: „Sunteþi un grup care seconfruntã cu multe probleme: sãrãcieabjectã, încãlzire globalã, genocid,SIDA ºi atentatori sinucigaºi. Noi amfãcut foarte puþin pentru a rezolvaaceste probleme ºi acum vi le lãsãmvouã. Voi trebuie sã le soluþionaþi,deoarece situaþia este intolerabilã”

Chiar ºi în zilele lui de mare glo-rie, când apãrea frecvent ca un eroude acþiune cu aspect nordic,ucigând legiuni de romani ºi vikin-gi, Douglas trãia cu conºtiinþa evre-itãþii sale. Dupã cum a povestit cuocazia celui de al doilea bar mitzvaal sãu, la 83 de ani: „eu întotdeau-na am sãrbãtorit Yom Kippur. Nuam încetat lucrul, dar am sãrbãtorit.ªi credeþi-mã, nu este uºor sã facidragoste cu Ava Gardner pe sto-macul gol”...

Ad meea veesrim…

Puþini oameni ºtiu cã FredLebow, a cãrei statuie amplasatãîn Central Park din New York,reprezentând un bãrbat îmbrãcatîn trening, concentrat asupracronometrului din mîna stângã ,a fost un evreu nãscut la Arad, ladata de 3 iunie 1932, avândnumele de Fischel Lebowitz. El aemigrat în SUA în anii ’60,alegând sã locuiascã la New-York. Plãcându-i foarte mult

tenisul, din dorinþa de a avea ocondiþie fizicã bunã pentru acelsport, a început sã alerge. I-aplãcut atât de mult alergatul,încât a hotãrât sã facã ceva pen-tru cei care împãrtãºeau noua luipasiune. În 1970 a organizat

primul maraton al New-Yorkului.La start s-au adunat 127 alergã-tori, care au înconjurat parcul, iararãdeanul a terminat cursa pelocul 45. An de an, maratonuladuna tot mai mulþi alergãtori,ajungând în 1976 la numãrul de2000, iar în 1985 a devenit ceamai mare competiþie de acestgen din lume. În timp, ºi circuituls-a extins, având astãzi distanþatotalã de 42 km. La aniversarea atreizeci de ani, în anul 2000, lastart s-au prezentat în jur de25.000 de alergãtori, iar în acestan numãrul s-a apropiat de osutã de mii. În afarã de maraton,Fred Lebow a mai înfiinþat ºimini-maratonul femeilor, cursade pe Fifth Avenue ºi concursulde urcare pe scãri pânã la ultimuletaj al clãdirii Empire State(1.576 trepte), în 1978. A fostpreºedintele maratonului din1970 pânã în 1993, cu un anînainte de a muri. A fost, deasemenea, timp de 20 de ani,preºedintele clubului New YorkRoad Runners, reuºind sã creascãnumãrul de membri de la 270 la31.000.

Fred Lebow a participatmereu la întreceri ºi a reuºit sãtreacã linia de sosire în 69 demaratonuri, organizate în 30 deþãri diferite. În onoarea lui, artis-tul Jesus Ygnacio Dominguez acreat statuia amplasatã în CentralPark. Cu ocazia fiecãrui noumaraton, statuia este mutatã lalinia de sosire, pãrând cã elcronometreazã rezultatele.

Un arãdean în Central Park

(text semnalat pe email de Thomas Gordon din Haifa)


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

Un martor Era în anii 1940-

1941. Dupã ce, în anul1939, trupele germaneau atacat ºi cuceritPolonia, a urmat Rusia, acãrei parte esticã a fost ºiea cuceritã. În timp, audevenit cunoscute atroc-itãþile sãvârºite de tru-pele germane, perse-cuþia evreilor fiind peprimul loc. Mulþi tinerievrei din þãrile vecineconflictului, respectiv dinUngaria, ºi Cehoslovaciaau decis sã treacã ilegalprin România, spre Ma-rea Neagrã, la Constanþa,ºi sã caute o posibilitatede îmbarcare pe va-poarele ce navigau spreSud, în intenþia de aajunge în Palestina. Senutrea speranþa creieriiunui stat independent,Israel, care, dupã douãmii de ani de aºteptare sãfie iarãºi cãminul poporu-lui evreu, un cãmin caresã le ofere un viitor sigurºi demn.

Ca mulþi alþi tinerievrei din Bucureºti, careîn acea perioadã efectuaudiferite munci obligatoriila fabricile care pro-duceau pentru front, saupentru materiale de con-strucþie (ciment, cãrã-mizi, nisip), ºi eu eram lalucru de dimineaþa pânãseara. Aveam totuºi voieca seara sã dormim lacasele noastre, iar du-minica eram liberi. Înacea zi mai cãutamceva de lucru pentrua aduce un mic venitnecesar supravieþuiriifamiliei. Cu toategreutãþile personale,când am aflat de situ-aþia celor care doreau sãtranziteze România ºicare aveau nevoie pentruaceasta de ajutor materi-al dar ºi moral, împreunãcu un grup de tinerisioniºti (fãceam parte dinorganizaþia Betar), amdecis sã trecem la fapte.

Eram conºtienþi deriscurile pe care ni leasumam, ºtiind cã prinaceastã activitate ilegalãne periclitãm ºi bruma desiguranþã care ne-a mairãmas. Ne-am ocupat custrângerea banilor pentru

cheltuielile inerente, cucazarea ºi hrana „tu-riºtilor”, cu tocmirea va-selor pescãreºti din Con-stanþa. Dupã cum amaflat ulterior, nu toþi ceiîmbarcaþi au reuºit sãajungã în Palestina (cazulnefericiþilor de pe Strumaºi Mefcure).

Sarcina pe care mi-amasumat-o, pe lângã celede mai sus, a fost sãverific persoanele careveneau la adresa noastrãsolicitând ajutor, spre aelimina pericolul infiltrãriiunor agenþi ai Siguranþeiîn grupul care urma sãplece spre Palestina, saua deconspirãrii celor careorganizau acest proces.Vorbind mai multe limbistrãine, printre careMaghiara ºi Germana,aveam posibilitatea de acomunica cu aceºti tineri.Punând o serie de între-bãri legate de viaþa ºi defamiliile lor cãutam sã mãconving de adevãrata loridentitate. Urma tri-miterea cu tre-nul ºi ca-za real o r

la Constanþa, apoi platacãlãtoriei pe mare. Evi-dent, nu þineam nici unfel de evidenþe scrisedespre identitatea aces-tor tineri, spre a evitaorice pericol ulterior.Faptul cã adresa familieinoastre era datã ca loc deîntâlnire a acestor „tu-riºti” reprezenta pentrunoi un pericol în plus, darnu aveam nici o altã posi-bilitate de a avea o dis-cuþie feritã de alte urechiºi alþi ochi, decât într-unasemenea cadru. Sprenorocul nostru, aceastãactivitate a reuºit sãdecurgã oarecum „nor-mal”, în sensul cã toþi ceicare se ocupau cu primaselectare ºi îi îndrumaupe aceºti tineri la noi,precum ºi cei din fazeleulterioare, care lucrau laConstanþa, au fost cir-

cumspecþi. Din multi-tudinea de tineri care autrecut pe la mine, amcãutat sã nu memoreznici un nume, spre a nu fiobligat sã-i divulg, în cazcã voi fi descoperit, chiardacã aº fi fost supus ladiverse presiuni moralesau fizice.

Într-un singur caz,însã, m-am abãtut de laregulã, conºtient cã aºputea pune în pericol nudoar propria per-soanã ci ºi pecei cu carecolabo-r a m .Î n t r - os e a r ãd i nv a r aanului1 9 4 2 ,la uºanoast rãa sunat unt â n ã r ,d e -

clarând cã este evreu dinMiskolc, Ungaria, ºi cãsolicitã ajutorul nostruspre a ajunge în Pa-lestina. Era foarte nervos,fapt pe care l-am atribuitsituaþiei în care era. Înschimb, faptul cã la soli-citarea mea de a-mispune cine l-a trimis, arefuzat sã dea relaþii,susþinând cã a promisacelei persoane cã nu vadestãinui acest lucru, aridicat un mare semn deîntrebare, ºi a constituitpentru mine un motivbine întemeiat sã între-rup discuþia. Am gândit,cã în aceste condiþii, nupot permite acestei per-soane sã intre în grupulde tineri care de acumaºtepta la Constanþa ple-carea spre Palestina. I-amspus clar, cã dacã nurãspunde la aceastã între-

bare cheie, nu îl potajuta. Tânãrul, care s-aprezentat cu numele deZoltan Weingarten, adevenit disperat ºi, a-proape plângând, m-aimplorat sã-l ajut, dar cãnu poate sã încalce pro-misiunea pe care a fãcut-opersoanei care i-a datadresa mea. Atitudinealui mi s-a pãrut sincerã ºi,dupã o îndelungatã con-

vorbire, încare mi-a

dezvãluitd e t a l i i

d e s p r eviaþa ºi fami-

lia lui, am decissã fac o

excepþie ºi sã-l integrezîn grupul care urma sã seîmbarce peste douã zile.Nici astãzi, dupã atâþi ani,nu pot spune cu certitu-dine cã am procedatcorect, încãlcând regula,bazat doar pe simþã-mintele mele. Riscam defapt deconspirarea în-tregului grup de tinericare aºteptau la Con-stanþa. Dupã câteva zileam primit o scrisoare dinConstanþa de la aceltânãr, în care îmi relata cãa ajuns cu bine, dar vasulpescãresc cu care urmasã plece grupul a suferito avarie pentru înlãtu-rarea cãreia trebuiau sãaºtepte douã sãptãmâni,fãrã a avea însã bani pen-tru mâncare ºi cazare înaceastã perioadã. Îmi maiscria cã el considerã cãtot grupul a fost ajutat de

