zorile 41 husi
TRANSCRIPT
ZORILE REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ
A
COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”
DIN HUŞI
Editura
EDITORIAL
POESIS
PRO AMICITIA
ARHIVA ZORILE
ESEURI
STUDII ŞI ARTICOLE
PARTENERIAT
RECENZII
INTERVIU
TRADUCERI
PERSONALITĂŢI
PRO HISTORIA
CINSTE LOR
NR. 1(41)
ANUL XXI
2010
IANUARIE - IUNIE
CREAŢIILE ELEVILOR NOŞTRI
ZORILE
REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ
A
COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”
DIN HUŞI
NR. 1(41)
ANUL XXI
2010
IANUARIE – IUNIE
Editura
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
3
A citi sau a nu citi…
Paula Postu
Clasa a XI-a Filologie 1
Aceasta-i întrebarea? Nu, sigur că nu! Aceasta este doar o glumă de prost gust! Această
întrebare ar fi fost valabilă şi poate că ar fi avut şi un răspuns afirmativ doar dacă am închide
ochii preţ de o secundă şi am călători în trecut. Poate că dacă ne-am fixa ceasul cu câteva zeci de
ani în urmă acestei întrebări i-am găsi un rost şi, totodată, am descoperi în ea a mia parte dintr-o
fărâmă de adevăr. Poate doar atunci!
Însă, astăzi, în secolul vitezei, această întrebare este banală, chiar absurdă. Este simpla
întrebare a unui junior al bibliotecii care, cu ochii mari si cu inima încărcată cu cele mai pure
sentimente face primii paşi în paradisul cărţilor şi cu sufletul la gură şopteşte: „Voi reuşi să citesc
toate aceste cărţi?”. Cu cea mai sinceră părere de rău voi da eu glas răspunsului: „Nu. Nu vei
reuşi. Şi ştii de ce?” Cu o voce abia perceptibilă rosteşte o altă întrebare ivită din cea mai bizară
nedumerire: „De ce?” Uşor, un zâmbet candid se iveşte pe chip fiind imediat distrus de ghiara
perfidă a crudului adevăr, iar cuvintele reci, cu nuanţe metalice creează o descriere a lumii
adolescenţilor de astăzi.
Tu, fiind de curând iniţiat pe căile inundate de preţioasele raze ale înţelepciunii, pe acele
căi ale cunoaşterii ce brăzdează universul literaturii, vei descoperi neîntârziat că lectura este doar
o pierdere de vreme, pseudo-adevăr descoperit de mulţi alţii înaintea ta. Vei fi încântat de această
splendidă minciună, vei considera că muza care te-a îndrumat pe această cale este chiar urâtă, că
ţi-a şoptit doar vorbe goale, lipsite de noimă, că această alee aparent minunată este doar o potecă
întunecoasă, sugrumată de hăţişuri ce fac imposibilă descoperirea „Sfântului Internet”,
„Mucenicului Google” şi a „Preasfinţitului Youtube” şi că această vâlvătaie a cunoaşterii este
doar un ghid pentru a ajunge inevitabil în mocirlă şi spre o carieră de tocilar. Vei ajunge să uiţi
că lectura pentru sufletul uman este miraculoasa ambrozie a zeilor.
Ieri junior…astăzi doar un adolescent dependent de internet!
Ieri o speranţă...astăzi un puşti fără niciun ţel!
Ieri ai fost ceea ce nu vei mai fi niciodată. Ieri existai…astăzi te-ai înecat în indiferenţă.
Poate că acest minidiscurs va fi considerat de puţinii cititori banal şi poate chiar lipsit de
sens. Însă, cam aceasta este evoluţia din momentul în care descoperim tainele citirii până la
cufundarea în starea de beatitudine numită adolescenţă.
Pentru a întări cele spuse mai sus, obligatoriu trebuie să existe şi excepţii, prea puţine
poate dar, e minunat că există! În acest univers confuz, plin de „fericiri” efemere aflăm şi oameni
care într-adevăr au gustat fericirea supremă, îmbătându-se cu încântătoarele farmece ale
literaturii. Mărturisesc că am întâlnit în liceul nostru persoane cu adevărat interesate de literatură,
de frumos, persoane care au descoperit şi “Sfântul Internet” dar care ştiu să-l îmbine armonios cu
literatura.
Îmi amintesc vorbele unei venerabile doamne profesoare: „Mergeţi la bibliotecă
deoarece nimeni nu părăseşte această instituţie mai prost decât atunci când a intrat! Fiţi siguri că
a mai acumulat o fărâmă de înţelepciune!”
Frumoase cuvinte! Şi mai presus de toate PLINE DE ADEVĂR!
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
4
Poesis
Amintirea ta
Miruna Hîncu Clasa a VII-a
După cuvântul tău cu
floare de pelin
În întunericul amar încă
mai suspin.
Aş vrea să ţip, să mă
eliberez
De amintirea ce-n taină o
păstrez.
Nu pot şi nici n-aş şti
cum…
De-atunci, m-am prefăcut
în scrum.
Rămas-am doar o umbră
din ceea ce am fost,
Sunt doar o pâlpâire, ce
plânge fără rost.
Mă ustură ochii, mă doare
amintirea,
Îţi aud şoapta, îţi caut
privirea…
După cuvântul tău cu
floare de pelin,
Din întuneric, eu încă mai
suspin.
Chemarea
Roxana Elena Veringă Clasa a XI-a Filologie 1
Adesea privirea ta încă îmi
dă un fior rece.
şi simt, şi văd, şi nu pot să
te-ating…
dar trece.
În grădina cu flori de azur
Cu albe, mândre pene de
argint,
Las timpul să-mi facă
chemarea
şi vin, şi iarăşi vin…
Te-aştept să vii cu cer
senin.
Doar, nu o fi să nu ne mai
vedem!
Eu… încă sper că poate
soarta
Ne va aduce într-o zi
Pe-acelaşi drum deschis,
De vis.
Şi mai trece iarăşi noaptea
cu şirag de stele nins.
O să vii, nu o să vii…
Întrebări şi mii de şoapte
Se pierd în adânca noapte.
A nins acum, dar singură
visarea
Mă-ndeamnă să îţi zic...
„rămas bun!”
Acum mă duc, ma cheamă
marea.
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
Definiţii
Paula Postu Clasa a XI-a Filologie 1
Un mort trist pierdut în
ceaţă
Ucide zâna cu sufletul de
gheaţă
Şi visul înecat în noroi
Secretul unui înger cu chip
de strigoi
O lacrimă pură scăldată în
sânge
Sufletul candid al unui
demon ce plânge
O clipă dureroasă rătăcită
în zbor
Visul unui veac ucis de
viitor
Şi gândul pierdut în ceaţă
E ultima fărâmă de viaţă
Umbra pulberii de speranţă
E dulcele vis de dimineaţă
Raza palidă de întuneric
Al infinitului crâmpei
magic
Şi acest cântec trist şi mut
E o dulce amintire din
trecut…
Dilema
Loredana Baba
Clasa a XII-a Ştiinţele
Naturii 2
Vânt călduţ de primăvară
Când m-atinge mă omoară
Adiere blândă a verii
Ce cauţi în toiul iernii?
Soare palid, flori obscure
Ce mi-s florile cunună
Lună rază-ntunecată
Nu mai vii,
Nu pleci odată?
Mă sărută dulce apă
Mă-mpodobesc în lumină
toată
Mii de mărgăritare vin pe
calea ploii
Şi nu mai înţeleg taina
culorii
Oi fi eu oare vinovată
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
5
Căci am vărsat apă
sărată?...
Identitate
Georgiana Asiminii Clasa a XII-a Filologie 1
Am tălpile la margini
descusute-
Mi s-au tocit fugind către
lumină,
Vânând liniştea din ceas…
Un mare dor de tine mi-a
furat
Răbdarea. Şi-a făcut-o
scrum.
Ieri palidă icoană-a
nimănui,
Azi mă reflect în tine.
Mi-am cultivat pe buze
sute de chemări
Ce nu te-aduc la mine.
Din degete amprenta mi-ai
furat-o
Şi ai ascuns-o în mâna ta.
Nici azi nu ştiu ce drumuri
poartă mâine…
Sunt fata fără hărţi şi îmi e
bine.
Iluzie
Loredana Baba
Clasa a XII-a Ştiinţele
Naturii 2
Clipocit de licurici
Clopoţei de lăcrămioară,
Toate-ajung la inimioară…
Dor amar de gânduri reci
Crengi plecate pe poteci
Vis plăpând de iasomie
Păsări şi cântări o mie…
Codru-i plin de vise tandre
Adieri de raze calde
Dogmele aici par slabe
De-a lor ziduri ferecate
Şi de iazuri fermecate
Zac acum de-a lor visare
Prinsă-n raze de uitare...
Invocare
Paula Postu Clasa a XI-a Filologie 1
Fior purtat în suflet
Ani şi ani la rând
Chiar de eu vreau moartea
Nu va veni curând…
Dorinţă adânc sădită
În inima-mi zdrobită
Şi tot mă rog în gând
Să mor cât mai curând.
Speranţă rătăcită
În asprul întuneric
Şi o mai chem o dată
Ca pe un vis feeric!
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
Melas
Loredana Baba
Clasa a XII-a Ştiinţe
Naturale 2
Lac de frunze, puţ de
prund
Tremurând şi murmurând
Valuri mari de vorbe dulci
Şi fioruri în răscruci
Se aud în codru trist
Ce de-amar e plictisit…
Plânge după vremea bună
Cu-acel răsărit de lună
Cu-acele raze ducli
Ale soarelui măreţ pe-
atunci…
Şi iubirea florilor
Cu miresme de culori
Zace-acum în nemurire
Şi codru-n nefericire…
Visul
Oana Balan Clasa a VII-a
Mai poţi avea încredere
acum
Când până şi ziua te
trădează?...
Ai vrea să ţipi amar şi nu
ştii cum,
Dar…mai contează?
Singurătate…
Mai vrei pe rază de lună,
Să le strigi durerea albă?
Dar nu ai glas…
Deschide-ţi ochii sufletului
Şi mintea ascute-o,
Priveşte în juru-ţi…
E fiorul pustiului.
Şi-atunci? Atunci
Găseşte-ţi în suflet puterea
De a mai clădi un vis.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
6
Iluzie
Alexandra Prisecaru Clasa a X-a Filologie 1
Ce suntem…?
Trecători prin fericire, trecători prin nemurire Să cutez a întreba oare,
dacă sufletul atât de abisal, atât de murdar e doar deşertăciune… oare?
Mai simţi ceva încă, fiinţă trecătoare?
Ascultă cititorule june, bine.
Toate dorm, toate trăiesc, Dar somnul cel mai adânc
îmi pare Somnul cel făr’ de visare,
Somn adânc şi făr’ de suflet
Somnul celor ce nu mai doresc să pună suflet
Somn adânc făr’ de sfârşit Pleacă! du-te! du-te! căci
nu mai simt, Decât deşertăciune, decât
amărăciune.
Departe de ceea ce reprezintă realitatea,
Oamenii fug şi se cuibăresc în sânul ce reprezintă virtualitate
Oare mai înţelegi ceva din realitate?
Oare mai ai simţuri ce nu gonesc cu disperare spre
virtualitate?
Să nu-nţelegi, dar să trăieşti,
Să respiri, dar să nu simţi, Toate un rost vor să le dai Dar ce rost pot să le dau
când nici al meu rost nu-l mai ştiu.
Oare sufletu-mi mai contează?
Oare mai simt cum sufletu-mi vibrează!
Oare…?
Nu mai ştiu… oare abisul e lumină?
Oare moartea e un fior al fericirii care umbreşte
deşertăciunea omenirii? Hm… un singur lucru spus
pentru tine optimiste Fericirea – o aparenţă
desprinsă parcă din lumi comuniste
Un singur lucru de spus pentru tine realiste,
Compasiune… Căci tu nu vezi egrete, vezi
păsări zburând. Căci tu nu mai vezi oare,
vezi fântâni secând. Un singur lucru de spus pentru tine pesimiste, Dacă ţi-aş spune că-n
leagănele durerii, Un strop al fericirii, e apa
tămăduirii.
Acum nu-mi mai doresc decât să mă transfer într-
un peisaj al fericirii, al păcii şi al luminii,
Să stau ferit mereu de deşertăciunea omenirii,
Să simt cum corpu-mi este cuprins de iluzia fericirii Să dau crezare iluziilor
minţii, Să mă cufund adânc, adânc
până nu mai ştiu… În lumea visării, în lumea
uitării.
Haide cititorule june, fă-ţi curaj şi pleacă în lume
Nu lumea exterioară ci în cea interioară
Cea făr’ de care sufletul în lagăre moare.
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
O zi şi-o noapte
Bianca Elena Bîrsă Clasa a VII – a
Ploaia cerne, vântul bate,
Păsări se ascund în noapte
Si şoptesc încet, încet,
Bucăţele din concert.
Sub o frunză de arţar,
Stă ascuns un toboşar.
Lângă un stejar mâhnit,
Un chitarist loc şi-a găsit.
Împreună ei formează
Trupa ce mereu distrează
Vietăţile pădurii,
Locuitorii naturii.
Iată că si ziua vine
După-o noapte de suspine.
Soarele din nou răsare
Peste câmpurile care
Înfloresc precum o floare.
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
Hyperion
Daniela Stanciu Clasa a XI-a Filologie 1
Un bufon lunatic în haine
cerinte
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
7
Cutreieră tainic un vechi
regat pustiu...
Ar vrea să zâmbească, ar
vrea să imite...
Dar ce păcat că regele nu
mai este viu!...
Un candelabru uitat arde
cu umilinţă
Împrăştie o lumină moartă
pe zidurile reci...
Şi-un hohot nebun cântă cu
glas de neputinţă
Pe-ale geamului ochiuri -
şi ele-s de viaţă seci.
O stafie albă pierdută-n
contemplare
Surâde cu tristeţe unei
oglinzi-nnegrite...
Şi praful o îneacă din ce în
ce mai tare...
Şi-o lacrimă îi plânge
dureri nebănuite...
Un luceafăr blând
alunecând pe-o rază
Sărută chipul moartei ce-i
plămădit din lut...
Semeţ e ca un astru- el stă
ca să o vază..
Luceafărul un nume-
Mihai Eminescu a avut.
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
Să nu…
Postu Paula Clasa a XI-a Filologie 1
Să nu mă-ntrebi nimic
Să nu mă-ntrebi „de ce?” şi
„cum?”
Mă înec în întuneric
E prea târziu acum!
Să nu mă-ntrebi cum am
putut
Căci nu ştiu ce să îţi
răspund
Nu ştiu pe unde m-am
abătut,
Nu ştiu unde să m-ascund.
Să nu mă-ntrebi de ce
acum
Căci nu pot să-ţi răspund
Am pierdut drumul cel bun
Şi speranţa că voi găsi
altul…
Să nu mă-ntrebi de ce aşa
Vezi rostul întrebării?
De urmam calea ta
Găseam reţeta nemuririi?
Să nu spui că nu-nţelegi
Căci nu-i nimic de înţeles
În viaţă ai dreptul să alegi!
Aveam o viaţă. Am ales.
Să nu mai spui nici un
cuvânt
Căci nu ai nici un drept
Aveam dreptul să aleg…
Şi am ales…cel mai
frumos mormânt!
Selenar
Georgiana Asiminii
Clasa a XII-a Filologie 1
Tu spui că luna nu-i
rotundă,
Dar ai putea să juri c-o
vezi în ochii mei
Şi crezi c-am fi muşcat-o
pe înserate
Zvârlind-o, rătăciţi, în ceai.
C-am fi gustat din griul
calcaros-
N-o să răsară în obraji
incandescenţă…
C-ar lumina un drum
alunecos-
E-o tristă şi banală
scurtătură spre esenţă!
Te-am rugat
Smaranda Ana-Maria
Baltag Clasa a XI-a Ştiinţele
Naturii 1
De-or trece ani în zbor
Eu chipul tău îl văd în nor,
Ca luceafărul de sus
Lucind în inimă nespus.
Rugat-u-te-am de atâtea ori
Rămâi, rămâi cu mine,
Să ai o viaţă pe pământ
Păcate ca şi mine.
Dar tu, cu umerii rotunjei,
Cu faţa rumenă ca mărul,
Pătrunzi în inimă cum vrei
Şi când îţi vine ţie dorul.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
8
O! mă usuc de dor-
Când în fiecare seară
Te văd lucind pe lângă nori
Făcându-mi mie dor.
Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2
Vorbind cu tine…
Smaranda Ana-Maria
Baltag Clasa a XI-a Ştiinţele
Naturii 1
Astăzi vreau să vorbesc cu
tine.
M-am liniştit în pat, cu
ochii închişi
Dar n-am putut vorbi decât
cu mine
Şi-am rămas cu gândul tot
la tine.
M-am învârtit şi răsucit
prin odaie,
Să văd în care colţ mai
eşti.
Nu ţi-am găsit deloc
răsuflarea
Şi-am rămas ca în poveşti.
Te caut zilnic prin odăi,
În curte şi printre flori,
Zadarnic fac mereu
mişcare
Dar tu rămai departe dusă
între nori.
Jelindu-te în veci pe tine,
Mormintele alături vor fi
în veşnicie,
Şi niciodată nu vom putea
vorbi,
Dar mereu ne vom iubi.
Iar cei ce ne-au cunoscut
de bine
La rândul lor vor fi ca
mine.
Rămâne mai târziu crucea
Şi-atunci legenda se va
termina în rai.
Souris, c’est la vie !
Palade Roxana Clasa a IX-a Filologie 1
La vie défile autour de toi
Mais tu ne le vois pas.
Pose-toi alors des
questions,
En faisant des gests en
vol,
Et elle te repondra !
Laisse-la être ton
professeur
Pour te donner des leçons,
Pour t’apprendre le
bonheur
Et t’aider aux moments de
peur.
Ris, sanglote et soit
toi-même !
Laisse apparaitre même les
émotions ternes
Détache-toi des autres,
impose tes idées,
Et peu à peu, tu trouveras
la liberté !
Lutte contre le vent
Et tu verras,
Souris à ta vie, et elle te
sourira !
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
9
Pro amicitia
Mihai Apostu
Născut la 1962 în comuna Dodeşti, judeţul Vaslui.
Debut literar: în revista „Flacăra” 1989. Colaborează la: „Semnal”, „Apollo”, „Obiectiv”,
„Adevărul de Vaslui”, „Est Expres”, „Oferta”, „Elanul”, „Meridianul”, „Păreri Tutovene”,
„Prutul”, „România liberă”, „Convorbiri literare” etc.
Volume publicate: Atentat la poezie, Editura „Macarie”, Târgovişte 1995; Vocile, Editura
Cronica, Iaşi, 1997; A cincea stare, Editura Junimea, Iaşi, 2000; Dialoguri perpendiculare,
Editura „Panfilius”, volum prefaţat de scriitorul Constantin Dram; Voci lirice vasluiene,
(Antologie a poeţilor vasluieni), 2007; Drumurile vieţii (antologie de poezie), Editura
„Anamarol”, Bucureşti, 2007; Arta de a fi, (Antologie), Editura „Anamarol”, Bucureşti, 2009;
Poemele auguste, Cu o prefaţă de Theodor Codreanu, Editura PIM, Iaşi, 2010.
Membru fondator al Cenaclului Literar „I. I. Lefter”din Vaslui; Vicepreşedinte şi apoi
preşedinte executiv al Cenaclului „I. I. Lefter”; Din 2007 membru fondator şi preşedinte al
Asociaţiei Culturale „Poesis Moldaviae”, membru fondator al Cenclului şi forumului literar
„Poesis Moldaviae”. A pus bazele revistei „Ecouri literare”, ianuarie 2008.
ECOU
Mă voi întoarce întro seară
Când florile vor fi uscate
Când iarna va pleca cu
trenul
Spre Polul Nord sau mai
departe
Şi singur nu voi fi, promit
De bună voie ca-ntr-un mit
Mă voi multiplica mereu
Mă voi întoarce să repar
Poveşti ce voi le-aţi
fabricat
Din clipa-n care eu dispar
Ştiu c-am să fiu falsificat
Şi nu voi sta tot am să fug
Din poartă-n poartă să
ajung
Înspre trecutul meu.
Acolo am să mă întorc
Dintr-un imbold
fundamental
Toate secundele să-mi
storc
Şi să mă urc pe-un
piedestal
Şi nu-mi va fi nici iarnă –
vară
Nici dimineaţă şi nici seară
Va fi doar un ecou.
REBEL ÎN TIMP
Istoria se-nvârte
Şi mama nu mai este
În ameţeala asta
Pot să dispar şi eu
Încrâncenată viaţă
În care nu-nţeleg
Nici semnul plus,
Nici minus
Transmis din Empireu.
Nu vreau nici în istorii,
Nu vreau statui trucate
În viaţă totul este
Doar un prezent arid,
Concluziile vremii
Se trag conjuncturale
Şi nu vreau să pozez
Intr-un erou hibrid.
Şi când cu Marx la masă
Băut-a şi Dinescu
Vroiam să-i spun
Doar crezul
Pe care mi-l asum
Doresc idealismul
Chiar ignorând materii
Strânse de toţi confraţii
Fară folos postum.
Mi-i scârbă de glagorii
Şi dorm fără să dorm
În epoca perversă
În care sunt confuz
Sătul de afirmaţii
Din vârful de tribună
Când se afundă ţara
Într-un imens abuz.
Mi-i dor de Eminescu
De Preda de Coşbuc
La fel ca mulţi de altfel
Ei au trăit istorii
Mai crâncene , mai dulci…
Istoricul nu scrie
Măsura suferinţei
În manualul vremii…
Mi-i dor să plâng
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
10
Şi lacrimi se pot
Prelinge sute
Istoria şi ea se-opreşte
Câte-un pic
Doar tata îngrozit
Mai poate să explice
De ce mor azi părinţii
Un pic, câte un pic.
UN FEL DE STAMPĂ
Eu vin din alt secol.
Mă simt ca un întârziat al
evoluţiei
în această goană nebună,
nebună.
Râd copii de mine când
cumpăr flori,
râd adolescenţii de mine
când spun că iubesc,
râd contemporanii de mine
când le spun că eu încă
roşesc
când calc pe o frunză
îngălbenită.
Atunci am sentimentul că
strivesc toamna
Că strivesc evoluţia,
istoria.
SEMN
Eu nu sunt un poet
sezonier
Nu pot să îmi cânt ţara-ntr-
un cuvânt
Şi cred mai mult în
oamenii ce plâng
Când se retrag cu ochii
către cer.
Eu nu sunt un poet în cod
cifrat
Când mamă spun, eu
mamă-am vrut să spun
Să fac să cânte graiul meu
străbun
Am verb şi adjectiv
îndestulat.
Nu cred că-n toată naţia
română
Cultura se împarte din
buget...
Şi nu pot astăzi să îi fac
portret
Sau poate din buget să-i
pun cunună.
Da, astăzi voi cânta în si
bemol,
Istoria prezentă şi trecută
Ce o cântau ţăranii din
lăută
Pentru un mâine trist, sărac
şi gol
Eu nu sunt un poet
sezonier
Şi din cuvinte fac o haină
ţării
Să o îmbrace poate-n
pragul iernii
Sau vara când e soarele pe
cer.
SĂRUT
Adun cu degetele minţii
dorul
Şi îl sădesc în scorburi de
argint
Şi-apoi îmi construiesc cu
el decorul
Unei iubiri pierdute în
Corint.
N-am mai iubit de mult o
zeitate
Aşa că... tu femeie dacă
poţi
Să-mi dăruieşti întreaga-ţi
voluptate
Pe care-n trup de mii de
ani o porţi.
Şi-apoi vom construi în noi
castelul
Iubirilor pe care le-am
pierdut;
Dezgroapă dacă poţi din
nou misterul
Iubirilor... din secolul
trecut.
Vei fi iar preafrumoasa
mea aheie
Ce mă va scoate viu din
labirint
Şi visele-ţi pierdute de
femeie
Vor deveni reale peste
timp.
Duşmanii mei vor vrea de
astă dată
Să-mi fure dragostea pe
care-o cânt
Dar ei nu ştiu că de această
dată
Iubita mea-i furată din
Olimp.
Hai, vrei să faci un pas mai
către mine
Să mă atingi pe ultimul
cuvant ?
Să pot să-ţi scriu pe buze
cu aldine
Poemul infernalului sărut.
PLOAIE ABSTRACTĂ
Oraşul îşi clăteşte faţada
Cu această ploaie siderală
Când eu derulez sub
picioare strada
Într-o călătorie
subliminală.
E rece în suflet, e cald în
decor
Feţele plimbă parfumuri
discrete
Soarele apare suptil sub un
nor
Lăsând pe planetă
amprente.
E sfarşit de lună, început
de an
Inventarul este aproape
gata
Ploaia cade tangenţial în
van
Spălând strada şi zorii şi
faţa.
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
11
Arhiva Zorile
Hotarnica târgului Huşi de la 1848
de Lucian Clit
Clasa a XII-a Filologie 2
Odată cu înfiinţarea Episcopiei Huşilor la 1598 de către domnitorul Ieremia Movilă a început
şi procesul de înzestrare a acestei instituţii eclesiastice, în proprietatea sa intrând fostele sate din
ocolul domnesc al Huşului, dar şi moşia târgului. Între târgoveţi şi Episcopie se naşte un conflict
îndelungat care se radicalizează în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Melchisedec
Ştefănescu consideră anul 1847 „renumit în analele Huşilor; căci în curgerea lui s-a sfârşit
pentru totdeauna îndelungatul proces dintre târgoveţi cu Episcopia, pentru drepturile de
proprietate”, enumerând unele aspecte ale învoielilor încheiate. Se pare că hrisovul este publicat
în Manualul administrativ, tomul I, p. 248-252.1 Reproducem acest hrisov, aflat în copie şi
depistat în Arhiva Primăriei Municipiului Huşi.
Anexă
Copie după copia hrisovului lui Mihail Grigorie Sturza Vodă pentru hotărniciea moşiei târgului
Huşi a obştei locuitorilor şi a Sfintei Episcopii Huşi, -
Din anul 1848 Februarie
După copia aflată în dosar Nr. 4/922 al Arhivelor Statului.-
Cu mila lui Dumnezeu
Noi
Mihail Grigorie Sturza Vodă Domnul Ţărei Moldovei.-
După neînvoirile urmate de mai mulţi ani între S(fân)ta Episcopie Huşi şi obştea petrecătoare,
înnoite până prin reclamaţiile Episcopiei, că târgoveţii s-ar fi împins a cuprinde nu numai toată
moşia târgului proprietate a sa, dar şi din alte trupuri tot a Episcopiei ce sânt unite în acelaş(i)
hotar, când din partea locuitorilor statorniciţi pe celelalte trupuri de moşie şi lucrători în zilele de
pont că li s-ar îngusta locurile prin întinderea târgoveţilor şi când din partea obştei că ar fi
strâmtoraţi de către Episcopie şi posesori în locurile ţinute de dânşii ca locuri de târg, şi unii că ar
fi tras a lucra în zilele de pont ca locuitorii pe osebit trup numit Plopenii.
Întru ce(le) de pe urmă, Departamentu(l) Cârmuitoriu averilor bisericeşti în unire cu Episcopia,
stăruind a se osebi trupul moşiei târgului pentru a se alege cât s-ar cuveni din acela, târgoveţilor
şi cât Episcopiei, şi cât ar fi cuprins din alte trupuri subt nume de moşie lăcuită cu târgul.
Înfăţişându-se Domniei Noastre anaforaua Sfatului Cârmuitoriu din 17 Ghenarie 1845, Nr.
109, cu arătarea lămurirei fălceşti date de Departamentul bisericesc în urma măsoriştii făcut(e) la
faţa locului şi cu propunere de a se rândui să se hotărască celelalte trupuri de moşie despre cea a
târgului, după documenturile ce păstrează Episcopia, apoi să se măsoare şi moşia târgului, ca
după aceia să se poată deosebi cât ar trebui să se lase proprietăţi din acea moşie pentru singură
întrebuinţarea sa, iar pe locuitorii ce în urma catagrafiei trecute s-au strămutat în târg cu scop de
a se folosi de dripturile târgoveţilor ţiind şi locuri de hrană, să se întoarcă la urma lor, sau să se
lipsească de locurile ce au cuprinse ca locuitori de sat. Domnia Noastră am poruncit sfatului: 1)
1 Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti, 1869, p. 453-455
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
12
ca să chibzuiască alegerea persoanelor, care orânduindu-se la faţa locului, să facă aplicaţia
acturilor propuse fără vre-o turburare; În urmarea căreia orânduindu-se pe Dregătoriul ţinutului,
un boer ţinutaş, un Prezident de Judecătorie şi Inginerul Statului, care persoane întrunindu-se la
faţa locului şi după grăniţuirea moşiei târgului pe puterea documentelor despre celelalte trupuri
tot a Episcopiei, văzându-se târgoveţi(i) îngustaţi din locurile ce din vreme în vreme au fost
cuprins(e), pe deoparte au făcut în scris propunere(a) de învoială cu Episcopia, şi pe de alta au
năzuit la noi cu jalobă, rugându-se că de nu pot rămâne în ceia ce au apucat a stăpâni, să se
încuviinţeze propoziţiea de învoială ce în scris au făcut-o către părintele Episcopu(l), odată cu
aceasta şi iubitorul de Dumnezeu Episcop chir Sofronie, prin anaforaua din 28 Aprilie 1847, Nr.
106, au adus la cunoştinţa Domniei Noastre atât propoziţia obştei acelui târg, cât şi acelea către
care Episcopia se poate îndupleca. Această anafora prin departamentul averilor mănăstireşti, am
recomandisit-o sfatului extraordinar ca să aibă în vederea cererea târgoveţilor, precum şi punerea
la cale propusă de părintele Episcop, asemene(a) şi pentru târgoveţii din mahalaua Plopeni care
vor rămâne precum au şi fost neîndatoriţi la la lucrul proprietăţii, de vreme ce nu li se dau nici
locuri de hrană, Sfatul deci, după luarea aminte ce au făcut asupra împrejurărilor descrise, în
anaforaua părintelui Episcop, chibzuind şi acele(a) ce el au mai găsit cu cale prin anaforaua sa
din 3 Mai 1847, Nr. 907.-
Ne au adus la cunoştinţă, că spre a se întregi lucrarea propusă, urmează neapărat ca ei să aibă
aplicaţia la starea locului, mai ales că şi harta topograficească şi închipuirile de învoieli nu le-au
avut în vedere, spre care sfârşit este de socotinţă ca să comandarisească pe Dumnealor Vornicul
Vasile Beldiman şi Directorul Departamentului averilor Bisericeşti, care luând în vedere
pomenita anafora a Părintelui să lucreze le faţa locului cele de cuviinţă întru desăvârşita liniştire
a târgoveţilor pe temeiurile propuse; Asupra acestei anaforale a sfatului urmând rezoluţia
noastră: „Se încuviinţează orânduirea numiţilor boeri, care împuterniciţi cu cartea Domniei Mele
vor merge la faţa locului şi în înţelegere cu părintele Episcopu(l), să facă pe pământ aplicaţia
celor cuprinse în această anafora, mai chibzuim şi împrejurările de la faţa locului spre statornică
şi desăvârşită punere la cale, după care se va înstări prin două hrisoave urmarea pe viitoarime din
partea ambelor părţi”. - Potrivit cu care însărcinaţii boeri mergând la faţa locului, prin anaforaua
din 16 a lunei Maiu din 1847, subt Nr. 1125, ne-au adus la cunoştinţă că la 9 a celeiaşi luni,
întrunindu-se la târgul Huşii, prin isprăvniciaţi(i) ţinutului şi Eforia Orăşenească, au făcut
chemarea boerilor, neguţătorilor şi întregii Obşti, ca să adune la Eforie, şi găsind mai întâi de
trebuinţă a cerceta graniţele prin care ţitata anafora a sfatului povăţuieşte a statornici deosebirea
acelui imaş de acele până la care târgoveţii fac cerere a li se lăsa, spre a chibzui zisa încheere a
sfatului cu împrejurările de la faţa locului; au mers cu toţii la câmp şi înconjurând toată
întinderea târgului şi a locului de imaş, a doua zi la 10 Maiu, s-au adunat în Presudsfia Eforiei,
unde pe prinţipiile pomenitei anaforale, au intrat a desbatarisi statornicirea învoitoarei depărţiri a
acestului loc, şi a celorlalte împrejurări cuprinse în anafora, şi având în vedere atât cererile
obştiei cât şi acele către care Părintele Episcopul întru desăvârşita cunoştinţă a împrejurărilor
locale întru împotrivire şi cu driturile proprietăţi s-au înduplecat a să primi şi a să învoi, au
încheiat jurnalul în următoarea coprindere:
1.- Hotarul imaşului să se înceapă din colţul viilor ce sânt în Dealul Dricului despre răsărit şi
din marginea moşiei Epurenii, în prevalul dealului din sus a Văii Reci şi de acolo la vale tot spre
răsărit peste pârâul Răcei, şi tot alături cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale până în
matca Văei lui Ivan, şi acolo în jos tot matca Văei lui Ivan până în dreptul locului unde se
numeşte Odaia Domniei sale Banului Gheorghe Tulbure, în dreptul căreia Odăi întâmplându-se a
fi şi fireasca movilă, să se puie stâlp de piatră în mijlocul movilei, şi de acolo peste pârâul
Drăslăvăţului de p(r)in jos de iazul nou, drept la deal linia dreaptă în zarea Volosenilor, unde şi
acea să se pună piatra şi să se ridice movilă, şi de acolo tot zarea în sus spre apus până în vii
unde să se pue piatră, şi de acolo alăturea cu gardul vielor până la rohatca ce este la drumul
Cârligaţilor lângă viea răposatului Spătar Grigorie Rizu, unde va urma (a) se pune piatră şi a se
ridica movilă şi de acolo tot periferia Eforiei alăturea cu gardul viilor peste pârâul Drăslăvăţului
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
13
până la Rohatca de la fundul Broştenilor, unde iarăşi se va pune piatră şi se va ridica movilă şi de
acolo tot periferia Eforiei până la Rohatca viei lui Petre Pietrarul de la drumul Lohanului, ci este
din sus de nişte movile unde asemenia se va pune piatră şi se va ridica movilă, şi tot înainte
periferia Eforiei până la o altă rohatcă din valea Şarei, unde şi acolo se va aşeza piatră şi movilă,
şi tot periferia Eforiei până la altă rohatca din valea Turbatei de la podul ce trece pârâul la satul
Corni-Unguri, unde se va aşeza iarăşi piatră şi movilă, şi de acolo coasta dealului Dricului pe
lângă gardurile viilor până în colţul despre răsărit de unde s-au început hotarul;
Iar adevăratul loc de vatră a târgului se va cunoaşte despre Broşteni şi Corni în linia pietrelor
statornicite de Comisia de la 16 April anul curgător, şi despre celelalte părţi în întinderea
periferică Eforiei.
