universitatea spiru haret facultatea de management ... · pdf fileiacob petru pantea, gheorghe...
TRANSCRIPT
1
Numele universităţii: Universitatea Spiru Haret
Numele facultăţii: Facultatea de Management Financiar-Contabil
Specializarea: Contabilitate şi informatică de gestiune
Numeledisciplinei: Contabilitatea financiară de raportare - anul II, sem. II.
Conducătorul de disciplină: prof. univ. dr. GHEORGHE DUMITRU
Introducere
Dezvoltarea economiei şi a pieţei de capital autohton, precum şi necesitatea racordării
întreprinderilor româneşti la schimburile economice internaţionale, au generat, începând cu anul 1994,
reforma structurală radicală a sistemului contabil românesc, iar după anul 2000, au fost promovate o
serie de acte normative, pentru armonizarea contabilităţii naţionale cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate şi începând cu anul 2006, conformitatea acesteia cu directivele europene.
Asimilarea în sistemul nostru contabil a recomandărilor directivelor europene în domeniu şi a
prevederilor referenţialului contabil internaţional, ridică probleme noi pentru specialişti în organizarea şi
conducerea contabilităţii întreprinderii, precum şi în prelucrarea, tratarea şi prezentarea informaţiilor
contabile de sinteză, în vederea satisfacerii nevoilor utilizatorilor. În acest context, pentru pregătirea
viitorilor economişti, un rol preponderent revine predării şi asimilării cunoştinţelor de contabilitate
financiară de raportare.
Scopul şi obiectivele disciplinei
Scopul disciplinei de Contabilitate financiară de raportare este să asigure studenţilor
aprofundarea cunoştinţelor teoretice, metodologice şi aplicative, privind întocmirea, controlul şi
publicarea situaţiilor financiare ale entităţilor economice în contextul Reglementărilor contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene
Disciplina de Contabilitate financiară de raportare are următoarele obiective:
- Însuşirea principiilor contabile fundamentale, privind conducerea contabilităţii curente şi elaborarea
situaţiilor financiare anuale;
- Deprinderea operaţiunile de prelucrare, grupare, sintetizare şi prezentare a informaţiilor financiar-
contabile în situaţiile financiare anuale;
- Iniţierea studenţilor în fundamentarea principalelor decizii economice pe baza informaţiilor
contabile şi pe concluziile desprinse în urma analizei şi interpretării lor;
- Familiarizarea cu elementele Cadrului contabil general, elaborat de Comitetul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate, cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi cu
Reglementările contabile din România, conforme cu directivele europene, privind întocmirea,
auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale.
Bibliografie 1. Obligatorie
Gheorghe Dumitru – Contabilitatea financiara in context european, Ed. Ex Ponto, 2008;
Legea contabilitatii nr. 82/1991 – republicata in MO. nr. 454/18.06.2008, cu modificarile si
completarile ulterioare;
Ordinul ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene.
2. Suplimentara
Iacob Petru Pantea, Gheorghe Bodea - Contabilitate financiara, Editura Intelcredo, 2010;
Liliana Feleaga, Niculae Feleaga - Contabilitatea financiara - o abordare europeana si
internationala, editia a II a, Editura Economica, 2011.
3. Facultativa
Atanasiu Pop, Dumitru Mates – Contabilitatea financiara (editia a III a, actualizata conform
irectivelor europene, aprobate prin OMFP nr.3055 din 29 oct 2009), Editura Casa cartii 2010
2
CONTABILITATEA FINANCIARĂ DE RAPORTARE
1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 1.1 FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/29.10.2009, prevăd formatul şi conţinutul
situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din
evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare,
auditare/verificare şi publicare a situaţiilor financiare anuale, precum şi unele reguli privind
contabilitatea de gestiune.
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene se
aplică de către următoarele categorii de entităţi:
a. societăţile comerciale:
- societăţile în nume colectiv;
- societăţile în comandită simplă;
- societăţile pe acţiuni;
- societăţile în comandită pe acţiuni; şi
- societăţile cu răspundere limitată.
b. societăţile/companiile naţionale;
c. regiile autonome;
d. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
e. societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare,
funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;
f. subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu
sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;
g. subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la
lit. a) - e), cu sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;
h. subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate,
în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;
i. grupurile de interes economic, înfiinţate potrivit legii.
1.1.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii
de mărime:
- total active: 3.650.000 euro,
- cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,
- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50
întocmesc situaţii financiare anuale complete/dezvoltate/cu 5 componente, care cuprind:
- bilanţ,
- cont de profit şi pierdere,
- situaţia modificărilor capitalului propriu,
- situaţia fluxurilor de numerar,
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime
prevăzute mai sus, întocmesc situaţii financiare anuale prescurtate care cuprind:
- bilanţ prescurtat,
- cont de profit şi pierdere,
- note explicative la situaţiile financiare anuale prescurtate.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.
3
În cazul entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru primul exerciţiu de raportare situaţii
financiare anuale prescurtate sau situaţii financiare anuale cu 5 componente. Pentru al doilea an de
raportare, aceste entităţi analizează indicatorii determinaţi din situaţiile financiare ale anului precedent şi
indicatorii determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la sfârşitul
exerciţiului financiar curent și întocmesc situaţii financiare anuale în funcţie de criteriile de mărime
înregistrate.
Societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, astfel cum este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, întocmesc situaţii
financiare anuale cu 5 componente, indiferent de totalul activelor, cifra de afaceri netă sau numărul
mediu de salariaţi.
Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă, de
asumare a răspunderii conducerii entităţii, pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale potrivit
Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Prin
această declaraţie conducerea entităţii îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare
anuale şi confirmă că:
a. politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile;
b. situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
c. persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Situaţiile financiare anuale complete / dezvoltate / cu 5 componente, întocmite de persoanele
juridice care depăşesc două din cele trei criterii de mărime, prezentate mai sus, sunt auditate potrivit
legii.
Sunt auditate, de asemenea, situaţiile financiare anuale întocmite de subunităţile din România, care
aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în cazul depăşirii limitelor
criteriilor de mărime, prevăzute de reglementările contabile.
Fac obiectul auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice de interes
public, aşa cum sunt:
- instituţiile de credit;
- instituţiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general;
- instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă
credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată,
respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată;
- societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare;
- entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de
Pensii Private;
- societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de administrare a investiţiilor, organismele de
plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare şi operatori de piaţă/sistem
autorizaţi/avizaţi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
- societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
- societăţile/companiile naţionale;
- societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;
- regiile autonome;
- persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare al unei
societăţi-mamă cu sediul în România, care are obligaţia să aplice Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară, conform prevederilor legale în vigoare;
- organizaţiile fără scop patrimonial care primesc finanţări din fonduri publice.
Situaţiile financiare anuale prescurtate sunt verificate, potrivit legii.
Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a
două dintre cele trei criterii de mărime, acest fapt afectează aplicarea derogării privind întocmirea
situaţiilor financiare prescurtate sau complete/cu 5 componente, după caz, numai dacă acest lucru are loc
4
în două exerciţii financiare consecutive. În acest scop se reanalizează numărul de componente ale
situaţiilor financiare anuale, astfel:
a. o entitate care a întocmit situaţii financiare anuale prescurtate va întocmi situaţiile financiare
anuale complete/dezvoltate numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, depăşeşte
limitele a două dintre cele trei criterii de mărime;
b. o entitate care a întocmit situaţiile financiare anuale complete/dezvoltate va întocmi situaţii
financiare anuale prescurtate, numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, nu depăşeşte
limitele a două dintre cele trei criterii de mărime.
Prin două exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul financiar precedent celui pentru
care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi exerciţiul financiar curent, pentru care se întocmesc
situaţiile financiare anuale.
Pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime, prevăzute de
reglementările contabile, se efectuează la sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza indicatorilor
determinaţi din situaţiile financiare ale exerciţiului financiar precedent celui de raportare şi a
indicatorilor determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la finele
exerciţiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Totalul activelor, ca şi criteriu de mărime, cuprinde activele înscrise în grupele A la C din
formatul bilanţului contabil.
Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul
în România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită
determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să
poată întocmi situaţii financiare anuale.
Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin
persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaţiile financiare ale persoanei
juridice române şi se raportează pe teritoriul României.
În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană
juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit
legii.
Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia
modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar trebuie prezentată valoarea aferentă
elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Un element de bilanţ, din contul de
profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de
numerar pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi
capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
lege. În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi
exigibilitate.
În înţelesul Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene, structurile globale ale situaţiilor financiare, reprezintă:
a. un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de
la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este
recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluată în mod credibil;
b. o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin
decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o
ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii
prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
5
c. capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei
entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de
numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii
intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor
de producţie.
Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu
alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De
asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.
1.1.2.ROLUL SITUAŢIILOR FINANCIARE
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei
financiare, profitului sau pierderii entităţii.
Dacă aplicarea prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunitatilor Economice Europene, nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a situaţiilor
financiare, entitatea trebuie să prezinte informaţii suplimentare în notele explicative.
Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din reglementările contabile se dovedeşte
contrară prezentării imaginii fidele, entitatea trebuie să facă abatere de la acea prevedere, în vederea
oferirii unei imagini fidele. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o
explicaţie a motivelor acesteia şi o prezentare a efectelor abaterii asupra valorii activelor, datoriilor,
poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
1.1.3 UTILIZATORII ŞI CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
1.1.3.1. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Utilizatorii situaţiilor financiare, întocmite potrivit Reglementărilor contabile conforme cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul
angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul, astfel:
a. Investitorii - ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent
tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar
trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de
informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.
b. Angajaţii - personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind
stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să
evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi
oportunităţi profesionale.
c. Creditorii- creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile
acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
d. Furnizorii- furnizorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele care le
sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii sunt, în general, interesaţi de entitate pe o perioadă
mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de continuitatea activităţii
entităţii, atunci când aceasta este un client major.
e. Clienţii - clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei entităţi, în special
atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenţi de ea.
f. Instituţiile statului şi alte autorităţi - instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea
resurselor şi implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa
activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naţional
şi al altor indicatori statistici similari.
g. Publicul- entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entităţile pot avea o
contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi
colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare
la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.
6
1.1.3.2. CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile
financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt:
Inteligibilitatea - o calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că
ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de
cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de
contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile
asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în
luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles
pentru anumiţi utilizatori.
Relevanţa - pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către
utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor,
ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze
evaluările lor anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie.
În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În
alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante.
În înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informaţie este semnificativă dacă
omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situaţiilor financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare mărimea şi
după caz şi natura omisiunii sau a declaraţiei eronate, judecate în contextul dat.
Credibilitatea - pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este credibilă
atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că
reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să
reprezinte.Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte
evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le
reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le
reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea
lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică. De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă
în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre
dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui
raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
În exercitarea raţionamentelor necesare, pentru a face estimările cerute în condiţii de
incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie
supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.
Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate
face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să
devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.
Comparabilitatea - utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în
timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să
poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară şi
performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente
trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul timpului pentru acea
entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.
O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie
informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice
modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să
fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente
asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi. Conformitatea
cu reglementările contabile la intocmirea situaţiilor financiare, inclusiv prezentarea politicilor contabile,
utilizate de entitate, ajută la obţinerea comparabilităţii.
7
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină
un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o entitate să
continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă
politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru
o entitate să-şi lase politicile contabile nemodificate, atunci când există alternative mai relevante şi mai
credibile.
Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare
pentru perioadele precedente.
Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele:
- informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
- beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;
- să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.
1.2 STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE 1.2.1. FORMATUL BILANŢULUI
Formatul bilanţului din situaţiile financiare cu 5 componente este următorul:
Entitatea
Ad
resa
Judet Sector Localitate
Strada Nr. Bl. Scara Ap. Telefon
Numar din Reg.Comert. Cod unic de inregistrare
Forma de proprietate
Activitate preponderenta (cod si denumire clasa CAEN)
BILANŢ
la data de 31.12.20__ -lei-
Denumirea elementului
Nr.
rd.