mine la un nivel mai multdecât suficient, ºi cãacum e dispus sã-mi deanumele persoanei carel-a trimis la mine, ºi care,spre marea mea uimire,i-a luat pentru asta toþibanii pe care îi avea. M-arugat sã încerc sã recu-perez banii de la aceapersoanã ºi sã îi trimit laConstanþa, pentru aco-perirea cheltuielilor pe-rioadei de aºteptare aplecãrii vasului. Spre ma-rea mea surprizã ºi de-cepþie, cel a cãrui numeºi adresã mi-a dat-o, erauale unei persoane ce acti-va la un templu din cen-trul Bucureºtiului. Dez-amãgirea ºi furia mea,produse de aceastã mâr-ºãvie erau extreme. Noine riscam libertatea ºiacopeream ºi cheltuielilepentru a-i ajuta pe aceºtitineri oropsiþi de soartã,iar un om care prindefiniþie ar fi trebuit sã fieun model de conduitã, îºiînsuºeºte banii. I-am arã-tat tatãlui meu aceastãscrisoare, spunându-i cãmã duc imediat la adresaprimitã spre a cere baniiînapoi. Tatãl meu, cu-noscând temperamentulmeu, prespunea cã dinpartea mea va urma oexplozie nervoasã. S-aoferit sã mã însoþeascã,sperând sã împiediceo altercaþie durã,oricum nedoritã, darcu atât mai mult întimpurile acelea.Ajungând cu tatãlmeu la locuinþarespec t ivu lu i ,i-am arãtat scri-soarea trimisãde Zoltan Wein-

garten, întrebându-l dacãcele scrise corespundadevãrului. Se pare cãatitudinea noastrã a avutefect, deoarece ne-arestituit toatã suma. Acãutat, foarte înfricoºat,sã se justifice, spunândcã avea de gând sã deabanii comunitãþii sale. Adoua zi, dimineaþa,mama mea a plecat spreConstanþa ducând luiZoltan banii recuperaþiprecum ºi alþi bani nece-sari pentru alimenteîntregului grup. Pânã laurmã, grupul a plecat ºi aajuns cu bine la desti-naþie. Desigur, în aceaperioadã încã nu amreuºit sã aflãm despre einici un fel de ºtire, ca dealtfel de la nimeni din ceimulþi care, ajutaþi de noi,au urmat aceiaºi cale.

Dupã rãzboi au maitrecut 20 de ani pânãcând soþia mea, Vera, ºicu mine am reuºit sãaterizãm pe aeroportuldin Los Angeles spre aîncepe o viaþã nouã înSUA. Dupã alþi ani, încare am reuºit sã necreiem o situaþie ºi sãreîntregim familiile la losAngeles, în 1972, amîntreprins o cãlãtorie deafaceri la New York. Fiindacolo, l-am vizitat pe pri-etenul meu Emil Rappa-port, care avea o prãvãliede încãlþãminte. El mi-arelatat, cã un client de-allui, cumpãrând o pe-reche de pantofi, ºiaflând cã el a emigrat dinBucureºti, l-a întrebatdacã nu cumva cunoaºteo persoanã cu numele deGheorghe Hillinger.Când Emil i-a rãspunsafirmativ ºi a adãugat cã„persoana” urmeazã sãvinã curând la New Yorkîn interes de afaceri,clientul i-a dat numãrulde telefon, cu rugãmin-tea sã fie sunat. Desigur,am sunat imediat ºi înscurt timp a apãrut ºiclientul lui Emil, care nuera altul decât ZoltanWeingarten! Întâlnirea,dupã atâþia ani, ºi atâteaîntâmplãri trãite defiecare dintre noi, a fostde neuitat. Mi-a povestittoatã viaþa lui, de când aplecat din Constanþa ºi aajuns în Palestina, care în1948 a devenit StatulIsrael. Acum, cãuta dis-perat un mod spre a-ºiarãta recunoºtinþa pentruce am fãcut, cu ani înurmã, pentru el. M-acopleºit cu cadouri, apoia venit la Los Angelesspre a ne întâlni din nou,i-a cunoscut pe pãrinþiimei. S-a creat între noi oprietenie sincerã, care adurat mulþi ani, pânã lamoartea lui prematurã.Prin prietenia lui, mi-amulþumit din plin pentrueforturile ºi riscurile asu-mate cu scopul de a ajutape cei ce apelau la noi îndorinþa de a scãpa dininfern ºi a ajunge într-unloc care le-a asigurat oviaþã liberã ºi demnã.

Am cedat într-un singur caz...


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

povesteºteSe întâmpla în 1942,

când locuiam la Bucureºticu pãrinþii ºi cu sora mea.Evenimentele din jurulnostru, al evreilor dinRomânia, se derulau totmai accelerat, tot maiapãsãtor, atât moral cât ºimaterial. Plana incerti-tudinea asupra viitoruluinostru, chiar asuprasupravieþuirii noastre.

România, aliatã cuGermania nazistã, trim-itea floarea tineretuluisãu spre câmpurile deluptã din Rusia. Evreii dinRomânia, excluºi dinarmata românã cât ºi dinserviciile de stat eraufolosiþi la „munca obliga-torie”, ce consta dinprestarea fãrã nici oremunerare a sãpatuluitranºeelor, excavarea ni-sipului, curãþirea zãpezii,lucrul în fabrici de pro-ducþie a celor necesarepentru armatã, etc. Nunumai cã aceste muncinu erau plãtite, dar nu seasigurau nici cele maielementare mãsuri deprotecþie a muncii,echipament, ca sã nici nuamintim de alimente.

Serile, noi, tinerii, neadunam în cercuri,schimbând idei, încer-când sã ne ajutãm re-ciproc spre a supravieþui,nãdãjduind sã ajungem laun viitor mai bun. Eramîncurajaþi ºi de ajutorulunor prieteni români,care au rãmas cu aceleaºisentimente faþã de noichiar ºi în perioadaalianþei cu Germania, ºicare erau convinºi deinevitabilul eºec militar ºimoral al extremei dreptedin România ºi dinEuropa.

În aceastã perioadã seresimþea tot mai preg-nant lipsa produselor ali-mentare, cauzatã de ple-carea pe frontul rusesc atineretului român. A-ceastã lipsã afecta atâtpopulaþia civilã cât ºiarmata.

Cum în acea vreme înBucureºti erau o mulþimede terenuri virane, cinevadin conducerea capitaleis-a gândit sã foloseascãacele terenuri pentruproducþia de legume ºifructe necesare popu-laþiei oraºului. Evident,mâna de lucru trebuia sãfie cea gratuitã, a evreilorlocal. Ca mai toate pro-iectele dâmboviþene, niciacesta nu a fost gânditpânã la capãt, în sensul

de a se asigura ºi celenecesare: scule, materi-ale, îngrãºãminte, apã,colectarea ºi transportulrecoltei ºi nu în ultimulrând, asistenþa de spe-cialitate. În lipsa oricãreiorganizãri, lucrurile nu aumers de la sine ºi evi-dent, rezultatele au fostsub orice criticã. Uniiangajaþi de la primãrie aupromis un ajutor, darneputând lãmuri forurilelor superioare de necesi-tatea acestuia, au lãsatbaltã tot proiectul. Pe lamijlocul lunii august1942, unul din generaliicare ar fi trebuit sã orga-nizeze aceastã activitate,a venit la faþa locului sãverifice „ogoarele”. Bine-înþeles cã le-a gãsit totgoale. Desigur, incom-petenþa ºi incapacitateaorganizatoricã a condu-cerii nu se putea invoca,deci, în mod „logic”,vinovaþi au fost scoºi totcei care nu aveau nici undrept la replicã, respectivevreii repartizaþi la a-ceastã activitate. Tocmaiîn ziua de Yom Kipur, toþiaceºti evrei, incluzândtoþi membrii familiiloracestora au fost ridicaþi ºiînchiºi în templul dinCalea Moºilor, urmând caîn ziua urmãtoare sã fieexilaþi într-un ghetou laGolta, capitala Trans-nistriei din acea pe-rioadã. În grupul din sin-agogã se gãsea ºi Esther,o tânârã de 17 ani, pri-etenã de a noastrã, ridi-catã împreunã cu pãrinþiiei. Tatãl ei, croitor demeserie, era unul din ceirepartizaþi la programulfalit de agriculturã ur-banã. Ulterior am aflat cãacesta a cerut în repetaterânduri ajutorul necesarpentru ca terenul la carea fost repartizat sã pro-ducã, dar vãzând nepã-sarea celor cãrora li s-aadresat, a considerat cãde fapt era vorba doar deuna din multele proiecteavând doar scop propa-gandistic, ºi ºi-a vãzut demeseria lui de croitor.Esther era veriºoara unuiprieten al meu, Josef, ºi avenit de câteva ori cuacesta la unele întruniriale noastre, ocazie cucare ne-am împrietenit.Josef stãtea într-o clãdirevecinã cu ei ºi a fost mar-tor la ridicarea lui Estherºi a pãrinþilor ei. A reuºitsã-i urmãreascã ºi a vãzutunde au fost duºi. În

aceiaºi searã a venit lamine, cerându-mi sfatulprivind modul în care amputea ajuta familia lui.Eram conºtienþi cã nuvom putea ajuta pe

pãrinþii Estherei, dar pen-tru ea am vãzut o ºansã.Ne-am deplasat imediatla templu, care eraîmprejmuit cu un zid ºiavea o singurã poartã.Poarta era pãzitã de unsingur jandarm. Cei dininterior erau atât de tim-oraþi încât nici nu se gân-deau la vre-o rezistenþã,deºi ºtiau deja cã vor fitrimiºi la Golta, unde vortrebui sã treacã prin pur-gatoriul ghetoului. Fiindarestaþi în grabã de ladomiciliile lor, nu au avuttimp sã-ºi ia nici minimulde haine necesar pentruiarna grea care îi aºtepta.

