STANILA MARIUS IONUT

CUPRINS

Capitolul I ARGUMENT  Capitolul II. UTILAJELE ŞITEHNOLOGIA EXECUTĂRII

REPARATIILOR II.1. Generalitati II.2. Primirea şi demontarea utilajelor II.3. Curătirea pieselor demontate II.4. Constatarea defectelor şi sortarea pieselor II.5. Maşini, scule şi dispozitive folosite la lucrările de

reparaţii II.6. Asamblarea utilajelor reparate. Lucrări de incheiere II. 7. Instructajul personalului din unitãtile pentru repararea

utilajelor si masinilor

Capitolul III. BIBLIOGRAFIE   Capitolul IV. ANEXE

CAPITOLUL I ARGUMENT

Prin proces tehnologic de reparatie se întelege partea din

procesul de productie al unitãtii de reparatii, care cuprinde

totalitatea actiunilor ce se întreprind pentru restabilirea

formelor si dimensiunilor initiale ale pieselor ce se

reconditioneazã sau prin realizarea unor dimensiuni noi, de

reparatie, pentru realizarea calitãtii suprafetelor, precum si

realizarea caracterului initial al ajustajelor asamblãrilor uzate.

Astfel, în procesul de productie al unitãtilor de reparatie se

întâlneste tehnologia demontãrii utilajului, tehnologia

reconditionãrii pieselor reparabile, tehnologia de reparatie a

unor piese de mare uzurã (bucse, axe simple, roti dintate etc.)

si tehnologia asamblãrii.

Organizarea modernă a executării reparării utilajelor recomandă

ca, pentru diferitele tipuri de maşini şi utilaje să se creeze

întreprinderi specializate pe reparaţii, dotate cu utilaje şi forţă de

muncă specializată care să asigure repararea utilajelor în condiţii

superioare de calitate, cu o durată scurtă şi la un cost redus .

CAPITOLUL II UTILAJELE ŞITEHNOLOGIA EXECUTĂRII

REPARATIILORII.1. GeneralitatiLa intocmirea unui proces tehnologic de reparatie se are in vedere:•tipul reparatiei care trebuie executată (curentă, mijlocie sau ca pitală.) ;•felul şi gradul de complexitate a ansamblului şi subansamblurilor;•numărul de utilaje identice sau asemănătoare ,care urmează a se repara. Pentru executarea unei reparaţii de bună calitate şi cu cheituieii minime, trebuie să se acorde o deosebită atenţie tuturor etapelor procesului tehnologic, indiferent de ponderea lor in volumul total de lucrări ce trebuie executate.In general, un proces tehnologic de reparaţie cuprinde ca principale etape:•primirea utilajului, demontarea lui, curăţirea şi sortarea pieselor componente;•executarea lucrărilor de reconditionare a pieselor şi procurarea pieselor noi;•asamblarea utilajului;•rodarea, incercarea, reglarea şi expedierea utilajului.

In funcţie de numărul de utilaje identice sau asemănătoare care urmează a se repara, procesul tehnologic de reparaţie poate fi individual sau pe subansambluri.

Procesul tehnologic de reparaţie individuală se aplică atunci cand numărul utilajelor supuse reparaţiilor mijlocii sau capitale este mic (una sau cateva bucăţi).

In figura 1 este reprezentată schema procesului tehnologic de reparaţie.

Utilajul adus pentru reparaţie este depus pe o rampă unde este supus unei curăţiri exterioare, după care este desfăcut in subansambluri componente.

Subansamblurile se demontează in piesele componente, curăţite şi spălate, după care se supun unui control atent pentru constatarea de fectelor si a gradului de uzură.

Piesele cu importanţă mare sunt supuse unui control defectoscopic , după cum urmează:

•pentru constatarea defectelor superficiale, control cu lichide penetrante sau cu pulberi magnetice;

•pentru constatarea defectelor interioare, control cu radiaţii penetrante (X , sau Y) sau cu ultrasunete.

