the insertion of geography in regional scientific
TRANSCRIPT
![Page 1: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/1.jpg)
Conferinţa Ştiinţifică Naţională “Regionalizare şi Politici
Regionale”, Târgu-Jiu, 25-27 Octombrie 2013, România
Regionalizare şi Politici Regionale
Coord: Dumitru-Catalin ROGOJANU
ISBN: 978-973-166-373-9; e-ISBN: 978-973-166-477-4
©2014 The Authors & LUMEN Publishing House. Selection, peer review and publishing under the responsibility of the conference organizers.
How to cite: Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei in abordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania: Editura LUMEN.
The Insertion Of Geography In Regional Scientific Approaches [Inserţia geografiei în abordările
ştiinţifice regionale]
Vasile CUCU Elena TOMA Irina LAZĂR
pp. 75-85
![Page 2: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/2.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
75
The insertion of geography in regional scientific approaches
[Inserţia geografiei în abordările ştiinţifice regionale]
Vasile CUCU1 Elena TOMA2 Irina LAZĂR3
Abstract
Through its scientific methodology, geography granted and pays special attention to the
investigation problems and knowledge of phenomena at a regional level. Contribution is certified in
the work of geographers from different periods, concerning the concept of region and "diversity of
natural and administrative constituted regions”. The result is a number of scientific contributions to
the literature on the need to identify geographic regions based on the economic and social criteria.
Thus, the emphasis is on mapping these types of regions which can be found in part in the
Dissertation of Geography of Romania, Vol II., "Human and Economic Geography", published
in 1984. Based on such experience, the authors offer a proposal for the organization of the
Romanian area in 11 development regions identified on three fundamental criteria (historical,
geographical position and social and economic), taking into account the specific of each component.
Keywords: Region, regionalization, geographical contribution, regional delimitation criteria
1 Vasile Cucu – Professor, Ph.D. Hyperion University, Faculty of Social Sciences, Humanities and the Natural, Department of Social Sciences and Geography, Bucharest, Romania, email: [email protected] 2 Elena TOMA – Associate Professor, Ph.D, Hyperion University, Faculty of Social Sciences, Humanities and the Natural, Department of Social Sciences and Geography, Bucharest, Romania, email: [email protected] 3 Irina LAZĂR – Assistant Ph.D. Hyperion University, Faculty of Social Sciences, Humanities and the Natural, Department of Social Sciences and Geography, Bucharest, Romania, email: [email protected]
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 3: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/3.jpg)
Coordonator: Dumitru-Cătălin ROGOJANU
76
1. Regionarea – esenţă geografică
Evoluţiile geografiei ca ştiinţă atestă faptul, pe deplin recunoscut, că unul
dintre principiile ei de bază a fost, şi este încă, regionarea. Concepţia regionalistă,
indiferent de manierele de interpretare a conţinutului ei ştiinţific, rezultă din
structura obiectului de cercetare pe care îl are geografia, respectiv mediul geografic
(Fig. 1), concretizat la nivelul categoriei de spaţiu geografic, teritoriu-regiune
geofizică.
(Sursa: Cucu V., Vlad L., B., Lazăr Irina, Geografie şi Dezvoltare regională, Edit. Pro Universitaria, 2012, p.27)
Fig. 1. Structura Mediului geographic
STRUCTURA GEODEMOGRAF
ICĂ
STRUCTURA NATURALĂ
RE
LIE
F
AP
E
CL
IMA
S
OL
UR
I ÎN
VE
LIŞ
VE
GE
TA
L
AŞ
EZ
ĂR
I
RU
RA
LE
AŞ
EZ
ĂR
I
UR
BA
NE
AŞ
EZ
ĂR
I
TE
MP
OR
AR
E
MO
DE
RN
IZA
RE
STRUCTURA ECONOMICĂ
ST
RU
CT
UR
I
IND
US
TR
IAL
E
ST
RU
CT
UR
I
AG
RIC
OL
E
ST
RU
CT
UR
I
TE
RŢ
IAR
E
ST
RU
CT
UR
I
TR
AN
SP
OR
T
ST
RU
CT
UR
I
SC
HIM
BU
RI
* POLITICE * ORGANIZATE * SISTEME
OMOGENITATE HETEROGENITATE
COMPLEMENTARITATE
FUNCŢIONALĂ
COOPERARE
DIVIZIUNI ŞI TIPURI DE SPAŢII
SPAŢII NAŢIONALE
SPAŢII MICROREGIONA
LE
SPAŢII MEZOREGIONAL
E
SPAŢII MACROREGIONA
LE
MEDIUL GEOGRAFIC
INDIVIDUALIZĂRI ALE
SPAŢIULUI ROMÂNESC
DIVERSITATE DINAMICĂ COMPLEXITATE IERARHIZARE
* INTERVENŢII SPONTANE
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 4: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/4.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
77
Este evident faptul că unitatea structurilor fundamentale ale mediului
geografic reflectă caracteristicile teritoriului naţional.
