@ zorS Ana Minescu@ zor8 Editura Herg Benet

Aceastd carte este o operl de ficgiune. Asemdnareacu personaje, locuri sau evenimente reale este 6.e

intAmpldtoare, fi.e presupune o intenlie artisticd din parteaautorului. Este interzisd reproducerea totali sau partialia textelor, pe orice suport tipirit sau digital, feri acordul

deqinitorului drepturilor de autor.

CdrEile Aruen: un trademarkEditura Herg Benet

Str. Aurel Vlaicu nr. 9, sector z, BucureqtiRomdnia

wwwhergbenet.roeditor@hergbenet.ro

Coperti qi ilustrafie: @ TheSpartan Bureau

Descrierea CIP a Bibliotecii Naqionale a RomdnieiMANESCU ANA

Sinuciderealelel"or /Ana Minescu. - Bucureqti :

Editura Herg Benet, zor8ISBN e7B-6o6-7Q+86-e

8zr.r35.r

Tipirit in RomAnia

STNUCIDEREAIrrEroR

VOLUI\4 DT POVISTIRI DE

ANA MANTscu

(A;rTIE"nRVill

201 8

il;l 1 :li :lli '

: iLili,':

i' i {;;

. r;rr ri;{r .i 1j"t iir ".i.,:',,.r ,''.i;l ;;'i.r.ii,i:,:l l,.;l , , ,:

:r:r.;r'i iiili.il'. 1r l':rl,t)tt ],,.1qi,:1';,rr;1:

r: . . ,i ' ,,j..'...r..i,. :

,i{i' ii l t''ri'i,', r,, i. r,r :,1{: $[t r:: 11r,1,) i j r ti.': ] l

:..',r. ;l l, r.rr llii :iiiI i 1i:l:,lti,.:;t;:i,: ;f .r'.: ! r' j,ir.,

Nrnuol

\lora a plecat nu noaptea, p€ furtun6, sub

I \ .r..tgi care trosneau a despirgire, ci in miezulzilei Ei al soarelui. A plecat nu cu gerpi sau cu pegti

morti in pir, ci cu raze gi cu flori impletite in cosiqe

blonde. A plecat pe bicicleti, cu un pisoi in co9 qi

cu un teanc de cdrgi imprumutate de la bibliotecein rucsac. Se duceau si faci plajd. Ea, Mi1ul, vier-mii 9i praful din tomuri.

Nora studia trecutul locului cu picioarele inap[, cu spuma sub tdlpi, gi a$tepta ca istoria sd o

inveleasci, aga cum se a$ezau qi valurile in jurulgleznelor ei. Studia intruna: dimineaqa sipdturilenoastre, la amiazd marea gi istoria, seara notitele

t.mele gi pistruii sii noi, iar noaptea, cea mai grea,

bagicile din palmile mele gi stelele dintre geneie

sale, aplecate intr-o imbrdgiEare peste cearcine.

- Nora, de ce faci asta? o intrebasem cu citeva

veri inainte.

- Me dor ochii de ia ele.

-13-

SINUCIDTREA IETTTOR

_____--<6lF>_

- Nu au destuli lumind ca sd-gi faci riu.

- Amintirea lor strdluce,ste, aga mi-a zis mami.

- Cind 1i-a spus mami asta?

- Ieri. Da' m-a rugat si nu.(i zic. Vaaai, o sd micerte acum!

- Nr, fetiqi, nu o si te certe. Hai si te ducem laculcare.

- Vreau si mai stau aici.

- Bine, mai stim. Dar putin.Aga adormea intotdeauna, pe piturd, lingi cort,

dupi ce privea ore intregi cerul, cu Miqul torcin-du-i pe piept. Iar eu o lisam noapte de noapte sdse uite la stele, si creadi cd lumea e frumoasd. igipetrecea gi aqa prea mult timp printre schelete qiruine. O ldsam sd se ducd singuri in sat, unde bi-bliotecara stdtea cu ochii pe ea. O lisam chiar gi peplajd. Era pustiu acolo, iar in apd nu intra niciodatidincolo de glezne.