Sold la:
01.01.20__ 31.12.20__
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1. Cheltuieli de constituire (ct.201-2801) 01
2. Cheltuieli de dezvoltare (ct.203-2803-2903) 02
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări
necorporale (ct.205+208-2805-2808-2905-2908) 03
4. Fond comercial (ct.2071-2807-2907) 04
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie (ct.233+234-2933) 05
TOTAL (rd.01 la 05) 06
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcţii (ct.211+212-2811-2812-2911-2912) 07
2. Instalaţii tehnice şi maşini (ct.213+223-2813-2913) 08
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct.214+224-2814-2914) 09
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie (ct.231+232-2931) 10
TOTAL (rd.07 la 10) 11
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct.261-2961) 12
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate (ct.2671+2672-2964) 13
3. Interese de participare (ct.263-2962) 14
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare (ct.2673+2674-2965) 15
5. Investiţii deţinute ca imobilizări (ct.265-2963) 16
6. Alte împrumuturi (ct.2675*+2676*+2677+2678*+2679*-2966*-2968*) 17
TOTAL (rd.12 la 17) 18
ACTIVE IMOBILIZATE–TOTAL (rd.06+11+18) 19
B. ACTIVE CIRCULANTE
8
I. STOCURI
1.Materii prime şi materiale consumabile (ct.301+321++322+302+303+323+/-308+351+358+
381 +328+/-388-391-392-3951-3958-398) 20
2.Producţia în curs de execuţie (ct.331+332+341+/-348*-393-3941-3952) 21
3. Produse finite şi mărfuri (ct.345+346+/-348*+354+356+357+361+/-368+371+327+/-378-
3945-3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428) 22
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct.4091) 23
TOTAL (rd.20 la 23) 24
II.CREANŢE(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element)
1.Creanţe comerciale (ct.2675*+2676*+2678*+2679*-2966*-2968*+4092+411+413+418-491) 25
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate (ct.451**-495*) 26
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare (ct.453-495*) 27
4. Alte creanţe (ct.425+4282+431**+437**+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+447**+
4482+4582+461+473**-496+5187) 28
5. Capital subscris şi nevărsat (ct.456-495*) 29
TOTAL (rd.25 la 29) 30
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct.501-591) 31
2. Alte investiţii pe termen scurt (ct.505+506+508-595-596-598+5113+5114) 32
TOTAL (rd.31+32) 33
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct.5112+512+531+532+541+542) 34
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.24+30+33+34) 35
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 36
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA
UN AN
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea
de obligaţiuni convertibile (ct.161+1681-169) 37
2. Sume datorate instituţiilor de credit
(ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198) 38
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct.419) 39
4. Datorii comerciale – furnizori (ct.401+404+408) 40
5. Efecte de comerţ de plătit (ct.403+405) 41
6. Sume datorate entităţilor afiliate (ct.1661+1685+2691+451***) 42
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
(ct.1663+1686+2692+453***) 43
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii privind asigurările sociale (ct.1623+1626+
167+1687+2693+421+423+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444*
**+446***+447***+4481+455+456***+457+4581+462+473***+509+5186+5193+5194+5195+5196+
5197)
44
TOTAL (rd.37 la 44) 45
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (rd.35+36-45-63) 46
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.19+46) 47
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE
UN AN
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea
de obligaţiuni convertibile (ct.161+1681-169) 48
2. Sume datorate instituţiilor de credit
(ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198) 49
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct.419) 50
4. Datorii comerciale – furnizori (ct.401+404+408) 51
5. Efecte de comerţ de plătit (ct.403+405) 52
6. Sume datorate entităţilor afiliate (ct.1661+1685+2691+451***) 53
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
(ct.1663+1686+2692+453***) 54
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale (ct.1623+1626+
167+1687+2693+421+423+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444*
**+446***+447***+4481+455+456***+4581+462+473***+509+5186+5193+5194+5195+5196+5197)
55
TOTAL (rd.48 la 55) 56
H. PROVIZIOANE
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare (ct.1515) 57
2. Provizioane pentru impozite (ct.1516) 58
3. Alte provizioane (ct.1511+1512+1513+1514+1518) 59
TOTAL (rd.57 la 59) 60
I. VENITURI ÎN AVANS
9
1. Subvenţii pentru investiţii (ct.475) 61
2. Venituri înregistrate în avans (ct.472) - total (rd.63+64), din care: 62
Sume de reluat intr-o perioada de pana la un an (ct.472*) 63
Sume de reluat intr-o perioada mai mare de un an (ct.472*) 64
Fond comercial negativ (ct.2075) 65
TOTAL (rd.61+62+65) 66
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL
1. Capital subscris vărsat (ct.1012) 67
2. Capital subscris nevărsat (ct.1011) 68
3. Patrimoniul regiei (ct.1015) 69
TOTAL (rd.67 la 69) 70
II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 71
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 72
IV. REZERVE
1. Rezerve legale (ct.1061) 73
2. Rezerve statutare sau contractuale (ct.1063) 74
3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (ct.1065) 75
4. Alte rezerve (ct.1068) 76
TOTAL (rd.73 la 76) 77
Acţiunii proprii (ct.109) 78
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.141) 79
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.149) 80
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) (ct.117) SOLD C 81
SOLD D 82
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI
FINANCIAR (ct.121)
SOLD C 83
SOLD D 84
Repartizarea profitului (ct.129) 85
CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd.70+71+72+77-78+79-80+81-82+ 83-84-85) 86
Patrimoniul public (ct.1016) 87
CAPITALURI-TOTAL (rd.86+87)(rd.88=47-56-60-61-64-65) 88 *) Conturi de repartizat după natura elementelor respective. **) Solduri debitoare ale conturilor respective. ***)Solduri creditoare ale conturilor respective.
Rd.25 - Sumele înscrise la acest rând şi preluate din conturile 2675 la 2679 reprezintă creanţele aferente contractelor de leasing financiar şi
altor contracte asimilate, precum şi alte creanţe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
_____________________ ______________________
Semnătura Calitatea
_____________________ ______________________
Ştampila unităţii Semnătura
______________________
Nr. de înregistrare în organismul profesional
Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
Entitatea
Ad
resa
Judet Sector Localitate
Strada Nr. Bl. Scara Ap. Telefon
Numar din Reg.Comert. Cod unic de inregistrare
Forma de proprietate
Activitate preponderenta (cod si denumire clasa CAEN)
10
BILANŢ
la data de 31.12.20__ -lei-
Denumirea elementului
Nr.
rd.
Sold la:
01.01.20__ 31.12.20__
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct.201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933) 01
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (ct.211+212+213+214+223+224+231+232-281-291-2931) 02
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct.261+263+265+267*-296*) 03
ACTIVE IMOBILIZATE–TOTAL (rd.01+02+03) 04
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI(ct.301+321+302+322+322+303+323+/-308+328++331+332+341+345+346 +348
+351 +354+356+357+358+361+326+/-368+371+327+/-378+381+/-388-391-393-394-395-396-
397-398+4091-4428)
05
II.CREANŢE(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element)(ct.267*-296*+4092+411+413+418+425+4282 +431**+
437**+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+447**+4482+451**+453**+456**+4582+461+4
73**-491-495-496+5187)
06
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT(ct.501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598) 07
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct.5112+512+531+532+541+542) 08
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05+06+07+08) 09
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 10
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA
UN AN(ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424 +426
+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+
453***+455+456***+457+4581+462+473***+509+5186+519)
11
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (rd.09+10-11-19) 12
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.04+12) 13
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE
UN AN(ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424 +426
+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+
453***+455+456***+4581+462+473***+509+5186+519)
14
H. PROVIZIOANE (ct.151) 15
I. VENITURI ÎN AVANS (rd.17+18+21+22) 16
1. Subvenţii pentru investiţii (ct.475) 17
2. Venituri înregistrate în avans (ct.472) - total (rd.19+20) 18
Sume de reluat intr-o perioada de pana la un an (ct.472*) 19
Sume de reluat intr-o perioada mai mare de un an (ct.472*) 20
3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi (ct.478) 21
Fond comercial negativ (ct.2075) 22
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd.24+25+26+27) 23
1. Capital subscris vărsat (ct.1012) 24
2. Capital subscris nevărsat (ct.1011) 25
3. Patrimoniul regiei (ct.1015) 26
4. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (ct.1018) 27
II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 28
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 29
IV. REZERVE(ct.106) 30
Acţiunii proprii (ct.109) 31
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.141) 32
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.149) 33
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) SOLD C (ct.117) 34
SOLD D (ct.117) 35
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI
FINANCIAR
SOLD C (ct.121) 36
SOLD D (ct.121) 37
Repartizarea profitului (ct.129) 38
CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd.23+28+29+30-31+32-33+34-35+36-37-38) 39
Patrimoniul public (ct.1016) 40
CAPITALURI-TOTAL (rd.39+40)(rd.13-14-15-17-20-21-22) 41 *) Conturi de repartizat după natura elementelor respective. **) Solduri debitoare ale conturilor respective. ***)Solduri creditoare ale conturilor respective.
11
Rd.06 - Sumele înscrise la acest rând şi preluate din conturile 267 reprezintă creanţele aferente contractelor de leasing financiar şi altor
contracte asimilate, precum şi alte creanţe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
_____________________ ______________________
Semnătura Calitatea
_____________________ ______________________
Ştampila unităţii Semnătura
______________________
Nr. de înregistrare în organismul profesional
1.2.2. PREVEDERILE GENERALE REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi
sunt destinate, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligaţia
gestionării entităţii.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după
închiderea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative,
acestea trebuie prezentate în notele explicative.
Veniturile încasate înainte de data bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt
aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".
Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui
exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt
semnificative, ele trebuie prezentate în notele explicative
În cadrul veniturilor în avans reflectate în bilanţ, sumele care urmează a fi trecute pe venituri
curente într-o perioadă de până la un an se prezintă distinct de cele care urmează a fi trecute pe venituri
curente într-o perioadă mai mare de un an.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor
activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu
definitivă.Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau
ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie
de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
1.2.3 FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
la data de 31.12.20__
Denumirea elementului
Nr
rd
Exerciţiul financiar
precedent curent
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd.02+03-04+05+06) 01
Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 02
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03
Reduceri comerciale acordate (ct.709) 04
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constituie
leasingul (ct.706*) 05
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411) 06
2. Venituri aferente costului productiei in curs de executie (ct.711+712)
Sold C 07
Sold D 08
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată (ct.721+722) 09
4. Alte venituri din exploatare (ct.758+7417+7815) 10
- din care, venituri din fondul comercial negativ 11
VENITURI DIN EXPLOATARE-TOTAL (rd.01+07+-08+09+10) 12
12
5. a) Cheltuieli cu materiile şi materialele consumabile (ct.601+602-7412) 13
Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 14
b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apa) (ct.605-7413) 15
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 16
Reduceri comerciale primite (ct.609) 17
6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17), din care 18
a) Salarii şi indemnizaţii (ct.641+642+643+644-7414) 19
b) Cheltuielile cu asigurările şi protecţia socială (ct.645-7415) 20
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale (rd.22-23) 21
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 22
a.2) Venituri (ct.7813) 23
b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd.25-26) 24
b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 25
b.2) Venituri (ct.754+7814) 26
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.28 la 31) 27
8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+ 626+627
+628-7416) 28
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635) 29
8.3 Alte cheltuieli (ct.652+658) 30
Cheltuieli cu dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile radiate din Registrul general si care
mai au in derulare contracte de leasing (ct.666*) 31
Ajustări privind provizioanele (rd.33-34) 32
- Cheltuieli (ct.6812) 33
- Venituri (ct.7812) 34
CHELTUIELI DE EXPLOATARE-TOTAL (rd.13 la 16-17+18+21+24+27+32) 35
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:
- Profit (rd.12-35) 36
- Pierdere (rd.35-12) 37
9. Venituri din interese de participare (ct.7611+7613) 38
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 39
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate (ct.763) 40
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 41
11. Venituri din dobânzi (ct.766*) 42
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 43
Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768) 44
VENITURI FINANCIARE-TOTAL (rd.38+40+42+44) 45
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante
(rd.47-48) 46
- Cheltuieli (ct.686) 47
- Venituri (ct.786) 48
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666*-7418) 49
-din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 50
Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 51
CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL (rd.46+49+51) 52
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):
- Profit (rd.45-52) 53
- Pierdere (rd.52-45) 54
14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):
- Profit (rd.12+45-35-52) 55
- Pierdere (rd. 35+52-12-45) 56
15. Venituri extraordinare (ct.771) 57
16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 58
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
- Profit (rd.57-58) 59
- Pierdere (rd.58-57) 60
VENITURI TOTALE (rd.12+45+57) 61
CHELTUIELI TOTALE (rd.35+52+58) 62
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):
- Profit (rd.61-62) 63
- Pierdere (rd.62-61) 64
18. Impozitul pe profit (ct.691) 65
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus (ct.698) 66
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR:
- Profit (rd.63-64-65-66) 67
- Pierdere (rd.64+65+66-63) 68
13
*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
_____________________ ______________________
Semnătura Calitatea
_____________________ ______________________
Ştampila unităţii Semnătura
______________________
Nr. de înregistrare în organismul profesional
1.2.4. PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii
care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe
valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
În înţelesul Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene , termenii de mai jos au
următoarele semnificaţii:
- veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor;
- cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari.
Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie
prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii
ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete
într-un mod frecvent sau regulat.
Activităţile curente reprezintă orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a
afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a
primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale
entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii
desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă
loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o
alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi.De exemplu, pierderile rezultate în
urma unui cutremur sau unui alt dezastru natural pot fi calificate de către majoritatea entităţilor ca
elemente extraordinare. De asemenea, exproprierea activelor este un eveniment extraordinar.
1.2.5. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
Situaţia modificărilor capitalului propriupune în evidenţă existenţele iniţiale şi finale, precum şi
operaţiile care au provocat modificări în volumul şi structura acestora.
Importanţa întocmirii situaţiei modificărilor capitalului propriu este majoră, deoarece aceasta
răspunde cel mai bine interesului investitorilor, având în vedere că detaliază evoluţia capitalului propriu
al entităţii şi asigură informaţiile privind menţinerea capitalului financiar.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii are ca obiective:
- să permită calcularea câştigurilor şi pierderilor totale, rezultate din activităţile entităţii în
cursul perioadei;
- să permită analizarea elementelor acestor modificări în capitalul propriu, pentru a evalua
performanţa entităţii şi capacitatea sa de a genera fluxuri de numerar.
Formatul Situaţiei modificărilor capitalului propriu este următorul:
14
SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
la data de 31 decembrie ____
-lei-
Denumirea elementului
Sold la
începutul
exerciţiului
financiar
Creşteri Reduceri Sold la
sfârşitul exerciţiului financiar
Total –
din care:
Prin
transfer
Total –
din care:
Prin
transfer
Capital subscris
Patrimoniul regiei
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve legale
Rezerve statutare sau contractuale
Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare
Alte rezerve
Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii
Rezultatul reportat reprezentând profitul
nerepartizat sau pierderea neacoperită
Sold C
Sold D
Rezultatul reportat provenit din adoptarea
pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS
29*31)
Sold C
Sold D
Rezultatul reportat provenit din corectarea
erorilor contabile
Sold C
Sold D
Rezultatul reportat provenit din trecerea la
aplicarea Reglementărilor contabile conforme
cu Directiva a patra a Comunităţilor
Economice Europene
Sold C
Sold D
Profitul sau pierderea exerciţiului financiar Sold C
Sold D
Repartizarea profitului
Total capitaluri proprii
1.2.6. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
Situaţia fluxurilor de numerar reflectă mărimea fluxurilor de această natură, generate de
activităţile de exploatare, investiţii şi de finanţare, ca indicator care scoate în evidenţă, în ce măsură
entitatea a realizat suficiente fluxuri de numerar, pentru rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor
aferente, pentru menţinerea capacităţii de producţie, pentru remunerarea capitalului investit de acţionari
sau asociaţi (plata dividendelor), pentru investiţii, etc. Deci, situaţia fluxurilor de numerar prezintă
modul în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar.
O entitate prezintă situaţia fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă pentru care sunt
prezentate situaţiile financiare anuale.
În contextul întocmirii acestei situaţii:
- fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar;
- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt
uşor convertibile în numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităţii din cursul
perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare. Activităţile de exploatare
sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt
activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de
15
active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activităţile de
finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi
împrumuturilor entităţii.
Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de
numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entităţi şi nu din
activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare. Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului
de numerar în echivalente de numerar.
Structura Situaţiei fluxurilor de numerar, întocmită atunci când fluxurile de numerar din
activitatea de exploatare sunt prezentate pe baza metodei directe, este următoarea:
SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
la data de 31 decembrie ____
- lei –
Denumirea elementului Exerciţiul financiar
precedent încheiat
Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare:
- Încasări de la clienţi
- Plăţi către furnizori şi angajaţi
- Dobânzi plătite
- Impozit pe profit plătit
- Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor
Numerar net din activităţi de exploatare
Fluxuri de numerar din activităţi de investiţie:
- Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni
- Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale
- Încasări din vânzarea de imobilizări corporale
- Dobânzi încasate
- Dividende încasate
Numerar net din activităţi de investiţie
Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:
- Încasări din emisiunea de acţiuni
- Încasări din împrumuturi pe termen lung
- Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar
- Dividende plătite
Numerar net din activităţi de finanţare
Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar
Numerar şi echivalente de numerar la începutul exerciţiului
financiar
Numerar şi echivalentele de numerar la sfârşitul
exerciţiului financiar
1.2.7. NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 1.2.7.1. PREVEDERI GENERALE
Notele explicative trebuie:
a. să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor
financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;
b. să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi,
după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt
relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii
aferente în notele explicative. Astfel, trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare
16
aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea
ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial
exprimate în monedă străină /valută, trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima
în moneda naţională.
În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:
a. denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine fie direct, fie printr-o
persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, interese de participare reprezentând
un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinută, valoarea
capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar
pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. Informaţiile privind capitalul, rezervele şi
profitul sau pierderea entităţii în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de
o importanţă neglijabilă;
b. denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care
entitatea este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o
importanţă neglijabilă.
Notele explicative trebuie să menţioneze:
a. denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale
celui mai mare grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială;
b. denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale
celui mai mic grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială şi care este, de
asemenea, inclusă în grupul de entităţi prevăzut la lit. a.;
c. locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate prevăzute la lit. a. şi
b., cu condiţia ca acestea să fie disponibile.
Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în
Reglementările contabile conforme cu directivele europene.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru
buna lor înţelegere:
a. denumirea entităţii care face raportarea;
b. faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;
c. data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;
d. moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;
e. exprimarea cifrelor incluse în raportare, de exemplu, lei.
O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situaţiile
financiare anuale:
a. locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
b. o descriere a naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate;
c. denumirea societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului, dacă este cazul;
d. orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei
imagini fidele asupra entităţii.
Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii, care nu sunt
incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente asupra entităţii, atunci când riscurile sau
beneficiile, provenind din asemenea angajamente, sunt semnificative şi în măsura în care prezentarea
unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.
În ceea ce priveşte relaţiile cu părţile legate, notele explicative la situaţiile financiare anuale
trebuie să prezinte tranzacţiile încheiate de entitate cu părţi legate, inclusiv suma acestor tranzacţii,
natura relaţiei cu partea legată şi alte informaţii referitoare la tranzacţii, necesare pentru o înţelegere a
poziţiei financiare a entităţii, dacă asemenea tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în
condiţii normale de piaţă. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor,
cu excepţia cazului când informaţia separată este necesară pentru o înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu
partea legată asupra poziţiei financiare a entităţii.
17
Partea legată are semnificaţia prevăzută de Reglementările contabile conforme cu Directiva a
VII-a a Comunităţilor Economice Europene, în înţelesul cărora o entitate este legată unei entităţi
raportoare dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a. entitatea şi entitatea raportoare fac parte din acelaşi grup, ceea ce înseamnă că fiecare societate-
mamă, filială sau filială membră este legată celorlalte entităţi;
b. o entitate este o întreprindere asociată sau o asociere în participaţie a unei entităţi membre a unui
grup din care face parte şi cealaltă entitate;
c. ambele entităţi sunt asocieri în participaţie ale aceleiaşi părţi terţe;
d. o entitate este o asociere în participaţie a unei terţe părţi, iar cealaltă entitate este o întreprindere
asociată a părţii terţe;
e. entitatea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul angajaţilor entităţii raportoare sau ai
unei entităţi legate entităţii raportoare. Dacă entitatea raportoare în sine este un asemenea plan,
angajatorii care finanţează planul sunt, de asemenea, legaţi entităţii raportoare;
f. entitatea este controlată sau controlată în comun de către o persoană legată unei entităţi raportoare;
g. o persoană legată, care deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare, are o
influenţă semnificativă asupra entităţii sau face parte din personalul-cheie din conducerea entităţii
(sau din conducerea unei societăţi-mamă a entităţii).
O persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei este legat(ă) unei entităţi raportoare
dacă persoana respectivă:
a. deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare;
b. are o influenţă semnificativă asupra entităţii raportoare; sau
c. face parte din personalul-cheie din conducerea entităţii raportoare sau din conducerea
unei societăţi-mamă a entităţii raportoare.
1.2.7.2 INFORMAŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ
Notele explicative trebuie să cuprindă:
a. duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate;
b. metodele de amortizare utilizate;
c. creşterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de
dezvoltare internă;
d. valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
Atunci când imobilizările necorporale, prezentate în bilanţ, cuprind cheltuieli de dezvoltare, în
notele explicative trebuie prezentate următoarele informaţii:
a. perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată;
şi
b. motivele care au determinat recunoaşterea acestora ca active, exemplu: generarea de beneficii
economice viitoare etc.
În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la
imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost
aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele
informaţii:
a. bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare
reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare
grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;
b. metodele de amortizare folosite;
c. valoarea imobilizărilor corporale în curs.
În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie
prezentate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării.
Se menţionează de asemenea în notele explicative existenţa oricăror certificate de participare,
obligaţiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a
drepturilor pe care le conferă.Prezentarea acestor informaţii la imobilizări financiare sau investiţii pe
18
termen scurt se face în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare, de
până la un an sau mai mult de un an.
O entitate prezintă informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze
importanţa instrumentelor financiare pentru poziţia şi performanţa sa financiară.
Se specifică toate situaţiile în care entitatea a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat
active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ, menţionându-se, de asemenea şi
valoarea acestora.
În cazul existenţei de garanţii, o entitate prezintă:
- valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanţii reale pentru datorii sau
datorii contingente; şi
- termenii şi condiţiile aferente gajării.
Când o entitate deţine garanţii reale şi are dreptul de a vinde sau regaja garanţia reală în lipsa
imposibilităţii de respectare a obligaţiilor de către proprietarul garanţiei reale, aceasta prezintă:
- valoarea justă a oricăror astfel de garanţii reale vândute sau regajate, şi dacă entitatea are sau nu
obligaţia de a le returna; şi
- termenii şi condiţiile asociate cu utilizarea garanţiilor reale.
Pentru împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o entitate prezintă:
- detaliile oricăror neexecutări ale obligaţiilor privind durata principalului, dobânda, condiţiile de
rambursare a acelor împrumuturi de plată;
- încălcări ale condiţiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite
rambursarea accelerată. Informaţiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condiţiile
împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;
- valoarea contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost onorată obligaţia la data de
raportare; şi
- dacă obligaţia neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condiţiile împrumuturilor de
plată, înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere.
Se prezintă în notele explicative costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor
evidenţiate în bilanţ şi metodele de evaluare a stocurilor.
Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare pentru un
anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informaţii:
a. motivul modificării metodei; şi
b. efectul financiar asupra rezultatului exerciţiului financiar.
Trebuie prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
O entitate trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanţelor prezentate în
bilanţ, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii desfăşurate, iar sumele de încasat de la
entităţile afiliate şi întreprinderile asociate trebuie prezentate separat.
În notele explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o
perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale
depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate distinct
pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanţ prevăzut de prezentele
reglementări.
