Testul pentru determinarea anticorpilor antistreptolizina OReacţia ASLO

Informaţii generale

Antigenul este reprezentat de un imunogen cu proprietăţi biologice (toxină, enzimă, virus). Ac specifici determină (in vivo sau in vitro) blocarea acestor proprietăţi. Reacţia de neutralizare depinde de aviditatea Ac, adică de viteza cu care Ac se poate combina cu Ag şi de gradul de stabilitate a legăturii ag-Ac. Neutralizarea efectelor biologice ale Ag se constată numai în cazul în care situsul(toxic sau enzimatic) responsabil de activitatea biologică a Ag este identic cu situsul Ag. În laborator, acest tip de reacţie se utilizează pentru determinarea Ac antistreptolizină O prin reacţia ASLO (etapa finală de vizualizare este hemoliza) şi pentru identificarea unor virusuri.Testul ASLO este o reacţie de neutralizare (inhibare a hemolizei). Se bazează pe proprietatea streptolizinei de a produce liza hematiilor de diverse specii. Streptolizina este o hemolizina produsă de streptococii de grup A. Majoritatea streptococilor de grup A şi câţiva streptococi de grup C şi G produc această hemolizină. SLO lizează hematiile şi are efect citotoxic pentru alte celule cum ar fi neutrofilele, trombocitele şi ţesutul cardiac. Este inactivată de către oxigen. Este puternic antigenică determinând formarea de anticorpi ASLO care ating titruri mari încă de la începutul complicaţiilor. Complexele imune pot precipita în ţesuturi sau se depun în membrana glomerulară din rinichi unde, împreună cu complementul, produc leziuni . La pacienţii infectaţi, streptolizina O acţionează ca un antigen faţă de care organismul dezvoltă un răspuns umoral specific (antistreptolizina O=ASLO). Nivelurile anticorpilor devin detectabile in 1-2 săptămâni de la infecţia streptococica şi ating un maximum după 3-6 săptămâni; dacă nivelurile ridicate persistă după 6 săptămâni sau chiar se înregistreaza o creştere a acestora se va suspecta o reinfecţie. ASLO este un test calitativ şi cantitativ pentru explorarea stării de imunitate antitoxică faţă de toxinele streptococului. Testul este bazat pe reacţia de aglutinare permiţând stabilirea diagnosticului anginei streptococice sau de infecţii streptococice, ca şi a celui de reumatism articular acut (RAA).Menţinerea titrului ASLO crescut chiar şi la câteva luni după puseul reumatismalpermite stabilirea diagnosticului retrospectiv al bolii.

Principiul metodei Reactivul folosit este o suspensie de particule latex de polistiren încărcate cu streptolizina O stabilizată. Reactivul a fost astfel preparat încât, în prezenţa unui titru ASLO normal de 200 UI/ml sau mai crescut, să dea o aglutinare vizibilă a particulelor latex, fără diluarea serului. Reactivii folosiţi sunt :un flacon cu reactiv latex de 5 ml , un flacon cu control pozitiv de 1 ml , un flacon cu control negativ de 1 ml și o plăcuţă pe care se efectuează reacţia.

Materialul biologic Pacientul trebuie sa faca acest test à jeun , fiind recoltat sange venos într-un vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator. Serul de cercetat trebuie să fie clar şi proaspăt. Plasma, serul lipemic ori contaminat poate determina erori în obţinerea rezultatelor. Dacă testul nu poate fi efectuat imediat, atunci serul se păstrează la 2-8 C,maximum 72 ore. Pentru o perioadă mai îndelungată serul trebuie să fie păstrat congelat.

Observaţii

Reactivii conţin azidă de sodiu ce se poate combina cu Cu şi Pb, putând asfel deveni explozibili. Controlul pozitiv şi negativ a fost preparat din ser uman care a fost testat folosind metoda licenţiată FDA şi s-a demonstrat că nu reacţionează cu anticorpii pentru AgHBs şi HCV. Toate probele umane pot fi considerate potenţial infectate. Reactivii şi controalele sunt stabile până la data expirării, dacă sunt păstrate la temperatura de 2-8C. Reactivii nu se păstrează la congelator.

I. Testul ASLO calitativ

Se aduc reactivii şi probele la temperatura camerei înaintea folosirii cu 30 min. Se pun 2 picături (50 μl) de control (+) în unul din cercurile plăcuţei de testare. Se pun 2 picături (50 μl) de control (-) în al doilea cerc. Cu o pipetă se pun câte o picătură de ser (45 μl) din fiecare probă în cercurile următoare. Se agită uşor suspensia de reactiv latex şi se pune în fiecare cerc folosit câte o picătură de reactiv. Pentru omogenizare se foloseşte un beţişor pentru fiecare test în parte. Se roteşte plăcuţa 2 min și se citește aglutinarea imediat lângă o sursă de lumină.

II. Testul ASLO cantitativ

Se aduc reactivii şi probele la temperatura camerei, înainte de folosire cu 30 min. Se diluează probele 1/2; 1/4; 1/8 1/16 în soluţie salină izotonică. Se pot face diluţii şi mai mari dacă este necesar. Se pune 1 picătură (45 μl) din fiecare diluţie în succesiunea de cercuri ale plăcuţei de testare. Se agită reactivul latex şi se adaugă o picătură de reactiv în fiecare cerc de testare. Se omogenizează cele două picături folosind un beţişor pentru fiecare probă. Se roteşte uşor placa 2 min. şi se citeşte rezultatul imediat în dreptul unei surse de lumină.

Interpretarea testului

Reacţia ASLO negativă: obţinerea unei suspensii lăptoase, fără aglutinare, ca cea observată la controlul negativa. Reacţia ASLO pozitivă: obţinerea unei aglutinări observată în cercul probei asemănătoare cu cea observată la controlul pozitiv. Reacţia ASLO indică starea de imunitate antitoxică faţă de streptococ.

Valori normale: între 0-200 UI/mL

Valori crescute:I. > 200 UI/mL . La pacienţii care au avut în ultimele trei luni o angină streptococică sau

alte infecţii streptocociceII. > 300 UI/mL .În infecţii streptococice: glomerulonefrită acută streptococică, scarlatină,

purpură reumatoidăIII. 600-2500 UI/mL. În reumatismul articular acut, reacţia ASLO ajută în stabilirea

diagnosticului retrospectiv al bolii, deoarece titrul anticorpilor antistreptolizină O se menţine crescut timp de câteva luni după puseul reumatismal acut. Titrul ASLO creşte odată cu evoluţia puseului reumatismal.

Reacţia ASLO este pozitivă în stenoză mitrală, amigdalită acută streptococică, endocardita streptococică lentă, însă titrul ASLO poate fi crescut și la unii purtători sănătoși de streptococ betahemolitic grup A.

Surse de eroare

-Beta-lipoproteinele din serul pacienților cu boli hepatice neutralizează proprietățile hemolitice ale streptolizinei O, determinând obținerea de rezultate fals crescute. - In cazul specimenelor de ser contaminate cu Bacillus cereus sau Pseudomonas, beta-lipoproteinele existente în produșii de creștere bacterieni neutralizează proprietățile hemolitice ale streptolizinei O, determinând obținerea de rezultate fals crescute.- In cazuri foarte rare, prezența gamapatiei monoclonale, în special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate. -Numai 25 % dintre pacienții cu streptococie cutanată au titrul ASLO crescut. La acești pacienți se recomandă determinarea anticorpilor anti-DNAaza B.- Tratamentul antimicrobian suprimă răspunsul umoral față de streptolizina O, de aceea testul nu este indicat la pacienții care au primit recent antibiotice.