Paul RICCEUR

SINELE CA UN ALTUL

Tiaducere din limba francezi

Alina-Daniela Marinescu si Paul Marinescu

+F

CuvAnt inainte de Paul Marinescu

Sytanlugiru

Cuprins

Cuvint inainte """""""5

Mulpmiri """""""""' 15

PREFATA

Problema ipseiti1ii... """"""""""171. Pozigiona rei Cogito-rslui """"""' """"""212,. Cogito-ulfragmentat ";""""'293. Ciire o h.rri.rr..,tici a sinelui"""""""" """"""""'35

PRIMUL STUDIU

,rPersoana" gi referinla identificatoare' O abordare semantici' """"47l1

1. Individ;i individualizare"""""' """"""":"'"""""""t/2. Persoana ca particulat debazi"" ""'"""' 51

3. Corpul;i persoanele """""""' """""""'54Z. Co"".piuiprimitiv de persoanS' """r"""!"" """"""'57

AL DOILEA STUDIU

Enunlarea gi subiectul vorbitor. o abordare pfagmatici....-.............65

1. Enungare gi ;;. de discurs (speech-act)'-"" - """""" " " " "" " " "' 66

2. Subiectul enungirii """""""703. Intersect"r."..io, doui cii ale filosofiei limbajului ....................79

4>J

Cuprins

AL TREILEA STUDIU

O semantici a acgiunii ftri agent. ................. g5i. Schema conceptuali a acflunii si intrebare a cine? .....g72. Dou|, universuri de discurs: acflune contra eveniment,

motiv contra cau2d..........

3. Analizaconceptuati a intensiei.................::..:.:....:...:.:.:...:.......... ;;4. Semantica acgiunii si ontologia evenimentuIui......................... 106

AL PATRULEA STUDIU

De la acliune la agent ................I231. O veche problemi si o noui problemi... ................1242. Aporiile ascrierii...... ...........132

AL CINCILEA STUDIU

Identitatea personali gi identitatea narativi .................I531. Problema identitigii personale... ...........15G2.Paradoxurileidentitigiipersonale..'...........'.

AL $ASELEA STUDIU

Sinele si identitatea narativil. Identitatea narativi. si dialectica tpJil;

' """""' 185

gi faptului-de-a-fi-acela;i............ ......... tS52. lntre a descrie si a prescrie: a povesti ....I993. ImplicaEiile etice ale povestirii............... .................2I3

454 455

Cuprins

AL $APTELEA STUDIU

AL OPTULEA STUDIU

Sinele gi norma morali """""""263l.Yizarea,,viegii bune";i obligagia' ":"""""""'"""""2642. Solicitudinea;i norma """'28I3. Dela sensul d;;;till; ,Bti"tipiirt Jreptigii""' ""'291

AL NOUALEA STUDIU

ALZECELEA STUDIU

Spre ce ontologie ne indreptim? """""""' """"""""""375""';.;;;;#.'rJ'or,rotogic al atestirii""""""" """""3772. Ipseitate si ontologie."""""":"" """"" 381

;: il;;il;i J,.,ir",. """""'3eeA) Corpul propriu sau trupul" """"""'401B) Alteritatea celuilalt....'-"""""' """"4I3C) Congtiin{a..'.......""' """427

Index......... """"""""447

- ceea ce face din ea, in cel mai bun caz, un hazard transformat in des,tin printr-o alegere reinnoiti consrant, in respectul meticulos al alegeriloropuse. Dependenga sinelui de o rostire care ii inliturd toati gloria] inti,rindu-i in acelasi timp curajul de a exisra, elibereazd. credinga biblici detentagia, pe care o numesc aici cripro-filosofici, de a-si asuma rolul de aiciinainte vacanr de fondare absoluti. in schimb, o credingi care se stie a filipsiti de garangie, potrivit interpretirii pe care i-o di t.oiog,rl lutherian E.Ji.ingel in Dumnezeu, rnisterul lumiFs, poate ajuta hermenlutica filosoficasr se fereascS" de hubris-ul care ar impinge-o in postura de mogtenitoare afilosofiilor cogito-uluisi a ambiEiei lor de autofondare ultima.

