Metodele educaţiei morale tradiţionale Morala tradiţională cuprinde norme de comportare, bine fundamentate şi "cerute" de înţelepciunea poporului. Ca şi a lte forme ale conştiinţei sociale - religia, ştiinţa, arta, filozofia - morala este condiţionată şi determinată de existenţa şi condiţiile de viaţă ale omului, reflectate în creaţia populară orală. Educaţia tradiţională este un izvor inepuizabil de idei şi conţinut educativ acumulate pe parcursul secolelor. Elementul etic al activităţii educaţionale trebuie considerat un tot unitar înglobînd conştiinţa, comportamentul şi convingerile morale ale personalităţii. Prin urmare, multitudinea conţinuturilor educaţiei morale, în general, şi a formării convingerilor morale, în particular, poate fi pusă în evidenţă prin raportarea acestora la principiile moralei universale şi naţionale. Sarcina fundamentală a familiei şi a şcolii (la etapa ei de modernizare) rămîne a fi formarea conştiinţei şi comportamentului moral, consolidarea convingerilor etice, cultivarea valorilor culturale ale poporului. În baza principiilor şi a conţinutului educaţiei morale tradiţionale sînt concretizate şi modalităţile de realizare a acestui potenţial în contextul pedagogiei populare la ora actuală, ţinîndu-se cont de asigurarea unităţii dintre educaţia morală, intelectuală, estetică şi fizică a copiilor şi tinerilor. Prin educaţie morală înţelegem modul de influenţă a adulţilor asupra copiilor, prin care aceştia îşi formează noţiunile, sentimentele, convingerile, obişnuinţele de conduită morală. Deşi metodele de educaţie trebuie deosebite de mijloacele de educaţie, cu care se află într-un raport de interdependenţă, uneori se pierde hotarul dintre metodă şi mijloc. Printre mijloacele de educaţie se numără, pe de o parte, diferite forme de activitate (jocurile, munca, învăţătura ş. a.), iar pe de altă parte, totalitatea mijloacelor din folclor (numărătorile, ghicitorile, proverbele, zicătorile, cîntecele, basmele, poveştile, legendele, baladele, doinele, tradiţiile etc.). Educaţia morală se caracterizează prin multilateralitatea conţinutului, printr-o bogăţie spirituală deosebită. Metoda educaţiei morale, în procesul de lucru, se divizează în elementele ei componente, care se numescprocedee de educaţie, în raport cu metodele, acestea au un caracter special şi de subordonare. Metodele şiprocedeele de educaţie morală sînt strîns legate între ele şi se pot succeda în diferite situaţii ale educaţiei tradiţionale. Realizarea sarcinilor educaţiei morale în pedagogia populară cere nu doar utilizarea unormetode izolate, ci aplicarea unui sistem de metode şi procedee variate şi adecvate scopului urmărit. Explicaţia morală. Cu ajutorul acesteia putem dezv ălui conţinutul, sensul şi necesitatea respectării unei valori, norme sau reguli morale. Realizată cu ajutorul limbajului, ea implică două funcţii principale: informativă şi stimulativă. Prima constă în conştientizarea sensului unei cerinţe morale externe, relevîndu-i note definitorii sau îmbogăţindu-i conţinutul cu noi aspecte. Aceeaşi conştientizare se produce şi în funcţie de experienţa elevului, explicaţia folosindu-se cu precădere atunci cînd aceasta este mai redusă sau inexistentă, ea avînd menirea să conducă la recunoaşterea şi înţelegerea adevărului moral. Cea de-a doua funcţie, stimulativă, constă în suscitarea componentei afective, datorită forţei argumentative a limbajului ca instrument de comunicare. Atunci cînd argumentarea verbală este întregită cu materiale şi fapte concrete, funcţia stimulativă a explicaţiei se amplifică. Principiile şi metodele educaţionale sînt aplicate în practică adecvat vîrstei copilului şi situaţiilor concrete. Acest lucru poate fi urmărit în procesul de însuşire a limbii materne, unde poporul îşi manifestă pregnant talentul pedagogic. Mama îi vorbeşte copilului şi îi îngînă cîntece de leagăn încă atunci cînd acesta nu înţelege nici un cuvînt; i se arată persoanele din casă, numindu-le tare şi desluşit ("Cine e aceasta?" "Ma-ma", "Cine e acesta?" "Ta-ta") sau animalele din curte, imitîndu-se sunetele respective (vaca - "mu", cîinele - "ham" etc.). Metoda exemplului celor maturi se bazează pe însuşirea unor modele ce întruchipează fapte şi acţiuni morale. Baza psihologică a exemplului o constituie, pe de o parte, efectul sugestiv al
