EPIC (GENUL)

Sistematizarea progres:va a notelor conceptului deepic(situatie intru totul asemanatoare eu a comicului, dramati-cului, liricului sau tragicului) duce la elaborarea, pe etape, ateoriei genuLui epic, proces istoric, deci deschis, condus in liniigeneralede aceea.;;itensiune interioara. Cit prive9te obstacolele~idificultatile, ele sint imanente, ca peste tct in aceasta sfera,substan~eigenul'lli insu9i.

1. Esent;.apoeziei este epica, lirica sau dramatica ? Pcparcursulanalizelor anterioare, inclusiv prin definitia genurilorliterare (v. Genurile Literare, VI, 1, 2), s-a demonstrat ide a capoezia,arta literara in sens larg, nu poate fi - prin definitie-dedt plurala, solidara, poligen. Ea este in acela9i timp epica,lirica,dramatica, intrucit toate aceste situatii sint incluse obiec-tiv, in proportii infinit variabile, in o:-ice poezie, in arice operaliterara.Daca tOlu9i s-a ajuns la asimilarea definitiei poeziei cuun gen sau a1tul, in speta epic, explicatia este de ordin istoric-dialectic: preconceptul poeziei apare confirmat, 0 data maimult, de realitatea istorko-estetica a genului epic, in timp ceexistenta epicului, intr-una sau aHa din fOrmeIe sale istorice,sugereaza9i contureaza din unghiul sau particular conceptulgeneralde poezie.

Acest fenomen, tipic istoriei ideilor literare 9i estetice, severifica foarte bine, in cazul genului epic, prin definitiile :;;iteoriilede esenta romanti<:§'ale lui Fr. Schlegel: orice opera li-terara fiind "unica", originala, 0 revelatie "noua" a naturE,numai epica poate realiza aceasta ·conditie. Deoarece prima

epic (genu 1)

poezie este grandioasa, imagine a intregii lumi, doar epiculse na~te astfel (Gespriiche tiber die Poesie, 1799-1800). In timpce drama ofera variatiuni pe aceea~i tema, epica ~i romanulcreeaza ope:'e individuale, originale. Deci epopeea ar fi radacinaoricarei poezii (recenzie la Goethes Werke, 1806).. In astfel .de concluzii, reluate mereu, speculatia ~i observatia

ull'eda sau L to:'ica s,,~intretaie, Polimorf omniprezent trans-istoric, in temational, epicul constituie ' 0 prezenta ~steticaeterna ~i universali:L 1 Intreaga genealogie a ideii de gen epic nuface dedt sa confirme, pas cu pas, realitatea literara imanenta,permanenta, a spiritului epic.

II. Conceptul epicului gen originar este pregatit ~iaIt,fel. Daca. se. admite fara dificultate, in sens goethean, caeplcul constltUle una din cele trei Naturformen der Dichtung~,problema care se ridica imediat este aceea a prioritatii : careforma naturala a aparut mai intii, care este cu adevarat ori-ginara ? A ajunge la certitudini maxime in astfel de situatiiobscure, protoistorice, fire~te, este cu neputinta. Dar se potemite ipoteze documentate, cu un coeficient apreciabil de pro-1:::abilitate. Nici 0 ancheta filologica nu va putea stabili do-cumental' cine "a aparut" mai intii: liricul, dramaticul sauepicul? Toate au aparut simultan, odata cu poezia. Insa consti-tUirea formelor literare organizate asculta de logica spirituluiprimitiv, esential mitologic, dominat de prezente ~i "istorii"sacre (mituri, genealogii supranaturale, scenarii de initiere, im-nuri de glorificare divina etc.). 3 Teoria antica a imitatiei re-cunoa~te de asemenea, in "ispravile alese ~i faptele celor ale~i",primul sau obiect (Aristotel, Poetica, IV, 1448 b). Originea eroic-narativa a ditirambului pare indiscutabila. In tragedie, corulpoveste~te chiar de la inceput subiectul. Lirismul elin, pindaric,apare ~i se perfectioneaza dupa aparitia epopeii. Argumen tecare pledeaza pentru anterioritatea cronologica a genuluiepic, tradusa in formula prestigioasa a inceputului: Homer,"primul poet".

Traditia epicului-gen original' se formeaza in atmosferaromantica a descoperirii poeziei "primitive", mitice, eroice,epopeice, "osiane~ti", in perspectiva dlreia Homer devineprototipul "bardului" autentic, germenul ~i fondatorul genuluiepic, pI ecum la Herd~r ~i altii. 4 Tineretea ~i ingenuitateaacestei poezii fiind poezia ins:~i, intreaga revalorificare a mitu-

epic (genul)

rilor, legendel{)r ~i foldorului, duce la aceea9i c~ncluzie, Yl~-trodusa de Jakob Grimm in triada: epicul (poe.zla. col.ect:v~,obiectiva), primul gen literal', urmat de liric (SUb1E:C~1V,ll:dlVJ:dual) ~i dramatic (sinteza eel or doua) 5. Se observa lm.edlat caaceea~i schema trece la Hegel, pentru ~re, la fel, _eplcul e~t~genul esential, incipient, nuclear. G ISt.O:I~ dez:,~l!arn .~oezIeIepice prefigureaza, de fapt, ~ensul apantI~l poezlel mse~l . d~ l,amit spre is tori a desacra~l~ata,. ~e Ja arh~tlp spre sche~a ep,ca.Nietzsche a avut aceea9l mtUltIe " conflrmata tot mal mult .decercetarile mod erne, verificata in arice caz in intreg d~m.en:ulindo-european.8 Mitologia ~i folclorul afro-american ar f1llPSIt~de vocatie 9i texte epopeice. 9 Primul ref,lex r0n:-~nesc .al ac~steJconceptii priori tare poate fi surprins m teomle 1m, Hel:adeRadulescu despre epopee, "poema a poemelor care cere 111tr-111satoti germenii de poesie~~10, apoi la AI. 1. Ph~~ippide 011. • •.•

III Consecintele acestei conceptll asupra deftmttp.lgenului epic ~int hotaritoare, profund restrictive, mult indara.-tul realiiatilor istorico-li terare. ,!\-semenea. cel?r,lalte genu~!,epicul imparta~e~te aceea~i soarta. a ~deca~aJulU1 111tr.e es~nta,concept ~i fenomen literal' c~ .~end111tade mgustare ~I decl deade.evare foarte tlrzie a defimtllior. .

Cea mai traditionala, primita ~i azi in sfere foar~e larg,l,identifidi genul epic .eu epopeea : epos , epope~. ~nma aSI-milare apartine Rena9terii, care produce, 111specIal. 111Fra~ta,un numar de sinonime toate in sfera epopeii homence : poernehero'ique, grand oeuvr~, oeuv-e herO'iql1e, long poeme (precumla Joachim du Bellay : Defense et illustration ~e la lan.que fr,an-<;aise,II, Ch. V). Clasicismul fo~ose~te a?elea.$l expr~sll : poemeepique, poeme hero'ique, de eptco carmm~. Romanhsn:ul - lafel: Grosse Epos. Nibelungenlied est~ I~t~da germamlor. C;lputin pina la Hegel inclusiv, genul epIc hplC,. fu~~am~ntal, ra-mine numai epopeea, pe a carei fenoJllenolo~Je ~I I.stone se ba-zeaza intreaga analiza. Celelalte "fo-me" epIc~. (epI~rama, ~~o·-mele, poemele didactico-fil020fice, cosmogonnle ~I teogonlll:)sint definite numai in aceasta perspectiva. Teoria o:par~, 111literatura noastdi mai intii la Budai-Deleanu (Ttgantada~"Prolog"), apoi la Heliade Radulescu : "poema epica sau poemaeroica" (Regl1lile sau gramatica poezii, 1831)~ Radu I?nescu(Principiile criticei, 1861) etc. Mai toate dictlOnarele_ llterar~actuale, in special anglo-saxone $i germane, perpetueaza aCeea$1

epic (genU!)-definitie. Ea este reluata mereu, folosita ~i in studiile de . t .. t t' - l·t - t ISorleoSles e lca 1 erara, pen ru care "arta epica" ramine pin~ .

. ·t t d -" . -. a aZlc~ mare pnon .a e, upa IrnpreJuran, epopeea homer-ica d ~n\'atele sale latme, sau epopeea medievala. 112 ' e

In stilistica ~i versificatie, la fel. In traditie aristotel' ~t 1.. " " leame ru epop~ll se va. nu.ml "epIC. sau "eroic" (Poetica, XXIV'

145~ b), notlUne, .pnn .mtermedlt:~ Evului Mediu (Isidor di~SevIlla, EtYrr:ol.~gwe). ~l. Rena~te:'ll, ~ransmisa intregii cUlturieuro~ene .. Pnmll .rom~m .care ~u not~unea "eroului" (= iroas),a ,:stlh~lUl cel e~lCe&~. ~l a ntmulUl "cel iroicesc", facut din"stlhun .exametr:ee~b '~ smt D. Cantemir, Dimitrie Eustatievici,(Granwtzca romaneasca, 1757, Pentru rUm) ~i Macarie ("iroi-c<:&c(() in Gr.:rmatica sa.

Vitalitatea conceptului se dovede~te aUt de mare incittransformat in adjectiv, epiculcontinua sa defineasc~ toat~calitatile intrate in traditia actiunilor ~i eroilor homerici : eroie,supraomenesc, enorm, grandios, pro eminent, monumental. Cumspunea ~i Heliade : "Epopeia este descrierea unei actiuni, uneifapte generale ~i, daca creatia se opereaza ~i nu este nimeni casa a descrie, epopeia atunci este in fapte, iar nu in vorbe".13Deci act eroic = epopeic, sinonimie desavir.;;ita.

IV. Exemplul homeric nu numai ea stabilizeaza sen-suI de baza al genului epic, dar il ~i dognwtizeazii, il preface- cum spune tot Heliade - in "legi nemutabile". Procedeuleste clasic : genul epic i~i scoate totalitatea normelor din con-templarea ~i analiza preconceputa a epopeii, al carei creatorinstituie un prototip. Asociat adesea lui Virgiliu, Homer devineepicul absolut, convingere frecventa in secolul al XVI-lea 114,cu urmari profund dogmatice :

1. Il1'treaga ierarhie a liter,aturii se modifica in sensulproclamarii intiietiitii absolute a genului epic. Vechea superiori-tate a tragediei, stabilita de Aristotel (Poetica, XXVI, 1462 a),este parasita, incepind din Rena~tere, in favoarea noului astrucare se ridica la orizont: "Cel mai bun ~i mai perfect genpoetic" (Sir Philip Sidney, An Apologie fO',. Poetrie, 1.583~.Chiar dara, uneori, epopeea latina este proclamata supenoaracelei eline (Vida), ea continua sa ramina "regina poeziei", r!!a::rele titlu de glorie al literaturii, opinie pe care doctrina clasl~ao consolideaza pe deplin. Referintele siut :numeroase, toate l~sensul judecatii lui Dryden: "Cea mai mare opera a natum

epic (genul)

an€" (Apolcgy for Heroic Poetry.arte!; ?oeti~ Li<:er:oe,1~77) 15.urn "1 t'vele - bombastice - contmua m sene plna la SflqltulSl1P~ll~il al XVIII-lea: "Capodopera poeziei", "cel mai nobilse~~/ de care este capabil ~pi~itu~ ~man': (sic~) 116 •• Romanul:ef "epic in ascensiune, mtlmpma rezlstenta dm aceea~l,.ge~~. pentru multi, el trece inca drept un poem "avortat",eauza . 1 . ~ "1 - l'c cu; perfect" 117. Mentalitateac aSlca aS1ml eaza poemu erOl".lm ..insasi norma pOeZlel. . ..

. 2. Ierarhia rigi,da esrte inS'otita de ccm:!ttn. de C?~-. t al' putin drastice deaceea<:i pr·ovenienta .anstotehca.ttnu nu m ,'(. A' _

I "d' Evul Mediu poemele si romanele erOlce l~l propun sanca In '. A d G l)nu trateze decit "fapte extraordinare" (La Quete . u r~.D l 'na este fixata in Rena~tere: "Personarum lllustnum,

oc n .. . b' t '1 tillustres actiones" (Scaliger, Pf)~t£c~, 1561), s~ lec ~ . I us ::e..- boinice aventuri de mare stII, m sensul mltologlel ero~ce~::clltionaie. Portretul-robot al erou~ui epic imp~ne perfectlU:nea absoluta a virtutilor cavalere~tl (Marx a facut astf.el .?<=exade observatii in legatura cu vechiul ep~s irl~r:dez) : v:teJI~,croism lealitate iubire, prietenie, nob1ete, m splntul unel eVI-dente idealizari' tipologice .,18 Limita acestei ~d~alizari absol.utea naturii umane coincide, inca 0 data, eu Sflqltul secolulm alXVIII-lea ~i al prelungirilor sale: Blair, Charles No~ierIJ9.et.c.e constata 0 singur§ deplasare notabila, in sens cre7tIJ?-: Blb~l~

devine 0 grandioasa epopee cre~tina, plina de erOl ~l marLInai credintei. Incepe 0 lunga discutie, in special in secolul a~XVII-lea, in legatura cu inlocuirea zeitatilor pagine pI~n slintl;;i arhangheli; se propune 0 reierarhizare corespunzatoal'~ D

gcnului eroic : epopeea cre~tina ar fi superioara cele! h.omenct'(Desmarets de Saint-Sorlin); conceptia de baza ramme nr-schimbata, chiar claca "modernizaUi". .

3. Aceea~i dogmatizare ;;i schematizar,e este impusdwganizarii $i morfologiei poemUilui eroic, printr~un ~deval'at d-:;-calc al tragediei clasice : prcpozitie, invO'catie. naratle, deznoda-mint. La Tasso (Discorsi del poema eroico, I, 1587), partile sintoarecum altele : l'inVroduzione, la perturbazione, il rivolgimento,il fine. In cele din urma planul se simplifica. Devine tripartit :inceput mijloc sfirsit· ~xpozitie, nod, deznodamint ; ,.pricina"- "leg~re'; -' "de~legare", cum traduce ~i Gr: ~l.~~~ian~ peLa Harpe. Esential ramine insa gestul dogmahzarll In sme:toate lucrarile epice (epopeice) trebuie sa respecte aeeste sec-

epic (genul) epic (genul)

vente idealel 0 anumita durata (timp alnaratiei), Un sfiqit fe-rici.t (happy en~ f}etc." Bineinte~es, 1;)iUn sti~ corespunzat~r:eTolc-subhm, "llustru (splendId, gmv, malestuos, solemn)Examinarea in detalii a acestor conditii formale verificadi~plin totalitatea exigentelor literare specifice structurii clasice(v. Clasie, III). 20

4. Finalitatea intregului sistem, in conceptia tracti-tionala 0 a,ge::lUlui ~p~c,este. pro~und et~ea $i pedagogiea. Epopeeapropaga 111 excluslvItate vlrtutIle erOl'ce. Rostul sau este saeduce, sa "instruiasca", sa produca exemple (Boileau, .Artpoetique, III, v. 246,--248), sa combata viciile. Chiar atuncidnd, mai ales in secolul al XVIII-lea, vechea teza a lui utiledulci se aplica din plin poemului eroic, scopul "agrementului","amuzamentului", ramine acela1;)i2.1: "sa insufle dragosteavirtutii", cum suna versiunea Gr. Ple1;)oianu.0 nuanta intru-dtva noua apare doar in sfera terapeuticii medicale: na-ratiunea pura, in special fabulatia fantastica, vindeca de me-lancolie 22, printr-un fel de katharsis epic. Atit este de inra-dacinata viziunea pedagogiei literare, indt apare, in plin cla-sicism, pina 1;)iteoria alegorica a genului epic: Homer scrie inscopul moralizarii compatriotilor sai, demonstrind dezastreledezbinarii 1;)i succesul solidarizarii! (Le Bossu, Traite dupoeme epique, 1675.)

5. De fapt, struetura"eneiclopediea", aglutinanta, aepopeilor, care absorb in diferitele lor redactiuni texte 1;)iideide provenienta foarte divensa, prin interpolari numeroase, in-dreptatea intrudtva 0 astfel de interpretare. Inca din Re-na~tere, epopeea incepe sa fie numita chiar "enciclopedie" 23.

concept care prime~te treptat 1;)i 0 determinare. filozo~ico:poetica, in sensul sintezei de genuri. Divina Commectia ofera l~1Schelling 0 ilustratie tocmai in acest sens. 24 Epopeea "rez~~~credinte, cup.o1;)tinte,idei, imaginea unui intreg popor. Deflmtlaeste reluata de vechea critica franceza universitara 25, care 0

trans mite 1;)iazi manualelor. Bolliac avea, alaturi de Heli.ade,aceea1;)inotiune a epopeilor primitive ("acele lumi intreg: ?epoezie"). 26 Latenta sau explicita, ea revine in toate ir;cerearIlede confectie a epopeilor noastre "nationale" ($tefanzada, Mi-haiada, Traianida etc.), pina la G. C01;)buc. .1

6.. De altfel, impulsul de a pas~.i$a pe . Home\.~~emula, a-I depa1;)ichiar (cum credeau autorll epopellor cre~ 1

. , colul al XVII-lea !) este consecinta inevitabila a intregu-dIn se . ~ Ad . t· t f .~.'. roces de dogmatizare epIca. mIra,la se rans o~ma ·m1m Pmandare imperativa : poetii trebuie' sa scrie epopel, pre-reeo f ~ A d A •

m:rl Homer, ~i Ronsard se 00n orrnea~~ pu~m I~. m~~?'lre1a,'Franciade (1572).! Co~ii~ficareaepop~l~ r:;u.~I-ar ~asl mCI u~

, 's daca n-ar fi msotlta de exemphfIcan practIce. Acela~1se~;nament apare ~i la noi, 1;)iinca in formele cele mai tipice :r~u dt mitul national va fi mai cultivat - scria Aro? Den-,. sianu - cu atH traditi1a istorico-mitica va inflori mal tare"'.Sll,' ~ d A •• tPfi,n urmare, poporul roman "poate ~a pC:~,ee I,~va or 0 epo1?€:ationala daca nu ereata, cel putin facuta . DecI, "poate sa vma

~n,,geniu: care rezumind", .. etc., etc. 27. Program cit se p:::atede Jimpede ...

. V. Corectarea acestor excese dogmatice se produceprintr-o evolutie lenta, da! irevers~bila,. spre liberalizar~, ~areasigura genului epic adev~rata s!1 Ident1~at:. In planul Idellorliterare, ceea ce se inreglstreaza cu pnontate este doar .de:plasarea conceptelor, a teoriilor. Insa modifica:~a d~ctrmelepice n-ar £i fost posibila fara transformarea spIntulUl crea-'tiei insu~i, nu lips it de ezitari 1;)icontradictii .interioar: (celedOua versiuni ale lui Tasso: Gerusalemme lzberata ~I eon-quistata .I). Convergenta acestor factori preface epicul dir;tr-oservitute homerica apasatoare, intr-un gen nou, emancIpat,"modern". De altfel, £actorul ideologic-estetic hotaritor ested1iar cunoscuta Querelle des anciens et des modernes. Tendintasa este "contestarea(( prindpiilor ~i valorilor clasice (v. Clasiesi modern V) si prima victima, in ordinea epica, se dovede1;)te~hiar pat;iarhui genului eroko-epopeic: Homer.

. De fapt, ceea ce i se neaga in primul rind nu este calitateaintrinseca, ci exemplara. Din ratiuni de ordin "liberal", istorici'disociativ (cel mai vechi poet cunoscut nefiind a fortiori ~i

ce.1mai valoros), autorul Iliadei inceteaza sa mai fie recunoscutdrept "mode.J.".Home:- avusese detractori 9i mai inainte : Sca-liger, Patrizi, Paolo Beni etc. Dar scopul polemicii anterioare-era fie substituirea acestui idol prin Virgiliu, ca obiect suprem.al admiratiei epice, fie impunerea noilor poeti epici, pre cumAl.'iosto.Ceea ce se refuza - pozitie tot mai limpede in s~colul.al'XVIII-lea - este ideea insa1;)ide imitatie, de reluare ,fati~a :"Sa tragem concluzia - scrie Saint-Evremond - ca p.oeme]e

~-=- ~e:!p~ic:J!(g~e~nlUl)

lui Homer VOl'fi totdeauna ca -te~rale" (Sur les poemes des Paod~pere ; nu insa 1?imodel .orlzontului literal' confirma toc nc:ens) 28. Largirea contine ~ln-Essai sur la poesie epique (17malO astfel de teza. Voltair~a .a,:gustul" sau. Implicit 1?iin d 26).' rec~noa1?te fiecarui . inllU, Lucan Trissl'no Ca - omenlUl epIC: Homer dar . VpoporO. ' ,moes Tass Al ' 1?1 ir'

slslan 1?ipoezia "nordica" v~r int 0,. Aonzo de Ercilla Milt gl-co ului, lista. regl, In a doua jumat~te on.

Ap 't' a se-. an la unor productii narativde .bp homeric, raminind totu i s e, ..care nu mai sint epo ei

mal mult conceptul. Pulei B ? :eclmene epice, amplificl .g~n care-1?igase1?teteoretidian~~a: 0, B. Tasso scriu romanz~lDlsco:so intorno al comporr d :n perso~na lui Giraldi Cintio :tesc Impu d' e el romanZl (1554) P .ne pe eplm noua fo 1- . ,oemul arios-raport epic (basm versificat? r rmu a, gr~~ de clasificat subcu <'lJccentulpus pe "roman~s,c,~man versIflcat ?), in tot cazulgradarea profunda inte' ~ , pe aventurosul erotilC Dm" ' rloara a genulu" . e-aI pnn aceastii "induldre'" . 1 erOlC se produce toc-frust, brutal, razboinic din c1?1Acontrabalansare a eroismului"marelui secol" inceta~e ~-1 e lr: ce. rr:ai ana cronic. Spiritulpu~ conditii, fixeaza noul ~:gi:a{ a~lmll~ze. Criticii ratifica,tatwn du poeme epique 1658) d a . ep:cu~Ul. Le Moyne (Disser-secundare ale poemulu{ Co t a mIte lUblrea daar in episoadeleDisc' . . n rar avem de a fnmmare ,care ilustreaza toc~ . -: ace cu un roman.de trecere de la epopee 1 aI faza mtermediara verigam' 1 a roman' Roma l t b 'al mu ta dragoste dedt 1 pt . " .nu re uie sa aibadedt dragoste" 29 D . u e, poemul erOlC - mai mult luptet L . eerOlzarea epiculu' f dor. a Fontaine declara " 1 ace eci pasul hotari-dare,ca lui "Ii plac drt~~ l~genuitate, dar 1?icu oarecare sIi-romans et des livres d'am e e dragost:" (Sur la Lecture desformei versificate dem tour, _16~5). :astrarea 1?iteoretizareatot mai mult 0 forma o~.sbre~:a ca eplcul traditional devenise1?ieroi, incl~siv conve"t~ eral' ' adaptabila oricaror continuturl

bn lOna l' ge n . A" urghezi". Dovada conce t"l' n loml m dantele 1?ichiar

la Goethe, traduse si in 0 p 1:e(Hdespre "burghezirea" epopeii1a Humboldt (aber' Goe pera ermann und Dorothea, 1797),ee1e din urma chiar la H~hes Hermann und Dorothea, 1799), inderna." 30) I _. gel ("Romanul, epopeea burgheza mO-

. n aceasta sltuatie l'b l'genu1ui epic echiva1ea - d 'f l' era lzarea l1?i reierarhizareacontinutu1ui. za, e apt, eu regenerarea integralii a

epic (genul)--Drept urmare, definitiile functiilor epice trad~tionale semodifidi 1?iele. Echilibrul docere I d..eLect~rese rupe In favcare..agratuitatii, latenta in orice aventura. In Ipostaza. sa romancsca,poem

u1eroic nU-9i mai face un program. dm_"prop~garea

marilor

virtuti cavalere1?ti, care se "modernlzeaza , devIn fe-no

rnenede sociabilitate, ga1anterie 91 salon. Teoria "mora~a"

saU "alegorica" decade sau estecomba~ut~ pe fata· Bl~ir pOle-rnizeaz

acu Le Bossu, Marmontel declara ca poemul erOle "p~ate

chiar sa se dispenseze de a instrui, daca ne atrage".31 EPlculse transforma in felul acesta intr-o autentica "literatura

profana'·.Broziunea profunda, interioara, a spiritului "fantastic((, incontinua laicizare, substituie supranaturalului placerea fictiuniipure. Logiea sa inceteaza a fi a "miraculosului", pentru a ra-mine doar a inventiei. Chiar 9i miraeulosul cre~tin intimpinarezistenta, de altfel tot mai vie, ineepind inca din Rena9tere,dnd Ronsard refuza sa introduea in Franciada orice fel de ele-mente fantastice. Principiul care se impune este "adevarul","verosimilul", 9i se poate presupune ca refuzul lui Boileau 9

i

al altor critici de a primi oriee fel de "mist-ere", incllJsivcre~tine, are in prirnul rind tocmai acest substrat rationalist-estetic. La spiritele dedarat sceptice, eritiee, iro,niee, marile au-toriiati ale "seoolului luminilor", repulsia va fi ,cu atit mai ,ca-tegorica. Lui FonteneHe, miraiCulosul poemelor hamerice Ii iP

are

nu mai putin "stran~u" decit al 'fomanelor cavalere~ti. punctulsau de vedere este al "bunului-simt", virtutea elogiata a epo-ciL 82 Cit prive~te pe Voltaire, orice fel de miraculos i se parede-a dreptul "ridioal" 33.Parodia este punctul final al eoruptiei tuturor genurilo

r,

prin rasturnarea mecanismului interior in sens burlesc, carica-tural (Parodia, vol. II).La capatul "ciclului" S3.Uteoretic, epicul se intoarce in elinsu~i, dar corupt, degradat, demistificat, deer01zat. $i atuneiapare epo,peea bufa, poemul eroi-oomk, de la Batracho-miomaohi:a la Seochia rapita a lui Tassoni ~i Tiganiada a lui~udai-Deleanu, scrisa intr-o dispozitie de invederata uuto-lronie : nesocotindu-se "poet deplin((, eCllPabilsa dnte "faipteeroice1?ti", poetul se multume~te doar cU "aceasta poeticeascaalcatuire, sau mai bine zidnd jucareaua, vrind a forma 9-

a

intrcoduce un gust nou de poezie romaneasca" (Prolog). Ded,

epic (genul) epiC (genul)

datorita lui Budai-Dele,a nu, epicul romanesc incepe p"l", t.d f t ' .. d . .na Ie ap, un JOC~l 0 SpeCIe e antlepic, in Punctulunde marei~epos european se desparte de el insu~i, facindu-~i un prog'din proprie sa ridiculizare. Pope scrle The Rape of the {<t~p712) ~i.da. totodata 0 i!onic~ :ete.tii pentru a face Un poem e;ic'"l:,trcd~sa mt~-o lunga sabra lIterara antisublima. 34 Apar~~l 0 Dlssertatwn upon Burlesque PoetTy de MOl1'tagu Bac ~(1752). St~rea de .S~i~·it ~ acestor teor€tizari este suprasat~~r~rea m~ru sole:nmtat1 eplce, d~blata de sentimentul acut al ri-dlColulul. 35 EplCul moare prm supralicitare ~i deflagratle.