II.- Cu asemenia chip săvârşindu-se stăpânirea imaşului şi a vetrei târgului, dritul, proprietăţii a
Sfintei Episcopii ce are asupra acestui târg, nu se va cunoaşte vătămat cu învoirea trecerei vitelor
târgoveţilor pe moşia Broşteni şi Corni, atât pe cât le este întinderea, după semnele hotărâte şi
stâlpite în periferia Eforiei; Bine înţelegându-se că toţi locuitorii statorniciţi pe toată întinderea
vetrei târgului mărginită astăzi, sunt supuşi dărilor întocmai după hrisoavele ce păstrează
Episcopia în ceia ce privesc dările târgoveţilor către proprietate. Iară lăcuitorii statorniciţi în
mahalalele Broşteni, Corni şi Cotroceni şi care vin înlăuntrul periferiei Eforiei, pe siliştele Cornii
şi Broşteni, acei carii şi mai înainte au lucrat zilele Boerescului deasemenea şi pe viitorime, vor
fi supuşi a-şi lucra Boerescul, dăruindu-li-se şi locurile de hrană de către proprietar întocmai
după hotărârea ponturilor; Iară casele cu aşezările boereşti ce vor fi pe aceste silişti a Cornilor şi
a Broştenilor nu vor fi supuse nici întru o vreme la aseminia îndatoriri plătind numai către
proprietar singur numai plata bezmenului, potrivit înscrisurilor de embatic ce vor fi păstrând sau
li se vor da pe viitorime de către Sfânta Episcopie.-
III.- Socotindu-se cu neputinţă a fi, ca vitele locuitorilor din Broşteni, Cotroceni şi Cornii, în
porneala lor la pădure pe la imaşurile lor din Lohan şi Drislăvăţu sau printre vii care urmează a
fi într-o vreme, cu a târgoveţilor, precum şi la ridicarea pâinilor de prin ţarini, cari au a trece cu
carele lor peste toată întinderea imaşului târgului, să se scape prin amestecare, la răsleţirea lor nu
pot fi închise, nici jefuite de către nimene(a); Asemenia fiind că şi unii dintre târgoveţi au vii,
saduri şi curături pe aceste moşii, pentru care îşi dau proprieta legiuita dijmă, în vremea lucrului
şi a mergerii lor acolo, nu vor fi nici a lor vite închise, globite sau jefuite de către cineva şi chiar
de s-ar scăpa pe imaşul Lohanului.-
IV.- Pe imaşul îngrădit cu stâlpirea, târgoveţii nu pot fi slobozi de acum înainte nici într-un
chip, a face sămănături, a ţine fâneţe, a păşuna vite de negoţ şi a face pe el nici un feliu de altă
întrebuinţare de speculaţie, că îşi vor păşuna numai vite(le) ce vor avea şi îşi vor ţine pentru
singura casnica lor trebuinţă, fiind îndatoriţi cu nestrămutată priveghere şi tocmi păzitori la vite
de ori ce soi, spre a nu face şi spre a nu pricinui cea mai mică stricăciune în pădurile Episcopiei,
în vii, în livezi, grădini, ţarini şi altele de asemenea, fiind slobodă şi Episcopia a-şi păşuna
împreună pe acest imaş, vitele acele numai ce va ave(a) în ograda Episcopiei pentru trebuinţa
casei; Pentru care cu deopotrivă măsură este oprită şi Sfânta Episcopie a nu-şi pute(a) face pe
acest imaş casa pentru vite, sau a învoi vite streine supt nici un cuvânt, nici spre păşunare, pentru
tăere la salhanale, păzindu-se cu nestrămutare îndatoririle aceste nejingnite de către amândouă
părţile.
V.-Fiind că adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe la căsăpii, precum şi
plata imaşului poçtei (poştei – N.A.) ce se va ţine pe acest imaş al târgului, urmează a se lua de
către Dumnealui posesorul în curgerea anilor posesiei sale, spre nejignirea contractului care se
împlineşte la 1852 Aprilie 23, şi de acolo înainte pe viitorime şi în veci acest venit, rămâne
afieorosit din partea Sfintei Episcopii spre ajutor în ţinerea cişmelelor din acest oraş, şi târgoveţii
împotriva acestei de binefaceri însuşi ei de a lor bună voie părăsesc celălalt loc pe care l-au
stăpânit până acum, adică acel ce este din matca Văei lui Ivan şi spre Răsărit până în moşia
Pogăneşti, a Generalului Pezane (Pizani – N.A.), rămâind a fi întrebuinţat în folosul Episcopiei,
şi tot odată ca să nu rămână nici posesorului vre(o) un cuvânt de bănuială s-au învoit târgoveţii
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
14
cu Dumnealui vremelniceşte ca să dee locurilor lor ce le au de arat din Valea Recei la deal pe
lângă hotarul Epurenilor până în Valea lui Ivan, pe patru ani începători de la 23 aprilie 1848;
Iară de la împlinirea acestor ani să nu fie îndreptate nici proprietara, nici posesorul a mai
pretenda o falce măcar din grăniţuirea descrisă mai sus.-
VI.- Driptul Sfintei Episcopii, precum mai înainte asemine(a) şi pe viitorime, îl va păstra pentru
totdeauna nejignit, dând Episcopia locuri de lăcuinţă ca şi până acuma, atât din locul cunoscut
până astăzi subt nume de vatră şi loc a târgului, precum şi din partea de Plopeni, dată acum şi
lipită către târg, cu deopotrivă drituri în cuprinderea hrisoavelor cu aceasta însă: ca locurile de
casă ce ar da să fie în proporţia trebuinţei unui oraş alături cu celelalte lăcuinţi a târgului, nu cu
mai mare întindere decât douăzeci stânjeni domneşti latul şi douăzeci stânjeni domneşti lungul,
şi nici cum în depărtare unul de altul.
VII.- Morile aflătoare astăzi în fiinţă, atât cele pe apă cât şi acele de cai, rămân statornice şi
nezăgnite, păstrându-şi însă Episcopia dreptate a-şi înfiinţa asemine(a) mori dacă va ave(a)
trebuinţă, sau şi de a pute(a) învoi ori căruia în viitorime; Iar când asemenia mori de apă s-ar
dovedi prin cercetare, că ar aduce zăguire şi zăhăire, imaşului şi locuinţelor târgoveţilor, atuncea
nici cum nu va fi (i)ertat(ă) asemenia înfiinţare de mori, aplicându-se aceasta în toată vremea şi
pentru ezăturile grădinilor care se lasă cu nestrămutare pentru trebuinţele casei Sfintei Episcopii
în întindere de opt fălci numai.-
Acest jurnal, precum au încredinţat pomeniţii boieri, alcătuindu-să după destulă desbatere cu
ştirea obştiei, Dumnealor s-au sârguit şi au întrebuinţat toată stăruinţa, pe deoparte către Părintele
Episcopu(l), de au îngăduit acele câte sau adaos peste chiar cuprinderea anaforalei sale în folosul
târgoveţilor, iar pe de alta către aceşti din urmă a nu se arăta nemulţumitori pentru cele hărăzite
prin buna noastră voinţă, Părintele Episcopu(l) s-au primit şi l-au iscălit, deasemenea şi cinci din
boerii acestui târg, iară ceilalţi cerând a li se mai face şi alte adăogiri, şi anume la pontul 1, să nu
se îmbunătăţească pietrele în linia statornicită de comisie, vrând ca să dovedească că lucrarea
aceştia ar fi lovită şi desfiinţată prin rezoluţia aceasta pusă pe jalba lor, dar apoi fiind că această
stâlpire a comisiei s-au făcut pe puterea documentală a hotarnicelor Episcopiei, ea nu poate decât
a rămâne statornică în ceia ce priveşte mahalalele, Corni, Cotrocenii şi Broştenii, pentru că
celelalte plase cu păşirea peste cercul periferiei stâlpite şi brăzduite de comisie, s-au mărit în
întinderea imaşului prin lucrarea din urmă. La pontul al 3 ca să li se dea dreptate a merge cu
vitele la păşunat peste imaşul arătat în toată întinderea Lohanului, pe care este cea mai
însemnată parte de pădure, şi care ar urma a să strica odrasla ei; Şi la pontul al V că pe lângă
adetiul de la învoirea vitelor ce vin spre vânzare de se ta(i)e la căsăpii şi imaşul poçtei, ce li se
dea nemărginit şi oricare alt venit sau havaet, vrând cu aceasta a trage şi mortasipiea legiută
Sfintei Episcopii după hrisoave, şi care se primeşte din cuprinsul târgului la zilele de târg, iar nici
cum de pe imaş, n-au voit a iscăli Jurnalul, cu care atuncea lucrarea s-ar fi desăvârşit
statornicindu-se şi peste hotare şi ridicându-se movili pe locurile însemnate. Dumnealor rânduiţii
boeri, au adaos că după lucrările comisiei ce au grăniţuit locul târgului despre celelalte trupuri tot
a Episcopiei întinderea moşiei târgului nu este decât una mie unsprezece fălci, din care după
aşezământ, Episcopia ar avea neurnită dreptate al lua o întreagă a treia parte în folosul ei, iară
prin mijlocirea învoelei aceştia, se dă târgoveţilor suma întreagă şi încă cu prisosinţă precum
anume după măsorişte Geometrului Căminarul Ioan Fucs, pre care se arată; adecă: Trei sute
două zeci şi nouă fălci ce cuprinde vatra târgului şi nouă sute nouă zeci şi opt fălci ce cuprind
imaşul după grăniţuirea arătată la pontul I, şi în privire că chiar peste încuviinţata de noi de noi
propoziţie a părintelui Episcopu(l) ,cuprinsă în anaforaua sfatului prin lucrarea chibzuită la faţa
locului sau făcut mai multe adăogiri în folosul târgoveţilor, n-au putut şi nici n-au socotit să le fi
(i)ertat ca să încuviinţeze şi aceste cereri a târgoveţilor, dar nu mai puţin şi Părintele Episcopu(l)
nu s-au unit luând în băgare de seamă, nu numai că întinderea Lohanului este peste două mii fălci
în care de li sar da dreptate a merge cu vitele, ar fi o lovitură nepilduită în dreptăţile proprietăţii,
dar apoi când cea mai mare parte din acest loc este îmbrăcată cu pădure care s-ar şi strica cu
desăvârşire , păşunându-se cu vite şi lăsându-să fără nici o apărare. De aceia Dumnealor boerii,
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
15
găsind că prin statornicirea punerii la cale cuprinsă în jurnal, târgoveţii nu au vreun cuvânt a mai
rămâne nemulţumiţi şi având în vedere că pe lângă altele li se lasă şi o întindere de imaş, mai
mult decât chiar la târguri de cele mai mari decât Huşul, precum de pildă la Botoşani, la Roman
şi altele.- Domnia noastră, la 17 a trecutei luni Maiu, am însemnnat asupra acelei anaforale
următoare rezoluţie: „În privie că lucrarea făcută de boeri rânduiţi la faţa locului şi iscăliţi în acea
anafora, se cunoaşte a fi în privinţa târgului Huşi, lăsând spre întrebuinţare de păşune o întindere
de imaş în neasemănare cu imaşurile altor mai mari târguri din Prinţipat, în privire că cu aceste s-
au luat şi din dreptul moşii a Episcopiei locuri asupra cărora târgoveţii nu au nici o dreptate, şi în
privire că boeri(i) rânduiţi au lăsat în folosul târgului număr însemnătoriu de fălci peste cele
însemnate de comisie după buna voinţă şi a Părintelui Episcopu(l). Apoi neunirea unora fiind
fără temei şi împotriva bunei cuviinţi; Să întăreşte Jurnalul încheiat de Părintele Episcopu(l)
dinpreună cu boerii rânduiţi, după care vor merge Dumnealor la faţa locului şi vor statornici cu
semne hotare încongiurarea acestui loc, iar mărturiea hotarnică a Dumilorsale se va întări cu
două hrisoave, din care unul va sta la Episcopie, iar cel al doilea la Eforie târgului”.
În urmarea acesteia dar Dumnealor rânduiţi(i) boeri mergând de iznoavă la târgul Huşi,
rezultatul lucrăreiaceştia l-au împărtăşit Sfatului ocârmuitor, de către carele prin anaforaua subt.
Nr. 1266, din 17 iunie 1848, ni s-au adus la cunoştinţă că întinderea locului arătat prin jurnalul
pomenit şi anaforaua rânduiţilor boeri sau grăniţuit şi s-au stâlpit cu pietre hotare şi movile în
următoarea cuprindere; Începându-se hotarul imaşului din colţul viilor ce sânt în dealul Dricului
despre răsărit şi din marginea moşiei Epureni în pravăţul Văiei Reci, s-au pus stâlp de piatră
deasupra văei în pisc şi s-au făcut movilă; Şi de acolo la vale spre răsărit peste pârâul Rece(a) tot
alăturea cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale în matca Văei lui Ivan, unde iarăşi s-au
pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă peste matca pârâului; de acolo în gios tot matca Văei lui
Ivan până în Gura Văei, drept locul menit că au fost odaiea Dumisale Banului Gheorghe Tulbure,
unde întâmplându-se a fi o firească movilă, s-au pus în vârful acelei movili două pietre, una
îndreptată în linia Văei lui Ivan în sus; şi alta spre zarea Voloşenilor, unde altă movilă nu s-au
mai făcut; de acolo în direcţiea acestei pietre pe din gios de ezătura iazului nou peste pârâul
Rece linie dreaptă la deal în zarea Voloşenilor, unde deasupra pe podiş între beşicuţă s-au pus
stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo linie dreaptă spre asfinţit în zarea dealului Hulturu,
în colţul vielor într-un pisc, între viile numite a lui Pară, Vasile Butuc şi Anton Chiriac, s-au pus
stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo drept la vale pe lângă gardul viilor şi în sus tot pe
lângă gardurile viilor în întinderea periferiei Eforiei, în drumul Cârligaţilor la Rohatca ce este
acolo alăturea cu viea numită a Spătarului Rizu, din jos de drum s-au pus stâlp de piatră şi s-au
făcut movilă de acolo tot în sus şi tot pe lângă gardurile viilor periferia până drept rohatca de la
fundul Broşenilor, şi apoi spre miază noapte peste râpa pârâului Drislaveţu, alăturea cu bordeiul
rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo tot periferia Eforiei drept la
rohatca de la viea lui Petre Pietrarul în drumul mare a Lohanului, ce este pe din sus de nişte
movile, şi din sus de bordeiul rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă şi tot
periferiea Eforiei peste valea şi pârâul Şara la altă rohatcă în valea Turbatei, la podul ce trece
peste pârâul la satul Cornii-Ungurei, în capul podului despre Cotroceni, şi într-un pisc s-au pus
stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; şi de acolo tot periferia Eforiei alăturea cu gardurile viilor de
la Dric pe coastă până în colţul despre răsărit a viilor de unde s-au început hotarul. Către care
sfatul au adaos a ne aduce la ştiinţă, că după lucrările prescrise nu rămâne îndoială că ţiderile
făcute de Episcopie în privinţa târgoveţilor cu prisosinţă peste moşia târgului sânt favoritoare
pentru dânşii, şi că nemulţumirile unora din orăşeni, nu se pot privi decât ca o apucătură de
nepriinţe la statornicirea unui lucru obştesc ce interesează pe întreaga obştea acelui târg, şi prin
urmare de vreme ce lucrarea se întemeiază pe prinţipiul unei înlesniri obşteşti; Sfatul mijloceşte
să încuviinţăm slobozirea Domneştelor Hrisoave întăritoare acestei lucrări. Deci Domnia noastră
luând în băgare de seamă că statornicirea acestei puneri la cale este în folosul întregii obşti şi
povăţuiţi de priincioasele cugetări către supuşi oblăduirei noastre:
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
16
Prin acest Domnesc hrisov întărim a să păzi statornic pe totdeauna punerea la cale cuprinsă în
jurnalul încheiat la faţa locului de rânduiţii boeri în unire cu Părintele Episcop de Huşi, a căreia
cuprindere este arătată mai sus în anaforaua Domniilor sale, Vornicului Vasile Beldiman şi
Postelnicului Costache Burghelea, atât în privirea deosebirei locului de imaş cu vatra târgului
după grăniţuirea şi stâlpirea făcută tot de Dumnealor la faţa locului, cât şi pentru lăcuitorii morii
câţi au a se cunoaşte statorniciţi ca târgoveţi până în liniile arătate prin hotarnica pomenită mai
sus, nu mai puţin şi celelalte condiţii cuprinse în acelaş jurnal, cu osăbire numai întru cât se
atinge de îndrituirea posesorului a lua adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe
la căsăpii pe vremea contractului său; Şi pentru locul ce cu învoială l-au fost dat târgoveţii pe
patru ani de la 1848, April până la 1852 April, iarăşi posesorului spre nejignirea contractului de
posesie, arătată la pontul al V a jurnalului, pentru că amândouă aceste cazuri s-au obărât prin
desfiinţarea contractului acelui posesor şi darea târgului cu moşiile în posesie de la 23 Aprilie
1848, către alţii, cu condiţia de a se urma după punerea la le statornicită de comisie fără a se
putea folosi nici de adeiul vitelor, nici de locul ce l-au fost dat târgoveţii cu învoială celuialalt
posesor. Pentru care spre a nu naşte nici după vreme vreo înţelegere, sau dat două deopotrivă
Domneşti Hrisoave, din care unul se va păstra de Eforia acelui oraş, iară altul la Sfânta
Episcopie, amândouă întărite cu a noastră Domnească iscălitură şi Peceti.
Datu-sau în Iaşi, Scaunul Domniei 1848, luna Fevruarie în zile.
În al XIV an al Domniei noastre la Moldova.-
<ss> Mihaul Sturza
L(ocul) P(eceţii)
Notă: Documentul este preluat din Cazierul imobilului grajdului de la Dric proprietatea
oraşului Huşi, aflat în Arhiva primăriei Municipiului Huşi (Dosarul nr. 29)
GLOSAR:
Adetiu = uz, regulă, obicei.
Bezmen = birul cârciumilor de pe moşiile domneşti şi boiereşti; drept de folosinţă a unui
imobil, mult utilizat, în schimbul unei chirii.
Coordonator: prof. Costin Clit
Impresii din Cartea de onoare a Colegiului Naţional „Cuza Vodă Huşi”
de Mădălina Hagiu
Clasa a X-a Filologie I
16 ianuarie 1969
,,Mi-a făcut plăcere invitaţia tov(arăşului) Bahnaru, directorul noului, dar vechiului liceu
<<Cuza-Vodă>> din Huşi, de a lua contact- numai deocamdată- cu o parte a membrilor corpului
didactic; plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât, şi sub această formă tardivă, mi-am împlinit
dorinţa de a mă considera prezent la frumoasa sărbătorire a semicentenarului liceului ,,Cuza-
Vodă". Mi-am dat seama că am lipsit de la o emoţionantă şi chiar instructivă manifestare şcolară,
ce bănuiesc că va avea urmări de variate forme spre dezvoltarea mai departe a bunului mers al
nostrului focar şcolar ce face cinste şcolii române. Cât mă priveşte mă voi strădui să-mi
împlinesc această datorie."
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
17
<<ss>>P(etru) Constantinescu Iaşi
20 octombrie 1968
,,Sunt foarte bucuros că am luat parte la sărbătorirea semicentenarului şcolii în care am
învăţat şi unde mi-am terminat cariera mea de profesor. Liceul <<Cuza-Vodă>>, deşi o şcoală
modestă, dintr-un târg moldovenesc tot atât de modest, s-a bucurat mult timp de un mare
prestigiu. Candidaţii acestui liceu la examenul de bacalaureat au înfrânt adesea trufia
absolvenţilor altor licee cu mare vază din Chişinău, Iaşi sau Bârlad. Această se datoreşte în
primul rând pleiadei de profesori de la Liceul <<Cuza-Vodă>> din Huşi, din care pomenim:
Const. Al. Holban, Ioan O. David, Ion Popescu, N.Gasculescu, D. Miron, etc. etc. Fie ca
generaţia actuală de profesori să indrumeze elevii în aşa fel, încât această şcoală să se afirme tot
mai mult prin absolvenţii ei.”
Nicolai Stan
profesor
19 octombrie 1968
,,Cele mai alese gânduri pentru cei ce au crescut la <<lumina >> Liceului <<Cuza-
Vodă>> din Huşi. Pentru profesorii şi elevii, care au fost, sunt şi vor fi, cele mai sincere urări de
bine şi succese deosebite în muncă.”
Prof. Mihai Ciobanu, inspector şcolar şef la Inspectoratul Şcolar
Vaslui
(fost director al liceului 1959-1968)
17 iunie 1972
,,Astăzi 7 iunie 1972, promoţia de absolvenţi ai acestui liceu, cu ocazia sărbătoririi a 20
de ani de la absolvire, ne exprimăm profund recunoştinţa faţă de conducerea şcolii, faţă de corpul
profesoral pentru deosebita activitate desfăşurată în activitatea de instruire şi educare.
Educaţi şi formaţi în spiritul dragostei faţă de muncă, prin rezultatele noastre onorăm
stradarnicia educatorilor noştri, pretutindeni la locurile noastre de muncă.
Urăm şcolii noastre noi succese în activitatea în formare a noilor generaţii.”
V(asile) G. Racoviţă Ştefan Bahnaru
fost profesor şi director director
20 octombrie 1968
,,Îndemnul de admiraţie a sărbătoririi ce a avut loc la 20 octombrie 1968- ocazie în care
cele cincizeci de promoţii s-au revăzut- printre care mă număr şi eu, mă face să-mi înzecesc
puterile şi forţele pentru munca ce o duc în şcoli făcând astfel ca faima şcolii noastre să fie
cunoscută peste generaţii.”
Mih(ai) Balan
20 octombrie 1968
,,Cele mai bune urări pentru directorul şcolii, cadrele didactice şi elevii acestui liceu,
doreşte unul care a fost un timp elev, apoi profesor, director adjunct şi director.”
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
18
Enache Const(antin)
Str. Locot. Mucenic , 31, Huşi
,,Toată recunoştinţa pentru acei care ne-au dat prilejul să ne revedem după zeci de ani,
acei care au absolvit cândva liceul <<Cuza-Vodă>> şi să retrăim clipele când ne plămădeam
personalitatea sub grija şi îndrumarea profesorilor noştri dragi, care s-au dăruit pentru a ne forma
oameni utili societăţii şi patriei noastre dragi.”
<ss>Prof. C. Nistor
R(âmnicu) Sărat
Str. Ştefan cel Mare
,, Pentru cei ce ne-au îndrumat în viaţă,
Le păstrez recunoştinţă vie!
Şi doresc, îndrumători să fie,
Şi acei ce astăzi sunt de faţă.”
<ss> Mihai Diaconu, promoţia 1926
,,Plecăm cu cele mai frumoase sentimente prilejuite de serbarea semicentenarului şi cu
speranţa de o nouă revedere!”
<ss> indescifrabil
<ss> indescifrabil (promoţia 1924)
Dr. Nuham Moise
Cristian Tell, 27
Bucureşti
Coordonator: prof. Costin Clit
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
19
Eseuri
La răscruce
Roberta Stoica clasa a VII-a
Gânduri... Sentimente... O joacă de
copil?
Adesea, muzica mă linişteşte şi mă
inspiră, îmi dă puterea de a-mi exprima
gândurile. Aşa încep să scriu şi gândul
devine gărduleţ, scară, cerc, munte,
sârmuliţă, floare, cărăruie... Ei, cu
sentimentele pare mai greu! Au stat închise
mult timp în sufletul meu, în nişte colivii
aurite, parcă aşteptând momentul ideal de a
evada. Şi meşteria cuvintelor e grea… Mă
gândesc de multe ori la subiecte minuscule
de care unii oameni nici nu ştiu că există. Eu
le dau viaţă prin cuvintele mele, ele îmi
înfloresc viaţa şi visul… Deocamdată,
gândurile se ordonează pe făgaş sigur, dar
emoţiile o cam iau razna, cu vântul de
primăvară…
Este, oare aşa uşor să iţi dai seama
de starea de spirit a unui copil? E
înşelător… De cele mai multe ori, discuţia
cu un adult nu prea dă rezultate. Nici copilul
nu ştie să se exprime, poate, nici
adultul nu are abilitatea de a deschide uşile
sufletului de copil. Atunci apar prietenii care
ne pot da sfaturi şi ne pot încuraja în
legătură cu o situaţie fericită ori tristă. Însă
este supărător faptul ca prietenii adevăraţi se
găsesc foarte rar. Şi atunci, încotro?
Deseori, mă întreb cum este să fii adult ca
părinţii mei, ca fratele colegei mele, ca
vecinii noştri… Îmi dau seama că este foarte
greu să ai responsabilităţi aşa de mari. Vă
asigur că tulburările mele sunt la fel de
răvăşitoare. Mă gândesc mereu la ceea ce
îmi face plăcere Mă încurajez, spunându-mi
viaţa este un drum greu de parcurs şi trebuie
să trec obstacolele, indiferent cât de mari şi
grave pot fi. Încerc să mă bucur de reuşită şi
să învăţ a-mi preţui familia şi prietenii.
In schimb, sentimentele mele nu asculta
de gânduri, sunt buimace şi independente.
Atunci când sunt invadată de melancolie, mă
întorc la clipele în care zâmbeam şi îmi dau
seama că orice om supărat are nevoie de un
zâmbet, indiferent de la cine porneşte... fie
prieten, fie străin. Când zâmbesc, umbre de
tristeţe îmi dau ocol… Cine-mi pune ordine
aici, în sufleţelul meu?
Adâncită în pădure
Alexandra Plop
Clasa a VII-a
O zi mângâiată de adierea
duioasă de toamnă se profila la orizont.
Pădurea este agitată. Voci confuze se
aud din depărtări , ca şi cum pădurea ar
striga după ajutor. Miile de frunze
îmbrăcate în haine de catifea maronie
se aşază domol pe pământul umed şi
rece. Ele au reuşit cu timpul să
străjuiască drumul, să astupe cărăruile
ondulânde prin pădure, dându-i o culoare
unică, gălbui-arămie. Miresmele emanate de
minuscule roade ale falnicilor copaci abia se
percep în aerul prin care astă-vară domneau
triumfător parfumurile amestecate de flori şi
ierburi…
Acum, deznădăjduit, pădurea însă
plânge, peisajul ei feeric nu mai încercuieşte
privirea la fel ca altădată. Acum este
dezolant, pădurea pare amorţită sub vântul
ameninţător, iar valuri de tristeţe o învăluie,
deoarece a fost abandonată de dragele ei
păsări. Îi este dor de trilul păsărilor şi de
căldura ce o revărsau prin melodiile lor
zglobii. Atunci, o voie bună în toate. Acum,
doar când şi când ţipete de spaimă…
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
20
Singurii străjeri vigilenţi ai pădurii
au rămas frigul năprasnic, ploaia
necruţătoare şi însăşi cumplita
singurătate.
Cerul pare pătat cu o culoare de
cenuşă, iar soarele se ascunde ruşinat
după norii deşi, deoarece acum este
incapabil să dea căldură pădurii, parcă
retras ruşinat în bătălia cu gerul.
Neînţeleasa şi misterioasa privelişte
este sfâşiată de ramurile tremurânde ale
copacilor, ce se zvârcolesc căutând
lumina.
Răcoarea serii se lasă uşor peste
codru, iar noaptea îşi face loc, şerpuind
în tăcere printre copacii obosiţi, ce
suspinau cu nostalgie în amintirea şi în
dorul primăverii. Uriaşul doarme…
Visare pe apă
Ioana Năstasă
Clasa a VII-a
Voce vrăjită prin vuiet de valuri
argintii, praf auriu de nisip şi miros
sărat amestecat cu aer fierbinte…
Trupul mării se îmbracă cu tristeţea
oamenilor, le-o ia şi-i lasă fericiţi ca
nişte prunci. O văd transformându-se,
sub căldura insuportabilă a globului
încins, în bucăţi mari de cer înlăcrimat,
descărcându-şi ura în tunete şi fulgere
văratice.
Vietăţi albe strigă în limba neînţeleasă a
naturii întărind forţa deplinei
singurătăţi. Delfini născuţi din spuma
gri le acompaniază şuierând grav.
Ca părţi căzute din lună,
sfărâmate şi ucise, scoicile sticlesc prin
aşchii imperfecte. Plaja gălbuie emană
miresme de melancolie ca porii
deschişi.
Fiinţă ameţită, apa, regina de piatră
transparentă cu trupul sfâşiat se plimba
în delir, caută vieţi pe care să le fure cu
sărutul ei înecăcios, ne acoperă cu
recile ei îmbrăţişări şi pleacă mai
departe.
Ca un om fără rost, marea se înfurie în
valuri negre, se izbeşte de singuratice şi
cenuşii stânci, plânge în adâncimea ei. Nu
vorbeşte cu noi, doar ascultă gânduri
ascunse.
Dintr-o dată, se linişteşte şi zâmbeşte
printre razele purpurii ale apusului, ca un
copil abia trezit din somnul de după prânz
ce-şi întinde mânuţele spre pustiul cerului
moviu.
M-am îmbrăcat în pielea nisipoasă a
pământului şi-n pătura curgătoare, rece,
odihnindu-mi capul pe un lemn muiat de
spumă. Mă doare fiecare firicel auriu ce mi
se strecoară în plămânii-mi înecaţi, aşa cum
pe eterna mare o ustură focul vişiniu. O să-
mi las sufletul să se dezmierde în
întunecimea abisului de sub mine şi să se
spele de păcatele vieţii de muritor…
Ruşinată, biata împărăteasă de apă, ca o fată
mare în ziua nunţii s-a acoperit cu negreala
nopţii crude, înfrântă doar de lumina
străvezie a soţiei soarelui. Luna şi-a făcut
loc pe imensitatea boltei acoperite cu nori
cenuşii, luându-şi stelele în caleaşca lor
zodiacala.
O, mare! Tu, refugiu în lumea lui
Dumnezeu, fără aglomeraţia furnicarelor
metropolitane, ştiu, aştepţi chipuri noi care
să-ţi zâmbească pe furiş… Eu, însă, voi
continua să visez pe apă…
Adevărul ne face liberi
Georgeta Ţocu Clasa a XI-a Ştiinţele Naturii 2
Raportându-ne la viaţa contemporană,
adevărul este văzut şi mediatizat prin surse
şi procedee care ne fac să ne simţim liberi,
doar pentru ca valorile noastre şi capacitatea
de a ne mai gândi în profunzime la adevăr,
la adevărul unic ne sunt reduse, chiar
„furate”.
Este cert că pentru tânăra generaţie
care ne urmează, adevărul nu există.