Prin aceasta, lucrarea de fapi recunoaste ci aparEine epocii hermene-utice a ragiunii3e, dupi cum o nume$re Jean Greisch.

5] N Et l, ( A tJ N At.'ftJ t

38. E. Jiingel, Dieu le myst?re du monde,2 vol., paris, Cerf, 19g3.39. Jean Greisch, LAge hermdneutique de la raison, paris, Cerf,, 19g5.

4{) 4/

Primul studiu

,rPersoand' ti referin{a identifi catoare

O abordare semanticl

ir, ^..rt

prim studiu, lui"m ca punct de plecare sensul cel mai modest

cre poate fi acordat conceptului de identifcare. A identificaceva inseamni a

pui." "rita

celuilalt, in mijlocul unei serii de lucruri particulare de acelagi

,ip, p. acela despre cdre ayemintengia si vorbim. Pe acest traseu al referin-

qei identificatoare, vom intilni pentru prima oari persoana, intr-un sens

fbarte modest al cuvintului care, la un nivel general, diferengiazi aceasti

cntitate de corpurile frzice.Laacest nivel debazl', a identifica nu inseamni

inci a se identifica pe sine insu;i, ci a identifica ,,cevi''

l. Indiuid gi indiaidualizare

Vom stabili aici faptul ci persoana este, mai intAi, unul din lucrurile

pe care le deosebim cu ajutorul referingei identificatoare. Pentru aceasta'

uo- ,..rrge la o cercerare prealabili a procedurilor prin care individu-

alizilm..,r" in general gi il considerim drept un exemplar indivizibil in

cadrul unei speciit. intr-adevi,r, limbajul este construit in aga fel incAt

l-Pr.f., .*menul de ,,individualizare" celui de ,,identificare", mai familiar in

englezd"decAt in francezl, pentlu a desemna procedura in chestiune. De altfel, Peter

Str""*rorr, pe care nebazdm in mare misurL in partea a doua a acestui studiu, a inti-

tulat Ind.iiiduals ltcrarea sa consacrati problemei identificirii particularilor (Londra,

Methuen and Co, 1957).Profrt de ocazie pentru a-mi exprima aici indatorarea fagi de

lucrarea lui J.-C. Pariente, Le Langage et l'Indiuiduel, Paris, A' Colin, 1973'

SIhtgl_ti [:A UN A{_T.[ri,

nu ne inchide in alternativa, predicati mult timp de catre Bergson, inrreconceptual ;i inefabil. Limbajul posedi ni;te unitigi relagional"e specificecare ne permit sr desemnim niste indivizi. preferim ,oruqi si, vorblm maidegrabi despre individualizare iecat despre individ, p.";; a sublinia fap-tul ci asignarea individualitaEiror poate avea capunfi de plecare, porri-vit resurselor lexicale diferite ale limbilor .r"r,rrrL, gr"d. 6"rr. variabilede specificare: curare limbi ftaseazi, distincEii mult mai clare decat altaintr-un anumit domeniu, iar acest lucru se face potrivit experiengei fieci-rei limbi naturale; dar ceea ce au toate in comun este individ ualizarea, maidegraba operagiunea decAt rezultatul.

Individualizarea poare fi caracterizati., in mare, ca un proces inverscelui de clasificare, care elimini singuraritagile in numel. .orr..prului. Dardaci punem accentul principal pe a=djectivur ,,invers", subriniem doar douitrasituri negative ale individului, si anume faptul ca esre un exemplar cenu poare fi repetat si, mai mult, nici divizat ftri a-lmodifica; acesre negaEiine conduc intr-adevar de partea inefabilului. or, doar pentru ci mipca-rea esre inversd.2, aceasra nu inseamni ci limbajur este iipsit de ..r,r.r.,ca si cum ar fi limitat la clasificare si predica re. yizarea individualizantiincepe acolo unde se sftrseste clasificarea si predicarea, continuand insa sase sprijine pe acesre operagiuni si, dupi cum se va vedea, dandu-le un nouavAnt. Nu individualizam decat daca am conceprualizatsi individualizat,cu scopul de a descrie mai mult. Tocmai pentru-cd" gandim gi vorbim prinintermediul conceptelor, limbajur trebuie intr-un

"rr.r-" f.l ,i .o-p..r-seze pierderea produsi prin concep tualizare. Dar el nu se folosesre in acesrscop de aceleasi proceduri ." ..1. prin care conceptuali zeazd,, si anumepredicarea. Dar care sunt aceste proceduri?