Intreaga r€voluti€ a principiilor sal€ se produce in cadruJunoI' profunde muta~ii sociale. Produs de esenta aristocrati"_f.eudala, epicul grandios, eroic, nu poate fi asimilat de m~nt~-h.t~tea, teJ?p2ra:n,entul -$i fil020fia ~urgheza, care c rasfrin,{{~l ;.n est~tl~a P:l? a~gumentul, e.sentlal, al p~im~tului eV~lutit'isO_lale ~l ImP.lIc~t lIterare. Daca Homer, prm lInperfectlUnilesale, nu constltUle Un model, explioatie sta ~i in faptul eel €.este expresia unei societati primitive, neevol uate. Fontenellestreeoara aoest argument in a sa Digression sur les anciens etles modernes. $i pentru Warton, timpurile eroke nu mai potfi traite sau retraite sinceI', deci autentic, in secolul al XVIIT-lea 36. Faza este iremediabil depa~ita. Actiunile eroioe au in-cetat sa ,,'I.xcit€" admimtia. Prin Blair vorbe9te insu~i spiri-tul burghez in ofen siva. 37 Progresi~tii liberali ca De Bonaldobs2rva ca "subiectul unei epopei nu poate fi scos d€dt. dinistoria un€isocietati monarhice" 38. Mod indirect de a spuneca orinduirile moderne, republicane, Ii fac imposibila reapari-tia. F€nomen originar, "primitiv" prin definiti€, epopeea es~••incompatibila cu stadiul modern, evoluat, de civilizatie. Do,'.triI1Clromantica ramineoot€gorica : "Nici 0 na~iune civilizatanu este capabila sa produca vreodata 0 epopee" (JakobGrimm) 39. Starea societatii contemporan€ 0 fac€ imposibila(Hegel) .40

Recunoa~terea trepta,ta a realHatilor na,tionale impune alterestrktii hotaritoare. Inca in 'p€rioada Rena-$terii, apoi aCId"sicismulUi, se aud voci in favoarea epopeilor "nationale".·' C:Uconpnut integral diferit de poeme-le homerice. Tiparul antICdevin€' insuficient, n€inca.pator, inaotual. Cind aceste incer-

cari rateezain serie, 0 €xplicatie propusa tine de cee3 ce ~eva numi ulterior "specific national" : "Francezul _ declara'lO

, de Melezieu - n-are capulepic" 41. Nici ~piritul ~im?ii1&50 _ constata Racine _ nu est€ homenc. VerslUntlefranceze . . 1 D . D' fa aoeea"i' t conventional-shllzate, a e -nel aCler e "(eJegar· e'Descoperirea eposului primitiv al popoarelor :uropenedJtvad~ce noi tenneni de comparatie, ~i deci de indepartare~et~la~~tiahomerica. Apare r;u numai.o noua ~era.rhje (Y'olkspoes~e

, rioara lui Kunstpoesle), dar ~l 0 noua drme.n~lUr:e a .epl.-s~lPIe. . caracterului specifk al natiunii". al OTICa1"elnatlUn~C,l Ul • a " h t· . - d enta£;"oii epopeilor nationale au valoare ar e IPINca,. e l~x?odn 'S~(:'If-me de StaiH, De l'Allernagne, II, Ch. X~I)._ atlOna l~m. ~- .e,

, a - "i implicit genul epic - se dllata, se mulhphca 111epopee "( I 1 t' . l' se dofatete diverse, poliedrice. n felul aces!a, evo u~la epI~u Ul " -v2'de~tea fi, de fapt, 0 involutie. 0 remtoarcere la "lzvoare • laoriginal' .

. ' VI. Rezultatul cel mai insemnat al acestui lung pro-ces de liberalizare este recunoa~terea treptata a es~ntei genu-Jui 'epic, urmarta de o. dejiniti: adecv,atii, ~o!·espu;tz~toa;:. ~ap=tuld€vine posibil prmtr-o ml~care ld€ala m dOl h~Pl . p~raskea definitiei homerice ~i ratificarea tat mai larga a n0110r€xperiente ~i genuri narative. Momentul. in care ~e pro~u'::eprima disociatie - dintre €popeic ~i narahv - eehlv~leaz.a ell::lctul de nastere teoretic al genului epic. El poate fl atnbUltfara ezitar€' Renasterii in speta italianului Antonio Minturno.Acesta distinge in'tre poetii epict puri, "care nareaza despreml:limulti eroi si mai multi ani", ~i veri, "care se numesc ero.ici\' 'conform d~ctrinei clasice (L'Arte poetica, 1564). Ierarhi::lrarr{ine inca dogmatica. Dar notiunea unui epic ,,~ur" n~ra~iv.:?i:,afacut aparitia, cu tendinta largirii sale p:ogr~slve pnn 111-

dUderea tuturor formelor epi'ce posibile. In mtenorul concep-tutui d€ "poem eroic", "epO'Peic", se produce prime spartura :irupe germenul epicului genuin, narativ, a carui dezvoltaredistruge si absoarbe complet vechea ma,trice a epopeii. Recu-~?2~terea' teoretica a genului Tornanzo, a biografi€i,. poe~nu!uiblOgrafic etc. spore~te ~i mai mult intelesul naratlvulUl, m-deajuns de bineconsolidat la sfiqitul secoluluial XVII-l~a.cind vechiul distinguo al luiMinturno este reluat ~i reanali-zat de Edward Phillips (Theatrum poetarum, 1675) 42 .• Sin~create, astfel tcate premisele ca sinonimia : epic = naratw safi.e recunosc~ta din plin, dublata de extinderea sa ,consid~ra-blla: gen epic == totalitatea speciilar $i jormeloT naratwe.

uezvo~ta~ea ro~anului con~o~ideaza definitiv aceasta de-plasare ~I hberahzare semantlca. In Don Quijote (I. caPXLVII), Oervarutes constata ca "structura farimitaUI a aoesto;carti. ing~uie .ca ,autor~l sa, se pOaJtaara~a$i .epic, $i lirk, ~i,tragIc, $1 comIC, Intrunmd m sme toate mSUi~lrilepe care Iecuprind desfatatoar,ele$i dukile discipline ale poeziei $i re-toricii, ,pentru ca epica poate fi scrisa foarte ibine ~i in proz:ioa $i in vel's". Or, ex,act aeelea~i idei - confirmate de intreag~evolutie a genului epic european timp de ,aproape un secol' sijum8itate - sint reluate in cunoseuta prefata la Joseph lhi-drews (1742) de Fielding, unde se spune $i mai limpede; inconceptul "genului 'epic" {respectiv "poemul epic" $i "roma-nul") intra oriee naratie; ,;tragica sau comica", scrisa "in ver-s'uri sauin ,proza". "Un roman comic este un poem eroi-comicin proza." Dictionarele, ,precum al Dr. Johnson (1755), conSCi-era noua semnificatie: "Narativ; cuprinde naratiuni II1U sa-v1r~,te, ciamanuntit povesti'te (rehearsed). ,In mod obi~nuit seadmite ca eSIteerok, sau di infati$eaza 0 man~actiune a unuierou." 43 Acceptia tehnica, rationala, s-a despartit deci definitivde cea empirica, populara.

In timp ce nuanta uzuala pastreaza rpina azi, in taate !im-bile, ereditatea '$i deci traditia Sa eroidi (acte "epopeice", ti-puri "eroice" etc.), sensul tehnic, devenit obiec,t de analiza $ispeculatie €stetica, se teoretizeaza,cu 0 tendinta - inevita-bila - de neodogmatizare, pr,ecum la Goethe, in Uber epischeund dra1YlJCLtischeDichtung (1797), unde disocierea celor douagenuri devine categoriJca, radi'cala. Totu$i, chiar ~i in aceast~iposta7.a, idefini~ia epicrului inca se resimte, ba este nu 0 datade-a dreptul caLchia'tape veohea definitie a epop·elcului. Faptsi mai semnificativ : dnd constata ca noUe spedi ,epice: ro-~nul povestirea nuvela etc. nu mai core,g,pundconceptului;au d~ic-epopeilc: Hegel intrerupe 'atH analiza, dt $i istn-riag€l1'ului epic: "Vasta istorie a dezvoltiirii acestora, de la)riginea lor ~i pina in prezent, nu sint insa in masura ~-o ur-naresc aiei mai departe nki macar in liniile ei cele mal gene-'ale !" 44. Intrea~a s'chema risca sa fie dart:a ,peste cap. Albia lalegelianul Vischer definitia epicului nu se mai suprapuneleste a epopeii. 45

Mit-istorie-roman-nuvela-schiti'i etc., etc., genul epic sedentificii, include ~i depa~e$te; practic ~i teore,tic, pe n_'n_d_, _

toate

fDrmele de nara-tiune, tr'ecute, prezente ~i viitoare.}\ceste etape, cu ezitarile ~i os.cilarile lor inevita-bile, pot Ii5urprinse chiar ~i in varianta romane,asca a istori,ei "antice" ~imedievale" a conceptului genului epic. La Heliade Radulescu,

'intre rouUe neclaritati ~i confuzii, apare in cele din urma :>1adevarul : "Epopee va sa zica facere de naratiuni sau de histo-rii", "epopeea ,e 0 poezie narativa" 46. Genulepic include,ef€ctiv, totalitatea literaturii de tip narativ, eliberata de or'i,cedogmatizare $i norroare a narativului.

EPICUL

. '" Difi~ult~tile, clestlll de numeroase, ale analizei 1?ide-flmtI~l ~enul.t.ll epIc nU-~i pot gasi rezolvarea dedt in cadrulac:ele:a$l ~eor:I a genurilor literare, dedusa dintr-o conceotie li-t.c~a.raum~ra. Asemer:ea comicului, dramaticUlui, liriculUi etc.,:plcul .este u~tegral sol~d~r cu esenta ;;i fenomenologia literatu-r11.Once alta p:rspectlVa este neadecvata 9i eronatiL

I. Inarnte de a constitui ;;i a fi recunoscut gen li-teral''', epicul reprezinta 0 esenta, un mod de a fi un d~t onto-lo~ic 9i in. acela9i ti~p .un unghi de perceptie ai existentei ~iul1l~verS~luI,0 "for:ma" 910 categorie spiritua12. In prima ipos-taza, eplcul apartll1e devenirii, succesiunii, "istoriei"; in ceade a doua, epicul reElecta aceasta situatie sub specia narativu-lui, a suecesiunii de actiuni, evenimente, fapte. Sintem in istorie,apartinem istoriei, cu toate implicatiile acestei situatii 9i toto-data exprimam integrarea ~i participareo. noastra istorica prinreprezentari specifice. In planul creatiei literare, eul, care estein istorie, se desprinde, se detageaza functional de eo.,i9i impuneo o.numita disto.nta, toemai pentru a 0 putea nara, in ritmul,perspeetiva $i tehniea ee-i sint proprii. Eul epic "poveste~te"istoria, participYnd 10.eo., asumind-o. De fapt, no.rind, eul senareazo.. Integrat in istorie, eul epic 0 o.simileaza 9i 0 reflect~in desfa$urare. Devenirea, curgerea "heraclitiana", este deciconsubstantio.lil literaturil, infuza oridirei opere literare. A~-dar, a fi "aistoric" in literatura constituie 0 imposibilitate, unc!esavi~it nonsens.

1. Solidatitatea fundamentala a situatiilor O1idcci aenurilor literare prime~te, in felu} ,:cesta, 0 no.u~ con!irmar~.

9 .~ se o.firma ~i se argumenteaza, 111 mod legItIm. ca poezia~~~asubstantial !iriea; teza poeziei es:ntia1 e~ice se d~v.e~e~$t.~I fel de verificata, 10.fel de intemeiata teoretiC. Teza Imclta~l.l:nine a poez:ei a fost formulata de Croce, anticipata de 81tll,intrLecare 9i de Le~pardi.~ Dar pentru .a:ela~i Le~p~rdi ~,~turapoeziei este totodata ~pica: ~ ,:0 a~pll~fl'~are.a l~r~cuIUl . LaHegel, istoria spiritulul (du?a Imp~eJ~ra!,I.: epic, l~r~c.;s~u dra-me.tic)este epopeea absoluta ; istona msa~l este epIca.- ~ll1 per-spr'Ctlva "naturalista", aceea$i definitie : poezia are trei "formenaturale". intre care "narativul". (die klar ~r:ahl~n.de),~ dupaformula goetheana. 3 Aceasta ar f1 "celula" epica ongll1ala (Ur-form) generatoare a povestirii, a relatarii oricarei succesiuniposibite de evenimente. Situatia epica fundan:entala Se dO,;e-de~te a fi mereu aceasta: raportarea, naratIa, "povestea a-::eeace s-a intimplat4, deoarece numai in 9i prin istorie se potproduce "intimplaril' $i evenimente. Istoria este, prin urmare,substanta, posibilitatea, cadrul ~i deci subiectul esential al epi-

1 •cU.m.2. Conditia istorica a epicului - definitia sa exten-

siva - se verifica ~i prin faptul ca orice poate fi povestit, poateprimi 0 desfa~urare temporala. Ca ~i comicul, dramaticui sauliricul, epicul este transmisibil, solidar $i interferent tuturor <1'.:'-tivitatilor 9i fenomenelor umane, implirit literare. Nu numaica epicul nu constituie, cum s-a crezut mult timp, un ,.orna-ment", un artificiu, 0 posibilitate de "infrumusetare" a poeziei5,dar el este - de fapt ~i de drept - "poezie", una din modali-tatile specific poetice. 0 succesiune de accente lirice, eul carese nareaza vorbind despre sine, autoreflectindu-se in aceasti'iipostaza, constituie 0 poezie substantial lirica, dar nu mai putinUna epica. Orice relatare a unor evenimente interioare devineimplicit epica. Orice aventura spirituala, orice efort creator des-fa~urat, la fel. Exista 0 epica a gindirii ~i creatiei, a cunoa~terii~i fapteL Dovada ca actiunea, mai ales de 1a Aristotel inainte.a fost asimilata destul de constant totalitatii literaturil prin douaserii de argumente :

::$. Poezia, literatura in sens larg, nareazo. $i descTiein aeela~i timp. Descriind povestim, povestim deseriind. Na,"3-tiunea se preface in descriere, descrierea in naratiune. Acest

epicul

aparent paradox a fost observa1 si definit inca Aa: _ ~VIII-Iea, A in~e multi altii d~ Lessing, autor~~ s~l~fICaI'll artelor III slmultane ~i s'Uccesive. Descrierea as.l-pictura, s'Culptura ar fi simultane; naratiunea ,poe;iares~lV

. D l' t t' " , , mUZlca- succesl.ve. ar a~e al?les e IClan retme ca imaginea unui obiecttreeut prmtr-:ln ~lr de moment~ se modifica, enumerarea no-~~lor sale ech.lValmd cu a descnere succesiva (Laokoon, XVI).yl pe.ntru 6BOlIeausau Marmon-tel descrier,ea este cuprinsa innaratmne. La fel, la Leopardi etc. 7 In mod invers descrieS t f - A t' . . ,reae rans ?rma In nara lune : lmagmea sau descrierea unui obiect(tot Lessmg .0 spun e) .poate s_arezult'e din istoria lui ; succesiu-nea unoI' epltete conflgureaza un gest, 0 actiune in curs de des-f~~u~are. Orice imagine poate fi deci povestita, descompusa inpartl componente, enumerabile (narratio = denumire, descriere,enumerare) 8. Orice reprezentare literara constituie dect in modiInlPlicit, l?i0 povestire. 9 Nu numai in sensul ca narati~nile C'U-

prind numeroase "insule" sau "enclave" descriptive si invers 10dar l?i in intelesul coexistentei sau succesiunii sem~ificatiilor:in cadrul aceleial?i imagini sau secvente de imagini.

4. Interferrenta inevitalbilii a genurilor litera,re pro-duce fenome.ne caracteri~tice de ambiguitarte, in cadrul caroraepicul partici'pa la doua sau mai muIte genuri, prin treceri sauasimilari de valoare egala.

Pentru Croce intuitia pura l?icaracterul liric al artei sint, defapt, la fel de epice sau dramatice 11, denumiri teoretice sauconventionale pentru aceeal?i substanta poetica. Intrucit se poatenara l?i"cintind", naratiunea se desparte de lirism doar in planulabstractiunii. Lirismul desfa~urat trece in etPic; succesiunea mo-menteler lirice definel?te l?i reproduce "istoria" emotionaHi aeului. 0 dovada in aceslt sens ar fi ~.ifaptul ca liridi cad sau de-cad in epic, nu invers. De obicei, liricii scriu romane, nu 1'0-

mancierii poezii. Lirismul lor este fragmental', dar ~i autobi?-grafic, in care situatie expresia eului liric se transforma 10propriul sau "roman". Cind apare participarea directa, sau pam-fletul, asimilarea devine si mai evidenta: "Romanul acesta- declara Eugen Barbu de~pre Princepele - este 0 sinteza, unr . "basm l?i 0 opera lirica in ccela~i tilTIiP".Expresia "roman lrICEste curenta.

Intrucit acelal?i eveniment poate fi narat sau tran~pus i~termenii unui conflict, tensiuni, crize etc., epicul partlClpa ~l

·epicul

nta genului dramatic (v. Dramaticul, I, 3). Nu observasela ese ~ - - t' . t- -'A 'stotel ca tragedie fara aC~lUnenu eXISa ; ca epopeea are~~ee~~ialcatuire dramatic~, dupa modelulil:ragediei, aceleai?i va-rietati ~i caractere ? (PoeEtca, VI, .1450. a.; .XXIV.) Rena~terea re-d copera ~i consolldeaza aceeal?l defmltle (T. Tasso, Ben JOll-s~~ 12), de aItfel evident~. _Cind actiun~a are. un caraeter eroic,epopeic, lucrarea dramatlca se ya ~uml herozc 1?lay (Dryden) 1.3,

reciproca fiind la fel de adevarata, epopeea fund 0 "tragedlepovestita" (Marmonte~) 14. l?istinctia actual~~ socotita d: ;tni~moderna, dintre naratzune ~l reprezentare, taws formulata mcadin secolul al XVIII-lea, pierde orice acuitate dnd Home, unuldintre autorii ei, observa ca, asemenea epicului, drama poate fidecupata in aete, care corespund incidentelor l?i evenimenteloractiunii.15 De aItfel, romancierii epocii incep sa nu mai facani~i 0 distinctie neta intre epic ~i tragic (Fielding: prefata laJoseph Andrews, 1742), situatie cunoscuta [Epic (genul), VI].Daca poezia poate fi transpusa ~i "povestita" in proza, de cetragedia n-ar putea fi la rindul sau narata ? Rationamentul estetipic epocij,16 Apare l?i argumentul "actualizarii realului", alprezentarii imediate a actiunii, procedeu care "scoboara" epiculspre drcma, in timp ce drama "urca" spre epic. 17 Dad aricetragedieare 0 actiune, orice poemepi,c pr'esupune un conflict9i personaje, scene dialogate, deznodamint, motive suplimentarede a suprima din nou barierele. In epopee pot fi izolate momentelirice ~i dramatice 18, al?acum in tragedie corul antic povestel?tesau rezuma actiunea. Exista, fire;;te, l?iun "teatru epic" modern,asociat de obicei de numele lui B. Brecht.

Prezenta epicului este aUt de puternici:i, generala l?i ima-l1enta artei, incit recunoal?terea sa devine legitima, nu numaiprin metaforizare, intr-un cilTIiPestetic foarte largo In felul acestase poate vorbi : in retorici:i, de 0 "naratiune oratorica" ; in plas-tica, de 0 "naratiune picturala" (W. Wolfflin) ; in cinematogra-fie, de un "fihn narativ" etc. AI' exista de asemenea naratiuniverbale ~i neverbale, de tipul "limbajul emblemelor", al "carto-manciei" etc.

In orice caz, nu recunoa~terea naratiunii ramine in discutie,d numai raspunsulla trei intrebari capitale, care dezleaga intreg"misterul" genului epic: cine nareaza, ce nareaza ~i cum na-reaza? De gasirea unoI' solutii satisfacatoare depinde rezol-varea mtregii probleme.

epicu) .epicul

H. Cine poveste;;te? Luind aceasta notiune ins" _suI cel mai larg posibil, de "vorbire" despre unul sau mai m~i~e-evenimente integrabile intr-o serie istoric.a sau narativa ana-liza descopera trei tipuri esentiale de naratori, destul d~ pre-cis identificati inca din Antichitate :

1. Povestitorul-tip, exemplar, de relatari directe-despre personaje ~i faptele .lor, este autorul insu~i, care vor-bqt-= in numele sau, in calitate de "martor ocular", participant.depozitar al unei "istorii" pe care 0 "spune" etc. El poate nreal, in sens autobiografic (narator al vietii ~i activita1ii sale-etc.), sau ficti1..', intr-o dubla ipostaza : a) autorul se romanteazcLse preface in povestitor imagin~r, simulind inventia propriei.sale activitati (totalitatea autobiografiilor trecute); b) autoruPpoveste~te intimplari fictive, cu eroi fietivi, pastrind insa tottimpul controlul naratiunii ~i stilul relatiei directe. Este cazulnaratiunii obiective, semnalat inca de Platon : "poetul vorbe9te-in persoana" despre eroii sai (Rep., III, 393 a), procedeu clasic,tr&ditional.