Deoarece prin metode specifice se formează
din ei indivizi cu suflet, „robotizat”.Astfel,
se reuşeşte să se distrugă, Adevărul Suprem,
prin refuzarea noţiunilor din trecut, acele
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
21
noţiuni care ajungeau din ce în ce mai
mult la adevăr, prin mentalitatea
nealterată a oamenilor.
Adevărul Suprem este constituit
din acceptarea existenţei lui Dumnezeu,
lucru care ne face să ne simţim liberi
deoarece Dumnezeu înseamnă iubire,
ocrotire, respect şi tot ceea ce ţine de
lumina binelui.
Putem spune însă, şi faptul că
adevărul uman nu este constituit
întotdeauna din libertate, dar acest lucru
se admite doar în cazurile persoanelor
care se refuză pe sine şi pe Dumnezeu.
În concluzie, îmi întăresc ideea
prin următoarele lucruri şi anume că:
pentru a ne putea simţi liberi nu trebuie
să căutăm să ne formăm propriul
adevăr, ci să acceptăm şi să împărtăşim
cu ceilalţi Adevărul Suprem cel care ne
uneşte şi datorită căruia existăm.
Diferiţi ,dar nu trăim în
universuri paralele!
Emilia Balint Clasa a XI-a Filologie 1
În România, a consulta un
psihiatru este încă un demers ocultat
de multe prejudecăţi. Acestea nu
ocolesc pe nimeni, nici casele mari,
nici intelectualii cu pretenţii. Mulţi
oameni evită să discute despre
problemele lor cu un specialist,
temându-se să nu li se pună etichetă
de ''nebuni''.
Ne înăbuşim sentimentele,
pentru că acestea ne fac vulnerabili şi
dovedim astfel celorlalţi că suntem
puternici. În realitate, lucrurile nu
funcţionează aşa simplu. A înăbuşi
sentimentele înseamnă a îngropa
bombe vii. Ele rămân active în
inconştientul nostru şi explodează
ulterior, sub influenţa unui eveniment
declanşator. Dar asta ştim deja cu
toţii, nu-i aşa?
Mulţi dintre noi consideră că
schimbarea nu poate veni decât din
interior. Aşa este pentru toţi oamenii, doar
că nu trebuie neglijat faptul că schimbarea
este un demers extrem de dificil, atât de
dificil încât, uneori, trebuie să ajungem în
criză pentru a ne hotărî să schimbăm ceva
în viaţa noastră!
Impresia că nimeni nu îl poate
înţelege pe cel care are o problemă implică
senzaţia unei prăpastii între persoana care
o afirmă şi ceilalţi. Suntem într-adevăr
diferiţi, unici, dar nu trăim în universuri
paralele. Între noi există o punte de
legătură la care nu ar trebui să renunţăm
atât de uşor. Iar puntea aceasta poate fi
întărită, consolidată, prin relaţii cu cineva
care manifestă disponibilitate, receptivitate
şi afectivitate pentru trăirile noastre, care
ştie să asculte şi care este capabil să
sesizeze aspectele la care noi nu ne-am
gândit niciodată.
Încotro, omule?
Bogdan Cristian Chitic clasa a XI – a Filologie 1
Marele Părinte al Universului i-a oferit
omului cel mai de preţ dar şi anume, libertatea. Din
păcate, dimensiunea fiinţei noastre nu poate fi
îndeajuns de comprehensibilă, încât să priceapă taina
acestei valenţe divine. Un înţelept al lumii vechi
spunea că toate legile omeneşti îşi au izvorul într-o
lege dumnezeiască. De-a lungul timpului, omul s-a
pervertit şi, încetul cu încetul, s-a descotorosit de
moralitatea creştină, de esenţa trăirilor proprii,
înregistrând realitatea din jur ca pe o unitate
materială, o lume guvernată de nepăsare, ignoranţă şi
superficialitate. Dacă ne-am gândi zilnic, măcar o
secundă, că acest univers este de fapt un spaţiu finit,
o lume în care suntem prinşi temporar, pentru a da
acel test, care va hotărî evoluţia spirituală a fiecărei
persoane în parte şi care ne va deschide porţile
Regatului Pierdut.
Iisus şi religia Lui, Evanghelia şi Biserica
Lui, în cazul în care nu sunt contestate sau tratate cu
indiferenţă, sunt acceptate astăzi ca o realitate cel
mult formală, lipsită de conţinut şi sublim, ca o
simplă împlinire a unui rit fără prea mult ecou
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
22
spiritual în sufletul nostru. Anormalul e singurul
lucru de care se poate vorbi astăzi şi singura
prismă de definire a lucrurilor şi întâmplărilor. În
sufletul rătăcit al omului contemporan s-a născut
un abis şi un haos, care i-au prăbuşit inima şi
mintea în pragul celei mai ciudate inepţii,
conform căreia nu ar exista acea formă de
hiperenergie, pe care actualmente o cunoaştem
sub simpla denumire de ,,Dumnezeu’’. Astăzi,
sentimentele faţă de semenii noştri au luat o
întorsătură stranie, părând a fi un ecou de basm
din lumea celor care au fost odată: oamenii
iubesc fără sentiment şi se urăsc fără motiv.
Există oameni inteligenţi care pot înţelege cu
uşurinţă ceea ce vreau să fac înţeles, atât cât îmi
permite cunoaşterea de care dispun. Există
oameni care ştiu că efectul este generat de o
cauză şi cealaltă categorie, elita umanităţii, aş
denumi-o eu, care ştie prea bine că acest aspect,
numit ,,cauză’’ este generat la rândul său, de un
principiu. Principiul de bază care a contribuit în
mod decisiv la destrămarea universului interior
omenesc, ar fi următorul: Viaţa, Iubirea, Moartea
– triunghiul destinului nostru – nu le mai
consideră nimeni decât un nesfârşit lanţ de
nenorociri. Viaţa nu mai încântă pe nimeni, iar
moartea îi înfricoşează pe toţi. Dacă am vedea
dincolo de acest orizont strâmt în care sufletele
sunt cufundate, ei bine...poate am găsi acea cheie
a Fericirii: recunoştinţa pentru toate darurile
vieţii, care te fac să vezi lumea cu ochii limpezi
şi curaţi !
Trebuie să ne reîntoarceam la marele
Adevăr şi să dobândim conştiinţa unică, să nu
fim pesimişti, poate că cine ştie, aceste culmi ale
veacului în care trăim, faptul că suntem mai tari
decât forţele naturii, mai iuţi decât vânturile şi
mai reci şi mai neliniştiţi decât valurile mărilor şi
ale oceanelor, toate vor face în aşa fel încât peste
câteva secole să dispară acel element care astăzi
ne diferenţiază şi va lua naştere o punte de
legătură între toate seminţiile pământului, care
ne va proclama Unitatea.
Ar fi preferabil să profităm de această
libertate de care dispunem şi să îndeplinim voia
dumnezeiască, astfel încât să ne apropiem de El,
să-L cunoaştem şi să fim în mod cert, după
chipul şi asemănarea Lui. Întradevăr, Domnul
Isus spune că orice om care trăieşte în păcat este
rob al păcatului (8:34), însă El, Fiul lui
Dumnezeu, a venit ca să aducă Adevărul, să ia
păcatul asupra Lui, să fie Calea spre mântuire, Calea
spre Dumnezeu Tatăl, Calea spre viaţa veşnică. El a
zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu
vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6); "Dacă
rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în Adevăr ucenicii
Mei; veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face
slobozi ... ". Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu
adevărat slobozi." (Ioan 8:31b-36). Drept concluzie,
nu putem cunoaşte Adevărul dacă nu îl cunoaştem pe
Iisus; nu putem fi liberi dacă nu îl cunoaştem pe Cel
care e Calea, Adevărul şi Viaţa. Toate acestea sunt
Iisus. El ne cunoaşte pe noi, ştie chiar şi câte fire de
păr avem în cap, noi oare dorim să-L cunoştem...? Se
spune că Adevărul ar avea un sinonim: ,,Iubirea’’ şi
că totul este realizabil prin Cunoaştere, cunoscând
Binele şi Răul, dar alegând Iubirea.
Aşadar, trebuie să înţelegem Adevărul
Spiritual: ,,să ne naştem din nou, în Lumina
Adevărului, prin respectarea legilor universale şi prin
participarea voluntară la Planul lui Dumnezeu."
Pescarul care nu pescuieşte
niciodată
Daniel Buluga Clasa a V-a
Plaja imensă încă mai arde cu nisipul ei
auriu tălpile turiştilor. Seara încearcă să înghită
marea azurie, care rămâne din ce în ce mai singură.
Dincolo de două stânci ce seamănă cu
nişte piramide egiptene, stă un pescar. Poartă o
pălărie roasă şi are faţa arsă de soare. Are şi o
undiţă lângă el, dar nu pare să o folosească la
ceva. Priveşte marea. Pare că nici nu clipeşte.
Încerc să mă apropii de el, să îl observ
mai bine şi mă întreabă brusc: „Cauţi scoici? În
partea asta nu găseşti.” Mă fâstâcesc şi dau să
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
23
plec, când bătrânul adaugă: „Câţi ani ai ?” Îi
răspund că unsprezece; el zâmbeşte.
„La vârsta ta, băiete… viaţa e
frumoasă. Eram cât tine când am mers prima
oară pe mare. Tata era marinar. M-a luat cu
el, cu toate că mama, săraca, insista că sunt
prea mic. Tata era un om puternic care
vorbea puţin . Îl admiram foarte mult.
Atunci mi-a spus prima dată că viaţa e ca
marea: te întoarce pe toate părţile, te agită şi
te cutremură ca după aia să te legene în
valuri materne. De aceea nu te poţi supăra
pe mare! De aceea nu te poţi supăra pe
viaţă! ”
Bătrânul rămâne cu ochii ţintă la
mare şi timp de câteva momente nu mai
scoate niciun cuvânt. Mă aşez lângă el,
dornic să continue povestea.
„Tata”, rosteşte el, „mă ţinea drept
de umeri şi îmi zicea să privesc mereu
înainte, orice s-ar întâmpla. Marinarii
care stau la cârmă trebuie să privească
numai înainte. După prima călătorie pe mare
am început să o iubesc. Am renunţat să mai
stau cu copiii în sătucul de lângă port. Ori de
câte ori aveam ocazia, fugeam cu tata pe
mare. El vorbea la fel de puţin. Mai târziu
am înţeles că, de fapt, spunea atât de multe.”
Curios, îl întreb pe pescar: „Şi jucării
aţi avut pe mare? Nu vă era dor de ceilalţi
copii?”
Râde. Râde pentru prima dată de
când îl cunosc şi observ fără să vreau, că îi
lipsesc doi dinţi.
„Nu-mi trebuiau jucării. Aveam un
vaporaş de lemn făcut de tata. Era vaporul
pe care eu eram căpitan. Prieteni nu aveam.
Aveam doar marea cu imensitatea ei care mă
aştepta tot timpul cu braţele deschise.”
Se opreşte şi iar priveşte marea
îndelung.
„Băiete…” , a continuat bătrânul,
„copilăria e magie. Copilăria e singurul
lucru adevărat din viaţa unui om. Tata nu
îmi era prieten. El era mai mult decât atât. El
mi-a deschis o cale pe care eu am urmat-o
cu ochii închişi. M-a învăţat să fiu liber ca
păsările cerului, dar în acelaşi timp, legat ca
uscatul de apă. Multe le-am înţeles abia când
am crescut. Unele, nu le înţeleg nici astăzi.
Acum, nu mai călătoresc pe mare. Sunt ani
buni de când nu mai ating valurile. Vezi tu,
băiete…”, îmi spune, arătând cu mâna întregul
cuprins al apei, „marea asta mi l-a răpit pe tata şi
n-a vrut să mi-l mai dea înapoi. Probabil se
iubeau mult prea mult şi au vrut să rămână veşnic
împreună.M-am mâniat pe ea. Noapte de noapte
veneam şi o certam. Dar ea, nu spunea nimic…
tăcea. Cum tace şi acum. Cu timpul ne-am
împăcat, dar în braţele ei nu m-am mai aruncat
niciodată.
Băiete, povestea asta nu e una tristă. Eu
am avut o copilărie împlinită. Nu mi-o pot
imagina altfel decât aşa cum a fost. Măreţia
cerului, blândeţea vântului, calmul sau agitaţia
valurilor m-au educat, mi-au fost profesori foarte
buni. Aşa eram eu la vârsta fericită şi aşa cred că
au fost toţi copiii de când e lumea şi pământul.
Indiferent că au crescut pe mare, la munte sau în
păduri. Natura care ne înconjoară e atât de
înţeleaptă, trebuie doar să o ascultăm. Dar asta e
altă poveste, afară s-a înnoptat şi probabil părinţii
te caută. ”
Mă ridic, îi şoptesc un „mulţumesc şi o
iau la fugă. Am un singur gând: să ajung acasă, să
îmi iau tatăl în braţe şi să-i spun „mulţumesc”, cu
voce tare de data asta…
Profesor îndrumător,
Mirela Marin
Ritm
Georgiana Asiminii
Clasa a XII-a Filologie 1
Mâinile tale black & white îmi ating
colţul gurii roşii uşor blurate.
Ne plastifiem, posterizăm, devenim bureţi şi
dungi oblice, ne amestecăm în tonuri de red,
ne ţinem de mână, ne creşte contrastul şi ne
scade luminozitatea. Îţi răsar umbre adânci
în păr, pe umeri, pe braţe şi în vârful
degetelor. Mergem pe aceleaşi străzi care
ieri erau gri şi care azi se scaldă în verde
închis. Zeci de oameni ne privesc cu ochii
lor fără iris. Priviri roz, albastre şi gălbui ca
ultimul ceai se intersectează şi îşi analizează
film grain-ul aspru şi neprimitor.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
24
Ea e mademoiselle X. O ştiu de
când părul i se ondula timid, ca o
cascadă sugrumată de elasticul discret.
Din ferestre cădeau cantităţi masive de
glow care i se împleteau pe partea
stângă, pierzându-se la baza gâtului,
împărtăşind cu
sternocleidomastoidianul ultimele
resturi luminoase. Nu îşi pusese rama
dublă şi nici sepia nu îi făcea picioarele
mai lungi şi mai valabile. Pielii de un
alb frustrant nu i se schimbase
expunerea şi nici sânii nu erau încă
scoşi în relief de o umbră accidentală.
E frumoasă şi ştie asta. Nu tenul pal ca
spicul de grâu pe moarte m-a făcut să îi
recunosc perfecţiunea.
Îmi place, îţi place, ne place, vă place.
Să modificăm, să schimbăm, să edităm,
să
siluim,executăm,tranşăm,înţepăm,murd
ărim, poleim, aprindem, stingem,
călcăm,
croim, desenăm fotografii.
E frumos, necesar, sublim,
magnific, tentant, splendid, profund,
uimitor, genial
extraordinar, nereuşit, regretabil, greşit,
normal, irecuperabil.
Ne deghizăm, ne schimbăm, ne
dăm de trei ori peste cap şi rămânem
îngheţaţi undeva într-o oglindă a lui
„atunci”.
Ne amplificăm/ diminuăm
trăsăturile, le urâţim cu graţie şi le
înnobilam cu nevinovăţie vinovată.
Descoperim sensuri noi ale frumosului,
noi drumuri pe care o linie curbă le
poate urma, noi zâmbete. Mai albe, mai
largi.
Descoperim ochi mai tineri, mai
veseli, mai negri, mai vechi,
necunoscuţi, mohorâţi, mai închişi, mai
cuprinzători, mai imobili, impersonali,
generoşi, impenetrabili.
Guri mai pline, chinuite de sete,
rigide, moi, netede ca o foaie de hârtie,
neregulate ca un pământ proaspăt arat.
Siluete noi, cadre desprinse din realităţi
posibile, sori de împrumut, culoare
transmisibilă, crepuscul simulat, nisip
mai oranj şi mare mai albastră, cer mai
tandru şi ploaie mai disciplinată. Păr mai
rebel şi obraji mai vii.
Urme mai adânci, asfalt mai
fierbinte, vânt capabil să răscolească fiecare
fibră a hainei.
Sublinieri. Adăugiri. Sărăciri.
Ce ar fi dacă mâine faţa alb-negru îţi
va zâmbi la coadă la pâine? Ce ar fi dacă m-
ai găsi surâzând albastru marin? Palidă de
un galben cuminte, cu ochii în umbre adânci
s-ar uita la tine o trecătoare necunoscută...
Parcul ar deveni un dreptunghi degradé care
îşi topeşte, blurat, bănci înţepenite în tuş...
Ai putea să numeri punctele de noise de pe
chipul mamei tale şi să priveşti prin corpul
ei care îşi pierde din densitate.
Te-ai obişnuit atât de mult cu astfel
de imagini pe pixelii monitorului, dar nu fi
sceptic când mă auzi zicând că ai împietri
văzând toate aceste realităţi virtuale în faţa
casei tale.
Şi totuşi ecranul...
Povestea noastră, a tuturor...
Cristina Negrariu Clasa a X-a Matematică-Informatică 2
În licăritul cald şi candid al lampei , într-
o linişte neînţeleasă, cuvintele mele parcă
prind contur pe această foaie.
Aş vrea să răbufnesc, aş vrea să evadez,
aş vrea să scap din acest infern atât de
mizerabil, atât de inuman al acestei vieţi.
Ce este oare iubirea? Ce reprezintă de
fapt acest cuvânt? De ce nu găsim răspuns la
această întrebare decât în momentul în care
simţim fiorii acestui cuvânt numit „iubire”?
Poate unele fiinţe au uitat că Dumnezeu ne-a
creat cu scopul ca noi, toţi semenii de pe
acest pământ să avem puterea de a ierta, de a
iubi, de a lua totul de la capăt. Dar poate că
aceşti oameni nu se înţeleg nici pe ei înşişi,
ba mai mult îşi urăsc propria prezenţă şi
continuă să trăiască în false deziluzii, în
false crezări, în false închipuiri.
Nu... nu am să pot înţelege aceste
persoane dar mi-aş dori să trăim ca pe
tărâmul basmelor, o lume în care nimeni şi
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
25
nimic nu îţi poate smulge zâmbetul de
pe buze, o lume în care nimeni nu este
mai superioar sau mai autoritar ca altul,
o lume a iubirii, o lume a noastră: a
copiilor, a adolescenţei... a purităţii şi
inocenţei.
Dar aripile unui muritor se frâng
tocmai atunci când visul este atât de
real... fâlfâitul aripilor se stinge încetul
cu încetul, mintea noastră revine la real,
la lupta de zi cu zi cu noi înşine, la
lupta cu răul pentru că noi am fost
născuţi din adâncul întunericului numit
păcat, iar firea noastră încă de la
început a fost creată pentru a purcede şi
a fi influenţată de rău.
De ce unele lucruri nu sunt tocmai
întâmplătoare?
Răspunsul : pentru că ele au menirea de
a ne prevesti răul ce va urma.
Lumea noastră nu mai este ca la
început... una mirifică, una
paradisiacă... şi constat cu alţi „ochi”
timpurile în care trăim noi astăzi. Nu
mai este ce a fost înainte... un neant de
fericire, lumea s-a schimbat şi se
schimbă din ce în ce mai mult, pe zi ce
trece noi, oamenii, devenim duşmanii şi
tiranii între noi înşine, lucrul cel mai
grav pentru că uităm să respectăm şi să
urmărim învăţăturile Lui.
Rar mai întâlneşti oameni care să se
iubească, care să fie înţelegători, care să
se ajute între ei şi să se ierte, ne
învârtim într-un infern fără de scăpare.
Nu mai putem iubi pentru că inima şi
mintea noastră sunt ocupate, sunt
chinuite de alte amănunte şi preocupări
inutile pentru viaţă de dincolo dar atât
de importante pentru granduare,
prestaţia, mândria şi rangu nostru în
societatea în care trăim astăzi.
Nu mai ştim ce reprezintă frumosul
în adevăratul sens al cuvântului, mulţi
sau majoritatea care rostesc acest
cuvânt se referă doar la aspectul fizic
dar nu privesc şi dincolo de acest trup
care la finalul „piesei” se transformă
într-o pulbere, într-o umbră a trecutului.
Mă întristez şi mai tare la cele scrise
dar ştim cu toţii că adevărul doare şi
ştim că acesta reprezintă doar realitatea. În
vremurile de azi, firea omenească se lasă din
ce în ce mai mult pradă valului de rău care,
încet cu încet va duce totul spre ruinare, spre
defaimare şi spre marele păcat.
Aş vrea să am puterea ca pentru o zi să mă
trezesc în alte timpuri, în alte vremuri... ca
în dimineţile acelea vesele de primăvară
când razele soarelui îmi mângâiau chipul
zburdalnic şi jucăuş de copi...
Năstasă Adriana, clasa a IX-a SN 1
Întrebări
Maria Scărlătescu, Clasa a IX-a Matematică Informatică 2
Noapte. Contemplu dusă pe gânduri
uriaşa mantie albastră care acoperă cerul. E
prinsă de boltă ca să nu cadă cu mii şi
milioane de pioneze sclipitoare, de aur topit.
Dacă n-ar fi mantia asta s-ar vedea oare
dincolo?
E o tăcere adâncă în univers, plină de
taină şi nu reuşesc să găsesc răspunsuri la
întrebările mele; numai luna care, în
răsăritul ei fură culoarea florilor de tei, mă
face să sper, dar se prelinge uşor în
depărtare şi fuge şi mă lasă aiurită.
Privesc orizontul şi cerul şi noaptea.
E frig. Gândurile mele aleargă ca-ntr-o
izbucnire de iad. Fumegând înăbuşitor, îmi
vine în minte ziua aceea. Prima zi din primul
an. Începutul. Apoi, un tumult greoi de
întrebări îmi inunda gândirea. Cum a fost?
Cum s-a întâmplat?
A fost oare ca-n paginile sfinte când,
în vremuri de demult, din întuneric,
Dumnezeu a ales boabe de lumină, de aur,
seminţe de culoare, de frumos şi de viaţă şi
le-a rânduit pe toate în şase zile şi apoi,
împletindu-le, a creat omul- cel mai nobil
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
26
dar al acestei lumi? L-a plămădit pe
Adam şi apoi, din coasta lui, pe Eva?
Le-a dăruit lor pacea, bucuria şi
miracolul vieţii?
Sau dimpotrivă, cândva, într-un
spaţiu neştiut şi-un timp ascuns, din
nimicul de atunci a apărut brusc totul.
Ca o explozie specială din care s-au
format materia, energia, spaţiul şi
vremea.
Unii oameni spun că noi am
evoluat lin, fără să ne grăbim, din
maimuţe. Dar atunci de ce nu evoluăm
în continuare? De ce au încetat aceste
animale să devină semeni ai noştri?
Un singur lucru e cert. În
această lume, guvernată de teorii sau de
roade ale imaginaţiei, mereu se va găsi
cineva care să presupună; nimeni însă
nu ne poate asigura de ce a fost şi cum
a fost.
Numai Dumnezeu, acolo, în
lumea sfântă de sus ştie de unde am
pornit şi unde vom ajunge.
Între timp, nu ne rămâne decât
să acceptăm că există o limită de care
raţiunea noastră se loveşte ca de un zid
dur, opac. Dincolo de el nu ştim, vedem
sau simţim.
Trebuie să acceptăm că vreme
este să te naşti şi vreme să mori; vreme
este să sădeşti şi vreme să culegi ce ai
sădit; vreme este să plângi şi vreme este
să râzi. Vine un timp când trebuie să
taci şi altul când trebuie să grăieşti;
când poţi să iubeşti sau să urăşti, să ştii
sau să afli; este vreme de război şi
vreme de pace... a fost un început şi va
fi un sfârşit, indiferent dacă ştim sau nu
când, unde şi de ce.
În ce să mai credem?
Diana Dumitraşcu, Clasa a XII-a Matematică
Informatică 1
Trăim un timp al tuturor
posibilităţilor, în care nu ne mai miră nimic.
Fiecare se conduce după propriile legi,
distrugem oameni pentru a ieşi în faţă,
credem că noi suntem cei care întotdeauna
avem dreptate şi uităm că şi ceilalţi sunt la
fel de importanţi. Guvernanţi de rutină care
a ajuns să ne domine, definiţi de aceeaşi
oameni din jurul nostru, trăind aceleaşi
vremuri, mergând pe aceleaşi cărări, dar cu
scopuri diferite, am ajuns să nu mai ştim în
ce să credem.
Dintotdeauna oamenii au avut nevoie
să creadă în ceva care îi poate ajuta şi
înţelege. Aş putea spune că oamenii nu mai
au nimic sfânt în ei, pentru că au sfidat tot ce
au putut sau nu au putut cunoaşte. Au făcut
reguli pe care mai apoi să le încalce, şi au
făcut un Dumnezeu pe care mai apoi să-L
omoare.
Ca om, ai două posibilităţi: de a
crede în religie sau în ştiinţă. De fapt, cred
că este singura libertate pe care şi-o pemite
omul, pentru că în funcţie de alegerea făcută
respectă principii nescrise, este constrâns,
face compromisuri, reuşeşte sau eşuează.
Tendinţa de completare a acestor două
principii a devenit atât de necesară astăzi,
încât ne gândim de două ori înainte de a
alege, sau nici măcar o dată.
Partea mai tristă este că tot ce se
naşte şi moare, iar moartea este singurul
lucru asupra căruia omul nu poate avea
control. Dacă chiar ar exista liberul arbitru,
atunci am putea să stabilim momentul în
care vom dispărea. Nu contrazic în totalitate
acest concept, dar cred că este prea larg
teoretizat. O fi putând omul să aleagă ce este
mai bine pentru el, dar o face nu numai în
funcţie de el, ci şi de mediul în care trăieşte,
de oamenii şi problemele care îl înconjoară,
deci intervin constrîngerile şi compromisul,
lucruri ce nu aparţin de sfera libertăţii.
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
27
Cu toate că ideea zilei de azi,
conform căreia fiecare poate să creadă
ce vrea, a luat o amploare deosebită,
totuşi unii încă mai sunt condamnaţi
sau judecaţi pentru ceea ce gândesc sau
sunt. Scopul nu este să-i convingi pe
ceilalţi că tu ai dreptate, că ideile tale
sunt mai bune, ci să le demonstrezi asta
spunând sau făcând lucruri pe care ei
niciodată n-o să aibă curajul să le facă.
Faptul că suntem oameni ne împiedică
să facem multe lucruri, sfera noastră
este atât de previzibilă, plină de goluri
încât de multe ori cădem în ele.
Frica de a-şi exprima liber ideile
fără a fi contestat e mare, de aceea, poţi
să spui singur ceea ce crezi sau poţi să
le pui pe seama unor personaje. Nu
Shakespeare şi-a ridicat problema: „a fi
sau a nu fi”, ci Hamlet. La fel a făcut
Nietzsche. A creat o imagine a unui om
disperat care a ieşit în piaţă şi a strigat
în gura mare că : „Dumnezeu a murit!”,
celebra frază care a făcut înconjurul
lumii. De ce n-a ieşit Nietzsche, pur şi
simplu în piaţă să-şi exprime liber
ideile? Pentru că era om, pentru că în
adâncul sufletului său poate s-a
întrebat: şi dacă totuşi există? Şi dacă
totuşi n-a murit? Unii au spus că
Nietzsche a vrut să sfideze moartea, dar
a ajuns căzându-i pradă şi au schimbat
fraza în: „Dumnezeu a zis: Nietzsche a
murit!”. Ar fi un fel de răzbunare, care
contravine principiilor creştine, dacă
Nietzsche l-a omorât pe Dumnezeu
atunci şi Dumnezeu l-a omorât pe
Nietzsche. Să se fi crezut Nietzsche
nemuritor doar pentru că a zis:
„Dumnezeu a murit?” Nu, pentru că
Nietzsche era dator cu moartea, că tot
ce e viu, şi el ştia asta. Totuşi alter
egoul lui Nietzsche este disperat şi
încearcă să găsească vinovaţi (eu, tu,
noi l-am omorât), caracteristică
specifică oricărui om. Nu încearcă să-l
învie, să-l recheme, ci doar să constate
un lucru, şi atât. Această relatare scoate
în evidenţă faptul că revolta există peste
tot, fapte mai puţin. Teoretizăm atât de
mult încât practica, chiar a ajuns să ne
omoare. Viaţa a ajuns o poveste în care ştii
începutul, te pierzi pe cărări nebănuite, te
lupţi cu balauri, zmei şi zgripţuroaice cărora
mai apoi să le ocupi castelul şi duci o viaţă
grozavă până la adânci bătrâneţi.
Paradoxurile definesc cel mai bine natura
umană.
Să sperăm că oamenii pot reconstrui
sau construi aşa cum au dărmat?
Dar cum ”In God we trust” stă scris
pe orice bancnotă americană, înseamnă că
nu trebuie să-l căutăm noi pe El, pentru că
El vine la noi când avem nevoie. Oare?
Profesor îndrumător Tanţa Mihai
Povestea „broscuţei profitabile”
Oana Savin Clasa a XI-a Matematică Informatică 1
Într-un sătuc de câmpie, a venit un
investitor, însoţit de asistentul lui. A bătut la
prima uşă întâlnită şi i-a spus proprietarului:
-Uite, eu sunt colecţionar de
broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să
îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede
în pădurea din spatele casei şi a luat o
broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat
cei 10 euro şi le-a spus vecinilor despre ce
afacere a făcut. A doua zi, fiecare ţăran s-a
dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a
vândut-o cu 10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a
spus sătenilor:
-Văd că afacerea merge. De azi, pentru
fiecare broscuţă am să vă plătesc 20 de euro.
Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules
broscuţe şi le-au predat pentru 20 de euro/
bucata, investitorului.
După alte câteva zile, acesta s-a
întors la el presat de afacerile lui, lăsându-l
pe asistentul său, să vină cu broscuţele după
cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a
spus:
-Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc
urgent acasă. Vă promit însă că la întoarcere
am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de
euro bucata. Şi a plecat, în uralele sătenilor
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
28
fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei. A
doua zi, asistentul investitorului a
adunat sătenii şi le-a spus:
-Fraţilor, m-am gândit la o
afacere pentru voi. Şeful meu se va
întoarce peste două săptămâni, şi vă va
plăti câte 60 de euro/ broscuţa. Dacă
vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35 de
euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60.
Profitul vostru va fi frumuşel. Ce
spuneţi?
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că
o aşa afacere nu mai prind ei degrabă.
Au pus mână la mână, s-au împrumutat
pe la cunoscuţi, pe la bănci, care pe
unde a putut, şi au cumpărat broscuţele
înapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul
investitorului a luat banii, a plecat în
SUA, iar pe săteni nu i-a mai căutat
nimeni, niciodată. Au rămas cu banii
daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi
fără să deţină nici un activ în plus faţă
de ce aveau înaintea afacerii.
Aceasta este povesta crizei (criza
financiară), pe înţelesul celor care nu au
deprins cotloanele bussnessului bancar .
Profesor îndrumător Tanţa Mihai
Gânduri despre criză
Andra Jora Clasa a XI-a Matematică Informatică
„ Să nu pretindem că lucrurile să
se schimbe dacă tot timpul facem
acelaşi lucru. Criza este cea mai
binecuvântată situaţie care poate
apărea pentru ţări şi persoane, pentru
că ea atrage după sine progrese.”
(Albert Einstein).
Cinci motive pentru care iubim
criza:
1. Scăderea preţurilor la imobiliare.
2. Creşterea dobânzilor la depozite.
3. Poţi să cumperi o companie la bursă cu
500.000 euro: criza a făcut bursa de
valori Bucureşti tot mai accesibilă
investitorilor mici.
4. Chilipiruri şi active ieftine: pentru
companiile interesate de consolidarea
poziţiei în piaţă prin achiziţia unor jucători,
criza a generat unul dintre cele mai
favorabile contexte. Acum companiile pot
cumpăra active la preţuri la care în urmă cu
nouă ani nici nu visau.
5. Criza ne-a învăţat cât de importante sunt
cumpătarea, încrederea şi lucrurile simple.
Economia subterană
Daniela Stanciu
Clasa a XI-a Filologie 1
Conform oricărei definiţii economia
este activitatea prin care resursele limitate
sau nelimitate sunt folosite de agenţii
economici pentru satisfacerea nevoilor
consumatorilor. Această activitate
economică trebuie să se desfăşoare conform
unor reguli ce au rolul de a stabili un anumit
echilibru pe piaţa economică, de a facilita
asigurarea satisfacerii nevoilor
consumatorilor şi de a asigura profitul atât
ofertanţilor, cât şi clienţilor. În mod normal
procesul de vânzare-cumpărare a oricăror
produse trebuie să se realizeze în mod legal,
echitabil, fără a se apela la anumite
subterfugii în dezavantajul oricăror dintre
cele două părţi. În mod normal...
