Săptămânal de Valea JiuluiSăptămânal de Valea Jiului���� nr.7nr.7���� Luni , 3 Decembrie 2012Luni , 3 Decembrie 2012���� 16 Pagini16 Pagini���� 1 leu1 leu

www.ziarul incomodvj .rowww.ziarul incomodvj .ro���� anamaria .nedelcoff@gmail .comanamaria .nedelcoff@gmail .com���� 07261913410726191341

Votaţi CIOCOIUL! VotaţiHOŢIA! Votaţi VOCHIŢOIU!

BabocziImre: ”Nuvreau săfiu undeputatoarecare!”AApplleeccaatt îînn ccuurrssaa eelleeccttoorraallăă

ddee llaa pprreemmiissaa ccăă ooaammeenniiiittrreebbuuiiee ssăă--şşii ccuunnooaassccăă

ddeeppuuttaattuull ppee ccaarree ll--aauu ttrriimmiiss îînnppaarrllaammeenntt.. SSee ffeerreeşşttee ssăă llaannsseezzeepprroommiissiiuunnii ffăărrăă aaccooppeerriirree ddaarrssppuunnee ccăă pprriimmuull pprrooiieecctt ddee lleeggeeppee ccaarree--ll vvaa pprroommoovvaa vvaa ffaaccee ccaabbaanniiii ssttrrâânnşşii ddiinn iimmppoozziittee llaanniivveelluull VVăăiiii JJiiuulluuii ssăă rrăămmâânnăăaaiiccii.. AAcceessttaa eessttee BBaabboocczzii IImmrree,,ccaannddiiddaatt UUDDMMRR îînn CCoolleeggiiuull 55DDeeppuuttaaţţii VVaalleeaa JJiiuulluuii,, uunn oommccaarree vvrreeaa ssăă sscchhiimmbbee mmoocciirrllaa ddiinnvviiaaţţaa ppoolliittiiccăă.. <<<<<< PPaaggiinniillee 88--99<<< Pag. 3

Se apropie cu paşirepezi data cândromânii vor participa

la vot pentru a desemnasenatorii şi deputaţii pentruParlamentul României şieu cred că se impun câtevaprecizări şi sfaturi…

-Fiecare cetăţean al României are propriile

opţiuni politice pe care şi le va finaliza prin

vot… De aceea este bine să votaţi cu dis-

cernământ, evitând să vă vindeţi votul. Nu

uitaţi că veţi alege, pentru viitorul vostru şi

al copiilor voştri, un senator , un deputat

pentru 4 ani pe care nu o să-l puteţi trage la

răspundere dacă vă vindeţi votul;

-Participarea la vot este un drept consti-

tuţional, democratic şi o dovadă de răspun-

dere civică;

-NU încercaţi să votaţi multiplu;

-NU încercaţi şi nu participaţi la fraudarea

votului. Aceste fapte constituie fapte penale

şi se pedepsesc ca atare;

-Sesizaţi organelor competente orice

nereguli pe care le descoperiţi! NU închideţi

ochii la ilegalităţi!

Acestea fiind spuse, îmi rămâne doar să

vă spun:

PARTICIPAŢI LA VOT!

VOTAŢI CORECT!

NU VĂ VINDEŢI VOTUL!

Valter COJMAN

Alegeri parlamentare09 Decembrie 2012

Valter CojmanClaudia Nichiţelea

Mircea NistorIoana Georgescu

În prezent, la Lupeni, se lucreazăla continuarea proiectelor de peste 50de milioane de euro, câştigate deadministraţia publică locală.

Astfel, pentr că încă e vremebună, lucrările de asfaltare dincartierul Bărbăteni continuă. Selucrează, de asemenea şi la reabil-itarea şi modernizarea CentruluiVechi din municipiul Lupeni, tot înfuncţie de vreme, urmând ca activi-tatea să fie reluată din primăvara

anului viitor.În zona primăriei, parcul din faţa

şcolii va fi reamenajat şi va dispunede spaţii de recreere.

”Suntem bucuroşi că vom avea unparc în zonă unde putem organizamai multe activităţi în aer liber”, auţinut să declare la unison cadreledidactice de la şcoală.

După ce a fost introdus pentruprima dată sistemul de canalizare şi afost realizat un zid de sprijin în zona

Eroilor, constructorul a asfaltat zileletrecute trotuarele, iar în cimitir vor fiamenajate alei noi, care vor fistrăjuite de spaţii verzi generoase.

”Fondurile europene au o impor-tanţă deosebită pentru Primăriamunicipiului Lupeni. Am pus peprimul loc implementarea acestorproiecte care au un rol esenţial înmodernizarea şi dezvoltarea oraşu-lui”, a declarat Gabriel Lungu, city-managerul municipiului Lupeni.

Lucrări ample la Lupeni

Minte de îngheaţăapele, nu-şi respectăcontractele, se poartăurât cu angajaţii şi nu-iplăteşte la timp, calcăpe cadavre pentru aajunge într-un post bineplătit din bani publici,dă şpagă unde trebuiepentru a fi pus şef,furând munca altoroameni şi are cel puţinmoartea unei mame peconştiinţă. Nu şi-aplătit nici măcar ver-işorul primar, care seplângea la un momentdat într-o scrisoaredeschisă ce rudă bună îieste. Acesta esteHaralambie Vochiţoiu,cel care vrea să fie sen-ator al Văii Jiului dinpartea PartiduluiPoporului DanDiaconescu. Asta, dupăce a fost exclus dinPSD Petroşani, fiindcăsocial-democraţii nu maisuportau modul de-adreptul stahanovist încare acesta conduceaorganizaţia, de parcă arfi fost pe propria moşie.

În numărul acesta din”Transilvania Impact” vomface o scurtă trecere înrevistă a cine este, de fapt,

Haralambie Vochiţoiu, bazân-du-ne pe materialele apăruteîn presă de-a lungul timpului.

Propriul lui văr îl descriape Vochiţoiu drept ”comu-nist”, ”isteric” şi ”răzbună-tor”, ”abuziv” – când acestaera în PSD Petroşani, vorbinddespre modul de-a dreptulneortodox de a se comporta:

”Scrisoare deschisă dom-nului preşedinte al PSDHunedoara, Florin Cazacu

Subsemnatul, VochiţoiuPetre, văr primar cuHaralambie Vochiţoiu, fărănicio constrângere sau ben-eficiu material din parteacuiva, doar în numele ade-vărului, declar următoarele:

În relaţia cu mine şifamilia mea, numitulHaralambie Vochiţoiu amanifestat un comportamentneadecvat, lipsindu-mă pemine şi familia mea de baniişi drepturile care ni se cuve-neau legal, deşi munceamcinstit la firma domniei saleSC Fabrica de TermopaneSA Petroşani, Socom Unirea.Ca exemplu pot arăta ca:

-ore de noapte neplătite;-cartea de muncă a fost

băgată după trei luni de zilede la data angajării la toţiangajaţii firmei domnieisale;

-bonurile valorile nu s-audat niciodată, deşi ne-au fostpromise la angajare, în acetfel minţindu-ne să ne anga-jăm şi ameninţându-ne apoică nu le vom primi dacă nuvenim sâmbetele la lucru.

Pot spune că limbajul săufaţă de mine a fost unul jig-nitor, fiind supus ofenselorşi denigrărilor de tot felul:

-crize de isterie, aruncândcu şapca din cap pe jos,trântind produsele finite determopan;

-înjură, pe mine şi person-alul, jignindu-ne familiile.

Consider că este o per-soană ce manifestă multăsuspiciune faţă de toţi cei cucare lucrează (inclusiv laPSD unde este preşedinte),bănuielile sale fiind exager-ate şi fără suport real.Atunci când îşi propune săfacă rău la cineva duce lacapăt această idee, indiferentcare sunt obstacolele pe caretrebuie să le depăşească.Chiar dacă ştie că nu aredreptate cu persoana respec-tivă, nu contează decât păr-erea lui HaralambieVochiţoiu şi interesele lui,convingând prin diferitemijloace (bani, avantajemateriale şi chiarameninţări) şi alte persoane

să i se alăture şi să-i susţinăneadevărurile sale. Considercă în relaţia cu mine a greşitprofund, mai ales că-mi estevăr primar, naş de cununie şinaş de botez al copiluluimeu.

Nu vreau să mai am de-aface cu această persoană(Haralambie Vochiţoiu)niciodată şi sfătuiesc pe toţicunoscuţii mei să se fereascăde el deoarece nu este capa-bil să facă binei decât per-soanei sale.

Datorită caracteruluiinfect pe care îl are şinumeroaselor scandaluri încare este implicat PSD apierdut alegerile şi levapierde în continuare atâtavreme cât el va fi în partidca preşedinte şi membru. Toţicunoscuţii mei ar fi votat cuPSD, inclusiv soţia mea,dacă Haralambie nu ar ficandidat la primărie şi nu arfi fost pe listele PSD.

Cred că viitorul acestuipartid este compromis înPetroşani din cauza luiVochiţoiu Haralambie careeste un dictator comunist şio persoană abuzivă,ameninţătoare şi foarterăzbunătoare în raport cutoţi cei care îndrăznesc să

aibă şi alte idei decât alesale, el urmărind doarinteresele personale, partidulfolosindu-l în avantajele per-sonale.

Petre Vochiţoiu”.

Iată ce scria şi România

Liberă în vara acestui an

despre Vochiţoiu:

La Hunedoara,

Haralambie Vochiţoiu, fost

prim vicepreşedinte al PSD

Hunedoara, este actual-

mente preşedinte al PPDD

Hunedoara, şi a fost acuzat

de practici necinstite la

începutul anilor 2000 cand,

noteaza presa locală, a chel-

tuit aproape 24 milioane de

lei pentru stimularea anga-

jării forţei de muncă, însă

n-au fost create decât 10

locuri de muncă. Ulterior a

fost acuzat că a înlesnit

dirijarea unor contracte

avantajoase către firma

BESTJOBS S.R.L., fără a

urmări modul de îndeplinire

al clauzelor contractuale,

aducând astfel un prejudi-

ciu agenţiei de peste 6 mil-

iarde lei. Dosarul a fost

pasat în anii următori între

diverse instituţii judiciare.

Votaţi CIOCOIUL! VotaţiHOŢIA! Votaţi VOCHIŢOIU!

ÎÎnn 22000088,, ppuubblliiccaaţţiiaa””JJuussttiiţţiiaarruull”” ddeessccrriiaa mmoodduull îînnccaarree,, îînn ssâânnuull PPSSDD,, îîşşiiffăăcceeaa ccaammppaanniiee HHaarraallaammbbiieeVVoocchhiiţţooiiuu.. DDeeşşii aauu ttrreeccuutt aanniibbuunnii ddee aattuunnccii,, nniicciiuunnaa ddiinnttrreepprraaccttiicciillee ffoossttuulluuii ssoocciiaall ddeemmoo--ccrraatt,, aaccttuuaall îînnrreeggiimmeennttaatt îînnppaarrttiidduull lluuii DDiiaaccoonneessccuu,, nnuu aaffoosstt sscchhiimmbbaattăă..IIaattăă,, mmaaii jjooss,, ccee ssccrriiaa””JJuussttiiţţiiaarruull”” îînn 22000088::

Haralambie Vochiţoiu, unPinocchio pesedistNu a fost foarte greu, pentru că depeste peste tot candidaţii noştrii nezâmbesc fotogenic. Începând cu spaţi-ile desemnate pentru afişare, beneremai mari sau mai mici (în funcţie decât îl ţine buzunarul pe candidat saupartidul care îl susţine), pliante, inter-net, mass-media, „corturi” electorale,suntem năpădiţi de promisiuni care maide care mai umflate şi cosmetizate deparcă ne-am afla în mijlocul unui con-curs de făcut gogoşi. Ca să fie tacâmulcomplet, din când în când acestegogoşi mai au iz şi de mici sau bereîmpărţiţi cu dărnicie de persoane care,cu altă ocazie, nu ţi-ar da nici un paharcu apa... Pe stradă, eşti asaltat de vol-untari care, cu un zâmbet mieros, îţiintind câte un fluturaş sau o invitaţiecătre nu ştiu ce manifestare cu specta-cole incendiare şi îţi şuşotesc complice; „Vă aşteptăm şi sperăm să votaţi cunoi... “Câţiva paşi şi alt partid, altăofertă... Nu, domnule, că nu mai pot...Mă grăbesc să ajung acasa... Cu paşirepezi şi părând preocupat de o vitrină,reuşesc să mai evit un asaltator...Ura!!!! Am ajuns acasă. Arunc pecuierul din hol teancul de pliante şi măaşez în fotoliu răsuflând uşurat...Nu trag două guri de aer, că puştiulmeu năvăleşte în cameră fluturând tri-umfător în mână un pix cu chipul can-didatului P. S. D. HaralambieVochiţoiu. Recuperez un fluturaş elec-toral ca să-l compar cu pixul... Dinacesta îmi zâmbeste carismatic, de data

asta Hari Vochiţoiu... I s-o fi părândmai de bun augur să-şi spună„Hari”(?!), zici că-i nume de scenă...Dar, atât timp cât politica asta a de-venit un show mai mult sau mai puţinreuşit, este în regulă, de ce să nu-şispună şi el „Hari”...Vochiţoiu, prin tot ce face, este ca unpersonaj dintr-o piesă proastă, scrisă deun autor mai puţin talentat, de apreciateste numai dorinţa sa de parvenire, in-diferent prin ce moduri, genul de omcare calcă peste cadavre ca să-şi atingăscopul. Este omul despre care nu poţisă spui niciodată că ţi-e prieten saucoleg, pentru că nu ştii când vei fi tră-dat sau înşelat.Este cunoscut modul cum şi-a devoratde-a dreptul colegii de partid, îm-proşcănd cu minciuni, calomnii şirăutăţi de neimaginat pe potenţialii ad-versari politici sau cei care ar putea să-i fie obstacol în ascensiune,anihilându-i rând pe rând.Veşnic nemulţumit de poziţia sa so-cială, s-a straduit să depăşeascăcondiţia sa de muncitor la Exploatareaminiera Petrila, prin absolvirea Fac-ultăţii de Mine Petroşani, renumităpentru fabricarea statutului de oamenicu studii superioare sau titluri acade-mice pentru o sumedenie de numecunoscute din judeţul Hunedoara.După patru ani ca inginer la intre-prinderea care i-a înlesnitit com-pletarea studiilor, omul nostru a maidat un pic din coate şi din muncitorulmodest iata-l ajuns director executiv laAgenţia Judeţeana pentru OcupareaForţei de Munca Hunedoara.Anul acela parca a fost predestinat pen-tru inventivul Hari Vochiţoiu pentru căs-a ales pe lânga funcţie şi cu un dosarpenal pentru infracţiunea de fals mate-rial în înscrisuri oficiale şi uz de fals(Dosar 18/P/2001 al Parchetului de peLângă Judecătoria Petroşani),deoarece, încălcând contractul colectivde muncă, care stipula condiţiileatribuirii biletelor de odihnă şi trata-ment pentru angajaţi, a completat înnume personal în fals un bilet de odi-hnă deşi în acel an mai beneficiase debilet de odihnă cu reducere 80% în altăperioada. A fost scos de sub urmărirepenală după o serie de cercetări şi afost amendat cu 300.000 lei vechi şi elşi cei care mai făceau parte din dosar. Este un proverb care spune că, dacă

vrei să vezi caracterul unui om, trebuiesă-i dai putere. Funcţia de la agenţie l-afacut pe Vochiţoiu să-şi dea arama pefaţă şi, văzându-se cu pâinea şi cuţitulîn mână, a început să împartă dupăbunul său plac bani din programul demăsuri active către firme care urmau săcreeze locuri de muncă pentru şomeri.Sunteţi convinşi că firmele erauapropiate domnului Haralambie (cedracu’, că aşa îl chemă de fapt), aşa cădeşi s-au cheltuit aproape 240 miliardelei vechi, nu au fost create decât 10(am scis corect, zece) locuri de muncă.44 de procese s-au derulat în anii ur-mători datorită acestui fapt pentru re-cuperarea prejudiciului.