În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exerciţiului financiar valori mobiliare, se prezintă
următoarele informaţii:
a. tipul valorilor mobiliare emise;
b. pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma primită.
În cazul în care obligaţiunile emise de o entitate sunt deţinute de o persoană nominalizată sau
împuternicită de către acea entitate, în notele explicative se menţionează valoarea nominală a
obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.
În cazul obligaţiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informaţii:
a. valoarea exactă sau estimată a acelei obligaţii;
b. natura juridică a obligaţiei şi efectul acesteia;
19
c. dacă entitatea a depus o garanţie semnificativă cu privire la acea obligaţie şi, în caz afirmativ,
natura acelei garanţii.
De asemenea, se prezintă informaţii referitoare la alte obligaţii financiare viitoare pentru care nu s-au
constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a entităţii.
Pentru orice garanţie semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată.
Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi
recunoscute în bilanţ, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste
informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.
Orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele
informaţii se prezintă în notele explicative:
a. valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;
b. sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exerciţiului financiar;
c. natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;
d. valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
Referitor la capitalul entităţii se oferă următoarele informaţii:
a. dacă entitatea nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;
b. dacă, conform actului de înfiinţare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum şi
valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării entităţii sau în momentul autorizării entităţii
pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
c. numărul şi valoarea acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele unui capital
autorizat;
d. dacă există mai multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominală pentru
fiecare clasă.
Prin capital autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau adunării
generale iar prin clasă de acţiuni sau părţi sociale se înţelege o grupare în funcţie de caracteristicile
acestora, stabilite potrivit legii.
În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele
informaţii:
a. data cea mai apropiată şi data limită la care entitatea poate răscumpăra respectivele acţiuni;
b. dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea
entităţii sau a acţionarilor;
c. dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se furnizează
următoarele informaţii:
a. numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
b. perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
c. preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa şi scopul
pentru care a fost constituită.
1.2.7.3 INFORMAŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind cifra de afaceri netă, defalcată pe
segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial
unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii
rezultate din activităţile curente ale entităţii. Prin segment de activitate se înţelege o componentă
distinctă a entităţii care este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu, sau a unui
grup de produse sau servicii conexe şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de
cele din alte segmente de activitate.
Factorii care vor fi luaţi în considerare în determinarea caracterului conex al produselor sau
serviciilor sunt:
a. natura produselor şi serviciilor;
20
b. natura proceselor de producţie;
c. tipul sau clasa de clienţi pentru produse sau servicii;
d. metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau furnizarea serviciilor; şi
e. dacă este posibil, caracterul mediului economic.
Un segment geografic este o componentă distinctă a unei entităţi care este angajată în furnizarea
de produse şi servicii într-un mediu economic specific şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care
sunt diferite de acelea ale componentelor care operează în alte medii economice.
Factorii care vor fi luaţi în considerare în identificarea segmentelor geografice includ:
a. similaritatea condiţiilor economice şi politice;
b. legătura între operaţiile din diferite zone geografice;
c. apropierea operaţiilor;
d. riscuri speciale asociate operaţiilor dintr-un domeniu specific;
e. reguli de control privind schimbul valutar; şi
f. riscurile valutare aferente.
Riscurile şi beneficiile unei entităţi sunt influenţate atât de localizarea geografică a operaţiilor
desfăşurate - locul unde sunt produse bunurile, cât şi de localizarea pieţelor acesteia - locul unde sunt
vândute produsele.
Un singur segment de activitate nu include produse şi servicii cu riscuri şi beneficii ce diferă în
mod semnificativ. În mod similar, un segment geografic nu include operaţii în medii economice cu
riscuri şi beneficii ce diferă în mod semnificativ. Informaţiile pe segmente de raportare, respectiv
segmente de activitate şi segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate
pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar, de
auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, totalul
onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de
consultanţă fiscală şi totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.
În notele explicative trebuie incluse informaţii privind numărul mediu de persoane angajate în
cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de
profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul, aferente exerciţiului financiar, trebuie defalcate pe:
a. Salarii şi indemnizaţii
b. Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii;
Se menţionează suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de
administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutea responsabilităţilor acestora, precum şi orice
angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se
valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
Se prezintă suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie,
conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, principalelor condiţii şi a oricăror sume
restituite, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu
indicarea totalului pe fiecare categorie.
Se prezintă măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată
de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile de
evaluare, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în
vederea obţinerii de facilităţi fiscale. Atunci când influenţa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor
viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.
Se prezintă diferenţa dintre cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exerciţiului financiar
curent şi exerciţiilor financiare precedente şi suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciţii, cu
condiţia că această diferenţă să fie semnificativă pentru obligaţiile fiscale viitoare.
De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul
fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.
În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului net pe
destinaţii, astfel:
21
a. sumele repartizate la rezerve;
b. sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
c. dividende;
d. alte repartizări.
1.2.7.4. EXEMPLE DE PREZENTARE A NOTELOR EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
În aceast paragraf exemplificăm modul de prezentare a informaţiilor în notele explicative la
situaţiile financiare anuale. Potrivit reglementărilor contabile, entităţile stabilesc formatul notelor
explicative, cu condiţia prezentării cel puţin a informaţiilor prezentate, referitoare la elementele cuprinse
în situaţiile financiare anuale.
Notele explicative la situaţiile financiare anuale sunt:
1. Active imobilizate
2. Provizioane
3. Repartizarea profitului
4. Analiza rezultatului din exploatare
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor
6. Principii, politici şi metode contabile
7. Participaţii şi surse de finanţare
8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere
9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari
10. Alte informaţii
Nota 1
Active imobilizate -lei-
Denumirea elementului de
imobilizare
Valoarea brută Ajustări de valoare (amortizări şi ajustări
pentru depreciere sau pierdere de valoare)
Sold la
începutul
exerciţiului
financiar
Creşteri
Cedări,
transferuri
şi alte
reduceri
Sold la
sfârşitul
exerciţiului
financiar
Sold la
începutul
exerciţiului
financiar
Ajustări
înregistrate
în cursul
exerciţiului
financiar
Reduceri
sau reluări
Sold la
sfârşitul
exerciţiului
financiar
0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7
Avansuri şi imobilizări
necorporale în curs
Total imobilizări necorporale
Terenuri şi construcţii
Instalaţii tehnice şi maşini
Mobilier şi aparatură birotică
Avansuri şi imobilizări corporale
Total imobilizări corporale
Titluri deţinute ca imobilizări
Alte creanţe imobilizate
Total imobilizări financiare
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE
Nota 2
Provizioane - lei -
Denumirea provizionului*)
Sold la inceputul
exercitiului
financiar
Transferuri**) Sold la
sfârşitul exercitiului
financiar in cont din cont
0 1 2 3 4 = 1+2-3
Provizioane pentru litigii Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
22
Provizioane pentru dezafectare imobilizări
corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea
Provizioane pentru restructurare Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Provizioane pentru impozite Alte provizioane
*) Provizioanele prezentate in bilant la "Alte provizioane" trebuie descrise in notele explicative, daca acestea sunt
semnificative.
**) Cu explicarea naturii, sursei sau destinatiei acestora.
Nota 3
Repartizarea profitului*) - lei -
Destinatia profitului Suma
Profit net de repartizat:
- rezerva legala
- acoperirea pierderii contabile
- dividende etc.
Profit nerepartizat
*) In cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta sursele de acoperire a acesteia.
Nota 4
Analiza rezultatului din exploatare - lei -
- Nota 5
Situatia creantelor si datoriilor - lei -
Creante Sold la sfarsitul
exercitiului financiar
Termen de lichiditate
Sub 1 an Peste 1 an
0 1 = 2 + 3 2 3
Total, din care:
- lei –
Datorii*) Sold la sfarsitul
exercitiului financiar Termen de exigibilitate
Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani
0 1= 2 + 3 + 4 2 3 4
Total, din care:
Denumirea indicatorului Exercitiul financiar
precedent curent
0 1 2 1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate (3 + 4 + 5)
3. Cheltuielile activitatii de baza
4. Cheltuielile activitatilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de productie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1 - 2)
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuieli generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6 - 7 - 8 + 9)
23
*) Se vor menţiona următoarele informaţii:
a) clauzele legate de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferente împrumuturilor
b) datoriile pentru care s-au depus garanţii sau au fost efectuate ipotecări
c) valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit provizioane;
d) valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.
Nota 6
Principii, politici si metode contabile
Se vor prezenta:
a) Reglementarile contabile aplicate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
b) Abaterile de la principiile si politicile contabile, metodele de evaluare si de la alte prevederi din reglementarile
contabile, mentionandu-se:
- natura
- motivele
- evaluarea efectului asupra activelor si datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii
c) Daca valorile prezentate in situatiile financiare nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata
in notele explicative, insotita de comentarii relevante.
d)Valoarea reziduala pentru imobilizari stabilita in situatia in care nu se cunoaste pretul de achizitie sau costul de
productie al acesteia.
e) Suma dobanzilor incluse in costul activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de fabricatie.
f) in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale:
- elementele supuse reevaluarii, precum si metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma
reevaluarii;
- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate;
- tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare;
- modificarile rezervei din reevaluare:
- valoarea rezervei din reevaluare la inceputul exercitiului financiar;
- diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;
- sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului
financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislatiei in vigoare;
- valoarea rezervei din reevaluare la sfarsitul exercitiului financiar.
g) Daca activele fac obiectul ajustarilor exceptionale de valoare exclusiv in scop fiscal, suma ajustarilor si
motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.
h) Daca valoarea prezentata in bilant, rezultata dupa aplicarea metodelor FIFO, CMP sau LIFO, difera in mod
semnificativ, la data bilantului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piata cunoscute inainte de data
bilantului, valoarea acestei diferente trebuie prezentata in notele explicative ca total, pe categorii de active
fungibile.
Nota 7
Participatii si surse de finantare
Se vor prezenta urmatoarele informatii:
a. se mentioneaza existenta oricaror certificate de participare, valori mobiliare, obligatiuni convertibile, cu
prezentarea informatiilor cerute in 9.2 "Note explicative" din cadrul Capitolului II "Formatul şi conţinutul
situaţiilor financiare anuale" al Ordinului 3055/2009.
b. capital social subscris/patrimoniul entitatii;
c. numarul si valoarea totala a fiecarui tip de actiuni emise, mentionandu-se daca au fost integral varsate si, dupa
caz, numarul actiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor;
d. actiuni rascumparabile:
- data cea mai apropiata si data limita de rascumparare
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rascumpararii
- valoarea eventualei prime de rascumparare
e. actiuni emise in timpul exercitiului financiar:
- tipul de actiuni
- numar de actiuni emise
- valoarea nominala totala si valoarea incasata la distribuire
- drepturi legate de distributie:
24
- numarul, descrierea si valoarea actiunilor corespunzatoare
- perioada de exercitare a drepturilor
- pretul platit pentru actiunile distribuite
f. obligatiuni emise:
- tipul obligatiunilor emise
- valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligatiuni
- obligatiuni emise de entitate, detinute de o persoana nominalizata sau imputernicita de aceasta:
- valoarea nominala
- valoarea inregistrata in momentul platii
Nota 8
Informatii privind salariatii si membrii organelor de administratie,
conducere si de supraveghere
Se vor face mentiuni cu privire la:
a. indemnizatiile acordate membrilor organelor de administratie, conducere si de supraveghere;
b. obligatiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii membri ai organelor de administratie, conducere
si supraveghere, indicandu-se valoarea totala a angajamentelor pentru fiecare categorie.
c. valoarea avansurilor si a creditelor acordate membrilor organelor de administratie, conducere si de
supraveghere in timpul exercitiului:
- rata dobanzii
- principalele clauze ale creditului
- suma rambursata pana la acea data
- obligatii viitoare de genul garantiilor asumate de entitate in numele acestora
d. salariati:
- numar mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie
- salarii platite sau de platit, aferente exercitiului
- cheltuieli cu asigurarile sociale
- alte cheltuieli cu contributiile pentru pensii
Nota 9
Exemple de calcul si analiza a
principalilor indicatori economico-financiari
1. Indicatori de lichiditate:
a. Indicatorul lichiditatii curente
Active curente (Indicatorul capitalului circulant)
Datorii curente
- valoarea recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2;
- ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
b. Indicatorul lichiditatii imediate
Active curente - Stocuri
Datorii curente
(Indicatorul test acid)
2. Indicatori de risc:
a. Indicatorul gradului de indatorare
Capital imprumutat X 100
Capital propriu
sau
Capital imprumutat X 100
Capital angajat
unde:
- capital imprumutat = credite peste un an;
- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.