Fictiunea acestui narator consta in derivatie ~i substitutie.Rcmancierul (eul real) imprumuta mas,ca unui eu fidiv, ipoletic.punind intre reactiunile sale 1?iatitudinea fata de tema ~pica.distanta autoreflectarii imaginare, in rolul contemplarii ~i na-rarii deta~ate. Perspectiva sa implica 0 serie de diferentieri:integral informata ~i edificata (autorul ,,~tie" ~i "vede" tot) ~naiv-ingenua (actiunea constituie 0 continua surpriza ~i reve-latie pentru povestitorul insu9i, cazul basmelor, pove:;;tilor); alspectatorului rece, impasibil (stilul "flaubertian", "reporter","scoala privirii", obiectivitate a "noului roman"). Se poate chiarspune ca tendinta eului narator consta in obiectivitatea sa pro-gre,iva, a retragerii tatale indaratul naratiunii. . .

2. Autorul dispare pentrua face lac personaJullllprincipal, care poveste~te despre altii :;;idespre sine la persoa~a:inHi. In aceasta ipostaza, derivatia :;;i subsiitutia se oor:s01.1::deaza, in cadrul unei preluari integrale a conducerii narat1Unl1~eroul ocupa intreaga seena, metamorfoza integrala a cara.cter~_lui epic. In cadrul acestui sistem, prezenta naratoru~Ul, t~deauna anuntata, introdusa chiar de la inceput, este obhgatorlCr

Este yorba tot de un eu, dar integral obiectivat intr-un alt~r;,€go. In terminologia actuala: Ich-Erzfihlung, I-Narra~or, .narrante, le Sujet de l'enonciation etc. 19 ~iin acest caz mterVln

rocedeele impersonalizarii ~i. ale distan~a~ii epi~e progreGive..:ka este minima in.roman~l epls~olar, a~lt~obl~graflc; acce?tuat.ain romanele "iromce", plCare~tl, de calatone, conduse 10 stl1fantezist etc.

3. In locul unui singur personaj principal, in cva<;j-monolog, apar mai multe personaje, "voci" sau "ma~ti", prin'care naratorul se exprima, total absorbit :;;idisimulat in meta-morfozele sale. Substitutia devine plurala, prin aparitia a dife-riti naratori, care-:;;i spun fiecare ,,,povestea"lor (situatie tradi:tionala), fie aceea~i poveste reluata 'din unghiuri diferite, trecutaprin con:;;tiinta mai multor eroi (situatie moderna). Tot Platon'identifica :;;i2ceasta tehnidi epica, "impresia ca cel ce vorbe:;;tenu este Homer, ci preotul, batrinul" (Rep., III, 393 b). Se punasHel bazele unei tipologii obiective, traditionale, acceptabile~i azi, intrucit ea d~fin~:;;te0 situatie eterJ;a. Clasifi~ar.ile .ulte-rioare, precum a 1m DlOmede : genus actzvum vel tmttatzvum(naratorul nu intervine) ; genus ennarativum (numai poetul, na-ratorul are cuvintul), genus commune (amestecul celor doua ti-.puri), consolideaza acelea~i disociatii reluate :;;iratificate in modinevitabil.

Adevarat loc comun, pe deplin acceptat inca in secolul a1XVIII-lea (Blair, Home, La Harpe), el patrunde sub aceastaforma :;;iin sfera ideilor noastre literare, se pare mai intii intraducerea lui Gr. Ple~oiau: Vorbire asupra poezi.i epice $i debunatatea poemii lui Telemah (1831) din La Harpe 1810) ; eroulpoveste:;;teintimplarile petrecute lui sau eroului sau. 20 In fond,ana1izele moderne nu spun nimic altoeva. Cele trei tipuri iden-tificate (personal, impersonal, prin personaje) reprezinta cu-no~tinte vechi, familiare. 21

.De fapt, este yorba daar de un singur eu povestitor, carespune sau da a intelege ca se poveste~te in trei moduri : ma po-vestesc, ma povestesc prin altul, ma povestesc prin altii. In-trebarea este : ce anume povestesc $i, mai ales, cum ?._ III. 0 prima indica~ie, elementara dar esentiala, ()? insa:;;ietimologia : epos - arata inca Heliade - inseamna cu-

vmt, zicere, spunere 22, cu nuanta, nU lipsita de in:&emnatate, deevocare, apel, invocare (lat. invoco), inclusiv in sens religios,cO~form situatiei originare a literaturii. In actul "SiPunerii" intra~!. lr:,tentia expozitiva, indicativa, chiar demonstrativa ("uite",I,lata") 23, latenta :;;iea in discursul epic. Nota fundamentala ra-

epicul-epicul

mine insa comunicarea, oralitatea, deci povestea orala, recitatacin~ata, atitu~ine conform~ poeziei traditio~ale (de unde ~i f/reczt = nara~lUne), transmlsa tUlturor epopellor, inclusiv medie-vale. StUul lor este adoptat recitarii jonglerilor, textul adaptin-du-se transmisiei orale, care la rindul sau aduce unele modifi-diri textului. Situatie analoaga, in esenta, poeziei lirice, de care-o apropie '~icaraderul versificat, chiar dntat al epilCiioriginareal~atuita din rapsoidii cintate de aezi, barzi etc. 24 '

Aceasta traditie etimologico-estetica se dovede~te de 0 re-marcabila continuitate : pentru Castelvetro, in Rena~tere, €1Po-peea este un poem care se recita, cite 0 "poveste" de ~edinta.2a.In secolul al XVIII-lea, genul ~i poemul epic sint: "vorbirel4.

(discours), "povestire" (recit) 26,"recitare" chiar recital 27,impro-vizare".28 $i azi epos-ul trece, in critica anglo-saxona, drept"reci:tare orala", pe.rutru un "auditor care a'sculta".29 Epopceajugoslava moderna confirma acela~i caraeter ~i aceea~i definitie.de retinut si reformulat in sensul urmator : comunicarea nara-tiva (inaintea lui Roland Barthes, a spus-o in termeni alProape-identici ... Marmontel) 30,presupune un narator ~i un destinatar(auditor, cititor), un eu devenit tu, prin colaborarea carora po-vestirea intimplarii se de-realiz·2aza, devine fictiva. Spunerea00nstituie, priln ea insa-;>i,,ce.adin-tii ~i ,cea mai categ?rica. des-prindere de realitate. Faptul "spus" nu mai poate fi IdentIC CUcel "facut". Ceea ce spui nu faci. Actiunea este mutata in p!a-nul evocarii verbale. In aceasta disociere sta intreaga esenta aepicului, determinat de doua "istorii" initiale, fundamental~ ..Neaflam in felul acesta in fata unei duble situatii epice arhetlplC€.originare : . .

1. Primul ~i cel mai vechi scen-ariu epic a'Partll1~~l-

tului, "istorie adevarata", sacra, rel?tare a un.ui evenim:nt s~ylr~sit in timp primordial, fabulos, al "lnceputunlor", de ca.tr~fll?tsupranaturale. Mitul poveste~te ce s-a intimplat ab ongm.e, l.n-ceputul unei existente, "creatia". De unde ~i caraeterul ll1dl~:cutabil, absolut, al adevarului mitic : "A~a era pe vrem~a. a~e~".cum spun ~i basmele noastre cu "a fost odata ca ~lClO~bil'Mitul este povestea unui adevar ancestral, fabulos, lrepe ~l .'in care trebuie sa crezi, intrucit constituie 0 revelatie, dezva Ul-rea unei realitati esentiale. . ~' mi-

In aceasta categorie epica fundamentala ll1tra : ll1treaga .tologie, legendele, totalitatea istoriilol' sacre despre zei, seml-

. , . fiinte legendare, teogoniile, genealogiile zeilor, imn~-Z~l,~~~~rafice adresate eroilor. Este "literatura" nescrisa a m:-nl;ilo~, legendelor ~i traditiilor", de care vo~~ea ~i Marx .3~.On-t~ a ml·tica a basmelor ~i a celorlalte specll eplce tradltlOnalegme . ~ (Goote afirmata cu putere indeosebi in perioada romantIca or-eS Grimm), 0 buna intuitie in acest sens avind ~i V.ico. ~po-r~a gre-aca s-a nascut in me.dii sa~erdota~:, cea n:edlevala., lafe132.Dovada elementele de ntual, ll1vocatllle, ~ultlvare~ .mll'~-culosului, caracterul sacraliza~ al disc~rs~lui epIC: Apa~l~la ml-aculosului ~i a epopeii cre;;tll1e contll1ua acee<:;~ltradlt1e : su-

~ranaturalul devine din "pagin" creiltin, dar el n~ dispare:Transferul definitiei se constata inca de la inceputunle EvulmMadiu (Isidor din Sevilla, Etyrrwlogiae) 33~iel imbraca diferiteforme tot mai livre/?ti ("epopei cre;;tine", geistliche Epik), con-tinuate cel putin pina la Chateau briand, care va scrie despreele in Le Genie du Christianisme (II, 1. I). Hagiografia traditio-na18 ;;i modern a a cre;;tinismului ilustreaza acelea~i afinitatimitico-epice.

Din punet de vedere literal', fenomenul cel mai semnificativse dovede9te alternant;a permanenta a mitizarii ;;i demitizarii,oscilarea intre aceste doua tendinte, coexistenta dintre mit("adevarat", in sens metafizic) 9i fabula (in sensul fictiunii, ilu:ziei. imposibilitatii, irealitatii, asimilata "literaturii"). Chiar ~lcele mai primitive societati ~i mentalitati fac aceasta distinctieesentiala, echivalenta cu aetul de na;;tere al epicului : "istorieadevarata" - "istorie falsa", sacra 9i profana, cu tendinta lai-ciz8rii progresive : mit-legenda-fabula-basm. Alaturi de mitu-rile traditionale exista peste tot ~i basme, dublete desacralizateale aceluia9i scenariu. 34Daca se constata 0 permanenta transfi-gurnre a istoriei in mit, 0 absorbire fabuloasa a istoriei ;;i a eroi-lor sai (mitizarea biografiilor celebre, Alexandria etc. 35),mj~-carea inversa, de comlPromitere ~i respingere a fictiunilor mira-cUloase, se constata si ea, in Antichitate prin evhemerism, 1nEpoca Moderna mai ales prin contributia "secolului luminilor".Miraculosul, imaginea ~i sentimentul miracolului decad -:- ,1afel - la nivelul artificiului, procedeului estetic : la meramglza.Fara acest true" poema eroica - arata T. Tasso - raminepoco dilette~ole. SUblimul crestin devine pathos, specie de su-blim laic sau atitudine grava (high seriousness) 36.Neoclasicis-mul pretinde "miraculosului" doar sa "excite imaginatia" 37.

epiCUl

Epoca actuala va reeunoa~te ell aUt maL mult basmul' '.genere naratiunii, aeeea~i morfologie; 'aeeea~i structur~l, ~1 Intiva, specifica mitului. 38 In fictiunea basmului;eontin anara·~.ered.em". Doar altfel: prin aeeeptarea eonven~iei ~r>t':l s~mse~)l. l...~lUnli

Cu toate virtutile sale epice, mitul inehid~ de fapt .nea, nu 0 deschide, 0 inhiba, nu 0 dezvolta. Prin car~ct narftlU•

a.~hetJ~al. st~reot~p•.sche!?atic, ~itul se dovede~te esenet~~l~~~tllstor,Ic, decl antIeplC. Ml!Cea ElI.ade, in Le My the de l'eternelretoU7 (1~69), demontreaza toemal acest fen omen aparent para-doxal : mItul spune 0 riata pentru totdeauna adevarul ap . d'I t~ El t . . . , 01 oarI rep~ea. nu poa e le~1 dIn schema data, inventia Ii este re-fuzata. ~odelul are u.n~caract~r ~acru, intahgibil, ne varietur.Or, naratmnea stereotlpa constltUle prin ea insa~i 0 antinaratieTn l?c:ul desfa~urarii, ea propune ~i ilustreaza doar revenirea:stabl~lzarea~ sts~narea. Caci adevarul este acesta.: ·logica ima-nenta a ,mItulUl cere abolirea, devalorizarea timpului istoricconcret, In favoarea timpului mitic, abstract. sustras devenirii~i "memoriei". Motiv pentru care spiritul·est:e ,constrins sa re-nunte la solutia pur mitica a epicului. .'

2. Alternativa care i ,se ofera in mod necesar estecultivarea istoriei, in toate implicatiile sa'le literare". De ~ltfeldistinctia este esential modema. Antichitat~~ Evul Mediu Cla~sicismul, Romantismulnu faceau niei 0 dis'tinctie neta 'rigu-ro~s~, intre istorie ~i naratiune, intre informatia istorka' ~i ceaepIca. Asemenea mitului, istoria poveste~te si ea ce s-a intim-plat", perpetueaza memoria faptelor esentiaie ex~miPlare. Cumtrebuie scrisa istoria? Ne-o spune Lucian : ~a este "numai 0lunga expunere. Ca atare, se cuvine sa fie impodobita cu toateinsu~irile unei povestiri" (cap. 55). Suidas (sec. X) confunda~i .el epicul cu istoria. Precum va face, de altfel, .peste opt secole,WIlhelm Grimm, ~i altii. Nu fara unele bune motive: istoriatransmite epicului teme, eroi, memoria unor fapte ~i evenimente,tehnidi narativa. In ultima analiza obiectul ramine acela~i;individualul real, intimplat efectiv in cazul istoriei . imaginar,fictiv, in epica. ' ,., Evenim.en~ul istor,ic esential al traditiei ~i memoriei colect~ve

fl1~d constltUlrea socletatilor, cetatilor, statelor ~i in special raz-b~I~~, ~picul devine "istoric" prin insa~i necesitatea inregis~trarn ~l memorarii acestui Pl'oces plin de fapte epocale ~i erOI

xceptionali. Devin deci fundamental epice istoria ~i agentii is~~.riei, personalitatile glorioase, exemplare. eroice. De und~ ~l;racterul inevitabil, obligator eroic al epicului traditional:grandioS, supranat~ra~, miti~at, ,la ~ntersecti~ ad~varul':li ~itic~i istoric, eu neputmta de dlsoclat In aceasta faza, dommata derestigiul documentului autentic, ancestral, imemorial ~i me-

~orabil in acela~i timp. Posibilitatea controversei este exclusa:tot ce se poveste~te este ~i trebuie sa fie adevihat. Ciki - cumspun din nou basmele noastre - "de n-ar fi nu s-ar povesW'.Autorii epopeilor cuIte nu gindeau altfel, T. Tasso intre altii :!\cesLea sint faptele petre<'ute ]:e timpul lui C.~r0l eel M:we $i

~l regelui Arthur". Conceptia clnsidi a poemului eroie este iden-tica: "Mai degraba veritabil decit inventat" 39. Concluzie nuatit teoretica, abstracta, cit experimentala, verificata de insa~ipractica literara, pe care cercetarile literare nu vin decit s-oconfirme.

Izvorul epie esential se dovede~te a fi mereu isto1'ia, docll-mentul memorizat, trait, scris: "Faptele regilor, capit:onilor,razboaiele triste" (Horatiu, Ars poetica, v. 74), civile (Lucan,Pharsalia). biografiile imparF1;i10r iJu~tri ('n·-eg, c-i(·'ul ':;:Iro1in-gian, cu punct de plecare in Vita Kamli de Eginhard), baladelespaniole, romanceros, cancioneros (inspirate de luptele dintrecre~tini ~i mauri, Poema del Mio CirJ.derivata ~i din HistoriaRoderici), expeditiile nautice ~i coloniale (Araucana de Alonsode Ercilla L'nsiadele de Camoes) etc. 40 Contributia cronieilo1'~i implicit a istoriei la teatrul lui Shakespeare, la epic 1 rc~man-tic,a(sa ne reamintim doar de Alexandru Lapu$neanU de C. Ne-gruzzi i), la constituirea oricarei literaturi "istorice", este muItprea evidenta pentru a mai fi analizata.

Valoarea sa este documentara ~i in acela~i timp de "cunoa$-tere", in sensul sintezei, al surprinderii imaginii istorice speci-!ice unei epoci, al evocarii spiritului diferitelor civilizatii. "lu-mea in sine a unei epoci" sau a unei natiuni, cum spunea ~iHegel. 41 Act de cunoa~tere totala, t1'adus printr-o adevarata con-ceptie "enciclopedica" a epocii, acest tip de e:picpersista in toateincerdirile ~i elaborarile de epopei livre~ti, moi mult sau maiputin moderne. Heliade Radulescu, Aron Densu~ianu, CO~bUc42Se numara printre protagoni~tii romani ai acestei atitudini, pe-rimata in esenta, dar care a avut logica sa interioara.

epicul- epicul

. J?esp~rtirea epiculuiA

de istorie se pro~uce ~rin eliberareaSJ>lntulUl de sub constrmgerea "faptelor a1evea mtimplate" indirectia "faptelor ce s-ar putea intimpla" (Aristotel Poetica,IX, 1451 b). Exista ~i imposibilitatea tehnica a poves'tini unuiir:t~~g !enomen istmic, d:'!ude n~ce~it<::iea~selectiei, a s~tio-n~ru .(~XIII~ 145~ a). H?tantoar~ ramm msa emanciparea ima-gmat1el, optIca dlstantel (fantez1a cre~te pe masura ce istonaramine in urma), dreptul ~i necesitatea fictiunii epice, meca-nismul compensarii ~i corectarii istoriei, prin absorbirea sacontinua in mit, legenda, balada, fenomen folcloric universalinclusiv romanesc. 48 '

Istoria se poveste~te singura, obiectiv, riguros, impersonal;€Ipicul simte nevoia sa fie povestit de un subiect. Din care cauzA,planurile ramin, in esenta, de neimpacat : fictiunea istoriei, "ro-mantarea", literaturizarea au totdeauna un aer factice, chiarfals. Istoria autentica se opune libertatii imaginatiei 44, produsulcompromisului fiind hibridul inevitabil. Adevarul istoriei nu seconfunda cu al fictiunii (Manzoni, Del Romanzo stoTico, 1845),unica salvare posibila, concluzie bine consoli data ~i aceasta,fHnd numai "verosimilul" ~i "necesarul" in spirit aristotelic(Poetica, IX, 1451 b). Din veche,a definitie a epicului se pas-treaza doar scenariul, naratiunea un or fapte "care au fost","trecute", "istorice(\. In rest, relatia urmeaza a se face acceptat4,credibila, numai prin ea insa~i, prin talent ~i fictiune epica.!ntreaga doctrina a verosimilului, clasica in toate sensurile cu-vintului (v. Clasic, II, 5 ; Verosimilul, vol. III), uu spune nimi~in plus. Prestigiul etem ~i actual al "veridicului(\ tine de aeeea~lconceptie literara, profund istorizanta ~i clasicizanta, inainte dea fi "realista('.

Rezultatul este largirea continua, efectiva 9i teoretiea, ana:ratiei, liberalizarea sa progresiva, in sensul supunerii tot ~!ildeschise la regimul fanteziei. Eposul popular se transform~a mepos cult, demonstrind 0 independenta tot mai mare fata .devechile scheme ~i cligee, cu un coeficient mereu sporit de m-ventie. Istoria devine Chanson de geste, Saggas, denlfmir.e pre:luata 9i de romanul-cronica modern, prin deeroizare ~l re:.lUventivitate totala. Cronica se preface in Chronikalische Erzahlung,intr-o aueoclotica, precum la Merimee, ChTonique du reg~~ deChaTles IX. Epopeea homerica solemna, aproape sacerdota , s~dilata intr-un cadru narativ atit de incapator, incH "poemu

eroid' - CE.re?~riv~ ,:lin ~a ----:-inc:~: sa abso~rba practic ?rice:Aventuri, lUbln, calatorll, mmunatll, lupte 91alte lucrun ase-

~anatoare(\, pre cum se repeta mereu incepind din Rena9tere45,aventuri eroice", "suita de evenimente nemaiauzite" 40 etc. in

feIuI acesta, totul devine epic posibil. Soarta 9i definitia roma-nului 0 dovedesc. El ajunge sa includa succesiunea oricaror eve-nimente tPosibile, de pilda "romanul epic al unor stari de su-flet" 47. Biografia se "romanteaza" la rindul sau pina la limiteextreme. Cum este cu putinta 0 asemenea relaxare ?

IV. Moclul in caf{:~naratiunea devine posibila consti-tuie cea mai dificila problema a epicului 9i un raspuns la in-trebarea-cheie: cum naram? n-a fost inea dat eu suficientaclaritate.

1. De obicei, solutia este cautata in situatia obiec-tiva a eului povestitor. Dar aceasta solutie (uu mai putin da-sica in sens propriu 9i figurat) ramine insuficienta, intrucittoate genurile literare (v. Genurile litera1'e, V, VI), arta insai?ipresupun un proces necesar de obieetivare. Trebuie deci ga-sita forma specific a a obiectivarii epice. Sa ne reamintim maiintii ca eul nu dispare nici de data aceasta, chiar daca este saupare absorbit in opera. Naratiunea la persoana a treia implicaun eu subadiacent, care fixeaza unghiul de refractie, stilu],personalitatea naratiunii. Scoaterea din naratiune a eului esteutopica in planul literal', sau duce la cea mai curata proza. Nu-mai istoria impersonala a evenimentelor elimina radical subiec-tivitatea. Trecerea de loaistorie la naratie presupune luarea uneiatitudini, precizarea unui raport specific intre evenimente ~icel ce evoca aceste evenimente, deci receptie pe 0 anume lun-gime de unda. Intervine, 0 data mai mult, fenomenul capitalal distantarii dedublate: eul participa direct la actiune, informe tipice literaturii (traire imaginara, transpunere in situa-~le etc.), pe care incepe s-o povesteasca, desfa9urindu-se. Darpentru ca sa poata evoca 9i stapini actiunea, eul face un pasmdarat, se rupe de evenimente, se obiectiveaza. De unde ine-vitabila perspectiva epica, intoarcerea ocularului in sens in-vel's, rasturnarea efedului de optica.

a) Se poate vorbi chiar de 0 pseudolege a indepartaniinvers-proportionale: cu cit distanta de adevarul istoric serna~~te, eu atit distanta de adevarul naratiunii fictive se mic.;.~oreaza. Restrictia unui adevar atrage automat amplificarea

--------------- ~epic\.ll---adevarul.ui .concurer:t. No:~.a literar~ generala, care s-ar Pu-tea numl ~l legea dtstantant progreszve. Scriitorii poetl'l' ep' .

' . t· . ~ d' R t 1 ' ~ leIau .m Ult? mea. m el?'a~~re, va oare,: departarii necesareobhgatoru, d~ tImpul ~l~exlgentele adeyarului istoric : Ronsardcere un "s.ublect mdepartat de .men:on~a oamenilor", un inter_val de trel-patru secole, "ca mmem sa nu mai traiasca ~i s4poata ~ontra~ice fk~iu~ile 'poet~l~i" (Abrege de l'art poetiquejran<;ots, 156::».Asplratle ~l mal hmpede formulata de EdwardPhilipps: cu elt istoria este mai nebuloasa ("cosmica, obscur4independenta"), cu atH ea se dovede~te mai favorabila fictiu~nii epice (Theatrum poetarum, 1675) 48. Este evidenta insa~i.'Rezistenta - in acest sens antiistorica - a epicului, im-posibilitatea transpunerii sale (Blaga vorbea de legea "non-transponibilit<1tii" realiste, la fel de legitima este ~i cea isto-rica). devine atunci 0 conduzi,e fireasca. Adevarul epic pUr este"mai epic" decit epicul contrafacut, care doar mimeaza istoria.Gnd istoria este cunoscuta, eposul pare artificial. Dovada fal-sitatea cronicilbr rimate, a romantarilor etc. Cronici1e puresint mult mai epice, mai literare, dedt cele confection ate, epo-peile livre~ti etc. Constatarile noastre nu smt ~i nki nu potfi "moderne", nid "revolutionare", de vreme ce pina 1?iPetro-niu recomanda elibtrarea fanteziei de sub tirania factr log-ieiistorice : "Caci nu trebuie in~irate in versuri faptele petrecute,lucru pe care il fac cu mult mai bine istoricii, ci spiritul poetu-lui trebuie sa se avinte lib€r printre intarsaturile intimplarilor,prin actiunile zeilor ~i prin elaborarea neinchipuit de chinui-toare a expresiilor poetice" (Satyricon, CXVIII).