In urma ,controlului, piesele se impart in trei categorii (operaţie de sortare):

•bune, •uzate recuperabile • uzate nerecuperabile.Piesele bune sunt depozitate, aşteptandu-şi randul pentru

ca toate lucrările pregătitoare ale reparaţiei să se terminePieselor uzate recuperabile li se intocmeşte tehnologia

de recondiţionare, aleganduse acele procedee de recondiţionare la care se pretează materialul din care sunt confecţionate piesele şi configuraţia lor geome trică. Odată stabilită tehnologia de recondiţionare, se trece la aplicarea ei, utilizandu-se procedeele şi metodologia corespunzatoare

Piesele uzate nerecuperabile, datorită gradului mare de uzură sau diferitelor deteriorări (spărturi, fisuri etc.), nu mai pot fi utilizate. Pentru inlocuirea lor se poate proceda in două ,moduri:

•se achiziţionează piese noi, identice (piese de schimb) din comerţ sau direct de la intreprinderea care a fabricat utilajul-se aplică in mod obişnuit pentru inlocuirea pieselor sau a subansamblurilor de uz general, tipizate sau standardizate (rulmenţi, motoare şi aparataj , electric, curele, lanţuri, reductoare ,etc.).

•se execută ,in atelierele intreprinderii care face reparaţia, piesei noi pe baza desenelor existente in cartea tehnică a maşinii reparate sau după proiecte intocmite pe baza pieselor inlocuite şi a desenului de ansamblu al maşinii-se utilizează pentru inlocuirea pieselor unicate, mai ales atunci cand utilajul provine din import si achiziţionarea unor piese de schimb de la firma producătoare devine prea costisitoare.

Separat, batiul se supune unor operaţii asemănătoare (curăţire, con trol, recondiţionare), după care este depozitat in vederea terminării tu turor operaţiilor de recondiţionare ale celorlalte piese. De obicei, re condiţionarea batiului este cea care durează cel mai mult şi atunci, celelalte piese aşteaptă în depozite terminarea recondiţionării batiului.

Cand toate piesele au fost recondiţionate sau procurate, se trece la remontarea ansamblului, incercarea, rodarea şi reglarea lui.

După finisarea lui definitivă, utilajul este predat beneficiarului impreună cu documentele insoţitoare necesare, intre care se află şi un certificat de garanţie a utilajului reparat, valabil pentru o anumită perioadă de timp (6 luni, 1 an etc.) sau durată de funcţionare (1 000 h de funcţionare, 20 000 km parcurşi etc.), funcţie de tipul utilajului respectiv.

In ceea ,ce priveşte execuţia propriuzisă a reparaţiei, ea este realizată de către echipe de muncitori specializaţi pe anumite tipuri de utilaje reparate.

Dezavantajul acestui proces tehnologic de asamblare constă in aceea că durata de reparaţie a utilajului este foarte mare. Practic, asamblarea utilajului nu poate fi terminată decat atunci cand toate piesele ansamblului au fost recondiţionate sau achiziţionate. De asemenea, din punct de vedere economic, procesul este dezavantajos datorită staţionărilor pieselor recondiţionate.

Totuşi, acest tip de proces tehnologic de reparaţie nu poate fi inlocuit cu altceva atunci caind este necesară repararea unui număr foarte mic de utilaje.

Procesul tehnologic de reparaţie pe subansambluri (fig. 2) se deosebeşte de procesul tehnologic de reparaţie individuală prin aceea că datorită numărului mare de utilaje reparate, este posibilă aplicarea metodelor de asamblare pe posturi de lucru specializate sau in flux continuu.

Se elimină in felul acesta staţionările pleselor, ele trecand la montaj imediat ce au fost recondiţionate. In acest mod, un ansamblu nu se mai alcătuieşte din aceleaşi piese pe care le-a avut înainte, ci din alte piese, aparţinand altor utilaje identice aflate simultan în curs de reparare sau scoase din depozite dintr-un stoc de rezervă. Pe măsură ce piesele uzate se recondiţionează, ele sunt trecute in depozite, completand stocul de rezervă.

Prin utilizarea acestui proces tehnologic de reparaţie, durata reparaţiei este mult mai mica.

In plus, calitatea reparaţiilor efectuate este mai bună, deoarece recondiţionarea pieselor se poate face pe utilaje perfecţionate, cu scule, dispozitive şi verificatoare de bună calitate, care nu puteau fi justificate din punct de vedere economic in cadrul procesului tehnologic de repa raţie individuală.

Datorită marilor avantaje economice pe care le prezintă procesul tehnologic de reparaţie pe subansambluri, el a devenit baza de organizare a unor intreprinderi specializate de reparare .