25
b. Indicatorul privind acoperirea dobanzilor – determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu
dobanda.
Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta.
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
Cheltuieli cu dobanda
= Numar de ori
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la:
- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii;
- Capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza ale entitatii;
a. Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul
exercitiului financiar
Costul vanzarilor
Stoc mediu
sau
b. Numar de zile de stocare – indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate
Stoc mediu X 365
Costul vanzarilor
c. Viteza de rotatie a debitelor-clienti
- calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale;
- exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate.
Sold mediu clienti X 365
Cifra de afaceri
O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in
consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici).
d. Viteza de rotatie a creditelor-furnizori - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de
la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.
Sold mediu furnizori X 365
Achizitii de bunuri (fara servicii)
unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.
e. Viteza de rotatie a imobilizărilor corporale - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin
examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate
Cifra de afaceri
Imobilizări corporale
f. Viteza de rotatie a activelor totale
Cifra de afaceri
Total active
4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:
a. Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere:
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
Capital angajat
unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de catre actionari, cat si de creditorii pe termen
lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.
b. Marja bruta din vanzari
Profitul brut din vanzari X 100
Cifra de afaceri
26
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de
productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.
Nota 10
Alte informaţii
a. Informatii cu privire la prezentarea entitatii raportoare, potrivit Subsectiunii 9.2.
- denumirea societatii
- sediul social:
- cod unic de inregistrare :
b. Informatii privind relatiile entitatii cu filiale, entitatile asociate sau cu alte entitati in care se detin participatii,
cerute potrivit Subsectiunii 9.2.
c. Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea in moneda nationala a elementelor de activ si de pasiv, a
veniturilor si cheltuielilor evidentiate initial intr-o moneda straina.
d. Informatii referitoare la impozitul pe profit:
- proportia in care impozitul pe profit afecteaza rezultatul din activitatea curenta si rezultatul din activitatea
extraordinara;
- reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal, asa cum este prezentat in declaratia de
impozit;
- masura in care calcularea profitului sau pierderii exercitiului financiar a fost afectata de o evaluare a
elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale si regulile contabile de evaluare, a fost
efectuata in exercitiul financiar curent sau intr-un exercitiu financiar precedent in vederea obtinerii de
facilitati fiscale;
e. Cifra de afaceri:
- prezentarea acesteia pe segmente de activitati si pe piete geografice.
f. Atunci cand evenimentele ulterioare datei bilantului au o asemenea importanta incat neprezentarea lor ar putea
afecta capacitatea utilizatorilor situatiilor financiare de a face evaluari si de a lua decizii corecte, o entitate
trebuie sa prezinte urmatoarele informatii pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente:
- natura evenimentului:
- o estimare a efectului financiar sau o mentiune conform careia o astfel de estimare nu poate sa fie facuta:
g. Explicatii despre valoarea si natura:
- veniturilor si cheltuielilor extraordinare
- veniturilor si cheltuielilor inregistrate in avans, in situatia in care acestea sunt semnificative
h. Ratele achitate in cadrul unui contract de leasing.
i. In cazul unui leasingfinanciar, locatorul va prezenta urmatoarele informatii:
- o descriere generala a contractelor semnificative de leasing:
- dobanda de incasat aferenta perioadelor viitoare:
In cazul unui leasing financiar, locatarul va evidentia urmatoarele:
- o descriere generala a contractelor importante de leasing, incluzand, dar fara a se limita la, urmatoarele:
- existenta si conditiile optiunilor de reinnoire sau cumparare
- restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare si alte
operatiuni de leasing
j. Onorariile platite auditorilor/cenzorilor si onorariile platite pentru alte servicii de certificare, servicii de
consultanta fiscala si alte servicii decat cele de audit.
k. Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta.
l. Atunci cand suma de rambursat pentru datorii este mai mare decat suma primita, diferenta se prezinta in notele
explicative.
m. Datoriile probabile si angajamentele acordate.
n. Angajamentele sub forma garantiilor de orice fel trebuie, in cazul in care nu exista obligatia de a le prezenta ca
datorii, sa fie in mod clar prezentate in notele explicative, si trebuie facuta distinctie intre diferitele tipuri de
garantii recunoscute de legislatia nationala. De asemenea, trebuie facuta o prezentare separata a oricarei
garantii valorice care a fost prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista in relatia cu entitatile afiliate
trebuie prezentate distinct.
o. Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de bilant, relatia sa cu alte
elemente trebuie prezentata in notele explicative, daca o asemenea prezentare este esentiala pentru intelegerea
situatiilor financiare anuale.
27
p. Orice detaliere a elementelor din situatiile financiare anuale, atunci cand aceste elemente sunt semnificative si
sunt relevante utilizatorii situatiilor financiare.
ADMINISTRATOR, INTOCMIT,
Numele si prenumele ________________ Numele si prenumele ____________
Semnatura ________________________ Calitatea- ______________________
Stampila unitatii Semnatura _____________________
Nr. de înreg. în organismul profesional _____________
1.3 POLITICI CONTABILE
În aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entităţile trebuie să
dezvolte politici contabile proprii, care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul entităţilor care
nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii
respective.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specific,
aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor,
reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau
recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea
stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.
Aşa după cum s-a prezentat, administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru
operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. Aceste politici
trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi
tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate.La elaborarea politicilor
contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de reglementări.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare
anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
a. inteligibile;
b. relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
c. credibile în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative;
- evenimentele şi tranzacţiile sunt contabilizate şi prezentate conform principiului prevalenţei
economicului asupra juridicului, atunci când a fost aplicat acest principiu.
Procesul de conformare a sistemului contabil românesc la normele europene şi internaţionale
implică şi faptul că politicile contabile, adoptate şi asumate de către managementul entităţilor, trebuie să
reprezinte un element hotărâtor în elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare, care să cuprindă
informaţii relevante şi credibile, în măsură să răspundă cerinţelor utilizatorilor în luarea deciziilor.
Prin politicile contabile, concretizate într-un manual intern al entităţii,administratorii gestionează
şi controlează în acelaşi timp modul de derulare a operaţiunilor economice, stabilesc baza de
determinare a informaţiilor necesare acţionarilor pentru fundamentarea deciziilor. Politicile contabile
reprezintă pentru administratori un mijloc de control deoarece, odată aprobate, personalul societăţii
comerciale nu se poate abate de la acestea şi orice formă de control ulterior în societate se va raporta la
cerinţele cuprinse în politicile contabile aprobate. Pentru personalul cu atribuţii de execuţie din
compartimentele financiar-contabile, politicile contabile reprezintă „cadrul legal” intern care trebuie
respectat întocmai.
Necesitatea politicilor contabile rezultă din nevoia de a stabili condiţiile în care se desfăşoară
anumite operaţiuni, cu impact în contabilitatea curentă şi în informaţia contabilă, care stă la baza
deciziilor pe care le iau utilizatorii acestora.
28
La elaborarea politicilor contabile administratorii trebuie să ţină seama de contextul economic în
care entităţile îşi desfăşoară activitatea, precum şi de cerinţele cuprinse în reglementările contabile
aplicabile.
Una din cerinţele reglementărilor contabile se referă la necesitatea asigurării continuităţii şi
consecvenţei aplicării politicilor contabile, pentru ca situaţiile financiare anuale să îşi atingă scopul, prin
oferirea de informaţii necesare în luarea deciziilor. În aceste sens, utilizatorii informaţiilor contabile
trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în
poziţia financiară şi performanţele, precum şi compararea informaţiilor din situaţiile financiare ale
diverselor entităţi, pentru a alege cea mai potrivită investiţie.
Pentru selectarea unei politici contabile adecvate, se impune ca managementul entităţii să facă
estimări pe perioada mai multor exerciţii financiare şi să identifice care sunt diferenţele dintre efectele
aplicării politicilor contabile pentru aceeaşi tranzacţie sau eveniment, astfel încât să se opteze pentru
acea politică contabilă, care generează cele mai utile informaţii pentru fundamentarea deciziilor
utilizatorilor.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii
mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. În cazul modificării unei politici
contabile, entitatea trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii contabile,
precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai
relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod
adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor
activităţii entităţii.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
a. adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele
sau tranzacţiile produse anterior;
b. adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care
au fost nesemnificative.
Reglementările contabile pun accent deosebit pe nevoia de comparabilitate a situaţiilor financiare
anuale, ceea ce presupune consecvenţă în aplicarea politicilor contabile. Totuşi, nevoia de
comparabilitate nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite.
Nu este normal ca o entitate să continue să evidenţieze în contabilitate o tranzacţie sau un alt eveniment,
dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. De asemenea, nu
este indicat ca entitatea să-şi lase politicile contabile nemodificate, atunci când există alternative mai
relevante şi mai credibile.
De regulă, politicile contabile trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la
altul, dar acestea pot fi modificate atunci când:
- modificarea este cerută de un standard sau atunci când a fost luată o decizie de către o autoritate de
reglementare, cuprinsă într-un act normativ, care impune, spre exemplu, un anumit tratament
contabil, caz în care modificarea politicilor contabile nu trebuie justificată în notele explicative, ci
doar menţionată în acestea;
- administratorii entităţii au luat iniţiativa schimbării, caz în care modificarea de politică contabilă
trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Iniţiativa managementului entităţii de modificare a politicilor contabile poate fi determinată, în
principal, de:
- o schimbare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care
aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante privind poziţia şi performanţa financiară a
entităţii.
În cazul modificării unei politici contabile, obligativitatea entităţii să menţioneze în notele
explicative natura modificării şi motivele care justifică obţinerea de informaţii credibile şi mai relevante
prin aplicarea noii politici contabile, vine în sprijinul utilizatorilor situaţiilor financiare, astfel încât
aceştia să poată aprecia:
29
- dacă noua politică contabilă a fost selectată în mod adecvat;
- efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi
- tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.
Politicile contabile, elaborate şi fundamentate de managementul entităţii, trebuie să asigure
furnizarea de informaţii relevante şi credibile. Recurgerea la o prelucrare sau alta a unei
tranzacţii/eveniment nu va trebui făcută în scopul valorificării intereselor întreprinderii, ci pentru a
furniza informaţii destinate asigurării relevanţei şi credibilităţii situaţiilor financiare. Din opţiunile
posibile, conducerea entităţii trebuie să le selecteze pe acelea care generează cele mai utile informaţii în
vederea fundamentării deciziilor utilizatorilor. Deci, conducerea întreprinderii va trebui să fundamenteze
un set de baze, convenţii, metode, reguli şi practici contabile în scopul obţinerii obiectivului fundamental
al contabilităţii - imaginea fidelă a poziţiei şi performanţei financiare în situaţiile de raportare.
2. LUCRĂRILE PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII SITUAŢIILOR FINANCIARE 2.1. INVENTARIEREA GENERALĂ A ELEMENTELOR BILANȚIERE
2.1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii reprezintă
ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric
sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute
cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare
anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei entităţii pentru
respectivul exerciţiu financiar.
În temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare,
entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii deţinute, la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul
funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a. la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b. ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât
prin inventariere;
c. ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d. cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e. ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f. în alte cazuri prevăzute de lege.
În cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura
activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a
ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării entităţii.
Toate elementele de natura activelor trebuie să fie date în răspundere gestionară sau în folosinţă,
după caz, salariaţilor ori administratorilor entităţii.
Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face,
de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii fiecărei
entităţi. La entităţile cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere a
exerciţiului financiar, cu condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în
situaţiile financiare anuale întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv.
Entităţile care, potrivit legii contabilităţii, au stabilit exerciţiul financiar diferit de anul
calendaristic, organizează şi efectuează inventarierea anuală, astfel încât rezultatele acesteia să fie
cuprinse în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul financiar stabilit.