Când am ajuns în faþajandarmului care pãzeapoarta, i-am înmânat osumã mare de bani,spunându-i cã înãuntruse aflã logodnica mea,care a fost adusã aici dingreºealã ºi pe caredoresc sã o duc acasã.Faptul cã arestarea per-soanelor s-a fãcut fãrãnici un plan sau listã pre-alabilã era cunoscut depaznici, deci explicaþiamea era plauzibilã, aºaziºii vinovaþi fiind doarbãrbaþii care nu au rea-lizat „planul agricol”.L-am întrebat pe jandarmcând îi vine schimbul, canu cumva sã nu mai fiulãsat sã plec. Mi-a rãs-puns cã am o orã la dis-poziþie sã ies cu logodni-ca mea. I-am promis cã,dacã reuºesc sã ies cu„logodnica”, îi mai dau osumã de bani. La intrareîn templu mi s-a înfãþiºat

o scenã demnã de„Infernul” lui Dante.Fiecare familie era strânsãîn jurul bãrbatului, careera capul familiei dar ºi –fãrã voia lui – cauza aces-

tui exod. Plânsetele copi-ilor, privirea pierdutã apãrinþilor, înghesuiala dininteriorul templului,mi-au rãmas în memoriapânã în ziua de astãzi.Mi-au trebuit minute înºir pânã s-o descopãr peEsther, care stãtea îm-brãþiºatã cu pãrinþii eilângã un perete al tem-plului. Când m-a vãzut,Esther a fost foarte sur-prinsã. În câteva cuvintei-am explicat planul meude a o scoate de acolo,cel puþin pe ea. I-amspus cã va putea sta lavãrul ei pânã când pãrinþiiei aveau sã revinã dinTransnistria. ªtiind cã

pãrinþii ei vor fi trimiºispre un viitor incert,Esther nu a cugetat nici oclipã ºi a refuzat ofertamea, fãrã a cere pãrereapãrinþilor ei. A spus cã

vrea sã rãmânã cu pãrinþiiei, indiferent de ce soartãîi aºteaptã. ªtiind cã nuam prea mult timp la dis-poziþie, mi-am luat rãmasbun de la ei ieºind pepoarta pãzitã de jandar-mul „meu”, care se uitamirat cã de ce nu am ieºitcu logodnica mea. Eramfoarte îndurerat ºi amcãutat sã gãsesc moda-litãþi de ajutorare a aces-tei familii, ºtiind cã aufost duºi la Golta. M-amadresat unui bun prietenromân, Ionel Ardeleanu,care era avocatul dar ºisfetnicul nostru în caz denevoie. El a gãsit o legã-turã, printr-un prieten

de-al lui, la generalulAlexianu, guvernatorulTransnistriei, care avea ocasã la Bucureºti ºi una laGolta. Spre norocul meu,Alexianu se afla atunci laBucureºti ºi a fost deacord sã vin la locuinþalui, într-o searã, pentru oaudienþã de câtevaminute. I-am spus cã„logodnica” mea a fostdeportatã ºi se aflã înghetoul din Golta ºidoresc sã ºtiu cum aºputea-o ajuta pe ea ºi pepãrinþii ei. Alexianu a fostînþelegãtor, spunându-micã nu poate sã-i aducãînapoi, dar îi va scoatedin ghetou ºi le va da delucru, tatãlui ca ºi croitoral echipei guvernamen-tale române, mamei cabucãtãreasã, iar luiEsther ca ajutor lacurãþenie. De asemenea,a fost dispus sã preiadouã geamantane cuhaine de iarnã ºi niºtebani pentru familie.Ulterior a reieºit cã s-aþinut de cuvânt. Încãînainte de 23 august1944, când trupele sovi-etice înaintau spreRomânia, Golta a fostevacuatã de armatã ºi deconducerea localã, ºi toþicei de acolo, inclusiv ceidin ghetou, au revenit laBucureºti. Scurt timpdupã eliberare, Esther ºifamilia ei au plecat înIsrael, unde, în urmaschimbãrii a mai multedomicilii, am pierdutlegãtura cu ei.

George Hillinger, Los Angeles, martie 2007

Un Yom Kipur din negura vremilor


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Poate vã amintiþi debancul cu pricina: Kohnvine acasã pe neaºtep-tate, se uitã pe geamînainte sã intre ºi-o vedepe Raºela în pat cu pri-etenul lui, Grün. Furios,intrã, Raºela singurã. Oacuzã, ea riposteazã, eliese, se uitã iar pe geam-Grün iar în pat cu Raºela.Pe când intrã, s-o acuzeiar, Grün- ia-l de undenu-i. Atunci îi spuneKohn Raºelei: „N-am ce-i

face! De afarã, aºa sevede. Nu mã crezi? Haisã vezi ºi tu!”.

De mulþi ani eramobiºnuiþi sã vedem latelevizor sub titlul „ªtiridin Orielntul Mijlociu”bãrbaþi palestinieni cã-rând pe umeri un sicriu,cu un mort învelit îngiulgiu. Toþi strigã,furioºi, femeile plâng dis-perate. Comentariu: tru-pele isaraeliene au îm-puºcat/omorât un tânãr

palestinian, în cursul con-flictului... Presa euro-peanã comenteazã, maiales cea francezã con-damnã Israelul ºi-ºiexprimã simpatia faþã depalestinieni.

A venit momentulcedãrii Fâºiei Gaza... vãamintiþi de israelienii dis-peraþi, cedându-ºi cugreu casele, sinagoga,trebuind sã fie târâþi ca sãevacueze locul undeurma sã ia naºtere, dupão jumãtate de secol deaºteptare, un început destat palestinian.

Occidentul a asistatcu încântare la primelealegeri, care, iarãºi, deafarã se vedeau a fi fostdemocratice. ªi iatã, unpreºedinte Fattah ºi unguvern Hamas. Ce puteaieºi de aici? Colaborare,spirit constructiv? Sigur,

nimeni din afara Gazei n-a vãzut vreun motiv sã-ifinanþeze. Vor sã fie statindependent? Asta în-seamnã sã se întreþinã!Israelul se întreþine? Deafarã, aºa se vede. Deºiparcã am tot auzit debanii donaþi de diasporaevreiascã americanã pen-tru ca Israelul sã su-pravieþuiascã. Insã pales-tinienii au ºi ei diasporalor. Probabil cã n-o fi lafel de generoasã, în acestcaz.. Drept care imaginifoarte asemãnãtoare cucele cu care ne-amobiºnuit - bãrbaþi arabicãrând pe umeri unsicriu, strigând furioºi, întimp ce femei disperate,plâng - au acum comen-tarii puþin diferite: pales-tinienii se împuºcã întreei. Se rãpesc unii pe alþii.Îºi pun bombe unii altora.

Când ºi când mai puncâte una ºi în Israel, sãnu-ºi iasã din mânã. Peurmã continuã sã semãcelãreascã unii peceilalþi.

Pe moment pare cãregizorul divin s-ahotãrât sã ofere un spec-tacol de umor negru, pecât de macabru, pe atâtde comic. Îmi aminteºtede vorba vechii mele pri-etene, Kati: „Cea maibunã bucurie e cea pro-dusã de necazul altuia”.

Nu mã bucur. Cumspunea regina Victoria:„We are not amused”.Neam de neamul meu,suntem bruneþi, cu ochiinegri ºi pielea mãslinie.Aºa era ºi soþul meu.Hannan Ashrawiseamãnã, bucãþicãruptã, cu maicã-mea. Oricât de

duºmani ne considerã ei,oricât de duºmãnos sepoartã cu ai mei,adãugând zi de zi feþenoi pe panoul victimelorterorii, eu mã simt, peundeva, foarte adânc,apropiatã ºi de ei. ªi eisunt, pe undeva, ai mei.ªi ei sunt „aproapele”. Eisunt „Thy neighbour/myneighbour”. E adevãrat

cã eu, acum,sunt afarã. Iar

de afarã, aºase vede.

EVABUCUR

Aºa se vede de afarã

Barry Shaw, împre-unã cu familia sa, afãcut alia din Man-chester, Anglia. La în-ceput a crezut în pro-cesul de la Oslo, avuto orientare de stângaºi a crezut cu fermitateîn necesitatea acor-dãrii unor concesii,chiar dureroase, decãtre Israel palestinie-nilor, de dragul rea-lizãrii pãcii. Asta nu adurat mult, deoarecepalestinienii au de-monstrat lumii ce tipde stat vor sã înfi-inþeze. El ºi-a datseama cã nu se maipoate accepta creareaa încã unei entitãþiislamice radicale ºiviolente, mai ales cavecin al Israelului.Redãm mai jos, în tra-ducere, unul din arti-colele lui, scris careacþie la poziþia faþãde poltica Israeluluiunor þãri „politiccorecte”, ºi apãrut înpublicaþia „The DailySport”:

Dacã v-aþi hotãrât sãboicotaþi Israelul, faceþi-o temeic! Înþeleg cãv-aþi sãturat de Israel ºiiubiþi pe palestinieni.Este OK, atâta timp câtaþi cântãrit bine toatefaptele. Deci, vreþi sãboicotaþi Israelul? Daþi-mi voie sã vã ajut:Verificaþi-vã toatã medi-caþia. Asiguraþi-vã cã nuaveþi tablete, picãturi,loþiuni, etc. fabricate deAbic sau Teva. Astapoate însemna sã sufe-riþi de rãcealã ºi gripã,dar, asta e un preþ micde dat în campania con-

tra Israelului, nu? De-oarece vorbim de boi-cotarea Israelului, ºidespre contribuþia pen-tru lume a medicilor ºisavanþilor israelieni, cepãrere aveþi despreîncercarea de a boicotaurmãtoarele... O com-panie Israelianã a elabo-rat un simplu test desânge care distingeîntre formele blânde ºicele severe ale sclerozeimultiple. Deci, dacãcunoaºteþi pe cinevacare suferã de aceastãboalã, spuneþi-i sãignore faptul cã paten-tul israelian poate sãdiagnosticheze cu multmai mare acurateþesimptomele lor. Un dis-pozitiv produs în Israelajutã la reabilitareamâinilor paralizate. A-cesta stimuleazã electricmuºchii mâinii ºi dãsperanþã milioanelor deoameni care au suferitcomoþii sau au fost vic-time ale unor vãtãmãriale coloanei vertebrale.Dacã doriþi sã anulaþiaceastã speranþã a celorîn cauzã pentru o maibunã calitate a vieþii,daþi-i drumul, boicotaþiIsraelul. Copiii cu pro-bleme respiratorii vorputea curând dormibuºtean, mulþumitã u-nui nou dispozitivisraelian, numit „ChildHood”. Aceastã ino-vaþie înlocuieºte mascade inhalaþii cu un sistemîmbunãtãþit de ali-mentare cu substanþecurative. Vã rog sãspuneþi mamelor îngri-jorate cã nu vor maiputea folosi dispozitivuldin cauza pasiunii voas-

tre. Acestea sunt doarpuþine exemple privindmodul în care oameniiau beneficiat de know-howul israelian pe caredoriþi sã-l blocaþi. Darputeþi bloca ºi cer-cetarea! Un centru decercetãri din Israel estepe cale de a face luminãîn afecþiunile creierului,cum ar fi depresiile ºiboala Alzheimer. Cen-trul de NeurologieJoseph Sangol, de laSheba Medical Centertinde sã ajute mii decercetãtori ºi medici în

cercetãri asupra creieru-lui. Un cercetãtor de laUniversitatea Ben Gu-rion din Israel a reuºit sãcreieze anticorpi umanimonoclonali, care potneutraliza viruºi înaltcontagioºi fãrã a induceefectele secundare alevaccinurilor existente.Doi Israelieni au obþinutîn 2004 Premiul Nobelpentru chimie. Cer-cetãrile ºi descoperireaunuia din cele maiimportante proceseciclice ale celulelorumane, fãcute de doc-torii Ciechanover ºiHershko, vor conducela repararea ADNului, la

controlul proteinelornou produse ºi a sis-temelor de apãrare imu-nitare. Programul chi-rurgical de dizabilitãþimotrice de la CentrulMedical Hadassa dinIsrael a eliminat cu suc-ces manifestãrile fiziceale bolii Parkinson la ungrup de pacienþi, printr-otehnicã de stimulareprofundã a creierului.Pentru femeile care suntsupuse anual histerec-tomiei pentru tratareafibromului uterin, elabo-rarea în Israel a sistemu-lui Ex Ablate 2000 esteo uºurare, oferind oalternativã neinvazivãchirurgiei. Israelul aeleborat picãturi nazalecare asigurã o vaccinareantigripalã de cinci ani.Acestea sunt doar câte-va din proiectele a cãroraplicare o puteþi îm-piedica prin boicotareaIsraelului. Dar sunt ºialte cãi, în care puteþi sãfaceþi un sacrificiu per-sonal cu boicotul antiis-raelian.