Dar realitatea este cu totul alta. De
ce? Deoarece a apărut un fenomen ce s-a
perpetuat într-atât încât a devenit obişnuit-
corupţia. Din cauza acestui fenomen care s-a
dezvoltat treptat, se pare că legalitatea are de
suferit. În limbaj neacademic- furtul subtil
sau chiar pe faţă este atât de obişnuit încât
nimeni nu-l mai neagă. Şi toate acestea
pentru că fiecare dintre participanţii la
activitatea economică este preocupat de a
obţine profit în interes propriu. Şi iată cum
apar ilegalităţile: tot în limbaj neacademic-
fiecare pentru el. Un fel de egocentrism
economic, spun eu, chiar dacă expresia
folosită de mine nu e întâlnită niciunde. Păi
cum altfel s-ar putea caracteriza o
comunitate umană în care fiecare membru
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
29
fură de la celălalt pentru a se îmbogăţi,
în loc să se mulţumească cu ceea ce are
şi printr-o muncă neîntreruptă să-şi
poată creşte profitul? La rândul lui, cel
păgubit, păgubeşte pe celălalt şi aşa se
formează un lanţ al sustragerilor, să-i
spunem. Şi iar mă întreb: dar de ce,
dom’le? Şi-mi răspund: deoarece omul
nu se mai mulţumeşte cu satisfacerea
nevoilor prin strictul necesar (doar
resursele au şi ele o limită), ci acest
zoon politikon doreşte să acapareze din
ce în ce mai mult. Astfel ceilalţi devin
dependenţi de el, dependenţa duce la
profit, deoarece noul bogătaş face
legea, el hotărăşte preţul. Şi... după cum
sesizăm majoritatea dintre noi atunci
când ne cam bate vântul prin buzunare,
preţurile sunt cam condimentate
(piperul nu mai este de ajuns pentru a le
caracteriza). Astel, ofertantul- agentul
economic, în termeni neologici, ajuns în
poziţia de a vinde prin mijloace mai
mult sau mai puţin legale, obţine un
profit mai mult sau mai puţin licit prin
diverse „manevre” economice- şi iar mă
exprim un pic mai neacademic.
Manevrele ştim mai fiecare dintre noi
în ce constau : „ una ţie, două mie!”...
Dar ceea ce am sugerat mai sus
nu reprezintă mai nimic, ofertantul de
mai sus e mic copil pe lângă ce există.
Şi totuşi este una dintre cărămizile care
împreună alcătuiesc altarul hoţiei.
Trecând de la individual la general, se
pot observa alte fenomene; ca să vezi
unde duce ingeniozitatea minţii
omeneşti: s-au creat tot felul de
organizaţii care au scopul de a prăda,
ascunse sub un paravan aproape
străveziu. Uneori se numesc societăţi,
alteori firme şi oricum, deţin tot felul de
denumiri care le ascund adevăratele
tranzacţii- ilegale.
Să luăm un exemplu de
încălcare a legii: după cum ştim mai
fiecare dintre noi, există aşa zise firme
la care angajaţii au un contract de
muncă. Acolo figurează scris negru
(sau mai ştiu eu ce culoare) pe alb că
angajatul „X” lucrează 8 ore pe zi şi are
un salariu lunar de „n” sute RON. Şi acest
contract e semnat şi de angajat şi de
angajator, bineînţeles parafat- deh, birocraţie
şi hârţogăraie- în urma unor controale se află
că de fapt, angajatul lucrează 12 ore pe zi şi
are un salariu mult mai mare. Încălcarea
legii constă în faptul că angajatul lucrează
mai mult decât numărul de ore prevăzut în
contract. Şi având în vedere că există o
multitudine de asemenea cazuri, oare cine
câştigă şi cine are de pierdut? O ştim cu toţii
prea bine.
Dar hai să prezint un caz poate real,
poate ireal- că de n-ar fi n-aş mai consuma
pasta pixului degeaba: un minor trebuie să
treacă vama dintr-o ţară membră U.E. într-o
ţară vecină- tot membră şi ea U.E. Conform
legii, un minor nu poate trece vama fără un
reprezentant legal. Din întâmplare, minorul
se prezintă fără însoţitor şi spune: „-Vreau
să merg nu ştiu unde în ţara vecină”. Şoferul
poate deţinător a unei companii de
microbuze este informat de dinainte. I se
spune „-Urcă!”. Se ajunge la vamă.
Vameşul, conştiincios, cere actele. La un
moment dat se sesizează că unul dintre
pasageri are sub 18 ani. Ce urmează să se
întâmple? În mod normal îi este interzis
accesul în ţara vecină. Dar cine mai ştie care
este limita între normal şi anormal în ziua de
astăzi? Ce poate zări subiectul acelei
infracţiuni în acel moment, pe geamul
microbuzului? Hai să vă spun: vede cum
şoferul coboară din microbuz, şopteşte
câteva vorbe la urechea vameşului, duce
mâna la buzunar, scoate un obiect şi-l pune
în buzunarul celuilalt care mai face un pic de
gălăgie, aşa, de protocol şi apoi urează:
„Drum bun!”. Ce-a fost asta? Oare
solidaritatea se situează la un grad atât de
ridicat încât cele două părţi trec peste legi?
Oare le leagă într-atât de tare faptul că sunt
membre U.E. încât locuitorii uneia şi alteia
sunt transportaţi ca puii de găină? Dar oare
ce era acel obiect înmânat de şofer,
vameşului? Răspuns: profit ilegal. Dar
corupţia este atât de extinsă, în domenii atât
de variate şi se prezintă sub atâtea aspecte
încât mi-ar lua câteva vieţi să o analizez.
Fiecare dintre noi o vedem cum se dezvoltă
zi de zi cum se dezvoltă în ochii noştri ca o
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
30
mocirlă în care ne afundăm cu toţii. Şi
întotdeauna manevraţi de alţii şi poate
în mică parte faţă de ceea ce nu
cunoaştem încă sau nu o să cunoaştem
vreodată.
Slăbiciunile omului
Cristi Sergiu Vasilache a XI-a Filologie 1
Omul se cunoaşte pe sine atât
cât vrea. Omul puternic este cel ce se
cunoaşte pe sine în totalitate. Atunci
când nu vrea să se cunoască pe sine
omul este slab, gol şi nerecunoscător
naturii ce l-a proiectat cu simţul
gândirii… Nu are nici o armă împotriva
celor din jur, este manipulat, persecutat
şi totuşi este fericit.
Mulţi îşi doresc puterea, însă nu
găsesc decât o pseudo-putere, o fărâmă
de iad ce îi acaparează din ce în ce mai
mult fără să le dea posibilitatea de
împotrivire. Îi cuprinde ca un fior febril
plăcut dar inexplicabil al încrederii în
forţa proprie. În mintea lor deja nu mai
există legătura între lumea exterioară,
marionetele ce urmează a fi manipulate,
îndreptate după interesele fiecăreia
dintre pseudo-puteri sau păpuşar.
Există însă şi adevăraţi oameni
puternici, cei ce luptă pentru încrederea
în sine, cunoaştere, revoltă contra
papuşaţilor ce îi manipulează pe cei
fără voinţă pentru a-şi îndeplini
planurile. Sunt puţini, iar masa de
păpuşi este prea mare ca să poată fi
trezită la realitate, la o revoltă, dar nu
orice fel de revoltă… trebuie să fie o
revoltă a minţii şi a spiritului, numai în
acest mod pot fi biruite aceste pseudo-
puteri.
Tu, cititorule, în ce tabără te
afli? Sigur nu te afli în tabăra
păpuşarilor; nu eşti pentru că se vede că
te laşi manipulat de păpuşari… nici o
adevărată putere nu eşti pentru că nu ai
încercat să citeşti, să afli, să le arăţi şi
altora ce ştii… tu eşti o marionetă !
Persoana din mine, mama…
Ioana Toşu Clasa a X-a Filologie 1
-Am înţeles până la vârsta asta că
respectul şi dragostea nu trebuie să dispară
din caracterul nostru.
Pe când eram în lumea visurilor mele
împlinite, am simţit că ceva mă frământă.
Îmi dădeam seama de acel “ceva”, dar lăsam
zilele să se topească, fără regrete. Mă
gândeam totodată la ce fac eu sau ce voi
face şi nu îmi dădeam seama că, acel „ceva”
nu este un „ceva” inevitabil. M-am gândit
destul până să-mi dau seama că, pe lângă
mine se mai află cineva, dar departe de
existenţa mea. Nonconformismul din mine
m-a făcut să stagnez pentru o clipă. Mi-am
amintit de ochiul care mă veghea şi mă
veghează, mi-am amintit de sfatul ei, mi-am
amintit de bunătatea fără margini, mi-am
amintit de ea… de MAMA, de îngerul cu
chip de om.
Delirul febrei în care mă găseam îmi
aducea extraordinare imagini, fiinţe
deosebite şi miraculoase. Liniştea era
apăsătoare, încercam să uit de sinistrul
camerei, încercam să mă calmez, dar zadarul
fu cumplit. Dorul acela intens, mă facea să
intru tot mai mult în panică. Oare, ce se
întâmplă cu ea?!... Posibilităţile nu erau atât
de grozave, iar drumul era lung.
Îmi era dor de mama, nu mai vorbisem
cu ea demult, nu o mai văzusem. Aveam
întipărit în cap mâna ce-mi atingea mereu
fruntea caldă, chipul ei care lumina într-un
zămbet candid, glasul ei duios, ce-mi alina
sufletul.
Cum aveam imaginea ei tipărită-n
minte… cum stătea ea în faţa casei
aşteptându-mă cu drag, deodată simt cum o
biată lacrimă mi-a atins uşor faţa palidă.
Cine ar putea să cuprindă în vorbe, câtă
durere se ascunde într-un bob de lacrimă
atunci când se iveşte pentru mama?
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
31
Suspansul mă frământă, carnea îmi
era încreţită datorită fiorilor reci ce mă
cuprindeau. Îmi era teamă… mă
simţeam străină faţă de mine. Parcă
greşisem cu ceva. Căutam răspuns la tot
ce mi se întâmpla. Mi-am luat inima-n
dinţi şi am stat până dimineaţă să iau
primul autobuz ce-mi stătea în cale.
Ajunsă aproape de casă mi-am dat
seama că nu existam degeaba. Multe
îmi treceau prin minte. Am zărit-o uşor
pe mama… exact cum mi-am imaginat-
o…aşteptându-mă pe prispa casei, uşor
tristă cu o basma albă pe cap. Inefabil
de frumos… Zbuciumul a trecut pe-
ndelete.
Mama, o fiinţă mereu vie în sufletul
meu, pentru mine este cel mai de preţ
lucru pe care îl am pe lume. Ei îi
datorez toată dragostea şi tot respectul.
Începe o nouă zi…
“ Şi dacă nimic n-ar fi în jur…
De ce m-aş bucura,
Când cineva acum există
Şi-mi umple inima?!...”
Să fii copil e lucru mare
Buluga Daniel Clasa a V-a
„Dragi mi-erau tata şi mama,
fraţii şi surorile şi baieţii satului,
tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna,
în zilele geroase, mă desfătam pe
gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile
frumoase de sărbători, cântând şi
chiuind, cutreieram dumbrăvile şi
luncile umbroase, câmpul cu florile şi
mândrele dealuri de după care îmi
zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a
tinereţii.” Aşa povestea Ion Creangă în
„Amintiri din copilărie”. Dar astăzi ?
Ce înseamnă astăzi să fii copil ? Lumea
întreagă s-a schimbat, avem alte pasiuni
şi suntem motivaţi de cu totul alte
dorinţe.
Părinţii, ca nişte îngeri păzitori,
ne veghează continuu. Mama a fost
acolo să mă prindă când am făcut
primul pas, tata a fost şi el acolo, zâmbind
mândru când am rostit primul cuvânt. Seri
de-a rândul, mama lăsa lumina aprinsă să
pot adormi, iar tata m-a învăţat cu multă
răbdare, să merg pe bicicletă.
Bunica spune că noi, copiii, suntem
ca nişte spiriduşi gingaşi ce nu ştim cum sau
de ce se desfăşoară viaţa. Îi urmăm cursul
fără să ne dăm seama cum oamenii din jurul
nostru clădesc continuu, fără a cunoaşte
somnul sau foamea, ca noi „să creştem
mari”.
Chiar dacă lumea a evoluat,
principiile copilăriei au rămas aceleaşi.
Cursele cu maşinuţe, jocul cu mingea, de-a
v-aţi ascunselea păstrează în ele o magie
tainică la care doar copiii pot avea acces.
Şi eu îmi doresc de multe ori „să
cresc mare”. Dar oare... chiar îmi doresc
asta cu adevărat ? Vrem să creştem pentru că
viaţa ni se pare mai interesantă, pentru că
avem impresia că atunci când eşti mare, poţi
cuceri lumea. Toţi copiii din jurul meu vor
asta. Eu... eu vreau să cred în zâne, aşa cum
spunea Peter Pan. Pentru că ştiu că de
fiecare dată când un copil spune „Nu cred
în zâne” , undeva o mică zână moare.
Eu vreau ca trenul copilăriei mele să
nu se oprească niciodată. Vreau să mă plimb
cu el până departe, până dincolo de vămile
cerului.
Mama mi-a spus într-o zi că toţi
oamenii mari ascund în ei un copil. Eu mi-aş
dori ca toţi oamenii mari să-şi elibereze
copiii din ei. Să ne putem juca, să putem fi
naivi şi încrezători, să nu mai fim pesimişti
sau meschini.
De ziua mea am să-mi pun o dorinţă:
vreau să păstrez veşnic în inimă petice din
zmeiele copilăriei. Să nu uit niciodată
râsetele îngheţate de după o bulgăreală
straşnică, să-mi amintesc mereu cum mă
uitam cu tata la desene animate, când tata se
transforma într-un copil fără să-şi dea seama
şi râdea cu multă poftă.
Un copilaş îşi scurtează aripile de
înger pe măsură ce îi cresc picioarele. Abia
când cresc, oamenii îşi dau seama câtă
nevoie au de copilărie.
Am avut de multe ori tot ce mi-am
dorit şi uneori nici nu realizam ce sacrificii
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
32
se făceau pentru asta; credeam că totul
mi se cuvine. Am învăţat, cu timpul, să
fiu recunoscător. Şi poate când voi mai
creşte, pentru că oricât de mult am vrea,
niciodată nu vom putea opri rotiţele
neobosite ale Domnului Timp, voi fi şi
mai recunoscător. Dacă nu spun mamei
„mulţumesc” pentru micul dejun sau
pentru soşetele călduroase într-o
dimineaţă friguroasă, nu înseamnă că
nu simt asta. Numai că, vedeţi, voi,
oameni mari... noi, copiii, nu ştim
întotdeauna ce înseamnă grijile şi
neajunsurile. Putem doar să le intuim.
Şi ne e greu de multe ori să ne strângem
părinţii în braţe şi să le spunem că-i
iubim, dar asta nu înseamnă că nu vrem
asta .
Mama şi tata tot timpul vor avea
grijă de noi, cei mici. Iar pentru ei vom
rămâne „cei mici” şi când vom fi mari.
Copilului îi pasă... până când universul
feeric al copilăriei îl prinde iar în
mrejele lui şi îl face să cadă în visare.
Iar în lumea viselor fluturii imaginaţiei
ne poartă pe cărări nebănuite.
Lăsăţi-ne să mai visăm puţin!
Şi vă promitem, pe cuvântul nostru de
copil, că la un moment dat, ne vom
trezi din reverie.
Prietenie…
Alexandra Cristina Cecman Clasa a XI-a Filologie 1
E greu să redai în cuvinte prietenia şi
tot ce ţine de ea, aşa cum este dificil să
descrii cuiva bucuria ta. Şansele ca
persoana în cauză să nu înţeleagă nimic
sunt mari şi astfel pierde din farmec.
Cu greu mi-ar putea reda sufletul toate
câte îmi sunt despre prietenie şi totuşi
dacă aş încerca, într-un limbaj literar, aş
ajunge la cuvintele ilustrului Cicero, cel
ce zice: „Prietenia este ca un al doilea
eu” şi aş încheia citându-l pe Aristotel,
părintele logicii, ”Că nimeni nu ar
concepe o viaţă fără ea chiar dacă ar
fi să posede toate celelalte bunuri la un
loc”. Dar dacă aş vorbi din plinătatea
sentimentelor mele aş spune despre prietenie
că este mai grozavă decât
ciocolata, o dimineaţă la munte, apusul la
mare, bradul de Crăciun şi poate chiar mai
aducătoare de bucurie decât toate acestea la
un loc.
Bineînţeles, toate acestea îi revin adevăratei
prietenii, amalgamului dintre iubirea curată,
respect, sinceritate şi prezenţa
necondiţionată faţă de persoana în cauză,
ceea ce astăzi este conceput ca o nebunie.
İn vremea contemporană puţini sunt cei ce
nu se tem să ofere, de responsabilitatea care
ne-o asumăm pentru persoanele ce le facem
să ne iubească şi astfel ajung să numească
prieten pe colegul de servici, amicul care
merge cu ei la cumpărături sau vecinul care
îi însoţeşte la o cafea. Dar toate acestea se
ridică la rangul de prietenie?
Cuvânt ce odată era rostit cu responsabilitate
şi bucurie, astăzi, în unele cazuri acoperă
schimbul reciproc de servicii, profitarea de
cei slabi cu duhul şi multe altele departe de
adevăratul sens.
O parte din noi nu înţeleg că omul, fiinţă
raţională, a fost înzestrat cu multe calităţi şi
capacităţi dar a primit şi suflet.
Şi toate acestea pornesc din adâncul nostru,
unde invidia, răutatea, urâtul din noi nu ne
lasă să ne bucurăm de prietenie, de
adevăratele valori morale. Cine ar fi nebun
să iubească o persoană, să se sfătuiască cu
ea, când avem atâtea jucării de pluş de
alintat, atâtea articole de modă de care să ne
bucurăm, atâta muzică pe care să o
ascultăm.
Ei bine toate acestea nu vă vor putea aduce
niciodată bucuria unei persoane.
Nu vă daţi în lături de la bucurie, de la
prietenie, de la a oferi doar pentru că
frumosul implică şi sacrificii.
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
33
Studii şi articole
Mai citesc adolescenţii din România?
Carla Mona Gîlcă Clasa a XI-a Filologie 1
Poate părea o întrebare retorică, dar nu e. Din contră, răspunsul există şi este mai
dramatic decât vă imaginaţi. Problema este foarte gravă şi ar trebui tratată cu mai multă
seriozitate.
Deşi ar putea părea utopic, în urma unui sondaj realizat de Consiliul Local al Tinerilor
din sectorul 1 al capitalei, la întrebarea "Ce preferi să faci în timpul liber?", niciunul dintre
elevii chestionaţi nu a inclus pe lista opţiunilor lectura. Sondajul de opinie a fost realizat pe
un eşantion de 621 de elevi din clasele a X-a şi a XI-a din 16 licee bucureştene. Pe prima
poziţie în topul preferinţelor, la egalitate cu muzica, se află internetul. Deloc surprinzător,
având în vedere faptul că majoritatea tinerilor preferă să caute mereu răspunsuri, comentarii,
ştiri pe internet. Mulţi se ghidează după principiul: „gândirea în exces dăunează grav
sănătăţii” şi din acest motiv îşi fură singuri căciula şi plagiază totul prin intermediul
internetului.
Dacă faceţi un experiment, din pură curiozitate, veţi putea afla cu stupoare că mulţi
adolescenţi nu ştiu măcar 5 dintre cele 7 minuni ale lumii. Întrebaţi fiind unde a fost construit
Farul din Alexandria, probabil vă vor răspunde: „Ne luaţi peste picior? Oricine ştie că Farul
din Alexandria a fost construit în Teleorman”. Asta în cazul în care aveţi noroc şi nimeriţi un
elev care a mai frecventat orele de geografie. Cei care nu vor şti să răspundă din propria lor
cultură generală, vor da un search pe google şi vor afla, că doar „d’oh!”, suntem în secolul
XXI, cine are nevoie de cărţi? Ele aparţin de domeniul muzeului.
Nu încerc să minimalizez importanţa internetului sau să neg diversitatea informaţiilor pe
care le putem afla prin intermediul său. Dar tehnologia din ce în ce mai modernă
îndepărtează tineretul de adevăratele valori spirituale, de universul literaturii pe care oricine
ar trebui să-l cunoască măcar într-o mică măsură. Să recunoaştem: e mult mai uşor să găseşti
răspunsurile necesare accesând un simplu site, printr-un simplu click. Şi totuşi, valoarea unei
cărţi e inestimabilă. Ce impact poate avea asupra unui elev, un rezumat copiat de pe internet?
Vă spun eu: NICIUNUL. Pe când o carte îţi stimulează imaginaţia, te atrage în universul ei,
se joacă mereu cu sentimentele tale, te-ajută să călătoreşti în timp. Barbara Tuchman a numit
cărţile „cărăuşii civilizaţiei”. „Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa
paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate”. Câtă dreptate a putut încăpea în câteva
cuvinte!!...
Dacă internetul ar fi folosit cel mai des pentru însuşirea unor informaţii şi cunoştinţe
utile, situaţia nu ar mai fi aşa neagră… dar majoritatea adolescenţilor preferă să-şi piardă
timpul vorbind pe “mess”, comentându-şi pozele pe diferite site-uri sau jucându-se tot felul
de “jocuri inteligente”.
Reveniţi-vă! Cărţile nu sunt duşmanii voştri! Nu vă speriaţi de scrisul mărunţel şi de
paginile vechi! Vă garantez, mai mulţi oameni şi-au stricat vederea din cauza computer-ului
decât citind cărţi! Tinerii care citesc nu trebuie să devină o specie pe cale de dispariţie, din
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
34
contră… Citiţi cât mai mult! Formaţi-vă o cultură generală şi aprecierile vor fi cu siguranţă
mult mai mari!
Voi, cei care citiţi acest articol, încercaţi să-i îndemnaţi şi pe alţii să-l citească! Poate
acest semnal de alarmă nu va avea mare răsunet într-o lume tehnologizată până la refuz, dar
undeva, sunt sigură că va exista o persoană care-şi va revizui atitudinea şi va înţelege că o
carte este “veşnicie în sicriu de hârtie”(Vasile Ghica)!
Lectura - un pact cu generaţia trecută
Geanina Micu Clasa a XI-a Ştiintele Naturii 1
„A fost odatã ca niciodatã…” aşa începeau poveştile din primele cãrţi ale copilãriei
noastre, volume poate acum acoperite de praful uitãrii.
Încã ne mai amintim frânturi din file de poveste, iar cu trecerea timpului, acele romane la
citirea cãrora simţeam o chemare nelãmurită, deveneam visãtori şi ceva din fiinţa noastrã pornea
la vale odatã cu undele fluviilor de cuvinte.
Acum adolescenţii preocupaţi de clipã, presaţi de viitor, umbriţi de frãmântãrile vârstei,
dar cu sclipiri în ochi la tot ce e nou, cu dorinţa de a ne afirma în societate în chip deosebit şi
convinşi de gândul cã viaţa e mult prea scurtã, iar fiecare minut trebuie trãit ca şi cum ar fi
ultimul.
Toate acestea pe umerii a doar 17 ani de viaţã ? Adevãrat !
Şi totuşi, lectura, care ne stârnea atâta plãcere în anii ce au trecut, acum a ajuns printre ultimele
preocupãri ale liceenilor.
Ţi-e teamã cã va deveni un viciu, iar din adolescentul popular vei ajunge ceea ce
dispreţuiai înainte: un tânãr timid, stângaci şi cu aere de om cult ?
Într-adevãr, lectura este o adevãratã nebunie atunci când nu reuşeşti să trasezi o linie între
realitate şi ficţiune, între persoane şi personaje sau între trecut, prezent şi viitor.
Dar ce se întâmplã cu tinerii care considerã cã este o pierdere totală de timp şi actul de a
citi este înlocuit cu facilitate de alte activitãţi poate mult mai captivante ?
Lectura reprezintã o rampã care te lanseazã spre succesul şcolar: devii mai spontan în
exprimare, fiind o bunã metodã de a învãţa sã comunici, e cel mai eficient mod de a asimila
informaţii, îţi dezvolţi imaginaţia şi devii mai creativ.
Poate un cuvânt, sau fie un vers ori o descriere artisticã are puterea de a deschide noi lumi
facându-ne sã alergãm de la un orizont la altul pentru a descoperi fiecare detaliu.
Ne este permis sã evadãm în imaginaţie sau sã revizualizãm un trecut real cu evenimente
de o profundã semnificaţie, lectura având puterea de a învinge timpul !
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
35
Mihai Eminescu poet naţional şi universal
Diana Lazar
Clasa a XI-a Filologie 1
Dacă locul celui mai mare poet român în cultura naţională n-a fost de nimeni contestat,
înţelegerea lui exactă a suscitat de-alungul vremii două poziţii oarecum deosebite, pe care e bine
să le amintim. Prima dintre ele, care a fost exprimată de către contemporanii poetului şi de către
generaţiile imediat următoare, constă în considerarea lui Eminescu drept un fenomen aproape
inexplicabil în peisajul literar în care a apărut. La treizeci de ani după moartea poetului, în 1919,
Garabet Ibrăileanu continuă a-l evoca pe autorul ,,Luceafărul în aceşti termeni: Eminescu nu este
numai cel mai mare scriitor român. El este o apariţie aproape inexplicabilă în literatura noastră.
El a căzut în sărmana noastra literatură de la 1870 ca un mentor din acele lumi. Întâmplarea a
făcut ca unul din cei mai mari poeţi lirici ai secolului a XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai
bogat în lirici, să se nască la noi”. Ulterior, mai cu seamă străduinţele istoricilor literari, care au
acumulat numeroase documente, izvoare, influenţe, uneori până la exces, Eminescu a început să
fie privit într-o altă lumină, şi anume ca un continuator al bogatei tradiţii artistice naţionale şi ca
ultimul romantic European, dar care a dat acestui current literar o tentă naţională. ,,Opera literară
a lui Mihai Eminescu creşte cu toate rădicinile în cea mai plină tradiţie şi este o exponent
deplină, cu toate aspectele romantic, a spiritului autohton”, aprecia George Călinescu.
În esenţa lor, aceste două puncte de vedere nu se contrazic, pentru că orice mare scriitor
constituie în acelaşi timp încununarea unei tradiţii şi inaugurarea unui drum nou. Este locul unde
îl putem aşeza fără să greşim pe Eminescu, în spaţiul generous dintre trecut şi viitor pe care îl
umple cu personalitatea lui, al cărui geniu creator sintetizează datele oferite de toată dezvoltarea
culturală anterioară spre a da la lumină o operă cu desăvârşire nouă.
Eminescu însuşi a avut sentimentul, şi încă foarte viu, de a se situa într-o viguroasă
tradiţie culturală românească. Mai multe aspect ale operei lui ne atrag atenţia în acest sens:
elogiul constant al valorilor istorice naţionale, patriotismul lui înflăcărat, manifestat nu numai în
cultul trecutului, ci şi în critica aspectelor negative ale societăţi contenporane, în interesul pentru
folclor, pentru opera artistic a spiritului popular naţional. Romantismul lui târziu găseşte în
ispiraţia folclorică un motiv esenţial. Spiritul naţional, continuarea specificului artistic românesc
nu se opun lui Eminescu receptării ideilor culturii europene, pătrunderii, în grădina lui, a unui
întreg current de sensibilitate ce a nutrit literatura romantic a secolului al XIX-lea şi prin care
Eminescu este înrudit cu marii poeţi ai lumii. Să adăugăm şi la aceste note şi ceea ce am putut
numi ,,enciclopedismul” eminescian la Heliade înainte, ca Haşdeu în aceeaşi vreme şi mai
târziu, Eminescu freamătâ de dorinţa de a cunoaşte tainele universului, ale naturii şi existenţei
umane, are tendinţa de a cuprinde totul şi systematic, de a ridica efortul de cunoaştere al
înaintaşilor pe trapta sintezei artistice. Uneori, exgagerându-se, din admiraţie, această înclinare, i
s-au atribuit lui Eminescu Călinescu avea dreptate să combat ideea unui ,,monstrum erudionis”.
Dar rămâne avidentă încercarea poetului de a sitematiza într-o viziune enciclopedică ceea ce
cultura anterioară îi oferea. Preocuparea pentru istorie, şi după modul romantic, nu doar pentru
cea naţională, pentru creaţia artistic populară şi înclinarea spre originale sinteze enciclopedice
sunt cele trei aspect importante ale tradiţionalismului artistic eminescian.
Dar Eminescu nu continuă numai, ci şi inaugurează o tradiţie. Înainte de orice, desigur, în
poezie. Poezia lui, odată depăşită epoca începuturilor, este atât de substanţial nouă, încât îşi pune
pecetea pe strădania artistic a mai multor generaţii. Primul effect, istoriseşte vorbind, al
eminescianismului este copleşitor. Ceea ce Ibrăileanu numea ,,curentul eminescian” este
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
36
rezultatul imediat al unei influenţe ce condamnă la epigonism pe mulţi dintre poeţii generaţiei
care i-a urmat lui Eminescu spre a putea constata şi un efect cu adevărat rodnic. Abia poezia
interbelică a unor creatori ca Bacovia şi Arghezii, se arată în stare să redescopere, uneori şi graţie
criticii moderne, ceea ce era fundamental în Eminescu şi putea fi folosit creator, fără riscul
mimetismului şi pastişei, scăpând de otrăvurile dulci-ameţitoare de care se îmbătaseră poeţii
generaţiei lui Alexandru Vlahuţă.
Distanţarea de cultura românească mai veche se redezează la Eminescu prin crearea unei
poezii înalt filozofice, în care gândirea şi vizionarismul domină imaginaţia lirică, şi a unei limbi
pe de-a-ntrgul noi. Nici un poet român nu a îmbrăţişat în secolul trecut universului artistic uriaş
al lui Eminescu, nu a avut cugetarea lui capabilă să pătrundă panorama civilizaţiilor şi sferelor
filozofiei. Nimeni n-a îmbinat mai bine ca el o minte atât de deprinsă cu abstracţiunile şi
conceptele, cu o expresie atât de plastic muzicală, încât s-ar părea că ideea poate fi percepută şi
prin senzaţie. Opera lui Eminescu nu reprezintă doar ,,saltul” de la Alecsandri şi Bolintineanu, la
Arghezi şi Bacovia, ci descoperă calea poeziei noastre spre universalitate. Eminescu e primul
nostrum poet de anvergură europeană, primul comparabil cu marii poeţi ai lumii, cu Byron, cu
Lamartine, Victor Hugo şi Leopardi. Opera sa a şi fost raportată la opera acestora şi la altor
nenumăraţi, încât contribuţia eminesciană la dezvoltarea romantismului într-unul specific
românesc nu e doar o formulă convenţională, ci o realitate incontestabilă. Eminescu ne
dovedeşte, dacă mai era nevoie, că un poet naţional poate fi luat în considerare şi ca poet
universal numai dacă, prin valoarea operei, îşi deschide aripile asupra unui domeniu de
sensibilitate şi gândire capabil să reflecte deopotrivă ceea ce este specific fiecărui popor în parte
şi ceea ce este comun tuturor popoarelor la un moment dat.
Eminescu reprezintă sinteza tradiţiei şi a noutăţilor, a elementelor artistice româneşti şi a
celor universal, el este un poet naţional şi unul universal în aceeaşi măsură. Prin el, literatura
noastră atinge o culme şi îşi face totodată ieşirea necontestabilă în lume.
Astăzi, amândouă punctele de vedere luate separate ni se par unilateral şi căutăm o
conciliere. Îl simţim pe Eminescu deopotrivă ca un miracol şi ca pe o sinteză a celor mai vechi
tradiţii ale culturii noastre.
Nouă ne pasă, implică-te şi tu!
Oana Elena Toderaşcu
Clasa a X-a Ştiinţele naturii 2
După cum bine ştim cu toţii Colegiul Naţional „Cuza-Vodă” desfăşoară o serie de
activităţi Eco în parteneriat cu şcoala nr.5 din Municipiul Arad .
Acest proiect presupune opt etape, pe parcursul cărora se vor derula tot felul de activităţi
care vor duce în final la acumularea unui punctaj pentru ca liceul nostru să primească „Steagul
Eco”.
Prima etapă a constat în lansarea proiectului în sine, acţiune ce a avut loc în amfiteatrul
liceului sub coordonarea doamnei profesor Alina Lazăr (între 4-8 ianuarie 2010).
Cea de-a doua etapă este reprezentată de demararea concursului „Clasa de Aur”, ce se va
extinde pe parcursul a zece saptămâni şcolare (11 ianuarie-26 martie). A treia etapă a reliefat
Importanţa zonelor umede, prin realizarea unor colaje şi prezentări power point pe această temă.
