Tapotamentul

Tapotamentul (baterea): este cea mai stimulentă manevră de masaj aplicată ţesuturilor moi ale corpului. Acest procedeu derivă din formele masajului empiric practicate din cele mai vechi timpuri, care se executau cu mănunchiuri de crenguţe, sub formă de biciuiri asociate cu băile de aburi. Ele se pot aplica mecanic sau manual.

Cu toate că există posibilitatea aplicării cu ajutorul unor dispozitive, aplicaţiile manuale sunt de preferat în toate tipurile de manevre, deoarece mâinile maseurului se pot adapta nevoilor şi particularităţilor fiecărei persoane, pot doza mai bine intensitatea şi frecvenţa, în funcţie de scopul urmărit.

Tapotamentul constă în aplicarea unor loviri ritmice ale ţesuturilor, cu diferite părţi ale mâinii

Principiul de acţiune al tapotamentului (G. Mollon – P. Dotte)

Din punct de vedere tehnic, procedeul are diferite forme, clasificate astfel:

- manevre „de tocat”;

- manevre „de plescăit”;

- manevre „în ventuză” („în cupă”);

- manevre „de bătătorit”;

- manevre „de percutat”.

Manevrele de tocat – sunt cele mai frecvent

folosite şi cele mai cunoscute. Execuţia constă în serii de lovituri aplicate

suprafeţei de masat, cu mâinile în poziţie intermediară de prono-supinaţie, palmele faţă în faţă, coatele apropiate detrunchi, antebraţele în flexie pe braţe (cca. 90°). Partea cubitală a mâinii cade  perpendicular pe suprafaţa zonei de masat, alternativ. Atunci când dorim ca loviturile să fie mai uşoare, acestea se execută cu vârful degetelor (pe zonele foarte sensibile – faţă, abdomen), mişcări care necesită supleţe şi mobilitate mare a articulaţiilor mâinilor maseurului.

Pe zonele mai musculoase, mai puţin sensibile, tocatul se execută cu partea cubitală a metacarpianului V, loviturile fiind aplicate cu intensitate mai mare, pentru a obţine efecte în profunzime.

O variantă a acestei manevre este cea executată cu partea dorsală a mâinii,cu degetele depărtate şi uşor flectate, „în mănunchi de nuiele”. Pentru executarea tocatului în acest mod, coatele sunt depărtate de trunchi, degetele cad pe suprafaţade masat de la distanţă mică, în ritm viu, lovind ţesuturile cu partea lor latero-dorsală.

Pentru porţiunile mai musculoase, o altă variantă a tocatului, foarte eficientă, este cea executată cu treimea inferioară a antebraţelor. Poziţia coatelor, antebraţelor şi mâinilor este aceeaşi ca la manevrele prezentate anterior. În cazulacestei manevre intensitatea este dată de greutatea segmentului cu care maseurul aplică loviturile şi nu de contracţia activă a muşchilor mâinilor, care cad relaxate, pasiv, mişcarea fiind executată în principal din articulaţia pumnului, pentru a nu fi prea puternice pentru pacient şi pentru a nu-l obosi pe maseur.

În toate cele trei variante prezentate, tocatul cu vârful degetelor, cu marginea cubitală a mâinii şi cea executată cu treimea inferioară a antebraţului , braţele maseurului sunt lipite de trunchi. Loviturile se aplică din apropierea zonei pe care se execută masajul pentru ca acestea să poată fi dozate cu uşurinţă în ce priveşte intensitatea şi ritmul

Tocatul în general se execută cu ritm viu, excepţie făcând anumite forme speciale de masaj, la nivelul capului şi în regiunea precordială, când trebuie să fie executat lent, cu ritm scăzut.