II.2. Primirea şi demontarea utilajelor

Repararea utilajelor se poate face in cadrul atelierelor mecanice ale intreprinderilor sau in intreprinderi specializate.

In cazul în care reparaţia se execută in cadrul intreprinderii căreia îi aparţine utilajul, primirea acestuia în atelierul de reparaţii se face pe baza unor documente cu caracter intern intocmite de serviciul mecanic.

Atunci cind reparaţia se execută intr-o altă intreprindere, la primirea utilajului pentru reparare se intocmeşte un proces-verbal de predare-primire în care se specifică eventualele lipsuri sau starea utilajului.

După primirea utilajului, in funcţie de tipul lui, se efectuează o spălare exterioară, pentru a se uşura demontarea ulterioară. Pentru utilajele mari acest lucru se realizează pe rampe speciale, cu jet de apă.Utilajele mici (motoare, compresoare, unele maşini-unelte) se spală local, cu carpe sau perii, cu petrol sau motorină, in vederea curăţirii unor elemente de asamblare.

Inainte de demontarea utilajului, se studiază, cu atenţie, componenţa lui, modul de funcţionare şi tipurile de asamblări utilizate. Se caută apoi să se stabilească o ordine a demontării, astfel incat să nu se producă deteriorarea pieselor componente.

După aceste lucrări pregătitoare se trece la demontarea propriu-zisă. Se demontează la inceput acele piese şi subansambluri care sunt uşor accesibile şi care impiedică accesul la alte subansambluri. Pe măsură ce se face demontarea, piesele scoase se depozitează pe categorii, pe sol sau pe stative, în lăzi de lemn sau in cutii metalice, astfel incat să se evite lovirea sau deteriorarea lor.

In cazul in care se demontează pentru prima dată un anumit tip de utilaj, deci lipseşte experienţa intr-o astfel de lucrare, se urmăreşte cu atenţie alcătuirea maşinii, intocmindu-se schiţe cu poziţia pieselor. Acest lucru permite remontarea cu uşurinţă a utilajului la sfarşitul reparaţiei. Este bine ca piesele componente ale unui anumit subansamblu sa se depoziteze separat. Unele piese a căror poziţie este mai greu de sta bilit vor fi insoţite de etichete cu numere de ordine sau indiicaţii de asamblare (ordinea in care se montează, piesele vecine, etc.).

Pentru scoaterea subansamblurilor şi a pieselor grele din batiu se folosesc poduri rulante, palane si macarale. Acestea uşurează şi accelerează procesul de demnontare, asigurand totodată condiţiile cerute de protecţia muncii.

La demontarea unor piese ca mesele, săniile şi traversele maşinilor-unelte trebuie să se prevină eventuala lor răsturnare in timpul ridicării. Arborii si suruburile conducătoare lungi se protejează impotriva incovoierii in timpul demontării.

Demontarea subansamblurilor se face în mod diferit, funcţie de tipui imbinărilor utilizate.

Demontarea imbinărilor cu stringere se face cu ajutorul preselor hidraulice, pneumatice, cu şurub sau cu crernalieră. In figura 3 este reprezentată o presă de mană cu şurub, folosită la demontarea roţilor, a rulmenţilor, a semicuplelor şi a altor piese montate prin presare pe axe.

figura 3 Presă de mană cu şurub:

1 - şurub; 2 — piuliţă; 3 — maner; 4 — braţe laterale; 5 —gheară; 6 — tampon.

Acest tip de pre să prezintă avantajul că poate apuca piese de diametre diferite, datorită faptului că ghearele sunt articulate pe suporturi ce pot fi fixate la distanţe diferite faţă de piuliţă. Acest lucru se realizează prin deplasarea suporturilor in lungul braţelor 4 si fixarea lor in poziţia dorită prin introducerea unor ştifturi in găurile din suport şi braţ.

Pentru demontare se mai utilizează dornuri din cupru şi ciocane din cupru sau din plumb, astfel incat piesele demontate să nu se deterioreze in timpul lovirii.

Dacă imbinarea respectivă nu poate fi demontată, ca urmare a ruginirii pieselor, locul imbinării se umezeşte cu petrol. Acesta, pătrunzand in jocul dintre piese, dislocă rugina si unge piesele asamblate, astfel incat demontarea devine mai uşoară.