Cea de-a patra etapă este intitulată Apa înseamnă viaţă, care se va concretiza prin determinarea
ph-ului unui râu din oraşul Huşi sau din jurul acestuia, sarcina de care se va ocupa doamna
profesoara Mihaela Prodea, împreună cu o echipă de elevi. Etapa a cincea va consta în efectuarea
unor acţiuni de ecologizare a parcului „Cuza Vodă”. Etapa a şasea are un titlu sugestiv Mediu
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
37
2 2
1
1 1 1
L C
Z
R X X
sănătos – oameni sănătoşi, care va puncta alcătuirea unui top 5 a surselor de poluare din oraşul
Huşi.
De menţionat este faptul că pe 17 aprilie este Ziua Mondială a Sănătăţii .
Penultima etapă a parteneriatului este numită Păsări pe cale de dispariţie în cadrul căreia se va
realiza de către toate şcolile partenere, câte o prezentare power point având ca obiectiv principal
păsările pe cale de dispariţie.
Trebuie să amintesc că Colegiul Naţional „Cuza Vodă” are deosebita onoare să realizeze
jurizarea tuturor prezentărilor colectate de şcolile partenere. Şi ultima etapă, intitulată Nouă ne
pasă! care va consta în realizarea unei prezentări a liceului incluzând totodată şi imagini.
Totalitatea acestor etape va alcătui în peransamblu, întreg proiectul Nouă ne
pasă,implică-te şi Tu! Toate aceste activităţi de amploare vor fi integrate în filele unei reviste
Eco care se va numi Oameni ecologici – oameni cu suflet ce urmează a fi finalizată la sfârşitul
lunii aprilie .
Fără îndoială aceste acţiuni îndreaptă Colegiul Naţional „Cuza Vodă” către câştigarea
statutului de şcoală Eco, care va şti să-l păstreze cu mândrie cât mai mult timp posibil. După cum
ne sugerează şi titlul proiectului Nouă ne pasă!, ar fi bine ca să te implici şi “Tu” pentru un
mediu cât mai curat şi mai sănatos până nu este prea târziu, acesta fiind sfatul meu final pe care
aş vrea să-l adresez colegilor mei pe această cale.
Factorul de calitate al
circuitului R.L.C paralele
Vlad Ciobanu
Denis Mădălina Diugu
Andreea Iacob
Mihaela Musteaţă Clasa a XI- a Ştiinţele Naturii 1
Se ştie că impedanţa circuitului R.L.C. paralel este dată de relaţia :
(1)
iar legea lui Ohm exprimată cu ajutorul valorilor efective ale tensiunii şi intensităţii
curentului alternativ este : .
Pentru circuite simple de curent alternativ, cele două reactanţe, inductivă
şi capacitivă sunt egale la rezonanţă :
(2)
Această relaţie arată următoarele :
(3)
U I Z L CX X
2
1
1rezZ R
R
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
38
-impedanţa de rezonanţă este chiar rezistenţa activă a circuitului ;
-pulsaţia de rezonanţă este data de formula lui Thomson :
(4)
Curenţii prin cele trei elemente de circuit, folosind valorile efective sunt :
(5)
La rezonanţă :
(6)
Factorul de calitate al circuitului este definit prin relaţia :
(7)
şi arată de cate ori este mai mare, la rezonanţă, curentul prin bobină sau
condensator, faţă de curentul total, deci :
(8)
Dar este impedanţa caracteristică, atunci şi
factorul de calitate devine : (9)
0
1
LC
R
UI
RL
L
UI
XC
C
UI
XL CI I
0
L
L
U U U LC CI U
X L L L
0C
C
U UC CI U C U
X LLC
0 0
CLP
IIQ
I I
P
CC UQ U R
L R L
0
LZ
C
0
1 C
Z L
0
P
RO
Z
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
39
La rezonanţă intensitatea curentului total prin circuit este minimă:
(10)
dar prin bobină sau condensator oscilează un curent cu intensitatea :
(11)
Această situaţie este posibilă, deoarece IL prin bobină este întotdeauna de
sens opus curentului prin condensator IC, defazajul dintre IL şi IC fiind
<=> .
a) b)
Bibliografie : Anton Saimac, Constantin Cruceru, Electrotehnică pentru subingineri, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 256-259
Gh. Enescu, N. Gherbanovschi, M. Prodan, Şt. Levai, Fizică, Manual, clasa a XI-a, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
Constantin Mantea, Mihaela Garabet, Fizică, Manual, clasa a XI-a, Editura BIC ALL, 2006
Profesor coordonator Dumitru Bahnariu
minrez
UI I
R '
0
0
L C
UI I I U C
L
0180 00tg
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
40
Transferul maxim de putere Cristina Grecu
Ştefan Mihăiţă
Cătălina Patraş
Carina Păunet
Clasa a X-a Ştiinţele Naturii 1
Considerăm un circuit electric format dintr-un generator cu tensiunea electromotoare E, rezistenţa
internă r şi un circuit exterior cu rezistenţa R.
Ne propunem să calculăm transferul maxim de putere între generator şi circuitul exterior.
Puterea totală dezvoltată de sursă este:
Pt=EI unde I= , deci Pt= ①
Puterea utilă (pe circuitul exterior):
Pu=UI unde I= , Pu= deci Pu=R
Pu= sau P(R)= ②
P = ③
x1/2=
Unde = -4ac
R1/2= în care =
Pentru ca ecuaţia ③ să aibă soluţii reale este necesar ca
4
( ) , deci
Pmax= comparând cu ② obţinem: =
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
41
sau
Concluzie: Transferul maxim de putere între sursă şi consumator are loc atunci cand R=r , în
acest caz randamentul = = x = = = =0,5=50%
= Pe masură ce R creşte (R>r), atunci şi creşte, sursa fiind mai puţin exploatată.
Bibliografie:
Constantin Mantea , Mihaela Garabet, Fizică, Manual, clasa a X-a Profesor coordonator Dumitru Bahnariu
Discipline matematice uitate
Profesor Daniela Teclici
Algebra ornamentală este o disciplină matematică al cărei scop era de a stabili ecuaţiile
carteziene ale unor curbe sau figuri ornamentale şi invers, de a construi un ornament după ecuaţii
convenabil alcătuite. Diversitatea formelor, liniilor unui ornament şi lipsa lor de regularitate
chiar pe porţiuni mai mici, au impus introducerea unor semne noi, pe lângă semnele obişnuite în
matematică, a unor denumiri proprii şi a unor reguli care au fost cuprinse într-o lucrare de 112 de
pagini intitulată L’Algèbre ornamentale, apărută în Franţa, în 1941.
Deşi privită cu interes de către matematicieni de seamă ca: J. Hadamard, E. Cartan şi A.
Lambert şi apreciată ca fiind deopotrivă utilă atât arhitecţilor cât şi inginerilor sau
matematicienilor, algebra ornamentală nu s-a dezvoltat mai mult.
Trigonometria pătratică este o disciplină matematică în care, spre deosebire de
trigonometria obişnuită, sau circulară, funcţiile trigonometrice ale unui unghi ascuţit se definesc
în alt mod şi se generalizează înlocuind cercul trigonometric cu un pătrat.
Unele relaţii între funcţiile trigonometrice astfel definite sunt mai simple.
Astfel, definind sinusul pătratic al unui unghi ascuţit x (sp x) ca raportul dintre cateta
opusă acelui unghi şi suma catetelor triunghiului dreptunghic care conţine acel unghi, iar
cosinusul pătratic al unghiului x (cp x) ca raportul dintre cateta alăturată acelui unghi şi suma
catetelor se obţine formula fundamentală: sp x+cp x=1.
Elaborată de către Valeriu Alaci, fost profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara,
trigonometria pătratică a apărut în anul 1941 într-o lucrare de 272 de pagini şi a fost premiată de
Academia Română. Şi această disciplină a rămas nefolosită.
Matematică distractivă
Diana Paiu
Clasa a XI-a Matematică Informatică 2
1) 11=1; 1
2=1; 1
3=1;…1
n=1,…,2
1=2; 2
2=4; 2
3=8;….:
Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
42
2) 1=1; 1+2=2
32 ; 1+2+3=
2
43 ; ….; 1+2+…+n=
2
)1( nn,…
Din vorbă în vorbă iese adevărul.
3) 2+3=5, (-2)+(-3)=-5 Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti sau Cine se aseamănă se adună.
(Cicero)
4) ?;....0
3?;
0
2?;
0
1 Nu-ţi pune mintea cu nebunul.
5) 12=1, 1
3=1, 1
4=1, 1
5=1, 2
0=1, 1
7=1,….
Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala.
6) 1+0=1; 1-0=1; ?0
1;001
Şi cel mai mic poate răsplăti cu bine sau cu rău .
7) 52=3
2+4
2 ; 10
2=6
2+8
2; ….
Cei buni se iubesc şi se caută între ei. (Cicero)
8) 1000000; 1000001=1000000+1; 1000002=1000001+1,… Adesea ai nevoie de unul mai mic ca tine.
9) ;235;225;215 321 5 exclamă: ce mic eşti 2n ! ; ???255;245 52
În cea mai mare putere să nu-ţi baţi joc nici de cel mai mic, căci mâine poţi fi tu cel mai
mic.
10) 0+a=a+0 Cine se adună cu chiorii se învaţă a se uita cruciş.
Profesor îndrumător Daniela Teclici
Boala Basedow Graves
Oana Florina Savin
Octavia Iacob Clasa a XI-a Matematică Informatică 1
Această boală este o afecţiune a tiroidei, manifestată în hipertiroidism.
Tiroida, o glanda ce are doar 20 de grame este, totuşi, cea mai mare glandă endocrină din corp.
Este aşezată într-o lojă fibroasă în regiunea cervicală, în treimea inferioară a laringelui. Are
forma majusculei "H" , fiind formată din doi lobi laterali şi o formaţiune transversală, numită
istm. Ca orice glandă endocrină, secretă hormoni pe care îi varsă în sânge. Aceşti hormoni
stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului la copil, are rol în formarea sinapselor şi a
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
43
tecilor axonilor şi, în final, un rol important în metabolismul bazal ( descompune totul până la
CO2 + H2O + Energie ). Tulburările funcţiilor tiroidiene se datorează fie secreţiei insuficiente de
hormoni ( hipotiroidism), fie excesului lor ( hipertiroidism). În cazul hiperfuncţiei se instalează
Boala Basedow Graves cu manifestările ei specifice. Un individ suferind de aceasta disfuncţie
este recunoscut cu uşurinţă după ochii bulbucaţi, aproape ieşiţi din orbită şi guşa proeminentă.
În boala Basedow glanda tiroidă are un volum crescut difuz, este de consistenţă ridicată şi
bogat vascularizată. Modificările patologice de la nivelul său sunt hipertrofia (cresterea
volumului) si hiperplazia (cresterea numarului de celule) parenchimului.
Manifestările specifice ale bolii Basedow sunt:
- guşa difuză hiperfuncţională;
- dermopatia;
- oftalmopatia.
Aceste manifestări apar în diverse combinaţii şi cu o frecvenţă foarte variabilă, cea mai frecventă
fiind guşa.
Guşa difuză hiperfuncţională poate fi asimetrică şi lobulară. La palparea tiroidiană poate fi
depistat un lob piramidal mărit.
Dermopatia se manifestă de regula la nivelul părţii posterioare a picioarelor fiind denumită
mixedem pretibial. Acesta este un fenomen tardiv care apare la toţi pacienţii cu oftalmopatie.
Dermopatia (manifestări ale tegumentelor şi fanerelor) este caracterizată prin:
- tegumentele sunt catifelate, calde, umede, fine, eritematoase (roseaţă în special la emoţii în
regiunea anterioară a gâtului şi a toracelui);
- hiperpigmentare la nivelul zonei periorbitare precum şi la nivelul coatelor, mâinilor sau
hiperpigmentare difuză;
- unghiile se subţiază, devin moi, friabile şi lucioase.
Oftalmopatia este caracterizată de:
- retracţia pleoapei superioare care determină descoperirea unei porţiuni mari a sclerei conferind
pacientului o privire fixă, temătoare ce creează impresia unei aparente exoftalmii;
-cornee cu suprafaţă umedă şi lucioasă;
- exoftalmia – aceasta constă în proeminenţa globilor oculari însoţită de deschiderea exagerată a
fantei palpebrale. Uneori exoftalmia poate progresa către forma malignă, instalându-se pierderea
vederii.
În boala Basedow severă diagnosticul se stabileşte cu uşurinţă. Afecţiunea se manifestă prin
slăbiciune, scădere ponderală în pofidă păstrării apetitului, instabilitate emoţională, tremur,
intoleranţă la căldură, transpiraţii, palpiţatii şi accelerarea tranzitului intestinal. La palpare tiroida
este mărită, însă în cazurile în care tiroida are dimensiuni reduse nu trebuie exclus diagnosticul
de boală Basedow.
Tratamentul bolii Basedow este de trei tipuri: medical, chirurgical şi cu radioiod.
Tratamentul medical urmăreşte limitarea cantităţii de hormoni tiroidieni produşi de glandă.
Tratamentul chirurgical constă în ablaţia ţesutului tiroidian limitând astfel producţia
hormonală.
Utilizarea iodului radioactiv este o metodă relativ simplă, eficientă şi necostisitoare, având
efecte de ablaţie comparabile cu cele ale intervenţiei chirurgicale.
Aşadar, pacenţii cu Basedow trebuie protejaţi de emoţii şi stres puternic, necesită o abordare cu
multă blândeţe şi răbdare.
Asigurarea regimului alimentar adecvat însoţit de prezenţa condiţiilor de odihnă şi linişte poate
completa tratamentul medicamentos.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
44
Mingea campionilor
Carla Mona Gîlcă
Clasa a XI-a Filologie 1
Mulţi ziarişti au încercat de-a lungul timpului să întocmească un top al celor mai buni
fotbalişti all-time, dar niciodată un rezultat nu a reuşit să mulţumească pe toată lumea, din cauza
subiectivismului suporterilor şi a percepţiilor diferite. E de înţeles acest fapt, mai ales pentru că
fotbalul a fost atât de generos cu susţinătorii săi, oferindu-le mai mereu spectacole pline de
surprize şi momente vrăjite de trucurile unor magicieni ca Pelé, Maradona, Zinedine Zidane,
Franz Beckenbauer, Johann Cruyff, Raul, Ronaldo şi lista poate continua la nesfârşit.
Nu mi-am propus să realizez aici un asemenea top, ci doar prezentarea a trei fotbalişti pe
care eu îi consider cei mai buni dintre cei mai buni şi a trei fotbalişti actuali ce au început să
confirme că sunt extrem de talentaţi şi că vor concura cât mai curând la supranumele de “Cel mai
bun fotbalist din istoria omenirii”.
1. Edson Arantes do Nascimento- născut la 23 octombrie 1940, Pelé a fost cel mai tânăr jucător
care a marcat un gol într-o confruntare internaţională, în meciul cu Argentina, la data de 7 iulie
‘57. Talentul său extraordinar a ajuns să fie cunoscut mai ales după prestaţiile încântătoare avute
în meciurile jucate pentru prima reprezentativă. Era cunoscut pentru detenta impresionantă,
intuiţia, tehnica de vis. De asemenea, cifrele sale absolut fabuloase vorbesc pentru el, prolificul
atacant având câştigate 10 campionate cu Santos, 2 Copa Libertadores, un campionat cu New
York Cosmos şi 3 Cupe Mondiale cu naţionala Braziliei. A fost desemnat de F.I.F.A. cel mai bun
jucător al Mondialului din ’70, dar şi jucătorul secolului în anul 2000. Cu 97 goluri marcate în 92
de meciuri în tricoul Braziliei şi 1281 goluri marcate în 1363 de jocuri pentru echipele de club,
Pelé va rămâne mereu în memoria colectivă ca un adevărat Luceafăr în constelaţia de super-
valori a fotbalului mondial.
2. Diego Armando Maradona- născut la 30 octombrie 1960, supranumit El Pibe d’Oro, Maradona a
fost cel mai bun fotbalist argentinian al tuturor timpurilor şi este actualmente antrenor al echipei
naţionale a Argentinei. Viaţa sa personală a fost mult mai zbuciumată şi controversată decât a
marelui Pelé, iar performanţele sale au fost contestate de unii pe motiv de dopaj (1994 a fost
trimis acasă de la turneul final al C.M.din S.U.A. după ce a folosit efedrină), motive pentru care
am decis să-l aşez pe locul 2. Un adevărat campion are şi un comportament de campion. Cu toate
acestea, talentul său este incontestabil, ca dovadă statisticile cu privire la cluburile unde a activat
în calitate de jucător profesionist (Boca Juniors, F.C. Barcelona, S.S.C. Napoli, F.C. Sevilla),
meciurile jucate pentru naţionala Argentinei (91) şi golurile sale. Maradona a participat la patru
turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal F.I.F.A., incluzând Cupa Mondială din 1986
pe care a câştigat-o.La acelaşi turneu, în sfertul de finală disputat împotriva Angliei, a marcat
contestatul gol pe care el însuşi la numit “la mano de Dios”
3. Zinedine Yazid Zidane- născut la 23 iunie 1972, poreclit de suporteri "Zizou", Zidane a fost un
fotbalist francez cotat de specialişti ca fiind cel mai bun jucător care a jucat vreodată pentru
cocoşul galic, graţie eleganţei driblingului, a paselor precise, a golurilor superbe şi a loviturile
libere bine executate. Zizou a activat la echipele de club As Cannes, Bordeaux, Juventus Torino
şi Real Madrid, transferul său la cea mai galonată echipă din lume fiind anunţat cu surle şi
trâmbiţe, el devenind cel mai scump jucător all-time. Lăsând un gol nemăsurat în sufletul fanilor
săi, Zidane s-a retras din fotbal în 2006, după Mondialul din Germania, unde a ajuns până în
finală, pierdută însă în faţa Italiei. Faultul inexplicabil asupra lui Materazzi i-a umbrit puţin
retragerea, dar Zizou va rămâne în inimile tuturor ca fiind unul dintre cei mai mari artişti ai
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
45
jocului. Deşi debutase în mod oportun în echipa Franţei, câştigând C.M. din Franţa ’98 şi C.E.
din Belgia-Olanda 2000, au urmat eliminări dramatice şi timpurii din C.M.2002. şi C.E.2004.
Cu toate acestea, Zinedine Zidane a fost, este şi va rămâne mereu jucătorul meu favorit şi unul
dintre cei mai buni care au păşit vreodată pe gazon.
4. Lionel Andres Messi- născut în 1987, pe data de 24 iunie, Messi este la momentul actual cel mai
bun fotbalist din lume. După un debut timpuriu şi promiţător la Barcelona în anul 2004, Messi nu
i-a dezamăgit pe catalani şi a reuşit să câştige încă din primul an campionatul, continuând mai
apoi cu evoluţii spectaculoase pentru ca în sezonul 2008-2009 să câştige cu Barça tripleta
campionat-cupă-U.C.L.
5. Ricardo Izecson dos Santos Leite- născut la 22 aprilie 1982 în Brazilia, Kaka reprezintă un
model al fotbalului actual, atât pe teren, cât şi în afara lui. După transferul său la AC Milan în
2003, atacantul brazilian a reuşit să urce în topuri datorită evoluţiilor excelente şi trofeelor
câştigate cu echipa sa: U.C.L., Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală. Tot în acelaşi an
(2007), Kaka a obţinut Balonul de Aur. În prezent, activează la Real Madrid.
6. Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro- născut la 5 februarie 1985, Cristiano Ronaldo a ajuns
idolul a mii de fani din întreaga lume, datorită driblingurilor sale ucigătoare, jocului aerian foarte
bun şi golurilor impresionante. Deşi a fost promovat la echipa mare a lui Sporting Lisabona de
Ladislau Boloni, Cristiano a ajuns să fie arhicunoscut pe plan mondial odată cu transferul la
Manchester United, unde a câştigat 3 ani consecutiv campionatul englez, dar şi ediţia 2007-2008
a U.C.L. Anul 2008 a fost un an extrem de favorabil, pentru că tot atunci a câştigat Balonul de
Aur şi a fost desemnat de F.I.F.A jucătorul anului. Momentan, evoluează alături de Kaka la Real
Madrid.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
46
Parteneriat
Scrisori către românii basarabeni
2
Mădalina Stan
Andreea Trandafir Clasa a X - a Servicii
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”
Huşi, 7 octombrie 2009
Prietene drag,
Sper ca scrisoarea mea sa te găsească sănătos şi fericit.
Stau pe o bancă în parcul galben şi gândul meu zboară la amintiri dragi, trăite într-un
cadru asemănător. Ce nu face din noi dragostea, dar mai ales melancolia? Încep să umplu foaia
albă cu gânduri bune şi sper ca această mică scrisoare să îţi aducă un zâmbet cât de mic pe buze
şi în suflet armonie.
Pixul tremură pe foaie şi mi-e frig, dar... Nu mă lasă inima să părăsesc acest loc care mă
inspiră în a-ţi scrie scrisoarea.
Ar fi atâtea de spus... Nici nu ştiu ce ar putea să te intereseze. Şi totuşi, parcă te cunosc de
o viaţă.
E ciudat, nu? Primeşti o scrisoare de la un copil român ca şi tine, dar care locuieşte în ţara
vecină. Aici îmi vin în minte multe gânduri istorice.
Dar să lăsam asta. Tu cum eşti? Bine, sănătos? Ai tăi cum sunt? La noi e frig şi toamna
îşi cam pune amprenta pe tot. Uneori mi-o imaginez ca pe o fată brunetă, cu o rochie lungă, din
frunze... Alteori, o văd ca pe o cotoroanţă, atunci când mă enervează vântul şi frigul care îmi
îngheaţă nasul. Ştiu că ai să râzi, dar nu am eu dreptate? Ce-mi place mai mult şi mai mult în
aceste luni ale toamnei sunt obiceiurile. Unul din aceste obiceiuri care mi-a rămas în minte de
când eram mică e acela de a unge tocurile uşilor şi geamurilor cu usturoi, la Sfântul Andrei. Tata
spune ca ne apară de spiritele rele şi de boală. Eu nu ştiu ce să cred, dar îmi place enorm de mult
să fac asta. Îmi aduc aminte când eram mică, mică, la vreo 10 ani, chiar de îmi îngheţau nasul şi
urechile, eu tot mergeam cu tata să ung cu usturoi. Şi tata nu mergea fără mine. Frumoase
amintiri. Acum... Nu prea mai ţine lumea cont.
Abia aştept Crăciunul. Sunt multe care vin odată cu această sărbătoare. Atunci e şi ziua
mea. De fapt, puţin mai înainte. Şi am atâtea amintiri frumoase. Am o placere să îmbodobesc
bradul, să mă uit cum ninge. Îmi aduc aminte că anul trecut am aşteptat aşa de mult zapada,
încât, la prima ninsoare (dacă se poate numi aşa), am plâns. Plângeam de fericire. Mă uitam
mirată la fulgii mici şi simpatici care cădeau pe pământul gol şi rece. Nu mai ţineam cont că mi-e
frig, că nu am mâncat, că era ora 6 dimineaţa. Am ieşit afară şi am luat zapadă în mâinile mele
mici. Fulgii cădeau sfioşi pe nasul meu. Simţeam cum se topesc. Ma uitam la zapadă ca la un
miracol al lumii. Poate chiar este un miracol pentru mine şi pentru părinţii mei, căci odată cu ea
am venit eu pe lume.
2 Lucrări premiate în cadrul proiectului Transfrontalier „Podul prieteniei şi cărţii ”- România şi Republica Moldova
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
47
Am o placere să alerg cu cei 5 câini ai mei când ninge. Când mă opresc, se năpustesc
asupra mea şi mă doboară. Eu râd, dar ei aleargă şi mă trag de haine. Poate sunt mai fericiţi ca
mine.
Şi când stau cu ai mei langă sobă, ne amintim de vremurile bune. Tata se delectează cu o
cană de vin fiert, în timp ce mama serveşte o cafea. Eu... stau cu pisica în braţe. Îmi place cum
toarce... Face aşa mult zgomot, încât nu mai auzi bine la televizor.
Iarna are un farmec aparte pentru mine. Aş vrea să ni te alaturi acest an. Ai să vezi cât de
mult înseamnă pentru mine totul, de la fulgii mici şi drăgălaşi, până la
Ţie ce anotimp îţi place?
Uitasem... Dacă vrei să vii, poţi veni odată cu Moş Crăciun… Dar să nu intraţi pe horn,
că e strâmt... şi iarna... să mai stai să repari hornuri... Înţelegi tu…
Ce a zburat timpul, stând aici, pe banca rece...
Eu te las, prietene, cu bine. Ai grijă de tine şi nu uita de invitaţie.
P.S. : Te aştept cu drag. Nu ai să regreţi.
Te salută cu mult drag
Şi te îmbrătişează călduros,
A ta prietenă, Mădălina.
Huşi, 25 septembrie 2009
Dragă Igor,
Am primit scrisoarea ta şi mă grabesc să-ţi răspund. Mă bucur că eşti bine. Aş vrea să-ţi
povestesc ceva legat de viaţa mea, ceva ce are legatură cu o fetiţă din Moldova.
Era Ajunul Craciunului. Ca în fiecare an, casa era plina de rude. Tata şi unchiul meu au
venit cu o idee, aceea de a strânge toate jucăriile şi hăinuţele pe care nu le mai foloseam şi să le
ducem la un orfelinat din Moldova, ca să facem fericiţi, de sărbători, câţiva copii bătuţi de soartă.
Am împachetat lucruşoarele care nu-mi mai foloseau.
Peste ceva vreme ne-am strâns cu toţii şi am pornit la drum. Eram foarte nerăbdători să
vedem reacţia acelor copii care nu aveau sărbătorile la fel de frumoase ca ale mele.
În sfârşit am ajuns. După ce am dat cadourile copiilor, simţeam că sufletul îmi este mai curat,
văzându-le fericirea. Ca drept mulţumire copilaşii ne-au cântat câteva colinde, iar atmosfera a
devenit caldă şi apropiată.
Un copil de vreo zece ani, a venit la mine şi mi-a mulţumit pentru cele oferite. Era o fetiţă pe
nume Alexia.
Era timpul să plecăm iar Alexia, fetiţa cu care mă împrietenisem, a venit şi mi-a cerut adresa,
spunându-mi că îmi va trimite, cândva, o scrisoare. I-am dat adresa şi am plecat cu inima
împăcată şi mândră de mine.
Vacanţa s-a terminat şi a început şcoala. Într-o zi m-am uitat în cutia poştală să văd dacă am
primit vreo scrisoare. Da, era o scrisoare trimisă de Alexia, fetiţa pe care o întâlnisem la
orfelinat. M-am dus acasă, am deschis scrisoarea şi am citit-o pe nerăsuflate. În ea scria:
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
48
„Dragă Andreea,
Îţi mulţumesc încă odată pentru cele oferite, dar acum vreau să-ţi povestesc viaţa mea de copil.
Eram mică. Tatăl meu a început să bea şi să o bată pe mama. Eram o familie săracă. Aveam două
surori şi doi fraţi. Zilnic o vedeam pe mama suferind, pe tatăl meu beat şi pus pe ceartă, pe fraţii
mei cărora le citeam disperarea în ochi.
Nu aveam de mâncare, toţi munceam cu ziua pe la vecini pentru caţiva bănuţi. Îmi aduc
aminte şi acum! Tatăl meu venise acasă beat şi fără motiv a început să dea în mama. Când am
ajuns acolo, mama zăcea pe jos, fără suflare.
Vecinii au chemat poliţia iar tata a intrat la puşcărie. Bunica noastră ne-a luat la ea, dar fiind
singură nu avea cum să ne întreţină pe toţi cu pensia ei. Aşa că fraţii şi surorile mele au plecat
prin ţări străine, iar eu am ajuns aici. Am trecut prin nişte clipe de groază, care şi acum îmi
bântuie sufletul.
Aceasta este povestea mea! Sper că îmi vei răspunde!
Ai grijă de tine şi preţuieşte-i pe cei dragi!
Cu drag, Alexia”
Citind această scrisoare am început să plâng, le-am arătat-o şi părinţilor mei. Aceştia
impresionaţi şi ei, mi-au spus că o vom înfia. Eram foarte fericită şi m-am dus să-i scriu Alexiei.
„Dragă Alexia,
Şi eu şi părinţii mei suntem impresionaţi de povestea ta, aşa că ne-am hotărât să te înfiem, şi
sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să reşim acest lucru. Vrem să fii fericită şi să treci peste toate
necazurile pe care le-ai avut. Venim luni acolo să vedem ce putem face. Îţi mulţumesc pentru că
ai încredere în mine şi că mi-ai spus povestea ta.
Tu ai grijă de tine şi roagă-te Domnului să iasă totul bine.
Cu drag, Andreea”
Luni am plecat spre Moldova. Am ajuns acolo şi era totul în regulă. Tata a semnat toate
actele şi acum puteam să o luăm pe Alexia acasă şi să-i oferim dragostea de care are nevoie.
Când i-am dat vestea era foarte fericită şi a început să plângă. Ne-a îmbrăţişat pe toţi, şi-a luat la
revedere de la colegi şi am plecat cu toţii acasă, în România.
Cred că ce-am făcut noi poate fi numită, cu mândrie, o faptă bună!
Aş vrea să-mi spui părerea ta despre cele povestite şi sper să ne revedem curând.
Cu prietenie,
Andreea
Profesor îndrumător Viorica Neculau
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
49
Cine-a întrerupt lumina?
Parodie
Mădălina Stan Clasa a X-a Servicii
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”
Personaje:
Tatăl (Dumitru): funcţionar fidel, complexat de statutul şefului; izbucneşte adeseori la adresa
acestuia;
Mama (Maria): florăreasă în piaţă, foarte irascibilă, mai ales când vine vorba de buchetele
făcute de ea;
Fiul (Vasilica): consumator înrăit de tutun; păstrează la loc de cinste în inima sa manelele;
Fiica (Ina): cuprinsă de “cultura” emo; îi place să plângă în baia şcolii; două tentative
sinucigaşe până în prezent;
Bunicul: fost prizonier în războiul din spatele blocului pentru bara de bătut covoare; momentan
în comă la spitalul de nebuni; şi-a scris testamentul, lăsându-i totul, până şi dreptul de a încasa
banii de pe poliţa de asigurare, strănepotului său nenăscut;
Alte personaje secundare: doctorul
Tabloul I
Într-o dimineaţă senină de luni; în casa familiei e o zi mohorâtă.
Tatăl (obosit şi fără chef de viaţă): ‘Neaţa! Cum merge treaba?
Mama (nervoasă): S-a stricat maşina de spălat. Trebuie alta nouă.
Fiul (râde zgomotos): Să-i scrii lui Moş Crăciun, poate îţi aduce alta...
Fiica (plânge): Mamă, eu am presimţit ceva... Ceva rău... Ştiam eu… nu mai vreau să trăiesc...
Aşa nu se mai poate... Jos comunismu’! Jos comunismu’!
Tatăl: Iar începe? Bagăţi-i ceva în gură, să tacă. Taci, dragă! (se răsteşte)
Fiica (plânge): Nu eşti tru... Nu e corect... Vreau o lamă...
Fiul: Am eu una ruginită... Te ajut?
Mama: Copii, azi mergem la bunicul la spital...
Fiul (cu un zambet larg): A murit? Mâncăm colivă? Fără număr, fără număr...
Tatăl (citeşte ziarul): Nu avem noi aşa noroc.
Fiica (ţipă şi plânge): Suntem ghinionişti... Tokio hoteeel... vreau să mooor...
Fiul: Iar mâncăm colivă... Mamă, dar noi suntem catolici... Se dă colivă?
Mama (către tata): Ai grijă azi, nu te mai enerva. Că ai văzut ieri, după ce l-ai strâmbat pe şeful
tău, puteai să ramâi fără slujbă. Şi atunci de unde bani? De unde mâncare?
Fiica: Nu avem mâncare, murim de foame... Cât de truu... tokiooo hoteel.
Tatăl: Bine, am să încerc să nu-i dau cu ceva în cap. Promit. Pe cuvânt de cercetaş.
Mama: Când ai fost tu cercetaş?
Tatăl: Nici nu trebuie să fiu. (zâmbeşte)
Cei patru pleacă de acasă, fiecare având destinaţii diferite.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
50
Tabloul II
Un salon de spital, 4 paturi, nimic important. Bunicul în perfuzii.
Bunicul (zâmbind): Nepoţii mei, mi-era dor de voi! Dar încă nu mi-a venit pensia!
Vasilică (în şoaptă): Şi când vine 10 % e a mea... Că dacă nu, acum îţi tai perfuziile.