Inventia epica se dovede~te superioara istoriei prin v.arie-tatea sa infinit mai mare de "subiecte", perfectionare, "ldea-lizare". Notiuni ~i tendinte nu mai putin traditionale, intrucitla spatele lor stau cele doua teorii clasice, prin defir:iti~ s~pra:istorice : imitatia ~i jictiunea, metode tipice de SUbstltUlr~ ~ldistantare - uneori enorma - de istorie. Cea dintli pleaca dela Platon ~i Aristotel, trece prin Rena~tere, pentru a se dez-volta ~i nuanta, in secolul al XVIII-lea, in sensul imitatiei: crea:-toare, precum la abatele Batteux 49. Cea de a doua asiml~eazapoemul epic "fabulei", "fictiunii", "inventiei" " ca la BOIleau(L' Art poetique, III, v. 162, 174). Aparitia distinctiei, care ~par-tine tot secolului Luminilor, intre novel (istorie reala) ~l;1'0-

1~nce (istorie imaginara), precum la Hurd (Letters on Chivalry

epicul--and Romance, 1762) ~i altH 50, c?nsacr~ .acee~~i ~isoci~re.. Dis-f ctia moderna dintre povestire (rectt, htstotre)~l dtscurs(:fts~ours) corespunde in esenta unei separari identice.

pentru ea naratiunea sa inceapa, evenimentul trebuie sa sef incheiat, sa fi devenit "istoric", sa nu mai fie hie et nunc, ci

. :realizat". Este noua definitie a vechii fictiuni, inteleasa fie cai~tenHinarativa (Paul Valery: "Un poem epic este un text careoate' fi povestit. Daca este povestit obtinem un text bi-

Engv") 51, fie ca mi~care narativa nefinalizata, transformatain propriul sau scop, 0 povestire care se face singura ~i se po-vesteste sie insa~i (Maurice Blanchot). 5~ Formulare extrema,paradoxala, a imanentei obiective a epicului, urmata de trans-formarea in epic pur (idee cu care ne yom reintilni). Epicular fi deci naratiunea care inceteaza sa mai fie istorie, pentrua se preface in propria sa "istorie".

b) Procedeul distantiirii opereaza ~i in eazul elabo-rarii operelor epice, in geneza ~i chiar in structura lor. Auto-rul, deplin stapin pe naratiune, ~tie dinainte incotro se in-dreapta, ce final va avea, disociere radicala, "schizoida~~53. Is-toria se desfa~oara treptat, se descopera progresiv. Romancie-rul este preinformat. Din care cauza, el poate lua diferiteatitudini fata de propria sa creatie : meditativ-estetica, de ana-liza ~i demonstratie a operei; autoreflexiva, de indoiala 1?iintrebare continua; ironica etc. Fata de eroi, aceea~i disponi-bilitate: evocare "din afara~" "dinauntrul" personajului, dinpozitia unui alt personaj. In primul caz, el ~tie mai mult ; ineel de al doilea, la fel; in eel de al treilea, mai putin dedteroul sau.5.1 In toate imprejurarile, evocarea este ablica, dinprom, motiv ca A. W. Schlegel sa compare epicul eu arta baso-reliefului. 55 Separarea, in sfif'~rt, se produce ~i intre personaj~i diitor. Dad in lirica "naratarul" ~i persnnajul sint uniti,a~ezati de aceea~i parte, autorul fiind ~i primul cititor al fap-telor sale, epica desparte personajul nu numai de autorul sau,dar ~i de cititar, sitl!.latiiiecnre pe pozitii diferik 56

2. In aeela~i timp, epicul interpune 0 foarte necesaradistantii $i in interiorul seriei de evenimente insa~i, spatiate,regrupate ~i organizate in sensul unei permanente stimulari acur.iozitatii, cunoa;;terii ~i a chiar revelatiei. Ceea ce se pro-voaca ~i se cultiva in mod esential este intervalul dintre even i-mentul actual, povestit, ~i cel urmator, introducerea unui spa-

tiu intre secventa imediata si cea succes' - D, b'l- ' Iva, e unde d hrea vana 1a a compasului (respect· eSc ide-desfa~urarea ~i ritmarea evenimente1o/

vd: pas~lui ~arativ),

nerea. lor progresiva, Din structura m'itul~~ope:lrea !?!expu-vocatla "tainei", miste1'ul tehnl'ca l'nl't'e "11 ePdl~ul pastreazaf' t· ' ,,~l 1'11' In .

bC?D!?11p,a.. ~l ~e1'spectiva "evenimentului\\ a f~pt 1 ,a lstoriei,11, semmflcatlv, inventia si succesiune ' d ';l Ul.memora-

sa f t·· ,.., a e actlUm a

. u e ec IV ImprevIZlbile. Caci specificul ,'.', parentIpo,stazele sale, este atitudinea de asteptare epl~u1~1, m toatetat Ie, curiozitate, determinate si r~zidat " m re. ar_e, expec-de instinctul fundamental al c~n~sterii .eC In. ultima an~liza,Cum a fost ? Ce se intimpla ? C ' '? are e!'t~ adevarul?'t b'l . e va urma Intreba 1 h' .vl.a 1e; imperative, etern deschise, ce d~~ed l'_~cere, me-e~lculul include posibilitatea infinita a av tes~. ca, substa.nta

m~e la~enta uria!?a, pe care toate naratiuni~~ ~~~ l!?r0 P?hs~-once tunp, trecute, prezente si viitoar~ nu fac de~~e !?rddmcopere, s-o dezvolte s-o p -' , " s-o es-5ita];~ ili p1ac~re a. ~Piculu~~~ ~::~ui~n e~:~~:re~l~~tr~aga ~ece:~~a~~~~~;~~n~e~eo~~~~~~iaP?ve!?ti, a:rel!turi,' .s~:pri~e :t~n C~~~tOlo§ica ili psihol?gica reailna at~e;:i;~O~~~ti~lp~~~S~~~e~~~aon-

e J?oate numl deci epic acel ansamblu de conventii i' 1'0cedee hterare capabile sa provoace, sa intretina 51 sa' sats1acAfee:e~~{~~~taa noast~~ _c';l,rioz~t~te,prin tehnica stimu1arii "in-te1

5: no i "cap rvar11 splntelor\\, cum spunea ~i Marmon-

noua !~ : t unea "romanelor capti'vante" 'l1U es·te deci tocmai

tT' a) Trans1I!'iterea succesiva de infarmatii ~tiri noU-

ea1,l In tto~te .sensunle posibile, constituie cea dintii ce~ maiernen ara "l ma' - l' '

t,. , '( 1 necesara so utie. Narativul comunica 0 is-

on Sire mtr-o ordine t td ' -I, . _ a sa, 0 eauna personala dar care im-

p lCd neaparat cont· . 'it . ',' . I In~area, sena, oonsecventa, un "va urma",s . u~~re p~ c~re C.o1endge 0 ilustra, in gluma, printr-o etimolo-gt!e

t."~ntezl~ta (epzc <epomai = sequi = a urma) 58 Fara nou-

a r" In sene . t- .. . .", nu eXlSa mCl epIC nici atractie epica De unde <:inoutatea" . t" - ,~ . . '(". " In llDseca a eplcu1u1 5i deci caracteru1 sau impli-

CIt sau adl"'c t d 1 . , ,• G en e "re atare". Prin extensiune raport" re-porta]" do t t' , ' " ' ", , ,~mons ra ~I pnn situatii stilistice atit de frecvente :"a avut loc(', "s~~ falcut((, "s-a intimplat odartIl"etc, '5' , _b) Dtsz";l-ulaTea lui "ee va urma", ignorarea prefacuUi,1 calcu1ata a contInuarii nara~iunii. Autorul ",n,u ~tie" 1;iinici nu

epicul

trehuie sa lase impresia ca ~tie ce se va intimpla pe parcursu1povesti1'ii. Un bun scr!it~r .epi1cse p:rne toiJdeauna in situ~tia ci-titoru1ui care a!?teapta sa 1 se spun a doar pe etape "sublectul".Oind ~~unea s-e lasa surprinsa chiar de la inceput, efectul epiceste ratat, sau mj,c~crat in cea mai mare parte, Totu1 se petrececa ~i cum naratorul a1' asista la des£a~urarea propriei naratiuni,p2 care 0 desco'pera treptat, pr;n lectura fragmentara, pro-

gresiva. c) IntirzieTea, incetinir-ea nar,a,tiunii ~i deci aminareasolutiei care nu trebuie niciodata oferita pre a repede, cifrinat~". Epicul se grabe~te relativ incet; viteza sa are rit-

~ul 1ui jesdna Lente. Cu muH inainte de fo1'malifitii r~i(V, $klovski) care au pus in lumina acest procedeu al "intir-zierii epke" ('retardaTe, ralentando), Schiller (aJatruri de Goethe,de care am amlnht) (Dramaticul, T, 3) scria cu deplina daritate :"Seopul poetu1ui epic este in fiecare punct al mi~carii sale;de acc~a nu ne grabim cu nerabdare, ci zabovim cu drag la fie-care pas" 59, Acest m.it Liebe verweilen, atit de inrudit eu faus-ticu1 verweile doch !,care ar "rea satina in loc dipa frum1l-sctei supreme, sa-i amine trecerea, constituie momentu1 funda-mental al a$teptarii epice. En attendant Godot este, de fapt,simbolu1 modern a1 ace1ei2~i situa~ii po1are: a$teptare / amz-nare, Paginil- despre Aminarea, CClnditie sp€cijica a psiholo-giei tl.mane ale lui M. Ralea i~i pastreaza, ~i in acest plan, in-lcresul. 60

d) Tehnica aminarii epice consta in introducereaUD.orobstacole pe drumul liniar al naratiunii, complicata prinepiS'oade, actiuni secundare, subordonate, intreruperi aletlru1ui narativ central. Teoria "episodului" are ~i ea 0 maretraditie, intemeiati'i inca de Aristot,el (Poetica, IX, 1451 b;XXIV, 1459 b), reluata mereu de defini,tia d'3si.ca a poemulUleroic. Desprindem din zecile de referinte posibUe doar citevaformu1ari in 'sitil modern: pentru Home, episod se numel'iteorice incident care "promoveaza'~ sau "intirzie" (retd,rds) 50-

lutia finala (, catastrofa"), in timp ce Nodier folose~te chiarnotiunea ~i mai actuala de "suspendare\\ a actiunii. Hegel, in5fir~it, semnaleaza ili el existenta acestor "piedici" ale dez-v~ltarii aetiunii. 61 Vo1Uiptatea "ineditu1ui" ne este inca 0 datarapita, chiar dadi Roland Barthes numeste ace5t procedeudistorsiune. '

epicul ,epicul

e) Rezulta'tul 'colaborarii dintretehnicile narat'.t d t- ,. d 1\' (>eS'e pro uc~rea. S anI e a~teptare" in ~ensiune; denumita c~

un term en ~l mar "modern" suspense-ul. Epicul creste "i tra--,f t· d'· " . , 'i lc~tee ec IV, ' m suspense, a~a cum mUZlca 5e mtretine din co b'tOOd t R f1 'l't - m 1-na~ll e sune e. eleXla 1 erara actuala leaga aceasta not'

e! d d '.," , . 1 vlUneoar ~ e proza '. ~ av~nuun ~)l.m specI.a~de romanul politist, Daradevarul esteca once specIe de eplca trebuie sa surprind-", - d '" t ~ ~ " a~l sa "suspen e m 1'-0 oarecare masura curiozitatea sa atraga~t t'" t" t ~ , "a en,Ia , ~-o :e VIe, reaza, en, suspense, cum se observa ~i se

recomanda nemtrerupt cel putm de la Rena~tere incoace, Sintconstatari curente, intilnite de la Boileau la Marmontel chiarin expresiile citate, evident pre-"moderne" 62, Fire~te,' acestsuspense are grade foarte variabile de calitate ~i intensitate : elpoate fi puternic, mediu sau slab, exceptional sau ieftin, Darf~r~ cUl~~varea,stari~ d:, a~t~ptare, "ghicire" ~i anticipare posi-blla a vutorulul actlUnll, eplcul este negat in esenta, Din carecauza, plictiseala este antiepica prin definitie ; un ~pic-plictisi-tor constituie 0 contradictie in termeni, vezi "noul roman". Gricefacilitate urmeaza, desigur, a fi indepartata, Fara insa un coefi-cient dd";umitde "mirare" (cum trac1Ucea i;>ial nostru Gr. Ple-~oianu din La Harpe), epicul devine 0 imposibilitate manifc::;t5,

f) De unde rezulta ca epicul pregate~te ~i S€ rezolvain cele din urma intr-o surpriza, propunind 0 solutie nea~tep-tata, inedita. Ea poate fi "miraculoasa", in sensul vechii traditii(deus ex machina, interventii supranaturale, pradici mistic-ma-gi~e), sau conforma mentalitatii moderne ("mir,acolul $tiintei",science-fiction etc), Totu~i, tara acest raspuns nea~teptat pe careepicul n da nevoii noastre de surprinza, enigma, mister $i maia125 de cunoa$tere, logilca interioara a narativului nu paate safunctioneze, Avem nevoie de un deznodamint, fiindca intreagasuccesiune de evenimente inainteaza ~i sugereaza 0 astfel decOllvergenta, Avem nevoie de un raspuns ca sa afli'im legiHura,relatia, motivarea ~i cauzalit?tea evenimentelor ("legea moti-vatiei" a formali~tilor rU~i), $i avem nevoie, in sfir~it, de unraspuns ~i la intrebarea : ~isemnificatie are intreaga actiune?Ce este ea in esenta ? Ce simbol inchide :,;ice exprima ? Ericulr5.3Punde la toate aceste mari taine, findca el este "misterios\~prin definitie.

De~i pr~blema n-a fast incastudiata $i, pe cit se pare, nidmacar pusa cu stringenta, toate procedeele epice pot fi urma-

.jt <;iin cazul cr-eatiei epice, cind obiectul naratiunii devineI '~c~sUIinsusi de autoreflexie ~i elaborare al operei. Anumite?~rnale de cr~atie,. J~u:nal .~es ),Fa~:x:-monnay:ur~", d.e pilda,~!e :I.ndf(~ Gicle, oiera ll1?lCll toemm In aceasta dlrectle : ale-

erea temei, ritmul, dozaJul scenelor etc..g V. Produsul literal' al acestor tehnici epice este, fi-!I"e~te,naratiunea. pef~nirea. s~ exacta inti~pina, insa d~fic~l-tati de terminologle ~l analIza. Apar de tlmpunu 0 sene m-tr~aga de sinonime aproximative ale actiunii ~i modului de "apovesti'\ ~i se pune chiar i?tr~barea daca excesul de r~go?reoesteintr-adevar necesar, Clt tImp conceptul central ramll1eacela~i. Se poate admite totu~i utilitatea analitico-estetica adisocierii intre materia ~i forma naratiunii, intre continutulnud ~i elaborarea sa epica. De unde doua mari grupe de for-mule - trebuie subliniat mereu - destul de ambigui :

. 1. Daea istoria este fundamental "epica", atunci orice:12.rntiune contine 0 istorie. Nar3tiun<?a este deci 0 histoire, 0.story. $i in romfme~te, "a spune istorii\\ inseamna "a povesti\4,Definitia inchide situatia eeentiaia :relatia unoI' evenimente,iapte, 'intimplari trecute, care s-au consumat, au fost, au de-venit "istorice", Asemenea oricarei istorii, naratiunea poate firezumata, comprimata, schematizata, red usa la esential. tnfelul acesta, poate sa apara ~i argumentul povestirii, propozi-~iunea eporeii, nctiuni sp,-cifice vechii retorici $i poetici.

In acela~i timp, istoria narativa a fost ~i este privita ca 0jabula. Mai intii, in intelesul traditional, de fictiune, inventie,povestire imaginara ("Poemul epic este 0 fabula", P. Le Bossu,Traite de poeme epique, 1675), de actiune imbogatita prin epi-soade, sau de imitare a unei actiuni, in sens aristotelic, Apoi,prin contributia formaJi~ti~or ru~i, moderni, fabuLa incepe safie inteleasa drept "materialul care serve~te formarii subiectu-iui!0463, ca totalitate a evenimentelor brute. Deci 0 materie prima,preliterara, necesara constructiei narative: ce s-a petrecutefecti\', ce evenimente ~i perscnaje intra in scena etc, Pe seurt,simpla tema, care poate fi parafrazata sau rezumata in dtevacuvinte, Notiunile: pretext, anecdota, motiv, foarte apropiate,nu,-pot fi nici ele ignorate. Sa reamintim, in trecere, ca incadin secolul al XVIII-lea in definitia fabulei intra "evenimen-telell. ~i chiar "motivele" (Abbe de Pons) I".

epicuI.

2. De~voltar~a elen:e?-telo.r nar,~t~ve.da na~tere 10.ceea ce s-a n,!m:t, t~t m tra:dltl~. anstotehca, mtriga (Poetica,VIII, XVIII), mlantUlrea penpetllior : recunoasteri intimpl~ .

. d t I R t . t . "an,e~)lsoa ~ e c:'( n ena~ ere, m nga se mai nume~te ~i "artifi-.clUl epl~ulUl' : modul~ ~e tratare. al materiei (T. Tasso). Darc~l~ mal ?ur:e formulan ~u apartm acestei perioade, nici cla-slclsmulUl, Cl tot secolulUl al XVIII-lea, mai ales lui Marmon-.tel: !'{(triga este ."un lant ir: care fiecare. in.cident formeaza 0

venga , ,,0. combmare d~ :lrcumstante, mCldente, interese ~icaractere dm care rezulta, m a~teptarea evenimentului incer-titudinea, curiozitatea, nerabdarea, nelini~tea etc.". De'finitiilemoderne nu adauga nimic esential 65. •

Este indrept1tti ta <1similarea intrigii cu notiunea de ac-tiune sau subiect? In planul material al naratiunii ( materie"v " ,"continut"), tara indoiala. Dovada ~i oscilarile traducatorilorlui Aristotel ~i ale altor texte antice. Subiectul constituie suc-cesiunea narativa la modul plan, firul epico-istoric, axul cen-tral, totceea ce se desf~oara ~i poate fi po'ves'tit "jn lant".Apare insa ~i 0 alta acceptie, extensiva, de ,tip fonmalist-struc-turalist, conform careia subiectul constituie "modul de utili-zare a evenimentelor", afabularea, inclusiv totalitatea proce-deelor folosite in procesul naratiunii, ,,:ratamentul artistic alfabulei" 66. In aceasta imprejurare exista riscul sa nu se maifaca nici 0 deosebire precisa intre procedeele specific epice ale"subiectului" ~i "subiectul" estetic-literar proopri'u-zis, l'€S-pectiv structura sa. Daca "subiectul" este "prezentarea in 01'-

dine artistica a motivelor", "complexul de motive", accentulprincipal cade inevitabil pe ideea de "ordine artistica", de"structura". Cum, de altfel, se ~i intimpla prin traducerea ideiide actiune, subiect etc., dar ~i de imitatie epica, prin cuvintulenglezesc plot. $i mai ales prin extinderea acestui concept(plot) asupra intregii conditii literare : actiune finalizata, sens,unificarea efectului final, conform conceptiei criticii "neoaris-totelice" americane.67

3) Analiza dovede~te ca naratiunea nu se identifidnid integral, nici in esenta cu nid unul din aceste elemente,pe care lecombina ~i Ie organizeaza intr-un regim propriu.Sfera sa oestesupraordonata, in primul rind in soenssupraistoric,

epicul..----'rnential (barbarismul trebuie acceptat ca un expe-

stJpraevem. '.. t termmologlC). -'

dlen . entele actiunii istorice nu se confunda c~ evemmen-Ever:l~ii e ice 'In timp ce continutul (respectrv :,fabula~"

tele ~ct~~ tP 'a" subiectul" istoriei) este exclusw evem-. tnga ac lune ,,, . tIt'"In '''1' at '11'1 timp si spatiu evenlmen u nara IV,tul rea consum .' , .' .men . ~' 1'0 riu-zisa este inclusiv. Ea poate povestr practlcce~~~a~~l~~ ~a~e diver~e, la aventuri spiritua~le ~i la aflar:aor . , 'fl'catii ascunse de pilda ce inseamna Graalul, ca munoI' semi'll. ' d' b' tIs umanele medievale.68 Orice fapte pot ,evem <0 l~C U sau. ;~~eotulunei fabule, intrigi, actiuni etc. Dar deoseblr~ esentlala-mine alta : in timp ce istoria se doved.e~te, cel. putm sU.bra-

ra t dOtl'C faptic evenimential", trepetabtla, naratlUneaPOl' anec , , " . ...• -' aoate fi repetabili'i, chiar in interiorul naratlunll ~nsa~l : ° 1'1 :

~atiune povesteste 0 alta naratiune, povestea unel alte p~ve~tr(oazuri clasice:' 1001 de nopti, Decameronul etc.) .. Istona se

vesteste singura, 0 data pentru totdeauna. NaratlUne.a tre-b~ie po~estita ~i poate fi repoveSitita: I.:rtelege~ f_oa:te.bme dece prestigiul istoriei ~i al conti.nutulul s.au contmua sa f.le.foart:mare in epica: obsesia evemmentulUl .real este rer~llmscentc:4originii mitico-istorice a epicului. ~OtUJl, ca un evemment 0:-recare sa poata fi narabil, el tre~Ule sa suf~~~ ° an~me m:t,:=morfoza, sa intruneasca un numar de condltll esentlale, mmlmale:

a) Evenimentul istoric se infati~eaza gl~bal, unita'","salbatic". Spontaneitatea ~i brutalitatea sa nuda ~a~ ..corl-~tiintei literare impresia "anarhiei", invaziei ~i tota~lta tll co~ple~itoare. Naratiunea introduce in fluxul evemmenteloIsegmentarea, fragmentarea, izolarea unoI' secvente. Se nume~tesecventa epica un fapt bine delimitat fie alt ~a?t. De u~deaparitia nu numai a episoadelor ~i micro-po:,est.lr~lor~ d.a~ ~l aunitatilor narative si a nwtivelor (cele mal mlCl pari;r mde-comp~zabile ale nal:atiuni), unitati epice ireductibile, care l~Umai pot fi divizate. (Conceptul de motiv cunoa~te ~~0 ~cceptleestetica larga : aspectul concret-individual al operel : CIte ope-re, atitea "motive". Alteori, ideea de motiv se reduce la mate-rialul faptic, tematic, al unei lucrari literare. In ~cest .ser:rs.'m()~tivul inceteaza a fi ° particularitate specifica a eplculUl, lrnculUlsau dramaticului.)

epicU!

