E-o linişte iubirea?de Grigore Vieru 10 p.din oficiu; 10 p.pentru fiecare cerință

E-o linişte iubirea? Departe eşti de mine 1. Transcrie un vers care surprinde prezența instanței poetice.Mi-s pletele albite. Cum Luna e de Soare. 2. Indică două mărci ale subiectivității prezente în versuri.Şi tulbure mi-e somnul Pier stele neatinse. 3. Numește tipul de lirism în care se încadrează discursul poetic.Ca între două pite. Noi stele se vor naşte. 4. Stabilește rolul interogației din titlu.Nu ştiu: răsare iarba, Am cunoscut durerea, 5. Precizează o figură semantică din poezie.Mai curg pe văi izvoare?! Nu am ce mai cunoaşte. 6. Formulează ideea poetică esențială a textului.

Toamna trecută am făcut o cunoștință foarte interesantă — un tânăr poet și literat, fruct prețios al unui gimnaziu de provincie: tânărul meu a renunțat să termine cursurile, neputând reuși la examenul de corigență din septembrie. Prețiosul fruct, după trei ani de gimnaziu, s-a simțit destul de copt și, revoltat contra unei discipline stupide de programă, s-a dezlipit cu dispreț de craca sa pentru a veni să-și debiteze savoarea în vastul târg al Capitalei.

Este un tânăr ca de vreo optsprezece ani, copil de văduvă; tatăl, fost impiegat comunal în orașul său, a murit de mult; mama, scăpătată, trăiește cu ce poate, coase, spală, calcă, servește la ocazie; are încă doi frați mai mici: aceia urmează la același gimnaziu. Poetul meu îmi spune cu oarecare ton de compătimire că aceia, ca niște mediocri ce sunt, vor să termine cursul și să caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată să se facă bursier; e prea independent pentru asta și apoi... nu se simte atras decât de literatură.

Înfățișarea materială a acestui personaj nu e neplăcută. Deși foarte sărăcuț îmbrăcat, chiar hărtănit puțin, deși foarte nepieptănat, purtând plete, și foarte nespălat, purtând unghii nepilite, deși fumează foarte mult, așa încât e afumat la vârful degetelor și-mprejurul buzelor — totuși inspiră de la început oarecare simpatie. Manierele lui sunt foarte primitive: despre așa numitul „l’usage du monde” nici nu poate fi vorba: în programul celor trei clase de gimnaziu, pe care le-a urmat cu destulă lipsă de succes din cauză „că profesorii era proști", nu se predă un curs de maniere — asta ar fi antidemocrație.

El se afla acuma de vreo câteva zile la București. Nu cunoștea aci pe nimeni altul decât pe un băiat de la o mare băcănie, un fost tovarăș al lui din școala primară. (...) Din vorbă-n vorbă, poetul mi-a mărturisit că a venit la București să găsească o ocupație, fie cât de slab plătită, orișice; el e modest, se mulțumește cu puțin. Impresia ce mi-a făcut-o fiind destul de bună și simțind că nevoia lui de stabilire e destul de urgentă, pe dată m-am gândit să-i fac rost de o situație solidă. Furia de poezii o să-i treacă cu vremea. Am mers degrabă la un negustor prieten, un toptangiu, și am avut noroc să aflu că are un loc vacant potrivit: 300 lei pe an, casă, masă și două perechi de îmbrăcăminte de sus până jos. Mi-a părut destul de bine și, cu multă bucurie, a doua zi m-am dus să-i comunic tânărului buna veste.

(I.L.Caragiale, Autoritate)

10 p.din oficiu; 10 p.pentru fiecare cerință

1. Indicați instanțele comunicării narative din fragment.2. Stabiliți tipurile de perspectivă narativă din textul dat.3. Identificați modurile de expunere utilizate.4. Transcrieți o sintagmă potrivită pentru caracterizarea directă și precizați modalitatea de caracterizare directă prin care se realizează.5. Găsiți o formulare ironică a naratorului la adresa personajului principal.6. Comentați enunțul subliniat.

SCENA XIII (FIFINA, VICTOR)

VICTOR (intră din dreapta și dă cu ochii de Fifina, care - întoarsă cu spatele - nu-l vede): Ea! (scoate degrab' broșura și citește la pagina însemnată.) „După câteva momente... tăcere... cuvinte simple apoi." (merge la oglindă, în același timp își drege frizura, cravata și vesta, apoi, ca inspirat, apropiindu-se de dânsa și căutând a-și păstra deocamdată cumpătul.): Ce faci, Fridolino?FIFINA (care a stat adâncită în gânduri, întorcând capul): Ce?VICTOR (tot stăpânindu-se; joc de scenă de galanterie cu șervetul): Eu... sunt bine... merci! (Același joc de scenă.)FIFINA (neînțelegând): Ei, și? (aparte.) Ce are? a înnebunit? (tare și ridicându-se.) Ai înnebunit?VICTOR (izbucnind): Da, am înnebunit! (aleargă să observe ușile, apoi vine să cadă în genunchi înaintea ei; cu putere.) Fridolino ! (Fifina se dă înapoi, jumătate speriată și jumătate supărată.) Fridolino! (cu emoție, în crescendo.) Fridolino! Ah!... Oo!... (scoate repede broșura și citește iute și accentuat.) Te iubesc, te ador, te idolatrez... sunt nebun! Tu mă iubești...FIFINA: Ce?VICTOR (lăsând cartea, dar ținând degetul la pagină): Ginerele tău mi-a spus-o, mi-a făgăduit să ne cunune.FIFINA (indignată): Ce?!? o farsă?VICTOR (redeschizând cartea și tot în genunchi, repede): Tu mă iubești..., ești..., trebuie... să fii a mea, te voi disputa cerului și infernului...FIFINA (severă și înaintând spre el amenințătoare): Nebunule, spune cine te-a îndemnat să faci asta?VICTOR (dându-se înapoi în genunchi): Amorul, Fridolino!

(I.L.Caragiale, O soacră, farsă într-un act)

10 p.din oficiu; 10 p.pentru fiecare cerință

1. Trancrieți un enunț în care se observă prezența vocii auctoriale.2. Rezumați în 2-3 enunțuri secvența dramatică dată.3. Care este rolul broșurii/cărții pe care Victor o ține în mână?4. Transcrieți o didascalie care include caracterizarea directă a unui personaj și precizați modalitatea de caracterizare directă.5. Care sunt tipurile de comic? Dați un exemplu din fragment pentru un tip de comic.6. Exemplificați două trăsături ale genului dramatic prezente în fragment.