Teritoriul, în accepţiunea generală de mediu sau spaţiu geografic, sudează
organic pământul, apele, marea teritorială din cuprinsul frontierelor la care se
adaugă, subsolul şi spaţiul aerian al acestora şi formează teritoriul naţional în limitele
căruia populaţia ţării îşi desfăşoară activităţile şi îşi exercită drepturile de
suveranitate.
Teritoriul naţional constituie sursa principală de bunuri materiale şi spirituale
necesară dezvoltării societăţii, cadrul naţional, geografic al structurii de stat. Pentru
stat, teritoriul constituie cadrul de competenţă şi un mijloc de acţiune.
Prin însuşirea lui de spaţiu diferenţiat, teritoriul reprezintă o sumă organică a
resurselor, valorificării antropice, a restrictivităţii şi favorabilităţilor naturale, o
mobilitate distinctă a forţei de muncă, a capitalului mărfurilor şi în mod deosebit, a
diferitelor niveluri ale bunăstării populaţiei.
Asemenea valori de capital natural, social şi economic dau expresie
diferenţierilor regionale, raportărilor la nivel local – naţional, raportări necesare
practicii sociale, raportări brute, ca bază în strategiile organizării teritoriului.
Se atestă faptul că inserţia geografiei în asemenea abordări ştiinţifice
regionale s-a dovedit de-a lungul timpului, o necesitate obiectivă, geografia fiind o
ştiinţă fundamental ancorată în cunoaşterea aprofundată a mediului geografic.
2. Ce urmăreşte geografía?
Practic geografia urmăreşte gradul de dispersie sau de concentrare spaţială a
fenomenelor specifice teritoriului geografic naţional, concluzionând asupra
impactului componentelor social-economice de la nivel local, regional şi naţional
asupra mediului. În acest scop s-a impus şi se impune o viziune clară, concretă, a
ceea ce numim regiune geografică şi regionare.
Pentru a da înţeles acestor componente în geografie un loc aparte este
acordat tipologiei funcţionale a spaţiului care schematic se prezintă în (vezi) Fig. 2.
În accepţiunea unui astfel de concept schematic putem individualiza în
cercetarea ştiinţifică geografică, opţiunile care conduc spre individualizarea unităţilor
teritoriale de diferite categorii.
3. Evoluţia conceptului de regiune
În geografia românească concepţia regionalistă începe să se afime încă de la
începutul secolului al XX-lea sub influenţa directă a lucrărilor lui Emm. de
Martonne – ilustru reprezentant al şcolii franceze de geografie regională cunoscută
sub denumirea de „geographie humaine”.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 5: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/5.jpg)
Coordonator: Dumitru-Cătălin ROGOJANU
78
Fig. 2. Tipologia funcţională a spaţiului
(Sursa: Cucu V., Vlad L., B., Lazăr Irina, Geografie şi Dezvoltare regională, Edit. Pro Universitaria, 2012, p.25)
Individualitatea şi omogenitatea faptelor geografice sunt, deci, principalele
elemente definitorii ale conceptului de regiune geografică – elemente uşor
depistabile în faza descriptiv explicativă a geografiei. O dată statuate aceste elemente
definitorii, conceptul de regiune geografică a fost pus la baza acelor descrieri
regionale în care a excelat diferite şcoli geografice.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 6: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/6.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
79
4. Regiune-regionare
În metodologia cercetărilor ştiinţifice geografice, se reţine faptul că noţiunile
de „regiune” şi „regionare”, deşi au o rădăcină comună, au un înţeles diferit, înteles
dat de elementele componente care determină un concept inconfundabil.