Cele mai multe sis-teme de operare Win-dows au fost elaboratede cãtre Microsoft-Israel. Aºa cã, daþi unexemplu personal:aruncaþi-vã afarã com-puterele! Computerelepot avea o etichetã cutextul „Israel Inside”.Tehnologia Chip Pen-tium NMX a fost proiec-tatã în Israel. Micro-procesoarele Pentium 4ºi Centrum au fost inte-gral proiectate, dez-voltate ºi produse înIsrael. Tehnologia depoºtã vocalã a fost dez-voltatã în Israel. Teh-

nologia pentru AOLInstant Messenger ICQa fost elaboratã în 1996în Israel de cãtre patrutineri ultradotaþi. AtâtMicrosoft cât ºi Ciscodezvoltã capacitãþile decercetare-dezvoltaredin afara Statelor Unitedoar în Israel. Astfel,datoritã boicotului tãu,acum ai o sãnãtateºubredã ºi nici un com-puter. Dar veºtileproaste nu se terminãaici. Aruncã-þi telefonulmobil! Tehnologia tele-foniei celulare a fostelaboratã în Israel decãtre MOTOROLA, careare cel mai mare centrude dezvoltare în Israel.Cea mai mare parte dintehnologia de ultimãorã din telefonul tãumobil a fost elaboratãde savanþii israelieni. Tesimþi în nesiguranþã? Artrebui sã fii. O bunãparte din securitatea tapersonalã stã în inven-tivitatea israelianã, nãs-cutã din necesitateanoastrã de a ne protejaºi apãra viaþa de tero-riºtii pe care îi susþii. Untelefon poate activa dela distanþã o bombã, saupoate fi utilizat pentrucomunicãri tactice decãtre teroriºti, jefuitoride bãnci sau rãpitori deoameni. Este vital caautoritãþile de securitatesã aibe acces la soluþiide bruiaj ºi detectare acelularelor. Lupta anti-teroristã e sprijinitã înacest domeniu de NetLine CommunicationsTechnologies din Israel.

Nu stricã sã ºtii cãIsraelul are cel mai mareprocent din lume pri-

vind numãrul celor custudii universitare. Is-raelul produce maimulte publicaþii ºtiinþi-fice pe cap de locuitor(109 la 10.000) decâtoricare altã þarã. În va-loare absolutã, dupãStatele Unite, Israelulare cel mai mare numãrde patente înregistrate.Israelul are cea maimare concentraþie decompanii hi-tech înafarã de Silicon Valey.Israelul are cele maimulte muzee ºi celemai multe cãrþi noi pu-blicate pe cap delocuitor. Raportat lanumãrul de locuitori,Israelul absoarbe celmai mare numãr de imi-granþi. Aceºti imigranþivin cãutând democraþie,libertate religioasã,oportunitãþi economiceºi calitate a vieþii.Credeþi sau nu, Israeluleste singura þarã dinlume care are un câºtignet în numãrul de pomi.

Deci, voi puteþicalomnia ºi demonizaStatul Israel. Puteþi con-tinua, dacã vreþi, stu-pidul vostru boicot.Doresc doar sã aveþi învedere consecinþele ºiadevãrul. Gândiþi-vã lacontribuþia masivã pecare Israelul a dat-olumii, inclusiv pales-tinienilor-ºi vouã- înºtiinþã, medicinã, comu-nicaþii, securitate. Pro-centual faþã de popu-laþia noastrã, noi adu-cem o mai mare con-tribuþie decât oricarealtã naþiune pe pãmânt.

Nu putem fi cu toþiirãi...

Dacã vreþi sã boicotaþi Israelul…


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

La 11 decembrie2006, Tzipi Livni,Ministrul de ExterneIsraelian a adresatseminarului interna-þional „Israelul ºiUniunea Europeanã învecinãtatea lãrgitã” unmesaj din care redãmunele pasaje:

“Acest seminarinternaþ ional…estedeosebit de actual,fiind organizat exactcând are loc un procesde gândire reactualizatîn ambele pãrþi-Israelulºi Uniunea Europeanã-privind cea mai opor-tunã formulã pentrurelaþiile noastre vii-toare. Israelul ºi UEîmpãrtãºesc aceleaºiprincipii morale, moº-tenire, tradiþii, valoriale democraþiei, res-pect al drepturilor o-mului, ºi pentru dom-nia legii. UE a exprimataceastã relaþie specialãîn declaraþia sa, adop-tatã în concluziileConsiliului Europei dela Essen, în decmbrie1994, stipulând urmã-toarele: Consiliul Eu-ropei considerã cãIsraelul, prin nivelulsãu ridicat de dez-voltare economicã,poate sã se bucure deun statut privilegiat înrelaþiile sale cu UE, pebazã de reciprocitate.Israelul, din primelezile ale existenþei sale,a recunoscut impor-tanþa integrãrii euro-pene, bazat pe valorilecomune ºi în credinþacã aceastã colaborarestrânsã între stateledemocratice este ceamai bunã garanþie apãcii, stabilitãþii, pros-peritãþii economice ºisociale ºi a pluralismu-lui cultural. UE a de-venit cel mai marepartener comercial alIsraelului. Am asistat laadâncirea relaþiilor îndomeniul ºtiinþific ºi alcercetãrilor tehnolo-gice. Alte împliniri aufost asocierea Israe-lului, ca prima þarãneeuropeanã, la pro-gramul cadru de cer-

cetare-dezvoltare ºiacordul de participarea Israelului la elabo-rarea programului eu-ropean de sistemglobal de navigaþieprin satelit-Galileo.Provocãrile strategicecomune ne-au adus

chiar mai aproape.Dialogul nostru politics-a dezvoltat în ultimiiani în mod semnifica-tiv, ºi noi putem vedearoadele acestui dialogîn cooperarea ºi coor-donarea noastrã strate-gicã tot mai accentu-atã. Progresul în dia-logul strategic întreIsrael ºi EU au condusla implicarea cres-cândã a EU în pro-blemele politice re-gionale, incluzândeforturile de stabilizarea situaþiei din sudulLibanului ºi din Gaza ºide a înfrunta ame-ninþarea nuclearã irani-anã. Aceastã implicareeuropeanã sporitã înproblemele regionalea poziþionat Israelul ºiEU ca parteneri strate-gici apropiaþi, coo-perând ºi luând poziþiecomunã în înfruntareaameninþãrilor comunecare ne ameninþã penoi, ca ºi comunitatedemocraticã. În Liban,ca parte a eforturilornoastre de a duce laîndeplinire rezoluþia

consiliului de Secu-ritate 1701, Israelul nunumai cã a agreat, darchiar a indus ideia uneiimplicãri europenesporite. Aceasta a con-dus la desfãºurarea detrupe europene pe te-ritoriul Libanului. Tre-

buie subliniat cã acesteforþe nu sunt acolo casã apere Israelul sau sãpromoveze intereseisreliene, ci ca sã stabi-lizeze Libanul ºi sãajute guvernul libanezsã-ºi exercite controlulºi autoritatea pe totteritoriul libanez. A-cestea sunt interesecomune ale Israelului,UE ºi a guvernuluilibanez. Rãzboiul re-cent în Liban nu a fostun conflict între Israelºi Liban. Cu toate cãrãzboiul a avut loc înLiban, acesta a fostcauza unui stat sãlba-tic, Iran, ºi a man-datarului sãu bine înar-mat, Hezbollah, careau profitat de un statslab, Libanul, în încer-carea de a impuneagenda lor în regiune.În aceastã provocare aforþelor extremismului,Israelul, UE ºi întreagacomunitate moderatãau luat poziþie co-munã. Libanul este încontinuare în situaþiede crizã. Forþele extre-mismului, conduse de