In cazurile în care imbinarea nu cedează, se poate încălzi piesa exterioară la 100 ... 200°C şi, prin dilatarea ei, ca urmare a măririi diametrului, demontarea devine mai uşoară. Dacă nici in acest fel piesele nu pot fi reparate, se păstrează piesa care este mai greu de executat si se distruge cealaltă prin tăiere cu ferăstrăul, strunjire sau alte procedee.

Demontarea imbinărilor cu şuruburi si piuliţe se face cu ajutorul aceloraşi scule care au fost folosite şi pentru asamblare: chei, şurubelniţe etc.

Pentru a se evita deteriorarea piuliţelor sau a capetelor şuruburilor se vor folosi chei potrivite pe dimensiunea pieselor respective.

In nici un caz nu se va incerca demontarea cu ajutorul unor chei apropiate ca dimensiune sau improvizate. Inainte de aplicarea cheii pe şurub sau pe piuliţă se verifică dacă imbinarea nu are elemente de asigurare impotriva desfacerii.

Dacă imbinarea nu cedează, nu se va continua incercarea de deşurubare deoarece, suprasolicitand piesele, acestea se pot rupe.

In acest caz se va incerca desfacerea imbinării după ciocănirea uşoară a pieselor şi umezirea lor cu petrol. Pentru inlesnirea desfacerii se mai poate incerca strangerea piuliţei sau a şurubului pană cand se mişcă. Imbinările asigurate cu puncte de sudură sau prin punctare, precum cele care au suferit distrugerea filetului prin deformare sau ruginire avansată se distrug prin tăierea şurubului cu ferăstrăul sau cu dalta.

Suruburile sau prezoanele rupte se pot scoate incercand una din urmatoarele proceduri:

-se taie filet invers in capul prezonului rupt, in care se intruduce o tija filetata din otel cu care se demonteaza prezonul;

-in cazul prezonului se executa o crestatura si apoi se desurubeaza cu surubelnita;

-se gaureste capul prezonului si in gaura se bate o vergea patrata din otel calit, prin rotirea careia cu o cheie se desurubeaza prezonul;

-daca prezonul iese putin deasupra piesei se sudeaza de capul prezonului, prinintermediul unei saibe, o vergea cu care se desurubeaza prezonul;

-se da o gaura in capul prezonului, apropiata de diametrul acestuia, fara a afecta filetul prezonului in care dupa filetare, se introduce un nou prezon.

II.3. Curătirea pieselor demontate

După demontare, piesele sunt curăţite de unsoare sau de ulei, murdărie şi oxizi.

Metoda cea mai comoda şi mai productivă de curăţire este spălarea pieselor in petrol lampant sau benzină. Pentru economisirea acestor substanţe, în ultimul timp, se folosesc cu rezultate bune soluţii chimice de degresanţi si detergenţi.

La spălarea pieselor cu benzină se adaugă in aceasta tetraclorură de carbon care are rolul de a micşora inflamabilitatea benzinei. Trebuie avut în vedere faptul că degajările de clor, datorate acestui adaos, dăunează pieselor din cupru sau din aluminiu.

Piesele mari se spală cu ajutorul carpelor muiate in petrol sau soluţii chimice.

Pentru spălarea pieselor mici sau mijlocii se pot folosi băi de spălare cu banda transportoare .

Piesele 1 sint transportate pe calea cu role 2, pusa in miscare de motorul electric 3, reductorul 4 si transportorul cu lant 5.

Solutia de spalare (apa in care se adauga: fosfat trisodic, soda calcinata, azotat de sodiu sau silicat de sodiu), incalzita prin serpentina 6, este aspirata de pompa centrifuga 7, din rezervorul de depozitare (plasat in partea inferioara a masinii), si pompata (refulata) sub presiune in instalatia de stropit 8, dispusa astfel incat piesele sa fie spalate cu un jet puternic din toate directiile simultan.

baie de spălare cu

banda transportoare

.

Fig.4. Instalatie de spălat cu baie bazică

Instalaţia folosită la spălarea pieselor în băi bazice este reprezentată in figura 4. Piesele ce urmează a se spăla se aşază pe grătarul 2, amplasat în rezervorul 1. Soluţia se incălzeşte pană la 60 ... 80°C, cu ajutorul serpentinei cu abur 4 sau al unor rezistenţe electrice. In circuitul de lichid este amplasat un filtru. Vaporii bazici, nocivi, produşi prin evaporarea soluţiei, se indepărtează prin hota 3. Lichidul se trimite cu presiune prin furtunul de spălare 5, cu ajutorul unei pompe 6. Piesele se menţin in soluţiile bazice intre 30 min şi 2 h, in funcţie de gradul de murdărire.