Ina: Bunicule, bunicule, să nu mori, bunicule... (plânge şi îl strânge în braţe tare). Bunicule, îmi
tai venele dacă mori înaintea mea. Încă mai ai timp să-ţi schimbi testamentul. Hai, bunicule. Nu
sunt eu nepoata ta preferată?
Vasilică: Dă-te. Deci... bunicule?
Bunicul: Vasilica, ce dor mi-era de tine. Nu te-ai lăsat de ţigări? (nepotul îi arată cuţitul şi
bunicul îşi aminteşte) Aaa, da, să nu lungim vorba... Ia d-aici, scumpu’ tatii, 50 lei. Vino să te
pup pe frunte.
Vasilică: Dă banii... (ia banii, îi numără). Aşa... Fără număr, fără număr... Pa, bunicule. Te
iubesc!
Bunicul: Nu mă pupi?
Vasilică: Mai pune-ţi o dorinţă. Poate doar când te decizi să dai ortu’ popii. Până atunci hai
noroc, perfuzie uşoară!
Ina: Nu-i aşa că sunt eu nepoata ta preferată?
Bunicul: Cu ochii ăia de bufniţă în niciun caz.
Ina: Nu eşti truu... (plânge zgomotos). Îmi înţep venele cu o scobitoare.
Bunicul: Hoo cu tata, stai liniştită. Ia zi, ce mi-ai adus? ( în şoaptă) O sticluţă de Unirea nu ţi-a
căzut în mână?
Ina: Ce-mi dai? Ce-mi dai?
Bunicul (în şoaptă): Uite, vezi portofelul doamnei de pe patul vecin?
Ina: Da.
Bunicul: E al tău dacă-mi dai sticluţa.
Ina: Bine. Dar nu eşti deloc truu...
(Ina fură portofelul şi pleacă. Apare nora bunicului, împreună cu doctorul, cam ciufulită.)
Tabloul III
Maria: Vai, tată, ce ai mai slăbit! Nu eşti îngrijit bine aici?
Bunicul (ironic, râde): În degete am slăbit sau unde? Pot să-mi dea şi mama mâncării. Tot
degeaba dacă nu mă servesc cu una mică.
Maria: Tată, cum poţi să vorbeşti aşa de faţă cu doctorul?
Bunicul: Bine, bine, mă întorc cu spatele.
Maria: Bine, lăsăm asta. Cum te simţi? Ţi-era dor de mine?
Bunicul: Şi nevasta-mea e moartă de 7 ani şi tot nu îi duc dorul...
Maria: Ce dulce eşti, tăticule! (îl ciupeşte de fălci ca pe un copilaş).
Bunicul: Maria, dulce ca întotdeauna. (ridică mâinile şi se repede spre ea, vrând să o sugrume).
Maria: Tăticule, iubitor ca întotdeauna. Să-ţi iau vreun medicament? Poate strecor şi cianura pe
acolo, aşa din prea multă dragoste.
Bunicul: Dacă am rezistat ca prizonier, rezist şi la cea mai concentrată otravă. (râde; apoi către
doctor, în şoaptă) Nu mai lăsaţi nebuna să se apropie de patul meu. Şi ce ziceai, Maria? Ce face
Dumitru?
Maria: La muncă, ca de obicei. Munceşte să întreţină o mumie. Ştii doar.
Bunicul: Cum era melodia aia? Măi, şi-a murit Dunitru...
Maria: Nu te bucura prea tare, n-ai tu norocul ăsta. Aşa... Ia să vedem. Ţi-a venit pensia?
Bunicul (răspicat): Nu.
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
51
Maria: Aaaa, uite acolo..(găseşte portofelul, îl goleşte). Vai, tăticule, eşti aşa generos. Îmi
ajunge de o pereche de pantofi din piele de şarpe.
Bunicul: Dar nu mai bine am economisi nişte bani şi ţi-ai face pantofi din pielea ta? Nu văd
nicio diferenţă între tine şi o şerpoaică. (râde, fiind mândru de ceea ce spune)
Maria: Acelaşi drăguţ dintotdeauna, tăticule. Scump mai eşti, da-ţi-aş foc. (zâmbeşte ironic)
(Maria pleacă. Bunicul savurează conţinutul sticluţei.)
Tabloul IV
Undeva, în baia şcolii.
Ina: Fata, am ochii destul de negri?
Colega: Da, fată. Dar eu?
Ina: Fata, ce ochi faini ai! Cât de truuu... !
Colega: Hai să mergem la oră!
Ina: Ce avem acum?
Colega: Păi mate, cred!
Ina: A, da? Cât de truu... ! Fată, ţi-am zis poanta cu Raiul?
Colega: Nu... Ascult...
Ina: Citeam undeva pe net un pamflet. Şi scria acolo “Studiul îngerilor a demonstrat că la poarta
Raiului bate un handicapat, aşa că... bâşti în iad, nebunilor... ” (râde zgomotos, după care plânge)
Colega: Nu e truu... Nu vreau în iad... Nu e truu...
Ina: Da, fată!
(Cele două intră în clasă. Surpriză: profesorul ascultă elevii la tablă)
Profesorul: Ce-i cu voi la ora asta? Nu vi-e ruşine?
Ina: Dom’ profesor, îmi tai venele dacă mai ţipaţi la noi. Nu sunteţi tru.
Profesorul: Hai la tablă, să vă ascult!
Ina şi colega (în acelaşi timp): Nu, vă rugăm, nuu (implorând)!
Profesorul: Bine, hai treceţi la loc. Scoate-ţi papirusurile şi scrieţi de pe tablă.
Ina: Cât de tru sunteţi, dom’ profesor!
Profesorul (ţipă): Mişcă! Deci, cum spuneam, cubul a fost cea mai des folosită figură şi a fost
inspirată de capul elevilor. Dacă şi creierul ar fi fost tot aşa de şlefuit, nu s-ar mai fi inventat
vorba “cu mintea în colţuri”. Dar descoperirea a fost inevitabilă.
Ina: Eu vreau un cap în formă de sferă.
Profesorul: Ce-i drept, bună dorinţă!
Ina: Ştiam eu că sunt truu...
Tabloul V
În clasă la Vasilică. Elevii dau test la fizică. Nimeni nu ştie nimic, toţi întreabă în stânga şi în
dreapta.
Vasilică: Diano, să-mi dai şi mie rezolvarea, că îţi dau cea mai nouă manea în pauză. Ţi-o dedic,
de la mine, fără număr... (către colegul de bancă) Gata, m-am aranjat.
Colegul: Bravo. Eşti descurcăreţ, n-am ce zice.
Profesorul: Băi, dobermanilor, dacă vă mai aud frecvenţele, zburaţi din clasă!
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
52
Vasilică: Ăsta e rănit din dragoste, îţi zic eu sigur!
Colegul: Dacă zici tu..
Vasilică: Păi aşa e, cum zic eu.
Profesorul: Vasilică, în picioare.
Vasilică: Pe scaun stau mai bine.
Profesorul: Ridică-te când spun!
Vasilică: Imediat! ( se ridică, plin de mândrie)
Profesorul: Ia zi-mi tu mie, dacă tot te crezi aşa deştept. Cine a inventat becul?
Vasilică: Să vă zic adevărul?
Profesorul (serios): Da.
Vasilică: După calculele mele, cred că electricianul.
Profesorul : Imbecilule, nu e adevărat!
Vasilică: De fapt, dacă stau mai bine şi mă gândesc, nici nu mă interesează. Că oricum eu şi în
casă şi la discotecă am numai neoane. Aşa că de ce m-ar interesa?
Profesorul (înfuriat la culme): Măi dobitocule, voi sunteţi 27 de cretini, iar eu sunt unul singur.
Cum crezi tu că pot eu să vă ţin în frâu? Nici cu funia care ţine drept turnul din Pisa nu pot să vă
leg, imbecililor!
Vasilică: Eu ştiam că turnul din Pisa nu e legat cu o funie!
Profesorul: Am fost eu aseară şi l-am legat. Mulţumit?
Vasilică: Nu. (râde)
Profesorul: Stai jos. 4!
Vasilică: 4 e mai bun ca 3!
Profesorul: Tot n-ai tăcut?
Vasilică: Şi cât mai am de zis... Dar nu ţin în mod special să spun tot acum.
Profesorul: Ia, gata, nu mai cotcodăci atâta... Stai jos şi cloceşte.
Vasilică: Şi marmota?
(Vasilică se aşează. Soneria anunţă sfârşitul orelor. Toţi pleacă acasă.)
Tabloul VI
În piaţă, Maria pregăteşte un buchet de flori pentru un domn care se pregăteşte pentru ziua de
naştere a soţiei)
Maria: Ce să vă mai pun, domnu’? Ce flori?
Domnul: Nişte frunzuliţe pe ici, pe colo... Aşa, ca pentru o femeie frumoasă.
Maria: Bine, domnu’.
Domnul: Nu aşa, doamnă. Nu aşa. Mai frumos, că doar eşti florăreasă.
Maria: Bine, domnu’.
Domnul (peste 2 minute): Doamnă, da’ nu vroiam ambalaj albastru. Nu ţi-am zis că nevesti-mii
îi place verde?
Maria: Bine, domnu’.
Peste câteva secunde.
Domnul: Hai, doamnă, vă bateţi joc? Ce e cu buchetul ăsta?
Maria: Da’ ce are, dom’le? Ce nu-ţi mai place acum?
Domnul: Doamnă, eşti incredibilă. Şi te mai numeşti florăreasă.
Maria (nervoasă): Auzi, dom’le. Da’ mata ştii să faci buchete?
Domnul: Nu, dar cred că le-aş face mai bine.
Maria (nervoasă şi pregătită de atac): A, da? Aşa zici mata? Ia na de aici buchet de flori (îl bate
cu buchetul în cap; domnul încearcă să se ferească şi se împiedică; cade, nu reuşeşte să se ridice;
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
53
Maria se năpusteşte asupra lui cu zgomot). Lasă că vezi mata buchet în dungi. Să vezi ce de-a
buruieni visezi mata la noapte. Negru cu dungi grena îl fac, nu vrei? (ţipă şi îl loveşte cu buchetul
de flori). Hai, mai vrei buchet?
Domnul (reuşeşte să se ridice): Doamnă, mata nu eşti sănătoasă. Nebuno! Hoooo!! Nebunooo!
(Maria ţipă după el tot felul de cuvinte, domnul fuge fără să se uite în urmă)
Tabloul VII
Seara, acasă, toată familia reunită. Stau la masă.
Tatăl : Şi cum a fost astăzi?
Mama (supărată): În culorile curcubeului. Taică-tu iar vrea Unirea.
Tatal: Să nu-i daţi. Daţi-mi mie.
Fiul: Tată, ştii cât te iubesc, nu?
Fiica: Eu vreau să beau clor cu paiu...Vreau să mor…Tokioo hoteel...
Mama: Mulţumesc de avertisment. Strângeţi acetona, clor, tot din casă. Asta vorbeşte serios.
Fiul: Lasă, mamă. Are companie bunicul la morgă.
Tatăl: Fiule, parcă ştiam că maneliştii nu vorbesc aşa.
Fiul: Afli acum, tată.
Mama: Gata, suntem la masă.
Tatăl: Şi cum a fost astăzi?
Fiul: Am discutat cu profu’ de fizică puţin şi i-am spus când a fost inventat becul, că nu ştia.
Tatăl: Inteligent eşti, măi Vasilică. Şi când a fost inventat?
Fiul: Tată, asta deja e secret de stat. Dacă vrei să afli, întreabă-l pe profesor.
Tatăl: Bine. În rest?
Mama: Eu am făcut ceva mai mult efort fizic astăzi. Tu, draga mamei?
Fiica: Nimic nou.
Fiul: Aşa zice în fiecare zi.
Fiica: Păi dacă nu e nimic truu, cum să fie ceva de povestit?
Tatal: Bine, bine, tăceţi amândoi. Să mâncăm.
(În acest moment se întrerupe curentul. Toţi se agită.)
Toţi deodată : Cine-a întrerupt lumina?
Tatăl: Aici e mâna şefului.
Mama : Ăsta-i domnu’ cu buchetul de flori.
Fiul: Profu’ de fizică şi-a amintit de bec.
Fiica: Nu sunteţi truuu deloc... Tokioo hoteel...
Sfârşit. Cade cortina.
Profesor îndrumător Viorica Neculau
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
54
Recenzii
Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. II, Editura Sfera,
Bârlad, 2009, volum coordonat de Costin Clit şi Mihai Rotariu
Valeriu Neştian, fost elev
Consecvenţi crezului profesional mărturisit încă în „Cuvânt înainte” al întâiului volum, autorii
(coordonatorii) continuă cu aplomb şi ritmicitate de invidiat seria tomurilor consacrate scrierii
adevăratei istorii a meleagurilor huşene. De astă dată, substanţialul volum este circumscris unor
perioade extrem de extinse în dinamica devenirii şi dăinuirii istorice a Huşului. Şi cu cât
înaintează cu firul istoriei în contemporaneitate, cu atât apare necesitatea de a detalia, de a spaţia
larg evenimentele ce ating în curgerea lor şi generaţia din care fac parte şi care a fost martora sau
participanta activă la făurirea acelei istorii. Fără a se aluneca în factologie ori istorism.
Istoricul nu-i un ideolog. Dar, evocarea trecutului e şi ea o funcţie de context, cu determinări
precise, personale, politice, ideologice, filozofice, morale, etc., pe care o înţelegere integrativă
(cred că o istorie pură nu există!) a fenomenului istoric se cuvine să le cuprindă, nu să le elimine.
Viaţa e o continuă apariţie de ceva nou, e o curgere eminamente creatoare, aşa sugerează
majoritatea lucrărilor (materialelor) cărţii. După părerea mea, trecutul se ordonează în funcţie de
cum prezentul se raportează la el, lucru evident în volum. Mai mult, adesea autorii par a fi nişte
vizionari, căci ei legitimează valorile, personalităţile, faptele, în funcţie şi de cum întrevăd
devenirea Huşului, a istoriei neamului şi ţării. Dacă o curgere este eminamente creatoare, asta
înseamnă că fiecare nou eveniment resemantizează trecutul, redesenează tradiţia, ca şi cum
autorii l-ar fi avut în vedere pe George Călinescu, care vorbea despre posibilitatea unei istorii (a
literaturii) care să debuteze cu prezentul şi să continue coborând în trecut, până la origini! Ce
experiment aventuros!
Într-un manifest al istoricilor francezi (citit pe internet), Libertate pentru istorie, din decembrie
2005, se relevă: „Istoricul nu admite dogme, nu respectă nici o interdicţie, nu cunoaşte tabu-uri.
El poate fi incomod (...), nu are rolul de a exalta sau a condamna (...). Istoria nu e sclava
actualităţii. Într-un stat liber, nici Parlamentul, nici autoritatea judiciară nu au dreptul să
definească adevărul istoric. Politica statului nu-i politica istoriei.” Cu alte cuvinte, nu există o
istorie unică, însă reflectarea trecutului aşa cum a fost, în întreagă complexitate, trebuie să
înfăţişeze faptele nu după dorinţe subiective, nu după nevoi politice momentane („corectitudine
politică”), nu după criterii de conjuctură, ci aşa cum s-au petrecut ele, corespunzător adevărului
istoric, întru realizarea unei drept cumpănite sinteze. În această privinţă, volumul aduce un
substanţial spor de informaţie şi de interpretare, în genere, nonpartizană. În perspectiva
permanenţei spiritului! Şi cu neapărată funcţie formativă (educativă). Plus, un îndemn implicit la
reflecţii...
Cartea beneficiază – prin meritul incontestabil al autorilor ei – de surse arhivistice în mare parte
inedite după cunoştinţa mea (monografia Episcopiei, monografii de biserici şi şcoli, documente
referitoare la cetăţi, tezaure, moşii, hanuri, tradiţii ş.a.). Izvoarele documentare sunt folosite şi
explorate benefic. Întâlnim noi unghiuri de vedere, de interpretare, judecăţi de valoare juste şi
argumentate asupra unora sau altora din fenomenele istorice de larg interes, nu doar pentru
specialişti. Personal, am avut prilejul fericit să citesc despre evenimente şi oameni cunoscuţi pe
viu (direct).
Se afirmă că nu există scriitori, artişti mari, există numai oameni mari (cu excepţii). Regele
Carol I, adresându-se în 1906 profesorilor, sublinia apăsat: „... mai mult decât talentele,
cântecele hotărăsc soarta popoarelor”. E de meditat!
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
55
Aşadar, dimensiunea moral-spirituală a unei personalităţi accentuate cuvine-se a nu fi ocolită (o
falsă etică generează o falsă operă, acţiune, mentalitate, concepţie, conduită, influenţă; francezii
zic tel arbre, tel finit). De trecutul Huşului ne despărţim numai vorbind / scriind liber despre el!
Faptul nu micşorează, demitizând importanţa cutărui huşean de vază. Îndeosebi tânăra şi adulta
generaţie trebuie să cunoască, de pildă, că Melchisedec Ştefănescu a fost mare francmason încă
din 1859, ca şi episcopul Gherasim Clipa, ca şi Filaret Scriban, Amfilohie Hotiniul, patriarhul
Miron Cristea sau mitropoliţii Dionisie Lupu şi Irineu Mihălcescu (Biserica Ortodoxă Română a
condamnat „oficial” masoneria la 29 martie 1937). Că Mihai Ralea a fost un oportunist (moral-
politic) de meserie, contramodel pentru prezent-viitor. Că Ioan Gugiuman a scris nu doar lucrări
ştiinţifice meritorii, dar şi texte colaboraţioniste de joasă speţă, antieducative. Că numeroşi
profesori, învăţători buni, intelectuali huşeni de marcă, preoţi, ofiţeri, au susţinut fervent, fără să
fie forţaţi, postbelic, regimul comunist, asigurându-i „victoria” în „alegerile” din 1946. De ce au
făcut-o? Din teamă, laşitate, dorinţă de parvenire, de câştig material cu orice preţ, şantaj etc.
Trebuie ştiut că mulţi, prea mulţi dintre ei, ca şi colegi de-ai noştri de liceu de atunci, erau gata
să-şi vândă mama pentru o gamelă cu linte bolşevică! De asemenea, că şi la Huşi (apropo de
textul foarte valoros şi curajos despre Comitetul Democratic Evreiesc), aparatul represiv,
politico-administrativ, propagandistic, se afla, până prin deceniul 6, în mâinile evreilor, la care se
adaugă ţigani şi... basarabeni! În 1949, bunăoară la liceu („şcoala medie”) tronau, discreţionari,
elevii utemişti Jean Schneer, Iosif Schor, Netty Leibovici, Carola Herşcovici, Mia Iacobsohn etc.
Iar la Securitate, tăiau şi spânzurau Avram Iuclea, Iancu Leibovici, Iţic Iuju ş.a. Dacă nu istoricii
verticali, cine să rostească adevăruri – adevărate, necenzurate?
S-ar părea că aceste realităţi nu au însemnătate. Eroare, eroare fundamentală! Abia cunoscând
amănunte, ţinând de adevărul documentelor, ne explicăm evoluţii sinuoase, contradicţii, oscilaţii,
reacţii sau orientări (cu ecou în viaţa oraşului) de natură malefică. Mai mult, criza moral-
spirituală de azi, rădăcină a crizei social-economice, e urmare firească a servilismului (trebuie
spus pe nume!) degradant al puţinilor intelectuali huşeni de după război, a coabitării lor
interesate cu un regim ilegitim, ateu, criminal, a uniformizării conştiinţelor. Cvasigeneralizarea
acestui servilism, permanentizarea lui dezgustătoare, au dus la prostituţie spirituală. De aceea,
înserarea de texte e bine să fie gândită să aibă şi o finalitate (re)educativă.
Pe de altă parte, adevărul istoric nu este etnic. Deşi, când românii sunt învinuiţi de nu ştiu ce
genocid, holocaust, se precizează ostentativ originea noastră etnică... Fireşte, ca şi în cazul
antinaţionalismului românesc, sunt vizate tacit, deznaţionalizarea şi descreşterea.
Relativ la aceste aspecte, autorul studiului, zugrăvind cu discernământ pulsul de orientare
sovietizantă, comunizantă, baza de „masă” a colaboraţionismului roşu şi a Comitetului
Democratic Evreiesc, nu umbreşte lumina adevărului trăit pe pielea noastră; dar nici nu
minimalizează fauna celor ce populau arena politică românească. Procedând astfel, ar fi
minimalizat însăşi rezistenţa (activă, pasivă), uneori pe viaţă şi pe moarte, a majorităţii naţiunii,
profund ostilă terorismului totalitar, dictaturii „proletariatului”. Această rezistenţă acţiona,
începând cu vara anului 1944 în Bucovina şi Maramureş; în Vrancea, apoi Muscel, Făgăraş,
Apuseni, Banat, Dobrogea. Istoricului care se respectă i s-ar putea cere să deceleze care-i
motivaţia reală a faptului că în zona Huşului ea s-a manifeatat palid, cu toate că „artizanii” ei n-
au fost politicieni, ci soldaţi (ostaşi). Delictul (păcatul) omisiunii e grav.
Citind în profunzime cartea coordonată de Costin Clit şi Mihai Rotariu - repet: solid
documentată şi bine articulată interpretativ – care investighează o activitate ori anume acte
istorice, se poate constata cu plăcută surprindere că unele date desprinse din cărţi anterioare pe
aceeaşi temă „locală” sunt, dacă nu contrazise, cel puţin amendate, atât în plan informaţional, cât
mai cu seamă din punct de vedere analitic, ceea ce contribuie la scrierea Istoriei Huşului fără
exagerări, neapologetii, fără hiatusuri (vezi studiile lui Ursăcescu, Petre Ghenghea, V.
Săghinescu, M. Leondari, Costin Clit). Salutăm gestul de reală oportunitate a coordonatorilor de
a se preocupa de uliţa blănăriei, de ungurii din oraşul dintre vii, de aprovizionarea lui cu apă. De
istoricul pompierilor huşeni, de studentul huşean în anii ’80, de Arhiereul Iacov Antonovici etc.;
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
56
şi îi aşteptăm să descifreze cu obiectivitate identică şi nuanţele necesare mult discutatelor eforturi
depuse de românimea de aici, ier-alaltăieri, dar şi azi, pentru păstrarea fiinţei naţionale a
tradiţiilor şi legii strămoşeşti. Investigarea arhivei fostei Securităţi (de vizavi de unitatea de
pompieri), dar şi a Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din Huşi, poate fi utilă.
O privelişte dătătoare de optimism se desprinde din volumul în discuţie, atunci când sunt puse
în evidenţă realizări „postbelice” „în numele socialismului nemuritor” (sic), pe seama prigonirii,
a specificului majorităţii populaţiei; de fapt, sfărţării supreme, totodată, cântecul de lebădă al
unui sistem social-politic contra naturii. Totul scris într-un scris atrăgător.
În fine, ne-am îngădui să propunem autorilor ca la încheierea acestui proiect editorial să pună
punct şi... să o ia de la capăt, elaborând o istorie coerentă, metodic sistematizată, cu valenţe
literare, a Huşului, pentru uzul publicului larg, din ţară, din străinătate. Demonstraţia capacităţii
lor ştiinţifice lăudabile de felicitat a fost probată. Le rămâne coordonatorilor respectivi un efort
de studiu documentar, spre a înfăptui un act de cultură indespensabil, acum, aici, totdeauna şi
oriunde.
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
57
Interviu
„ÎNTÂLNIRE CU GRIGORE VIERU”
Interviu cu Theodor Codreanu
Una dintre cele mai mari dorinţe ale lui Grigore Vieru a fost să treacă Prutul. O
mărturiseşte însuşi poetul: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu întreaga
viaţă am visat să trec Prutul”. (1973). Ce părere aveţi despre acest vis al lui Grigore Vieru, vis
care, în acele timpuri, părea atât de neînsemnat, dar foarte greu de atins?
Ai consemnat chiar anul în care visul lui Grigore Vieru se împlinea pentru întâia oară, la
vârsta de 37 de ani. Greutatea de a-l atinge este dată, în primul rând, de faptul că poetul ajungea
la Bucureşti nu cum ar fi fost firesc, adică direct de la Chişinău, ci printr-un ocol uriaş, căci a fost
inclus atunci într-o delegaţie moscovită. El a venit în ţară, aşadar, ca „scriitor sovietic” şi nu ca
scriitor român din Basarabia. Atunci i-a cunoscut pe câţiva dintre scriitorii din Ţară, între care
Dan Hăulică, Ştefan Aug. Doinaş, Ioanichie Olteanu şi, mai ales, pe Nichita Stănescu, de care-l
va lega o prietenie uriaşă. Abia după aceea, în anul următor, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii
Scriitorilor, pe atunci, îi va face o invitaţie oficială şi poetul s-a reîntors, făcând şi o călătorie în
Transilvania, însoţit de Radu Cârneci. De la Iaşi, i se va solicita spre publicare o carte, care va
apărea însă foarte greu, abia în 1978, la Editura Junimea, condusă de Mircea Radu Iacoban, într-
o selecţie devenită antologie, realizată de Horia Zilieru. Este vorba de volumul Steaua de vineri.
Relativ însă la „întoarcerea în Ithaca” a noului Ulise, ca să recurg la cunoscutul mit
homeric, încărcat de simboluri, trebuie spus că poetul nu şi-a regăsit niciodată Patria pe deplin,
ca eroul din antichitate, încât Grigore Vieru a murit cu această enormă durere în suflet că, odată
cu sine, nu a putut să readucă la patria-mamă şi bucata de Basarabie care a mai rămas după
ciopârţirea ei de către regimul stalinist, rupând actuala Republică Moldova de accesul la mare
prin furtul criminal al celor trei judeţe sudice, trecute la Ucraina. Împlinirea adevăratului vis al
lui Grigore Vieru va depinde şi de conştiinţa noilor generaţii, din care faci şi tu parte. Ultimii
dinozauri comunişti, care încă nu au dispărut, dar şi complexitatea contextului politic
internaţional, sunt obstacole de învins în următorii ani.
Ştim că Grigore Vieru şi-a iubit foarte mult patria şi neamul. Consideraţi că poeziile lui
sunt o mărturie a patriotismului său?
E un fapt pe care nimeni nu-l poate nega. Ba, din pricina patriotismului liricii sale, dar şi a
publicisticii sau aforismelor, el a fost acuzat de naţionalism în vremea regimului comunist,
„păcat” neiertat nici până în ultimele clipe tragice ale vieţii. Patriotismul operei sale nu a fost
unul festivist, formal, cum, din păcate l-au cultivat mulţi scriitori, contribuind la devalorizarea
acestui sentiment în ultimii şaizeci de ani. Grigore Vieru a recurs la mijloace aparent simple, dar
de o mare subtilitate, apelând la simboluri ca mama, copilăria, casa părintească, limba română,
izvorul etc. Şi asta s-a întâmplat în anii cei mai neprielnici pentru adevăratul patriotism, când
acuzaţii de „naţionalism” luau drumul Siberiei.
Pe de altă parte, el a avut extraordinara intuiţie că renaşterea naţională trebuie începută de
la copii, fapt pentru care şi-a dedicat ani buni creaţiei pentru cei mici. De aici s-au născut
Albinuţa şi Abecedarul, colaborând şi cu Spiridon Vanghelie, cei doi fiind cei mai de seamă
celebratori ai copilăriei după Ion Creangă şi Tudor Arghezi. Prin Grigore Vieru şi Spiridon
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
58
Vanghelie, autorul lui Guguţă, limba română a reintrat în plasma omului basarabean, deturnând
intenţiile stăpânilor vremelnici de a transforma ţara într-o suburbie rusească.
În unele publicaţii de la Bucureşti, Grigore Vieru a fost numit „patriot de ocazie” şi că ar
fi tras foloase materiale şi s-a fi bucurat de onoruri gratuite. Ce aveţi a spune despre astfel de
acuzaţii?
Dacă asemenea acuzaţii ar fi simple răutăţi ale unor frustraţi, n-ar fi nimic. Însă e vorba
aici de o ideologie care s-a instalat după 1989 şi în România şi care se numeşte politically
correct. Ţinta acestei ideologii, venite pe filiera Noii Stângi Americane şi din tradiţia troţkistă a
fostului internaţionalism proletar, este să distrugă în noile generaţii sentimentul naţional, sub
pretextul că ar cere-o ceea ce azi se numeşte „globalizare”. Presa de care pomeneai este
îndoctrinată cu asemenea aberaţii. În realitate, naţiunile sunt create de Dumnezeu şi n-au cum să
dispară cum doresc anumiţi propovăduitori de utopii. Grigore Vieru a fost ţinta atacurilor unor
asemenea homunculi. Poetul n-a fost niciodată profitor de foloase materiale. Dimpotrivă, cei care
l-au cunoscut erau uimiţi de inapetenţa lui pentru bani, în sensul biblic al cuvântului. Altminteri,
multe dintre aforismele sale vorbesc împotriva banilor. Iată doar unul dintre ele: „Omul poate
adormi în mijlocul rugăciunii, în ceasul unei vânători, sau chiar mergând, dar niciodată nu va
aţipi numărându-şi banii”.
Onorurile pe care le-a primit Grigore Vieru în timpul vieţii n-au fost niciodată „gratuite”.
El a fost iubit nu numai de prieteni, de scriitori şi de alte categorii de artişti, dar mai ales de
popor, de copii, de oamenii simpli de pe întregul spaţiu românesc. Eu cred că Grigore Vieru a
fost cel mai popular scriitor român, în timpul vieţii, şi continuă să rămână în posteritate. Nu ştiu
dacă ai fost la Chişinău în ziua înmormântării poetului. A fost acolo Basarabia întreagă, o mare
de oameni, încât se poate spune, ca şi despre Ştefan cel Mare, că pe Grigore Vieru „l-au îngropat
ţara”, cum scria Grigore Ureche.
Se ştie că în anii bătăliei de renaştere naţională, Grigore Vieru a avut cel mai mult de
suferit. Ne puteţi da amănunte în legătură cu imputările ce i s-au adus?
Grigore Vieru a fost atacat atât în România (de către neisprăviţii de care vorbeam), dar mai
ales la Chişinău, unde şi-a atras ostilitatea politicienilor de orientare comunistă şi prorusească (de
la Dumitru Moţpan la Vladimir Voronin). Dacă ar fi fost numai aceştia, n-ar fi fost nimic. Poetul
ştia să se apere şi să atace pe măsură, cum atestă poezii precum celebra Treisprezece strofe
despre mancurţi, dar şi publicistica. Însă a fost atacat din invidie şi din alte pricini obscure şi de
către scriitori care s-au pretins şi ei luptători pentru renaşterea naţională, ca, de exemplu, Serafim
Saka şi Leo Butnaru. Pe de altă parte, au fost incitaţi împotriva lui scriitorii tineri, din generaţia
optzecistă, în frunte cu Emilian Galaicu-Păun sau Vitalie Ciobanu. Pe cel dintâi, l-a promovat şi
i-a făcut loc în literatură, fiind un real talent, chiar Grigore Vieru. Împotriva poetului n-au fost
doar agresiuni în publicaţii precum Moldova suverană, Comunistul, Moldovanul, chiar Flux, din
păcate (organ al Partidului Popular Creştin-Democrat condus de Iurie Roşca), ci şi atentate la
viaţa lui. Asupra morţii sale, altminteri, planează suspiciuni (ca şi în cazul accidentului suferit de
prietenii lui, Doina şi Ion Aldea Teodorovici) şi unele dintre ele au fost relevate îndeobşte în
Literatura şi arta, revista cea mai importantă la care a colaborat Grigore Vieru, condusă de
Nicolae Dabija.
S-au făcut dese apropieri ale lui Grigore Vieru de Nichita Stănescu, Vasile Voiculescu,
Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Credeţi că paralela G. Bacovia – Grigore Vieru e cea mai
adecvată?
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
59
Era firesc să se facă asemenea aprecieri comparatistice. În definitiv, toţi aceşti mari poeţi
sunt creaţia Limbii Române, sintagmă pe care Grigore Vieru a scris-o întotdeauna cu majuscule.
Pe de altă parte, toţi sunt izvorâţi din eminescianism, iar Grigore Vieru are atâtea fire de legătură
cu Eminescu, fără a-i fi epigon, încât şi-a legat destinul de Cartea lui Eminescu, încă din 1964,
când a scris celebra poemă Legământ. Cât priveşte paralela cu G. Bacovia, aceasta a fost
abordată de mine în cartea din 2004, Duminica Mare a lui Grigore Vieru. Pe cei doi îi apropie
marea simplitate a expresiei, o simplitate aparentă, fiindcă stă sub semnul categoriei profundului.