Sub titlul comun de operatori de indiuiduarizare,logicienii si epis-temologii reunesc proceduri foarte diferite, cum ar fi descrierile definite- primul om care a mers pe luni, inventatorul tiparului etc -) numeleproprii - Socrate, Paris, Luna - si indicatorii - eu, tu, acesta) aici, acum.Si subliniem faptul ci, la acesr stadiu al cercetirii noasrre, individul uman

2' caracterizarea individualizirii drept inversul specificirii este egali cu o indepar-tare de la direclia deschisi de Leibniz ,i

" s" ,,.aract.ristici universali, (cf l. n-r.r.irp. -

cit., p. 48 si urm.; P Strawson, op. cit.,p. 13l [l lZ] gi urm.)

1+E /(\'I )

,, P 11 ]dS {} A N A " $ I 1{ n F E RI N T A tr il l:l N T I {: { (lAT$ ;\ R"b

rrrr sc bucuri, de niciun avantai in niciuna din cele trei clase de operatori de

trrrlividualizare, nici chiar in cea a indicatorilor, dupi cum vom vedea ime-

,li,rt. Vizarea individualizanti inseamni a desemna un individ gi doar unul

\lrl4lf. Avantajul acordat individului uman in cadrul exemplelor alese -prirrrr,il om care...; Socrate, eu-tu - vine din faptul ci suntem preocupagi

irr rrrod special si individualizim agenEii discursului gi ai acgiunii; vom

l,r( (. acest lucru proiectAnd rezultatele etapelor ulterioare ale procesului de

rrlcrrtificare, despre care vom vorbi in studiile urmitoare, asupra primei('t ;ll)c analizate aici.

SI facem o precizare despre fiecare din aceste trei categorii de opera-

rori. Descrierea definiti consti in crearea unei clase de un singur membru,

lrrin intersectarea cAtorva clase bine alese (om, a merge) luni). Logicienii

,ru fost interesagi de acest procedeu Pentru doui motive: Pentru ci, pare

, .r se afli in continuitate cu clasificarea si predicarea, si pentru ci pare

ri incurajeze construirea unui limbaj fhri nume proprii gi Iiri indicatori(lrr.onume personale si deictice), daci ceilalgi operatori pot fi redqi la

.rccstia. intr-adevir, un astfel de limbal poate fi construit, dupi cum au

.rr.itat Quine gi algii. Dar acesta nu este, afirma apisat Pariente, un limbaj( irfe poate fi vorbit intr-o situagie concreti de interlocufune; este o limbi,,r.tificiala care nu poate fi decAt scrisa si citita. in aceasti privinga, dac5.

.lcscrierile definite recurg la procedee de clasificare gi de predicare, ele nu o

rrrai fac cu intengia de a clasifica, ci de a opune membrul unei clase tuturorcclorlalgi. Iata gradul minim de alteritate cerut: acest element al clasei, dar

rru restul clasei. Unul singur oPus celodalpi. itt "..tt sens, vizarea descrie-

r.ilor definite esre ostensivi, chiar daci procedeul este inci predicativ.

in ce privesre numele proprii, ele se limite azala a singulariza o enti-

rare non-repetabili si non-divizibili, fhra a o semnifica in planul predica-

tiv, deci fbri a oferi despre ea nicio informagie3. Din punct de vedere pur

logic, fhcAnd abstracEie de rolul numirii in denominarea indivizilor (rol

rrsupra ciruia vom reveni mai tArziu), denominarea singulari consti in a

3. Pentru semantica ce se inspiri din Frege, numele proprii logice desemneazi nigte

fiinge reale. ,,Socrate" este numele unui Socrate real. Numele este astfel o eticheti care

este lipiti pe lucru. Vom cerceta mai departe problema ridicati de numele proprii ale

fi ingelor ficgionale: Hamlet, Raskolnikov.