Notiunea ramine insa utila, fiindca ea poat d f' ,'t t·" 'f' e e lnI do lCSl ua.11 eplce specl Ice: "atomizarea" naratiunl'l' 't' Uu

d t' 1 ~, ~ . 1 . IS once ruC,la a scara eplca, lZOarea unui simpIu fapt ( _ A A' e-ceva, care nu poate fi confundat sub nici 0 forrn~'s a Inlbmplat, . "( f . . a cu a tceva")~l "ml~carea con orm sensulUl etlmologic) MOtl'vul ' 1"~ . ~" ' . Impu SlOneaza, "ml~ca acpunea, 0 realizeaza, constHuie element 1 ~-

motor',b9 Ceea ce nu .ins,earmnaca nu apar si serioase b"! s~upUl:,er~~area mo~ivelor impinsa la nivelul slmplei pro °OZ\~f~l~:notlUnn de motlv orice caracter epic definitoriu I PI . lfla" d ~, ' n p us e-n.ome~~~l mal, ~rav, aca. motlv~l poate fi comprimat i~tr-osmgUla propozltle, ce defme~te Sl rezuma tema epica~ 11 ~. t A ~, . ' ,e anu-eaza prm aceas a msa~l eXlstenta epicului care l'mpl' ~ A

d bl' t d f~ , . , lca Inmo Olga or es a~urarea. Prm abstractizare extrem~ . 1d' f 1 d . . " a, eplcuevm~ un . e ,e preclpltat cnstahzat al naratiunii negindu- 'propnul mecamsm. ' ~l

. b) ~n timp oe evenimentul istorilC concr€'t, indivi-dual, lrepetabll ~c. €?te T?dul mica rei tipizari efective (cata-loage~e de faJ?t: lstonce smt ~oa~t~ ela~tice ~i aproximative),naratn~n~a, eplca s~ ~o::-ede~te mfl~lt mar favorabila tipologiei,ster~~tlplel, ~ablomzar11 stncte, 91 cu cit naratiunea este maitraditlOnala, ~ai folclor~ca ~i .ancestr.aUi, cuatiJt situatiile~-?lon" 'prefabncate, motlvele ~i l·aitmotivele 'Pot fi mai binel?entlflcate, Istoria este irepetabila; naratiunile sint sau potfl recurente, Istoria imagineaza si inventeaza meren' nara-tiunea nu simte nevoia permaneil.ta a acestui efort 'fiindcaspiritul literal' - implicit epic - lucreaza deopotriva in sensulabstra,cti~arii, tipizarii ~i inventiei. Logica sa interioara este inacela~l tlmp universalizarea schematica si combinarea infinitaa el~~ntelor Asch~matizate, Actiunile, in: planul epic, se gru-peaz:l sl~ngure m ~Jtuatii tipice, "prototipi" (dupa B. P. H:'>sdeuin numar de 28, Basmul, Magnum etymologicum ..., III, 1893),"coduri", mi.;;care dublata de tendinta centrifuga a el~berariide sub constringerea "codului". Altfel nu s-ar explica persis-tenta motivelor (notiune ~i mai bine definita prin "situatie ti-pica"), conservarea temelor ~i tipurilor literare (nu numai fol-clorice), revenirea eterna a unor simboluri, intreg aspectulcategorial al literaturii. Fenomenul explica ~i predispozitiaspre monotonie, repetitie ~i mecanizare a epicului traditional.Cu cit naratiunea este mai veche, stereotipa, cunoscuta, cu atitea parca "sta pe loc", se invirte circular ~i nu mai respecta

epiCU__l_------------------5-9-7-decit cu mare greutate procedeele "surprizei", Epicul pur, au-tentic este structural antifolcloric,

, c) Evenimentele istorice sint cauzele, evenimenteleepice devin junctionale, executa 0 actiune necesara I?i conver-genta in interiorul unei structuri. Fire~te, ~i aceste functii potfi tJplzate (de ex., cele 31 de functii invariante stabilite inca deV. 1. Propp: Morjologia basmului, 1928), dar caracterul loresential ramine sistemul specific de relatE, instituirea unor ra-portu~.ic~n~tcu:te, .n~c.esare~i fun·ctionale, faot?~ esen~ia,l,al ~o-eziunll oncarel umtatl naratlve. De unde, apantla ordmH eptce,diferita de cea istorica, purtatoare a propriei sale semnificatii,organizari ~i ierarhizari a faptelor narate. Tehnica functiona-litatii epice este condusa de norma distantarii I?ia procedeelortipic narati've : informarea, incetinirea,obstacolul, suspense-ul,surpriza, Se observa imediat ca desfal?urarea evenimentelor is-torice are un caracter net deosebit : ea nu informeaza, pastreazaritmul sau imanent, nu implica obstacolul creator, nu-~i im-pune nici 0 aminare (cauzalitatea istoridi nu se suspenda nici-odata), nu calculeaza efecte in vederea surprizei. Istoria nu sededubleaza pentru a se oferi con~tiintei sale ca spectacol.

4. Deosebiri esent;.iale se consta,ta ~i in ·cadrul rapor-tului namtiune/actiune, imposibil de confunda,t, in ciuda afini-tatilor evidente. Chiar daca dorim sa pastarm termenul tradi-tional, actiunea naratiUinii se deos·ebe~te net de actiunea istoricapropriu-zisa :

a) Istoria n-are nici inceput, nki sfin;>it.Nimeni nuytie dnd "a inceput" istoria, ·in timp ,ce orice naratiune are unlI1ceput precis, un start, care este ~tiut ~i anuntat. AUt este dea.dev~rat acest fapt, incH .is'toria nu-~i aHa ,,'inceputul" dedt in~l prm in,termediul unui texrt narativ (Geneza mice felae(lnale, istovii, cronici scrise etc.), care a instituie, lincep'ind 5-0nareze. In acela~i timp, naratiunea demareaza in arice momental a.ct~~niiistorice sau fictive. Mai ales 'in aceasta privinta, dis-POl1l~lhtatea epica se dovede~te exceptionala : povestirea poateporl1l de la inceput, de la un stadiu ulterior, in medias res sinu .ab ,ovo (Horatiu, Ars poetica, v. 147) ~i chiar de la sfir~it~la~tlUl1li.Dupa cum ea se poate incheia ~i pe parcUTs, in oricare?m a.~este faze: la inceput, curind dupa inceperea actiunii, sau~n.mlJlocul ei. In interiorul actiunii ,mari ~~abstracte naratial~l d . " ,.ecupeaza propriul sau segment, cu libertatea de a-I a~eza

epicu} epicu[

oriunde 1?ioridnd pe axa aibstracta a ,istoriei. Insertia na r "in istorie este deci perfect arbitrara, conventionala. Eara 1~1lt 1 ~ . d . . 't d se In-erca .eaza onun e 1?1,anct ore~te. Istoria este neintreru ta'naratmnea se poate mtrerupe in oricare punct al sau r p ,rind la reluare episoadele uitate sau "sarite". ' eeupe_

b) Asemenea istoriei, naratiunea implka succesiude ev:nJmente. Nar~tiv insear:nna. succesiv. Doar ea sueeeSiun~:naratIva -_ preluata d~ totall~ate~ ~rocedeelor analizate - nuse eonfunda cu suceesmnea lstonca propriu-zisa. Ea nu estep:r~eptibila decit a.posteriar~ ~i r:umai ochiului analitie, deprinssa mcadreze evemmentele lstonce (aparent haotice) in seriilanturi 1?ica~zali~ati, st~uct~ri:. Dimpotriva, perceptia naratiuniteste concomltenta desfa1?urarll sale; ea merge pQiri passu eulectur~. Totodata, inlantuirea sau imbucarea secventelor narative(embOttement, enchassement: povestire in povestire) are tot-deauna un caracter jinalizat, concurent, care lipse~te - eelputin in aparenta - succesiunii istorice. Deci succesiune alea-tarie intr-un caz, necesara. in altul. In sensul ca naratiuneaimplica 0 logidi imanenta, ou antecedenti l?i consecventi' iden-tificabHi, previz~bili ~i acceptabili. Simbolul ,acestei situatii a:-fi notiunea de destin, explicatie metafizica a unei necesWitilogioo-estetice: naratiunea presupune proopria sa suocesiunelogica. Ea se desfa'~oara dupa "destinul" sau, ou precedenti ~isuccedenti "fatali\" care-~i f,ac acceptata propria lor verosi-miMate.

c) lstoria ,este ireversibila., nar,a'tiunea poate fi rever-sibila. sau rasturnata. Ordinea istoriei este cronologica, naturala ;a naratiunii, supraistorica, artificiala. Observatia apartine do-meniului dask.70 eu precizaI'ea nuantei, insemnata, ca sen-sul ~i directia naratiunii nu pot fi confundate. Daca sensul, inorice naratiune ~i in orice fragment al sau, este totdeaunaunic, de inaintare in directia sfir~itului, pe parcursul unei s.ec-vente ea poate lua uneori ~i directia inversa, prin revemre,intoarcere din drum etc. Chiar in naratiunile care incep eusfir1?itul, desfa1?urindu-se indarat, retroa~tiv, d rebours, sensulramine acela~i: ,inaintarea, progresiunea ca'tre efectul final alsolutiei 1?isurprizei.

d) Istoria aglutineaza actiunile, fiind cumulativa; na-ratiunea ramine selectiva: din infinitatea de intimplari pecare istoria Ie produce, naratorul extrage doar una (dupa teo-

ria clasica, faimoasa norma a "unitatii de actiune"), sau maimulte. In 'GTi'cecaz, doar citeva, un numar precis, limitat deactiuni, care pot £i juxtapuse, deci paralele; alternate, decisupra- sau subordonate; interferente, deci coexistente etc.Succesive 'sau 'simultane, naratiunile se dovedesc insa totdeaunarestrictive, optative, in raport cu imensa oferta narativa aistoriei.

e) Apar'e:nt, istoria prezinta 0 structura narativ}oetern deschisa, infinita ("nu se sfiqe~te niciodata"), iarnaratiunea iUna inohisa., in sens de secventa 1?idiscurs incheiat,finit (arice opera are un "inceput\\ 1?iun "sfir1?it\\, conformdoctrinei clasice). Totu1?i, lucrurile par - 1?iuneori chiar sepetrec - invers. !'storia, 0 data consumata, ea se inchide subochii n01?trl, devine automat finita. Fiecare moment istoric re-prezinta un absolut, care suprima propria sa durata. Istoriane imobilizeaza in interiorul secventei sale, ne izoleaza intredoua limite. eu totul aHfel se intimpla in cazul naratiunii, de-terminata de aspiratia infinita de cunoa1?tere, de curiozitateanoastra nesatioasa. Dovada tehnica de "serial\\ a $'eherazadei,pove~tile cu 1001 de nopti 1?izile, care se leaga unele de alteleIn serie continua. 'Succesiunea 1?iinertia naratiunii sint atitde puternice, incH orice deznodamint produce satisfactie ~itristete in acela1?itimp. Regretam sfir1?itul. In orice caz - in-cheierea, finalul narativ, adevaraJta infmcthme a ordinii ~i la-tentei narative deschi:se. Surpriza epica decurge din chiar:aceasta schimbare nea1?teptata de regim.

f) lstoria, in sf:ir'1?it,nu este nid gratuirta, nid arbi-trara (ininteligibilul, "lrationalismul\\ sau sint aparent imediate,descifrabile totdeauna a posteriori), in timp ce epicul tin de sase apropie integr,al de ,conditia gra'tuitatii, puri,tatii, de a proprieisale oauzali:tati 1?ifinalita~ii imanente. I,ar aceas,ta se iTeduce, inultima analiza, la ,impulsul de neinvins al succesiunii infinite.lib~re (necal1.lonizaie),imprevizibile, care-'~i gase1?,ter,ealitatea:~atmnea 9i ,atrao~ia ,in propria sa mi~care de inaintare. Epiculmtegr1al va fi ded sa'cadat, eruptiv, impulsiv chi,ar, fara moti-Yare, proiectat 'Spre un punct necunoscut, ,enigmatic, ca're-latrage ca un pol magnetic, nelocalizat .pe nici 0 harta. Din carecauza, epirculpur n-are nevoie de eroi propriu-zi'~i 9i eu aUt maiputin de "tipolog'ie\\, 'Sau de povestiiori declarati (vezi istoriileane,cdotiae, nuvelele 'din Rena~tere, muHe texte moderne), ci

epiculepicul

numai de agenti ai actiunii, participanti activi, denumiti uneoriactanti 71, al diror 1'01 este doar sa comita acte in serie. Dedet:icul pur. se c.?n~ur:da c~ actul pu~. Conditia ~a ~e_dovede!?teatIt de eXlgenta, mClt loglca ,actulUl pur refuza pma ~i logicanaratiei org,anizarte,opera literara struoturata ca artare.

o interesanta experienta a literaturii noastre demonstreazatocmai acest fenomen. La Jurnalul literar, G. Calinescu publicaineeputul ",absolurt improviza,t" al romanului sa'll nuvelei sen-zationale lVIisterele castelului din Tristenburg ~i invita pe co-laboratori sa dea foiletoane in serie, cu indicatia: "N-avemnici un plan ~i noi in~ine sintem curio~i sa ~tim ce cuprindenaratiunea posibila. Dumas-tatal incepea foiletonul fara sa ~tiece va urma." Jocul incepe. Insa dupa 7 foiletoane el este in-trerupt cu motivarea : "Nu se incheaga nici a isrtorie". "Toatefoiletoanele sint pline de fantezie ~i de spirit. Dar ne intrebam :uncle duc? Oridt Ie-am oonrtimua,n-am putea spera :intr-o 01'-

ganizare epica."72 Accident inevitabil: logica epicului pur nuputea sa nu vina in contradictie cu logica naratiunii organizate.Se ;fa.ce0 data mai mult dovada ca - in situatiile-limita -cele doua finalitati nu numai ca nu se suprapun, ci chiar seexclud reciproc. Epicul pur n-are nici un "plan" ; el este spon-tan, condus de a finalitate oarba, determinata eXclusiv de see-vente anterioara. Logica sa este a .contiguitatii imedia'te; 10-gica naratiunii - a necesitatii finalizate.

Singura posibilitate de impacare estetica a celar doua pla-nuri consta in transformarea foarte dificila a naratiunii inpropria sa naratiune, ,care sa ill€ spuna cum s-a nascut povestea~i cum se desfa~oara. Deci prima ~i ultima tema epica se do-vedesc a fi chiar aparitia Oiiinstaurarea epicului: "poveste~povestei~~.A~a cum procedeaza ~i $eherazada, in 1001 de noptz,anumiti naratori in unele romane medievale (In La Quete duOraal, actiunea se confunda cu insa~i povestirea cautarii Gra-al-ului: romanul poveste~te cum romanul poveste~te), uneletex1e moderne, im ,car,enaratiunea vrea sa se resoarba In actuIde a scrie, transformalta In propriul sau discurs.

g) Citeva disocieri ale raportului timp isto7'ic!ep:csint de natura sa precizeze $i mai amanuntit aceste compli-cate transformari determinate de urmatoarea situatie funda-mentala : timpul istoric este concret, dat, "profan~~; cel epiceste supr,aistoric, inventat, cu afiniti'iti "mitice", in temporale.

De unde a mare autor:omie,_lib.ertate }i :ap~citate de transfor-mare a timpului istonc, a carUl soarta fmala este de fapt abo-lirea anularea, suspendarea.

Deosebit de evidente sint, mai ales, urmatoarele diferen-tieri : timpul istoric este cronologic, deci ireversibil ~i irepe-tabil . de ordinul duratei concrete, deci nesectionabil ~i necom-prim~bil; limi!at, _de~i de durata ~ixa, bine p~~cizata. Timp~lepic isi poate mgadUl numeroase hcente: anrbclparea, sub dl-ferite 'fonne de preaviz (titluri, prologuri narative, interpolariexplicative) ~i recuperarea prin rememorare; contractia ~i di-latarea (ani intr-un singur vel's, citeva zile in lungi poeme) ;lipsa de durata fixa, intrerupere sau reluare ad libitum, in in-teriorul unei cronologii pur interioare (observatii facute incadin Rena~;tere)73; repetarea ~i omniprezenta (mai multe actiuni,in acela~i timp, in diferite locuri). De unde se deduce u~or(contrar unor afirmatii) ca dimensiunea temporala a istorieieste unidimensionala, in timp ce dimensiunea epicului estepluridimensionala. Istoria este lineara. Actiunea epica este saupoate fi paralela, simultana, bi- sau trifurcata etc.

S-a ridicat mereu intrebarea daca epicul se desfa~oara latrecut sau prezent, criteriu de clasificare ~i al genurilor lite-rare (v. Genurile literWT"e,V, 2) : Iprezentul ar fi "liric", trecu-tul - "epic~" viitorul - "dramatic". S-au propus, fire~te, ~iaite solutii. Dar In raport cu timpul istoric, totdeauna trecut(el devine trecut, deci "istoric~~,chiar in clipa in care se con-suma, dat ireversibil la spate), epicul - ~i de fapt intreagaiiteratura - se desfa~oara numai la prezent, intrucit actuali-zeazd. Regimul epicului este prezentul etern, perpetuu, deoa-rece actiunea fictiv-epica se produce ~i se consuma chiar intimpul ~i pe durata naratiunii, printr-un (de fapt) dublu "pre-zent istoric". Fiindca eul narativ trebuie neaparat sa comunice(indiferent daca evenimentele sint tre,cute, prezente sau vii-toare), acum, hic et nunc, totul se proiecteaza pe ecranul con-~tiintei imediate, prezente. Orice a fast (in realitate, sau inr,eaHtatea fictiunii) devine ~i se petrece acum, tot in virtute aconventiei fictiunii. In felul acesta, devenim contemporani cueroii homer,id, cu $tefan eel Mare etc. S-a propus ,ca acesottipnecronologic (neistoric) sa se numeascii tempus, disociat detempora (timpurile verbale), cu care nu corespunde niciodata,orkit naratorul Ie-ar indica74.

epieu)epicul

~par ~i deos~biri .de rit~ : al. i~toriei - dat, controlat, de-termmat; al epIculul - dlspombll, elastic, acceler,at sau •tirziat, au ralenti, dupa imprejurari. Se inregistreaza dife In-tieri ~i intre ritmul timpului narat. al naratiunii ~i al lect~~7i-cu faze de sincwnizare, suprapunere sau separare. Ne liis~ •condu:~i d~ prop.r~a ca~enta a naratiunii, scriiturii ~i lectu~~conform ntmulm mtenor al acestor operatiuni.. .Ati~ este de relativa ~uto:i~te~ .timp~lui istoric sau epic.mCIt hteratura (nu numal epIca) tmde sa i se sustraga totalsa devina indiferenta oricarui timp, sacultive ~i sa se refugi~eze in intemporal~i neutral. "A fost odata" nu este numaicondi,tia temporalilJ a basmelor, ci a oricarui epic pur, facutdin secvente unde nu se intimpla nimic, afara de scurgereaabstracta a timpului. De unde 0 senzatie invincibila de mono-tonie ori circularitate, de fapt unul ~i acela~i lucru. Regasimin felul a,cesta situati,a epica primordi,ala a mitului~i a timpu-lui mitic, fa'cut din reintoarceri periodice, cidice, timp carese regenereaza prin el insu,,?i (ca in romanele d tiroirs ulte-rioare), la intervale simbolice. Aceasta "ve~nica reintoareere".profund staticilJ, reapare ~i in unele romane "moderne", pre-cum Les Gommes de Alain Robbe-Grillet, naratiune circulara.care se intoarce exact la punctul sau de plecare. Efectul esteoie~irea din timp prin suprimarea sa radicala.

5. Tipologia epicului ilustreaza, 0 data mai mult, po-larizarea de totdeauna a literaturii : antropologica' - sub ra-portul continutului uman (teme, tipuri universal e) ; formala -sub speta tehnicii specifice. De unde constituirea unei duble-tipologii - cadru, foarte generale, Cll numeroese subtipologiipe compartimente. Dam doar citeva indicatii care ilustreazaacest principiu general. Daca' tipurile narati'v~ elementare co-respund, intr-adevar, "formelor cele mai generale ale com-portamentului uman" 75, ni se dovede~te (pentru a dta oara ?)ca epkul eSlte,conditionat (asemene.a lirkU'lui sau dram8lticu-lui) de structur.a conduitelor umane. Tipologiile literare n-auin g,enere mare utilita'te daca se reduc Dumai la "continu-turi". Mai semnifica,tive ramin tipologiile formale. Dar atunci.cite procedee epice predominante Se constata, atitea tipuri teh-nice obtinem 7,6. Privind foarte de sus observam doua marigrupe bine distincte, naratiuni ti.pizat~ ~i netipizate, monoti-pke ~i politipice. Din prima categorie fac parte basmele, po-

ec:tile naratiunile "simple" etc., in genere "speciile(( traditio-v y" 1" 77 d' d t 1 F' tnale f1olcloriceale genu UI.epIC '.' m. a oua... :es u. Ire~.e,am vag. Categoriile tehmce: epIC lInear - cIrcular; senal

~ incastrat, intercalat; supraordonat - subordonat; aditiv,corelativ, consecutiv etc. abia in ultimul timp incepa £i cerce-tate in .amanuntime 78. La fel, .analizele stilistice, intemeiatefie pe opozitia metonimie I metafora (R. Jakobson), pcvestitor /personaj, fie prin categorii stilistice traditionale : stil indirect,stil direct, prezent etern etc. 79, vorbire traita, stil indirect li-bel', monolog interior etc.

6. In cadrul re.a1ctiunilor '~i teoriilor antiliterare ac-tuale (v. Antilvtleratwra, II) ~i in baza .acelora~i argumente se vor-be~te in ultimele decenii !~ide 0 reala sau pretinsa criza a epi-cului. Inca La Bruyere observa : "Unul din semnele mediocri-tatii de spirit este a povesti mereu(( (Des Jugements, 52).J.~J Rousseau era $i el de par ere ca epicul constituie 0 solutiede expedient: cu putine aventuri devii un "Italeilt" (Cunfessions,II, L. XI). Se mai afirma ca mitul modern al poeziei nu poate asi-mila epkul, ca viata este (iSaupare unora) dnd mult mai epicadedt orice ~magina,tie, lCll1Jdlips ita total de evenimente, .pe du-rata existentei nell1'tlimplindu-se, de fapt. nimk (teza absurdu-lUi) ; ca "istoria" (anecdota) este 0 "notiune perimata", in carenimeni nu mai erede '~i, bineiJ:nteles, "imposibila(" oI"dinea safiind profund subminata 80 etc.

Astfel de idei de "avang.arda" patrund, fire~te, ~i la noi, insfera prozatorilor daca nu foarte "tineri", in arice caz lipsitide imaginatie, suflu, respiratie bogata, neinteresa1i de mariconstruc~ii epke 81. AI' fi de raspuns, in doua cuvinte, doaratit, ca nevoia de epic, aventura, actiune, fictiune, evaziune,este eterna (dovada, lntre altele, ~i voga romanului politist), ~ica literatura romtma, care n-a ajuns nioi pe depa<rte la stadiulsatur8Jtiei, blazarii ~i indiferentei profunde, reale, pentru epic,nu este inca IQrg,anicinteres,ata de asHel de rezistente (anti-epke, al1'tilirke etc.). Simp1u fenomen de contagiune, mime-tism intelectual afectare uneori - desigur - si cautare sauexperienta pe~onala efemera, ori criza de c~,e-$tere,micul"antiepic" romanesc actual seamana adesea cu tichia de mar-garitar din poveste.

drama DRAMATIC (GENUL)

~i a .~pectatorilo: ar fi dire~t pr~portionala cu intensitatea i _presnlor dramatice ale publlculUl, articol de dogma. 51 m

E~tetica ~ce~tei dr~me, ,~~tegr~l ade.c:,ata noului public, va fiesent1al reahsta, "senoasa, anhcaloflla. "Oglinda a vietti\. _formula este, un~l d.in maril: ~ocuri c?mune ale epocH 52, dramase ,compl~ce 'In "Incidente tnvlale", VIolent Ipatetice adesea la

. " t td ' " -cnmogene , 0 eauna gra,ve, cu 0 nuanta evidenHi de respecta-bili tate, 'lIneari chiar fiJistina. Diderot recomanda "adoptarea to-nului pe care-l avem cind tratam afaceri serioase", Beaumar-chais scrie un foarte programatic Essai sur le gen:re dramatiqueserieux (1767). Sti1lul sau trebuie sa fie "silIIllplu", "fara flori~i ghirlande" , eu "fflUJlllusetea" tr'flSa din "f'ond", din "lumeasubiectului". Pozitia medie a dramei impune mediocritateapaletei: "Acest gen este liJpsi'tde vigoarea Ico1oritului genurilorextreme intre care este a~ezat" (Diderot) 53.

v. Dejini/:ia actuala. a dramei ignora mai toate acesteprincipii, chiar daca reluarea lor' este, uneori, inevitabila. Darvechea con~tiinta teoreti>ca a dra:mei dispare, pas'trindu-se doarconceptele curente, traditionale ("actiune dramatid", ,.piesa deteatru" etc.), comode prin extrema lor elasticitate ~i, bineinte-les, imprecizie, care nu angajeaza pe nimeni. In schimb, 0 foartemare cariera modern a face sensul jigurat al ideii de &ramii(atestat inca in limha greaca, incea franceza, 1a 1787), care pa-trunde ~i in critica, la Sainte-Beuve, de pilda : "Poporul pari-zian a vazut duminica, pe bulevard, 0 drama" 54. Intelesul plinEste : eveniment gray, penibil, teribil, 0 "catastrofa" (accident,crima, intimplare dureroasa, soldata cu vietime), amestec desurpriza, pericol, suferinta, dificultate extrema: "Drama dinstrada X". '!ntrucit drama constituie 0 lucrare intens ~i predo-minant dra:matid, ClIceastaasimil.ar'2 devine inevitabila. Pentrua-i intelege bine mecanismul este insa necesara deplina clarifi-care a ideii d dramatic (v. Dramaticul).