Nu vă întrebaţi care a fost oarepartea domnului Vochiţoiu dinaceste contracte ?Tot în această funcţie fiind, a mai fostacuzat că a înlesnit dirijarea unor con-tracte avantajoase către firmaBESTJOBS S. R. L. , fără a urmărimodul de îndeplinire al clauzelor con-tractuale, aducând astfel un prejudiciuagenţiei de peste 6 miliarde lei. Poliţia, după un an de cercetări, a dec-linat competenţa către Direcţia Naţion-ală Anticorupţie, unde dosarul a fost şiînmormântat, pe motiv că ei se ocupăde dosare de „mari corupţi”, cele 6 mil-iarde li s-a părut floare la ureche. Să totfaci afaceri !!!Cu toate că Vochiţoiu a răspuns foarteviolent la acuzaţiile care i-au fost adusede predecesorul său, afirmând că nuare legătură cu firma amintită, (deşitoata lumea ştia că este controlată deel, chiar dacă în Registrul Comerţuluiea figura pe numele unui prieten foarteapropiat ,aproape mâna lui dreaptă), îlregăsim acum director general la firmaBESTJOBS S. R. L. Nu mai bine îţispuneai Pinocchio?Activitatea domnului Vochiţoiu estefoarte inventivă, acesta fiind tot timpulpus pe eludarea legii. Astfel, maşina sapersonală, a cărei autorizaţie provizoriede circulaţie expirase, a fost împrumu-tată unui cunoscut care a produs un ac-cident pe str. Aviatorilor, ocazie cu careun om a suferit leziuni.Pe atunci director, Vochiţoiu s-a alesnumai cu o amendă administrativă de1.000.000 lei, Se pare că minciunaocupă loc de cinste în caracterul micu-

lui Pinocchio, zis şi Hari, pentru că laParchetul de pe Lângă JudecătoriaPetroşani, cu ocazia interogatoriuluidin data de 13 iunie 2002, (Dosar881/P/2002 al Parchetului de pe lângăJudecătoria Petroşani) îşi declară stareacivilă „căsătorit”, în condiţiile în care,la data de 13 mai 2002, i s-a pronunţatdivorţul din vina sa exclusivă (Dosar1641/ 2002 al Judecătoriei Petroşani). Alegerile pentru funcţia de preşedinteal Organizaţiei P. S. D. 2 Petroşani, dindata de 6 decembrie 2002 l-au determi-nat să-şi pună încă o dată mintea lacontribuţie, încercând să-şi reducă latăcere contracandidaţii prin tot felul detertipuri şi şicane. Nu s-a putut abţinenici de data asta de la infracţiuni şideoarece viza sa de flotant pentru mu-nicipiul Petroşani îi expirase din datade 26.09.2002, a falsificat o copiexerox de pe buletinul de identitate, dincare să rezulte că şi-a stabilit reşedinţaîn municipiu la data de 10.10.2002,deci anterior alegerilor.

Cu nesimţirea şi tupeul care îlcaracterizează a avut tupeul sădepună acea copie falsificată labiroul deputatului Rus Ioan învederea validării. Acest fals i-a mai adus încă un dosarpenal pentru săvârşirea infracţiunii defals material în înscrisuri oficiale şi uzde fals, (dosar 686/P/2003 al Parchetu-lui de pe lângă Tribunalul Hunedoara).Alegerile au fost invalidate, Vochiţoiuprimind din partea organizaţiei unblând „avertisment ultimativ”.Şi mai blând a fost procurorul care,uitând că justiţia trebuie să fie apolitică, l-a scos de sub urmărire penală con-siderând că pentru îndreptarea învinuit-ului este suficientă aplicarea uneisancţiuni cu caracter administrativ, înspeţă, o amendă în sumă de 10 mil-ioane lei.Ce blândă este justiţia cu unele person-aje!. . . Ma găndesc ce ar fi păţit unşofer care ar fi falsificat o foaie de par-curs pentru a putea fura 20 litri de ben-zină. . . Îngroşa rândurile babelor carestau prin puşcării pentru o niscaiamendă neplătită.După aceste peripeţii cu „anul şidosarul” să nu vă gândiţi că onor can-didatul nostru la primărie s-a mai po-tolit. . .

A făcut tot ce i-a stat în putinţă pentrua-şi rotunji veniturile personale, trafi-cul de influenţă pe care a încercat să-lexercite pentru obţinerea de lucrăripentru firma sa la teatrul din Petroşanirămânând fără rezultate. Tot mai binese manevrau banii publici, nu ?Ce s-a gândit, Haralambie Vochiţoiu,văzând că afacerile personale merg totmai rău... Unde se pot câştiga bani bunifără prea multă muncă? La Primărie!!!Iată-l deci, înscriindu-se într-o cursăelectorală pentru care un om cu celpuţin o doza infimă de conştiinţa şi bunsimţ nici nu ar fi îndraznit măcar „să seantreneze“ ştiind câte a făcut şi cât adat cu „subsemnatul”.Rămas tot mai singur, datorită moduluide comportament faţă de colaboratorişi a aerelor de dictator sau primar co-munist, a încercat să mai „dreagăbusuiocul” şi să încerce prin manevreşi şiretlicuri ieftine să câştige cât maimulte voturi. A făcut pregătiri intense şi propagandăvoalată din timp, primul pas fiind făcutcătre sufletul sexului frumos, când, cuocazia zilei de 8 Martie, a împărţit înşcoli, spitale şi alte instituţii, CD-uri cumuzica piratată de pe internet cu opereaparţinând unor solişti celebri, tenoride operă internaţionali.C. D. -ul purta sigla P. S. D. -ului şimenţiunea „Hari Vochiţoiu, primarulde care ai nevoie”.Când Uniunea Producătorilor de Fo-tograme s-a sesizat cu privire la acestlucru, puţin probabil viitorul primar,care crede că avem nevoie de el, s-aspălat pe mâini dând vina pe organiza-ţia de tineret. {mosimage}Uns cu toate alifiile şi conştient că dez-informarea este cea mai bună armă,conducerea P. S. D. Petroşani a coman-dat cercetătorilor de la Facultatea dinPetroşani un sondaj de opinie privindalegerile locale.Un fin observator al pulsului politicdin Petroşani şi-ar fi dat seama de lipsade profesionalism cu care a fost real-izat sondajul în care se apreciază că P.S. D. -ul ar putea câştiga alegerile înorice moment sau de falsa aurăatribuită liderului organizaţiei.Dacă mai şi ţinem cont că cercetătoriiau fost conduşi de Valerian Fulger,finul lui Hari – Pinocchio cred că amspus tot. Acelaşi Valerian care a îm-părţit plase de cartofi în cartierul Aero-

port, cerşind înacest fel voturilecare să-l înalţe penaşul său la multrâvnitul scaun deprimar...Dacă tot este ren-umită Facultateadin Petroşani căacordă diplomelede doctorat pen-tru o taxă de 150de dolari pe an,Vochiţoiu s-agândit să nurămână mai pre-jos ca alţii, şi s-aînscris şi el laaceste cursuri.Numai că profe-sorul Ilie Onicade la catedra deExploatare Min-eră a Facultăţii deMine, ne-dovedindu-se denici un fel impresionat de funcţiilepreşedintelui P.D.S.-rist, a propus resp-ingerea tezei pe motiv că nu ar fi „orig-inală”.Elegant mod de exprimare a domnuluiprofesor, pentru că dacă ar fi săspunem în limbaj popular, a furat-o şipe aia!Doctorandul Hari a negat acest lucru,plângându-se că a lucrat vreo cinci anila aceasta teză, deşi nu ştiu cănd o fiavut timp să se ocupe de ea, deoarececâţiva ani buni el a fost mai tot timpulsă dea declaraţii pe la Parchet, ca să-şirezolve dosarele penale.Nu ştim dacă Haralambie Vochiţoiumai citeşte şi alte păreri care se publicăvis-a-vis de persoana sa, în afară decele comandate de el, pentru că atunciar fi văzut părerea publicaţiei „JurnalulVăii Jiului”, care îi cataloghează cam-pania ca fiind „imorală şi ilegală” , iarpe el ca fiind „cel mai slab lider political Petroşaniului”.Părerea mea este că are cunoştinţă deaceste aprecieri, de aceea campania saeste asemănătoare unei convulsiineputicioase, bazată ba pe atac la per-soană, ba pe autoslăvire, ba pe încer-carea de a impresiona cu poveşti dincopilărie, când cânta suav la vioară(oare de pe atunci şi-a ales numele descenă, Hari?).

Probabil că tot din acest motiv a „făcutvaluri” şi cu presupusa tentativă deşantaj făcută asupra lui de un ziarist,dorind să pară o victimă a opozitiei.Poate că ar fi fost mai credibil dacă arfi depus în acest sens o reclamaţie laPoliţie, lucru care nu s-a întâmplatînsă, dar care pune sub semnul între-bării veridicitatea celor afirmate şicreşte certitudinea că a vrut să-şi facăpublicitate.Dorind să aplaneze scandalul izbucnitcu ocazia cumpărării de societatea deconstrucţii controlata de el a unui fostcămin de nefamilişti din Aninoasa laun preţ derizoriu, Vochiţoiu încearcă săfolosească acest lucru în favoarea sa încampania electorală promiţând că vareabilita blocul sub forma unorlocuinţe sociale sau a unui azil debătrâni. Bine ar fi, dar cine să te maicredă pe tine, vere, că prea multminţi... Pot să afirm cu toata certi-tudinea că omul ăsta chiar suferă demitomanie (vorbesc serios!), la cât îlvedem că fabulează.Uitându-mă la spoturile publicitare, pecare Hari Vochiţoiu le difuzează încampanie, nu pot să spun decât că mise face scârbă... Dacă ar fi cineva caresă nu cunoască oraşul, ar crede caPetroşaniul nu este decăt o groapă degunoi cu şobolani morţi, dărâmături,

sărăcie lucie, câini vagabnzi şi oamenilihniţi de foame... Asta este ideeaacelor videoclipuri, ca la sfârşit săapară el, Hari, spilcuit şi bine îmbrăcat,cu mutra de ucenic al vreunui cap deCosa Nostra, care-şi oferă serviciile casă ne scoată din rahat. Zici că a venitde pe altă galaxie la facerea lumii pepământ, că până la el nu s-a făcutnimic, iar noi, umili, trebuie să înge-nunchiem la venirea SALVATORU-LUI. Este penibil, zău...Până la urmă este alegerea dumneav-oastră, dar gândiţi-vă că nu se poatemerge prea departe cu falsitatea, iaracest personaj, care în permanenţăminte, eludează legea, nu este preocu-pat decât de bunăstarea proprie, nu arecum să vă reprezinte interesele sau săvă administreze banii publici.În cazul lui Haralambie Vochiţoiu nuputem spune că sunt numai vorbe saurăutăţi, faptele lui sunt concretizate înacte şi dosare penale. Probabil se vormai aduna şi altele pentru că este încătânăr.Nu vă sugerez pe cine să votaţi, dar amrugămintea să nu încredinţaţi cheiaoraşului aşa oricui, pentru că de lapromisiuni la realizări este cale lungă,iar cei care suferă de mitomanie, dupăce vor fi instalaţi în fotoliul de primar,se vor îmbolnăvi subit de amnezie...

Cine este Haralambie Vochiţoiu?Cine este Haralambie Vochiţoiu?