Sl j:.lFl-E Cr\ tjN ALT'Ui.

face ca o desemnare perm/znentd si corespundi cu caracterul non-reperabilsi indivizibil al unei enrir;"fi, oricare ar fi ocuren;ele sale. Acelasi individeste desemnat prin acelasi nume. in ce mod? Doar prin asignarea aceleiasisuccesiuni fonetice aceluiasi individ in toate ocurenqele s"1.. S. va obiectaoare ci nu exista un raport intre cei doi termeni ai relapiei biunivoce?Dar tocmai, desemnarea singulara si permanenti nu este ficuti in ved.ereadescrierii, ci este o desemnare in gol. Aproape nesemnificativ (pariente),numele propriu accepti toate predicarele, deci pretinde o determinareulterioara. Alteritatea este inclusi, pentru , .lou" oara, in cadrul desem-nirii: un singur nume, din lista de nume disponibile, desemneaza in moclpermanenr un singur individ opus rururor celorlalgi din aceeasi clasa. $iinci o dati, avantajul numelor proprii atribuite fiinpelor ,rrn"rr.

"rt.l.g"tde rolul lor ulterior de confirmare a identiti.gii lor si a ipseitagii acesto#.si, chiar daca numele proprii nu isi indeplinesc in intregime rolul lor5 lanivelul limbajului comun, cel pugin vizarea lor este d.

" d.s.*na de fie-

care dati un individ, excluzandu-i pe togi ceilalgi din clasa avuta in vedere.A treia categorie de operatori de individ ualizare, cea a indicatori-

lor, conEine pronumele personale (,,eu", ,,tu"), formele deictice, care reu_nesc pronumele demonstrative (,.acesta', ,,aceli'), adverbele de loc (,,aici",,,acolo"), de timp (,,acum", ,,iefi",,,md"ine") etc; la care mai trebuie adi_ugate timpurile verbale (,,e1 venea", ,,va veni"). Spre deosebire de numeleproprii, acestia sunt indicatori intermitengi care au in plus calitatea de adesemna de fiecare dati lucruri diferite. Determinanr esre doar raportul de

4. De fapt, in limbajul comun, nu cunoasrem doar niste nume proprii atribuitefiinlelor umane, penrru ci suntem interesagi de o anumiti permanengi.

" popoareloafamiliilor, indivizilor, care este constituiti la un alt nivel decAt ..1 in .ar. fun.gion.arioperatorii de individualizare. Numim orasele, raurile, chiar si stelele, avdnd in vedereanumite comportamente umane legate de acestea (a locui, a naviga, a reuni muncile gizilele in timpul calendaristic). in

"..st sens, a identifica prin numii. inseamni mai mult

decAt a individualiza.

5. Supradeterminarea Ia care facem aluzie in nota de mai sus explici faptul ci numeleproprii obisnuite nu sunt_decat rareori nume proprii logic pure. A;a rtau lucrurile pentrunumele de familie: regulile de denominare legate de ,tat.rtul marimonial al femeilor incultura noasrri, cel puEin in practica dominanti, fac ca Jeanne Dupont si poati numi celpugin doui persoane diferite: sora nemirirati a lui pierre Dupont ,r ,oqi" o.

c/1

," P F, IL S (} A l'I.,q " $ I R Ii F E il. I i{' f A i I} ll }".l T I rj 1 c ATOA R F.