• Manevrele de plescăit  - manevre auxiliare ale tapotamentului, se

execută cu faţa palmară a celor patru degete (fără police), care cad uşor şi pasiv pe suprafaţa masată. Mişcările suple şi repezi executate din poignée (încheietura mâinii), seaplică în general pe suprafeţe întinse cum sunt: spatele, gambele, coapsele (faţa posterioară a trunchiului), dar şi pe suprafeţe mici şi sensibile (faţa în masajulcosmetic), dozând după caz intensitatea loviturilor. Intensitatea aplicaţiilor depinde de distanţa de la care se execută şi de greutatea mâinilor maseurului.

Priza acestor manevre este tangenţială cu suprafaţa de contact sau aplicată sub un unghide 45°, pentru ca procedeul să nu fie dureros. Zgomotul produs în execuţie defineşte acestă formă de tapotament , anume „de plescăit”.

Manevrele “în căuş“ sau ”în ventuză”

- se aplică cu mîinile “în cupă”,degetele fiind apropiate şi uşor flectate. Aerul din palme, în aplicaţiile perpendiculare pe tegument, specifice acestei manevre, atenuează intensitatea loviturii, făcând-o accesibilă, chiar şi în cazul în care se aplică de la o distanţă ceva mai mare. Mâinile pot executa mişcările simultan sau alternativ.

În situaţia în care aplicarea loviturilor se face din imediata apropiere,mâinile maseurului pot fi apopiate şi întinse (palma deschisă), intensitatea fiind reglată de forţa de execuţie şi de apropierea celor două suprafeţe de contact .

• Bătătoritul 

- este manevra care se aplică pe suprafeţe cu masă musculară bine dezvoltată (coapse, regiunea fesieră). Acceasta se execută cu pumnul semi-închis sau închis, cu marginea cubitală a acestuia, reglând astfel intensitatea loviturilor aplicate. Manevrele executate cu marginea cubitală a pumnului semi-închis sunt mai puţin dure, spaţiul ramas liber asigurând elasticitatea zonei.

• Manevrele de percutat (percuţia) - se execută cu pulpa degetelor care sunt

în poziţie uşor flectate , palmele situate în apropierea zonei de aplicare a masajului. Degetele execută mişcări fine de lovire a ţesuturilor , alternativ sau simultan, cu omână sau cu ambele, într-un ritm viu , cu intensitate foarte mică. Sunetul produs se amănă cu cel al “picăturilor de ploaie”, iar mişcarea degetelor seamănă cu cea de “cântat la pian”. Această formă de tapotament se aplică pe zone sensibile, pe faţă, în masajul cosmetic şi în masajul capului, unde poate fi executat şi pe zone strict localizate, aplicat punctiform, cu un deget sau cu două degete (index-medius).

 Efectele tapotamentului

Manevrele de tapotament sunt cele mai stimulente şi mai excitante manevre de masaj. Aceste efecte variază în funcţie de sensibilitatea zonei pe care sunt aplicate, de ritmul şi de intensitatea cu care se aplică şi se obţin pe cale:

• mecanică;

• reflexă.

Pe cale mecanică, această formă de masaj mobilizează lipidele din adipocite, fiind favorizaţi factorii lipolitici, ceea ce conduce la scăderea stratului adipos. Pe aceeaşi cale mecanică se acţionează asupra nervilor vaso-motori, crescând afluxul sanguin spre regiunea masată, hiperemia cutanată produsă fiind de lungă durată. Manevrele de tapotament interesează şi ramurile periferice ale nervilor senzitivi şi motori,ceea ce înseamnă că efectele declanşate pe cale mecanică se continuă pe cale reflexă , între acestea neexistând o delimitare din punct de vedere fiziologic.

Prin excitarea nervilor somatici senzitivi scade sensibilitatea dureroasă,manevra având un vădit efect analgezic (atunci când nu are contraindicaţii).Prin excitarea fibrelor nervoase motorii propriu-zise, se obţine o contracţie rapidă a fibrelor musculare prin motoneuroni fazici, iar prin motoneuroni tonici sedetermină o contracţie lentă, exteriorizată prin cresterea tonusului.