Siria ºi Iran, doresc sãrãstoarne guvernulSiniora, dar ºi sã eviteimplementarea de-plinã a rezoluþiei sus-amintite a Consiliuluide Securitate, cu sco-pul de a putea contin-ua sã introducã arme ºi

sã destabilizeze întrea-ga regiune. Noi neconfruntãm cu o Au-toritate Palestinianãcondusã de Hamas,care refuzã sã adoptecele trei condiþii funda-mentale: renunþarea lateroare, recunoaºtereadreptului la existenþãal Israelului ºi accep-tarea acordurilor is-raeliano-palestinieneanterioare. Acestea nupot fi nici negociate,nici nu se pot înlocuicu formulãri ambigue.Israelul ºi UE, ca ºipalestinienii moderaþi,împãrtãºesc viziunea adouã state, Israelul ºiPalestina, trãind alãturiîn pace ºi securitate. Înacelaºi timp, Israelul ºiUE împãrãºesc înþele-gerea faptului cã nuputem accepta o situ-aþie în care o organiza-þie teroristã, parte aguvernului acelei þãri,e privitã ca un partenerpolitic legitim, în timpce ea continuã sã fieimplicatã în acþiuniteroriste. Recent de-clarata încetare a focu-

lui este încã o încer-care de stabilizare asituaþiei, ºi formeazãbaza altor cooperãri înviitor. Cu toate cã auavut loc multe violãriale încetãrii focului decãtre palestinieni, Is-raelul continuã sãacþioneze cu reþinere,cu scopul de a promo-va în regiune speranþa.Existã speranþã, dato-ritã mesajului fermtransmis de UE ºi decomunitatea interna-þionalã, insistând pen-tru implementarea ce-lor trei cerinþe nece-sare pentru a se ajungela înþelegere cu Is-raelul. Datoritã acesteipoziþii ferme ºi fãrãcompromis, existãsperanþa pentru oschimbare pozitivã. UEeste un jucãtor cheie înconfruntarea cu provo-carea pusã de aspiraþi-ile nucleare ale Ira-nului, în împiedicareaproliferãrii armelorneconvenþionale ºi aarmelor de distrugereîn masã. Actualul re-gim iranian este o clarãameninþare strategicãpentru Israel, dar numai puþin ºi pentru va-lorile UE, ale comu-nitãþii internaþionale,pentru securitatea re-giunii ºi a întregii lumi.În întregul sãu, UE iaaceastã ameninþare înserios. Timpul estescurt: schimbarea încapacitatea lor tehno-logicã se poate pro-duce mai curând decâtse crede. Se pot auziîncã-din unele capi-tale-ezitãri ºi dubii. Seaude despre convor-biri privind posibilulefect al preþului pe-trolului, sau de necesi-tatea acordãrii a maimult timp Iranului,ceeace, desigur, re-gimul iranian foloseºtedoar pentru a ajungemai aproape de armaºi know-howul nucle-ar. Sunt câþiva carepercep perspectivaunui Iran nuclear ca peo problemã singularã,izolatã, controlabilã.

Aceºtia greºesc pro-fund ºi periculos. Dacãdevine clar cã lumeanu e hotãrâtã sã con-frunte serios aceastãameninþare, aceastapoate duce la un efectde domino. Unele þãripot cãuta protecþie înpropriile arme nucle-are. Altele pot sã sesimtã obligaþi sã sesupunã regimului irani-an. În oricare dincazuri, noi vom fi con-fruntaþi cu o situaþieinacceptabil de pericu-loasã ºi volatilã. Adevenit vital ca UE, cajucãtor cheie în aceastãproblemã, sã-ºi mã-reascã eforturile în aîmpiedica întârzieri încontinuare ºi sã treacãimediat la imple-mentarea de sancþiu-ni eficiente, în plusfaþã de alte mãsuricare sã împiedice unIran nuclear. Aînceput deja o lucrareimportantã, în sensulimplementãrii unuiprogram de acþiune.Pe plan politic, coop-erarea a demarat îndomeniul contratero-rismului ºi al combat-erii antisemitismului.La fel, este nevoie deîmbunãtãþirea dia-logului politic, cuscopul ameliorãriiînþelegerii reciproce,a depãºirii percepþi-ilor greºite, a dez-voltãrii mijloacelor co-mune necesare pen-tru a înfrunta pro-vocãrile politice ºi desecuritate. A sosittimpul pentru imple-mentarea Declaraþieide la Essen ºi pentruaccelerarea discuþiilorprivind elaborarea unuinou model strategicpentru o relaþie vii-toare mai bunã întreIsrael ºi UE. Aceastatrebuie sã fie bazatãpe cunoaºterea faptu-lui cã o relaþie maistrânsã este în folosulambelor pãrþi ºi poatecontribui la per-fecþionarea înþelegeriiºi încrederii reci-proce”.

Uniunea Europeanã-avertizatã despre

ameninþarea iranianã


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Dr. Walid Phareseste un americandescendent din Li-ban, expert în pro-bleme ale teroris-mului global ºi aleOrientului Mijlociu.El este un activist alFundaþiei pentruApãrarea Demo-craþiei din Wa-shington, D.C., câtºi al Fundaþiei Euro-pene pentru Demo-craþie din Bruxelles.(Citat din enciclo-pedia Wikipedia).

În noua sa carte,întitulatã „ViitorulJihad” autorul nedezvãluie o viziuneînfricoºetoare. Avândîn vedere faptul cãel a fost educat ºi alucrat printre arabiºi a studiat mentali-tatea ºi religia lor, elºtie foarte binedespre ce vorbeºte.El detaliazã careeste scopul Isla-mului ºi cum plani-ficã ei implemen-tarea acestuia pânãla deplina sa rea-lizare.

Iatã reflecþiile unuiziarist american carea lecturat cartea:„Planul lor nu este oideie recentã - a fostplanul lui Mahomedde la întemeiereareligiei pe care acreat-o în secolul VII,ºi toþi musulmanii

cred cã este þelul lorde a realiza acestplan, indiferent decât timp sau ce nece-sitã aceasta – ºi elconstã în distrugereatuturor nemusul-manilor ºi a þãrilornemusulmane. Ei auinvadat ºi au preluatatâtea regiuni ºipopoare câte auputut din vremurilelui Mahomed, fiindopriþi temporar decãtre Franci în secolulVIII, ºi încetiniþi denumeroase Cruciade,incluzând în ultimacruciadã pe RichardInimã de Leu(cca.1190). În acelevremuri la Jerusalimau fost mulþi creºtini,dar aceºtia au plecatcând Cruciadele nuau mai avut succes.Jewrusalimul a fostpreluat de musul-mani ºi creºtinii careau trãit acolo nu s-aumai întors niciodatã.Musulmanii au con-tinuat expansiunea,ºi în 1529 au reuºitsã ajungã la Viena,când câþiva principieuropeni au strâns oarmatã ºi i-au oprit.Ulterior, ei au contin-uat politica lor deinvadare, pânã lafinele primului rãzboimondial, care a avutca rezultat divizareaImperiului Otomanîn mai multe þãri

diferite. De la cel deal doilea rãzboi mon-dial, ei ºi-au continu-at planul: infiltrareaguvernelor, a sis-

temului educaþionalºi afacerilor din multealte þãri, care acumîntâmpinã multeprobleme din partea

musulmanilor. Ei facasta de multedecenii, ºi acestautor (Walid Phares)cât ºi mulþi alþii au

încercat sãspunã astaguvernelorºi opinieipublice, darnimeni nule-a dat a-tenþie. Mu-s u l m a n i ispun cã nuvor sã fieopriþi, de-oarece eicons ide rãaceasta ochemare dela Allah. Eiu r m ã r e s cunirea tutu-ror þãrilor a-rabe cu sco-pul dis-trugerii Americii ºi aEuropei de Vest. Einu ezitã sã se ucidãîntre ei sau sã se sin-ucidã sau sã ucidã peoricine, deoarece eicred cã vor avea rec-ompensa în rai pen-tru toþi cei pe care îiucid, incluzându-sepe sine înºiºi. Unmusulman i-a relatatautorului cãrþii, cã eiau un alt Calif careaºteaptã sã dom-neascã ºi cã acestaeste în Afganistan!Autorul ne spune cãsingura cale de a-iopri este de a realizademocraþii stabile înOrientul Mijlociu, dea elimina toate ºcol-ile religioase care îiînvaþã pe musulmanidin fragedã copilãriecã voia lui Allah estede a ucide pe nemu-

sulmani, ºi ei sã fieînvãþaþi începând dela naºtere cã planullor este greºit.Aceasta va necesitaani ºi ani, dar noi nuavem dreptul sã neîngropãm capul înnisip ºi sã pretindemcã nimic rãu nu se vaîntâmpla, deoarecedeja se întâmplã. Nuºtim cum sã-i con-vingem pe politi-cieni, pe cei orbipolitic ºi pe adepþiiacestora în ce marepericol ne aflãm, dardacã noi nu îi oprim,civilizaþia noastrãvesticã va înceta sãexiste. Nimeni nu eaºa de orb ca cel carenu vrea sã vadã! Dacãnoi, vreodatã, a tre-buit sã ne rugãm darsã ºi acþionãm, acestmoment este acum!”

Un interesant articol, sem-nat de Jonathan Tobin ºi apãrutpe siteul Jewish Word Rewiew,concluzioneazã cã douã eveni-mente, aparent fãrã nici o legã-turã între ele, însumeazã tot cetrebuie ºtiut deapre conflictularabo-israelian. Aceste eveni-mente sunt: ultimele cuvinteale lui Saddam Hussein ºi pu-blicarea, dupã 33 de ani de

secretizare, a unei telegrameprivind implicarea lui YasserArafat în elaborarea ºi des-fãºurarea terorismului mondial.Semnificaþia acestora poate ficaracterizatã simplu: obsesialumii arabe privind eradicareastatului Israel cât ºi dorinþavestului de a se autoamãgiprivind caracterul ºi intenþiileliderilor arabi, sunt bazate peminciuni.

Cel mai faimos din celedouã evenimente a fost exe-cuþia lui Saddam Hussein. Înultimele sale momente, el a

jucat încã odatã cartea pe careel cât ºi alþi despoþi arabi aufolosit-o fãrã a fi sancþionaþi:Israelul. Astfel, printre ultimelesale cuvinte a declarat:„Palestina este arabã!”. Dece ainvocat aceastã cauzã cu ulti-ma sa suflare? Deoarece chiarºi în acel moment el încã cre-dea cã meritã sã abatã discuþiade la vinovãþia sa spre scuzabunã la toate: conflictul cuIsraelul. Lumea arabã a folosit„lupta contra sionismului” ca oscuzã pentru toate problemeleexistente în cadrul societãþilorlor. Fie cã e vorba de domniaunor tirani ca Saddam, saulipsa oricãrui progres econo-mic ºi a restului standardelorprin care au rãmas cu mult înurma Vestului, rãspunsul estemereu acelaºi: ar fi fost altfel,dacã în zonã nu ar fi existatIsraelul. Faptul cã aceastã tezãeste lipsitã de sens nu a fost opiedicã în frecventa sa folosire.Aceastã tacticã diversionistãeste atât de adânc însãmânþatãîn cultura lumii arabe deoareceeste repetatã cu rutinã nu doarde cãtre oficialii regimului caredomneºte peste propriul po-por dar ºi de intelectualii lorcare ar fi trebuit sã cunoascãadevãrul. Concentându-seasupra unui inamic extern-ºi înspecial asupra unui stat condusde „minoritatea” dispreþuitã aevreilor „dhimmi”-arabii ºi-auacordat sieºi ca ºi conducãto-

rilor lor o scuzã bunã la toatepentru toate eºecurile lor. Cutoate cã ºi-a marcat carieraterorizând propriul sãu popor,Saddam a fost întotdeaunaatent sã pozeze ca un pan-arabantisionist. Când, în 1991, sol-daþii sãi au fost izgoniþi dinKuwait opunând o foarte micãrezistenþã, nu a constituit osurprizã faptul cã el a folositrachetele sale SCUD pentru aataca Israelul. Cu toate cãIsraelul nu a avut nimic cu jafullui Saddam în Kuwait ºi a fostexclus din coaliþia internaþio-nalã organizatã de cãtre primulpreºedinte Bush, pentruSaddam a fost foarte importantsã facã astfel încât sã parã cãIsraelul a fost parte beligerantãîn acel rãzboi. Aceasta i-a adusovaþiile palestinienilor, care auurcat pe acoperiºurile caselorlor spre a aclama rachetele cese îndreptau spre Tel Aviv. El aîntãrit aceastã impresie prinplãþile acordate familiilorteroriºtilor sinucigaºi. Desigur,ca ºi toate altele câte le-afãcut, aceasta a fost o min-ciunã. Ca ºi restul lumii arabe,Irakul nu a fãcut nimic altcevapentru palestinieni decât de a-i încuraja sã continue o luptãfãrã sens. Dar, procedând ast-fel, el a deturnat criticilemusulmanilor care în conti-nuare preferã sã accepte ºtirifalse despre evrei decât sã-ºirecunoascã propriile greºeli.