rrnn(llre, luat ca reper fix.,,Aici" inseamni orice loc apropiat de sursa de

rrrritr:re a mesajului; ,,acum" este orice eveniment contemporan cu mesa-

f1l.,,liu" si,,tu" se evidengiazi in acest grup in calitate de intedocutori

rll r,trunfarii. Dar la acest nivel, enunlarea este ea inslsi considerati ca

r.vr.nirnent in lume, deci ca un obiect ciudat, desigur, dar care se intd.mpla

tutrrsi in exterior; de aceea, togi indicatorii, situagi prin raportare la eveni-

rrr,'rrtul-enun[are, se afli pe acela;i plan. O constatare atAt de adevirati,

rrr, it Russell, intr-una din etapele operei sale, a incercat si, aranjeze indi-r,rlot'ii in funcEie de ,,acesta", spre deosebire de caracterizarea lor dintr-un,rlr punct de vedere, ca,,particulari egocentrici". Dar Pariente are dreptate

,,irrtl susgine ci,,acesta" si ego nuisi exerciti funcgia lor de reperaj decAt in

It,liitura cU acedstd enungare6; in acest sens, voi afirma ci demonstrativul

,tt;tfat enunfarii se impune in faga asignarii acesteia cutifui locutor si cuta-

rui interlocutor, la cutare loc si cutare mornent.

Din aceasta analizapregatitoare, trag trei concluzii:

1) Individualizarea se l:azeazL pe proceduri specifice de desemnare

,lilcrite de predicare, uizknd un exemplar si doar unul singur, excluzAnd

l)(' toate celelalte din aceea;i clasi.

2) Acesre proceduri nu au niciun fel de unitate in afara acestei uizdri.

3) Printre operatorii de identificare, doar indicatorii uizeazd pe ,,eu"

si pe ,,tu"; dar nu prezinti niciun alt avantaj fagi de alte deictice, in misura

ilr care ei pastreaza ca punct de reper enuntarea ingeleasi totusi ca un eve-

nirnent in lume.

2. Persoana ca. particular de bazd

Cum putem trece de la individul oarecare la individul care suntem(iecare dintre noi? in Indiuidua/s, P. F. Strawson dezvolti o strategie pe cale

o vom adopta drept cadru general in care vom situa ulterior noi analize,

6. Ttrmenul ,,reperaj" este ales cu griji (verbului ,,a repera", Pariente ii opune ,,a

descrie"); el desemneazi un stadiu foarte rudimentar, unde suntem inci destul de departe

de ipseitate: simpli descentrare a tuturor faptelor 9i stirilor de lucru in cadrul procesului

de enungare, considerati totusi ca eveniment petrecut in lume.

?l*_

sil"iF_t_[ cA {J}.J ,{t Tt]i_

scopul lor fiind o determinare din ce in ce mai bogata si mai concreri asinelui. Aceasti strategie consta in a deosebi, din togi particularii la carene putem referi pentru a-i identifica (in sensul individualizirii precizatmai sus), anumiEi particulari ce gin de un anumir tip, pe care autorulii numeste ,,particulari de bazi' . Potrivit acesrei strategii abile, corpurilefizice si persoanele care suntem fiecare dintre noi constituie astfel d. p"r-ticulari de bazd., in sensul ca nu putem identifica ceva, Fari. si trimitem inmod absolut la unul sau la altul din acesre doui tipuri de particulari. inaceasta privingi, conceptul de persoani, exact ca cel de corp fizic, ar fi unconcepr primitiv, in mi.sura in care nu poare fi depisit, fara ca acesta si nufie presupus in argumenrul care ar pretinde ci il obgine din altceva.

Daci ar trebui sa identificim o figura tutelara a acesrei straregii,ne-am referi in mod sigur la Kant, dar nu la Kant din a doua criticd, cilacel din Critica rapiunii pure. intr-adevir, vom proceda la un fel de deducaietranscendentali a conceptului de persoani, demonsffand ci, daci nu amdispune de schema de gandire care il defineste, nu ne-am putea angaja indescrieri empirice pe care le facem in comunicarea obisnuiia gi in gtlirrg.l.umane.