Analiza ideii de drama. dezvaluie toate dificultatilestudiului genului dramatic. In mod logic, "genu 1 dramatic" artrebui sa se confunde doar cu "genul dramei", in sensul ca nuse peate vorbi cleo istorie ~i 0 estetica ,adevara!ta a genului dra-matic dedt din momentul deplinei individualizari ~i delimitariteoretice a conceptului de drama.. In acest caz, genul dramatic~i notiunea sa ar aiParea abia in a doua jumMate a seoolului alXVIII-lea. Intrucit insa ideea de drama (v. Drama, I, II) are ~iacceptiuni extensive bine precizate (actiune drramatica., piesiide teatru, lucrare literarli destinatG. teatrului), evolutia istorica~i teoretica a genului dramatic se cere urmarita ~i dintr-oast-fel de perspectiva, de altfel traditionala. Dar ca nu poate fivorba de nici 0 id€ntifkare a istoriei ,genului dramatic cu istoriateatrului ~i a dramatwrgiei, fa,ptul este in afara, de orice discutie.

I. In ce prive~.te originea genului ~i implici>ta concep·tului de gen dramatic, lucrurile stau in esenta astfel : in cul-turile ~i civiliza'tiile primitive ~i antice, factorul determinanteste, fara indoiala, aparitia unor forme de spectacol ritual. Fe-nomenul, destul de tardiv, consolideaza conving€rea ca "drama"constituie ultimul gen al literaturii, consecuUv liricului ~i maiales epicului, gen original'. Faptul este admis inca din iPerioadamarilor retrospectiuni r:omantice (Co1eridge, Leopardi, J. Grimm.apoi Hegel) 1. La noi Heliade ~tia ~i el di drama primitiva aparedupa epopee 2. Dar eroarea fundamental a a acestor considera-tiuni sta in acordarea prioritatii absolute a tra,gediei grece~tiasupra orica.ror forme dramatice primitive, exclusivism inlatu-

dramatic (genul)

rat deexistenta teatrului oriental culturilor t ad·t·De f t ",. l't ..' I' 1lOnale ete.. arp, ~ngmea .. 1 eraturll dramatice se confunda' c ~ :o!,lgmea l:teraturll, nic~.elina, nici medievala 3. In toa u ins~lnle au eXlstat ceremonll dramatice de esenta '. . te. cUltu_gioasa (rituri de fertilizare, initiere' funerare' . ~nlIlnsPlra,tlereU•..·t . b h' d' . ',. umea greac'"n un a Ice, lOmsiace etc) in spi'rl'tul d - . e:t:. '" . , , aca nu Sl in lit

celebr~l men~n~n: anstotelice : "Ivita' [...) din capul' loculuiera,c~l~a lrI\.provlzanlor [...) multumita indrumatorilor corului ped.lbrambr [...), tragedia s-a desavir~it putin cite pulf:in "(P det~ca, IV, 1449 a.) '. ... oe-

Problema ramine ,insa deschisa 4, cit timp nu adopta~O t l·t· d - m unc ncep ~na 1 Ie espre drama, care sa ne 'ingaduie sa surprin-

clem - m masa ~pectacole'lor rituale, ditirambiee sau nu _elementul ~ramatlc. genuin, original', CU carracter definitoriupen~ru contln_utul 91.evc:lutia ulterioara a intregului gen dra-m~t:c. 0 etap~ ~upe~lOara este apari~ia dialogului, inovatie atri-b~lta de trad'ltle 1m Thespis. "In timpuri stra'Vechi - scrieDlO~~n~LaeTt~uA-' corul singur ducea intl'eaga actiune a tra-gedlel, lar mal brzlU, pentru a da putintacorului sa se odih-neasca, Thespis a inventat primul actor, Eschil al doilea So-focle pe al treHea~i astfel tragedia a: fost completata".' (III,34, 56.)

,Totu~i, p;ecizarea momentului genetic ne scarpa inca 0 data,deoarece eXlstenta dialogului se constata 9i in literatura po-poarelor fokloriee, rprea,lfabetice. Adoptarea unei pozitii precisem problema capitala a laicizarii progresive a literaturii se do-vede~te mult mai importanta,5. Cad nu se poate vorbi de apa-ritia niei unui gen literal' in sensul estetic al cuvintului dec1tprin Ipredominarea emoti~i estetiee asupra ,celorlalte for~e des~t!sfactii. ,,~iter~re". Genul dramatic dobind69te realitatea artis-bca efectlva albIa in faza transformarii ritua1ului dr,amatic ~nspectacol laic, a "jocului'" dramatic pentru el insul?i 6. Numai ina.cest sens se P?ate vorbi de 0 reala paterni,tate elina a genului91 a conceptulm de gen dr,amatic.

lir. Biografia sa cunoa9te 0 serie de etape caracteris-tiee, dintre care cea mai evidenta se dovedeste largirea conti-nua a continutului, rprin includerea in genul dramatic a tot mainymeroase "sped~". Evolutia se indrepta spre di[atare 9i elasti-CIQ:areprogresive", practic nelimitata'. Tr,adi:ti<aa<ristotelica pre-Iuata de Rena9tere, recunoa9te doar doua' "genuri" esenti~le de

dramatic (genul)

drama" : tragedia9i comedia (Poetica, IV, 1449 a). Aceea9i~fera ingusta, res~!,ictiva, Aseconstata la toti. comentat~rii, C~s:telvetro intreal~ll 7. Un mceput de emanclpare termmologlcaili substantiala se observa abia la Dryden, care, din motive prodomo, teoretizeaza ceea ce el nume$te "heroic play" (Essay ofHeroic Plays, 1672), "drama eroica", respectiv istorico-epica, insens epopeic. Presiunea noilor suhiecte 9i, maL ales, a noilorpersona,je demonstra intreaga neconcordanta a viziunii aristo-telice.

Adevarata explozie a conceptului dramatic tradi,tional bke-fal se produce insa numai in sfera barocului, apoi in secolul alXVIII-lea, cind alaturi de tragedieili comedie ~ncep sa aparadiferiti hibrizi ~i "bastarzi", 0 serie intreaga de specii mixte,enumerate ironic~i de Shakespeare in Hamlet (II, 2) : istorice,pastorale, pastorale-cornice, istorico-pastorale, tragico-istorice,tragico-comico-istorico-pastorale, scene indivizibHe sau poemenelimitate. Comedia sentimentala, "lacrimogen8.J", care devineacum foajte la moda, dar cu radacini anterioare 8, binecunos-cuta,,-drama burgheza" (v. Drama, IV, 2) "un gen mediu 9i douagenuri extreme", "un punct care se;para' distanta intre genulcomic ~i genul tragic" (Diderot) 9, melodrama, "drama in prozaili.de mare spectacol" (Pixerccourt) 10, "drama lirica,", "opera"ll,toate vin sa pulverizeze vechiul concept al genului dramatic. Dealtfel, epoca are 0 foarte limpede conl?tiinta a acestei situatii,chiar daca ea da numele de "drama", mai mult sau mai patin :laintimplare, tuturor pieselor care se departeaza sau pa,reau case departeaza de tipurile clasice ale tragediei, 9i comediei : "Uniicritici au vrut sa restringa - citim in Encyclopedie - numai~en~ru tragedie un titlu care corespunde $i comediei [...) 9i sa-tIrel [...], 0 specie de spectacol pe .iumatate serios, pe jumatatebUf.on"12. Ne aflam la faza in care genul dramatic incepe sa numal tolereze nici un fel de restrictii de continut. Dimitrie Eus-tatievici 9tia 9i el ca genul "dram~ticesc"a~ include: comedia,tmgheclia, ecloghi, satim 13.

Romailltismul accentueaza $i mai mulltaceasta alergie. Adeva-ratul sens al ideii de "drama romantica" nu se reduce nici larev~~1dicareasau recuperarea libertatilor shakespeariene (ca lafratll Schlegel), niei la cuplarea lui Racine cu Shakespeare (ca laSte~dhal), ci la distantarea programatica de toate formele dra-matIce anterioare, prin determinari radical negative. Hugo 0

t enumera cu precizie toate speciile dramatice? 0 listapu eata- inregistreaza nu mai putin de", 17 tipuri, multe purrecen , 1 d ' , •ntionale sausinonime : tragedla, me 0 rama, plesa erOlca,conve , d' d' 'I d ' diesa de probleme, come la,. com,e.la eron or" e,n;ora.vun, , ep ctere drama de idei, dldactIca-propagandlstIca, plesa lS-cara , . , b ' - d f' - ,t 'ca- tragicomedla, dr,ama 81m ohca, ram·a ooregra lca, ml-orl , , , l't' d •

, - 17 Dar iata ca spiritul german, ~l mal ana 1 lC, escoperamIca , '" f t 1 - t 'd di mai multe 18, Pulvenzarea vme dm .ap _u ca pe~ e 1 e,ea e~rama se suprapune conceptul, in contmua e~pa~,slUne ~l spe-, I' de teatru care-si apropie mereu nOl ml]loace de ex-Cialzare, " , - .. h' ,'e 'radio televiziune film sau modermzeaza specll vec I,presl, , " , , 1-antomima, marioneta, oper~, ~eAfap!,. dIflcultatea. ac~,:a,a nu

~ta in contabilizarea completa~ c~m g~~lrea.u~or cnterll ~lgurede Clasificare, in vederea unel tIpologn pos~blle a ge~uIUl dra:matic, superioara celei traditior:ale, (trage~le~ come_dIe,dra~a~i combinatiile lor), fie ~i ine'::ltabll. relatI;ra, Dac~ ac~eptamdiviziunea structurala (Figum-Spatm-Act'tUne),. tIpun,le .:Iedrama" ramin in numar de 319, Cind insa aSOClemcnterllie

formale, de continut ~i scenice, obtinem nu n:ai put~n d,e 820,

Ceea ce se retine din intreg acest efort slstematI~ ~l ana-litic este 8i,tuatia de evidenta labilitate $i l1'e~e!ermlll1area~-tual~a genului dramatic, Daca, in ifaza s.a antIc,:, el apare: '11-mita si oarecum "microscopicll, in epoca moderna el ~ufera. dehipe 'l:ofie pi1na la elef.antiazis, Eroziunea conceptulUl devmeeVide~ta prin enorma sa dilatare, . _ . A

\ III. 0 puls.atie in doi timpl se observa ~l m .depla?,a!e.~parametrilor teoretici. Ascultind de ps~udo-legea l~bera~lzaruprogresive a genurilor, genu 1 dramatIc debuteaza. prmtr-ocon$tiinta estetica rigida, dogmatici'i, pentru a se emanclpa trep-tat intr-o adevarata frenezie a eliberarii :

1. Un prim ,aspect, de ear'e incep sa s'e faca "vinovat~"pescara larga comentatorii lui Aristotel din Rena~tere, adev~-ratH creatori ai doctrinei clasice, prive~te normele de const!-tuire ale lucdirilor dramatice, numitele legi ale "unitati~or":de actiune, timp $i loc, Este un exempl~ ,tipic :Ie ~ogmat~zareprogresiva a unoI' simple observatii anahtIce oblectIve. AtIt deimanenta si de s'tructurala e9te aceasta 'tendinta, incH ea apareinca la A~istotel devenit subit dogmatic atunci cind prescrieUn model eXclusiv al corului tragediei : el "trebuie s~ ia part~la actiune nu ca in piesele lui Euripide, ci ca in plesele lUl

spune f~arte limJilede in prefata 1a Marie Tuddr (1833) .secolulUl al XIX-lea nu este nici tragicomedie nici t "d,~ramat t- 1 . • " d' ,rage Ie ab-s rac a, e eglaca, mCl come Ie, nici tragedie filozofica- "d' 1 t· - ,. II , nlCl co-me Ie revo u.lOnara, mcl... ; "Ea este toate acestea la 1

' b' t . , d' un ocsau m,all me spus nu es e nlmlc In toa<tea,cestea", II"<:',t-d 'tAd f' 't" 1 ' -..,1 a e subcons rmgerea e ml,lel c aSlce, care 0 asimileaza doar tra d"

. d' . d d' ge leI~l come leI, rama evme totala, proteica forma eminam t"d~'ch~,a". Atit de "deschisa", ,in'Citgenul dramatic tinde sa ~~ ~para, sa se transforme intr-o sinteza literara si artistica intISgrala, nediferentiata. . e-

Astfel redefinita, drama constituie de fapt 0 forma- de '1 t' '1" mvo-u ,Ie, 0 ,revemre a umtatea hterara primordiala Genul m' t"d ' A f 1 l' '" IXevme m e u acesta, prm regrupare si integrare genul un'

P· 1 t-II C f'· . , lC,'.' oeZla ~omp e a, um a Irma, de altfel, acela~i Hugo in pre-fa~a-lIl1~mfestl~ ~romwez,z (18?7) : ultima fae:a a unei evolupitnp~rtI.te ale c~rel ~ta?e anterlOare au fost lirica ~i epica, Ex-preSle mtegrala a vletl1 ("amestecul pe scena a tot ceea ce esteamestecat in viatall

), aceasta drama totala a umanitatii tindesa arbsoartba ~i sa puna la contributie mijlo8<oele,tUrtur'~rarte-lor, Ceea ce drama muzicala wagneriana i~i propune sa reali-zeze spre marele entuziasm al lui Baudelaire: Fara indoialaca aceste consideratii I-au determinat pe Wagn~; sa considerearta dramatica, adica reuniunea, coincidenta mai multor arte,drept arta prin excelenta cea mai sintetica ~i mai perfecta din-tre toatell

14. Prototipul indepartat, subadiacent, ramine insa me-reu "drama muzicala greceascal', evocata de Nietzsche (1870),in prelungirea tezelor din Die Geburt de'r Trragodie, Dar con-stiinta sa se pierde la adeptii wagnerieni (Schure, MaHarme) ai.drame.i muzicale" moderne, concept edulcorat, teatralizat, li-teratunzat, al unui act spiritual cu valoare de arhetip. Supra-vietruirea sa la citeva spirite modeme poate fi intrevazutadoar in unele din noSita'1giilelor orientale '5i reminiscente mitke(C!laudel, Artaud) 15,

Supus acestei presiuni ~i dilatari enorme, genul dramaticl~l large~te intr-atit sfera in epoca actuala, incit inventarierea~i definirea "spe:ciilor" rdramatice devine practic impooibila,Hegel voIibea doar de trClJgedie come-die si drama, DisdJpolulsau Vis,cher introduce 10 serie de subdiviziuni (tragedie mittica,eroica, populara, pri'V.ata; comedie po1iti'ca.,burgheza ~i priva~etc. 16). Dar azi, in a doua jumatate a secolului 'X 'X , cine ar mal

dramatic (genU!)

Sofocle" (Poetica, XVIII, 1456 a). De fapt, orice opera P t. 't t· '. , en rua-~l pre~erva U~l a ea ~l eoerenta mtenoara, este constrinsa la

un numa'r de eXlgente s,tructurale, empiriee, pe .c.arearieet 1 d ~. 1 d t~·, crea-or e escopera ~l e a op a smgur. Cmd insa vine teoret ..nul artei dramatice, ca abatele D'Aubignac si altii sa dec1lcla-~ t bd d- '" areea es e vor a e a evarate "reguli" strict imperative can

n.ic~, atunci. fenomenul d?gma~izarii imbraca formele c~le m~nglde.21 Prm Vardalah ~l Hehade, aceasta mentalitate i~i fac~i la noi aparitia. 22 e

. ~. Pro.fund dogmatica es~e_~i.co.nceptia puritCitii genu-~Ul dramatl~,_ f:nrea _sa de c~nt~mm~n. ~l combinatii, restrictielnt~rpretablla In do~a sens';lr: bme d1S!mote, 'Unul mai agravantdec1t altul. Conceptla clas1ca traseaza genurilor literare ba-riere. n~turale~~, linii nete de demarcatie intre epic ~i dram~ticde pllda, precum Goethe, care voia sa inconjoare fiecare ge~cu "cercuri magice impenetrabile~~ 23. Dar aceea~i tendinta desl1?e~iaJiz~re ~~ izolar~ ermetica se dovede:~'te atH de p~ter-mca, mClt ea mcepe sa opereze pe compartimente, in interio-rul fiecarui gen in parte. In cazul lucrarilor dramatice ele n-ar:vea vo~ies~ !ie i!1 acela~i timp tragice ~i cornice, nicl prin al.,..ernanta, mCl prm suprapunere. Chiar atunci cind existentatragicomediei incepe sa fie din plin recunoscuta, spetei saieo data izolata, identificata, nu i se mai ingaduie nici un felde promiscuitate.

Recunoa~terea autonomiei exclude, din principiu, orice in-terferenta. Rezistenta poate fi urmarita neintrel'upt inca dinRena~tere, de la Guarini, teoreticianul pastoralei dramatice 24.Dryden nu gasea "nimic mai absurd decit tragicomedia en-gleza" 25. Ce cred severii esteti ai clasicismului aflam in ace-la~i spirit, din eunoscutele Se~timents de l'Academie fran{:oiseSUr la tragi-comedie du Cid (1637). Secolul al XVIII-lea des-copera drama, 0 legitimeaza, face apologia ei. Dar toti teore-ticienii epocii (Addison, Diderot, Mercier, D'Alembert) 26 res-ping aUt ideea tragicomediei cit si ipoteza ea drama ar con-stitui, cumva, 0 specie apart~ de t~agicomedie, gen proscris cucea mai mare violenta. Chiar ~i spiritele liberale ca D-na deStael '~i Stel1'dha1 imparta,~esc e£easta prejudecata. 27

3. Scara oorespunza'toare de valori vede in dramagenul central ~i cel mai inalt al literaturii, forma sa cea mai

dramatic (genul)

. - . mai dezvoltata. Ierarhizarea constituie prin ea in-o:g.aDlca ~~ 'piu estetic dogmatic, a carui justificare decurgea"l un pnncl .. . b' t's.'" '. sinteza elementelor oblectlve ~l su lec lVe eon-diO premlse . . . h l' D t.' rlati"m'l frumuscrtii argument tliP1C ·ege lan: " at.1Jtl.llesupe ' nu "v , . l' 'ts.. d fa tul d'i a,tit din punctul de vedere al oo~ntmUJt~Ul, Clfnnd' Pela al formei drama este cea mai perfecta totalitate, ea"1 ln ac ., It~ ..,.., b' considerata ca treapta cea mal ma a a poezlel ~l atre me . . 1 1 . . 1., gene'ral~~28 Criteriul audlentel, a succesu m SOC13,artel m " _.' 1 . D -ledeaza in acela~i sens, mca dm secol~l al XVIII- ~a. " acapenul cel mai interesant pentru cel mal mar~ numar este eelg . t-un dintre toate atunci - trage concluzla Marmontel -mal Is> , ( • t' -d' a este superioara tragediei~' 29.Conceptla roman lca nu ra-ti~~~ aceasta pretuire excesiva, inlaturata f~e. i~ !avoarea r~-manului (Fr. Schlegel), fie, mai ales, a poeZlel hr~~e, r~cuno:;-cuUi ca gen primordial, etalon al tuturor creatlllor hterare,dispuse 'in subordine (Leopardi) 30. .,'

4. Cit privle~e functiile impuse dramel~ ~le s.emscn~inca de 113inceput 'in sfera traditionala .a cC:r1'Ceppel?,~lle dulcl,cu nuante uneori foarte apasate de puntamsm ~l edlflcare mo-

,rala, de 'cea mai cura,ta speta dogmatid. Forrr:~l~~~ S'i.nl~mon?-tone, -stereotipe : "placerea ~i instruirea umamtatl'l , "dlst~actleratianali'i ~i 'Htila", "gen utH ~i pi.tores~" etc. .31.:t:'JUnumal ,,~e-ri1oasa", dar '~i ,profund "vktuoasa" ~nn. deflr:l~l€, .~~(ra:na ,,In-struie~te" ~i "corecteaza ~\ ir:sp~rin~. ,,~u.~)lreavlrtutll ~l "oroa::-rea viciului~~. Metoda ar fl l11falhbll~: "A. face sa cur~alacrimi~~32, printr-un adevarat katharsls emotl~~al, foa~t: .amoda in secolul 031XVIII-lea. In schimb, puritall1n englezl, Jan-seni/?'tiifrancezi, j'ezuitii spanioli, ca~e in~car:u descop~ra 0 :'lstfe~de ter3lpeuti.ca dramatilca recomanrda masun eeva mal radl,cal~ .inchiderea tuturor teatr~lor (ceea ce se ~i intirrJpla, in Ar:gha,in 1642 1)33, proscrierea oricaro: spectacole (Ju~~ de Man~na,Tratado contro los juegos publtcos, 160~), af.lUnfme~ autonlordramatici a caror aetivitate ar fi, dupa Plerre Nlcole, de-adreptul "oribila dupa principiile religj,ei ~ia:e legilor eva~gh:-lice" 34.FatE! de laceste detestabile obscurantlsme, peclagogl31li-terara iluminista, apoi romantica, aduce aer,:l proaspat almesianismului national", "social~~ ~i "uman", tnplul programallui Victor H~go' (prefata la Lucrece Borgia, 1833), d: fapt a1intregii epoci, care transforma dramain~tr-~ "tribuJ.1a". ~e.a-trul "social" al secolului al XIX-lea contl11ua aceea~l tradlt1e,

dramatic (genUl)

regasita ~i azi, la Brecht, de pilda. Problema esentiala ce l't d d ~t'·,· sepune es e oar aceea ease pas ra, m once lmprejurare .limitele artei. , In

IV. Mi'9C<lreainversa, care se desfa~'oaro si azi suboc_hii.no?tri_ - caci evo!ut~a~conceptului este perpet~a _' COn-sta dm. mlat.ura~,",ea.perlO~hc:aa o.bstacolelor din calea genuluidramatic, prm largzrea $Z lzberalzzarea continua a definitieisale. Se~sul fupd.amental est~, ca tot~eauna, opozitia, depa~ireaformulel restnctlve, dogmatrzate, on care ar fi aceasta: aris-totelica, clasica, romantica, prin emancipari succesive. La in-ceput, atacul frontal se indreapta impotriva tragediei. Dar in-data ce definitia ?ra:nei da semr:e ~~ sclero~a, apare aceea~icontestare, aceea~l dllatare a notlUnn, devemta prea strimta.In linii mad, ne aflam in fata unui adevarat cli~eu negativ aldogmatizarii :

1. Rebeliunea impotriva "unitCitilor" aristotelice apar-tine, fara J:ndoiala, spiritului baroc, fundal' antirclasic (v. Baro-cUl, VI), eu 0 oa~tiiiTIta <Claraa 8cestei insubordonari la lLume-!ro~i dramaturgi ai epocii. Istoriile literare, indeosebi franceze,nu ratifica existenta "libertatilor" baroce (multe ignora pina ~ieXistenta .., barocului insu~i !), de~i textele sint foarte limpezi:cit de mult "drama poate sa modifice legile predecesorilor"- observa Tirso de Molina - 0 dovede~te cazul binecunoscutal tragicomediei" 35.Lope de Vega dedara, lla rindul sau, ca "apus regulHe sub 'trei 11adHe"36.Lui Corneille, in sfir~ilt, acestereguli aristotelice Ii par de-.a dreptul "confuze", de 0 aplicarefoarte limitata in practica dramatica : "Este u~or speculativi-lor - adica teoreticienilor dogmatici (n.n.) - sa fie severi.Dar dadi ei ar voi sa prezinte publicului zece sau douasprezecepoeme de aoest gen, ei ar largi poate ~i mai muTt regulile decttam facut eu, indata ce ar recunoa~te prin experienta ce con-stringere 'aduce respedarea lor ~i ci'te lucruri frumoase elealunga din teatrul nostru," 37

Ideea revine mereu, in formulari substantial identice, i?i insecolele urmatoare, prin eterna dialectica a libertatii litera:e :Regulile - se indigneaza Beaumarchais _ mereu reguhle," , . .

acest etern loc comun al criticilor aceasta sperietoare a spIn-telor mediocre. In ce gen s-au va;ut reguli care sa creeze c~-podopere ?" 38 Hugo devine autor de mare "scandal" p~in f~l=maasa bataille d'"Hernani" (25 februarie 1830) 39. TOtU~I,pnn

dramatic (genul)

S'lnt pre a inedite nu mai departe ale prefetei"1 sale nu , l' t-"cipll e . d . romantismul este "liberalismul in ltera ura .f I'moasel ' rame . ~ 't-f,;" t 1 malta-8. retinsei reguli a celor doua unl' aI" es e proc a,,~:.lln::~~l~a prefata celebra, la Cromwell (1827), De c:lt,fel, nu~I m ~ " romantic pro eminent care sa n-o combata . Ma~-CXJ~t:os~~~~dhal 41;D-na de Stae142. Pr!n p~abu~ir:a men.talJ-z9~~' t' e liberalizarea dramei mreglstreaza progresetatn norma IV , d' 1 III). . ntice cu ale tragediei (v. Trage la, vo. _. .. "Ide 2 Afirmarea conceptului de drama constrtme, .p~m eO

~ . . g'ca~ eliberare de sub prestigiul ~i exclusivismul·nsa~l 0 ener I . . . p eJ d.' Teoreticienii sai 0 impun in termem agreslvl, 1'-trage aler1d'I'stiSebastien Mercier, intre altii, intr-un Nouvelavang .' .. lIt" s s't" 43examen de la tragediJe jran<;atse : ,,'!'llffi,pUrevo. u ,lel a ? I :Evident, in sensul liohidarii defirr:,itIve.a ace.stm gen ~er~mat ~:1 inlocuirii sale prin noua drama~ car~ de~H~esuc~es1V. ,~bu~

ah a-~~ melodrama" romantica", "lstonca", pnntr-o lndJ-g ez , " , " fl' I Procesul 0'd al'zare tot mai accentuata a ormu el sa e. .'~~t~ p~s in mi~care, duce in mod logic la pulveriza:-e : "Flee aredrama a aceluia~i poet, d~ca .are. g~eniu, - observa ~~~colo -este mai mult sau mai putm dlfenta de toate c~lela~te. .