Spunând în ultimele sale clipe„Palestina”, Saddam a furnizatarabilor o altã scuzã pentruignorarea adevãrului desprecampania dusã pentru înde-pãrtarea regimului sãu. Toateastea alimenteazã deaseme-nea aberaþia – încã larg crezutãîn Vest – cã sursa tuturor con-flictelor din regiune este con-flictul israeliano-arab. Dar,dupã cum viaþa ºi moartea luiSaddam a dovedit-o, conflictulintra-arab are puþin de a facecu evreii.

Cel de al doilea eveniment,care a fost primit cu mult maipuþinã mediatizare decâtmoartea lui Saddam, a fostpublicarea telegramei ascunsetimp de 33 de ani de cãtre

Departamentul de Stat al SUA,care confirmã faptul cã YasserArafat, conducãtorul OEP, aordonat personal ucidereacelor doi diplomaþi americanirãpiþi în 1973 (vezi articolul„Minciunile lui Arafat” de lapag...). Departamentul de Stata ascuns aceastã crimã dinmotive politice. A fost impor-tant pentru generaþiile dediplomaþi americani ºi pentruºefii lor ca sã nu se facã publicadevãrul despre Arafat, de-oarece ei credeau cã a trata cuel e mai important decât acombate terorismul. ªi înnumele acestei iluzii, o lungãlistã de conducãtori ai SUA auignorat în mod voit nu numaiminciunile pe care Arafat le-aspus în timpul convorbirilor depace, dar au abandonat obli-gaþia lor de a aresta ºi pedepsiun terorist.

Ultimele cuvinte ale luiHussein ºi documentul desprecrimele lui Arafat ilustreazãmodul în care minciunile spusede despoþii arabi au fost sus-þinute de minciunile autoa-mãgitoare. Cei doritori sãaccepte decepþii viitoare, fiedin partea „moderaþilor” caMahmoud Abbas, fie dinpartea rivalilor sãi „extremiºti”(Hamas), ar face bine sãstudieze aceste douã cazuri ºisã înþeleagã cã niciodatã paceanu va fi construitã pe minciunã.

O carte terifiantãReflecþii în urma lecturãrii cãrþii “Viitorul Jihad” de Walid Phares

Minciunile vechi nu pot fundamenta politica

„Jewish WorldReview” publicã uninteresant materialreferitor la o tele-gramã a Departa-mentului de Stat, datãîn vileag dupã 33 deani de pãstrare. Con-þinutul acesteia a dis-trus o mare parte aedificiului uneia dincele mai longeviveminciuni. Sub semnã-tura lui Caroline B.Glick, titlul materialu-lui este: „Este vremeaca lumea sã admitã cãa fost trasã pe sfoarãcu miliarde de dolari”

Iatã câteva idei dinarticol: Laureatul Pre-miului Nobel pentruPace, Yasser Arafat, afost un maestru a mar-ilor minciuni. De cânda inventat terorismulglobal cu înfiinþareaorganizaþiei teroristeFatah în 1959, Arafat apozat cu succes înpostura de luptãtorpentru libertate, întimp ce iniþia deturnãride avioane de pasa-geri, masacre în ºcoliºi ocupãri de amba-sade.

Spre a cultiva mi-tul inocenþei sale,Arafat ordona celu-lelor sale teroristeFatah sã opereze subpseudonime. La în-ceputul anilor 70 el aredenumit o sumede-nie de escadroaneucigaºe „OrganizaþiaSeptembrie Negru”,în timp ce publicclama cã acestea suntunitãþi aparte, fãrã nicio legãturã cu Hamasulsau cu el însuºi. Înanul 2000 când el alansat un nou jihadpalestinian, el a re-petat acest proces,redenumind celuleleteroriste Fatah „Bri-gãzile Martirilor Aksa”,susþinând cã acestea,la rândul lor, nu aunici o legãturã cu

Fatahul sau cu per-soana sa. Aceastãficþiune a avut succes,în ciuda faptului cãteroriºtii Aksa eraumembri Fatah ºi mulþierau chiar membri almiliþiilor oficiale aleAutoritãþii Palestinie-ne, care primeau sa-lariile, armele ºiordinele de luptã dinpartea Fatahului.

Din telegrama pãs-tratã la secret 33 deani ºi datã acum învileag, rezultã cã la 1martie 1973, opt te-roriºti Fatah, operândsub drapelul lui Sep-tembrie Negru, auasediat ambasadaArabiei Saudite dinKhartoum, Sudan, în

timpul unei recepþiide rãmas bun a însãr-cinatului cu afaceri alStatelor Unite, GeorgeCurtis Moore. Tero-riºtii au luat ca ostaticipe Moore, pe amba-sadorul Statelor Unite,pe însãrcinatul cuafaceri al Belgiei cât ºipe doi diplomaþi arabi.Ei au solicitat ca înschimbul acestora,Statele Unite, Israel,Jordania ºi Germaniasã elibereze teroriºtii

bandei Baader-Mein-hof, inclusiv pe SirhanSirhan, asasinul luiRobert Kennedy, cât ºipe Muhammed Awadh(Abu Dauf), coman-dantul lui SeptembrieNegru. În dimineaþaurmãtoare, palesti-nienii i-au ucis în modbrutal pe cei trei occi-dentali. Arafat a negatorice amestec în acestatac. Statele Unite auacceptat oficial a-ceastã negare. Însã,dupã cum s-a aflatulterior, James Welsh,care servea pe timpulatacului ca analist laAgenþia Naþionalã deSecuritate, a intercep-tat o comunicare dinpartea lui Arafat, care

avea cartierul generalla Beirut, cãtre tero-riºtii lui, ordonândatacul. În 1986, cândimplicarea lui Arafat înacea operaþiune adevenit mult mai binecunoscutã, tot maimulte voci au începutsã cearã investigarealui Arafat pentru cri-mã. O scrisoare tri-misã de 44 senatoricãtre judecãtorul gen-eral Edwin Meese,urgenta acuzarea lui

Arafat de conspiraþiepentru uciderea, în1973, a diplomaþiloramericani. Dar, diplo-maþii Departamentuluide Stat, îngrijoraþi cãacuzarea lui Arafatpentru crime va su-pãra pe prietenii Sta-telor Unite din lumeaArabã, au solicitatDepartamentului deStat sã înceteze inves-tigaþiile. Astfel, timpde 33 de ani, subºapte administraþiiprezidenþiale, Depar-tamentul de Stat acontinuat sã nege cãare cunoºtinþã despreimplicarea lui Arafatsau a Fatah în execuþiarespectivã. Dar, tele-grama recent lansatade cãtre istoricii De-partamentului de Statspune clar: „OperaþiaKhartoum a fost plani-ficatã ºi executatã cucompleta cunoaºtereºi aprobare a lui Ya-sser Arafat, ºeful Or-ganizaþiei pentruEliberarea Palestinei(OEP) ºi conducãtor alFatahului. Reprezen-tanþi ai Fatah rezidenþiîn Khartoum au parti-cipat la atac, folosindun vehicol Fatah pen-tru a-i transporta peteroriºti la ambasadaArabiei Saudite”. Deºiîn mod clar talentat înarta înºelãtoriei, Arafatnu ar fi reuºit niciodatãsã realizeze ºi sã pre-lungeascã ficþiunea sa,ºi odatã cu ea crimelesale, fãrã colaborareaguvernului Statelor

Unite ºi a organelormedia. În acest con-text, transmiterea decãtre Departamentulde Stat a telegrameiridicã întrebãri îngri-jorãtoare. Una din ele:cum e posibil cã re-cunoaºterea întârziatãa acoperirii timp de33 de ani a ucideriidiplomaþilor ameri-cani a fost ignoratã demedia din StateleUnite? Telegrama pu-blicatã, care pune subsemnul întrebãrii chiarbaza politicii StatelorUnite în OrientulMijlociu, pentru gen-eraþia trecutã esteuluitoare. Telegramaconcluzioneazã:

„Operaþiunea Khar-toum a demonstratdin nou abilitatea luiSeptembrie Negru dea lovi unde este deaºteptat mai puþin.Participarea deschisã areprezentanþilor Fatahla atacul din Khartoumaduce dovezi în plusprivind parteneriatulF a t ah -Sep tembr i eNegru. Statutul SUAde primã þintã afedainilor indicã oserioasã ameninþareprivind viitoare inci-dente similare cu celdin Khartoum”. Prinfaptul cã timp de 33de ani nu a ajutat pu-blicul american sã ºtiecã Fatahul ºi OEP-ulþinteºte pe americaniîn mod special, mediaa lipsit poporul ameri-can de cunoaºtereaelementarã a lumii în

care acesta trãieºte. Oare cum ar fi arã-

tat politica StatelorUnite ºi care ar fi fostrezultatele pentru A-merica ºi pentru secu-ritatea mondialã înîntregul ei, dacã, în locsã se practice o po-liticã care l-a fãcut peArafat cel mai frecventvizitator al Casei Albeîn timpul adminis-traþiei Clinton, SUA arfi cerut extrãdarea ºijudecarea lui pentrucrimã? Câte vieþi ar fifost salvate dacã SUAnu ar fi susþinut mareaminciunã a lui Arafat?Ce impact ar fi avut oastfel de politicã aStatelor Unite asupradezvoltãrii organizaþi-ilor teroriste surori caHezbollah, al-Qaida ºiHamas, toate acesteafiind înfiinþate de mem-brii industriei terorii,create de Arafat?