După spălarea chimică, piesele se spală cu , apă fierbinte si se usucă intr-un jet de aer cald.

Fig.4. Instalatie de spălat cu baie bazică

Pentru spălarea pieselor de precizie ridicată sau cu formă complicată se folosesc instalaţii moderne de curatire cu ultrasunete. O asemenea instalaţie este schematizată in figura 5. Baia de spălare este amplasată în rezervorul 1 inchis de capacul 4. Piesele care urmează a se curăţa sunt amplasate in interiorul coşului 2, confecţionat din sită metalică. Lichidul băii este incălzit sau răcit după necesitate cu ajutorul conductei spirale 3, prin care poate circula apă caldă sau rece. Vibraţiile ultrasonore sunt transmise lichidului din baie de la transductorul magnetostrictiv 6, prin intermediul diafragmei 5.

II.4. Constatarea defectelor şi sortarea pieselor

După curăţirea şi spălarea pieselor, acestea se supun unui control pentru stabilirea defectelor şi a gradului de uzură.

Pentru a se face o apreciere corectă este necesar să se cunoască, in detaliu, rolul funcţional şi condiţiile tehnice impuse pieselor examinate.

Controlul se efectuează, în primul rand, vizual sau cu lupa. Se determină astfel existenţa uzurii, a fisurilor, a spărturilor etc. Se procedează apoi la măsurarea uzurii şi, în unele cazuri, la verificarea poziţiei reciproce a pieselor care lucrează impreună.

Piesele de importanţă mare (arbori cotiţi, biele, pistoane, roţi dinţate, axe ale cutiilor de viteze etc.) se supun unui control defectoscopic.

Acest control se aplică pe baza rolului funcţional al pieselor şi al configuraţiei lor geometrice. Astfel, piesele supuse solicitărilor variabile se controlează cu pulberi magnetice sau cu lichide penetrante, pentru a se pune in evidenţă existenţa defectelor de suprafaţă. (fisuri, zglrie turi etc.). Intrucit aceste metode de control defectoscopic sunt relativ simple, ele pot fi aplicate chiar de muncitorii montatori.

Controlui defectoscopic cu pulberi magnetice se face prin introducerea piesei cercetate intr-un camp magnetic, produs de o bobină sau de un jug magnetic, sau prin trecerea unui curent electric de intensitate mare prin piesă (fig. 6). Pe suprafaţa piesei examinate se presară pulbere magnetică (oxid feroferic) sau, mai bine, se lasă să se scurgă o suspensie de pulbere magnetică in petrol lampant cu adaos de ulei de transformator. In locurile in care se găsesc defecte de suprafaţă sau siutate în ime diata ei vecinătate se vor produce acumulări de pulbere magnetică.

Pentru uşurarea efectuării controlului se uti lizează pulberi fluorescente, acumulările punindu-se foar te uşor în evidenţă prin iluminarea suprafeţei cu raze ultraviolete.

a) b) c)

Fig.6. Magnetizarea pieselor 1n vederea controlului defectoscopic cu pulberi magnetice:a-cu jug magnetic; b- cu bobină; c-prin trecerea curentului electric prin piesă;1-piesă examinată; 2- jug magnetic; 3- bobină; 4- manşon de contact; 5-transformator electric.

Controlul defectoscopic cu lichide penetrante decurge in felul următor: suprafaţa piesei, degresată şi curăţită în mod special inainte, se acoperă cu un strat subţire şi uniform de vopsea, foarte fluidă, de obicei, de ,culoare roşie. Vopseaua se depune prin pensulare, pulverizare (spray) sau imersare.