TTRRAAIIAANN BBĂĂSSEESSCCUU aa ffoossttrraaccoollaatt ddee SSeeccuurriittaattee îînn 11997733,, ppee ccâânnddeerraa eelleevv aall IInnssttiittuuttuulluuii ddee MMaarriinnăăîînnttooccmmiinndduu--ii--ssee ddoossaarruull ppeerrssoonnaall nnrr..33999900//0099--1111--11997733 PPâânnăă llaa tteerrmmiinnaarreeaassttuuddiiiilloorr îînn 11997766 aa ffoosstt ccoollaabboorraattoorr aalllluuccrrăăttoorriilloorr ddiinn DDiirreeccţţiiaa aa IIVV-- aa ddeeCCoonnttrraaiinnffoorrmmaaţţiiii MMiilliittaarree.. ÎÎnn aacceeaassttăăccaalliittaattee eelleevvuull mmiilliittaarr BBĂĂSSEESSCCUUTTRRAAIIAANN aavveeaa oobblliiggaaţţiiaa ssăă iinn--ffoorrmmeezzee oorrggaanneellee ddee SSeeccuurriittaattee ddeesspprreemmoodduull îînn ccaarree ssee ddeessffăăşşuurraauu aaccttiivv--iittăăţţiillee ssppeecciiffiiccee îînn IInnssttiittuuttuull ddee MMaarr--iinnăă „„MMiirrcceeaa cceell BBăăttrrâânn””,, ddeesspprreeccoommppoorrttaammeennttuull şşii aattiittuuddiinneeaa ccoolleeggiilloorrşşii aallee ccaaddrreelloorr ddiiddaaccttiiccee aattââtt îînnccaaddrruull aaccttiivviittăăţţiilloorr ssppeecciiffiiccee,, ccââtt şşii îînnppaarrttiiccuullaarr..La terminarea studiilor, Direcţia aIV- a de Contrainformaţii Militare aîncetat legătura cu colaboratorulBĂSESCU TRAIAN , dosarul per-sonal al acestuia fiind transferat laInspectoratul Judeţean Constanţa alMinisterului de Interne, Departa-mentul Securităţii Statului, cuadresa nr. 00151392/29-09-1976.După absolvirea Institutului de Mar-ină, TRAIAN BĂSESCU este în-cadrat ca ofiţer la Întreprinderea deExploatare a Flotei MaritimeNAVROM Constanţa.În aceasta calitate, TRAIANBASESCU, este preluat ca informa-tor – sursă de către lucrătoriiBiroului de Securitate Port Con-

stanţa condus laacea vreme deofiţerul DumitruNicuşor.De folosireaofiţerului de mar-ină TRAIANBĂSESCU s-aocupat,în mod di-rect, locotenentulmajor de Securi-tate MihaiAvramides careorganiza contactecu acesta înaintede plecarea încursă şi la în-

toarcere. La aceste întâlniri participade regulăşi şeful lui Avramides, Du-mitru Nicuşor, care,însă, se întâlneaşi separat cu TRAIAN BĂSESCU.În calitatea sa de ofiţer de marină,TRAIAN BĂSESCU,dădeainfor-maţii cu privire la starea de spirit aechipajului, temele de discuţie abor-date de membrii echipajului, activ-ităţile şi contactele pe care membriiechipajului le aveau în porturi, întimpul escalelor, activităţi de contra-bandă şi speculă, dar şi despre even-tuale aprecieri sau comentarii făcute

de membrii echipajului cu privire laconducerea superioară de partid şide stat.De menţionat faptul că,deşi în aceaperioadă era valabil ordinul conformcăruia membrilor PCR nu li seputeau lua informaţii scrise, locote-

nentul majorAvramides, careavea o expe-rienţă redusăînmunca de Secu-ritate, elprovenind dinsistemul peni-tenciarelor, acerut şi aobţinut de la in-formatorulTRAIAN BĂS-ESCU maimulte notescrise pe carele-a depus ladosarul acestuia,

nr 3990/1973.În jurul anului 1980, MihaiAvramides s-a întors, la cerere, laDirecţia Penitenciarelor.După plecarea lui Avramides dincadrul Biroului de Securitate PortConstanţa , TRAIAN BĂSESCU acontinuat să fie prelucrat informativde ofiţeriiRoşioru Ioan şi DeacuConstantin, tot sub coordonarea se-fului biroului, Dumitru Nicuşor.Dumitru Nicuşor a trecut după 1989în SRI, ajungând General, şef alSecţiei SRI – Constanta şi apoi şefulCentrului Operativ Zonal Dobrogea.TRAIAN BĂSESCU a susţinut în

1981 examenul de Comandant, carea fost o simplă formalitate, a duratnumai 5 minute, după care a primitcomanda navei Argeş.În acea perioada era de notorietate,în rândul colegilor săi,susţinerea decare acesta se bucura.În jurul anului 1984, informatorulTRAIAN BĂSESCU, a fost trecut înreţeaua Centrului de Informaţii Ex-terne din Departamentul SecurităţiiStatului unde a lucrat cu ofiţerul Sil-vian Ionescu din cadrul Direcţiei I.În 1987 TRAIAN BASESCU estenumit şef al Agenţiei EconomiceNAVROM din Anvers, Belgia, undeîşi desfăşoară activitatea sub directacoordonare a lui Silvian Ionescucare conducea la acea data ServiciulI (Belgia – Olanda-Luxemburg) dinDirecţia I a CIE.În aceasta perioadă, TRAIAN BĂS-ESCU, a transmis preponderent in-formaţii de interes economic cuprivire la activităţile din porturilemaritime Anvers şi Roterdam, dar şiinformaţii cu privire la echipajelenavelor care acostau in aceste por-turi, precum şi informaţii despremembrii personalului diplomaticromân din ţările respective.În vara anului 1988, TRAIAN BĂS-ESCU, a fost retras temporar de laAnvers pentru a participa la un in-structaj care a durat două luni şi s-a

desfăşurat la Şcoala de ofiţeri MI dela Băneasa.În 22 decembrie 1989, ofiţerul deSecuritate Silvian Ionescu, cel carel-a avut în subordine pe TRAIANBASESCU, s-a infiltrat printre rev-oluţionarii din faţa Comitetului Cen-tral, a intrat în anturajul lui DanIosif şi, ulterior, al lui Gelu VoicanVoiculescu şi,în ianuarie 1990, afost numit Secretar Executiv al FSN.La începutul anului 1989, în ascen-siunea profesională a lui TRAIANBĂSESCU, intervine o sincopă:Pe 8-03-1989 este rechemat în ţară ,fiind acuzat de nereguli grave în ad-ministrarea fondurilor NAVROM.TRAIAN BĂSESCU a fostsancţionat pentru că a autorizat, fărăaprobarea NAVROM Constanţa, oplata suplimentară de 300.000 defranci belgieni pentru lucrările dereparaţii efectuate la nava Zimniceaîn ianuarie 1989. Sancţiunea primităs-a datorat, mai ales, faptului căTRAIAN BĂSESCU a decis ca lu-crările de reparaţii să fie executatede Şantierul Naval Belliard din por-tul Anvers, deşi existau oferte de ex-ecuţie a lucrărilor, mult mai ieftine,din partea altor şantiere navale dinacelaşi port. ( Poate aşa se explicăafirmaţiile lui Traian Băsescu că eramilionar înainte de decembrie 1989)În perioada ianuarie-martie 1989,TRAIAN BĂSESCU, a trimis nu-

meroase note informative şi rapoarteîn ţarăîncercând să-şi justifice de-ciziile, dar şi lansândacuze grave şineîntemeiate la adresa Comandantu-lui navei Zimnicea.Datorita gravităţiiexcepţionale afaptelor de care a fost acuzat, ţinândcont de legislaţia din acea vreme,numai susţinerea din partea Secu-rităţii poate explica faptul că TRA-IAN BĂSESCU a fost sancţionatdoar administrativ şi nu a suportat şirigorile legii. El a fost chiarmenţinut ca angajat al NAVROMConstanţa, fără să maiprimească,însă, nici o însărcinarepână la Revoluţie.Imediat dupăRevoluţie, TRAIANBĂSESCU, a fost numit Director

General al Inspectoratului de Stat alNavigaţiei Civile din MinisterulTransporturilor.Pentru a obţine aceasta funcţiefoarte importantă, TRAIANBASESCU s-a bucurat de recoman-darea şi susţinerea secretarului ex-ecutiv al FSN Silvian Ionescu, darşi ale vechiului său prieten, CălinMarinescu, zis Shogunul, pe atunciPreşedinte al CFSN Constanţa.

Există voci care spun că TraianBăsescu ar fi fost ofiţer DIE subacoperire încă de dinaintea pe-rioadei Anvers. Cert este că dosarul personal nr.3990/09-11-1973 de colaborator al

Securităţii a dispărut, neexistândnici un proces verbal privind dis-trugerea lui, după cum reiese şi dinunele documente prezentate în arti-col. Mai multe detalii şi mărturiigăsiţi aici: http://valter-cojman.blogspot.ro/2012/08/de-spre-basescu-membru-pcr-si.html

Despre activitatea de informator alsecurităţii comuniste, alte calităţi încadrul securităţii comuniste şi fapteale lui Traian Băsescu, postul Tv AlJazeera, a realizat un reportaj în cur-sul acestui an pe care îl găsiţi aici:http://valter.cojman.blogspot.ro/2012/11/despre-basescu-membru-pcr-colaborator.html

Valter COJMAN

Traian Băsescu: comunist şi securistTraian Băsescu: comunist şi securist

AApplleeccaatt îînn ccuurrssaa eelleeccttoorraallăă ddee llaapprreemmiissaa ccăă ooaammeenniiii ttrreebbuuiiee ssăă--şşiiccuunnooaassccăă ddeeppuuttaattuull ppee ccaarree ll--aauu ttrriimmiiss

îînn ppaarrllaammeenntt.. SSee ffeerreeşşttee ssăă llaannsseezzee pprroommiissiiuunniiffăărrăă aaccooppeerriirree ddaarr ssppuunnee ccăă pprriimmuull pprrooiieecctt ddeelleeggee ppee ccaarree--ll vvaa pprroommoovvaa vvaa ffaaccee ccaa bbaanniiiissttrrâânnşşii ddiinn iimmppoozziittee llaa nniivveelluull VVăăiiii JJiiuulluuii ssăărrăămmâânnăă aaiiccii.. AAcceessttaa eessttee BBaabboocczzii IImmrree,, ccaann--ddiiddaatt UUDDMMRR îînn CCoolleeggiiuull 55 DDeeppuuttaaţţii VVaalleeaaJJiiuulluuii,, uunn oomm ccaarree vvrreeaa ssăă sscchhiimmbbee mmoocciirrllaaddiinn vviiaaţţaa ppoolliittiiccăă..Reporter: Îl cunoaşteţi pe deputatul dincolegiul în care candidaţi dumneavoastră acum?Baboczi Imre: Contează mai puţin dacă îlcunosc eu. Ceea ce contează cu adevărat este căoamenii din Colegiul 5 nu-l cunosc. Am făcut unsondaj şi am descoperit cu stupoare că 90% din-tre oameni nu ştiu cine le sunt parlamentarii.Acest lucru trebuie să înceteze. Oamenii trebuiesă-şi cunoască deputatul, trebuie să se întâlneascăcu el, iar acesta, la rândul lui, trebuie să dea so-coteală celor care l-au trimis cu un mandat înParlament pentru ceea ce a realizat sau pentruceea ce nu a reuşit să facă.Tocmai de aceea am luat efectiv colegiul la pas şiam stat de vorbă cu oamenii şi i-am ascultat, le-am preluat sugestiile şi problemele. Pe unele mile-am asumat şi îmi iau angajamentul că, după cevoi merge în parlament, mă voi bate pentru re-zolvarea lor şi voi veni periodic în colegiu săvorbesc cu oamenii şi să le spun stadiul re-zolvării lor. Ca să concluzionez, nu vreau capeste patru ani, când voi candida din nou, să măîntrebe lumea pe stradă ”cine eşti dumneata?”.Reporter: Nu aţi avut curiozitatea să-l căutaţi labiroul său parlamentar?Baboczi Imre: De ce să îl caut la biroul parla-mentar? Important era să-i caute el pe oameniidin colegiu, cărora le-a promis mai multe şi pen-tru care nu a făcut nimic. Repet, nu vreau să fiuun deputat anonim. Eu nu vreau să mă caute oa-menii la biroul parlamentar, vreau să ies printreei, vreau să-i ascult eu pe ei, în cartier, nu labiroul parlamentar. Este timpul ca parlamentariisă mai facă şi politica cetăţeanului, nu doar polit-ica deputatului sau senatorului.Reporter: Ce v-a determinat să intraţi în luptapentru un fotoliu de deputat?Baboczi Imre: Ca fiecare dintre noi, după anii1990 am ieşit afară, am văzut o altă lume, mi-aplăcut şi de atunci am încercat să mă comport caeuropenii, mă gândesc că mulţi dintre noi ofacem. Din păcate, nu reuşim acest lucru întot-deauna. Aici fac o paranteză şi vreau să văpovestesc cum am aflat asta pe propria piele. Laun moment dat, viaţa m-a purtat prin Italia, pevremea aceea şi fumam, şi ţin minte că după ceterminam o ţigară mă plimbam mult timp cu eaîn mână până întâlneam un coş de gunoi, pentrucă nu puteam s-o arunc aşa pe jos.În schimb, când am ajuns în România, cum m-am