Termenul final, anticipat de pe acum, devme. lde~~ dram,elgen-unic, prin teme, subiecte, eroi, forme tot mal or~g~nale, l~.funcl1enu numai de universul traditional al tragedl.el, ?ar ~!

~- de p~opriile ipostaze dramatice anterioar~. C~'Cilegea mtrmsecaa dramei este depa~irea continua a sta~lUl~l pre:e,de~t, demo-dat si inlocuirea sa printr-o noua vananta. Mal mtll se pr~-du~e .eliberarea de mitologie, apoi de tipologia ~i psihologlaaristocratiei, apoi de limitarea national.a a su?iectelor ~i per-scmaj-elor.Largirea ·continua a suprafetel duce m fe.lul acesta ~ainglobarea umanitatii intregi : "Dramei i se deschld t~ate on-zonturile". Astfel de definitii pot fi intilnite, aproape ~lmultan,]a V. Hugo 45~i la Hasdeu al nostru, a carui conce~tle. despredrama este in acelasi timp "burgheza" ~i "romantica~~46.. .

3. Rastur;1area conceptelor este consecinta unel notierarhii care prime~te succesiv 0 serie de definitii tipice : drama"moderna" superioara celei "antice" (Dryden).47; dram~ ,,1'0-

mantica" superioara - calitativ ~i prin evolutJe - celel "cla.-sice" (convingere foarte raspindita : A. yv. Schle~el, Leopard?,Stendhal, Hugo etc.); "tragedia istorica" - emmamente "lJ-

dramatic (genul)-- , adevarata antidrama. Prologul la Le~ Mamel-transfOl;n;e,l~tr-o ollinaire este un adevarat mamf~st (,,~eles de Ttrestas de Ap , . ·t de teatru") reluat 61 amph-~ , f unUl nou spIn . " ' ,incearca ,In uzarea, e an'titeatrala modern a VOlt .a~tl.sped~-f'~<lt de Intreaga ml~car , d~(' (Jean Genet) ~o, Senh-l'-AA , h'bT" antl- mascara a 'col, antl-"ex 1.I.Ie t' este s~prasaturarea, -oroarea d~ ;con~~nt:e,mentu1 pred~ml~an 0" dramatl'ca reaotie comuna anhlltera-

o tura" "l poezle , 'V ~ 1 o •• x dede "lItera '( A" t'lOt tura II) foarte 'lucid dez1vaUll,d, ~.. """uale (v Th t t era , , t' , ~ adlcaturn a~" ° 01 sa~fa,ca este -0 an lplesa,I u Ceea ce vrea,,·' "",Eugen one,:"c 0, 0' 0 comedie a comedlel", In care

o adevarata parO?I~ a plese~ ci facute dt mai vizibile, in mod"sforile sa ~udmtal};; al~c~~~stmod cidul drama'trc se incheie,deliberat eVI',en e, 0 ,

resorbit in el InSU~I,

dramatic (genul)

bera'" - superioara celei "mitologice ~i pur ideale'" fals a _tice" (Vigny) 48, Reierarhizarea ia, in literatura germ~~a a sn_cO,lulu,ial XVI!I-lea.' aspectul revoltei literare nationale imp~_tnva mfluentel claslCe franceze (Gottsched, Lessing), iar in eelurmiHor imbraca tendinta descoperirii dramei nationale, pa-triotice, revolutionare; a stilului dramatic realist impotrivaconventionalismului lui bon genre, bon style, bon ton (Beau-marchais) 49; a dramei in proza asupra dramei in versuri etc,

Pus in mi~care, procesul continua cu violenta sporita : dramanaturalista se proclama superioara celei romantice (Zola) ; ceasimbGlista, de "idei", alegorica, celei naturaliste etc, Precipita-rea ~i sacadarea devin 'in secolul nostru aUt de Imari ~i debrutale, andt nu se mai poa1tevorbi de nici un fel de ierarhizarestabila : Shaw contesta pe Shakespeare ~i i se substituie pefa'ta, "drama" suprarealista neag,a orice tip de drama ante-rioara, teatrul "cruzimii" procedeaza la fel (dam do,ar cUeva re-pere strict indicative), Ne aflam ~i in acest caz intr-o situatie li-terara-limita, Vocatia eliberarii tinde sa se transforme, de fapt,in autoanularea dramei de orice speta, •

4. Premise Ie dizolvarii sint puse in 8'cela~iliberalizan t~i anticonventional secol al XVIII-lea, cind, impreuna cu pre-judecatile ~i traditiile dramatice, incep sa cada, unul dupa a1tul,9i multe din vechile cli~ee teatrale, legate de regie 9i arta acto-rului. Faraindoiala, ,ceea ce se produce in reali,tate este doar 0

substitutie : conventiile noi inlocuiesc pe cele vechi. Dar, prindemonetizarea tehnidi tr,agediei clasice, lapare in plina luminaun intreg mecanism dramatic-teatral, care incepe sa fie analizat.demontat 9i deci "demascat" in toate artificiile 9i trucurile sale,nu numai in domeniul inscenarii (inaoeasta privinta spirituliluzionist si artificios al barocului elaborase 0 lucrare clasidi :Pratica di' fabricar scene e machine ne' teatri, 1638, de Sabba-tini foarte pretuita de Jouvet), dar 9i al constructiei dramaticepropriu-zise,

Tendinta se intrevede inca in Petradoxe SU7' Ie comedien(1773-1778) a'llui Diderot si din polemicii an polemid antidog-matica se ajunge, in epoca ~ctuala, concomitent cu mi$ciirile deavangarda, la subminarea $i negarea ideii insa~i de drama:. Eai'ncepe sa se parodieze, S8r$i dea pe fata toate "sforHe("sa se

DRAMATICUL dramaticul

Apih~ut in limba franeeza in seoolul al XIV-lea rarfolosit pina in seeolul a1 XVII-lea, Ipe deplin 'eonsolidat abia ineel urmator, dnd droula uneori I?i sub forma dramique (Beau-marehais), dramaticul constituie 0 Icategorie superioara aUt dra-mei, c:it ~i g,enului dramatic, Ipe 'care Ie lnglobeaza, definindu-leesent.a, "Drama" reprezinta 0 posibilitate, '0 modalitate a dra-maticului, cea mai insemnata, cea mai caracter]stica dintre toate.Dar nu unica, deoarece dramabcul formeaza una din notele con-stitutive ale specificului literal', 0 componenta generala a artei~i a genurilor literare. In sens figurat, dramati'cul depai;>e1?tein-treaga sfera literara, asociat tuturor "dramelor" vietii ~i aleistoriei.

I. Convingerea ca orice opera literrara include un ele-ment dramatic reprezin ta, fara indoiala, una din descoperirilespiritului romantic, Ostil restrictiilor ~i barierelor literare, adeptal unei viziuni literare in acelai;>itimp sintetice, integraliste ~ievolutioniste, conform careia poezia absoarbe in dezvoltarea satoate elementele ,epke ~i liriceanterioare, pe.ntru a culmina (in-tr-o compunere simfonica ulnica romantismul trebuia sa ajungala concluzia ca "drama este p~ezia completa "1. Formula luiV. Hugo (contextul 0 dovede~te) se refera, evident, la elementu!dramatic a1 poeziei, .ooineidenta si totalizare de elemente ,opuse,intrunite in compuneri care refl~cta intreaga "drama" a vietii,In ce comsta, in planul literaturii, "dramatismul" urmeaza a nelamuri. Recunoai;>terea acestei prezente literare infuze, univer~sale, exilstenta unuia din "aspectele perpetui aIe sufletulUl

"2 constituie prima conditie. Gindirea pe compartimente auman . d t' " 'f' l' d .((, turl"l asimilarea ideli de "I r,ama. l'C SiPecl lCUUl ", ramellitera , f- ,- d t' 1" -iesa i;>ispectacol teatral, au acut :nsa ~a .". rama leu s_aca P pete dedt rareori in epoca actuala, defmltla sa profunda,nU ca , - S l' ,Chiar i;>ispiritele care 0 red~scop.era, pre cum T. , ~ 10.t,.osc~-

~ intre asimilarea dramatlculUl ca trp al un or actlUm ~l atl-leaza f . ~ " t .. d at'd· . umane si asimilarea e ectlva a poezlel ca egonel' ram 1-tll' Inl . '"ului: ceea ce eSlte mai dr,amatk este ~i;>im"ll pc:etIc, ergo~onc~

c 'e este dramatica,3 Estetka literara germana moderna, malpoeZl . l·t t -d' dansata inclusiv dictionar,ele sale de speCla l' a, e, va HI 7'a-av , 1 ' t" ( l~t 'matic unul din elementele fundamenltale a 'e.htera urn a a, ur:de epic .!?ilirk), 0 forma "naturala" de P?eZle, con~ub~t~ntla~a_ in proportii variabile - tuturor genun]or. TotUi;>l,dlflculta-We unei bune definitii nu lipsesc : .",

1. SpecializaI'ea incepe chiaT la mvelul lzm~aJulUtliteral'. Dar inca la acest stadiu definitiile propuse se r~slmt depe urma presiuniisituatiei ,,:eatra~e", n~s:i.ndu-se pre]~de,cataca limbajul dramatk ar aparlme Ip~mdeflJm~ledoar s~e,::el ~l ~e-prezentatiei dramatice, Dupa Lessmg, poezla dramatl~a - SIn-

gura - ar avea oalitatea sa transforme semnele arbztrare ~lelimbajului in semne naturale, fiindefectiv. vorb.ita ~e'perso~~]e!in roluri care fac apel, in acela~i timp, la hmba]ul flzlonomlel ~i

al gesturilor, 3 bis De esenta "Iteat~ala". sin,t .~i de.finiti~le mo-:derne, in functie de prezenta unor fIgun de hmba], a ntmu~Ul

/~i mal aies a dialogului.4 La fel, identificarea situatiei dramattceoriginare in chemarea verbala caotre un part'ener (Ann~f) 5, cucare putem avea 0 convorbire, 0 confruntare, un conflict des-chis. Observam imediat ca determinarea este foarte generaHi(clnd nu intretinem dialoguri, dnd nu chemam pe cineva ?),sau ca ea se reduce, in spirit crocean, la identificarea literaturii(dramatica sau nu) cu insa~i expresia sa lingvistica,

2. Nu bine lamurita apar1e .!?iasoci.atia liric-dramatic,'inteleasa mai ,totdeauna 1111 sensul adoptarii "teatrului poetic","poeziei scenice" (adevarat loc comun de la simboli~ti la supra-realist i) cultivarii elementelor poetice" in drama (simboluri,oniri~m: limbaj imagistic), capabiie de intensita!e em~ti5m~la: Inacest caz, ne intilnim cu situatia fundamentala a oncarel ltte-raturi, nu insa si cu Slpecificul dramatic al momentului liric,forma de autoe~primare in tensiune, cu predominanta - am

dramaticul

sP':ln: a~i - ,,~iale~tica": ~Hituri d~ exprimarea Spontana, ge-nUl.na, ~l nar~t.lv~-d~scursr:Ta.a eulUl, apare ~i aceaiSta situatieemmamente hnca~l totU~l bme diferen~iata : a eului car . t w, fl' t It .. e m ral~ oon '10 cu ,a e eun, sItuate pe pozitii de oon1trastsau anta _n.Ice.,Scho~e~~~uer. a avut 0 astf~l de .int':litie6, pe care 0 re~~-slm, .11:-deflmtll~mal mUl.t sau ;nal putm llmpezi, la toti adeptiipoeZlel ca forma de tenslUne 1?1conflicU Solutia pl'oblemei tre-buie cautata in aceasta directie.

3. Mult mai limpezi sint ,afinW:itUedinire epic si dra-matic, ~emo~st.r~te" prin str~:,~echea p:-ezenta a narativU:lui ineele mal "pnmltIve compozltll dramatIceS, a actiunii iili,a frag-mentelor de "povestire" in ol'iee specie de "drame". Toate defi-nitiile ~enului dramatic, care pleaca de la existenta "actiuniidrama-hce", recunosc, impHcit, aceasta interfel'enta, de altfel sub-liniata inca deel'iticii dasici. 9 Observatia s'e dezvolta in sensulafirmarii unei adevarate solidarizari, pozitie tipica teoreticie-nilor "dramei burgheze", plina de elemente realist-romane~ti :"Tabloul fidel al actiunilor omeneiilti ? Trebuie sa citim -_ scrieBeaumarchais - romanele lui Richardson, ,care slint adevaratedrame, aiila cum drama este concluzia iilimomentul cel mai in-teresant al ori1carui roman." 10 Stendhal nu va fi de alta parere.Dupa opinia sa, romanele lui Walter Scott sint "tragedie roman-tica amestecata eu lurugi descrieri", dupa cum tragediile lui Ra-cine n-ar fi dealt "dialoguri extrase dintr-un lung poem epic"l1.

Analiza atenta a procedeelor literare, pentru a nu mai vorbide universul poetic propriu-zis, releva la rl:ndul sau similirtudinidin cele mai izbitoare. Studiul lor anunta in mod surprinziHorcercetarile moderne HIe formalii1?tilor in cautarea "literarita~ii".Goethe pune in lumina nu mai putin de 5 "moUve" identice:inaintarea, revenirea, intirzie1'ea, involutia, anticriparea 1%,

observatii tehnice precise, mult mai lamuritoare decit specula-tiile roman1ice ulterioare pe aceeaiili tema (combinatia de liriciiliepic: Schelling, Hegel). In schimb, ideile lui Jean Paul Rich-ter despre "I'omanul dramatic", definit tot ca 0 specie interme-diara intre epos iilidrama13, i~i gasesc confirmarea in prac;tca,tot mai frecventa, a adaptarilor dramatice. Daci:i este adevara~cum afirma Diderot, "ca nu exista 0 drama bun a din care sanu se iPoata face un excelent roman" 14, reciproca se dovede~te:lafel de adeval'ata. Dovada d" inca din perioada romantidl, melo-

dramaticul

. amele exploateaza din plin romanele epocii (G. Sand, W. Scott,~ucray-DUJminil). Pentru a ~u mai aminti :~e tendinta .atito~

riitori de a-1?itl'ansforma In drame proprllle romane iill,mal~es, de ful'ia ac~~ala a ,.'drama!izarilor", :dupa~Flaubert 1?iDos-t 'evski, dUipaFlllmon ~l Caragla'le, dar 1?1dupa tot felul de au-t~~i de duz1na. La dl'ept vor.bin.d, orice te,xt literal' poat.e !i inprincipiu dramatizat, probabll 1?1eseul. 0 mcercare s-a 1?1facut,1anoi ,cu Poezia lui Eminescti de 1. Neg,oitescu. Re,alitatile a,ces-tea si~t a,ti't de evidente, incirt 0 tipologie devine posibila 1?iindIDpul relatiei epicjdmmatic : ,actiune dr,amatid panoramica 1?iscenica 15, dmme ale actiumii, figwrii ~i spatiului" 16.

II. Vechea prejudecarta ca dramaticul n-ar ,apartine inmod esential sferei literare, ci numai teatrului, lintretine pina azio serie de confuzii fundamentale, dintre care Iceamai rasp~ndita~i mai tenace este tocmai a,ceasta: dramaticul ar fi sinonimulteatrului (spectaculosului, scenirc.ului, regi~orialului, histrioni'0u-lui etc). In realitate, dramaticul reprezinta 0 categorie supra tea-tralii, supr,ascenica, supraregizoriala, suprahistrionica. Nu sepoate reactiona cu suficienta energie impotriva acestei graveerori estetice, de natura sa impiedice sau sa vi'Ciezeintreaga de-finitie a ideii de dramatic 1?i,in genere, orice ,analiza ,corecta afenomenului teatral. Hipertrofia 1?iimperialismul ideii de "spec-tacol" au devenit aUt de grave, incH cei mai multi dintre noi sedovedesc incapabili sa disocieze ,conceptul de teatru (scena, de-c9-rur:i~-gie, joc al actorului) de text1..ll dramatic care face posi-

/ bila aceasta ,complicata suprastructura, de natura extraliterara(, ~i, in ultima analiza, extradramatica. Piesa, desigur, interfereaza

d.ramati'cul. Acesta ramine insa - de la irnceput ~i pina l,a s£1r-~lt - ireductibil. Dramaticul poate exilsta 1?ifara pie-sa sau spec-tacol teatral. Piesa ~i spectacolul nu pot insa exist a fara pre-zenta strict necesara, ontologica, a dramaticului.

1. Autorii acestei confiscari ~i m,ininwlizari sint, inegala masura, actorii 1?iesteticienii, eu wlurile impartite. Men-talitatea histrionica vede in textul dramatic doar un simplupretext de exhibitie, un scenariu oarecare. Cu dt mai descusut1?imai libel' (ca in commedia dell'arte !), cu atlt mai apreciat, in-truolt ingaduie 0 mai mar,e improvizatie, 1?ideci afirmarea ne-Stlnjenita a personalitatii actorului. Autorul dramatk, dnd nueste el insu~;iactor 1?iregizor (ca Moliere), nu are nici un dreptefectiv asupr,a piesei sale, care devine proprie1tatea rtrupei. In

dramaticul

multe cazuri (unele celebre), numele autorului ra-m't ,- t-·, t ~ 1ne necunoseu pma as aZl, m r-8'tH persoana ,sa era negliJ'ab'l- T .-

1· . 1- 1 a. ermmo?gla spa:mo a a secolului de aUT exprima tocmai aceasta. -

tIe: el autor nu este autorul piesei (= comedia)' . sltua-. 1 t· , CIreglzorul c:ipnmu ac or al trupel, care, dUipace cumr·ara piesa f Y

I· ~ ,~~~c: vrea. n zece am autorul dramatk nki n'Umai ~tie c •tlmp~at eu cre~tia. "sa", s~apata total de sub control. e S-a m-

Cmd vrea sa-~l revendlce, sau :sa-~i afirme in mod 1 Tpersona1it~tea indepe:;denta, strict literara, conflictul ~:~~~ne~te. R;'a~mese ,cearta eu a.ctorii care-i joadi Alexandre, deoa-rece ... t~par~te textul prea repede. TrllJpa se simte frus'trata •dreptunle sale, ba d1iar "furaUi". In secolul al XVIII-l ~nAngl'a ..... t ea, In1 , .nu ~~ scne m:l 0 IS orie a teakului. In Stchimb, apardestule lstor11ale ,aetonlor 16bis. Dovada ,ca acesta este pe. 1 . . rsona-]U pnnclpal" elem.entul de baza ,al lui res theatralis histrionica.Sh~kes.peare mSUt~lnu fa,ce mar,e c.az de itiparirea pieselor sale.Pnmul ~olu1? cO~E"c~neuapare abla dupa moarte, prin ingriji-rea a dOl pnetem ~1camarazi de scena (1623). Mentalitatea sanu era a unui arutor dramatic "profesionist."

_ . 2._ Teoreticienii, .la rindul lor, preocupa1ti sa izoleze 5is~ defmeaStca esenta dramel, pleaca de la aSIJectul cel mai exte-nor~ cel ~ai imedi.at perceptibil, in speta reprezentatia tea-11:ala.In, tImp ce eplcul folo'Se~te discursul indirect, punind eu-"mtele m locul lucrurilor, drama face ape 1 la discursul direct.la obiectele "originale", la personaje actorice~ti reale. De la Re-na~tere inainte (Castelvetro ~i altiP7), nu aHa va fi schema in-tregii demonstratii. Se vor numi ded drame toate "piesele scrise-pe,ntru teatru", "poemele ,al caror subiect este pus intr-o aetiune"scenici'i18,nu povestita, ci reprezentata. Conceptia Se inradaci-neaza atH de mult, inoit ~i spirite fine ca Goethe afirma ca in-treaga poezie til1ldespre drama, avind in vedere aceea~i "repre-zentare sub forma prezentei reale ~i complete"19. Deci eternaconfuzie, intretinuta ~i de ambiguitatea conceptului de "repre-2'entare" : imagine literara care sugereaza, cu priza asupra ima-ginatiei / imagine teatrala imediat perceptibila. Ambele "repre-zinta", dar prin metode diametral opuse.

Din care ,cauza, scena ~i arta actorului trec drept complemen-tele necesare, indi'Spensabile, ale poeziei teatrale, subordonat~total teatrului. Romantismul german profeseaza eu consecventa

drarnaticul

8Stfel de idei (Schleiermacher, AW. Schlege120), imbrati~ate ~ide Hegel. Prin latura sa IJbiecti'Va, poezia dramatica "pre-Unde [...] desfa/i>urarea scenica completa". De unde concluzia :Propriu-zis dramatica este exprimarea verbala a indivizilor in

]~lpta pentru interesele lor ~i in conflictul dintre eara'Cterele ~ipasiunile lor" 21.Deci dramaticul s-,ar reduce la '0 forma de ex-presie, cind in realitate, dupa cum yom vedea, el apartine inmod esential fondului (penrtru a mentiill'e terminologia hegeli-ana). Adeptii moderni, foarte numero~i, ai "teatralitatii", recru-tati din rindul "oamenilor de teatru~' (regizori cu veleitati teo-retice, dramaturgi de succes, actori-vedeta, profesorii 1a fa'cul-tatile de "teatrologie" etc.) nid nu concep ca dramaticul ar puteaxista ~i in afara efectelor de scena, "loviturilor de teatru~\ spec-

tacolului destin at unui public chemat sa aplaude. Preocupareacentrala, obsesiva, este comunicarea direda ~i de efect a emo-tiei, transmiterea imediata a senzatiei vietii, nu "expusa ~i ex-plicata", ci "aratata", "frapanHi". Din aceasta 'constatare, Ibrai-leanu Itra:!Seconduzia - sa-i spunem pe nume: ex,agera,taca "genul dramatic este creator prin excelenta~'22. Astfel deteorii circula in perioada actuala pina la saturatie23. '

III. Ceea ce se impune in mod €sential este eliberareadramaticului de sub exdusivismul $i intoler,anta teatrului ~i ateatralului, 'prin rocunoaJ1?terea,deplina a demnitatii sale auto-nome, cateaoriale. In 3'cest scop, sllstragerea sa de sub apasareaa doua Wecii de paraziti antidramatici - cabotinismul si tea-trul vietii - reprezinta 0 operatie pre alabila , strict necesara.F~yreadesea, mai ales din cauza actorilor, teatrul devine 0 artafatsa,artificiala, conventionala, profund neauten1tka. tntre tex-tU~"dramatic ~i spectatod se interpune un zid de aparente ~ignmase, de mai$ti~i imposturi, nu 0 data insuportabi1. Este cauzaprincipala a mai tuturor ,,'caderilor". Dar, in egala masura, dra-matk:ul real este anihilat ~i prin excesul contrar, al mutarii tea-trului in viata, cind "jucam teatru", adoptam poze, simulam,ne contrafacem, transformati in meschini ~i penibili histrionfai existentei. Celebra tema literara "lumea ca teatru "24 evoca,In parte, tocmai aceasta situatie universala. Numai ca teatrali-tatea asHel conceputa are un caracter invederat rpreestetic, ele-mentar, chiar subteatral. Dincol0 insa de opozitia necesara laaceste excrescente violent ~i abuziv teatrale, dramaticul i~iproclama independenta fata de teatralitatea insa~i.

dramaticul dramaticul

Inca Aristotel facea aceasta distinctie esentiala : intr. . dt d'" . ". . . ·e JU e-carea rage leI "In SLne ~I "pnn pnsma reprezentarilor' t

tru" (Poetica V, 1449 a). Doua perspective bine auton I~ ea-regasite adesea la autorii dramatici cu mentalitate pred~mm~zate,l't ~ S h'll d 1 ~, f mantI erara: c I er ec ara, m pre ata la Hotii ca este ind'f1 1 'I 't' . t t 1 . ' I erenta e~I e o,omPOZI~leI, ea r~ e ~: la avan ta,jele scenei. Goethe ob-serva Ja nndul sau, In ~egatura cu Shakespeare, ca poetul a fostsUJP:nor dramat~rguIUl: H~egelinsu~i i~i.da ,seama ca arta tea-trala est~ "relat:v neahrnalto~re de !?OeZle"25~i deci de faptul- e,sentlal - ca reprezentatla constItuie 0 conditie exterioara?pr?ape accid:ntala, a textului teatral, care ramine dramati~md.lferent dac? :~te. sau. nu adUlSpe scena. Ca s'cena impune 0s:ne de r~str:'?tll~I ~xIgente (sectionarea '9i, Imai ales, sinte-bzarea actl~n1l26, lImitarea temelor, personajelor ~i obiectelorrelPrezentabIle etc.), nu se poate nega. Dar 1l1lscenarearaminemai mult sau mai putin un "accident", 0 situatie de fapt, un fe-nomen social ~i staUstic, dt timp nimeni nu poate nega exis-tenta ~i vi'abilitatea paralela a teatrului scrils, in vederea daar ale.cturii, a teatrului literar ~i chiar a teatrului interior, toate in-tens dr.amati'ce, in ciuda eliberarii lor de sub tirania spectaco-lului ;~iadesea toomai din aceasta cauza. Orke ar pretinde "oa-menii de teatru", marele sicriitor Idramatilc .a avut aproape tot-deauna ~i con~tiinta exiJsten1eicreatoare independente, a valoriiautonome a textuhli sau literar, anterioara oriearui "experimentteatral" ,posibil.