Bacovia spunea că scrie precum vorbeşte. Impresia aceasta a lăsat-o şi Grigore Vieru, ca să nu
mai vorbim şi de Nichita Stănescu. Dar mai importantă în cazul lui G. Bacovia şi al lui Grigore
Vieru este simetria de contrast. De aceea, l-am definit pe Grigore Vieru drept un Bacovia de
semn întors. Chiar şi vieţile lor par trasate în oglindă: în vreme ce Bacovia a rămas un anonim,
şters, taciturn până la autism, Grigore Vieru, fragil trupeşte ca Bacovia, asemănător şi la figură,
s-a bucurat în viaţă de iubirea spontană a unui întreg neam. Aşadar, prin excelenţă o figură
publică, recunoscut repede prin monografii care s-au scris atât la Chişinău, cât şi în Ţară. Despre
Bacovia, prima carte s-a scris după moartea lui, în Elveţia, nu în România. Posteritatea a decis în
favoarea lui Bacovia. Să sperăm că posteritatea lui Grigore Vieru nu va fi şi de astă dată „în
oglindă”, comparativ cu Bacovia.
A consemnat Nadejda Ceban
Clasa a XI-a Filologie 1
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
60
Traduceri
Pământul
Lucian Blaga
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere apăsătoare stăpînea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n
fund.
N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic şi supus -
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.
Die Erde
bei Lucian Blaga
Auf dem Rücken legten wir uns ins Gras: du
und ich.
Unter Sonnenglut Wie Wachs
Verschmolzene Luft
Floss entlang die Stoppelfelder wie ein
Fluss.
Erdruckendes Schweigen beherrschte die
Erde
Und eine Frage fiel in meine Seele bis in
den Grund.
Nichts hatte mir zu sagen die Erde? Diese
ganze
Erbarmungslos breite und tötend stumme
Erde,
Nichts?
Um sie besser hören presste ich
Ander Scholle mein Ohr - zögernd und
ergeben -
Und unter Schollen hörte ich
Den lauten Herzschlag .
Die Erde antwortete.
Traducere de către Magda Hodea
Clasa a XII-a Matematică Informatică 1
Celei care pleacă
de Ion Minulescu
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...
A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
61
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!
To the one who leaves
by Ion Minulescu
You think it was true love…
I think it was a short craziness…
But what really was,
What we wanted to be
Maybe we will never know…
It was a dream lived on a sea land,
A sad song, brought from another countries
By some white birds- travelers
On the blue of other seas-
A sad song, brought by the sailors
Arrived from Boston,
Norfolk
And New York,
A sad song, that sailors often sing
When they’re leaving and don’t come back.
And it was the chorus of some triolets
That a poet from the North,
On the edges of the white fjord,
Begging the love of the coquettish
blondes…
It was a dream,
A verse,
A melody,
That we might never sung…
…………………………………….
You think that was true love?...
I think it was a short craziness!
Traducere de către Roxana Elena
Veringă
Clasa a XI-a Filologie 1
“Fragmentele lui Lamparia” de
Theodor Codreanu
“Basarabia - piatră de încercare a politicii
româneşti.”
“Frumosul aparţine timpului liber.”
“Suntem închisori ale lumii.”
“Poezia se ascunde în cuvinte precum focul
se ascunde în lumi.”
“În dragoste, ochii aleg, iar urechile află ce
ai ales.”
“Vrei să cunoşti o femeie? Interesează-te
cum îşi tratează rivalele.”
“Prima iubire e ultima.”
“Femeia cu un ochi te caută, iar cu celălalt te
alungă.”
“Cele mai frumoase întâlniri sunt acelea la
care iubita nu vine.”
“Iubirea este un al şaselea simţ. Pe care nu
toată lumea îl posedă.”
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
62
“Hartia albă - oglinda. Peniţa e raza.
Cuvântul - chipul tău de dincolo.”
“Бессарабия –пробный камень
румынской политики.”
“Красота пренадлежит
свободному времени.”
“Мы тюрьмы человечества.”
“Стихотворения прячется в словах
так как огонь в людях.”
“В любви,глаза выберают,а уши
узнают что ты выбрал.”
“Хочешь узнать женщину?Узнай
как она обращается с соперницами.”
“Первая любовь это последняя.”
“Женщина одним глазом ищет,а
другим гоняет.”
“Самые чудесные встречи
случяются когда любимая не приходит.”
“Любовь это шестое
чувство.Которое не всем дано познать.”
“Белая бумага – зерколо.Перо это
луч.Слово твой – образ с обратной
стороны.”
Traducere de către Nadejda Ceban
Clasa a XI-a Filologie 1
Formular
de Grigore Vieru
-Numele şi prenumele ?
-Eu.
-Anul de naştere ?
-Cel mai tânăr an :
Când se iubeau părinţii mei.
-Originea ?
-Ar şi samăn.
Dealul acel din preajma codrilor.
Ştiu toate doinele.
-Profesiunea?
-Îmi iubesc plaiul.
-Părinţii?
-Am numai mamă.
-Numele mamei?
-Mama.
-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.
-Ai fost supus judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis:
În sine.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat, în pământ străin.
Anul 1945.
Бланк
-Имя и фамилия?
-Я.
-Год рождения?
-Самый молодои год:
Когда любили мои родители друг друга.
-Происхождения?
-Холм в близи кодрах.
Знаю все доины.
-Проффесия?
-Люблю свой край.
-Родители?
-Есть только мать.
-Имя мамы?
-Мама.
-Занятие её?
-Ждать.
-Был судим когдато ?
-Сидел несколько лет в заперти:
В сибе.
-Родственики за рубежом имеешь?
-Да.Отец.Похоронен,в чужой земле.Год
1945.
Traducere de către Nadejda Ceban
Clasa a XI-a Filologie 1
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
63
Personalităţi
Constantin Al.Holban
Bianca Gheţeu
Maria Mădălina Costin Clasa a X-a Filologie 1
Născut în 1880, în comuna Albeşti,
judeţul Fălciu, predă Limba română şi
Dreptul. Alexandru D. Holban, tatăl său, fiul
unui cojocar, absolvent al Şcolii normale
din Iaşi, a fost învăţător, şi-a găsit obştescul
sfârşit la Bârlad în 1916. Termină cursurile
liceului „Gh. Roşca Codreanu ” din Bârlad
în 1898, fiind enumerat în monografia
acestei instituţii printre personalităţile „de
seamă ale culturii, artei şi stiinţei
româneşti”. Licenţiat în litere şi filologie
modernă al Universităţii din Bucureşti, cu
examenul de capacitate luat în sesiunea
1905-1906, ajunge profesor de limbă
română al liceelor din Craiova, Fălticeni,
Huşi şi Bucureşti. Unul dintre elevi susţine
că profesorul Constantin Holban s-a înscris
la Facultatea de litere şi filosofie din Iaşi,
după primul an transferându-se la Bucureşti.
Are ca dascăli pe A.D. Xenopol, Ovidiu
Densuşianu, Pompiliu Eliade, D.Onciul,
Nicolae Iorga. A fost director al
Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi în
două rânduri, între 1909-1 aprilie 1913 şi 20
ianuarie 1914 - 1 septembrie 1918 şi a
Liceului „Cuza Vodă” din Huşi între 1918 –
1 februarie 1919 şi 7 ianuarie 1921 – 15
februarie 1922. Contribuie decisiv la
transformarea Gimnaziului „Anastasie
Panu” în Liceul „Cuza Vodă” din Huşi la 1
septembrie 1918. În timpul său sunt
demarate lucrările de construcţie ale
actualului local vechi al Liceului.
Declanşarea războiului determină momente
grele, pe care Constantin Al. Holban le trece
cu succes. A fost preşedinte al societăţii
„Ocrotirea Orfanilor de Război”, preşedinte
al societăţii „Familia luptătorilor”,
comandant al Legiunii de cercetaşi, şef al
depozitului de materiale sanitare.3
Constantin Al. Holban, directorul
Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi, a
fost însărcinat cu direcţia Şcolii de
Viticultură din Huşi, în această calitate arată
Ministerului, la 11 februarie 1917,
refugierea în timpul evacuării a numeroşi
elevi din „ţinuturile ocupate cu inamic”,
pentru care s-au cheltuit 357,85 lei până la
18 ianuarie 1917, sumă pentru care s-au
înaintat actele justificative. Constantin Al.
Holban solicita Ministerului dispunerea
mijloacelor financiare necesare procurării a
200 kg piatră vânătă, necesară stropirii a 4
ha vie roditoare a Şcolii de Viţe.4
Constantin Al. Holban, pentru meritele
sale, este numit inspector şef al Regiunii a
XV-a Şcolare, cu reşedinţa la Chişinău.
Activitatea sa din Basarabia este mai puţin
cunoscută.5 La Chişinău suferă decesul fiicei
sale în 1936.6
Se remarcă prin tipărirea publicaţiilor
Gimnaziului, cum ar fi: Anuarul
Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi,
Anul şcolar 1909-1910, Tipografia
Constantin S. Leţcae, 1910; Anuarul
Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi,
Anul şcolar 1910-1911, Tipografia Const. S.
Leţcae, 1911 şi Anuarul gimnaziului din
1916-1917.7
3 Costin Clit, Liceul teoretic „Cuza Vodă” din Huşi –
Studiu monografic-, Editura Thalia, Vaslui, 2003,
p.22, respectiv 32-33, 34, 41-48 4 Idem, Un secol de istorie. Colegiul Agricol
„Dimitrie Cantemir” din Huşi: 1908-2008, Editura
„Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2008, p. 5 Idem, Liceul teoretic „Cuza Vodă” din Huşi –
Studiu monografic-, p 43 6 Const. Giurgea, † Felicia C. Holban, în „Buletinul
Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Fălciu”, An. IV,
nr. 3-4, decembrie 1936, p. 13 7 Costin Clit, op. cit., p.33-34
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
64
Personalitatea sa a fost evocată la 30
ianuarie 1972 într-o conferinţă susţinută de
Marin Benghiuş, consemnată în Cartea de
onoare a Colegiului „Cuza Vodă”, pe care o
oferim cititorilor noştri.
Anexă:
Conferinţă rostită de Marin Benghiuş în
ziua de 30 ianuarie 1972 la Casa
Universităţii, Bucureşti, cu prilejul
comemorării unui an de la moartea
profesorului Constantin Holban, fost
Director al Liceului „Cuza-Vodă” Huşi şi
inspector general în Minister. 8
-Ne-am adunat aici, pentru a comemora şi
evoca figura de pedagog autentic, acelui
care a fost Constantin Alecu Holban, de la a
cărui deces s-a împlinit un an, profesorul
nostru de la catedra de limbă şi literatură
română la Gimnaziul „Anastasie Panu” până
în anul şcolar 1918 şi la Liceul „Cuza-
Vodă” din anul şcolar 1918-1919, până la
intrarea sa în rândul inspectorilor generali
din Ministerul Instrucţiunei Publice.
Mai sunt puţini dintre foştii elevi ai
seriilor vechi, din urmă cu 50-60-70 de ani,
mai mulţi dintre cele două războaie
mondiale şi foarte mulţi după al doilea
război mondial. E bine ca figura sa
luminoasă de ctitor al Liceului „Cuza-
Vodă”, să fie cunoscută de toate seriile de
elevi. S-a născut în anul 1880, pe paliurile
modovene, la Albeşti-Fălciu, fiul
învăţătorului Alecu Holban. A frecventat
şcoala primară în sat, liceul la Bârlad şi
Facultatea de Filologie la Bucureşti,
dovedindu-se un element strălucit.
În anul şcolar 1907-1908 a fost repartizat
la catedra de limba română de la Gimnaziul
din Craiova, în anul 1908-1909 la Gimnaziul
din Fălticeni şi de la 1 septembrie 1909,
profesor şi Director la Gimnaziul „Anastasie
Panu” din Huşi.
Lui şi profesorului de istorie Gheorghe
Vântu, le revine meritul stăruinţei la
minister pentru obţinerea fondurilor
necesare construcţiei actualului local,
8 După Cartea de onoare a Liceului „Cuza-Vodă” din
Huşi, p. 44-47
întrucat gimnaziul funcţiona într-un local
impropriu, închiriat de la proprietari
particulari. Apoi, fiindcă planul de
şcolarizare cuprindea numai o serie de elevi
la fiecare clasă, a înfiinţat gimnaziul şi apoi
Liceul „Cuza-Vodă” particular, la care
predau aceiaşi profesori de la stat,
nerămânând elevi neşcolarizaţi. Îl revedem
cum a înfiinţat şi a condus revista „Gânduri
bune” şi „Societatea Culturală
M.Kogălniceanu” (pentru elevi) la care
colaborau toţi intelectualii din judeţ, ei avînd
înclinaţii poetice pe lângă cele de literat,
îndemna elevii să acţioneze.
Îl revedem în anul şcolar 1914-1915 la
înfiinţarea Cohortei de Cercetaşi „M.
Kogălniceanu şi a Legiunii de Cercetaşi ,
„D. Cantemir”, din care am făcut şi eu parte,
cercetaşii au avut servicii sociale în timpul
războiului mondial 1916/18 la spital, poştă,
primărie, gară etc.
În anul şcolar 1915-1916 a îndemant elevii
să organizeze serbări populare în localul
bibliotecii societăţii „M. Kogălniceanu”, din
Strada Stoionovici pentru populaţia din
suburbia oraşului.
Ca profesor şi director, îl revedem mereu
imperios, gănditor, senin, frământat, hotărât,
complex în modalităţi, masiv în voinţă, cu
mintea mereu activă, sfios la dojană,
pedagog autentic. În toamna anului şcolar
1916/17, după instalarea spitalului de răniţi
în localul gimnaziului, aduşi de pe front, din
retragerile din Oltenia, Muntenia şi
Dobrogea şi de la Mărăşeşti, îl revedem la
reorganizarea funcţionării gimnaziului din
localul şcolii profesionale de fete şi apoi în
chiliile Episcopiei din Huşi unde au
funcţionat până la 1 septembrie 1918, unde
au fost cuprinşi elevii refugiaţi din Oltenia,
Munteniaşi Dobrogea. Opera sa se numeşte,
cazarea elevilor şi părinţilor refugiaţi şi din
cele trei provincii, încadrarea profesorilor
refugiaţi şi cazarea lor pentru care a depus
stăruinţă la Ministerul Instrucţiunii refugiat
la Iaşi pentru ca gimnaziul să funcţioneze
cu 8 clase pentru a cuprinde toţi elevii în
şcoală şi de la 1 septembrie 1918 liceul
„Cuza –Vodă”. În anul şcolar 1918/19 a
înfiinţat Orfelinatul de copii în casele Berea
unde a strâns toţi orfanii din judeţ, le-a
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
65
asigurat internat, cu masă, îmbrăcăminte şi
apoi i-a şcolarizat la liceu şi la şcoala de
meserii şi viticultură.
În 1919 a fost prefect al judeţului Fălciu.
În anul şcolar 1919/20 a stăruit cu profesorul
Gh. Vântu pentru înfiinţarea Seminarului
teologic, după ce fucţionase câte o secţie de
seminar la liceu, începând din 1916/17.
În anul şcolar 1920/21 a înfiinţat „Şcoala
Normală M. Kogălniceanu” sub auspiciile
liceului. În anul şcolar 1921/22 a înfiinţat
şcoala Comercială cu sediul lângă teatru
comunal.
În 1922/23 a înfiinţat Liceul de fete „Elena
Doamna” fiind preşedintele Comitetului
şcolar de construcţie. Elena Doamna a fost
soţia domnitorului, ambii fii ai judeţului
nostru.
-Profesorul Constantin Holban a fost o
inteligenţă impunătoare a tot cuprinzătoare,
cu o cultură vastă şi adâncă, o cinste
materială şi morală până la cel mai înalt
nivel, o fiinţă intelectuală până la extrem, o
ponderaţie liniştitoare, sinceritate, caracter,
toate absolut inflexibile, o consecvenţă
unică, în fine un om care părea cioplit cu
dalta în marmură.
Lecţiile lui atât de prestigioase, mai ales
analizele literare, încât urcarea la catedră şi
vorbirea lui frapau atenţia tuturor elevilor,
care-i evocă amintirea cu sfinţenie o
veşnicie.
Constantin Holban a fost figură de
pedagog autentic, şi-a dăruit din plin
inteligenţa, energia, vitalitatea, toate
inepuizabile .
El a instruit, educat şi ridicat în rosturi
serioase ale societăţii, zeci şi zeci de
generaţii de elevi, care–şi amintesc de
numele său cu veneraţie. Mai rar, am
pătruns ca el, de cultul profesiunii slujită cu
dragoste unică, ar fi onorat orice chemare
orice catedră. Ca profesor, a dat acestei
naţiuni aureola ei aparte, pedagog al celor
mici, îndumător al celor tineri şi mai
vârstnici, far strălucitor în domeniul
metodologiei, la capacitatea sa au apelat pe
rând, fără refuz, nu numai colegii din şcoală,
ci din toată regiunea, din toată ţara, fiind
autor şi colaborator la manuale, metodici,
programe şi ţinându-se seama de vasta
experienţă biruitoare, Ministerul
Instrucţiunii l-a numit Inspector general, şef
al învăţământului din Basarabia între
1923/26, apoi Inspector general al
învaţătorului secundar în Ministerul
Instrucţiunii şi Secretar al Consiliului de
inspectori generali până aproape de
pensionare.
Mereu suplinea conducerea Direcţiei
învăţământului primar şi normal primar, la 1
ianuarie 1937 a fost propus Administrator al
Casei Şcolilor (Ministru subsecretar de stat),
şi după 1944 Ministru Subsecretar de Stat în
Minister, dar ţesetura din culoarele politice a
strecurat alte figuri ........... .
Ori de câte ori ţinea o şedinţă cu părinţii,
pentru fiecare avea de comunicat numai
esenţialul şi numai partea educativă a
pregătirii pentru prezent şi viitor. Noţiunea
de om şi cărturar îşi capată adevărata
valoare raportată la el. Ce spuneţi d-lor după
50/60 ani de când ne-a fost profesor, la
întâlnirile pe care le făceam din timp în timp
şi ultima în octombrie 1968 la sărbătoarea
Semicentenarului Liceului „Cuza-Vodă”,
pentru fiecare dintre foştii elevi trezea o
amintire, exact cea educativă şi nu uita nici
părinţii, rudele, familia. Ce omenie, ce
memorie? Lui mai întâi se datoreşte
întâlnirea de la Huşi, pentru care ne-a
îndemnat şi antrenat la organizarea şi
desfăşurarea săbătorilor la cel mai înalt nivel
unde glasul a vorbit public pentru ultima
dată.
De acum nu vom mai auzi timbrul
glasului său ferm răspund, căci ne-am
bucurat mult de părinteasca sa prietenie, pe
care o vom păstra fără .................. la
sfârşitul vieţii. Cuvintele mele adresate cu
prilejul înmormântării de la Câmpulung, cât
şi cele de azi propun să fie transcrise în
cartea de onoare a liceului, pe care am
dăruit-o când eram secretar coordonator al
permanenţei comitetului Executiv al
sărbătorii semicentenarului din 1968 .
Iniţiativa profesorului universitar
Cherimbach pentru turnarea unui bust cu
chipul profesorului Holban, s-o ducem mai
departe şi să-l amplasăm în cancelaria
profesorilor la acel liceu, acolo unde se
făcea linişte când lua cuvântul pentru a vorbi
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
66
generaţiilor actuale şi viitoare, figura lui
luminoasă.
Mai propun o placă comemorativă cu
numele directorilor şi profesorilor care şi-
au încheiat activitatea în această şcoală în
frunte cu strălucitul profesor de Istorie Gh.
Vântu, fost inspector general al seminariilor,
profesorilor care au continuat la conducere :
Ion David, Ion T.Popescu, preot Mihail
Bejenaru şi alţii.
Profesor coordonator Costin Clit
Personalităţi contemporane ale
Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din
Huşi:
Dr. Ing. Bogdan C. Donose
Mădălina Hagiu Clasa a XI-a Filologie 1
S-a născut la data de 17 aprilie 1977,
în oraşul Huşi, judeţul Vaslui.
A început studiile la Şcoala Generală
nr.1 Huşi (1983-1991), continuând cu Liceul
,,Cuza-Vodă" Huşi, secţia Matematică-
Fizică, diriginte profesor: profesor Valeriu
Toma.
Student la Universitatea Tehnică
,,Gh. Asachi", Iaşi. A obţinut titlul de
Inginer Diplomat (2001), secţia: Tehnologia
compuşilor macromoleculari şi susţine
Masteratul (2002), secţia Biopolimeri.
Între anii 2002-2005 a fost student la Kyoto
University, Kyoto. A obţinut titlul de Doctor
în inginerie (Doctor of engineering),
Departamentul de inginerie chimică,
laboratorul de fenomene de transfer.
Conducător de doctorat: profesor Ko
Higashitani. Titlul tezei: Silica
nanotribology în electrolyte solution studied
by atomic force microscopy (studiul
nanotribologic al oxidului de siliciu în
soluţii de electroliţi cu ajutorul microscopiei
de forţă atomică).
Din noiembrie 2005 până în mai
2006 deţine statutul vizitator academic la
Departamentul de inginerie chimică al
University of Newcastle din Australia,
urmând ca din mai 2006 până în ianuarie
2007 să fie cercetător asociat în cadrul
Departamentului de inginerie chimică al
aceleiaşi universităţi. Începând cu ianuarie
2007 până în ianuarie 2008, a fost cercetător
asociat în cadrul Departamentului de
inginerie chimică de la University of
Queensland, Australia. În cadrul acestei
universităţi, din ianuarie 2008 a fost
cercetător la Julius Kruttschnitt mineral
research centre (JKMRC). Din Mai 2008
este cercetător ştiintific la Australian
National Fabrication Facility, Australian
Institute for Bioengineering and
Nanotechnology, The University of
Queensland, Australia.
În domeniul ştiinţific a manifestat
interes pentru: caracterizarea suprafeţelor
(microscopie de forţă atomică, măsurători
electrocinetice, potenţiomentrie,
acustometrie); manipularea nucleobazelor
ADN; interacţiuni între bule de aer şi
particule coloidale cu relevanţă în
procedeele de separare din industria minieră;
tratarea apelor potabile şi uzate;
nanotribologie; nano-tuburi de carbon şi
agregarea fulerenelor, studiul nanocristalelor
de diamant fluorescente şi spectroscopiea
Raman.
În revistele internaţionale şi locale a
publicat studii alături de alţi colaboratori:
Hurduc, N.; Prajinaru, M. Donose, B.C.
Pavel, D. and Hurduc, N. Therman behavior
and molecular modeling of some aromatic
polyethers containing a hexamethylenic
spacer (comportamentul termic şi modelarea
moleculară a unor polieteri aromatici
conţinând spaţiatori hexametilenici.),
,,Polymer Degradation and Stability”, 2001,
72, 441; Taran, E. Lăzărescu, M.; Donose,
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
67
B. C.; Carlescu, I. Hurduc, N. Atom transfer
radical polymerization. Investigation of the
catalytic system based on Cu(0) and 2,2
bipydryl (polimerizarea radicalică prin
transfer atomic. Investigarea catalizatorului
pe bază de cupru (0) şi bipiridil), ,,Buletinul
Institutului politehnic Iaşi”, 2004, 50, 45.
Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,
K. Silica surfaces lubrication by hydrated
cations adsorption from electrolyte
solution(lubrifierea suprafeţelor de silica de
către cationic absorbiţi din soluţii de
electroliţi), ,,Langmuir”, 2005, 21, 1834;
Taran, E.; Donose, B.C.; Higashitani, K.;
Asandei, A.D.; Scutaru, D.; Sauvet, G.;
Hurduc, N. Grafiting polymerizations using
ATRP: An AFM, FTIR and TGA study of the
Cu(0)/bpy catalyst (polimerizarea prin
grefare folosind ATRP: un studiu AFM,
FTIR şi TGA al catalizatorului
crupru/bipiridil), ,,European Polymer
Journal", 2006, 42, 119; Taran, E.; Donose,
B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. ph
dependence of friction forces between silica
surfaces în solutions (Dependenţa de ph a
forţelor de frecare dintre suprafeţe de silica
în soluţie), ,,Journal of Colloid Interface
Science", 2006, 297, 199; Donose, B.C.;
Taran, E.; Vakarelski, I.U., Shinto, H.;
Higashitani, K. Effects of cleaning
procedure of silica wafers on their friction
properties (Efecte ale procedurilor de
curăţare ale suprafeţelor de silică asupra
proprietăţilor lor tribologice), ,, Journal of
Colloid Interface Science", 2006, 299, 233;
Donose, B.C.; Vakarelski, I.U., Taran, E.;
Shinto, H.; Higashitani, K. Specific effects of
divalent cation nitrates on the nanotribology
of silica surfaces (Efecte specifice ale
cationilor de nitraţi divalenţi asupra
proprietăţilor nanotribologice ale
suprafeţelor de silica), ,,Industrial and
Engineering Chemistry Research", 2006, 45,
21, 7035; Hurduc, N.; Enea, R.; Scutaru,
D.; Săcărescu, L.; Donose, B.C. and
Nguyen, A.V. Nucleobases modified azo-
polysiloxanes, materials with potenţial
application in biomolecules
nanomanipulation (Polisiloxani modificaţi
cu nucleobaze materiale cu potenţial în
nano-manipularea biomoleculelor), ,,Journal
of Polymer Science Part A: Polymer
Chemistry", 2007, 45, 4240; Donose, B.C.;
Nguyen, A. V.; Geoffrey M. Evans, G.M.
and Yan, Y. Effect of aluminium sulphate on
interactions between silica surfaces studied
by atomic force microscopy (Efectul
sulfatului de aluminiu asupra interacţiunilor
dintre suprafeţe de silica studiat cu ajutorul
microscopiei de forţă atomică), ,, Water
research", 2007, 41, 3449; Hampton, M.A.;
Donose, B.C.; Nguyen, A.V., Effect of
Alcohol-Water Exchange and Surface
Scanning on Nanobubbles and the
Hydrophobic Force Studied by Atomic
Force Microscopy Journal of Colloid and
Interface Science, 2008, 325, 267;
Holuszko, M.E.; Franzidis, J.P.; Manlapig,
E.V.; Hampton, M.A.; Donose, B.C.;
Nguyen, A.V. The effect of surface
treatment and slime coatings on ZnS
hydrophobicity Minerals Engineering 2008,
21, 958; Donose, B.C.; Nguyen, A. V.;
Geoffrey M. Evans, G.M. and Yan, Y., The
Effect of Ozonation on Aggregation of
Humic Substances on Mica Studied by
Atomic Force Microscopy, Colloids and
Surfaces A: Physicochemical and
Engineering Aspects, 2008, 329, 100;
Ştefănescu, E. A.; Ştefănescu, C.; Donose,
B. C.; Garno, J. C. Daly, W. H.; Schmidt,
G.; Negulescu, I. I. Polymer-Clay
Nanocomposites: Influence of Ionic
Strength on the Structure and Adhesion
Characteristics in Multilayered Films
Macromolecular Materials and
Engineering, 2008, 293, 771; Marc A.
Hampton, Bogdan C. Donose, Elena Ţaran
and Anh V. Nguyen, Effect of Nanobubbles
on Friction Forces between Hydrophobic
Surfaces in Water, Journal of Colloid and
Interface Science, 2009, 329, 202; George,
P.; Donose, B.C.; Cooper-White, J.J.,
Protein adsorption resistant surfaces by
coating with self-assembling PS-PEO block
copolymers, Biomaterials, 30(13), 2449-
2456, 2009; Donose, B.C.; Ţaran, E.;
Hampton, M.A.; Karakashev, S.I.; Nguyen
A.V., Carbon Nanotube Air-Bubble
Interactions Studied by Atomic Force
Microscopy, Advanced Powder Technology,
20 (3), 257-261, 2009.
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
68
De asemenea, a prezentat în colaborare şi
lucrări la conferinţe internaţionale, cum ar
fi: Hurduc, N ; Donose , B.C ; Prajinaru,M.
; Cătănescu, O ; Hurduc, N.Thermal
behavior and molecular modeling of some
aromatic polythers containing a
hexamethylenic spacer (Compartamentul
termic şi modelarea moleculară a unor
polieteri conţinând spatiator hexametilenic),
3-7 September 2000 ,,1st International
Conference on polymer Modification
Degradation and Stability”, Palermo, Italy;
Petraru, L. l Taran, E ; Donose, B.C.;
Higashitani, K. Asandei A.D; Sauvet. G
Hurduc, N. Poly (siloxane-g-sturene) and
poly (siloxane-g-methylmethacrylate) by
CuCl orCu(o) catalyzed ATRP from benzyl
chloride derivatized polysiloxanes
(Polisiloxani grafaţi cu stire şi polisiloxani
grafaţi cu metilmetacrilat obţinuţi prin
ATRP catalizat cu cupru sau CuCl din
polisiloxani derivatizati cu clorură de
benzyl), ,, 6th Austrian Polymer Meeting,
International H.F. Mark-Symposium”, 9-17
September, 2003, Vienna, Austria; Donose,
B.C.; Vakarelski, I. U, Higasitani, K
Friction Forces în Aqueous Solutions ( Forţe
de frecare în soluţii apoase) ,,Society of
Powder Tehnology Japan Meeting”, 18-19
mai, 2004, Kyoto, Japan; Donose, B.C.;
Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Lateral
Force Microscopy Study Of Friction
between Plasma Hydrophilized Silica
Surfaces în Electrolyte Solution (Studiul
frecării între suprafeţe de silica tratate cu
plasmă), ,,The 2004 Japan Australia
Symposium„ , Sep. 9-11, 2004, Tokyo
University of Science, Yamagughi, Japan;
Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,
K. Friction Forces in electrolyte Solutions
(Forţe de frecare în soluţii de electroliti), ,,
10th Asian Pacific Confederation of
Chemical Engineering (APPCHE)”,
octombrie 17-21, 2004, Kitakyushu, Japan;
Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,
K. Lateral Force Microscopy Study Of
Friction between Silica Surfaces in
Electrolyte Solution (Studiul forţelor de
frecare între suprafeţe de silica în soluţii de
electrolit prin microscopie a forţelor
laterale), ,, Annual Meeting of American
Institute of Chemical Engineers” (AIChE), ,,
4th Topical Conference on Nanoscale
Science & Engineering Forum” , November
7-12, 2004, Austin Texas, USA; Nor, I.;
Taran, E., Donose, B.C.; Scutaru, D.
Hurduc, N.The Synthesis of Graft
Polysiloxanes Using the ATPR Reactions .
AFM Study of the Catalytic System
Cu(o)/Bipyridy1 (sinteza polisiloxanlior
grefaţi prin reacţii ATRP. Un studio al
sistemului catalytic cupru/ bipiridil), ,, The
4th National Conference New Research
Trends in Material Science” 4-6 septembrie
, 2005, Constanţa, România; Vakarelski,
I.U.; Donose, B.C.; Taran, E.; Higashitani,
K, Silica surface nanotribology in aqeous
solutions (Nanotribologia suprafeţelor de
silica în soluţii apoase), ,,Australian Colloid
and Interface Symposium”, Coogee Beach,
13-17 februarie, 2005, Australia; Donose
B.C.; E. Taran, E.; Vakarelski, I.U.;
Higashitani, K. How do Hydrated Ions Act
as the Lubricant between Silica Surfaces in
Solutions?; A. Nanotribology Study in
Aqueous Solutions by AFM (Cum acţionează
ca lubrefianţi ionii hidrataţi? Un studio
nanotribologic în soluţii apoase prin
microscopia de forţă atomică), ,,79th
American Chemical Society Colloid and
Surface Science Symposium”, iunie 2005,
Potsdam, NY, USA; Donose, B.C.; Ţăran,
E.; Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Silică
Surfaces Lubrication Induced by Multivalent
Cation Adsorption (Lubrefierea suprafeţelor
de silica indusă de absorpţia cationilor
multivalenţi), ,,Proceeding of The 58th
Divisional Meeting on Colloid and Surface
Chemistry”, Utsunomiya, septembrie 2005,
Japonia; Taran, E.; Donose, B.C.;
Vakarelski, I.U.; Higashitani, K.
Dependence of Friction Forces between
Silica Surfaces on Solution ph. ( Dependenţa
de ph a forţelor de frecare între suprafeţe de
silica),, Proceedings of The 58th Divisional
Meeting on Colloid and Surface Chemistry”
,Utsunomiya, septembrie 2005, Japonia;
Taran, E.; Donose, B.C.; Ivan U. Vakarelski,
I.U.; Ko Higashitani, K. ph Dependent
Friction Forces between Silica Surfaces
measured by AFM ( Forţe de frecare
depinzând de ph între suprafeţe de silica,
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
69
măsurate prin microscopia de forţă atomică )
,,8th Japan a��Australia Colloid and
Interface Science Gakkai”, Terrigal,
noiembrie 2005, Australia; Donose, B. C.;
Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Specific
Effects of the Multivalent Cations of
Friction between Silica Surfaces in
Electrolyte Solutions (Efecte specifice de
silică situate în soluţii de electroliţi), ,,The
Fifth World Congress on Particle
Technology”, aprilie 2006 Orlando, USA;
Nguyen, A.V. ; Donose, B. C. Capillarity of
Nanoscale Water Bridges Theoretical and
Experimental Study by Atomic Force
Microscopy (Capilaritatea nano-punţilor de
apă: studiu teoretic şi experimental prin
microscopie de forţă atomică), ,,CHEMECA
2006”, New Zealand; Donose, B.C.; E.