Din pãcate, publi-carea telegramei nu adus la o schimbare înpolitica USA de „înãl-bire” a Fatahului. Înloc sã recunoascã fap-tul cã Fatah ºi OEP

sunt organizaþii tero-riste, Departamentulde Stat le finanþeazãactiv cu dolarii plãtito-rilor de taxe ameri-cani. Astfel se întã-reºte Fatah, prin înar-marea, antrenarea ºifinanþarea milþiei te-roriste „Forþa 17”.

Sã ne imaginãmcum ar fi arãtat lumeadacã, în loc sã se spelemarea minciunã a luiArafat cum cã el ºiorganizaþia Fatah ar ficomponenta princi-palã a pãcii în OrientulMijlociu, SUA l-ar ficapturat ºi judecat peArafat pentru ucidereadiplomaþilor sãi ºi ar filucrat consecvent pen-tru a distruge Fatahul.

Sã ne imaginãmcum va arãta viitorulnostru dacã, în loc dea admite în secretadevãrul ºi a încurajamedia sã tacã, guver-nul SUA ºi-ar bazapolitica curentã peadevãr, iar media ardezvãlui acest adevãrlumii întregi.


CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert,

Alexandru Kohn,

Ionel Schlesinger.

Imagine ºitehnoredactare:

Anca PãscuþiuTipar:Promun

Telefon0040/257/[email protected]

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Într-o analizã a motivaþiilorantiisraelismului, Ratna Pelle,într-un articol din „ZioNation” redãla început extrase dintr-un inter-viu efectuat de jurnalistul elve-þian Pierre Heumann cu editorulºef al postului de televiziune AlJazzera, Ahmed Seikh:

Ahmed Sheikh: În multestate arabe, clasa mijlocie dis-pare. Bogaþii devin mai bogaþi,iar sãracii devin tot mai sãraci.Priviþi ºcolile din Jordania, Egiptsau Maroc: sunt peste 70 detineri înghesuiþi într-o clasã.Cum sã-ºi facã profesorii meseriaîn asemenea condiþii? Spitalelepublice sunt deasemenea încondiþii fãrã speranþã. Acesteasunt doar exemple. Ele aratã câtde fãrã speranþã este pentru noisituaþia din Orientul Mijlociu.

Pierre Heumann: cine e res-ponsabil pentru aceastã situaþie?

A.S.: Conflictul israeliano-palestinian este unul din mo-tivele cele mai importante pen-tru care crizele ºi problemelecontinuã sã „fiarbã”. Ziua în cares-a înfiinþat Israelul a creat bazapentru problemele noastre.Vestul va trebui în final sã înþe-leagã aceasta. Toate vor fi multmai calme dacã palestinieniiºi-ar primi drepturile lor.

P.H.: Susþineþi cã dacã Is-raelul nu ar fi existat, ar fi fost

brusc democraþie în Egipt, ºco-lile din Maroc ar fi fost mai buneºi clinicile publice din Jordania arfi funcþionat mai bine?

A.S.: Aºa credP.H.: Puteþi explica modul în

care conflictul israeliano-pales-tinian influenþeazã aceste pro-bleme?

A.S.: Cauza palestinianã estecentralã pentru modul degândire arab.

P.H.: La urma urmelor, evorba de sentimentul de autoa-preciere?

A.S.: Exact. Este din cauzã cãnoi întotdeauna pierdem în faþaIsraelului. Asta îi roade peoamenii din Orientul Mijlociu, cão þarã atât de micã, cum esteIsraelul, cu mai puþin de 7 mili-oane de locuitori, poate sãînvingã naþiunea arabã cu cele350 milioane ale sale. Astarãneºte egoul nostru colectiv.Problema palestinianã este îngenele fiecãrui arab. ProblemaVestului este cã nu poate sã înþe-leagã aceasta.

P.H.: Cred cã e corectãremarca finalã. Noi nu putemrealiza destul cât de mult arabiisunt motivaþi de umilire ºi deorgoliu rãnit. Vedeþi reacþiileextreme la caricaturile daneze ºila discursul din Regensburg alPapei, precum ºi crima politicã ºi

multe ameninþãri din cauza fil-mului „Supunere” din Olanda.Dar, cel mai rãu dintre toate esteIsraelul, care a apãrut din nimicºi în câteva decade a crescut lastatutul de cel mai prosper, put-ernic ºi democratic stat dinregiune. ªi care a crescut dinmijlocul lor, în timp ce ei aufãcut totul ca sã nu permitã asta(Liga Arabã a fost creatã în mareparte pentru asta). Israelul a arã-tat cel mai clar eºecul statelorarabe, lipsa lor de unitate ºisuperioritatea civilizaþiei vestice.Diferenþa dintre lumea arabã ºiVest e vizibilã între Fâºia Gaza ºiAshkelon, depãrtate la 20 km,sau între Ariel ºi taberele derefugiaþi din apropiere. Pales-tinienii lucreazã în aºezãrile is-raeliene pentru mai puþin decâtsalariul israelienilor, dar multi-plul a ceeace ar câºtiga în teri-toriile palestiniene. ProblemaPalestinei nu este „centralã pen-tru modul de gândire arab” pen-tru cã palestinienii sunt mai opri-maþi decât în altã parte înOrientul Mijlociu, sau în Ceceniasau în Iran, ci deoarece umilinþae perceputã mult mai rãu: „Aºao þarã micã poate sã învingãnaþiunea arabã. Asta rãneºteegoul colectiv”. Restul este,scuzaþi-mã, nonsens. – Sfârºitulextrasului din interviu –

Mai departe comentariile luiRatna Pelle:

Chiar fãrã Israel, nici o ºcoalãsau spital din lumea arabã nu vaavea profesori mai buni sau maimulte medicamente, femeile ºidizidenþii nu vor avea mai multedrepturi ºi Sirienii ºi Egiptenii nuvor fi naþiuni mai prospere.Problemele în Orientul Mijlociuau existat înaintea înfiinþãrii sta-tului Israel ºi nu vor fi mai puþineîn eventuala sa dispariþie.Israelul le-a pus sub lupã, le-afãcut mult mai vizibile, aºa cumun elev bun într-o clasã demediocri face ca eºecul celor dinurmã sã fie în mod penibil deevident ºi contrazice toatescuzele cum cã lecþiile sunt greleori profesorii nu sunt buni.Frustrarea din cauza lipsei dedezvoltare în lumea arabãgãseºte supapã de scãpare în urafaþã de Israel. Remarcile luiAhmed Sheik aratã deasemeneacã nu e vorba atât de „ocupaþie”,ci de Israelul însuºi, de faptul cãexistã ºi cã statele arabe nu suntcapabile sã-l nimiceascã. În dis-trugerea Israelului, lumea arabãºi-a propus un scop ce nu-lpoate atinge, ºi considerã cãdoar învingând Israelul îºi poaterecâºtiga demnitatea ºi mândria.Victorii mici sau parþiale (sauchiar faptul de a nu fi complet

învinºi) sunt exacerbate, cum arfi „victoria” egipteanã din 1973,sau „victoria” Hezbollahului înrecentul rãzboi din Liban. Cutoate cã asta poate fi cheia ter-minãrii „punctului mort” întreIsrael ºi statele arabe (de exem-plu, Egiptul a fost capabil sã facãpace cu Israelul doar dupã ce asimþit cã ºi-a refãcut onoarea),recentele „victorii” ale Hezbollahºi Hamas (despre care pales-tinienii în general cred cã au reuºitsã determine Israelul sã pãrãseascãfâºia Gaza) nu au condus spre nicio moderaþie sau atitudine recon-ciliatoare, ci au crescut substanþialdorinþa de noi victorii ºi credinþacã acestea vor fi posibile.

În loc sã tindã la reabilitareaonoarei lor continuând sã lupte,ei ar trebui mai bine sã fie sfãtu-iþi sã-ºi reabiliteze onoareaarãtând lumii cã sunt capabili sãconstruiascã propria lor socie-tate, sã asigure propriilor ce-tãþeni educaþie ºi asistenþã me-dicalã corespunzãtoare, sãcreieze locuri de muncã.

În încheiere, Ratna Pelle în-trebã retoric: Nu ar fi cea maimare victorie asupra Israeluluidacã Palestinienii ar fi capabili sãdepãºeascã Israelul în creºtereeconomicã ºi nivel de educaþie?Sau dacã ar fi mai mulþi câºtigãtoride premii Nobel arabi decât evrei?

Motivele: mândrie ºi umilire

Minciunile lui Arafat, ascunse…


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Legea e lege!Doi astronauþi ajung pe

Marte. Misiunea lor etste sãverifice dacã pe planetã esteoxigen. „Dã-mi o cutie dechibrite” spuse unul. „Dacãard, înseamnã cã este oxigen”.Când era pregãtit sã aprindã unchibrit, apare un marþianagitându-ºi toate braþele...”Nu,nu, nu aprinde!” Cei doi seprivirã îngrijoraþi. Poate fi oareun gaz explosiv pe Marte?Dar, au scos un alt chibrit.Acum, o mulþime de marþieni

isterizaþi apãrurã, agitându-ºibraþele: „Nu, nu, nu fã asta!”Cei doi vãzurã cã pate a fi cevaserios, dar ei aveau deîndeplinit o misiune...Aºa cãprimul aprinse un chibrit, carea ars complet ºi...nimic nu s-aîntâmplat. „De ce ne-aþi aver-tizãm sã nu aprindem chibri-turile?”. ªeful marþienilorspuse: „Astãzi e Shabbat!”.

PerseverenþãMicrosoft dã un anunþ pen-

tru un post de Senior ProjectManager. Se prezintã 2000 de

candidaþi ºi Bill Gates e celcare îi intervieweazã. Printre eisi Moritz Cohen.

- Cine n-are experienþã de15 ani în conducere deproiecte, poate sa plece! ziceBill Gates.

1000 de persoane se ridicãºi pleacã. Moritz Cohen n-are15 ani experienþã dar îºi zice„Fie ce-o fi!“ ºi rãmâne.