- Se nu imi ud cirqile. Nici Miqului nu ii place.Nu spunea cd ii era frici de marea care ii luase

mama. Nici eu nu o recunosteam, dar adevdrul eraci o ldsam departe de mine fiindci nu qtiam cum sdo privesc fdri teami.

inainte sd plece in misiunea aceea funestl,Mariana imi scrisese intr-unul dintre carneqelelesale: Sri nuiqi fi,e fricd. de ceea ce nu ,tii, de ce se ascun-de in tenebre, de grotesc, de monstruos. Tu sd te temi de

frumuse;e ;i de cei pe care ii iube;ti. Frica nu apare d"ecit

- t4- -15-

ANA MANESCU

<*-

cind ai ce sd. pierTi.

Am vlzut mesajul abia cind i-am strins lucrurileintr-o cutie. Cind s-a instalat gi groaza. $i nu l-am

inleles cu adevirat decit mulqi ani mai tirziu, cindNora a plecat cu soare qi cu flori in p[r, cu Miq incog Ei cirqi in rucsac, cu unsprezece ani de vial5 gi

noul fdr[ mami, gi nu s-a mai intors.

Am plecat dupi ea qi i-am glsit cirqile pe pla.jd, bicicleta intr-un tufig, urma rupului in nisipulumed. Atunci cred c[ a fost prima oari cind am

simqit cum ghearele nebuniei se incolicesc in jurulmeu, m[ sufoci, imi scot ochii Ei imi las[ dire de

singe pe timple gi pe obraji. Se intunecase gi lunaplina crestase o cirare in mare. Mariana mi averti-

zase s[ nu cumva s[ intru in apd cind apare drumullunii. Cerul tehipnotiaeaza;i apa te invele;te,iar tu nu

pogi trd.i in oglinda stel.elor. Nu puteam trii acolo, dar

in momentul acela imi doream si incerc.

Am glsit drumul inapoi spre cas[ mai mult dinobiqnuingi. Nu mai gindeam limpede. M[ reflec-

tam in haosul din taber[. Lumini de lanterne Ei de

torqe dansau cu licuricii Ei cu umbrele de pe perefiicorturilor. Strigetele oamenilor erau cintece in ju'rul unui foc intemniqat intre pietre.

Ghearele se infigeau gi mai tare, erau in stomac

gi igi crestau drumul spre inim5.. Cu sternul sfiEiat

gi cu stelele strdlucind inc5. in bnllile din orbitele

SINUCIDTREA IETEToR

mele, gifiind qi transpirat, m-am ndpustit in cortuladjunctului meu. Mihnea pufiia din pipi, cu trico-ul gi cu sufletul fere de cute. Arita a$a cum ar fi tre-buit sd arate un lider, in orice condilii, poate chiargi cind ii lipsegte copilul.

I-am ordonat sd anunqe echipa, salvamarii qi si-tenii ci Nora dispdruse. O fdcuse deja. Mi-a aritatstaqia, prin care soseau constant rapoarte desprezonele cercetate.

- Aga.qi trebuie dacd o lagi de nebuni, a bom-blnit Paul, bitrinul care descoperise ruinele ce neaduseseri in pustietatea din sudul acelei delte.

- Pardonl

- Ce qi.am zis de la inceput, sd nu mai lagi co.pilu' dla sd umble ca un apucat, cd o si sfirEeasciexact ca mi-sa.

- Mariana a murit intr.o expeditrie.

- Spune-fi ce vrei.

- Nu incepe iar cu superstifiile tale idioate Eiajut5.md si o caut pe Nora sau pleacd de-aici!

- O s-o gisim, mi-a spus Mihnea.

- Cind nu o si-i dagi de urmd., incercafi in guraviperelor.

Imaginea Norei plina de mugcituri, deformatdde umfldturi vineqii, m-a ficut si mi pribugesc peun scaun gi sd incerc si o smulg din timple fir cu fir.

- $tie s5. nu se duci acolo,l.a contrazis Mihnea,stringindu-md de umir, zdruncinindu-md inapoi la

-16- -t7-

ANA MANESCU

realitate qi amintindu-mi ci gura viperelor nu eta o

moarte chinuitoare pentru copila mea, ci un loc.

intr-adevir, Gura Viperelor era un tunel in-tr-un zid gros de stinci, unul care nu avea ce sicaute acolo gi cdruia nimeni nu putuse si ii afle

sorgintea. Degi de dimensiuni reduse, iniduntrullui era bezni, ca gi cum o magie veche ar fi impie-dicat razele si ii treaci pragul. Dup[ ce il traversai,

iegeai pe o limbe de nisip alb, vag sclipitor chiar gi

in nopgile innorate. Era o linie trasatS. in mare, care

dupi vreo doulzeci de metri se termina intr-o pri-pastie de ape. Iar dincolo de aceasta era Insula Mic[a $erpilor.