dat jos din avion, mi-am aprins o ţigară, am trascu nesaţ din ea şi, după ce am terminat-o, amaruncat-o pe jos, chiar cu un gest ştregăresc. Înmomentul acela mi-am dat seama că, în primulrând, schimbarea trebuie să vină de la fiecaredintre noi. Din acel moment m-am convins cătrebuie să mă implic în schimbarea mentalităţiiromâneşti. Aşa m-am decis să intru în politică.După ce am făcut acest pas a urmat altul şi totaşa, până în momentul în care am decis să can-didez pentru Camera Deputaţilor. Bine, există opoveste interesantă legată de această decizie.Stăteam la televizor şi comentam înverşunat laun talshow politic – mulţi dintre noi o facem – şifiica mea, Kinga, mă privea cu interes. Atunci,m-a întrebat într-o doară: ”De ce nu faci tu altfel,dacă ai intenţii bune şi crezi că poţi să faci maibine?”. M-am gândit mult la ce mi-a spus Kinga.În acelaşi timp, mă întrebam oftând: ”Ce-mi tre-buie mie? Bătăi de cap? Duşmani? Lupte cualţii?”. Totuşi am decis să intru în această com-petiţie pentru că am intenţii bune şi cred că pot săo fac mai bine decât cei care o fac în prezent.Reporter: De ce vrea un om să devină deputat?Baboczi Imre: Sunt mulţi oameni oneşti în ţaraaceasta. Sunt mulţi oameni oneşti care au reuşitsă construiască ceva în viaţă. Printre ei sunt şi eu.Nu am avut niciodată vreo afacere cu statul.Problema este că mulţi dintre oamenii oneşti nudoresc să se implice în politică. Mulţi sunt depărere că politica e plină de mocirlă şi, odată in-traţi în ea, se vor murdări. Eu, unul, cred că astae o greşeală.Cred că în politică este atât de multă mocirlă toc-mai pentru că prea mulţi oameni oneşti sunt im-plicaţi în ea. Trebuie să intre în politică cât maimulţi oameni oneşti care să se gândească şi labinele celor din jur, nu doar la binele personal,care să se ţină de promisiuni şi care să facă cevapentru cei pe care i-au ales.Reporter: De ce v-ar alege oamenii din Colegiul 5?Baboczi Imre: În primul rând, pentru că nupromit ceea ce nu pot să fac. Fiindcă, pentrumine, o strângere de mână e mai importantădecât orice contract. După principiul acesta m-am ghidat totdeauna în viaţă. Pentru că îmi iauangajamentul să vin în faţa lor periodic să le spunce am reuşit să fac şi ce nu şi cât mai dureazăpână le rezolv problemele. Pentru că dacă măvotează, vor avea, fiecare dintre ei, deputatul lor,la care vor putea să apeleze în orice moment.Reporter: Care ar fi o primă lege care ar trebuidată sau modificată, din perspectiva deputatuluiBaboczi Imre?Baboczi Imre: Sunt multe. Una ar fi legată demodul în care se strâng şi se împart banii careprovin din taxele şi impozitele plătite de oameniidin Valea Jiului. În prezent, banii din impozitelepe care le plătim cu toţii, fie că vorbim de anga-jaţi, fie de firme, se strâng în Deva şi apoi setrimit la Bucureşti. De acolo autorităţile localecerşesc, în fiecare lună, bani pentru drumuri, spi-

tale sau şcoli. NICIODATĂ cei de la Bucureştinu trimit destul înapoi.De fapt, toţi finanţiştii ştiu – dar nu spun – căniciodată după Revoluţie, din Bucureşti nu auvenit înapoi în Valea Jiului mai mult de aproxi-mativ 55% din cât am trimis acolo! Eu vreau săschimb această lege şi banii care se strâng dinimpozite la nivelul Văii Jiului să rămână aici.Doar o mică parte din ei, de cel mult 20% dintotal, să meargă la Bucureşti pentru funcţionareaaparatului administrativ central al statului. Ca săzic aşa, aş vrea ca să mai cerşească şi Bucureştiulde la Valea Jiului...Reporter: Aţi propus micşorarea salariilor parla-mentarilor cu 25%. Nu credeţi că o să vă urascăcolegii dvs, în cazul în care veţi ajunge deputat?Baboczi Imre: Să mă urască! Nu am nicio prob-lemă cu asta. Am o problemă însă cu cei careconsideră că efortul trebuie susţinut doar de cătreunii. Eu îmi iau angajamentul în faţa tuturor, căatâta timp cât voi fi deputat, nu voi vota nicio-dată o tăiere de salariu sau pensie. În schimb,vreau ca sumele aflate la dispoziţia parlamentar-ilor să fie reduse cu 25%. Să vadă şi ei cumeste... eu nu merg în parlament pentru bani! Eumerg să fac legi!Reporter: Cine este principalul dvs contracandi-dat? USL, PPDD? Cum îi veţi învinge?Baboczi Imre: Adversarii mei sunt toţi cei careîşi amintesc de oamenii de prin colegii doar dinpatru în patru ani, în preajma alegerilor. Oameniiîi uită şi nu îi cunosc, pentru că patru aniînseamnă totuşi ceva. Eu nu vreau să fiu un dep-utat oarecare. Eu vreau ca oamenii să măcunoască şi vreau ca eu să-i cunosc pe ei şi să-iascult şi să încerc să le rezolv problemele cu carese confruntă.USL nu mai este atât de puternică pe cât o credeţidvs! Vă întreb ce a făcut USL de când a preluatputerea? În 7 noiembrie s-au împlinit şase luni decând conduc ţara. Ce au făcut? Numiţi o măsurăbenefică pentru populaţie sau pentru mediul deafaceri... Una singură... Nimic! În schimb ne-aufăcut de râs pe plan european, au inflamatspiritele la Bruxelles, i-au făcut pe oficialii eu-ropeni să spună că în România este în pericolstatul de drept.În plus, de când au preluat puterea, România esteîn pericol să piardă zeci de miliarde de euro,Comisia Europeană fiind pe punctul să suspendefondurile europene alocate României. Şi acesteasunt doar câteva dintre greşelile făcute de USL.Cum să mă gândesc că USL este o alianţă puter-nică? Oamenii s-au convins că USL nu oferăsoluţii, ci doar vorbe! Despre ceilalţi contracan-didaţi ai mei pot să spun că unii sunt valoroşi,dar oportunişti. Eu sunt şi am fost UDMR şi num-a purtat viaţa de la un partid la altul, indiferentde problemele personale pe care le-am întâmp-inat. Nu aş putea să îmi permit deoarece nu-mistă în caracter.

Baboczi Imre: ”Nu vreau săfiu un deputat oarecare!”

IImmrree BBaabboocczzii,, ccaannddiiddaattuullUUDDMMRR îînn CCoolleeggiiuull 55 CCaammeerraaDDeeppuuttaaţţiilloorr,, aa pprreelluuaatt ddiinn ppaarrtteeaassoocciiaaţţiiiilloorr ddee llooccaattaarrii ddiinn VVaalleeaaJJiiuulluuii oo lliissttăă ccuu pprroobblleemmee aa ccăărroorrrreezzoollvvaarree eessttee ssiimmppllăă,, ddaarr ccaarree ddee--aa lluunngguull ttiimmppuulluuii ss--aauu lloovviitt ddee iinn--ddiiffeerreennţţaa ffaaccttoorriilloorr ddee ddeecciizziiee..”Am solicitat celor de la asociaţia de lo-catari o listă oficială cu problemele cucare acestea se confruntă. Am făcutaceastă solicitare după ce mai mulţi ad-ministratori de blocuri m-au abordat cucâteva probleme punctuale în timpulunor întâlniri pe care le-am avut cu ei.Am rămas uimit de cât de uşor ar puteafi rezolvate aceste probleme dacă cinevaar dori cu adevărat să o facă. Nu suntprobleme care necesită fonduri de labuget, nu sunt probleme care să necesitemajoritate în parlament sau mai ştiu euce cunoştinţe prin ministere... Estenevoie doar de voinţă şi încă ceva care lelipseşte complet prea multor parlamen-tari şi politicieni de carieră: dorinţa de aface ceva şi pentru oamenii care i-autrimis în parlament, nu doar pentru pro-pria persoană. Pot să spun verde-n faţă:prea mulţi parlamentari şi-au bătut joc deasociaţiile de proprietari”, a declaratImre Baboczi.Cea mai importantă problemă identifi-cată de Imre Baboczi este legată de fap-tul că asociaţiile, sub ameninţarea unoramenzi de sute de milioane de lei dinpartea inspectorilor de la ITM pentru

munca la negru, sunt nevoite să încheiecontracte de muncă pentru administratorişi femeile de serviciu, deşi legea prevedecă acest tip de serviciu poate fi prestat şiîn baza unei convenţii civile. Diferenţadintre cele două forme legale de muncăo constituie faptul că, în cazul contractu-lui de muncă, taxele ce trebuie plătitestatului sunt mult mai mari, (acestea artrebui susţinute tot din buzunarul locatar-ilor) şi asociaţiile trebuie să se comportela fel ca orice societate comercială, decitrebuie să depună în fiecare lună fel defel de documente la Finanţe sau la In-spectoratul Teritorial de Muncă dacăsunt modificări ale contractelor individ-uale de muncă.De partea cealaltă, asociaţiile de propri-etari susţin că de fiecare dată au trimistuturor parlamentarilor liste cu prob-lemele cu care se confruntă. Toţi aupromis că se vor ocupa de ele, dar, cumici excepţii, nimeni nu a făcut nimicconcret. ”Am trimis zeci, sute şi mii de sesizăriparlamentarilor, ministerelor şi liderilorpolitici. Toţi ne dau dreptate, dar prob-lemele noastre nu se rezolvă de ani buni.Eu le spun membrilor noştri să analizezefoarte atent cu cine dintre parlamentari s-au întâlnit în cadrul întrunirilor periodicepe care FALT le-a organizat cu parla-mentari de Hunedoara, ce promisiuni nis-au făcut, ce s-a rezolvat (mai nimic) şisă solicite celor care le cer votul să se an-gajeze ferm că, dacă vor ajunge în parla-ment, nu vor uita promisiunile făcute”,

mai spune Imre Baboczi.Alte probleme ridicate de asociaţiile deproprietari, ignorate complet până înacest moment:-Dubla şi supra impozitarea unor venituripe care le înregistrează contribuabilii(administratorii, femeile de serviciu etc),iar impozitul pe venit se aplică la venitulbrut şi nu la cel net cum este normal – cualte cuvinte autorităţile aplică un impozitla un alt impozit!-Rezolvarea situaţiei juridice aterenurilor de sub blocurile construiteînainte de 1989 ca proprietate personală(în prezent aceste terenuri sunt în folos-inţa proprietarilor şi nu în proprietatealor, cum ar fi normal – dacă nu seschimbă acest lucru, dacă un bloc seprăbuşeşte, nimeni nu poate să-l recon-struiască pentru că terenul nu leaparţine).-Obligarea E-ON Gaz România de a per-mite ca instalarea conductei de gaz pecasa scării să se facă de către asociaţiilede proprietari (în prezent cei de la gazdiscută doar cu fiecare proprietar înparte, şi în situaţia în care un locatar in-stalează primul conducta de gaz pe casascării, el poate să le interzică vecinilor săse branşeze la conducta respectivă saupoate să ceară cât vrea el pentru a le per-mite acest lucru – dacă asociaţia ar in-stala această ţeavă aceste lucruri nu s-armai întâmpla);-Mărirea plafonului de venit de la care seacordă ajutoare pentru încălzirealocuinţelor în sistem centralizat de la 786

la 1200 lei/membru de familie, precumşi majorarea plafonului de venit de la155 de lei la 400 lei/membru de familiepentru care se acordă compensaţia de90%; acordarea ajutoarelor pe toată pe-rioada în care se furnizează agent termic;ajutoarele să se acorde şi pentru apăcaldă, nu numai pentru agentul termic.Imre Baboczi a preluat toate aceste prob-leme şi şi-a luat angajamentul că re-zolvarea lor va face parte din platformasa cu care va merge în Parlament.”Ştiu că la fel au spus şi alţii. Ştiu că, înurmă cu patru ani, candidaţii care au de-venit parlamentari au promis că vor re-zolva problemele oamenilor. În acelaşitimp ştiu că, după ce au primit votul carei-a dus în parlament, i-au uitat pe oamenişi acum nici măcar nu mai au curajul săse ducă să se vadă cu ei. Eu îmi iau an-gajamentul că nu voi face aşa ceva. Eunu vreau să fiu un deputat anonim, fărăfaţă, pe care să nu-l cunoască lumea şivreau să nu-mi fie ruşine peste patru anisă mă văd din nou cu ei. Tocmai deaceea am discutat cu administratorii şi cureprezentanţii asociaţiilor de locatari săstabilim încă de pe acum o serie de întâl-niri periodice şi după alegeri, pentru a leputea prezenta stadiul rezolvării prob-lemelor ridicate de ei”, a mai precizatImre Baboczi.Imre Baboczi mai ţine să le reaminteascătuturor locuitorilor din Colegiul 5 căplatforma sa cu care va pleca în parla-ment va conţine, pe lângă angajamentelesale, în primul rând, problemele ridicatede oameni.

Imre Baboczi: ”Actualii parlamentari şi-auImre Baboczi: ”Actualii parlamentari şi-aubătut joc de asociaţiile de proprietari”bătut joc de asociaţiile de proprietari”

Baboczi Imre, candidat UDMR înColegiul 5 CameraDeputaţilor: ”Oa-menii s-au săturatde politicieni carepromit multe şi nufac nimic”

VVrreeaauu ssăă mmăă îînnttââllnneesscc ppeerrssoonnaallccuu ccââtt mmaaii mmuullţţii llooccuuiittoorrii ddiinnccoolleeggiiuu.. VVrreeaauu ssăă îîii ccuunnoosscc şşii

vvrreeaauu ssăă mmăă ccuunnooaassccăă.. AAmm ddiissccuuttaattccuu ffiieeccaarree îînn ppaarrttee,, aamm ffoosstt ffeelliicciittaattppeennttrruu ddeecciizziiaa ddee aa ccaannddiiddaa,, uunniiii mm--aauu ttrraass ppooaattee ppee nneeddrreepptt llaa rrăăssppuunn--ddeerree ppeennttrruu uunneellee ggrreeşşeellii ccaarree nnuu îîmmiiaappaarrţţiinn...... Cert este un singur lucru: toţi spun că s-ausăturat de politicieni care promit multe şi nufac nimic. Eu mi-am notat toate problemeleridicate de ei şi mă voi bate să le rezolv. Înplus, mi-am luat angajamentul să vin în faţalor periodic după ce voi fi ales şi să le spunce am reuşit să rezolv şi ce nu din ce ampromis că voi face.

Oraşul Călan, o urberelativ mică cu câtevamii de locuitori, este

cunoscut în ţara noastră dindouă motive principale. Pe deo parte, fostul CombinatSiderurgic a reprezentat, înperioada comunistă, o rampăde ascensiune economică. Deaici se exportau produse în ţăride pe toate continentele, însă,după Revoluţia din 1989, activ-itatea s-a stins treptat, lăsândfără loc de muncă mii deangajaţi ai fostei metalurgiilocale. În imediata saapropiere, însă, istoria nu s-alăsat învinsă, vestigiile unorconstrucţii antice dăinuind şiastăzi. Este vorba despreCălan Băi, sau Băile Aque,unde o reţea de ape termale,tămăduitoare, continuă şi astăzisă aline suferinţele bolnavilor.