Într-o accepţiune generală regiunea semnifică o „întindere mare de pământ, mai
mult sau mai puţin omogenă, dintr-o ţară sau de pe glob, care prezintă caractere comune” (DEX,
pag. 792). Rezultă clar faptul că „regiunea” nu este ceva abstract, ci este o unitate
teritorială, de diferite nivele, dimensionată de suma şi caracterul funcţional al componentelor
structurale dominante.
Elementul de reper şi abordare metodologică îl formează comunitatea
umană de bază satul.
La nivelul actual de dezvoltare a ştiinţelor geografice sunt abordate ca obiect
de studiu trei tipuri de structuri, respectiv structurile naturale, geodemografice şi
economice. Asemenea structuri reprezintă fenomene reale, existente, ale realităţii
materiale. Asemenea structuri au însuşiri şi legi proprii de dezvoltare prin care se
individualizează convenţional, existenţa lor reală fiind dată de multitudinea şi
amploarea legăturilor directe şi retroverse, de interacţiunile active pe care le
generează asemenea relaţii.
Structurile naturale, geodemografice şi economice se dezvoltă pe un anumit
teritoriu formând prin dinamica şi caracterul interacţiunilor menţionate un sistem
unitar specific (geosistem), care în practica modelării spaţiului conduce la
determinarea înţelesului de „regiune”.
Este clar că, la baza evidenţierii geosistemelor ca formă sintetică de
dezvoltare şi interacţiune a sistemelor naturale, economice şi sociale, trebuie puse în
primul rând criteriile social-economice.
Geografia identifică astfel regiunile naturale pe baza caracteristicilor lor
fizico-geografice, remarcând în principal modul în care acestea formează un suport
favorabil sau restrictiv fenomenelor de umanizare a spaţiului, de dezvoltare social-
economică şi constituie o bază a unităţilor regionale de diverse niveluri.
• Necesitatea regionării
Pornind de la sintagma „natura oferă, omul dispune” este firesc ca în
contextul unor astfel de „regiuni naturale” să regăsim o totalitate integrală de
componente, legături şi relaţii care formează un tip nou de legi, aşa-numitele legi ale
„conducerii”.
În temeiul unor astfel de legi, apare necesitatea delimitării şi determinării
unui nou tip de regiune, „regiunea construită”, entitate necesară în scopul asigurării
aplicării legilor de conducere şi organizare a societăţii. Este vorba de entităţile de
genul judeţelor, regiunilor de dezvoltare, macroregiunilor de dezvoltare. Atât
regiunile „naturale” cât şi cele „construite” se disting prin extinderea lor teritorială.
Frecvenţa şi diversitatea elementelor lor componente formează sisteme şi
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 7: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/7.jpg)
Coordonator: Dumitru-Cătălin ROGOJANU
80
subsisteme de nivel „local” sau „microregional”, entităţi cu rol fundamental în
demararea şi funcţionarea iniţiativelor de intervenţie locală.
Asemenea sisteme întrunesc într-un tot unitar, regional, structurile urbane şi
rurale căpătând însuşiri proprii de dinamism, eficienţă, adaptabilitate şi elasticitate.
5. Elemente componente fundamentale
În cadrul sistemelor locale poziţia principală este deţinută de sate, entităţi
teritoriale funcţionale primare, care, prin afinităţile lor socio-culturale şi economice
”native” alcătuiesc comunele.
Satul se identifică astfel prin însuşiri organice influenţate de structurile
geografice naturale şi istorice constituind ceea ce numim aşezări umane, subsistem
al teritoriului locuit.
Comuna este o realitate „construită” ca o necesitate politică, administrativă,
în vederea asigurării unui nivel corespunzător de organizare a spaţiului şi a unui
nivel cât mai înalt al vieţii. Comuna constituie, astfel, un „sistem operaţional” bine
dimensionat şi uşor de cuantificat. Prin însuşirile lor de omogenitate social-
economică şi afinităţile socio-culturale sau istorice ele stau la baza provinciilor
istorice. Ele formează, totodată, în contextul cerinţelor de intervenţie practică,
sisteme de nivel regional (în înţelesul categoriei de regiuni integrate), nivel judeţean
sau macrospaţial.