Mariana descoperise tunelul qi insula in perin-darile sale nocturne. Fusese o noapte cu lunI pliniuriagi cind vizuse prima oard zidul. Curiozitateade arheolog o impinsese in tunelul care strdlu-cea. Mariana hotlrise si doarmi acolo, iar in zoriizilei urm[toare misurase limba de nisip in paqi gi

prlpastia in fluturlri de miini. Pind la lSsarea se-

rii niciun colq din insuli nu rdmdsese nedescope-

rit. Mariana se impregnase in tot petecul acela de

pdmint, unde nu trliau decit insecte, reptile Ei pn-

siri. Nu era urmi de om in afard de pagii sii tatuaqi

in nisip gi niEte statuete erodate.

La urmdtoarea luni plind m-am dus gi eu cu

ea. Voiam sd vld fenomenul straniu, insi nu am

SINUCIDER,EA IEIEIoR

distins nimic in tenebrele tunelului. Ei, in schimb, iiluceau ochii. Mariana vdzuse mereu mult mai adincdecit cercetitorii obignuiqi. Mintea ei nu cduta doarexplicagiile logice gi dovezile palpabile. Marianacredea c[ existi mult mai multe pe lume decit pu-tem cuprinde cu gindurile noastre mici. Iar Nora iisemdna, gi asta md ingrozea. insi o lisam oriundevoia, fie cd era loc, fie ci era poveste, pentru ci qtiamcd nu ai cum sd opregti nevoia de a cunoaqte, de aexplora, de a te extinde. $i era mai bine si gtiu undee gi s[ m5. tem, decit si dispari ,si si disper.

in lunile de dup[ descoperirea tunelului gi ainsulei, Mariana a mai organizat citeva expediqiirestrinse in zon5, iar pe mine m-a linut mereu de-parte. Nu a avut timp sd cartografieze insula qi sdtrimiti mai departe informaqiile oficiale. Tot ceeace descoperise notase in jurnale, iar jurnalele eraupierdute. Nici noi nu am mai cilcat pe acolo dinziua in core he-orn dus dupi ei gi am gdsit un sin-gur supravie(uitor. Nu aveam destui oameni nicipentru situl pe care fuseserdm angajaqi sd lucrdm.$i toati zona aceea avea oricum un gust amar.Pierduserim oameni buni acolo. O pierdusem peMariana. Aga ci a. rimas Insula Mici a $erpilorpentru noi gi necunoscutd pentru restul lumii.

Doar ci Nora gtia de ea. $tia cd acolo ii murisemama.

-18- -t9-

ANA MANESCU

- Mihnea...

- Da?

- Stringe niqte oameni de nndejde pentrumine. Mergem in Gura Vperelor.

- Nimeni nu se duce acolo.

- Mariana a mers acolo.

- Si Nora...

- $i Nora e exact ca maici-sa, nu o spunem

rofi?

SINUCIDEREA IEIEToR

=--<(nD>--

ora dormea incoliciti lingd un foc aproapestins. Mai sfiriia o pagind increqiti a ceea ce

fusese un caiet, mai siltau in aer buciqele de cenu.gi, iar Migul zgfuiapsihotic un perete.

- Nora. Nora, trezeqte-te.

- Taaati, a spus ea ciscind

- Nora, m-ai speriat.

- N-am vrut, tati.

- De ce ai venit aici? $tii c[ nu ai...

- $tiu c€ s-? intimplat cu mami.Totul a ticut in jurul nostru, oamenii, jarul, va-

lurile, pescdruqii, Milul, inimile, suflArile, totul.

- Ne lSsaqi pufin singuri?Cind Mihnea Ei ceilalqi erau suficient de departe

de tunel, am intrebat.o ce a vrut si spuni. $tiamdeja ce se intimplase cu Mariana, doar vizuserimcu ochii noqtri ce mai rimisese din barci. Singurulsupraviequitor ne povestise cum Mariana se arun-case in mare gi nu mai ieEise, ata cum p[giseri Ei

II

-20- -2r-

ANA MANESCU

ceilalqi doi membri ai expediliei care incercaseri sio salveze. Ceva s-a frint din nou in mine cind a tre-bui si ii reamintesc Norei de ziua aceea.