Datorită fluidităţii ei ridicate, vopseaua pătrunde in cele mai mici defecte de suprafaţă (fig. 7, a). După scurgerea unui anumit timp (10-15 min), suprafaţa se curăţă de vopsea prin ştergere sau prin spălare şi uscare (fig. 7, b). in felul acesta, vopseaua va rămlne numai în interiorul defectelor (fig.7, c). Pe suprafaţa piesei se depune apoi un strat subţire de suspensie de caolină intr-un lichid foarte volatil (fig. 7, d). După uscare, caolina ab soarbe din interiorul defectelor vopseaua (fig. 7, e), astfel incat acestea vor fi puse in evidenţă prin pete de culoare roşie pe un fond alb (al caolinei). Metoda descrisă este cunoscută sub denumirea de metoda colorării. In practică, mai este intalnită insă si o altă variantă — metoda fluorescentei la care in locul vopselei se foloseşte un lichid fluorescent, defectele punandu-se in final in evidenţă prin iluminare cu raze ultraviolete (pe fondul alb, apar pete galbene-verzui, strălucitoare).Printr-o acţiune ingrijită din partea operatorului prin metodele descrise pot fi puse în evidenţă şi fisuri cu deschideri de ordinul micronilor.

Celelalte metode de defectoscopie nedistructivă cu

radiaţii X sau Y şi cea cu ultrasunete folosite pentru punerea

în evidenţă a defectelor interioare ale pieselor, nu pot fi

aplicate decat de personal special calificat

Pe baza rezultatelor controlului vizual, al măsurătorilor şi

al controlului defectoscopic nedistructiv, piesele cercetate

se impart în trei categorii:

•piese neuzate care merg la asamblare;

•piese uzate nerecuperabile care sunt trecute la fier

vechi;

•piese uzate recuperabile destinate recondiţionării.

•Piesele sortate sunt depozitate separat şi transportate la

locul corespunzator situaţiei in care se afla.

II.5. Maşini, scule şi dispozitive folosite la lucrările de reparaţii Maşinile şi instalaţiile utilizate la reparaţii sunt, de obicei, identice cu utilajele folosite la lucrările de asamblare. Totuşi, există o serie de uti laje folosite in mod special la lucrările de reparaţie.In general, utilajele utilizate in cadrul lucrărilor de reparaţie pot fi grupate in următoarele categorii:•maşini-unelte universale folosite la prelucrarea prin aşchiere a pieselor (strunguri, maşini de frezat, şepinguri, maşini de rectificat, maşini de găurit etc.);•maşini utilizate pentru demontarea şi montarea pieselor (prese hidraulice, pneumatice, mecanice cu şurub sau cu cremalieră);•maşini utilizate la execuţia lucrărilor de lăcătuşărie (maşini de pilit, de răzuit, de dăltuit, de frezat, de polizat etc.).•maşini şi instaltaţii pentru recondiţionarea pieselor prin sudare, lipire, metalizare;•maşini-unelte speciale utilizate la repararea utilajelor mari sau foarte mari. Aceste maşini-unelte - de frezat, de găurit, de rectificat etc.-sunt asemănătoare maşinilor obişnuite, insă au posibilitatea de a fi deplasate la locul in care se găseşte piesa ce urmează a se prelucra: batiul unei maşini-unelte foarte mari, batiul unui compresor etc.

maşini utilizate la execuţia lucrărilor de lăcătuşărie

maşini-unelte speciale

In figura 14 este reprezentată o astfel de maşină utilizată pentru prelucrarea unei şabote (partea inferioară) a unui ciocan mecanic care, datorită fixării ei pe fundaţie, nu poate fi dusă in atelierul de reparaţie. Maşina, asemănătoare unei maşini de găurit radială, este deplasată şi fixată in apropierea şabotei. Folosindu-se o serie de accesorii, cu ea se pot executa operaţii de găurire, rectificare, frezare (in figură, maşina este echipată cu un cap de rectificat).

Dispozitivele utilizate in lucrările de reparaţii prezintă o mare diversitate de soluţii constructive datorită lucrărilor foarte numeroase si diferite ce trebuie executate. Pentru exemplificare, in figurile 15 şi 16 se prezintă două asemenea dispozitive. Dispozitivul din figura15

este destinat recondiţionării, prin rectificare, a ghidajelor maşinilor-unelte foarte mari, cu lăţime de la 800 la 2100 mm.

Dispozitivul este alcătult, în principal, dintr-o traversă 1, ce poate aluneca in lungul ghidajelor recondiţionate 2. Deplasarea se realizează cu ajutorul unor roţi de lanţ acţionate de motorul electric 3 ce angrenează cu lantul 4, fixat pe o placă 5, montată la capătul batiu lui. Motorul electric 6 acţionează axul portpiesă 7, pe care este mon tată piatra de rectificat 8. Pentru a se mări stabilitatea grinzii 'in timpul prelucrării ea se incarcă cu contragreutatea 9.