Sintetizând, reţinem că aşezările umane, ca sistem al teritoriului locuit,
reprezintă spaţiul unde problemele economice, sociale şi de mediu trebuie
coordonate la scări spaţiale diferite. Instrumentele de implementare fiind amenajarea
teritoriului şi urbanismul.
Teritoriul, înţeles ca spaţiu geografic locuit, include elemente fizice naturale
şi antropice, dar şi elemente instituţionale şi culturale, toate integrate într-un
complex funcţional al cărui principal scop şi resursă îl reprezintă populaţia umană.
Aşezarea umană ca entitate funcţională, fizică, instituţională şi culturală reprezintă
cadrul de asigurare a unui nivel cât mai înalt al calităţii vieţii. Aşezările umane
trebuie privite, deci, atât în calitate de consumatoare de resurse, cât mai ales ca forţe
generatoare de bunăstare şi potenţială resursă de creativitate, mai ales în mediul
urban.
6. Ce presupune regionarea?
„Regionarea” presupune o varietate de acţiuni, de organizare a teritoriului,
potrivit unor scopuri social-economice şi mai ales, politice, acţiuni relativ subiective
care, dacă se vor viabile, trebuie să se ţină îndeaproape seama de atributele
funcţionale care caracterizează spaţiul geografic.
În practica cercetării ştiinţifice, în scopul cunoaşterii aprofundate a
caracteristicilor unor profiluri de regiuni se regăsesc regionări naturale de genul
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 8: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/8.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
81
„regionare climatică”, „hidrologică”, „fitografică” ş.a., cât şi regionări sociologice,
antropologice sau regionări economice.
Cele mai complicate, datorită complexităţilor unităţilor componente, sunt
regionările economice care impun analize temeinice de cercetare ştiinţifică, de
impact socio-economic şi conotaţie legislativă.
Raţionamentul unor regionări economice vizează, în primul rând, capacitatea
de evaluare economică şi socială a resurselor naturale, umane şi antropice la nivelul
regiunilor de tip macrospaţial şi local, sprijinindu-se pe structurile administrativ-
teritoriale şi conţinutul lor legislativ.
De-a lungul istoriei remarcăm o sumă de opinii cu privire la aceste structuri
regionale, multe dintre acestea, datorită rigurozităţii principiilor adoptate, au devenit
componente fundamentale ale geografiei moderne.
Pentru o cunoaştere cât mai aprofundată asupra acestor structuri ne vom
referi la câteva din contribuţiile înscrise în literatura geografică românească,
îndeosebi, în perioadele de până la apariţia volumelor Tratatului „Geografia
României” (vol. I, II, III, IV, V, Edit. Academiei Române).
Din cele prezentate mai sus, se înţelege conţinutul noţiunii de „dezvoltare
regionlă” ce presupune teritoriul care îmbină elemente specifice unităţilor naturale, istorice,
economice, funcţionale, raportate la cerinţele moderne de amenajare a spaţiului, schematic
exprimă conţinutul real al Zonelelor Geografice Funcţionale, redate în (vezi) fig. 3.
Asemenea determinare s-a realizat în geografia românească prin anii 1970
într-un studiu intitulat ”Zonele funcţionale ale teritoriului României” (Vasile
CUCU), studiu redat mai târziu în Tratatul de Geografie, vol. II, capitolul XI, pag.
514 –526, sub denumirea de ”Gruparea judeţelor după criterii de similaritate social-
economică” (1984).
În acest studiu, judeţele României sunt grupate în 9 (nouă) formaţiuni
teritoriale fără a fi denumite Regiuni de Dezvoltare. O asemenea grupare o regăsim
în mare parte şi în structura actuală a Regiunilor de Dezvoltare.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 9: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/9.jpg)
Coordonator: Dumitru-Cătălin ROGOJANU
82
Fig. 3. Zonele Geografice funcţionale – schemă concept
(Sursa: Cucu V., Vlad L., B., Lazăr Irina, Geografie şi Dezvoltare regională, Edit. Pro Universitaria, 2012, p.23)
Propuneri
Pe baza experienţei cercetării geografice, organizarea spaţiului pe forme
funcţionale, superioare judeţelor, ar trebui să aibă la bază, în limite convenţionale,
trei criterii:
Criteriul specificului istoric;
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 10: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/10.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
83
Criteriul poziţiei geografice
Criteriul socio-economic
În această accepţiune gruparea judeţelor sub denumirea de ”Regiuni
economice” ar urma să aibă următoarea înfăţişare: (fig.4).