În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se cuprinde
valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările şi
ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere,revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii, aşa cum prevede Legea
30
contabilităţii nr. 82/1991 şi reglementările contabile aplicabile. În vederea efectuării inventarierii,
persoanele responsabile aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activităţii, pe care le transmit
comisiilor de inventariere.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectuează de
către comisii de inventariere, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile cu
inventarierea. În decizia de numire se menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei (numele
preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată,
gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.
La entităţile al căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură
persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.În condiţiile
în care entităţile nu au niciun salariat care să poată efectua operaţiunea de inventariere, aceasta se
efectuează de către administratori.
Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală,
numită prin decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile. Comisia centrală de inventariere are
sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze şi să controleze modul de efectuare a operaţiunilor
de inventariere. Comisia centrală de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de
inventariere, potrivit prevederilor legale.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisiile de inventariere
vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să asigure efectuarea
corectă şi la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.
Inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se pot
efectua atât cu salariaţi proprii, cât şi pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane
juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.
Din comisia de inventariere nu pot face parte:
- gestionarii depozitelor supuse inventarierii,
- contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici
- auditorii interni sau statutari.
Prin proceduri interne, entităţile pot stabili ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere să
participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia să facă parte din comisie.
Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin
decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
2.1.2 ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA INVENTARIERII 2.1.2.1 PREGĂTIREA INVENTARIERII
În vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de
credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării entităţii trebuie să ia măsuri pentru crearea
condiţiilor corespunzătoare de lucru comisiilor de inventariere, prin:
- organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea
etichetelor de raft;
- ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea confruntării
datelor din aceste evidenţe;
- participarea tuturor persoanelor din componenţa comisiilor la lucrările de inventariere;
- asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv pentru
sortare, aşezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;
- asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) şi la evaluarea
lor, conform reglementărilor contabile aplicabile, a unor specialişti din entitate sau din afara acesteia,
la solicitarea preşedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au obligaţia de a semna listele
de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
31
- dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient pentru măsurare, cântărire,
cu cititoare de coduri de bare etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum
şi cu birotica necesară;
- dotarea comisiilor de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;
- asigurarea protecţiei membrilor comisiilor de inventariere în conformitate cu normele de protecţie a
muncii;
- asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt:
a. înainte de începerea operaţiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea
bunurilor o declaraţie scrisă, din care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entităţii respective are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu
sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate/livrate, pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare, rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au
fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune.
Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de
către comisia de inventariere. Semnarea declaraţiei de către gestionar se face în faţa comisiei de
inventariere;
b. să identifice toate locurile / încăperile în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c. să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se
întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în
locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează
inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia locului în care a
început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o singură
zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact. În caz contrar, acest fapt se va consemna
într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de inventariere şi de către
gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate în locuri
special amenajate, aşa cum ar fi: fişete, casete, dulapuri etc, încuiate şi sigilate. Preşedintele comisiei
de inventariere răspunde de operaţiunea de sigilare;
d. să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au
inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în
gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la
contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea;
e. la gestiunile cu vânzare cu amănuntul să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor
din ziua curentă, solicitând depunerea numerarului la casieria entităţii;
f. să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate şi dacă
sunt în bună stare de funcţionare;
g. în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate, pentru începerea operaţiunilor de
inventariere, comisia de inventariere sigilează gestiunea şi comunică aceasta comisiei centrale sau
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii,
conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane au obligaţia să îl încunoştinţeze
imediat, în scris, pe gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând
32
locul, ziua şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere.Dacă gestionarul nu se prezintă
nici de această dată la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de
inventariere în prezenţa reprezentantului său legal sau a altei persoane, numită prin decizie scrisă,
care să îl reprezinte pe gestionar.
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze
operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile
corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor. Dacă
operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, trebuie creată o zonă tampon în
care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau din care se pot expedia bunurile la
clienţi, operaţiunile respective efectuându-se numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va
menţiona pe documentele respective "primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul
inventarierii", după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor.
Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada desfăşurării inventarierii se afişează la loc vizibil.
2.1.2.2. CONSTATAREA ŞI DESCRIEREA ELEMENTELOR BILANŢIERE SUPUSE INVENTARIERII
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenţei şi apartenenţei
acestora la entităţile deţinătoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică şi al altor
imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a
altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al
acestora şi a altor documente, potrivit legii.
Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului
tehnic al acestora.
Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă,
canal, telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare se inventariază potrivit regulilor stabilite de
deţinătorii acestora.
Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entităţii, aşa cum ar
fi:vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc, plecate în cursă de lungă durată, maşinile de
forţă şi utilajele energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare,
control şi reglare şi mijloacele de transport, date pentru reparaţii în afara entităţii, se inventariază
înaintea ieşirii lor temporare din gestiunea entităţii sau prin confirmare scrisă primită de la entitatea unde
acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate.
În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi corporale, aflate în curs de execuţie, se
menţionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea obiectului şi
valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existent/devize,
precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele şi utilajele primite
de la beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în lucrări se inventariază separat.
Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca
imobilizări corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea, lucrările de investiţii care
nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de inventariere distincte, cu
menţionarea cauzelor sistării sau abandonării, aprobarea de sistare ori abandonare şi măsurile ce se
propun în legătură cu aceste lucrări.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.
Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi
în listele de inventariere respective.
La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare, conţinutul
vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. - se verifică prin scoaterea de probe din
aceste vase, ţinându-se seama de densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor, care se
constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de laborator, după caz.
Materialele de masă ca: ciment, oţel beton, produse de carieră şi balastieră, produse agricole şi
alte materiale similare, ale căror cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la
degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice. În listele de inventariere a
33
materialelor prevăzute la alineatele precedente se menţionează modul în care s-a făcut inventarierea,
precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor respective.
Bunurile din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, date în
administrare, concesionate sau închiriate instituţiilor publice, societăţilor/companiilor naţionale şi
regiilor autonome potrivit legii, se inventariază şi se înscriu în listele de inventariere distincte în cadrul
acestor unităţi.
Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii, aşa cum sunt echipament, cazarmament,
scule, unelte etc., se inventariază şi se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele
care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor
fi centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenţa
contabilă.
Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni
consumul/comercializarea imediată a acestora.
Comisia de inventariere are obligaţia să controleze toate locurile în care pot exista bunuri care
trebuie supuse inventarierii.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se
întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri.
Bunurileaparţinând altor entităţi, dar existente în entitate din diverse motive (închiriate, în
leasing, în concesiune, în administrare, în custodie, primite în vederea vânzării în regim de consignaţie,
spre prelucrare etc.), se inventariază şi se înscriu în liste de inventariere distincte. Listele de inventariere
pentru aceste bunuri trebuie să conţină informaţii cu privire la numărul şi data actului de predare-primire
şi ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile.
Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau
juridice, române ori străine, după caz, căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile
lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice eventualele
nepotriviri în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea listelor de inventariere.
În caz de nepotriviri, entitatea deţinătoare este obligată să clarifice situaţia diferenţelor
respective şi să comunice constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile
respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea sesizării.
Societăţile de leasing trebuie să solicite utilizatorilor furnizarea listelor de inventariere cu
bunurile care fac obiectul contractelor de leasing. În baza datelor cuprinse în aceste liste, societatea de
leasing poate calcula şi înregistra ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sau a creanţelor imobilizate,
după caz.
În cazul în care listele de inventariere nu sunt furnizate de către locatar, societatea de leasing va
putea constitui ajustări pentru deprecierea bunurilor respective, pe baza preţurilor de piaţă disponibile la
data inventarierii, ţinând seama de caracteristicile bunului ce face obiectul leasingului (an de fabricaţie,
durata de viaţă).
Pentru verificarea exactităţii informaţiilor primite, societăţile de leasing pot întreprinde verificări
faptice la locatari, potrivit procedurilor proprii.
Pentru situaţiile prevăzute mai sus, entităţile deţinătoare ale bunurilor sunt obligate să efectueze
inventarierea şi să trimită spre confirmare listele de inventariere, după cum proprietarii acelor bunuri
sunt obligaţi să ceară confirmarea privind bunurile existente la terţi. Neprimirea confirmării privind
bunurile existente la terţi nu reprezintă confirmare tacită.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare ori greu vandabile, comenzi
în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc
liste de inventariere distincte sau situaţii analitice separate, după caz.
Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de două
sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri.
Bunurile aflate în expediţie se inventariază de către entităţile furnizoare, iar bunurile
achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de entitatea cumpărătoare şi se înscriu în
liste de inventariere distincte.
34
Înainte de începerea inventarierii produselor în curs de execuţie şi a semifabricatelor din
producţia proprie, este necesar:
- să se predea la magazii şi la depozite, pe baza documentelor, toate produsele şi semifabricatele a
căror prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se
documentele de constatare;
- să se întocmească documentele de constatare şi să se clarifice situaţia semifabricatelor a căror
utilizare este îndoielnică.
În cazul produselor în curs de execuţie se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate
fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care, deşi au fost
terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi
accesoriile lor.Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările şi serviciile în curs de execuţie
sau neterminate.
Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în secţiile de
producţie şi nesupuse prelucrării, nu se consideră produse în curs de execuţie. Acestea se inventariază
separat şi se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea
inventarierii acestora se evidenţiază în conturile iniţiale de cheltuieli.
Inventarierea produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie din cadrul secţiilor auxiliare
se face prin stabilirea stadiului de executare a acestora.
La entităţile care au activitate de construcţii-montaj, pe baza constatării la faţa locului, se includ
în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrări şi părţi de elemente de construcţii la care n-a fost
executat întregul volum de lucrări prevăzute în devize, respectiv lucrări executate/terminate, dar
nerecepţionate de către beneficiar, denumirea obiectului şi valoarea determinată potrivit stadiului de
execuţie, potrivit valorii din documentaţia existent/devize, precum şi în funcţie de volumul lucrărilor
realizate la data inventarierii.
Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor,
maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a
stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de inventariere distinctă, în care
se indică denumirea obiectului supus modernizării sau reparaţiei şi valoarea determinată potrivit costului
de deviz şi celui efectiv al lucrărilor executate.
Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor
soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi, potrivit Extrasului de cont - cod 14-6-3 sau punctajelor reciproce,
scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la norme şi
se sancţionează potrivit legii.
În situaţia entităţilor care efectuează decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bază de deconturi
interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste documente pot ţine locul
extraselor de cont confirmate.
Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele,
ipotecile, precum şi alte valori, aflate în casieria entităţilor, se inventariază în conformitate cu
prevederile legale.
Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se inventariază prin
confruntarea soldurilor din extrasele de cont, emise de acestea, cu cele din contabilitatea entităţii.
În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancară, puse la dispoziţie
de instituţiile de credit şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a acestora.
În cazul entităţilor care, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, au optat pentru
un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, sunt avute în vedere informaţiile aferente ultimei zile
a exerciţiului financiar astfel ales.
Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria entităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a
exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul
35
Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectuează pe baza documentelor care atestă
deţinerea acestora, așa cum sunt; registrul acţionarilor, documente care au stat la baza achiziţiei sau
primirii cu titlu gratuity etc., cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de
călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşă, a tichetelor de vacanţă, a
bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face
la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelică. Pentru bunurile de această natură,
constatate fără utilitate - expirate, deteriorate, se întocmesc liste de inventariere distincte.Inventarierea
timbrelor filatelice se efectuează potrivit procedurii elaborate în acest scop de către administratorii
entităţilor care le au în evidenţă.
Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia
inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac
cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective după primirea confirmării.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi
valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa.
De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În
acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se
vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către preşedintele şi membrii comisiei de
inventariere, de către gestionar, precum şi de către specialişti solicitaţi de către preşedintele comisiei de
inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.
În cazul gestiunilor collective/cu mai mulţi gestionari, listele de inventariere se semnează de către toţi
gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către gestionarul predător,
cât şi de către cel primitor.
Completarea listelor de inventariere se efectuează fie folosind sistemul informatic de prelucrare
automată a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fără spaţii libere şi fără
ştersături, conform procedurilor interne aprobate.