Există indicii istorice carearată că în această zonă ar fi fosto aşezare dacică, numită Idata,fapt ce întăreste ipoteza conformcăreia de aceste ape termale s-arfi bucurat mai întâi dacii.Ulterior, după ocupaţia romană,aceste băi au devenit foartecunoscute şi apreciate. Romaniisunt cei care au săpat în stâncă

un bazin cu perimetrul de circa94 de metri şi adâncimea de 4metri, în formă de lingură, ali-mentat de trei izvoare termale.Scurgerea apei din bazin se real-iza printr-un jgheab săpat în pia-tră.O piatră din altarul BisericiiStreisîngiorgiu cuprindeinscripţii cu referire la efectelebinefecătoare ale acestor ape,adresate zeilor.

În ultimele decenii, valoareacurativă a acestor izvoare a fostfructificată prin construirea unuiminicomplex turistic, cu treibazine cu apă mezotermală şiunul olimpic, cu apă de râu.Efectele terapeutice aleizvoarelor sunt recunoscute, fiindeficace pentru reumatism, anu-mite boli de piele, neurastenie,precum şi pentru tratareaartrozelor ori a unor afecţiuniginecologice.

Legenda spune că trei zânesurori s-au luat la întrecere pentrua dovedi care este cea mai defolos omenirii. Mezina, înţeleaptăşi bună cunoscătoare a mediciniipopulare, a străbătut munţi şi văipentru a găsi un izvor fierbinte cuapă tămăduitoare. L-a aflat pemalul stâng al râului Strei şi asăpat lângă el un bazin în care

oamenii să se poată scălda. Deexistenţa şi valoarea acestuia aaflat până şi Decebal care, spunelegenda, cobora adesea dincetatea sa pentru a-şi lecui trupulistovit de lupte în această apăvindecătoare.

Potenţialul turistic al complex-ului termal din Călan esteexploatat în prezent, însă nu pedeplin. Importanţa terapeutică aizvoarelor ce alimenteazăbazinele de înot este prea puţinpusă în valoare, Călan Băi fiindperceput cu precădere de tineri,

drept un simplu ştrand, unde înweekend-urile estivale sunt orga-nizate discoteci în aer liber. Sepune accentul, astfel, pe laturarecreaţională a complexului şi,mai puţin, pe cea a tratamentelorbalneare.

Ar trebui să urmăm exemplulînaintaşilor nostri iar izvoareletermale de la Aque să redevinăpreţuite pentru însuşirile lor cura-tive.

Românii au însemnat loculacestei aşezări pe “TabulaPeutengeriană”, harta care

prezenta drumurile importante cetraversau Dacia, semn că apreci-au şi valorizau aceste izvoaredeosebite. Şi noi avem datoria sărecunoaştem importanţa acestorape termale pe harta balneară aţării şi să le consolidăm însemnă-tatea prin dezvoltarea micii staţi-uni ce a luat naştere în jurul lor.Poate astfel, zâna inţeleaptă carene-a dezvăluit comoara vie dinadâncurile pământului va câştigalupta cu surorile ei iar noi nevom putea bucura şi mai mult deleacurile inepuizabile ale naturii.

Claudia NICHIŢELEA

Călan Băi

Se spune adesea că unlucru bine ascuns e aşezatundeva în văzul tuturor.

Astfel, nimeni nu reuşeşte să-lidentifice, aidoma proverbuluicare spune că pădurea nu poatefi văzută din pricina copacilor.Acest principiu poate fi con-simţit şi asupra bogăţiilor cucare judeţul nostru a fost rân-

duit şi pe care, voit sau fărăintenţie, le ignorăm şi le neso-cotim la adevărata lor valoare.

Judeţul Hunedoara însumează înperimetrul său comori naturale spectacu-loase, de la munţii semeţi ai Retezatului,Parângului, Vâlcanului, culmile domoale şiondulate ale Sureanului sau vârfurile împă-durite ale Apusenilor, la văile strâmtorateîn chei abrupte, dealurile potolite şi încăr-cate cu fâneţe, câmpii umezite de râuri

străvechi, lacuri mari şi mici, întinse şiadânci şi atâtea altele! Pe de altă parte,belşugul naturii a fost încununat de mânaomului prin construcţiile străvechi, fie elecetăţi dacice, fortăreţe romane, castelemedievale sau lăcaşuri de cult arhaice, ves-tigii ale unui trecut atât de bogat şi, spunistoricii, atât de falnic. Cătunele izolate dinplatoul Luncanilor, Ţinutul Pădurenilor şiMăgura Călanului sunt ilustrative şi astăziprin traiul, portul şi rutina neaoşilorobişnuiţi să-şi ducă zilele după canoanele

vremurilor apuse, când păstoritul şi agricul-tură constituiau principalele îndeletniciriale vieţii. Strămoşii noştri daci au alesaceste plaiuri drept casă a sanctuarelor princare intrau în legătură cu divinitatea.Zamolxis, străbunul zeu, a poposit pe aces-te plaiuri pentru a-şi îndruma adepţii, iarsfinţi precum Arsenie Boca sau Ioan de laPrislop au săvârşit minuni aici. Dumnezeuşi-a înmuiat degetul în apele subterane pen-tru a tămădui suferinţele trupeşti prinizvoarele fierbinţi şi întremătoare adunateîn bazine săpate în piatră de meşteriiromani.

Aceste meleaguri incă nu şi-au spustoată povestea, ea continuă să fie scrisăastăzi, iar noi suntem martorii săi, mai multsau mai puţin conştienţi de misiunea noas-tră. Rolul nostru nu ne împovărează viata şinu este unul anevoios, dimpotrivă, esteunul lejer şi facil – tot ce trebuie să facemeste să cunoaştem şi să preţuim leagănulexistenţei noastre, binecuvântat şiparadiziac, tăinuit în spatele construcţiilorurbane din beton şi oţel. Noi suntemHunedoara şi dacă ochii noştrii nu ar puteaprivi aceste comori, ar fi secătuite deimportantă şi însemnătate. Aşa că haideţi sătrăim şi să simţim “hunedoreste”, să fimnoi înşine şi să ne cunoaştem aieveaprezentul, trecutul şi întrezăririle viitorului,să aflăm cine am fost, cine suntem şi carene este menirea. Omul sfinţeşte locul,spune proverbul, iar noi am fost predesti-naţi să santificăm şi să slăvim aceste tărâ-muri încântătoare, precum nişte apostolipropovăduitori ai micului nostru eden.

Claudia NICHIŢELEA

Introducere pentru judeţul Hunedoara

În margine deRetezat, la înălţiminăucitoare, acolo unde

zeii poposesc spre a-şi con-templa înfăptuirea divină,oamenii au ales să aduneapele limpezi din crestelemunţilor pentru a umpleunul dintre cele mai colos-ale baraje ale ţării –Gura Apei. În urmă cumai bine de o treime desecol, arhitecţii acestuibaraj au demarat unproiect anvargardist, mag-nific prin proporţii, menitsă îngrămădească milioanede bolovani, pietre, nisip şipământ pentru a forma oplatformă gigantă – liantuldintre culmile a doi munţi.Cazna construcţiei acestuidig, desfăşurată pe parcur-sul a mai multor ani, afost încununată de obţinereacelui mai mare baraj deanrocamente din Europa,sălăşluit între culmile săl-batice ale Retezatului.

Barajul este situat la circa 40de km de Haţeg, iar drumul careurcă sinuos printre culmilemunţilor însoţeşte şerpuirea zgo-motoasă a Râului Mare, în alecărui torente limpezi înoatăpăstrăvii de munte. E peste puter-ile călătorului să ignore splen-doarea reconfortantă a acestorpeisaje sălbatice, a căror laudă secuvine naturii însăşi, fără retuşurişi intervenţii umane, dacă trecemcu vederea îngrămădireacabanelor, pensiunilor şi vilelorcare s-au ridicat în acest cadrumirific. Chiar dacă urcăm sprebaraj cu autoturismul, peisajul işiademeneşte vizitatorii la popasurirepetate, la drumeţii şi excursii lapas, pentru a îndestula noianulamintirilor cu imagini inde-scriptibile şi încărcate degrandoare.

Gura Zlata – un complex turis-tic amenjat la intrarea în MasivulRetezat, apare în drumul spreBaraj drept o poartă de acces spredecorul inefabil al acestor culmi.Asfaltul îşi continuă ascensiuneaîn tovărăsia Râului Mare, de pealbia căruia se înalţă bolovani totmai mari aduşi de viituri sauprăvăliţi de pe coastele abrupte,

alături de trunchiurile masivesfâşiate de puterea apei. În celedin urmă, privirile se lovesc deimensa îngrămădire de bolovani şiargilă care se încumetă să ţinăpiept la peste 220 de milioane demetri cubi de apă. Pe măsură cene apropiem de digul barajului, înstânga drumului se adânceşte oprăpastie tot mai primejdioasă, labaza căreia se scurg pâraiele scă-pate din strâmtoarea muntelui.

Nu o dată s-a afirmat că pentruridicarea barajului s-a folosit unvolum de piatră de trei ori maimare decât în cazul Piramidei luiKeops. Bunăoară, nu estesuprinzătoare uimirea ce otrezeşte această construcţie înochii turiştilor, mai ales în cazulcelor ce poposesc pentru întâiaoară pe malurile acestui lac. Digulare înălţimea de 168 de metri, iarluciul lacului se întinde pe osuprafaţă de peste 400 de hectare,dimensiuni considerabile, ţinândcont că pentru alimentarea sa aufost create aducţiuni subterane dela distanţe de peste 20 de km,respectiv din zona Râuşorului şiCârnicului. Principalul scop alacumulării este energia hidroelec-trică, 225 de milioane de metri

cubi de apă fiind zăvorâte înspatele muntelui de pietre sipământ, iar posibilitatea ruperiiacestui baraj, într-un scenariuipotetic, ar cauza catastrofeinimaginabile. Deversarea a doarjumătate din acumularea de apă abarajului ar produce o viitură carear afecta serios localitătile dinaval, prin inundarea a mii dehectare de teren, îndeosebi înlocalităţile din jurul Haţegului,dar a celor învecinate râului Strei,până la vărsarea sa în Mureş.

Dincolo de proporţiile sale uri-aşe, zona Barajului Gura Apei areun potenţial turistic nemărginit. Opleiadă de trasee alpine pornescde la acest lac urmând firulLăpuşnicului Mare, urcând apoipe culmile masivului Zlata, cupopasuri pe malurile lacurilorZănoaga şi Bucura. ParculNaţional Retezat se desfăşoarăaici în toată splendoarea sa,turiştii alegându-şi după bunulplac cărările ascensiunii spre săl-băticiile înălţimilor. Mulţi dintrecare aleg această poartă de accesîn Retezat îşi oferă un popas pre-lungit pe malurile barajului, atrac-tiv deopotrivă şi pentru pescariiamatori, convinşi că în adâncurile

acestei ape există peşti foartemari, trofee mult râvnite de toţiîmpătimiţii acestui sport. Aceiacare s-au mai bucurat şi în trecutde ospitalitatea malurilor remarcăînsă că nivelul apei a scăzutdestul de mult, iar limpezimea deacum câţiva ani a apei nu mai esteaceeaşi.

Frumuseţea locului a atras,inevitabil, transformarea multorparcele din jurul barajului in pro-prietăti private, limitând astfelaccesul turistilor, dornici să sebucure fără constrângeri de măre-tia intinderii de apă. Din aceastăcauză, majoritatea vizitatoriloraleg să se plimbe pe coronamen-tul barajului, lung de peste 460metri, bucurându-se de o prome-nadă unică, electrizantă sistrăjuită de orizontul dantelat almuntilor.

Lacul Gura Apei sau Râu Marecum mai este denumit, reprezintăcea mai colosală constructie ajudetului Hunedoara, făurită ininima muntilor, pe care omul i-aunit intr-unul, la fel de măret,menit să stăvilească apele subhotarul bariera uneia dintre celemai mărete capodopere inginerestieuropene.

Claudia NICHIŢELEA

Barajul Gura Apei – PeBarajul Gura Apei – Pec u l m i l e a d â n c u r i l o rc u l m i l e a d â n c u r i l o r

Afost unul din-tre jurnalişt i ipremiaţi ai

României, a condus”JurnalulNaţional” pe cândera în faşă şi, în2001, a obţinut pre-miul pentru cel maibun talk-show deteleviziune. Dupăacestea, la unmoment dat, s-aîntâmplat ceva înmintea lui.Emisiunile sale auînceput să fie popu-late cu tot felul depersonaje dubioase,ciudate, care vor-beau ore în şirdespre cum potghici destinul oame-nilor sau arătaucum le posedăSatana în direct,făcând spume lagură şi strigând cadin gură de şarpeîntr-o latinăîndoielnică pentruun diavol familiar-izat cu sfintelecărţi .

Cel mai mare succes l-a

obţinut odată cu dispariţia avo-

catei Elodia Ghinescu, pe care

o caută de ani buni, iar între-

barea ”Credeţi că Cioacă (soţul

Elodiei – n.r.) şi-a făcut

nevoile între Rucăr şi Bran?”,

i-a determinat pe sute de mii de

oameni să dea sms-uri de 0,5

euro, care au umflat conturile

realizatorului TV.

Dacă n-aţi ghicit până acum,

este vorba despre Dan

Diaconescu, cel care, de-a lun-

gul a mai bine de zece ani, a

reuşit să importe circul şi pros-

tia din emisiunile sale şi la

televiziunile de top.

De la Tolea la Iri care ar

trebui s-o asasineze pe

Moni

Căci omul, după o zi de

muncă, parcă se simte bine

când îi vede pe alţii mai proşti

decât el la televizor cum îşi

trag, ca semn al imensei iubiri

ce şi-o poartă, tigăi în direct şi-

n reluare.

Dan Diaconescu, în sine,

este un personaj. De poveste

pentru unii, de groază pentru

alţii, dar poate că modul în care

a ajuns printre cei mai bogaţi

oameni din România, din urma

exploatării sărăciei şi mizeriei

românilor care îşi târăsc traiul

de toate zilele, ar trebui predat

în şcoli.