Dispozitivul reprezentat în figura 16 este utilizat la recondiţio narea penelor inclinate. Recondiţionarea penei 1 se face prin rectificare cu piatra 2. Pentru a se realiza suprafaţa inclinată a penei, aceasta se fixează pe masa magnetică 3, prevăzută cu posibilităţi de inclinare in plan vertical.

Lucrările propriu-zise de reparaţii sint foarte diferite, funcţie de tipul si complexitatea utilajelor reparate. In cadrul acestor lucrări se execută operaţii specifice tipurilor de piese şi subansambluri din care este alcătuit utilajul.

II.6. Asamblarea utilajelor reparate. Lucrări de

incheiere

Asamblarea utilajului reparat nu prezintă deosebiri esenţiale

faţă de aceeaşi lucrare executată asupra utilajului nou, mai

ales cand reparaţia se execută în cadrul unei producţii în serie

(proces tehnologic de reparaţie pe subansambluri).

O atenţie deosebită se va acorda insă asamblării unicatelor,

mai ales cand gradul lor de complexitate este foarte mare. Se

va urmări ca reconstituirea utilajului să se facă identic stării

iniţiale, fără sa rămană piese nemontate sau greşit

amplasate. Dacă la demontare s-au notat poziţiile pieselor şi

s-a făcut marcarea lor, atunci asamblarea va fi considerabil

uşurată.

La terminarea lucrărilor de incheiere (rodaj, incercări la mers

in gol şi in sarcină) se face predarea utilajului către beneficiar,

cu care ocazie se intocmeşte un proces-verbal de recepţie.

II. 7. Instructajul personalului din unitãtile pentru repararea utilajelor si masinilor Personalul unitãtilor trebuie sã cunoascã normele de protectiamuncii care se referã la activitatea pe care o desfãsoarã.Instructajul introductiv pentru toti salariatii noi angajati sau transferati de la un loc de muncã la altul se face individual sau în grupuri de cel putin 20-25 persoane care lucreazã la locuri de muncã cu specific asemãnãtor. Instructajul se efectueazã de cadre tehnice cu pregãtire profesionalã bunã care sunt numite de conducãtorul unitãtii. Dupã instructajul introductiv si seminarizare, persoana care a efectuat instructajulcompleteazã o fisã de instructaj pentru salariatul nou angajat sau transferat. Instructajul la locul de muncã se face de cãtre conducãtorul procesului de productie respectiv, pentru a familiariza pe noii angajati sau transferati cu conditiile specifice de lucru si cu mãsurile de tehnica securitãtii si igiena muncii pe care trebuie sã le respecte la locul sau utilajul la care va lucra. Acest instructaj se consemneazã în fisa de instructaj individual al angajatului. Instructajul periodic se face de cãtre conducãtorul procesului de productie tuturor salariatilor la locul de muncã, ori de câte ori este nevoie, dar cel putin o datã pe lunã, în scopul reamintirii normelor de tehnica securitãtii si de igiena muncii.

CAPITOLUL III BIBLIOGRAFIE

 1.Ing. I. Ghe Sandu-Tehnologia asamblarii si

montajului.Manual pentru licee industriale cu profil de

mecanica, specializare mecanica pentru masini si utilaje

clasele XI – XII licee de specialitate.Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti 1977

2.Husein Gh.;Tudose M-Desen tehnic de specialitate - Manual

pentrtu licee industriale cu profil de mecanica clasa a IX si a

X–a si scoli profesionale , anii I si II-EDP, Bucuresti,1993.

3.I.Moraru; C.Aculai; E.Olarica; T.Oghina; E.Balaceanu-

Tehnologia elaborarii si prelucrari semifabricatelor-manual

clasa a XII-a pentru licee tehnologice cu profil

tehnic ,specializarea mecanica ,Bucuresti, Editura Sigma –

2002

4.A.Ciocarlia; M.Vasilescu-Asamblarea, intretinerea si

reparatia masinilor industriale,manual pentru clasa a XII-a ,

licee industriale ,Bucuresti, Editura Didactica ALL - 2000