- Dar acum gtiu de ce a sirit...

- Nora, hai si bei niqte apd, si mininci ceva.

- Nu am nevoie de nimic, dorule.

- Cum mi-ai spus?

- Lui mami nu i-a pldcut niciodati s5. igi spunlTudor.

- Dar erai aga mici, si iqi amintegti...

- Nu imi amintesc, mi-a zis mama, de ce nuasculqil

- Nora, mama nu putea s[ ili spund asta. Numai e, tati, nu mai e.

- Asta s-o crezi tulNora s-a ridicat ca o furtunl de nisip qi mi s-a

ndpustit in fagd.

- Ea mi-a zis si vin aici, a apirut cind voiam sd

vin acasl. $i am venit gi i-am glsit jurnalele in spa-

tele unei pieffe, uite...

M-a tirit in dreptul unui bolovan care ascundea

o groapi in nisip.

-...gi le-am citit pe toate Ei gtiu cine a fost qi

cit ai iubit-o qi cit de singur[ se simfea, gtiu des-

pre casa ei adeviratl, despre mine gi despte un locunde nimeni nu are voie s[ rineasci pisicile, des-

pre zeimai vechi decit ai oamenilor gi despre stele,

tu qtii c[ ne doare lumina fiindcI ele sint de fapt...

SINUCIDEREA IEtEtoR

--<(FlD>--

Nora s-a oprit dintr-odati, ca o ploaie torenti-ali de vari. Pupilele i se dilatau, ii pulsau, nirile ise umflau Ei i se retrlgeau ca marea, doar aerul cucare se lupta gi ghearele Milului se mai auzeau, se

propagau, se loveau de toqi perefii gi ricogau de peei drept in pieptul meu.

- Ultar, terminil

- Cum i-ai zis!Dupi tot ce imi spusese, cumva numele nou al

'Miqului mi se pdrea cel mai bizar.

- Ultar, egti surd?

- Ce nume mai e gi ista?

- L-am gdsit in jurnalele mamei... A1o, qi-am zissd terminiJ

S-a aplecat sd ia motanul in braqe, insi, cind sd

se indrepte, a tipat gi a scipat Migul, care a scui.pat-o inainte sd fugi din tunel, lnshd in urma sa

doar ecoul.Pe perete era scrijelit ceva in scrisul Marianei:N IA O- 4NfICI- Ce o mai fi;i asta?

- Iartd-mi, mam[.

- Nora...

- Mi-a zis sd ard tot. Cum ard eu tunelul?

- Cine gi-a zis?

- Cum il ard, tati, cum il ard?

-Nora, cine naibii li.azis gie si aruiuntunel?Cu cine ai fost aici?

-22- -23-

ANA MANESCU

--*,(il*|>.-

- Cum i1...

Nora transpirase din cap pini-n picioare Ei ema-

na un miros sirat Ei disperat, de animal incolqit, de

balte de pe plaji intr-o amiaz[ de august. inf[quratiin jurul anxietiqii sale, ii rinjea exasperarea. Se uitala mine cu o sprinceand ridicati, iar ochii ii tremu-rau in orbite, incercind si nu se dea peste cap.

- Vreau acasd.

- Hai s[ mergem, ajungem imediat.

- Nu ingelegi nimic.Nora era o tornadl care se indrepta cu forql

spre echipa de salvare qi spre pisoi. Era adolescen-

ti deja, iar eu nici nu aveam si mai ingeleg ceva o

lung[ vreme.

Nu am mai vorbit despre tunel dupi aceea. $tiace plimbirile sale libere se tetminaseri, gi o accep-

tase firi s[ cricneascd. in anii care au urmat, abia

daci s-a mai apropiat de piajn gi nu a mai stat sd

priveasci stelele printre gene. A plecat la studii inalti lard gi nu am vizut-o deloc in timpul acela. iEi

petrecea vacangele in expediqii personale, nu imispunea unde, nu imi spunea nimic, ca rizbunarepentru anii in care imi spusese totul.