Nu poţi să spui despre

”domnu` Dan” că ar fi circar,

fiindcă el oricum se bucură şi

întoarce toate atacurile în

favoarea sa. Îl bagă un Tolea

Ciumac nervos că nevastă-sa

dădea din buric pe biroul din

studio în miez de noapte în

tomberon? Foarte bine!

Diaconescu va convinge o mare

parte a populaţiei că Tolea,

plătit de Băsescu, Antonescu,

Ponta şi Voiculescu, a fost

tocmit să-l distrugă pe ”salva-

torul poporului”. Îl arestează

procurorii pentru infracţiunea

de şantaj? Nici că se putea

moment mai prielnic, în care

să-şi arate mâinile încătuşate,

vorbind despre dosare fabricate

la ordinul lui Băsescu.

Era Partidul Poporului

Şi, în timp ce pe burtiera de

la OTV românii mai cheltuiau

ceva bani din bugetul şi aşa

sărac al familiei, trimiţând

sms-uri cu ”Da” sau ”Nu” la

întrebarea ”Aţi vrea ca Iri s-o

omoare pe Moni cum a făcut

Cioacă cu Elodia?”, Dan

Diaconescu nu s-a limitat

numai la a prosti poporul cu

televizorul.Şi-a făcut şi partid. Al

poporului, bineînţeles, care-i

poartă numele, caz unic înRomânia. De fapt, DanDiaconescu îl concurează cusucces pe ”Luceafărul huilei”,întrucât formaţiunea politică aacestuia se numeşte ”LigaMuncitorilor Miron Cozma”.

Crearea Partidului PoporuluiDan Diaconescu a creat isterieîn rândul alegătorilor maisăraci cu duhul, care s-auînscris cu mic, cu mare, în par-tidul ”lu` domnu` Dan”, maiales că mogulul le-a promis căle dă 20.000 de euro la fiecare.

Însă a avut grijă ca la şefiafiecărei organizaţii să se afleoameni potenţi financiar, caresă poată cheltui cât este nevoie.Ba, mai mult, după ce unii con-ducători s-au opintit să constru-iască partidul lui Diaconescude la zero, acesta şi-a trimis înteritoriu locotenenţii, peSimona Man şi Liviu Neagu,pentru a-i înlătura. De ce?Postul de şef de organizaţiejudeţeană costă 50.000 de euro,bani pe care traseiştii din altepartide i-au plătit cu vârf şiîndesat pentru a veni la totulde-a gata. Iar mai mult de 20de judeţe au fost de-a dreptuldecapitate şi vechii lideri aufost daţi afară din partid ori şi-au dat demisia, înţelegând căau fost înşelaţi.

În şedinţele de partid de la

nivel central, atât Dan

Diaconescu, cât şi Simona Man

şi Liviu Neag, şi-au arătat ade-

văratele intenţii. Nu transfor-

marea României în mai bine, ci

câştigarea câtor mai mulţi bani,

PPDD devenind cea mai prof-

itabilă afacere a otevistului din

ultimii ani.

Astfel, fiecare organizaţie

judeţeană a fost obligată să

strângă nu mai puţin de două

milioane de euro pentru

alegeri, iar aproape jumătate

urma să revină susţinerii cam-

paniei celui care se declară al

doilea Mesia şi a acoliţilor săi

de la Bucureşti.

De la Oltchim la

huiduielile gorjenilor

Un alt scandal pe careDiaconescu l-a folosit din plinpentru a-şi mai consolida poz-iţia cu încă o treaptă a fost cellegat de privatizarea Oltchim.Nu contează că au fost destuicei care nu au crezut vreo clipăcă Diaconescu are bani săcumpere colosul industrial sau,chiar dacă îi are, nu-l vacumpăra. În faţa marii mase aoamenilor, Diaconescu a căzutîn picioare şi şi-a atras maimultă publicitate în timp ceîmbrăţişa cu frenezie pungilecu bani care erau ai concubineisale decât ar fi făcut-o la OTV.Fiindcă toate televiziunile autransmis ”de la faţa locului”,iar Diaconescu a devenit unobişnuit al studiourilor de tele-viziune, recitând la fiecareemisiune aceeaşi poezie cu sal-vatorul naţiunii şi guvernanţiirăi şi corupţi.

În prezent, Dan Diaconescuşi-a mutat domiciliul la TârguJiu, fiindcă mai vrea să câştigeo bătălie, aceea de a fi deputatîn Colegiul 6 (acelaşi în carecandidează şi premierul VictorPonta – n.r.). Cum îşi facecampanie? Încălcând legeaelectorală şi mai apoi făcând pevictima.

Le oferă gorjenilor mici,salam, petreceri, baloane, bere,toate, de la înălţimea RollsRoyce-ului, cu care se plimbăfălos prin oraş, în timp ce estehuiduit. Şi acestora din urmă lespune că-i iubeşte, motivând căşi pe Iisus l-au răstignit şi l-auhulit.

Dacă va obţine voturile gor-

jenilor în 9 decembrie, rămâne

de văzut; însă, dacă va ajunge

deputat în Parlamentul

României, este foarte posibil

ca, într-o zi, Dan Diaconescu

să conducă şi România, ţară

căreia poate îi va schimba şi

numele.

Anamaria NEDELCOFF

Dan Diaconescu – şefDan Diaconescu – şefpeste Circul Poporuluipeste Circul Poporului

Hipoplazie cordpartea stângă.Un diagnostic

care a schimbat pentru tot-deauna viaţa familieiŢiplea, din Baia Mare.Anul trecut, în 10octombrie, a venit pe lumeTudor, un băieţel multaşteptat, cântărind nu maipuţin de patru kilograme.Medicii i-au dat la naşterenota maximă, 10. Dupădouă zile a început calvarul.

”Am fost asiguraţi că este uncopil sănătos, de altfel nici nu neaşteptam să fie altfel, pe toatăperioada sarcinii făcusem toatecontroalele necesare, analize,ecografii, inclusiv ecografii 4D,care ne confirmau că este totulok şi nu se evidenţiază niciun felde malformaţii. Nu credeamatunci că ceva ne poate umbriaceastă imensă bucurie. Însăbucuria nu a durat decât douăzile, am primit vestea căbăieţelul nostru este suspectat deo foarte gravă malformaţie car-diacă. Inimioara lui începuse săse decompreseze, avea saturaţiade oxigen 63 – 65%. A fost ven-tilat manual timp de şase ore, câtam aşteptat să vină o ambulanţăneonatală de la Cluj. Noilocuind în Baia Mare, aici nu auavut posibilitatea de a ventilamecanic copilul”, îşi începeAnca Ţiplea, mama lui Tudor,povestea.

Drum lung spre sănătate

Băieţelul de câteva zile a fosttransferat la Cluj, unde a stat treisăptămâni internat la TerapieIntensivă. Acolo, medicii au datverdictul, care a venit ca un trăs-net peste membriifamiliei.”Copilul dumneavoastrăsuferă de cea mai gravă malfor-maţie la inimă, hipoplazie cordpartea stângă, ceea ce înseamnăcă ventricolul stâng, care reprez-intă partea inimii, nu este dez-voltat. În România nu are nicioşansă de supravieţuire”, i-auinformat medicii pe părinţii luiTudor.

În data de 30 octombrie 2011,Tudor a ajuns pe masa de oper-aţie a clincii AKH din Viena,unde a fost supus primei inter-venţii pe cord deschis.

”Sunt necesare trei operaţiipaleative, din păcate niciunacorectivă, dar aceste operaţii îipot îmbunătăţi considerabilcondiţia de viaţă”, explică mamalui Tudor.

După aproape două luni de laintervenţie, în data de 6 decem-brie, Tudor s-a întors acasă,împreună cu mama lui, ”plini desperanţă şi în acelaşi timp îngri-

joraţi”, din cauza unui sistemmedical românesc mai multdecât bolnav.

Anul acesta, în 23 februarie,băieţelul de numai câteva luni, acăruia poftă de viaţă i-a uimit petoţi medicii care i-au studiatcazul, a suferit a doua operaţie.Una reuşită, din spuselemedicilor, însă natura a demon-strat că pot exista complicaţii.

La şapte zile de la cea de-adoua operaţie, băieţelul a suferitun infarct miocardic.

”Da, un copil de patru lunisuferise un infarct. Atunci amauzit din nou: ”Ne pare rău,următoarele ore sunt critice, nuştim dacă va supravieţui”. Eramterminaţi. A fost intubat imediatşi susţinut pe ventilaţiemecanică aproape două luni. DarTudor nu se lăsa, avea o voinţăde viaţă de neimaginat”, spuneAnca Ţiplea.

După mai bine de trei luni,Tudor a părăsit secţia de terapieintensivă, iar părinţii sperau căs-a terminat coşmarul. Nu a fostaşa. Au urmat alte două săp-tămâni de septicemie severă,care l-a trimis înapoi la terapieintensivă, într-o stare şi maigravă.

”A fost din nou ventilatmecanic aproape o lună, la douăzile de la detubare a făcut unstop respirator şi a fost intubatdin nou pentru alte două săp-tămâni. Şi apoi a ieşit din nousoarele, renăşteau visele că va fibine. Şi aparent aşa era. Evoluţialui era pe zi ce trece tot maibună. Inima începuse să lucrezeparcă mai bine, nu mai aveaunevoie de suport de oxigen,analizele erau încurajatoare.Medicii erau optimişti şiîncrezători, era deja preconizatădata la care vom pleca acasă”,povesteşte Anca Ţiplea despreacele săptămâni , petrecute întreagonie şi bucuria de a-şi vedeafiul mai bine.

Transplantul de cord, sin-

gura şansă de supravieţuire

Bucuria a durat până în searazilei de 8 iulie, când Tudor asferit un nou atac de cord. Înbraţele mamei: ”Am simţit călumea se sfârşeşte, nu maiaveam putere să reacţionez, numai puteam parcă nici să plâng,eram înmărmurită de durere. Nuputeam să înţeleg de ce acum,când totul părea că merge bine,de ce din nou? Nu era drept! Afost resuscitat şi transferat dinnou în secţia de terapie inten-sivă. Din nou intubat, din nouincertitudini, zile bune, zile rece.Dar cu toate astea Tudor lupta sătrăiască, el nu are de gând să

cedeze”.Însă medicii au venit cu o

veste şi mai proastă. Singuraşansă de supravieţuire pentruTudor este un transplant de cord.

”O veste grea pentru noi, darîn acelaşi timp o veste care nedă puterea să mergem maideparte. Suntem hotărâţi săfacem totul pentru a-i da luiTudor o inimă nouă, o şansă la oviaţă normală, pentru un pui deom care de un an de zile luptăcu înverşunare să trăiască. Tudornu ştie ce înseamnă copilăria, nuştie prea bine ce înseamnăbraţele mamei. El ştie doar dechin şi suferinţă. Şi nu cedează.E un adevărat erou!”, mai spune,îndurerată, mama lui.

În timp ce Anca Ţiplea stă înspital de aproape nouă luni, fărăîntrerupere, tatăl lui Tudor,Ionel, face naveta între Austriaşi România, la Vlad, băiatul celmare, de şapte ani, care arenevoie şi el de părinţii lui.

Viaţă redusă la sume în euro

Viaţa unui copil, dinRomânia, în cazul unei operaţiicomplicate, se reduce la zeci demii de euro, poate sute de mii.Pe care, de obicei, părinţii nu-iau, iar ministerul se încurcă înhârţoage. Desigur, un sistemmedical care să aibă asigurăribune sau care să aibă spitale cuaparatură performantă şi medicibine pregătiţi, nu există. Nu înRomânia. Majoritatea medicilorbuni au cariere de succes înstrăinătate. În România n-aravea decât frustrarea faptului că,deşi au cunoştinţe, nu au cu cesă lucreze.

120.000 de euro. Atât costădoar operaţia de transplant pen-tru Tudor. O sumă imensă, pecare părinţii lui Tudor recunosccă nu o au. De trei luni, tatălbăiatului şi-a pierdut şi slujba.

”Eu am muncit la o multi-naţională, iar oamenii de acolom-au înţeles vreo opt luni, chiardacă eu îmi recuperam munca.Dânşii mi-au spus că viaţamerge înainte. Poate pentru ei,pentru mine s-a oprit în loc. Mi-au întors spatele într-un modurât. Dar mergem înainte. Viaţacopilului meu nu se poate reducela bani”, ne spune Ionel Ţiplea.

Miercuri, bărbatul va afladacă Ministerul Sănătăţii vaaproba suma de 120.000 de euroatât de necesară lui Tudor.”Transplanul în sine costă120.000 de euro, iar mâine(miercuri – n.r.) voi afla dacăMinisterul Sănătăţii va aprobaaceşti bani. Eu sunt optimist”,declară Ionel Ţiplea.

Dacă ministerul va aprobaaceşti bani, numai atunci Tudorva fi inclus pe o listă lungă, înaşteptarea unei inimi noi. ”Eu şisoţia mea am fost şocaţi cândam aflat că Tudor are nevoie deo inimă nouă, a unui copil dedoi-trei ani. Ca băiatul nostru sătrăiască, trebuie să moară unaltul. E şocant când te gândeştila asta”, mărturiseşte bărbatul.

Chiar dacă ministerul vaaproba suma necesară operaţiei,familia lui Tudor va trebui săcheltuiască alţi 100.000 de euroîn anul de după transplant.

”Dar noi avem cheltuieli după

transplant. Din câte am înţeles,

statul român ne suportă med-

icaţia doar trei luni.Costul trata-

mentului cu imunosupresoare,

cel puţin în primul an de la

transplant, va fi de 3.000 de

euro pe lună. Iar în fiecare săp-

tămână vom avea analize de

sânge speciale, iar la noi în

România nu există laboratoare.