1 Regiunea Economică Carpato-Dunăreană Olteană, având în componenţă
judeţele: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Dolj, Olt.
2 Regiunea Economică Banat-Timiş, având în componenţă judeţele: Caraş-
Severin, Timiş, Arad, Hunedoara.
3 Regiunea Economică Crişană-Someşană, cu judeţele: Bihor, Sălaj, Satu
Mare.
4 Regiunea Economică a Maramureşului şi Bucovinei, cu judeţele:
Maramureş, Bistriţa Năsăud, Suceava.
5 Regiunea Economică a Transilvaniei, cu judeţele: Alba, Cluj, Mureş, Sibiu.
6 Regiunea Economică Carpatică Braşov – Ciuc, cu judeţele: Braşov,
Covasna. Harghita.
7 Regiunea Economică Moldova Central-Nordică, judeţele Botoşani, Iaşi,
Neamţ, Bacău, Vaslui.
8 Regiunea Economică Carpato – Dunăreană Est Muntenia, judeţele
Vrancea, Buzău, Galaţi, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi.
9 Regiunea Economică Carpato – Dunăreană Muntenia Centrală, judeţele
Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Teleorman, Giurgiu.
10 Regiunea Economică Dunăreană-Maritimă, judeţele Tulcea, Constanţa.
11 Regiunea Economică a Municipiului Bucureşti, judeţul Ilfov
Fiecare din regiunile prezentate evidenţiază caracteristici corespunzătoare
criteriilor menţionate în delimitarea acestora, atestând totodată unele însuşiri majore
precum:
Atributele României de ţară carpatică, dunăreană, pontică.
Se identifică în bună măsură, unitatea vechilor provincii istorice.
Sunt evidenţiate de asemenea similarităţile social-economice de bază.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 11: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/11.jpg)
Coordonator: Dumitru-Cătălin ROGOJANU
84
Fig. 4. România – regiuni economice
Este o grupare care în mare parte păstrează componentele de bază ale
Regiunilor actuale.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.
![Page 12: The Insertion Of Geography In Regional Scientific](https://reader030.vdocuments.net/reader030/viewer/2022012514/618e1ee166af687ff05278f3/html5/thumbnails/12.jpg)
Regionalizare şi politici regionale
85
Opţiunea pentru o asemenea structură regională ar corespunde mai multor
cerinţe atât de interes practic cât şi educaţional.
BIBLIOGRAFIE
1. Cocean, P. (Coord.) (2004). Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest. Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca.
2. Cucu, V. (2002). România. Geografie umană şi economică, Editura Transversal, Târgovişte.
3. Cucu, V., Vlad, L. B., Lazăr Irina (2012). Geografie şi dezvoltare regională, Edit. Pro Universitaria, Bucureşti.
4. Deică, P. (1980). Conceptul de regiune în georgrafia românească, Georgafie, 29, Tipografia Universităţii din Bucureşti.
5. Ianoş, I. (1993). Spre o nouă bază decretivă a regiunii geografice, SCGGG, XI, Bucureşti.
6. Şandru, I. (1960). Câteva consideraţii geografice asupra oraşelor din R.P.R. în „Analele st. Univ. «Al. I. Cuza»”, vol Vl, secţia II, fasc. 2, Iaşi.
7. Şandru, I., Cucu, V. (1984). România. Prezentare geografică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
8. *** (1984). Geografia României. Geografia umană şi economică, vol ll, Edit. Academiei Române.
9. *** Legea 151/1998 şi 315/2004 privind Dezvoltarea regională a României. 10. *** Programul Operaţional Regional 2007-2013.
Cucu, V., Toma, E., Lazar, I. (2014). The insertion of geography in regional scientific approaches [Insertia geografiei inabordarile stiintifice regionale]. In Rogojanu, D. C. (coord.), Regionalizare si politici regionale (pp.75-85). Iasi, Romania:
Editura LUMEN.