• Aceste efecte depind de ritmul şi de intensitatea cu care sunt aplicate manevrele respective. Când acestea sunt aplicate cu ritm lent şi intensitate redusă ,contracţiile musculare sunt parţiale, fără a se produce un efect mecanic. În cazul încare ritmul şi intensitatea sunt crescute, interesează un număr mare de fibre musculare producând o contracţie amplă, de asemenea fără efect mecanic. Execuţiile cu intensitate mică, ritmice, stimuleză proprietăţile fiziologice ale muşchilor (excitabilitatea, cotractibilitatea, conductibilitatea), efectele remarcându-se asupra funcţionalităţii acestora. În practică sunt mult folosite atât în masajul propriu-zis cât şi în automasaj unde pot fi bine dozate.

În cadrul terapiei se recomandă în combaterea atoniei, atrofiei şi insuficienţei musculare, remarcate în special după traumatismele aparatului locomotor. Tapotamentul este contraindicat în contracturile musculare şi în afecţiunileîn care durerea este prezentă, în spasme şi în oboseala musculară.

Masajul regiunilor trunchiului

Masajul trunchiului consta in prelucrarea celor trei regiuni distincte ale sale:

- spatele;

- peretele toracic;

- peretele abdominal.

Masajul spatelui - manevra de tapotament

Dupa framantat se executa in ritm viu un tocat cu marginile cubitale ale degetelor, care se aplica de o parte si de altaa coloanei vertebrale si apoi pe partile laterale. Tocatul cu fata palmara adegetelor este mai potrivit pe omoplati, uneori si pe partile laterale ale toracelui. Aceasta manevra poate fi completa cu batatoritul percutat, executat cu varful degetelor, care cad aproape perpendicular pe piele, apoi cu un plescait executat cu fata palmara intinse.

Masajul peretelui toracic- manevra de tapotament

Tocatul si percutatul partilor moi au o utilitate redusa in masajul peretelui toracic, iar regiunea precordiala si mamara sunt crutate.

Masajul peretelui abdominal

Tocatul la acest nivel este sub forma unui tocat cu varful degetelor si cu pulpa degetelor, executat usor si suplu, tangential la suprafata abdomenului. Acest tocat poate fi inlocuit printr-un percutat executat cu fata palmara sau dorsala a degetelor, care se prelungeste printr-o scurta netezire.

Masajul membrelor inferioare

masajul regiunii fesiere- manevra de tapotament

Tocatul se executa cu marginea cubitala a degetelor si a palmei; batatoritul se face cu pumnul deschis sau inchis si cu marginea lui cubitala, ca si tocatul

Masajul membrului inferior

Masajul coapsei fata posterioara- maneva de tapotament

Aici tocatul si batatoritul se executa cu putere; manevrele se aplica pe rand sau complicate intre ele, mai ales pe fata anterioara si externna a coapsei,

Masajul gambei fata posterioara-manevra de tapotament

Tapotamentul la acest nivel se face sub forma tocatului, cu partea cubitala a mainilor intr-un ritm vioi.

Masajul membrilui inferior

Masajul gambei fata anterioara –manevra de tapotament.

Are o importanta redusa la acest nivel, se aplica pe marginea lateral - externa sub forma tocatului cu partea cubitala a mainii pe zona muschiului tibial anterior.

Masajul memb[-relor inferioare

Maajul coapsei regiunea anterioara – manevra de tapotament

Putem aplica coapsei toate formele de lovire ritmica, pe care le executam cu vigoare, evitand pe cat posibil fata interna a coapsei, pentru a nu leza pachetul de vase si nervi sensibili la lovire.

Masajul membrului superior

Masajul bratului

Tocatul se aplica cu fata laterala si dorsala a degetelor in lungul bratului si cu fata lor palmara pe umar.