Astea se trimit în Germania sau

Austria.Lunar se face vizită în

Austria, iar la trei-patru luni un

cateterism.Ne-ar trebui cam

100.000 de euro numai în primul

an după transplant. Noi spunem

că acela este primul lui an de

viaţă. Dar viaţa copilului meu nu

se poate cuantifica în bani. Îi

mulţumesc lui Dumnezeu că

suntem încă întregi la minte, că

au venit atât medici din

România, cât şi din Austria, care

ne-au spus că-l pierdem. Ştiu că,

atâta vreme cât el se luptă cu

toată fiinţa lui pentru viaţă, şi

noi putem merge înainte”, mai

spune tatăl.Orice ajutor, cât de mic, este

binevenit.RO58BTRL02501201N6513

0XX IN LEI

RO33BTRL02504201N6513

0XX IN EURO

RO82BTRL02502201N6513

0XX IN DOLARI

SWIFT BTRLRO22

Conturile sunt deschise la

Banca Transilvania,

Sucursala Baia Mare

Nume: Ţiplea Anca Elena

Adresa de email:

anca.tiplea@yahoo.com

Telefon: 0729066051

Ionel Tiplea: telefon

0726718400

Tudor are nevoie de o inimănouă. Şi mai are nevoie de tine!

Cine nu o cunoaşte peIoana Popescu, una din-tre cele mai controversate

ziariste de la noi? Dincolo deimaginea de ”devoratoare debărbaţi”, cum au avut grijătabloidele s-o numească, este ofemeie sensibilă, caldă, căreia îiplace să citească şi să-şi răsfeţeanimalele, un motan de 18 anipe nume Sasha şi un pitbullnegru, pe nume Taz (cum i-afăcut să se împrietenească, e unsecret). Şi, dacă nu ştiaţi,înainte de a scrie ştiri desprevedetele noastre, a fost ziarist deinvestigaţii la Gardianul şiZiua. În prezent produce şimoderează o emisiune la GigaTV, Ioana Night Show şi aacceptat să vorbească, pentruTransilvania Impact, despre ceînseamnă să te învârţi într-olume tabloidizată, cea a vede-telor autohtone de la noi.

Reporter: Povesteşte-mi, pentruînceput, despre emisiunea de la GigaTV, Ioana Night Show. Cum aiînceput colaborarea cu ei?

Ioana Popescu: Am ajuns să

lucrez la Giga TV datorită prietenului

meu Gazi Demirel, prezentator, artist,

cântăreţ şi ziarist turc, stabilit în

România de 10 ani. Gazi avea nevoie

de producători la emisiunea lui pe

care urma s-o înceapă într-o lună –

prima discuţie cu Gazi am avut-o în

luna iunie. Ştia că eu cunosc cam tot

ce mişcă în show-biz şi că sunt pri-

etenă cu sute de vedete şi impresari şi

a decis să îmi propună să devin pro-

ducător de segment pentru emisiunea

lui. Ulterior mi-am început treaba,

emisiunile au devenit din ce în ce mai

bune şi chiar pe platoul de filmare de

la Gazi Show, la Aqua Residence

ballroom Militari, m-a abordat direc-

toarea de programe a postului. Ea mă

ştia de mai mult timp, dar uite,

datorită lui Gazi, şi-a amintit de mine.

Mi-a spus clar şi concis: ”Aş vrea să

prezinţi o emisiune de noapte la Giga

TV”. Şi aşa a început!

Reporter: Cu ce se deosebeşteemisiunea ta faţă de altele care sedifuzează pe acelaşi interval orar?

Ioana Popescu: Eu fac orice

muncă numai pentru că îmi place în

primul rând ce fac, apoi echipa. Când

am văzut că şi echipamentele tehnice

de la Giga TV sunt extrem de bune,

că oamenii sunt super ok, foarte profi,

nu am mai stat pe gânduri. Ca să

revin. Emisiunea mea este ca mine.

Iulia Albu mi-a spus odată, ea fiind –

şi mă mândresc cu asta – una dintre

prietenele mele: ”Ioana, pe tine ori

lumea te urăşte, ori te iubeşte, nu

există cale de mijloc. Dar toţi se uită

la tine”.

Reporter: De ce te-ar urî lumea?Ioana Popescu: O să îţi răspund

cu o întrebare. De ce lumea nu bâr-

feşte un om al străzii, dar o bârfeşte

pe Mihaela Rădulescu? Aşa e lumea...

Cine nu mă cunoaşte bine, crede ce se

spune despre mine pe Internet sau în

diverse medii. Şi nu întotdeauna este

bine informată.

Reporter: Cât de ”adevărată” estelumea mondenă în care te învârţi? Şicât de reale sunt scandalurile pe carele urmărim la televizor?

Ioana Popescu: Cred că nici 10%

din scandalurile şi discuţiile de la

televizor nu reprezintă realitatea

vedetelor noastre. Lucrurile ori sunt

extrem de exagerate, ori nu sunt

expuse săpând la rădăcină ca să se

afle adevărul.

Reporter: Şi aici a cui este vina?A celui care se uită, a celui careprezintă subiectul sau al celui careeste subiectul în sine?

Ioana Popescu: Realizatorii de

televiziune, în goana după audienţă şi

în criza financiară în care ne aflăm,

preferă să dea două milioane unei

vedete, nu spun care, sunt multe

cazuri, ca să se ”certe” cu soţul sau

iubitul şi apoi să se împace pentru un

tort, decât să verifice un dosar şi un

scandal de partaj, de exemplu, alături

de implicaţiile sale legale.

Nu este o vină a nimănui. Este un

cerc vicios. Totul a pornit, cred, de

ceva timp din cauza crizei globale.

Dacă îţi mai aduci aminte, în urmă cu

peste cinci-şase ani, se trimiteau

echipe de filmare pe teren. Se cheltu-

iau bani mulţi şi se făcea o treabă

care tindea spre CNN. Acum se face

totul mult mai rapid. Ia o vedetă fem-

inină, pune-o să se pupe cu o pri-

etenă. Unele apar chiar gratis, este

foame nu numai de bani, dar şi de

publicitate. Mă refer la faptul că toate

fetele vor să devină celebre. Nu se

întreabă după aia ce fac ele când

devin celebre, dacă le va înjura sau

scuipa lumea din metrou...

Să revin. Dacă bani nu mai sunt în

România, a rămas circul. Unde este

cel mai ieftin? Românii sunt săraci!

La tv! Mulţi alţii, poate şi tu şi eu,

preferăm să ne uităm, dacă suntem

obosiţi că am muncit toată ziua, la

cum se ”împacă” Bianca Drăguşanu

cu ”prinţul” Cristea, decât să vedem

timp de o oră poze cu fotocopii din

dosarul unei anumite vedete, care are

nu ştiu ce proces cu un partener de

afaceri, proces de sute de mii de euro.

Reporter: Păi dacă e criză finan-ciară, de unde îşi permit să dea banivedetelor ca să-şi însceneze tot felulde scandaluri?

Ioana Popescu: Cum am mai

spus, este criză financiară. Vedetele

de televiziune care odată luau – sau

măcar se lăudau – că iau zeci de mii

de euro, acum tac mâlc în ceea ce

priveşte salariul sau îşi dau demisia

sau ajung de la prezentatoare sau pro-

ducătoare să fie reporteriţe. Dar repet.

Este mai ieftin să plăteşti cu patru

milioane de lei vechi două fete care

să se pupe în studio, decât să cheltui

100 de milioane de lei vechi ca să

faci o investigaţie veritabilă, care va

dura extrem de mult, plus că nu se

ştie cât rating va face.

Reporter: Asta cam aşa e, cămajoritatea la asta se uită, poate şinumai de distracţie.Numai că dis-tracţia aia aduce rating şi bani tele-viziunilor, care oricum nu au rolulde a educa populaţia. Că dacă s-ar

trece la educarea populaţiei, în scurttimp li s-ar cânta prohodul, cum apăţit România Cultural.

Ioana Popescu: Educarea popu-

laţiei nu este o chestiune pe care să o

fac doar eu sau doar TVR, de exem-

plu. Televiziunea Naţională a încercat

să facă asta şi rezultatul a fost cata-

strofal. Căci TVR Cultural a dat fali-

ment şi ghici? A mâncat şi banii con-

tribuabililor. Adică ai noştri! Deci,

draga mea, să îţi dau o veste tristă.

Nu poţi educa cu forţa. Poţi însă să

bagi mesaje subliminale. Cum de

exemplu încerca Stoian. Să îţi mai

spun un secret, Mircea Stoian şi cu

mine suntem bun prieteni, cearta

noastră era doar făcătură şi caterincă.

Să revin. În emisiunea lui Capatos,

Stoian băga mereu titluri de cărţi,

nume de actori, de filme, făcea mici

teste de inteligenţă cu persoanele

invitate... Dar nici aşa, se pare, sub-

liminal, lumea – mă refer în marea ei

majoritate – se pare că nu doreşte să

mănânce cultură.

Reporter: Când ţi-ai început cari-era în presă, ai fost ziarist de investi-gaţii. De ce ai renunţat la investigaţiipentru monden?

Ioana Popescu: Am renunţat la

investigaţii pentru monden pentru că

nu mă simţeam confortabil să merg

zilnic la instituţii gen Parchetul

General, să citesc şi să rescriu zilnic

ştiri despre morţi, răniţi, crime... Am

învăţat mai multă presă lucrând pe

investigaţii decât din primul an de

facultate, dar nu îmi plăcea ce fac.

Sunt o fire depresivă, sensibilă şi ador

să comunic cu oamenii, să creez, să

glumesc. Am fost cooptată ulterior în

trustul Hiparion, am lucrat la Cluj,

am fost, puţin ştiu, secretar general de

redacţie la revista Casa Mea. Dar tot

aşa, nu mi-a plăcut să lucrez... cu

case. Ceilalţi ziarişti implicaţi în

proiect erau fericiţi! Îşi făceau combi-

naţii de materiale de construcţii, ter-

mopane, îşi făceau case... Nu mă

interesa treaba asta.

La facultate l-am cunoscut pe

Cristi Brancu, care mi-a fost profesor

de Presă Mondenă şi atunci mi-am

dat seama că mie asta îmi place să

fac... Practic era ceea ce voiam eu să

fac de când eram mică, adică show-

biz, dar de partea cealaltă a baricadei.

Pentru că eu de mică am vrut să mă

fac actriţă şi deşi mama lucra în

domeniu, nu a vrut cu niciun chip să

mă sprijine în visul meu.

Reporter: Se câştigă mai bine dinmonden decât din investigaţii?

Ioana Popescu: Salariul, din câte

îmi aduc aminte în primii ani de

presă, la Ziua şi la VIP, era cam la

fel. La revista Casa Mea şi la revista

Domus câştigam însă mai bine. Cred

că totul depinde de patroni sau de

funcţia ta într-o corporaţie.

Reporter: Ai fost, la un moment

dat, implicată şi tu în mai multescandaluri. Lumea mondenă a luatfoc atunci când ai dat publicităţiiacel top al fotbaliştilor. Cât din eleste real? Cât ţi-a afectat imagineaacel scandal? Şi, regreţi acum,privind în urmă, că l-ai făcut?

Ioana Popescu: Nu vreau să mai

pomenesc nimic despre acest subiect,

pentru că aveam contract cu o anu-

mită revistă. Am spus suficient la Dan

Capatos în emisiune. Cât despre

imaginea mea, logic că mi-a afectat-

o. Dar nu e problemă, am trecut prin

lucruri mult mai grele foarte uşor.

Reporter: Da, dar eu nu ştiu ce aispus la Dan Capatos.

Ioana Popescu: Pe scurt: unii din-

tre acei fotbalişti sunt prietenii mei

buni şi făceam o caterincă cu ei de

vorbă, ca să băgăm acele ştiri. Iar alte

declaraţii mi-au fost modificate ca să

pară mai senzaţionale. Am trecut cu

vederea aceste aspecte pe timpul top-

ului pentru că aveam contract cu ei.

Când nu am mai avut contract, am

putut să spun adevărul. Punct!

Reporter: Ce vei face dacă veihotărî la un moment dat să nu maifaci parte din lumea mondenă?

Ioana Popescu: Sunt multe vari-

ante. Aş putea să plec la tata şi la

fraţii mei în America, aş putea să mă

duc la ţară la Odobeşti la via noastră,

aş putea să mă duc la mănăstire, aş

putea să mă retrag la prietena mea

Consuela sau la alte prietene sau la

verişoarele mele în Italia – am rude şi

prieteni în toată Italia – şi să scriu

”Adevărul despre lumea mondenă din

România” sau, cel mai bine, aş putea

să îmi fac crescătorie de pitbulli

americani terrieri, pentru că dea am

un pitbullaş frumos şi dulce care

roade tot şi am devenit expertă în pit-

bulii.

Reporter: Dar planuri să te căsă-toreşti şi să devii mămică nu ai?

Ioana Popescu: Cu cât trece tim-

pul îmi dau seama că făceam o mare

greşeală dacă mă măritam sau făceam

un copil în urmă cu mai mulţi ani.

Aşa că tot răul spre bine şi numai

Dumnezeu ştie ce plan are cu mine.

Reporter: Că tot vorbeam decopii... Dacă ai avea o fată, ai lăsa-osă se învârtă în lumea mondenă?

Ioana Popescu: Desigur! Nu aş

face ca mama, care mi-a interzis să

intru în show-biz, dar am făcut-o cu

greu, pe propriile forţe, pe ocolite.

Cred că este unica greşeală a mamei

mele. Şi nu aş vrea să greşesc aşa cu

copilul meu. Aş lăsa-o să facă ce

vrea, dar i-aş explica de mică care

sunt riscurile, problemele, con-

secinţele anumitor acţiuni, cât şi ce

obligaţii ai faţă de toată lumea dacă

devii vedetă.

A consemnat Anamaria Nedelcoff

Ioana Popescu: ”Cred că nici 10% din scandalurile şi discuţiile de la televizor nureprezintă realitatea vedetelor noastre”

Apublicat două volume la

numai 17 ani, ”Sărutul

Morţii”, în colaborare cu

scriitoarea Oana Stoica Mujea şi

mai apoi ”În braţe străine”. Însă

pasiunea pentru scris trebuie să

mai aştepte puţin, întrucât Ada

Pavel este în clasa a XII-a la

Colegiul Naţional ”Vlaicu Vodă”

din Curtea de Argeş, la Filologie.