Taran, E.; Vakarelski, I. U.; Higashitani, K.
Effects of Electrolytes and Solution pH on
silica Nanotribology (Efecte ale
electroliţilor şi pH-ului asupra proprietăţilor
nanotribologice ale silicăi), ,,Material
Research Society”, aprilie 2006, San
Francisco, USA; Taran, E.; Donose, B.C;
Vakarelski. I.U. Shinto, H.; Kanda, Y. and
Higashitani, K. Friction characteristics of
clean hydrophilic silica surfaces in solutions
of normal and high pH’s (Caracteristici
tribologice ale suprafeţelor curate şi
hidrofile de silică în soluţii cu ph normal şi
ridicat), ,,The 233rd
ACS National Meeting”,
martie 2007, Chicago, USA; Ştefănescu,
E.A.; Negulescu, I.I.; Daly, W. H.; Donose,
B.C. and Nguyen, A.V. Surface
characterization of laponite-poly(ethylene
oxide) nanocomposite films (Caracterizarea
suprafeţelor de compozit laponita/ polietilen
oxid), MAR08 ,,Meeting of American
Psyhical Society”, 2008, New Orleans,
Louisiana, USA; Hampton, M.A.; Donose,
B.C.; Nguyen, A.V. Nanobubble effect on
nanoscale interaction between hydrophobic
surfaces (Efectul nanobulelor asupra
interacţiunilor la nivel nanometric între
suprafeţe hidrofobe), ,, Society for Mining,
Metallurgy and Exploration Annual
Meeting”, 2008, Salt Lake City, Utah, USA.
Donose, B.C.; Nguyen, A.V.,Evans, G.M.
and Yan Y.D. Colloid forces between silica
surfaces in alum solutions (Forţe coloidale
între suprafeţe de silica în soluţii de alum),
,,CHEMECA 2007”, Melbourne, Australia;
Hampton, M.A. Donose, B.C.; Nguyen,
A.V. Nanoscale friction forces between
hydrophobic surfaces (Forţe de frecare la
nivel nanometric între suprafeţe hidrofobe),
,,CHEMECA” 2007, Melbourne, Australia;
Holuszko, M.E.; Franzidis, J.P.; Manlapig,
E.V.; Hampton, M.A.; Donose, B.C. and
Nguyen, A.V. Hydrophobic-hydrophilic
effects on sphalerite (Efecte hidrofil/
hidrofob la sfalerită), ,,Symposium on
Flotation Fundamentals: Psysics and
Chemistry”, 2007 November 6-7, Cape
Town, South Africa; Tadjiki, S.; Assemi, S.;
Donose, B.C.; Nguyen, A.V. and Miller,
J.D. Characterization of water-soluble
fullerene C60 nanoparticles using
Asymmetrical Flow Field-Flow
Fractionation and Atomic Force
Microscopy (Caracterizarea nanoparticulelor
de fulerene C-60 solubile prin Fracţionarea
în Câmp de curgere Asimetrică şi
Microscopie de Forţă Atomică), ,,13th
International Symposium on Field -and
Flow- based Separations”, 27-30 iunie,
2007, Salt Lake City, Utah, USA;
A obţinut premii importante ca:
bursa doctorală ,,Monbukagakusho"(2002-
2005) oferită de Ministerul Educaţiei,
Culturii, Sportului, Ştiinţei şi Cercetării din
Japonia; premiul Societăţii ,,Powder
Tehnology Japan" Kyoto, în mai 2004;
premiul Societăţii Româno-Japoneze pentru
Ştiinţă şi Tehnologie, pentru ,,cea mai bună
publicaţie ştiinţifică rezultat al colaborării
româno-japoneze" Nagoya, în data de 31
mai 2005; coautor cu M.A. Hampton şi A.V.
Nguyen al lucrării ,,Nanoscale friction
forces between hydrophobic surfaces",
lucrare ce a obţinut premiul ,,Graeme
Jameson Award of Excellence în Chemical
Engineering", oferit de Australasian Particle
Technology Society, CHEMECA 2007, în
data de 23 septembrie 2007, Melbourne,
Australia.
Coordonator: prof. Costin Clit
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
70
Pro Historia
Cămăraşii
Georgiana Tiron Clasa a XII-a Ştiinţe Socio-Umane
Portul cămăraşului, după cum unii dintre noi ştim, este un obicei vechi, transmis din
generaţie în generaţie, din tată în fiu, până în zilele noastre.
Cămăraşul sau cămăraşii, după caz, şi depinde de mărimea satului, se aleg în cadrul
horelor sau a balurilor din sat, în funcţie de starea materială şi importanţa lui în sat, deoarece era
necesar să contribuie în cadrul balurilor şi horelor cu ospeţe copioase în preajma sărbătorilor de
iarnă. Cămaraşul avea un statut aparte faţă de ceilalţi tineri ai satului şi era cu stagiul militar
efectuat.
Ţinând cont de faptul că obiceiul a fost cules din satul Văleni (Şchiopeni), judeţul Vaslui,
iar satul era împărţit în trei „popoare”, poporul de sus, cel de mijloc şi cel de jos, avem trei
cămăraşi, iar fiecare dintre ei la rândul lor câte trei purtători.
Ce erau aceşti purtători? Ei reprezentau garda cămăraşului, doi dintre ei mergeau înaintea
cămăraşului şi anunţau sosirea lui, iar celălalt era însoţitorul ce purta în mână cârcei (un lanţ gros
cu zale mari ce făcea zgomot mare), pentru asigurarea protecţiei în cazul prădătorilor.
Cei trei cămăraşi, cu căteva zile înainte de Crăciun, mergeau în satul Creţeşti şi arvuneau
muzicanţi pentru balul plănuit a se desfăşura în căminul cultural al satului, în a doua zi de
Crăciun, a treia zi şi în seara de Sfântul Vasile. Având în vedere că erau trei baluri şi trei
cămăraşi, fiecare dintre ei, avea sarcina ca după seara de bal să ia muzicanţii acasă, să le ofere
adăpost şi câteva mese pe zi pentru ca ei să facă treabă bună şi lumea să se distreze. În tot acest
timp cămăraşul trebuie să-şi pregătească ţinuta vestimentară. Costumaţia cămăraşului se
compunea din opinci din piele de porc, ciorapi albi de bumbac ce acopereau pantalonii negri
până la genunchi şi erau legate cu aţă din păr de cal, brâu ţesut din lână, înfrumuseţat cu diverse
motive populare sau cu o panglică tricoloră, ce susţinea cămaşa albă, iar peste aceasta o vestă
neagră, pe cap o bască neagră şi piesa principală ce îi deosebea de purtători era punga din piele
de berbec vopsită si ea tot de culoare neagră, ce o atârnau de gât pentru a nu-i incomoda la
alergat, deoarece ei se deplasau alergând din casă în casă.
În ziua de 31 decembrie se face slujbă la biserică, iar cămăraşii, la sfârşitul slujbei, sunt
binecuvântaţi de preot, prima casă colindată de cămăraşi fiind a preotului şi familiei lui, după
care se strâng în mijlocul satului unde fac o horă mare toţi, iar fiecare cămăraş face horă cu
purtătorii lui asistaţi în acest timp de muzicanţi. După hore, se despart, fiecare cămăraş împreună
cu cei trei purtători merg şi îşi spun colinda la casele din poporul de care aparţin. Ei primesc bani
şi colaci pe care îi ţin pe un toiag. La sfârşitul întregului lor ritual, copiii pleacă cu uratul, iar
cămăraşii se retrag la casele lor şi ospătează purtătorii, le oferă câte un bacşiş pentru efortul
depus, iar seara la bal la miezul nopţii se face dansul cămăraşilor ca anul ce vine să fie
îmbelşugat, iar a doua zi după bal cu banii strânşi se plătesc muzicanţii şi astfel se încheie
întreaga lor misiune, dar odată cu trecerea anilor acest obicei le revine altor tineri ce vor duce
obiceiul mai departe!
Coordonator: prof. Costin Clit
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
71
Martorul tǎcut al rǎzboiulului
Maria Popa
Clasa a XII-a Ştiinţe Sociale
Melancolia trecutului se întrevede în ochii bǎtrânului din faţa mea. Sprijinindu-se de un
baston priveşte prin mine spre zǎrile pe unde a vǎzut moartea, fumul şi zgomotul armelor şi
începe sǎ-mi depene amintiri…
La data de 16 mai 1916 în comuna Şchiopeni, judeţul Fălciu, se naşte Pascal Vasile, fiul
Ioanei şi al lui Iordache Pascal. Deci, acest om s-a nǎscut în plin rǎzboi, a fost participant la cel
de-al Doilea Rǎzboi Mondial şi a asistat la metamorfoza întregii societǎţi.
Bǎtrânul mǎ priveşte blând şi continuǎ cu glas domol istorisirea vieţii sale deloc banale:
la 23 de ani, în 1939 îmbracǎ hainele de militar împreunǎ cu alţi 24 de tineri din sat. Îmi explicǎ
faptul cǎ participarea la rǎzboi nu a fost alegerea sa, în cele din urmǎ el fiind singurul
supravieţuitor.
Observ mândria din vorbele sale atunci când îmi întinde legitimaţia de veteran şi
subliniaza cu demnitate cǎ a fost sergent major pe front şi cǎ moartea nu l-a speriat nicicând
întrucât nu era cǎsǎtorit şi nu avea nici ce regreta… Povestirile sale se întrerup uneori, bǎtrânul
reluând senin ce a spus înainte… Este de înţeles, anii cei mulţi, experienţa unui rǎzboi, greutǎţile
vieţii fac ca totul sǎ-i aparǎ în ceaţǎ .
Înţeleg din cele spuse cǎ a fǎcut parte din campania de comandǎ 28 Infanterie Ismail şi cǎ
practic nu a luptat cu inamicul, ci a fost cel care a susţinut soldaţii cu hranǎ.
Curioasǎ, încerc sǎ descopǎr şi partea mai puţin ştiutǎ din rǎzboi; aflu repede cǎ înaintând
spre Odesa a dat peste un sat nemţesc, unde nimeni nu i-a primit cǎci nu aveau voie sǎ le dea
hranǎ sau sǎ-i gǎzduiascǎ .
Nea Vasile îmi enumǎrǎ cu glas stins câteva sate ce-i trezesc amintiri crude: Vizirica,
Buzalâc, Dafinovca. Nu îmi explicǎ de ce suspinǎ şi mǎ întreb dacǎ aceste localitǎţi sunt reale…
Respect încercarea de a fi coerent şi îi mulţumesc cǎ reprezintǎ dovada vie a istoriei mult
prea apǎsǎtoare pentru conştiinţa neamului nostru.
Astǎzi, fostul sergent major are 95 ani, are doi copii şi ei încǎrunţiţi. Este mulţumit de
viaţa lui, iar la urmǎ îmi explicǎ cu o privire strǎină cǎ aşteaptǎ sǎ vinǎ cea din urmǎ ibovnicǎ,
dar nu în rochie albǎ de mireasǎ ci una cernitǎ .
Coordonator: prof. Costin Clit
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
72
Un proiect eşuat la Huşi: Statuia lui I. G. Duca
Costin Clit
În amintirea politicianului liberal I. G. Duca, asasinat de legionari pe peronul gării Sinaia la 29
decembrie 1933, fost deputat de Fălciu, legat prin faptele sale şi de oraşul Huşi pe care l-a vizitat,
huşenii au iniţiat proiectul ridicării unei statui în oraşul Huşi, fenomen care luase amploare în
ţară.9
Executarea statuii politicianului liberal I.G. Duca atrage cooptarea în Comitetul de iniţiativă, la
2 mai 1935 a o serie de personalităţi locale, cum ar fi: dr. Nifon Criveanu, Episcopul Huşilor, D.
Enciu, prefectul judeţului Fălciu, N.N. Tiron, deputat şi fost prefect, Panaite Lupu, Neculai
Pruncu, foşti prefecţi, pr. Mihai Bejenaru, preşedintele Cercului Didactic secundar, Mihai
Chiriţoiu, decanul avocaţilor, C. Lascăr, revizor şcolar, C. Hogaş, preşedintele Camerei de
Agricultură, I. Talmaciu, preşedintele Camerei de Comerţ, Gh. Teodoru, secretarul primăriei şi I.
Rotaru.10
S-a constituit Comitetul pentru cumpărarea prin bună învoială sau prin expropriere a locului
viran din Huşi, str. Ghica Vodă, unde urma să fie amplasată statuia lui I.G. Duca, urmărindu-se
şi lărgirea străzii Lascăr Catargiu. Din Comitet fac parte D.R. Rale, primarul oraşului Huşi,
Panaite Bogdan, consilier communal şi D. Gociu, fost primar, consilier comunal.11
La 5 mai 1935 sunt luate în discuţie ofertele lui Neculai I. Mohor, prin Librăria Românească
Nicolai I. Mohor, cu sediul în str. Ştefan cel Mare, nr. 52 (sculptorul Nicolai Tufoha cere 58000
lei la 26 aprilie 1935) şi a lui M. Onofrei (cere 70000 lei), absolvent al Gimnaziului „Anastasie
Panu” din Huşi (1912), a cărui ofertă este aprobată de comitetul de iniţiativă.12
Primarul oraşului
Huşi nu poate pune la dispoziţie suma de 70000 lei şi se va adresa pentru sprijin Ministerului de
Interne şi Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale.13
Proiectul întocmit de N. Cazan la 23 august 1935, include dorinţa deţinerii statuii lui I.G. Duca
şi existenţa unui parc care să-i poarte numele. Propune instalarea unui parc improvizat,
organizarea de expoziţii, distracţii, muzică de fanfară cu prilejul sărbătorii oraşului în ziua Sfintei
Cruci, organizată de altfel între 15 – 17 septembrie.14
Fondurile financiare au constituit principala problemă, astfel la 18 mai 1935 s-a hotărât lansarea
a o sută de liste de inscripţii şi s-a organizat Comitetul.15
Se face apel la guvernatorul Băncii
Naţionale, la 15 iunie 1935 se decide cooptarea deputatului I. G. Vântu, avocat, profesor
universitar în Bucureşti.16
Ajutorul Băncii Naţionale nu poate fi oferit din cauza implicării
acesteia în susţinerea aşezămintelor culturale din Horez şi Urşani, în memoria lui I. G. Duca.17
Comitetul prezidat de Episcopul Nifon Criveanu se întruneşte în şedinţă la 18 iulie 1935.18
În
şedinţa Comitetului din 23 august 1935, Episcopul Nifin Criveanu susţine propunerea lui I.
Rotaru „de a se cheta, benevol, câte un leu de cărămidă, este bună şi că din fondul ce se va
aduna, jumătate să fie destinat Bisericii din cartierul Dobrina, iar restul pentru statuia
def(unctului) I. G. Duca.”19
Prefectura judeţului Fălciu aduce la cunoştinţa Primăriei că
9 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 40/1935, f. 28
10 Ibidem, f. 6
11 Ibidem, f. 6
12 Ibidem, f. 5, respectiv 6
13 Ibidem, f. 10
14 Ibidem, f. 45, respectiv 48
15 Ibidem, f. 18
16 Ibidem, f. 24 - 25
17 Ibidem, f. 39
18 Ibidem, f. 42
19 Ibidem, f. 58
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
73
Ministerul Sănătăţii, Direcţia Ocrotirilor Sociale prin ordinal 60615 din 1935, „a aprobat ca acel
Comitet să strângă sumele necesare ridicării unei statui lui I.G. Duca şi construcţia bisericii
Dobrina Huşi, pri 100000 cărămizi care vor circula în tot cuprinsul ţării, cu începere de la 15
sept(embrie) a.c. până la 15 sept(embrie) 1936”.20
În perioada dintre 31 iulie 1936 şi 29 iulie 1938 s-au adunat 25977 lei din care 6000 lei s-au
cheltuit pentru „confecţionarea unui număr de 500 carnete cărămizi, liste de subscripţii”.21
Nu
avem ştiinţă cum a luat sfârşit proiectul. Cert este că astăzi nu avem în Huşi o statuie a lui I. G.
Duca.
Bucureşti, 5 Aprilie 1935
Iubite D(omnule) Enciu
M-am întâlnit cu D(omnu)l Tiron azi, şi mi-a spus să fac o ofertă pentru Prefectura din Huşi,
pentru achiziţionarea unui bust a lui I.G. Duca. Eu m-am şi executat, şi-ţi trimit matale o petiţie,
care o aveam deja pentru altă prefectură, cu preţul de 50000 lei. Pentru Huşi însă, o reduc la
20000 lei, bust turnat în bronz, exact ca şi celalt pe care mi l-a comandat pentru Camera
Deputaţilor.
Aş fi foarte încântat ca Huşul, de unde am pornit eu, să aibă un bust al marelui Duca, executat
de mine.
Cu cele mai vii mulţumiri,
<ss>M. Onofrei
Calea Victoriei, 145
P.S. Alătur o fotografie, care să vă arate cum e bustul.
Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Primăria Municipiului Huşi, dosar
40/1935, f. 1
Domnule Prefect,
Dispariţia lui I.G. Duca, şeful partidului liberal şi al guvernului în condiţiuni atât de tragice, m-
a hotărât să imortalizez figura marelui dispărut, în bronz...
Cum dintre toate busturile prezentate şi de alţi sculptori, a fost ales de către o comisiune a
Camerei bustul executat de subsemnatul, care a fost recepţionat şi aşezat în incinta Camerei, cu
onoare Vă rog Domnule Prefect să binevoiţi a contribui şi Dvs la imortalşizarea figurei în bronz
a lui I.G. Duca, comandându-mi un bust pentru instituţia ce cu onoare conduceţi.
Preţul unui bust în bronz este de 50000 (cincizeci mii lei) [tăiată cifra 5 şi înlocuită cu 2 – N.A.
].
Cu distinsă stimă,
Sculptor
< ss> Mihail Onofrei
Calea Victoriei, Nr. 5
Bucureşti
D-sale
Domnului Prefect al Judeţului Fălciu
20
Ibidem, f. 59 - 60 21
Ibidem, f. 86
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
74
Ibidem, f. 4
Onor. Comitetului pentru ridicarea unui bust lui I.G. Duca la Huşi,
Luând cunoştinţă de iniţiativa D(umneavoas)tră, de a ridica un bust marelui bărbat de stat I.G.
Duca, am onoare a vă prezenta un proiect şi o ofertă, rugându-vă să binevoiţi a o supune
consiliului D(umneavoas)tră, pentru a decide.
Proiectul reprezintă bustul lui Duca, de bronz, înalt de 1,10 m., adică mai mare cu mult decât
mărimea naturală, aşezat pe un soclu de piatră de Andezit – Malnaş, de cea mai bună calitate,
înalt de 3,10 m
, iar baza de 2,20 m
, cu o fundaţie de beton de 0,50 cm în adâncime.
Total 4,20 m
, de la suprafaţa pământului.
Pe latura din faţă, va fi o placă de bronz, pe care va fi scris: „Lui I.G. Duca 1935”.
Suma pentru executarea bustului, a soclului montatul lor pe locul indicat de comitet, gata pentru
a fi inaugurat, este 70000 (şaptezeci mii) lei.
Sculptor <ss> M. Onofrei
Calea Victoriei 145
Bucureşti
Ibidem, f. 7
Domnule preşedinte,
În urma iniţiativei onor(atului) Comitet de a se ridica marelui bărbat de stat I.G. Duca un
monument în oraşul Huşi, am onoare a vă prezenta un proiect-ofertă, rugându-vă a o lua în
consideraţie.
Alăturata fotografie reprezintă macheta monumentului la scara 1:, în care se vede figura marelui
dispărut, în picioare, în poziţia cea mai caracteristică a lui, înainte de a începe cuvântarea, aşezat
pe un soclu de piatră, având pe latura din faţă o placă de bronz, pe care va fi o inscripţie.
Statuia va avea înălţimea de 2,20 m. şi va fi executată în bronz.
Soclul înalt de 3,50 m. va fi executat din piatră de Andezit – Malnaş (Braşov), cu o fondaţie de
beton de 1 m. adâncime.
Costul statuiei de bronz, a soclului de piatră şi montatul la locul indicat de comerţ, va fi de lei
250000 (douăsutecincizeci mii). Timpul de execuţie va fi până la 15 Octombrie 1935.
Cu deosebită stimă
Sculptor
<ss> M. Onofrei
Calea Victoriei, 145
Bucureşti
Domniei Sale
Domnului Preşedinte al Comitetului pentru ridicarea monumentului lui I.G. Duca
Ibidem, f. 36
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
75
Cinste lor!
REZULTATE LA OLIMPIADE ŞI CONCURSURI ŞCOLARE, 2010
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Profesor
1. Scârlătescu Maria IX Locul II Hodea Carmen
2. Arhire Ana-Maria IX Locul III Hodea Carmen
3. Asiminii Ioana Georgiana XII Locul II Ciobotaru Stela
FIZICĂ, 16 ianuarie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Chelaru Andrada VII Locul II Calificat Pleşu Tatiana
2. Clit Alina VII Menţiune Pleşu Tatiana
3. Stoica Roberta VII Menţiune Pleşu Tatiana
4. Plop Diana IX Locul I Calificat Popa Cristinel
5. Damian Răzvan IX Menţiune Popa Cristinel
6. Cornea Andrei IX Menţiune Popa Cristinel
7. Romila Traian IX Menţiune Pleşu Tatiana
8. Munteanu Iulian X Premiul III Popa Cristinel
9. Ambăruş Gabriel X Menţiune Pleşu Tatiana
10. Bulai Dominic X Menţiune Pleşu Tatiana
11. Obreja Andreea XI Locul III Popa Cristinel
12. Palade Dragoş XII Locul II Popa Cristinel
CONCURSUL CENTRELOR DE EXCELENŢĂ DIN MOLDOVA
SUCEAVA, 27-29 noiembrie 2009
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Profesor
1. Romila Traian IX Locul II Pleşu Tatiana
2. Ambăruş Gabriel X Locul III Pleşu Tatiana
3. Bulai Dominic X Menţiune Pleşu Tatiana
4. Plop Diana IX Locul II Popa Cristinel
5. Obreja Andreea XI Locul II Popa Cristinel
6. Palade Dragoş XII Locul II Popa Cristinel
CHIMIE
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Profesor
1. Carp Codruţa Georgiana XII MI1 Locul II Adumitroaei Diana
2. Elisei Diana X MI1 Menţiune Adumitroaei Diana
LIMBA ENGLEZĂ
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Profesor
1. Bogdan Luciana X MI1 Locul III Mocanu Georgiana
2. Romila Vlad IX MI2 Menţiune Mocanu Georgiana
COMPETIŢIA MUNICIPALĂ LA TENIS DE MASĂ, 24 ianuarie 2010
Lupu Dragoş, clasa a X-a Mi1, locul I
Topciu Robert, clasa a XII-a SN1, locul II
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
76
CUPA LICEELOR LA FOTBAL, etapa municipală, 27 ianuarie 2010
Locul I obţinut de echipa CNCV, prof. Marin Nicu
INFORMATICĂ
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Faza naţională Profesor
1. Romila Remus X MI1 Locul II Calificat Daisa Rodica
2. Gâlcă Ştefan X MI1 Locul II Calificat Daisa Rodica
CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE INFORMATICĂ XOR, 20 februarie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Profesor
1. Romila Remus X MI1 Locul I Daisa Rodica
2. Popovici Daniel IX MI1 Menţiune Daisa Rodica
LIMBA FRANCEZĂ
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană Faza naţională Profesor
1. Palade Roxana IX FIL1 Locul I Calificat Naidin Isabela
2. Pălie Alina IX MI1 Locul II Naidin Isabela
3. Stanciu Daniela XI FIL1 Locul III Giosu Georgeta
4. Andrei Daniela XI FIL1 Locul III Giosu Georgeta
BADMINTON, etapa judeţeană, 26 februarie 2010
Săvescu Ioana, clasa a V-a, locul I, calificată la faza naţională, prof. Săcăleanu Costel
Bahnariu Theodor, clasa a VIII-a, locul I, calificat la faza naţională, prof. Săcăleanu Costel
Stoica Roberta, clasa a VII-a, locul III, prof. Săcăleanu Costel
FOTBAL, etapa municipală, gimnaziu, ianuarie 2010
Locul IV obţinut de echipa CNCV, prof. Săcăleanu Costel
BASCHET, etapa municipală, gimnaziu, ianuarie 2010
Locul II obţinut de echipa CNCV, prof. Săcăleanu Costel
BASCHET, liceu, martie 2010
Locul I la etapa municipală, obţinut de echipa CNCV, fete, prof. Marin Nicu
Locul I la etapa municipală, obţinut de echipa CNCV, băieţi, prof. Marin Nicu
Locul I la etapa judeţeană, obţinut de echipa CNCV, băieţi, prof. Marin Nicu
MATEMATICĂ, 13 martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Plop Diana IX MI2 Premiul I Calificat Baltag Adeluţa
2. Cornea Andrei IX MI2 Premiul III Baltag Adeluţa
3. Romila Traian IX MI1 Premiul III Copacinschi Elena
4. Berca Elena IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa
5. Damian Răzvan IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa
6. Romila Vlad IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa
7. Mihalciuc Cristina X Premiul I Calificat Baltag Adeluţa
8. Obreja Andreea XI Premiul III Iacob Manuela
9. Damian Lavinia XII Menţiune Copacinschi Elena
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
77
10. Palade Dragoş XII Menţiune Iacob Manuela
11. Chelaru Andrada VII Premiul II Calificat Talaşman Adrian
12. Harnagea Sabin VII Menţiune Talaşman Adrian
FESTIVALUL REGIONAL AL FORMAŢIILOR FOLCLORICE ALE ELEVILOR
„CÂNTĂ BUCIUM PE CEAHLĂU”, ediţia I – Piatra Neamţ, 12-14 martie 2010
Calinciuc Constantin, premiul II la secţiunea solist instrumentist de muzică populară, liceu, prof. îndrumător
Szekeres Valeria
Toşu Florina Cristina, menţiune la secţiunea solist vocal de muzică populară, liceu, prof. îndrumător Szekeres
Valeria
LIMBA LATINĂ, martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Solomon Cristina XII FIL1 Premiul II Calificat Lovin Monica
2. Toma Mădălina X FIL1 Premiul II Calificat Lovin Monica
BIOLOGIE, martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Proţop Mădălina XI SN1 Premiul II Calificat Dumitraşcu Maria
ECONOMIE, martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Mihai Marian Vlad XII MI1 Premiul II Mihai Tanţa
ISTORIE, 13 martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Gârlău Ana Maria XII FIL2 Premiul I Calificat Clit Costin
2. Manole Paula XII FIL1 Menţiune Ionescu Dorina
GEOGRAFIE, 13 martie 2010
Nr.
crt. Numele şi prenumele Clasa
Faza
judeţeană
Faza
naţională Profesor
1. Sălăvăstru Mihai X MI1 Premiul III Vasluianu Constantin
2. Condurache Ovidiu XI MI1 Menţiune Vasluianu Constantin
3. Enciu Adriana XII F1 Menţiune Zota Elvis
ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)
78
Cuprins
Editorial
Paula Postu, A citi sau a nu citi… ………………………………………………….p.3
Poesis
Miruna Hîncu, Loredana Baba, Roxana Elena Veringă, Paula Postu, Georgiana Asiminii, Oana
Balan, Alexandra Prisecaru, Bianca Elena Bîrsă, Daniela Stanciu, Smaranda Ana-Maria Baltag,
Palade Roxana……………………………………………………… p.4-8
Pro Amicitia
Mihai Apostu………………………………………………………………………..p.9-10
Arhiva Zorile
Lucian Clit, Hotarnica târgului Huşi de la 1848……………………………………p.11-16
Mădălina Hagiu, Impresii din Cartea de onoare a Colegiului Naţional „Cuza
Vodă”……………………………………………………………………………....p.16-18
Eseuri
Roberta Stoica, La răscruce………………………………………………………..p.19
Alexandra Plop, Adâncită în pădure……………………………………………….p.19-20
Ioana Năstasă, Visare pe apă………………………………………………………p.20
Georgeta Ţocu, Adevărul ne face liberi…………………………………………....p.20-21
Balint Emilia, Diferiţi ,dar nu trăim în universuri paralele!....................................p.21
Bogdan Cristian Chitic, Adevărul ne face liberi…………………………………...p.21-22
Daniel Buluga, Pescarul care nu pescuieşte nicioadată……………………….......p.22-23
Georgiana Asiminii, Ritm……………………………………………………….....p.23-24
Cristina Negrariu, Povestea noastră, a tuturor!........................................................p.24-25
Maria Scărlătescu, Întrebări………………………………………………….........p.25-26
Diana Dumitraşcu, În ce să mai credem?.................................................................p.26-27
Oana Savin, Povestea „broscuţei profitabile”…………………………………......p.27-28
Andra Jora, Gânduri despre criză………………………………………………….p.28
Daniela Stanciu, Economia subterană……………………………………………..p.28-30
Cristi Sergiu Vasilache, Slăbiciunile omului……………………………………....p.30
Ioana Toşu, Persoana din mine, mama… …………………………………………p.30-31
Daniel Buluga, Să fii copil e lucru mare…………………………………………..p.31-32
Alexandra Cristina Cecman, Prietenie…………………………………………….p.32
Studii şi articole
Carla Mona Gîlcă, Mai citesc adolescenţii din România?.......................................p.33-34
Geanina Micu, Lectura – un pact cu generaţia trecută……………………………p.34
ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)
79
Diana Lazăr, Mihai Eminescu poet naţional şi universal………………………….p.35-36
Oana Elena Toderaşcu, Nouă ne pasă, implică-te şi tu!...........................................p.36-37
Vlad Ciobanu, Denis Mădălina Diugu, Andreea Iacob, Mihaela Musteaţă, Factorul de calitate al
circuitului R.L.C paralele……………………………………………....p.37-39
Cristina Grecu, Ştefan Mihăiţă, Cătălina Patraş, Carina Păunet, Transferul maxim de
putere........................................................................................................................p.40-41
Profesor Daniela Teclici, Discipline matematice uitate……………………………p.41
Diana Paiu, Matematică distractivă………………………………………………..p.41-42
Oana Florina Savin, Octavia Iacob, Boala Basedow Graves………………………p.42-43
Carla Mona Gîlcă, Mingea campionilor……………………………………………p.43-45
Parteneriat
Mădălina Stan, Andreea Trandafir, Scrisori către românii basarabeni……………p.46-48
Mădălina Stan, Cine-a înterupt lumina?...................................................................p.49-53
Recenzii
Valeriu Neştian, Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. II………….p.54-56
Interviu
Nadejda Ceban, „Întâlnire cu Grigore Vieru”, Interviu cu Theodor
Codreanu………………………………………………………………………….p.57-59
Traduceri
Magda Hodea, Roxana Elena Veringă, Nadejda Ceban…………………………..p.61-62
Personalităţi
Bianca Gheţeu, Maria Mădălina Costin, Constantin Al. Holban…………………p.63-66
Mădălina Hagiu, Personalităţi contemporane ale Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din Huşi:
Dr. Ing. Bogdan C. Donose…………………………………………….......p.66-69
Pro Historia
Georgiana Tiron, Cămăraşii……………………………………………………...p.70
Maria Popa, Martorul tăcut al războiului………………………………………...p.71
Profesor Costin Clit, Un proiect eşuat la Huşi: Statuia lui I. G. Duca………......p.72-74
Cinste lor!...............................................................................................................p.75
COMITETUL DE REDACŢIE
Alina Cristina Trofin, clasa a XI-a Filologie 1 – redactor şef
Roxana Elena Veringă, clasa a XI-a Filologie 1 – redactor şef adjunct
Lucian Clit, clasa a XII-a Filologie 2 – redactor şef adjunct
Vlad Mihălăchiţă, clasa a XI-a Filologie 1
Profesori îndrumători:
Profesor Costin Clit
Profesor Dr. Mirela Marin
Redacţia revistei Zorile
Colegiul Naţional „Cuza Vodă”
Strada Mihail Kogălniceanu, nr. 11, tel.:0235481398
Mail: [email protected]
Materialele preluate de pe internet nu se publică!
Colaboratorii sunt rugaţi să trimită materialele în Microsoft Word, font Times
New Roman, caractere de 12 şi cu diacritice.
81
COLEGIUL NAŢIONAL “CUZA VODĂ” ÎN IMAGINI
ISSN 1842-872X