În cazul imobilizărilor corporale, precum şi al celorlalte elemente de natura activelor, pentru care
există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de
inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puţin ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor
actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.
În situaţia în care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de identificare
electronica, de exemplu: cititor de cod de bare etc., datele fiind transmise direct în sistemul informatic
financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic. Se vor edita listele
complete cu toate poziţiile inventariate sau în mod selectiv numai pentru acele poziţii, repere unde se
constată diferenţe cantitative sau valorice, precum şi deprecieri, după caz.
În cazul în care se editează liste de inventariere, care cuprind numai poziţiile/reperele la care se
constată diferenţe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se păstrează pe suport
magnetic, pe durata legală de păstrare a documentelor. În astfel de situaţii, evaluarea bunurilor în
vederea stabilirii eventualelor ajustări se efectuează prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor
inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative.
Inventarierile parţiale, precum şi inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când entitatea
efectuează mai multe inventarieri, se efectuează cu respectarea prezentelor norme, mai puţin
completarea Registrului-inventar - cod 14-1-2, care se efectuează cu ocazia inventarierii anuale.
Pentru inventarierea elementelor de natura activelor care nu au substanţă materială, a datoriilor şi
capitalurilor proprii se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel întocmite
se verifică cu soldurile conturilor sintetice, care se preiau în Registrul-inventar - cod 14-1-2.
2.1.2.3. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele
de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.
36
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor
înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile
descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor
inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţa tehnico-
operativă pentru fiecare poziţie.
Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabileaplicabile şi ale normelor de inventariere.
Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenţei metodelor, potrivit căruia
modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia se ţine
seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. În cazul în care se
constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidenţiat în
contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de
inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie
valoarea de inventar.
Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de
inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere sau
ajustări pentru pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare, pentru
deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile, acolo unde este cazul, arătând totodată cauzele
care au determinat aceste deprecieri.
Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele
determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de
inventariere solicită explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării bunurilor, respectiv
a urmăririi decontării creanţelor. Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor analizate, comisia de
inventariere stabileşte natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi
natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor
dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii.
În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impute
persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.Prin valoare de înlocuire, se înţelege
costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data
constatării pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele
nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul
bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de
imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.
La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate
infracţiuni, se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce
priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferenţele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune şi la
aceeaşi gestiune.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere
provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective, datorată vinovăţiei persoanelor care
răspund de gestionarea acestor bunuri.
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile
de compensare, datorită riscului de confuzie, se aprobă anual de către administratori, ordonatorii de
37
credite sau persoana care are obligaţia gestionării şi servesc pentru uz intern în cadrul entităţilor
respective.
Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate. În cazul în care
cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantităţile
sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii
cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus. Această eliminare se face începând cu sorturile
care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare. În cazul în care cantităţile sorturilor
supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la
compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative
prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face
începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile
stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai
mari decât cantităţile constatate în plus.În această situaţie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând
la bunurile la care s-au constatat lipsurile.
Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de
scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri
sau la care nu au rezultat diferenţe.Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor
cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se recuperează de la persoanele vinovate,
în conformitate cu dispoziţiile legale.
Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică
anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.De
asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplică automat, acestea fiind considerate limite maxime.
Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea
acestora se face la valoarea de înlocuire.
2.1.3. INTOCMIREA SI APROBAREA PROCESULUI-VERBAL DE INVENTARIERE 2.1.3.1 PREZENTAREA REZULTATELOR INVENTARIERII
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente:
data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei de
numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii şi
terminării operaţiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu
privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de
măsuri în legătură cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu
vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul
economic, propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a
imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi
declasare sau casare a unor stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea
integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 7
zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de
credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entităţii. Acesta, cu avizul conducătorului
compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului compartimentului juridic, decide asupra
soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
2.1.3.1 ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR INVENTARIERII
Registrul-inventar - cod 14-1-2 este un document contabil obligatoriu în care se înscriu
rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate după
natura lor, conform posturilor din bilanţ.
38
Elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar au la
bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile analitice, după caz, care
justifică conţinutul fiecărui post din bilanţ.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de
inventariere se actualizează cu intrările sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data
încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea
de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului
financiar să fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii.
Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor
conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare, după caz.Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de specificul şi necesităţile
entităţilor, cu condiţia respectării conţinutului minim de informaţii prevăzut pentru acesta.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult 7
zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator, ordonatorul
de credite sau persoana responsabilă cu gestiunea entităţii.Rezultatul inventarierii se înregistrează în
contabilitate potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, şi în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile.
Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare, întocmite la finele exerciţiului financiar, se
întocmeşte bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale cărui posturi trebuie să
corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilită pe baza inventarului.
Prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi ale reglementărilor contabile aplicabile,
referitoare la obligativitatea corelării datelor din bilanţ cu datele înregistrate în contabilitate, puse de
acord cu situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii stabilită pe
baza inventarului, se aplică şi instituţiilor publice. Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se
inventariază anual, cu excepţia clădirilor, construcţiilor speciale şi a celorlalte bunuri aflate în gestiunea
misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani. Inventarierea
bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu şi a
recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole se face în condiţiile şi la termenele stabilite prin
norme elaborate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului
Finanţelor Publice.
În funcţie de specificul activităţii unor entităţi, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice central, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, pot
elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în administrare,
inclusiv pentru stabilirea unor excepţii de la regula generală de inventariere, care sunt avizate de
Ministerul Finanţelor Publice.
Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea contabilă. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de
înlocuire.Bunurile constatate în plus se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie
al acestora, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data
constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor similare.Pentru lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte care
produc pagube ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de
urmărire penală în condiţiile şi la termenele stabilite de lege.
Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi
insolvabili se evidenţiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare
debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.
Scăderea din contabilitate a unor pagube, care nu se datorează culpei unei personae, se face în
baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.
39
2.2. CONTROLUL EXACTITĂŢII ŞI CORECTITUDINII ÎNREGISTRĂRILOR
EFECTUATE ÎN CONTABILITATE
Această primă etapă a lucrărilor pregătitoare asigură acurateţea informaţiilor contabile care, prin
prelucrări specifice, se transformă în indicatori economico-financiari ai situaţiilor financiare.
Verificarea urmăreşte, dacă s-au întocmit documentele justificative pentru toate operaţiunile
economice ale perioadei de gestiune, precum şi dacă aceste documente au fost înregistrate în
contabilitate.
Verificarea înregistrării corecte a operaţiunilor economice presupune şi controlul legalităţii şi
sincerităţii datelor înregistrate în conturi. În acest sens personalul contabil urmăreşte conformitatea
înregistrărilor cu regulile şi procedurile legale şi cu principiile general admise.
2.2.1. VERIFICAREA CONCORDANŢEI DINTRE CONTABILITATE ŞI EVIDENŢA OPERATIVĂ
ŞI DINTRE CONTABILITATEA SINTETICĂ ŞI CEA ANALITICĂ
Având în vedere că pentru unele elemente patrimoniale se conduce şi o evidenţă operativă este
necesar să se asigure o deplină concordanţă a acesteia cu contabilitatea analitică şi sintetică, după caz.
Eventualele discordanţe identificate se corectează.
Erorile pot să apară fie în conducerea evidenţei operative, fie a contabilităţii analitice şi sintetice.
Asigurarea concordanţei dintre contabilitatea analitică şi cea sintetică presupune verificarea şi
punerea de acord a balanţei sintetice cu balanţele analitice, pentru acele conturi care se dezvoltă în
analitic. Sumele şi soldurile conturilor analitice rezultate din balanţele analitice se totalizează şi se
confruntă cu sumele debitoare sau creditoare, precum şi cu soldul contului sintetic corespunzător.
2.2.2. ÎNREGISTRAREA OPERAŢIUNILOR DE REGULARIZARE ŞI DE INVENTARIERE
Lucrările premergătoare întocmirii balanţei finale pentru întocmirea situaţiilor financiare, mai
cuprind şi efectuarea unor înregistrări la sfârşitul exerciţiului financiar, care se împart în:
- operaţiuni de regularizare;
- operaţiuni de inventar.
2.2.2.1 OPERAŢIUNI DE REGULARIZARE
Aplicarea principiului independenţei exerciţiului presupune efectuarea unor operaţiuni de
regularizare care constau în delimitarea în timp şi repartizarea cheltuielilor şi veniturilor asupra
rezultatelor exerciţiului la care se referă.
Această delimitare se realizează prin următoarele operaţiuni de regularizare a cheltuielilor şi
veniturilor:
1.Regularizarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans - anumite cheltuieli sau venituri au
fost înregistrate în contabilitate în cursul anului, dar privesc exerciţiile următoare. De asemenea, anumite
cheltuieli de plătit sau venituri de încasat nu au fost contabilizate, dar privesc exerciţiul curent.
În toate aceste cazuri, pentru stabilirea situaţiei financiare, se utilizează conturile de regularizare:
471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi 472 „Venituri înregistrate în avans”, prin care se includ la
rezultate doar acele cheltuieli şi venituri care sunt legate de activitatea exerciţiului curent, diferenţa fiind
reflectată în bilanţ ca sold al contului 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, respectiv 472 „Venituri
înregistrate în avans”, şi care se virează la cheltuielile sau veniturile exerciţiilor următoare.
Exemple de înregistrare: A. CHELTUIELI:
a. Înregistrarea cheltuielilor în avans, cum ar fi:
- chiriile sau locaţiile de gestiune achitate anticipat;
- plăţile pentru abonamentele la diversele publicaţii;
- decontarea anticipată a primelor de asigurare pentru bunuri şi salariaţi;
- reparaţiile capitale şi reviziile tehnice sau alte asemenea cheltuieli efectuate la imobilizările
corporale, care se eşalonează pe mai multe exerciţii financiare. % = 401 Furnizori
Cheltuieli înregistrate în avans 471
T.V.A. deductibilă 4426
40
b. Înregistrarea cheltuielilor de natura celor de mai sus, constatate la închiderea exerciţiului ca fiind
aferente exerciţiului următor: Cheltuieli înregistrate în avans 471 = %
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile
612 Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de
gestiune şi chiriile
613 Cheltuieli cu primele de asigurare
Pentru a nu se denatura rulajele conturilor de cheltuieli, se face corectarea acestora (ex. contul 611),
astfel: Cheltuieli cu întreţinerea şi
reparaţiile 611 = 611 Cheltuieli cu întreţinerea şi
reparaţiile – ÎN ROŞU
c. Înregistrarea cotelor scadente de cheltuieli, de natura celor menţionate, preluate din exerciţiul
precedent în soldul contului 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, analitic pe fiecare gen de cheltuială: % = 471 Cheltuieli înregistrate în avans
Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 611
Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune
şi chiriile 612
Cheltuieli cu primele de asigurare 613
B. VENITURI:
a. Înregistrarea veniturilor din chirie, facturate în avans şi încasate:
- factura: Clienţi 4111 = %
472 Venituri înregistrate în avans
4427 T.V.A. colectată
b. Înregistrarea veniturilor din chirii, constatate la închiderea exerciţiului ca fiind aferente exerciţiului
următor: Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii 706 = 472 Venituri înregistrate în avans
- corecţie rulaj: Venituri din redevenţe, locaţii
de gestiune şi chirii 706 = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii – ÎN ROŞU
c. Înregistrarea cotei scadente de venituri din chirii, preluate din exerciţiul precedent: Venituri înregistrate în avans 472 = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii
2.Regularizarea cheltuielilor privind stocurile - pentru a stabili cheltuielile exerciţiului este necesar să
se cunoască, în cazul inventarului intermitent, valoarea stocului final aferent stocurilor şi producţiei în
curs de execuţie. Stocurile sunt obţinute prin inventar fizic şi sunt evaluate la nivelul valorii de intrare.
Prin aceste operaţii se permite înregistrarea pe cheltuielile exerciţiului numai a consumurilor de stocuri
aferente acestuia.