Citiţi un interviu în exclusivitate,

pentru TesMedia.ro, al unui tânăr

autor român, care după terminarea

liceului vrea să îmbrăţişeze o cari-

eră diplomatică.

Reporter:”Sărutul Morţii” a fostscrisă în colaborare cu Oana StoicaMujea. A cui a fost ideea?

Ada Pavel:Cartea scrisă în colab-

orare, „Sărutul Morţii”, a fost ideea

Oanei. Ea începuse deja povestea, al

treilea roman dintr-o serie cu Iolanda

Ştireanu ca personaj principal. Era

deja aşteptat volumul. M-a invitat să

scriem împreună şi am scris. Ideea a

fost a ei, eu m-am adaptat la person-

aje şi stil de scris, apoi am continuat

pe fragmente; adică eu scriam două-

trei, îi trimiteam ei înapoi, ea scria şi

tot aşa. Îi trimiteam muulte mailuri cu

întrebări („De ce x face aşa? De ce au

mers în locul acela?” etc), dar am

ajuns la o carte super faină şi destul

de complicată, din care încă nu şi-a

dat nimeni seama unde am scris eu şi

unde ea.

Reporter: Şi ”În braţe străine”?Andra Pavel:„În braţe străine” a

fost scrisă din orgoliu. Recunosc. Am

aflat de concursul de romane poliţiste

de la Romanian Crime Writers Club

şi m-am ambiţionat să scriu şi eu, cu

experienţa de romane citite şi poveşti

scurte de pe blog. Nu am câştigat în

acel an, dar apoi a venit „Sărutul

morţii”, am căpătat încă ceva expe-

rienţă, am modificat manuscrisul

(care, apropos, avea original titlul

„Desculţă în ploaie”) şi am participat

iar.

Reporter: Dar care e povestea deînceput la ”Sărutul morţii”? Cum aiajuns să colaborezi cu Oana StoicaMujea?

Andra Pavel:În clasa a noua,

unul dintre colegii de liceu mi-a spus

de blogul lui şi am început să-l citesc.

Apoi m-a tot bătut la cap să-mi fac şi

eu blog. Am făcut şi m-am apucat de

scris poveşti pe el. Acela e macula-

torul meu, se vede în el evoluţia mea.

Colegul o avea pe Oana în lista de

bloguri, am început şi eu să o citesc,

şi ea pe mine. Apoi ne-am ambiţionat

să o chemăm în Curtea de Argeş, că

doar avea doi fani înfocaţi. Şi cam de

aici a început. Am fost cu ea şi cu

ajutorul ei la Cenaclul de la Ogrezeni,

organizat de Lucia Verona. Şi apoi, cu

paşi mici, tot felul de legături literare.

Reporter: Aveai doar 17 ani cânds-a lansat ”Sărutul Morţii”, nu?

Andra Pavel: Da, 17. Ambele

sunt lansate la 17 ani.

Reporter: Cum e să fii unul dintrepuţinii adolescenţi care mai citesc?

Ada Pavel: E trist. Îmi pare tare

rău că nu am cu cine vorbi despre

romane, personaje, ecranizări etc. Şi

mai am o mică problemă: am citit

foarte puţine dintre romanele de

dinainte de secolul al XX-lea. Ştiu,

sunt necesare şi alea şi citesc ce e

important, dar nu mă vei prinde cu un

roman „vechi” fără să fie nevoie. Nu

ştiu, am început cu astea moderne, cu

supranatural şi vrăjitoare, iar colegii

mei se uită ciudat la mine când le arăt

Dan Brown sau Suzanne Collins pe

banca mea... Cum spuneam, e trist.

Am tot încercat „campanii” de pro-

movare a romanelor moderne, autori

contemporani cu care să ai ocazia să

te şi întâlneşti, fără prea mare rezultat

însp.

Reporter: De ce crezi că nu vor?Ce-i împiedică?

Ada Pavel:Nu vor pentru că nu

e... la modă. Altfel, serios că nu îmi

explic. Am sugerat mereu romane

care nu sunt în lectura obligatorie.

Chestii mici, uneori chiar comericale,

numai să citească ceva nou.

Reporter: Poate lipsa de pasiunea unor dascăli se reflectă şi înrefuzul de a citi...

Ada Pavel:Nu are treabă pasiunea

profilor, nu mereu. Cel puţin, profe-

soara mea încearcă întotdeauna să nu

fie plictisitoare, avem dezbateri, ni se

dau temele altfel. Nu ştiu cum să

explic, dar am citit multe romane din

lista obligatorie tocmai pentru că ea

m-a convins - mai puţin „Creanga de

aur”, unde nu am reuşit să trec de

capitolul al doilea... E mult mai uşor

să te uiţi la un film sau să citeşti în

zece minute un rezumat - comentariu

de pe net...

Reporter: Tu ce preferi? Carteaîn sine sau ecranizarea ei?

Ada Pavel: Oh, nu-mi aminti de

cărţi-ecranizări. Avem în manualul de

limbă franceză fragmente din romanul

„Amantul” de Marguerite Duras şi

secvenţe de film. Şi, recunosc, dacă

nu reuşesc să găsesc volumul, voi

viziona ecranizarea. În rest, îmi place

să compar. Citesc povestea, caut ceva

informaţii şi interpretări, apoi mă uit

la film. E un mod de a-mi aminti ce

am citit şi de a compara. Caut şi să

înţeleg de ce în film nu e ca în roman.

Reporter : Care ecranizare ţi s-apărut precum cartea? Mie ”Pe aripilevântului” mi s-au părut adevăratecapodopere, atât cartea, cât şi filmul.În schimb la ”Twilight” am avut omare dezamăgire, întrucât cărţile suntmult mai bune, iar prostia mea a fostsă văd întâi filmele, iar imaginaţiamea nu prea a funcţionat.

Ada Pavel: Twilight e seria care

m-a făcut să scriu la nivelul ăsta, deci

nu te lega de ea (râde). Ştiam person-

ajele şi mi le-am imaginat în romane,

dar abia apoi am văzut filmele - e mai

sănătos aşa. Acum, lăsând gluma,

„Memoriile unei gheişe” mi-a plăcut.

Am văzut filmul, citit cartea, revăzut

filmul. Mi-a mai plăcut „19

trandafiri” - Mircea Eliade, deşi de la

un punct încolo încep diferenţele. Mai

sunt, dar acum astea îmi vin în minte.

Reporter: Păi eu am spus că-sbune cărţile, dar filmul e o cata-strofă. Iar la ultima parte, în loc sămă îngrozesc în anumite momente,că aşa cerea acţiunea filmului, m-am amuzat copios.

Ada Pavel: De acord. Am fost la

premieră doar şase persoane în sală.

Şi eu tot comentam, că ştiam că în

roman lucrurile nu se petrec aşa

Reporter: Spune-mi despre ”Înbraţe străine”. Ce ai simţit când aiterminat de scris şi ultimul rând a şia trebuit să predai manuscrisul?

Ada Pavel:Prima variantă, scrisă

în vara lui 2010, a fost „inventată”

într-o lună, cu scris zilnic şi trei

romane pe noptieră, ca inspiraţie.

Apoi, pentru încă o lună, am dat-o la

corectat şi păreri - avizate sau nu.

Eram prea încântată şi agitată ca să

am emoţii. Eram mică şi credeam că

romanul meu va fi cel mai bun. Ei

bine, nu a fost atunci. Am avut mai

multe emoţii a doua oară când l-am

trimis, după un an de modificări.

Când termin ultimul rând, indiferent

de poveste, sunt tristă. Pentru că per-

sonajele acelea au fost părţi din mine,

m-au ajutat să trec peste ceva sau să

simt ceva, deşi doar virtual. Şi de

multe ori amân muuult ultimul para-

graf, tocmai ca să nu fiu tristă aşa

repede.

Reporter: Care ţi-s sursele deinspiraţie? Tocmai citeam o postarepe blogul tău legat de faptul că cine-va îţi spunea că eşti prea mică săredai întocmai anumite trăiri.

Ada Pavel: Nu vrei să ştii ce

întrebări am primit după ce rudele

mele au citit „În braţe străine” (zâm-

beşte). Sursele sunt... viaţa. Sună a

clişeu, dar aşa e. Mă inspiră ceva ce

am păţit, am auzit sau am intuit.

Pornesc de la realităţi şi fac poveşti.

Uneori sunt acuzată de a pune vieţile

altora „pe sticlă”, sau de a folosi pe

cineva doar pentru a avea inspiraţie,

ceea ce nu e corect. Tocmai pentru că

le am aproape (vieţile celorlalţi,

prezenţa lor) reuşesc să scriu. Mintea

mea face mereu poveşti. Nu am tim-

pul sau dispoziţia necesară să le pun

pe foaie mereu, cu atât mai puţin anul

acesta...

Reporter: De ce nu ai timp anulacesta?

Ada Pavel: An terminal. Vreau să

mă ocup mai mult de şcoală, ca să fie

totul în regulă. Şi, chiar atunci când

am timp, nu sunt suficient de relaxată

sau de implicată în poveste ca să pot

scrie.

Reporter: Deci ne vom aştepta laun viitor volum publicat după ce veitrece de hopul bacalaureatului.

Ada Pavel: Am unul scris, rescris,

verificat. E la editură, undeva.

Aşteaptă aprobarea „de sus”. Şi încă

unul aproape gata, dar doar pe caiet.

Trebuie tehnoredactat.

Reporter: Într-un interviu recent,Oana Stoica Mujea îmi spunea că, înRomânia, editurile aşteaptă să te vinzisingur. Pentru început, un tânărautor este dispus să facă tot felul decompromisuri, legate de vânzările şipromovarea lui?

Ada Pavel: Un tânăr autor nu ştie,

în general, cu ce se mănâncă povestea

asta. Sau, hai să spun mai bine de

mine. A durat o vreme până m-am

trezit şi am înţeles ce înseamnă de

fapt să fii autor în România. Cărţile

nu se cumpără, editurile nu fac averi

din autorii publicaţi, prin urmare nu

se stresează prea tare să te vândă. Mai

ales dacă eşti debutant şi nu ştie decât

vecina de la parter de numele tău. Nu

ştiu ce compromisuri ai în minte

acum, dar nu-mi dau seama dacă am

făcut. Am schimbat un titlu şi nişte

paragrafe. Apoi, m-am trezit cu altele

dispărute fără acordul meu, care nu ar

fi reprezentat o problemă dacă nu stri-

cau logica lucrurilor şi a replicilor...

Cred că editurile ar trebui să facă

invers. Dacă văd potenţial într-un

autor nou, să-l promoveze bine şi

unde trebuie.El e cel care va scrie în

continuare, cel care va face ca editura

să aibă titluri de scos.

Reporter: La compromisuri degenul acesta mă gândeam, legate depasaje lipsă, precum şi la cele legatede faptul că poate mai mult te agiţitu să te vinzi decât o fac alţii. Pentrucă şi editurile, la urma urmei, suntafaceri, care trebuie să trăiască dinprofit.

Ada Pavel: Faci pagini de face-

book, ceea ce nu e mereu uşor, mai

ales ca timp, dai interviuri, publici

pasaje interesante pe unde apuci, faci

lansări, eşti drăguţ cu potenţialii citi-

tori...

Reporter: cu potenţialii cititoricare preferă să downloadeze gratispdf-uri de pe net. am întâlnit destuidin ăştia, însă eu consider că ceamai mare formă de respect pe care opoţi arăta unui autor este să-icumperi cartea

Ada Pavel: Nu am pdf-ul pe net

saaau, din câte ştiu eu, nu este.Da, e o

mare formă de respect. Şi e mult mai

frumos. Eu iubesc să am cartea în

mână. Dacă prind şi autograf, sunt

super-fericită.

Reporter: Ce vei face după ce ter-mini liceul? La ce facultate vrei să teînscrii?

Ada Pavel: Celebra întrebare!

(zâmbeşte). Am cochetat cu presa

locală vara asta, dar mi s-a tot reco-

mandat să nu fac o facultate pe care o

pot învăţa mult mai repede practic.

Din tot ce aveam ca opţiune pe ramu-

ra mea, am rămas la relaţii inter-

naţionale vs. ştiinţe politice la

SNSPA. Nu mă întreba de ce a doua;

am primit nişte „povesti” de foşti stu-

denţi foarte atractive. Cred că e mai

bine să fac ceva ce-mi place, pentru

că oricum sunt foarte mari şanse să

nu profesez pe diploma de facultate.

În plus, sunt o nehotărâtă din fire.

Durează până voi spune sigur încotro.

Reporter: dar să pleci din ţară aivrut s-o faci vreodată? cineva îmispunea că pe un autor limba e celmai important lucru care-l leagă deţara lui. Tu ai vrea să pleci?

Ada Pavel: Hmmm... Am aplicat

pentru o bursă de liceu pentru clasele

a XI-a şi a XII-a în Canada, dar nu

am primit-o. Acum mă gândeam să

plec pentru facultate, dar preţurile mă

opresc fără drept de apel. Nu m-am

gândit la legătura asta până acum. Aş

vrea să plec după studii, dar în vizită,

sau schimburi de experienţă. Mă ţine

ceva legată de ţara asta, deşi sunt

atâtea puncte negative pe care le văd.

Probabil că, dacă nu voi reuşi să fiu

ceea ce vreau aici, voi pleca. Pot

oricând să scriu în română şi să tra-

duc, deşi e o muncă mai mare.

Reporter: Ce vrei să fii?Ada Pavel: Vreau să lucrez cu

oamenii. Cu oameni care nu sunt ca

mine. Diplomat. E destul de nobil,

nu? Adică diplomat e una dintre idei.

Sau ambasador.

A consemnat Anamaria NEDELCOFF

Ada Pavel: ”Când termin ultimul rând, Ada Pavel: ”Când termin ultimul rând, indiferent de poveste, sunt tristă. Pentru căindiferent de poveste, sunt tristă. Pentru căpersonajele acelea au fost părţi din mine”personajele acelea au fost părţi din mine”

Relaţii la telefon: 0720015646Email: sandasorin@yahoo.comRelaţii la telefon: 0720015646

Email: sandasorin@yahoo.com