Sa reEinem de la bun inceput ci aceasta abordare a persoanei ca par-ticular debaza nu subliniaza capacitatea persoanei de a se desemna pe sinevorbind, asa cum va fi cazul in studiul urmitoq consacrat putingei pe careo are subiectul enuntrarii de a se desemna pe sine; aici, persoana este maidegrabd unul din ,,lucrurile" despre care vorbim, decat un subiect vorbitor.Fari indoiali., nu trebuie si opunem insi, intr-un mod prea radical, celedoui abordari ale persoanei: prin referinEi identificatoare ;i prin autode-semnare. inci de la inceputul analizei, ele ajung si se intersecteze de douiori. Mai intAi, un subiect vorbitor semnaleazi. interlocutorului siu - chiarin cadrul unei situagii de interlocugiune - ce parricular alege din seria departiculari de acelasi fel, despre cine isi propune si vorbeasci, gi se asiguri,printr-un schimb de intrebari si de raspunsuri, ci partenerul si.u de dialogare in vedere acela;i particular de baza ca si el. Teoria particularilor debazdse inrersecteazi a doua oari cu cea a autoreferingei, iu ocaziaroluluipe care prima il atribuie demonstrarivelor, in sensul larg al termenului,9i dintre acestea pronumelor personale, adjectivelor si pronumelor pose-sive; dar aceste expresii sunt considerate ca indicatori de particulari,",.,

52 53

,, I}T, }1"5 OA NA " $ I R F-- F N RT NT A T I} F.Id'T { F 1 {.]ATOA R'F,

lrrin urmare ca instrumente de referinga identificato"te. itt ciuda acestor

srrprapuneri reciproce intre cele doua abordiri lingvistice, in abordarea

rr'{crengiali nu existi o preocupare de a afla dacd referinga la sine, impli-

t lti in situagia de interlocugiune sau in intrebuingarea demonstrativelor,

lirce parte din semnificaqia dati lucrului la care se face referire cu titlulrlc persoani. Mai degrabi conteazi. tipul de predicate care caracterizeazS'

riPul de parriculari pe care le numim persoane. Astfel, persoana rimane

rrrri degrabi de partea lucrurilor despre care se vorbe;te, decAt de partea

Ircutorilor care se desemneazi vorbind.Nu trebuie si ne ingelim asupra intrebuingarii cuvantului ,,lucru",

l)(:nrru a vorbi despre persoane ca particulari debaza. Rolul ei este pur 9i

siruplu acela de a marca includerea primei noastre cefcetiri a concePtu-

lrri de persoani in problematica generali a referinEei identificatoare. lJn

,,lucfu" este acel ceva despre care se vorbeste. Or, despre persoane se vor-

lrcste ca despre niste entitigi care alcatuiesc lumea. Vorbim despre ele care

.lc,spre ,,lucruri" de un tip particular.

Thebuie totusi si ne intrebim cAt de departe putem inainta in determi-

l)rrfea conceptului de persoani, firi sa Punem in joc, la moment sau altul,

( rlpacitatea de autodesemnafe care face din persoana nu doar un lucru de

trn tip unic, ci un sine. Thebuie chiar si ne intrebim daci putem cu ade-

virrat si deosebim persoanele de corpuri, lafi a include autodesemnarea

in determinarea sensului dat acestui fel de lucruri la care trimite referinga

iclentificatoat.. in strategia lui Strawson, recursul la autodesemnare este

irrtr-un anume fel interceptat inci de la inceput de tezacentrali care stabi-

lcste criteriile de identificare a ceva ca particulat debazl'. Acest criteriu este

rrpartenenfa indivizilor la o schema unica spagio-temporala despre care se

,rfirma, de la bun inceput, cd ne cuprinde, in care ne gisim noi-ingine. Deqi

sinele este menfionat in aceasti observagie fhcuti in trecere, el este ime-

.liat neutralizat prin includerea lui in aceeasi schema spagio-temporali cu

togi ceilalli particulari. Ag afirma cu uguringi c5.,in Indiuiduals, problema

sinelui este ocultati, la nivel de principiu, de citre problema lui acelasi in

sensul de idem. in cazul identificirii neambigue, conteazi. tocmai faptul

ca interlocutorii desem n{azi acelagi lucru. Identitatea este definiti ca fapt'

cle,a-fi-acelagi, gi nu ca ipseitate. Acestea fiind spuse, nu ignor avantajul pe

care il are la inceput o problematici ce di prioritate problemei lui acelagi