3.Regularizarea diferenţelor de curs valutar – constă în efectuarea înregistrărilor cu ajutorul
conturilor 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” şi 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”,
a diferenţelor nefavorabile sau favorabile de curs valutar aferente „disponibilităţilor bancare în devize,
disponibilităţilor existente în casierie, a existentului în conturile de acreditive în devize”, precum şi a
soldurilor tuturor conturilor de creanţe şi datorii în valută.
2.2.2.2. OPERAŢIUNI DE INVENTAR
Potrivit Legii contabilităţii, entităţile „au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor
de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în
cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege”.
Inventarul constată existenţa faptică a bunurilor, precum şi mărimea datoriilor. Datele inventarierii,
aşa cum sunt ele în realitate, evaluate la valoarea contabilă sau actuală, după caz, se trec în listele de
inventar. Pe baza centralizării acestora are loc completarea Registrului inventar care conţine o
recapitulaţie a elementelor inventariate după natura lor.
Informaţiile furnizate de Registrul Inventar sunt supuse apoi unei analize cantitative şi calitative în
urma căreia se efectuează operaţiunile de inventar.
41
Prin operaţiuni de inventar se înţeleg acele înregistrări care urmăresc, pe de o parte punerea de acord
a datelor contabile cu inventarul fizic şi pe de altă parte, aplicarea principiului prudenţei la sfârşitul unui
exerciţiu.
În scopul verificări înregistrărilor contabile efectuate zi de zi cu realitatea existenţelor fizice ale
bunurilor se compară Registrul inventar cu soldurile conturilor sintetice şi analitice utilizate în cadrul
entităţii sau, după caz, cu datele balanţei provizorii de verificare a conturilor sintetice.
Diferenţele constatate (plusuri sau minusuri de inventar) se supun înregistrărilor contabile, în
vederea asigurării concordanţei dintre contabilitate şi situaţia faptică.
În acţiunea de inventariere se apreciază şi valoarea actuală a elementelor patrimoniale numită
valoare de inventar. În raport de această valoare şi valoarea contabilă, componentele patrimoniului pot
să sufere fie creşteri de valoare, cum este cazul pasivelor, fie diminuări de valoare, cum este cazul
activelor.
În raport cu cerinţele principiului prudenţei, creşterile de valoare ale pasivelor, precum şi diminuările
valorice ale unor active sunt considerate deprecieri reversibile şi necesită cuantificarea lor şi constituirea
ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare ori corectarea celor deja existente.
2.2.3. ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DUPĂ
INVENTARIEREA PATRIMONIULUI
Balanţa de verificare a conturilor sintetice serveşte, în principal, la verificarea exactităţii
înregistrărilor în conturi şi la centralizarea datelor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare
anuale.
Întocmirea balanţei de verificare sintetice constituie etapa finală a lucrărilor premergătoare închiderii
exerciţiului financiar.
Balanţa de verificare finală se întocmeşte în urma operării regularizărilor, respectiv înregistrarea
diferenţelor constatate la inventar, delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor, înregistrarea sau
ajustarea provizioanelor, înregistrarea diferenţelor de curs valutar, calculul şi înregistrarea impozitului
pe profit şi distribuirea rezultatului exerciţiului.
2.3 OPERAŢIUNILE FINALE PRIVIND ÎNTOCMIREA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
2.3.1. REDACTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE
Redactarea situaţiilor financiare constă în:
- transcrierea datelor din situaţiile financiare ale exerciţiului precedent în coloanele adecvate din
formularele situaţiilor financiare ale exerciţiului curent (expirat);
- selectarea, gruparea şi însumarea soldurilor din balanţa de verificare finală a conturilor şi înscrierea lor
în posturile de bilanţ. Aceleaşi operaţiuni de prelucrare se fac şi în cazul contului de profit şi pierdere,
prin preluarea datelor privind cheltuielile şi veniturile din coloanele „total sume” ale balanţei sintetice.
Situaţia modificării capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative, se
întocmesc în baza datelor din evidenţa contabilă, coroborate cu datele din evidenţele operative ale
entităţii.
În afara informaţiilor prezentate în bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, celelalte situaţii
conţin informaţii suplimentare, relevante pentru necesităţile utilizatorilor, în ceea ce priveşte
poziţiafinanciară şi performanţa financiară, respectiv rezultatele obţinute de entitate.
2.3.2. RAPORTUL ADMINISTRATORILOR, SEMNAREA, APROBAREA ŞI PUBLICAREA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
2.3.2.1. CONŢINUTUL RAPORTULUI ADMINISTRATORILOR
Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit
raportul administratorilor, care cuprinde o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor
entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu
care se confruntă.
42
Această prezentareeste o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei
activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
Se vor face prezentări de informaţii cu privire la respectarea condiţiilor de capital propriu,
prevăzute de legislaţia în vigoare privind societăţile comerciale.
De asemenea, în raportul administratorilor trebuie cuprinse informaţii referitoare la controlul
intern, aşa cum acesta este prezentat la Secţiunea "Controlul intern" Reglementările contabile conforme
co directivele europene.
În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau poziţia sa
financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie
de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul
înconjurător şi angajaţii.
În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi
explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a. evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
b. dezvoltarea previzibilă a entităţii;
c. activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d. informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
- numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi
proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de entitate şi proporţia
din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
e. existenţa de sucursale ale entităţii;
f. utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru
evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
- obiectivele şi politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de
acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se
utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi
- expunerea entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de
numerar.
Scopul acestor prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la înţelegerea mai bună a
semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere asupra situaţiei financiare a unei
entităţi, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de numerar şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului
apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de numerar viitoare asociate cu acele instrumente.
Aceste prezentări oferă informaţii și ajuta pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de
risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ.
Tranzacţiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau
transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.
a. Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:
- riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor
cursului de schimb valutar;
- riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să
fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;
- riscul de preţ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al
schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici
instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele
tranzacţionate pe piaţă.
Termenul "risc de piaţă" încorporează nu numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de câştig.
43
b. Riscul de credit - este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute obligaţia
asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară.
c. Riscul de lichiditate - numit şi riscul de finanţare, este riscul ca o entitate să întâlnească dificultăţi în
procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare.
Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare
apropiată de valoarea sa justă.
d. Riscul ratei dobânzii la fluxul de numerar - este riscul ca fluxurile de numerar viitoare să fluctueze
din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument de împrumut
cu rată variabilă, astfel de fluctuaţii constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului
financiar, fără o schimbare corespondentă a valorii sale juste.
O entitate trebuie să prezinte obiectivele şi politicile de gestionare a riscului, inclusiv politicile de
acoperire a acestuia.
În cazul entităţilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de achiziţie,
astfel cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, raportul administratorilor
trebuie să cuprindă următoarele informaţii detaliate despre:
a. structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de
acţiuni, drepturile şi obligaţiile ataşate clasei respective şi procentul din capitalul social total pe care îl
reprezintă;
b. orice restricţii legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind deţinerea de titluri
de valoare sau necesitatea de a obţine aprobarea entităţii sau a altor deţinători de valori mobiliare;
c. deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile indirecte prin structuri
piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare
privind piaţa de capital);
d. deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a acestor drepturi;
e. sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă drepturile de control nu
se exercită direct de către salariaţi;
f. orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deţinătorilor unui
procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin
care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de
deţinerea de valori mobiliare;
g. orice acorduri dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea ca rezultat
restricţii referitoare la transferul valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de vot;
h. regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea
actelor constitutive ale entităţii;
i. puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau
răscumpărarea de acţiuni;
j. orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi care intră în vigoare, se modifică sau
încetează în funcţie de o modificare a controlului entităţii ca urmare a unei oferte publice de achiziţie,
şi efectele rezultate din aceasta, cu excepţia cazului în care prezentarea acestor informaţii ar
prejudicia grav entitatea.
Această excepţie nu se aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod special să prezinte
asemenea informaţii conform altor cerinţe legale;
k. orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului său de administraţie sau salariaţi, prin care se
oferă compensări dacă aceştia demisionează sau sunt concediaţi fără un motiv rezonabil sau dacă
relaţia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de achiziţie.
Informaţiile de mai sus vor fi prezentate într-o secţiune distinctă a raportului administratorilor,
referitoare la guvernanţa corporativă.
De asemenea, o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, va include
44
în cadrul aceleiaşi secţiuni referitoare la guvernanţa corporativă o declaraţie care va cuprinde cel puţin
următoarele informaţii:
a. o trimitere la:
- codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii şi/sau codul de guvernanţă corporativă pe
care entitatea a decis să îl aplice voluntar. Entitatea va indica prevederile care sunt disponibile
public; şi/sau
- toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă
de cerinţele legislaţiei naţionale. În acest caz, entitatea va face disponibile public practicile sale de
guvernanţă corporativă;
b. în măsura în care, potrivit legislaţiei naţionale, entitatea se îndepărtează de la codul de guvernanţă
corporativă care i se aplică sau pe care a ales să îl aplice, o explicaţie a acesteia privind părţile din
cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării;
c. o descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern şi a sistemelor de gestionare a riscurilor,
în relaţie cu procesul de raportare financiară;
d. modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor şi atribuţiile-cheie ale acesteia, precum şi o
descriere a drepturilor acţionarilor şi a modului cum acestea pot fi exercitate;
e. structura şi modul de operare ale organelor de administraţie, conducere şi supraveghere şi ale
comitetelor acestora.
Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale entităţii au obligaţia colectivă
de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor să fie întocmite şi publicate în
conformitate cu legislaţia naţională.
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele
acestuia de preşedintele consiliului.
După aprobare, câte un exemplar al situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul auditorilor
financiari sau cenzorilor, după caz şi de procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, sunt trimise organelor fiscale teritoriale şi Oficiului registrului comerţului, în vederea
publicării în Monitorul Oficial al României – partea a IV-a.
2.3.2.2. AUDITAREA SAU VERIFICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Situaţiile financiare anuale ale entităţilor se auditează de către una sau mai multe persoane fizice
sau juridice autorizate în condiţiile legii.Auditorii statutari îşi exprimă un punct de vedere referitor la
gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi
exerciţiu financiar.
Entităţile care intocmesc situaţii financiare anuale prescurtate, nu au obligaţia auditării acestor
situaţii financiare. Situaţiile financiare anuale ale acestor entităţi se verifică potrivit prevederilor
legislaţiei în materie.
Raportul auditorilor statutari cuprinde:
- o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar,
împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
- o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a
fost efectuat auditul statutar;
- o opinie de audit, care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia situaţiile
financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi, după
caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale Opinia de audit este fără rezerve, cu
rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de
audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
- o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia, printrun paragraf distinct, fără ca
opinia de audit să fie cu rezerve;
- un punct de vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile
financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al
auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează.
45
2.3.2.3. APROBAREA, SEMNAREA ŞI PUBLICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în moneda naţională.
Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:
- numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;
- calitatea acesteia - director economic, contabil-şef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de
administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România;
- numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Situaţiile financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor,
potrivit legislaţiei în vigoare, pe baza raportului administratorilor pentru exerciţiul financiar în cauză şi a
raportului de audit semnat de persoana responsabilă sau a raportului cenzorilor, după caz.
Situaţiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu raportul
administratorilor şi raportul de audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii, sau raportul
cenzorilor, se publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Ori de câte ori situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică în întregime,
acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conţinutul pe baza cărora auditorii statutari sau persoanele
care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie însoţite de textul
complet al raportului de audit sau al raportului de verificare, după caz.
Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice faptul că
versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului
comerţului la care au fost depuse situaţiile financiare anuale. În cazul în care situaţiile financiare anuale
nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publică, dar se menţionează
dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorii statutari
nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit. De asemenea, se menţionează dacă raportul de audit
face referire la aspecte asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia printr-un paragraf distinct, fără ca
opinia de audit să fie cu rezerve.
Împreună cu situaţiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului
sau de acoperire a pierderii contabile.Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă
în notele explicative.
În concluzie, după aprobare, câte un exemplar al situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul
auditorilor financiari sau cenzorilor, după caz şi de procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor
sau asociaţilor, sunt trimise organelor fiscale teritoriale şi Oficiului registrului comerţului, în vederea
publicării în Monitorul Oficial al României – partea a IV-a.