- Cine n-a condus proiecteîn valoare de 10 milioane dedolari, poate sã plece! zice iarBill Gates.

500 de persoane se ridicasi pleaca. Moritz Cohen n-acondus proiecte atât de maridar îºi zice „Fie ce-o fi!“ sirãmâne.

- Pentru postul acesta can-didatul trebuie sã aibe expe-rienþã de lucru in Coreea ºi sãºtie sârbo-croata! zice iar BillGates.

Pleacã iar o droaie, rãmâneMoritz Cohen ºi încã unul.

- Vorbiþi între voi sârbo-croata! le zice Bill Gates.

- Baruch ata Adonai.....începe Moritz Cohen

- Eloheinu melech hao-lam.... continuã al doilea.

Putea fi mai rãu…Frank privea întotdeauna

partea bunã a lucrurilor. El îiirita pe prietenii lui cu eternulsãu optimism. Indiferent de

circumstanþe, el spunea întot-deauna : “putea fi mai rãu”.

Pentru a-l vindeca de acestobicei, prietenii lui au hotãrât

sã inventeze o situaþie atât deteribilã, încât chiar ºi Frank sãnu poatã vedea vre-o speranþã.Într-o zi, l-au întrebat: „Frank,ai auzit de Tom? S-a dus acasãîn noaptea trecutã, a gãsit-o penevastã-sa în pat cu un altul,i-a împuºcat pe ambii, apoi s-asinucis”. „Asta e groaznic”,spuse Frank, „dar, putea fi mairãu”. Prietenii, uluiþi, l-auîntrebat: „putea fi mai rãu?”„Pãi bine”, rãspunse Frank,„dacã asta s-ar fi întâmplatnoaptea trecutã, eu aº fimortacum!”

Chestii penibileBãrbatul vine acasã ºi îºi

gãseºte soþia în pat cu cel maibun prieten al sãu. Îºi ia arma ºiîl împuºcã. Soþia, revoltatã:“Dacã te porþi aºa, îþi veipierde toþi prietenii!”.

Un bãieþel îi scrieMoºului: “Trimite-mi

un frãþior”. Moºulr ã s p u n d e :

„Trimiþemi-o pemaicã-ta”.

Care e diferenþa între stres,tensiune ºi panicã? Stres estecând soþia e însãrcinatã, tensi-une e când e însãrcinatã aman-ta ºi panicã e când sunt însãrci-nate amândouã.

Când insultele au clasã

“El are toate virtuþile pecare le detest ºi nici unul dinviciile pe care le admir”-Winston Churchill

“Nu am ucis niciodatã unom, dar am citit cu mareplãcere multe ferpare”–Clarence Darrow

“El nu a fost cunoscut nicio-datã ca folosid cuvinte care arfi trimis cititorul la dicþionar”-William Faulkner

“El poate comprima celemai multe cuvinte în cea maimicã idee cunoscutã de vre-unom”- Abraham Lincoln

“El nu are inamici, dar eintens detestat de prietenii sãi”– Oscar Wilde

“El are pentru muzicã ure-chea lui Van Gogh” –BillyWilder

“El iubeºte natura cu toatecele ce aceasta a fãcut cu el” –Forrest Tucker

Dialoguri-Domnule Itzik, dupã 20 de

ani de cãsnicie se mai întâmplãsã aveþi pãreri diferite de alesoþiei?

-Da, dar ea nu stie....

-Curaj, zice doctorul, ºi eusufãr de aceeaºi boalã.

-Da,dar dumneavoastrãaveþi alt doctor.

- Nenorocito ce eºti !Bãrbatu-meu iar a dormit latine în noaptea asta !

- Poate la tine doarme ! Lamine stã treaz !

-Draga mea, am ajuns aºatârziu deoarece am avut delucru...

- Esti atât de infidel incâtmã îndoiesc cã ai fi tatãl copi-ilor noºtri !

- Ce mai este nou, Gigi ?- Sunt supãrat, Vasile. Am

aflat cã nevastã-mea mã inºalã. - Bine, dar eu te-am între-

bat ce mai e nou .....

Soþia:- Îþi promit cã te fac cel mai

fericit bãrbat de pe lume.Soþul:- Serios? Când pleci?

Alinuþa ºi cu prietenul ei,amândoi timizi, stãteau pe obancã în parc,

pe înserat. La un momentdat el îi spune:

- Alinuþa, vrei sã facemdragoste?

La care ea rãspunde:- ªtii... n-aº fi vrut... dar m-

ai convins!

Ei despre eleIntuiþia femininã este rezul-

tatul a milioane de ani în carefemeile nu au gândit.

Rupert HughesChiar dacã bãrbaþii ar putea

sã înþeleagã femeile, tot nu le-ar veni sã creadã.

AW BrownUn misogin este un bãrbat

care urãºte femeile la fel demult pe cât se urãsc ele întreele.

HL MenckenNu am mai vorbit cu nevas-

ta mea de ani de zile. Nu amvrut sã o întrerup. RodneyDangerfield. Unul dintre celemai dificile lucruri este sãconvingi o femeie cã pânã ºichilipirurile costã.

Edgar Watson Howe

Proverbe evreieºtiCeea ce nu vezi cu ochii tãi,

nu inventa cu gura.Un erou e cel care îºi poate

þine gura când are dreptate.

Un prieten vechi e mai bundecât doi prieteni noi.

Prietenii vechi, ca ºi vinurilevechi, nu îºi pierd aroma.

Unul din marile mistere alevieþii este faptul cã bãiatul carenu a fost suficient de bun sã oia pe fata ta, poate fi tatãl celuimai deºtept nepot din lume.

Un om înþelept aude ovorbã ºi înþelege douã.

Nu poþi controla vântul, darpoþi sã-þi potriveºti pânzele.

Spuse nespuse* Nu putem trãi numai din

amintiri. (Ion Creangã)* Doctore, mã chinuie

îngrozitor coloana. (ConstantinBrâncuºi)

* Posteritatea va crede cãam avut un singur ou.(Columb)

* Prefer rima imbrãþiºatã.(Veronica Micle)

* Femeile cu picioare lungi,sunt cele mai bune la pat.(Procust)

* Duc o viaþã regulatã; mãculc la ºapte, mã scol la ºapte.(Albã ca Zãpada)

* Femeia model trebuie sãfie tânãrã. (Corneliu Baba)

* A fost nuntã cu dar, darnu cine ºtie ce! (Zamfira)

* N-aveþi, cumva, un foc?(Nero)

* ªi totuºi, se învârteºte!(Galileo Galilei la un chef)

* Suntem rude, dar foarteîndepãrtate (Fraþii Grimm)

* Eu sunt o excepþie: mi-am fãcut carul vara. (NicolaeGrigorescu)

* Aria cercului se bucurã deo celebritate nemeritatã.(GiuseppeVerdi)

* Noi vrem pãmânt! (unextraterestru)

* Nu intraþi în marile com-plexe cu soþia. (Freud)

* Am picat la þanc! (AurelVlaicu)

* Tabloul lui Repin este lip-sit de simboluri. (Mendeleev)

* Când pun mâna pe unroman bun, nu-l las pânã nu-ltermin.(Cleopatra)

* Ce micã-i lumea! (Gulliverîn þara piticilor)

* Nu-mi fac planuri deviitor. (Nostradamus)

* Toþi oamenii de valoareau zburat din România. (HenriCoandã)

* De fapt, la þarã eu n-amvarã, ci un vãr. (GeorgeTopârceanu)

* Ca orice om, am fost ºi eula strâmtoare. (Magellan)

* Marile cuceriri le-am fãcutin moteluri. (Gingis-Han)

* Eu stau, tu stai, el sta.(Imnul de stat)

* Oºtenii mei, astãzi avemexerciþii de tragere. (Vlad Þepeº)

* Americanii s-au obiºnuit cuinsula în coastã. (Fidel Castro)

* Am ajuns în America pen-tru cã m-a trimis nevasta dupãcartofi. (Cristofor Columb)

* Forma mea de protesteste demonstraþia. (Pitagora)

* Nu sunt de acord cufemeile care îºi spioneazã bãr-baþii. (Mata-Hari)

ScandalagiulPe mãsurã ce un elegant

pachebot se apropia de oinsulã, un tip cu barbã, înzdrenþe, desculþ, devenea din

ce în ce mai agitat pe insulã,aprindea focuri, sãrea de colocolo, urla...

- Ce-i cu ãsta? intreabã unuldintre pasageri.

- Habar n-am, zice cãpitan-ul. Da de fiecare datã când tre-cem p-aici parcã înnebuneºte!“

Puncte de vedereUn student plin de sine, la un

meci de fotbal, încerca sãexplice unui vârstnic, ce ºedealângã el, dece a fost imposibil cavechea generaþie sã înþeleagãgeneraþia sa. „Voi aþi crescutîntr-o lume diferitã, dr fapt într-una aproape primitivã. Tinerii deastãzi au crescut cu televiziunea,avioanele cu reacþie, cãlãtoriaspaþialã, cu omul umblând pelunã, iar navele noastre spaþialeau vizitat Marte. Noi avemenergie nuclearã, maºini elec-trice ºi cu hidrogen, computerecu procesoare rapide ºi”... aici afãcut o pauzã ca sã mai tragã dinbere...Profitând de întrerupereaîn litania studentului, vârstnicul areplicat: „Ai dreptate, fiule. Noinu am avut aceste lucruri cândam fost tineri...aºa cã le-aminventat. ªi acum, micule c...tarogant, ce faceþi voi pentrugeneraþia urmãtoare?”

ULTIMA ORÃ:Franþa a ridicat nivelul de

alertã teroristã de la „Ascun-deþi-vã” la „Fugiþi”. Ultimeledouã nivele care au rãmas sunt„Predaþi-vã” ºi „Colaboraþi”.Situaþia a fost agravatã de fap-tul cã un recent incendiu a dis-trus fabrica de steaguri albe,paralizând efectiv capabilitateamilitarã a þãrii.

Dialog

George Bernard Shaw, cãtre Winston Churchill: “Vã trimitdouã bilete la premiera noii mele piese, luaþi un prieten…dacãaveþi unul”.

Winston Churchill, cãtre Bernard Shaw: “Nu pot sã participla premierã, dar voi veni la al doilea spectacol… dacã va mai fiunul”.

shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad! ascultÃ...

Documents