Cit limp "piesa trebuie :sa fie frumoasa ~i sa placa, fara aju-torul actorilor ~i in afara reprezentatiei" (Corneille)27; exista"lucrari pe ,care Ie cite~ti ~i pe care ti Ie inchipui cu placere, dardaca Ie aduci pe scena ,araltaeu totul ailHellsi ceea ce ne indutasela citit poate sa nu ne mai faca nici 0 'impresie pe scena"{Goethe)28; s-a scris 0 intreaga literatura de tip "spectacol. in-tr-un fotoliu" (realizata : Merimee $i Musset, sau doar prOlec-tata: Mallarme), imbratil~ata sauadmisa pe pidor de e~alitatedecelebri autori dramatici ca : Gogol, Ibsen, Yeats, O'NeIl (car:a dedarat ca nici nu mai merg.e la teatru !), la oare se adaog~lecturile dramatizate $i un intreg teatru radiofonic, este greu sase sustina ca reprezentatia teatrala cOl1lstituieelementul fun-damental al dramaticului conditia sa sine qua non. Disociat deteatral, dramaticul apartlne in mod primordial textului literal':"partea esentiala a dramei", 0 ~pune $i 0 autoritate de talia lUl

Gaston Baty.29Drama nu se confunda cu teatrul. Dar a-ce'stade-val' nu poate fi asimilat inaintea risipirii altor confuzii ~i pl'e-judecati cul'ente: ' . ~ .. " ~ .

1. EXlStenta afimtatIl,or epico-dramartIce nu IngadUl~rin nici un caz, asimilare.a celor doua situatii liter are fundamen-tale, eroare alimentata de vechea $i abuziva sinonimie a ideiide actiune. Este foart'e adevaratca a,m romanul dt ~i ,piesa deteatru evoca actiuni denumite dupa imprejurari, in ambele ca-zuri, "intriga", "subiect", "fabula", rezumate de un "argument",sumar" sau "sinopsis". De asemenea, nu se poate ignora nid

f~ptul ca exista opere €!picecu puterni!ce latente dramatice (unfoarte bun exemplu romanesc este oferit de Caragiale, unulfrancez, de Balzac), de unde posibilitatea s'cenlarizarii lor, ,aadap-tarii pentru teatru. Orice suocesi1unede acpuni poate fi naratasau ,reprezentata.

Dramaticul implica totu:~i un aIt tip de actiune, bine dife-rentiata, de cea specifi.c epka {v. Epioul, V). oDisocierea esteeXJPrimata in termeni limpezi de linsa'$i oscilar'ea ~i confrun-tarea traditionala·, "dasica,", am spune, a notiunilor naratiune(recit) / actiune (scenica): naratiunea nu intervine in teatrudedt in cazurile in care "lucrurile nu pot fi transf.ormate in ac-tiune" 30 sC,enka. Dar, in acela:~i ltimp, "naratiunile reprezintaele insele actiuni dupa natura subiectului" 31.Ceea ,ce 'Il'l.lin-seamna ca 0 piesa poate fi iacuta lIlumai din naratiuni, cad eas-ar transfo.rma, in acest caz, ,in lungi dis1curs'l.lri~i eXipozeuri

'::"',::enhale,aebitate de actori in fla~aunui public. Aim,a&cultadaarromane povesUte pe scena. Or, tocmai ,acestaecident trebuieprevenit, "evH:ind - cum recomanda IsiSeba&tien Mercier -1otceea oe amiute~te romanul" 32.De$'i ~iUlte piese sint laud atepen,tru ealitatea "actiunii" lor, es,te evident ,ca "placerea epica~n.u ~e confunda cu "placerea dramatica" 33.La 'rindul sau, vero-slmilul romanes,c are e'lte "legi" dedt eel scenic (unitar, conver-gent, limi,tatca durata etc.).

Cu toate acestea·, dramaticul actiunii nu poate fi definit inmod esential in functie de conditiile $iexigentele teatmlui.Doua argumente ni se par hotaritoare :, a) ExiS'tenta :a numeroase pi,ese perfect reprezenta-

bIle.' li'PSite totu~i de orice tensiune dramatici'l,. MuIte compu-nen au actiun€a dezlinata, haotica, imprevizibila, fara "plan"precis, fara obiective determinate. S-a observat ca acesta este,.

dramaticul dramaticulin special, cawl teatrului RenCl:9terii~i al pastoralelor dtiice, lipsite de t€nsiun~ i;iiconfli'cte. 34 Substanta lor est fr~ma:-J' t'" d' 1 . . e acuta-um. ~ara\,lUm_~!: la ogu~l. .Tea~rul modern "alegoric", " ara-bollc , se afla m aceeai;il sltuatle. Vedem ,piese in car p'to 1- d ft·· dIe nu Se111 Imp a 'e ap mmlC: oar ungi monologuri intret~· t ",'SUibliniatede gestur~ simbolice. In En attendant 'Cadot ~la e ~~mUl~€ altele, nu actiunea, praotic nuHi, sugereaza efe~tu~n: ~~matIco ra

. b) Nu ~este d.el:o:~~devarat ca actiunea rdramatica tre-bUi~ ?a fIe nea~arat .VIZlbll~,~reprezentata ~i mai, ales compli-.cata In. ser:s epIc. DlIl1potnv3, excesul de intriga, peripetii,trape ~l 9w-pra-qua-un este semn de mediocritate 1?ifacilitate.<?bservatla ~ veche 35 - a fos~ a~cen~uata la noi, cu indreptii_t~re, d_eCamll Petrescu. 36 Daca sltuatla dramatica ar fi condi-tlOnata doar de ,,'aventuri", atunci din dmpul rdM.mJaticuluiarfi elimilnate confruntarea de idei, tensiunile i;iiantagonismelemorale, conflictele ~i dramele interioare . .In felul acesta dra-maticul ~i-ar vedea sUiprimata insal~i posibilitatea eXiste~tei ~iintensificalii sale in adincime.

2. o$imai gre~ita este definirea spiritului dr~tmatic infunctie de existenta persanajelar, care sint doar agentii sau ex-ponentii dramaticului, nu 1?iconditia riguroasa a existen~ei'Sale. Eroi exista peste tot in literatura, 'fara a fi obl1gator im-P!icati in situatii dramatice. Dar Hceasta oonceptie, de_prove·menta clasica, derivata din teoria aristotelica a ,imitatiei oa-menilor in actiune" (Paetica, II, 1448 a), trecuta p~in Re~~tere-~iClasicism, continua ~i azi prin teoria ca "dramele veritabilesint doar acelea ,in care actiunea este ned€spartita ~i insepa-r,abili=ide caractere" 37. Ne aflam, prin urmare, inca in fa'taunei: definitii restrictive, impusa de condi,tia teatrala a dramei,unde - 'intr-adevar - autorul vorbeste prin buzele altora".A~ cum se va repeta mereu, de i~Mint'urno 38 pina la DimitrieEustatievici al nostru, care ~tia 1?iel de "alte fete graitoare" 39j

-confirmati de muvte spirite ilustre i,ntre altii Goethe (person-lich handelnde). 40 '

De fapt, aceasta conceptie a "personajului" esential ~i in-dis.p€nsabil este de origine histri'onica, nuestetica. Aristot~linsu1?i recunoa~te ca "tragedie fara actiune nici n-ar putea. il ;fara caractere, insa" s-a mai vazut", caci "tragedia nu-i imlta-Tea unoI' oameni, ci a unei fapte ~i a VietH" (Paetica, VI, 1450 a).

o lung~ perioada. ,?e predo~inare a. i3r!ei ~ctc:.rului 'conso-J'doeaza, totu:;;i, opmla contrara, submmata aha In secolul at~vnI-iea, cind accentul se deplaseaza spre semnificatia so-ciala ;;i morala _a personatuluj, al carui 1'01.a,;rtarhic ir:cet~aza.Diderot noteaza ~l aceasta rasturnare : "Pmal acum, m plese,caracterul a fost obiectul principal, ~i starea sasociala doaraccesoriul; astazi, starea sociala trebuie sa devina obi-ectulprincipal ~i ,caracterul numai a.ocesoriul" 41 .

Paralel cu mic~orarea rolului pe care-l joaca, se constata~i largirea progresiva a conceptului,consecin~a' a diminuariicontrihutiei scenice a caracterelor : apar personaje misterioas€,invizibile (ca in teatrul lui Maeterlinck), ,altele care se defi-nesc doar prin alte personaje. In sfiqit, pseudo-personaje dez-umanizate, conventionale, pur simbolice, in prelungirea ve-chiloI' "ma~ti" ~i "marionete" 42, in genul lui Ubu rai. Spreschematic ~i ireal tinde~i ar,ta mimului, a pantomimei 43, jo-cuI siluetelor. In toate ,aceste imprejurari, dramatismul se de-personalizeaza. Daca in prima faza a istori-ei personajului ac-tiunea dramatica ia nastere incadrul relatiilor dintre caractere,~u tendinta interioriza~ii: sale in ,constiinta lor, in ultima ipos-taza dramatismul devine <0 confruntare abstracta de situatii doarsugerate.

3. Intrudt dramaticul nu este condi~ionat in modesen1ial deexistenta personaj-elor, el nu poate depinde nici dediaLogul lor, de~i un vechi articol de dogma proclama ~i acestpseudo-adevar. o$i cu toate aces tea, nu este greu de observatca dialogul, cu functii aproximativ identice, intervine in oricegen ~i tip de opera' literara. E ista dialoguri in poezia lirica -reale sau convention ale (pI' um la Musset : La nuit de Mai),ba chiar ~i "specii" intI' gi, indeose<bi medievale (Tom.ance.~JaStourelle, debat, cantT ste), intemeiate numai- pe dialoguri ~i0pozitii de sentimente ~' opinii. Suprarealismul modern pre-hnde ~i el sa "restalbile c- dialogul in adevarul sau absolut",care ar fi. .. solilo'cul, m ologul. 44 Romanul, fie el dasic sau"nou", cultiva ~i mai in tens dialogul, conversatia ~i ceea ces-a numit "subconversatie". De fapt, arice text dialogat seproiecteaza scenic. Fara a omite nici situatia contrara, a spec-tacolelor teatrale, care nu implica nici un fel de dialog (pan-tomimele, marionetele, umbrele), ~i mai ales a pieselor-mono-Jog, uneori mai intens dramatice decit numeroase piese exce-

dramaticul dramaticul

lent dial?gate (Wilde, uneori 9i Shaw), lipsite tot i de _s~bstanta dramatical. Dialoguleste, fara 'indoiala ~ d? realazllie dramaticului. Nu Insal '9i cauza sa.' , una In oca-

IV. E1iberat de sub tirania teatrala" dramat' 1"d -. ", 'ICU I~l,e;z;val'Uleadevarata sa identi.tate care este conflictul B' •1 . d d t d" . ~nemte-'es, ~~,e .a a ace,:sta ootn?a tradit10nala des,oopera ,existentac~nfllOtulU1 doar m "drama", r,espectiv ~n ,1Jotalita1teacnlor" ge?,~l.ui dr~mavc. In. realitate, sfera ,conflictului in~f~3;r~n¥m~l . u~:nslUm ~ stnmte ale scenei, dar ~iale intregii, 1 er~ ~n ~I.c Iar contmutul tuturor artelor (existal picturi . il~c:ar: r;nuzlcale profund dramat~ce), ~n~ru a sereintegra Vi:-tll msa~l~ c~re-l~roduce pe m~n spatn ~I la intensitati am deenorme, mClt depal~e9tedramatlsmul orica'l'ei Hteraturi.

Pentru a ne restringe doar la domeniul ideilor literal'vo~ spu?,e ca dramatismul caracterizeaza 'Grice aspeotan~~g?DlC,once confruntare de eroi, situa'tii, idei, oreatoare de con-flIde.~ p~ scurt, Grice specilali;z;arestructural-idialectica a lite-:-atu:ll,_ fIe ea lirka, epirea sau dramatk-teatrala. Exista faran:dOlala, numeroase poezii, prOiZe,piese, care nu int drama-tlce. Dar acestea ramin in ,afara categoriei noastre. Cind se~?n:bate t:oria co~flictului, se citeaza mai ales cazul pieselorfara conflIct. Reahtatea lor este incontestwbila,. Doar ca acestespeotacole lipsite '~~ dramatism nu sint "drame". Sint pur ~iSllffiplu reprezentatll teratr<ale,piese fara identitate dramatica.Ora$ul nostru de Thornton Wilder, de pilda.

_ 1. Schema oridirui conflict dramatic presupune unnumar de elemente constitutive, dintre care cel mai importantest~ ~pr~zenta a doua sau mai multe forte opuse, :intr-o relatieostzla, m cadrul unui sistem de actiuni sireactiuni. Drama-tismul impli~a ~n mod necesar confruntar~a polemica, "lupta".Unde nu eXlsta adversi,tate, latenta sau declarata nu existanici dramatism. '

2. !ntre aceste forte opuse, situatie derivata din jooulsau dialectic, se iniJerpune un obstacol, 0 'bariera, 0 rezistenti'ioarecare : 0 vointa mai puternica, una sau mai multe ratiunisau motivari sUjperioare, 0 oauzalitate greu de :infrint etc. Ne-conco:danta, dizarmonia, dificultatea, obstructia in calea unoI'acte smt totdeauna dramatice.

3. Rezultatul este ciocnirea socul urmat de 0 faz3de errizQ.,sau de dezechilibru. 45 Dram~t{smul decurge din con-

f untari ru:ped de nivel, rasturnar1 de situatii, treceri de larstare ia alta, iluxuri 9i refluxuri, al,ternan~e de fericire ~i ne-

~ericire victorie 9i infrj,ngere, suc.ces I?ile~ecetc. 46

, 4. Efectul produs este tensiunea interioara sau deda-rata (a~tepta,re, ,inc?rdar:, c~nfruntare).' .?rientata in mo~ orb~i-gator spre 0 solu11e. Situatia dramatIcai presupune, chiar mmomentele cele mar ,acute, posibilitatea rezolvarii, intreza'rireaunei ie9iri din impas. Clnd aceasta nu exista', dramaticul devinetragic. Deoselbirea intre cele doua categorii sta tocmai In des-chiderea sau inchiderea conflictului. Dramaticul - voluntarist,energetic, comlbativ 9i de ,aceea profund uman - acorda' tot-deauna eroului 09ansa', 0 posibilitate de salva-reoSperan~a nu-ieste refuzata, libertatea nesuprimata 'in esen~a. Tragicul - fa-tal, inexoralbil, imperativ - condamna, dimpotriva" fariiJ apeleroul, supus necesita,tii oa~be, haosului, absurdului, irationalitac.tii totale. Dramaticul s,timu'leaza, tragkul deprima. In ultimaanaliza, unul este incitant~i eroic ; altul iremediabil, catastrofali steril (v. Tragicul, vol. III).

V. Procedeul ,esential al tehnicii dramatice decurgedin Itipica distan-tare o9iobiectiViare a ariei literare, adaptataspecirficului genului dramatic. Nu numai ca emotia dramattidinu 'Intretine nki 0 "iluzie teatrala", -conform vechii teorii("arta dramatica ne [JlI~ealacu buna ~tiinta") 47, mereu reluata-,dar, dimpotriva, era vine s-o rupa, s-o anuleze, sa irnpiedketranspunerea efectiva a dtitoJ:'ului sau spedatorului in si-tuatia soenica. Cind aoeasta idel1ltifi1oal'e, intr-adevar, se pro-duce ~i noi "credem" in r€lali'tatea rpeI'lsonajdor, iubim 'pe cei"buni"~i detestam rpe c€li "rai" , participlnd direct la confl'un-tarea lor (cazuri ifreevente, soldate ohiar cu... maltroatarea ac-torilor), intervine emotia pur psihologica, practica, nu cea dra-maotica.Nimic mai anties-tetic dedt simpatia directa pentruobiectul oontemplatiei estetiee, In speta speota,colul dramatic, acarui receptare specifica impune tocmai con~tiiruta limpede cane aflam in fat<:!unui speotacol ~i deci £ndepartarea orkareiidei de mistificare sau iluzie. Nu Inumaica emotia teatrala nupresupune 0 "suspendare voluntara a neincrederii" (in specta-col) oum sustine Charles La b. Dar daca se poate vorrbi de 0"suspendare voluntara" 'a,ceast este toomai a "J:ncrederii", a ac-ceptarii fictiunii ca n~~litate. e Japt, nu in1;-ervineun act devointa, ci doar unul de educati esteti'Cii. Adevaratul spectator

dramaticul dramaticul

$tie ca se ~mi intr-unteatru. De unde 0 serie de c .esentiale. onseclnte

1. Fundamentala este acceptarea Lucida a conv t".adoptarea at'itudinii antiiluzroniste, pas.trarea Irw:>rmanent_lel.d' La t . d' t _. ::-~ en a a

115' 'tn~edl ~n re ~bo~l7:1taart~1r:eprelz,enrtare;in con'~tiint;a.Fara mo-:e~ e ' e lm~l' 1'T e ~l oa

lz:n contemplativ, de refl.exie H-

'era.:pe maI1gl~ea SJ~ctacol.u Ul, de de~re analitica, €'fectulspocl'fICdrama,tlc devme 0 lmposilbilitate. DUlpaSchiller ch'a~~ar fi f~~t 'rolul cor.ul~i ,in rtroge:dia lantka: sa ~epa~P!"In mterventule. sal~ peno~lCe, ,.ref11e~1ade aotiune ~i as.tf~lsa ~onfere acestela dIn urma, Pl'In oh'lar ,aotul separatiei re..HexI:re, int~n~itatea poeziei 48. De~i, ,in esenta, orice tip deemotle estetlca presupune deta~rea, "nonparticiparea". In cazulli.teraturii dramatke repreze,ntate pe scena se ,cere din parteacontemple1tol'ului un ef10rt special, suplim~:mtar, de lUciditatedestul de gI1eu de obtinut din Ipartea spectatorului obi1?nuit:Darca intregul e:feot dramatic este ,anuntat ~i Ipl'egMit prinsemne precise, caI1acteristice, inc~pind ,cu afi1?ulde la poartii1?i;f:ermimnd eu u1'tima lasare a cortinei, 'faptul ramine inafara oricarei indoieli. Fata de speiCtacolluam 0 atitudine "iro-nidi" sau ,,'criotica",f<l,ptsemnalat, de alHel, nu 0 data, incade unii 'este-tideni r.omantici, adepti ai "ironiei" (Solger, Co-leridge) 49. Observa~ia, fire1?te, nu scapa nici Icriticii actuale.50

o serie de autori c1l'amatici modemi, dnd i~i dau pe fat.1pro cedeele , il~idezvaluie al'tificiUe, demon'Sitreazaca Pirandellocum drama "se face" ohiar sub ochE spedatorilor (ca in $asepersonaje in cautarea unui autor), sau cultiva ceea ce Brechtnume1?te Verfrenvdungseffe1<:t, confirma 'aoeea~i \3,ti'tudineapa-rent paradoxala. Mai ales principiul "distantarii", aplicat prilldiferite procedee insoHte, capaJbile sa rupa nuzia scenica (edi-ficarea ~i interpelarea Sipectatorilor, introduoerea de inscrip-tii~i tpanouri ,explicative 'etc.), vine sa justHice oefident;.a~i va-labilitatea reculului neces'ar orici:irei ,reprezentatii tea1trale. CLlatit m\3i mult [ncazul cind se urmaresrte stimularea atitudiniicriUce a spectatorUor. 51 Cihiar diaca pu~ctul de pleeare nu estetotdeauna estetic, d ideologic, critic, propagandistic, se face ()data mai muH dovada ca stimulaneaautonomiei spirituale :1spectatorului este ,intr-,adevar ,posibila, ca ea face parte nUnumai din mecanismul tehnicii dramatice, dar ~i teatrele.

2 Cr,ea'tiadramatica este produsul unei obiectivari ~it efLectii~i spedfice, care lasa mult in urma transpunerea

au or f' ~.. . l'~) II'b1i atorie in personaje (cu~ I~ 'l'rma ,c~orIia'c aSI~~a. n· .OcUlo~ g<><n~redistan~rre prog~eslva aeulUl de proprnle sale con-sau ~l"'- • t t . "1 te -fl'cte apoi deconflietde a'ltoreun, rapora e 91 ~slml a , ~n

lIt' 'a ailializa cClipacitartiide transpunere a eulUl creator Inu 1m , . d ~ .intreag,a sfera a conflkrtelor umar:'e. A,eesta devlne, 0 '_\3~ mal

U actor <:ispectator. Doar ca tprodusul oOontemplarn saleroU.!!c, "( .. ~ It h'" 52 d'-ia calea refleetarii confhctulUl vazut .eu "un a' 'oc 1 , a lcaal creatiei. .... ". t- .

In cazul spectatorulUl, ,acee'Cl1?1sltuetle. "Drama eXlSa lLl

stare pgtentiala sa'll decl.arata in fieGa::edir:tre ~noi.~Ca s-o asi-milez trebuie s-o traduc :in termenn mel, sa ma observ ("a

particlpanrt ipotetic, sa mi-o asum. Insa 'tocmai \3ceasta rapor-tare implica analiza, ,comparatia, ded din nou _ autore-flexia. Realitatea este ,ca Iilumai 'in acest mod, punmd per-manent distanta -intre cee\3 ce eSite imaginal' ~i :propria noas-tra Clutoscopie,artingem stadiul con~tiintei dramatice ,autentice.Deci nu "mila", "groaza': 11i celelalte sentiment: sint ~aydevin dramatice" oi exdusi'v atitudinea distantata, reflexlva,fata d~' ele. Dram~tioul teatral este, de fapt, singma arta care,prin transmiterea distarutei ~pecifioe ariei ~i creatiei in spec-t'ator, 11obhga sa ia aoeea!9idis't\3nta fata de piesa, lpe care aavut-o si autorul f,ata de ea.

. 3. Proced'eul care instituie1?iamplifica intreg efeetuldI1amatic releva 0 structura ,estetica I~imai limpede. Condi~iaesentia'la a aotiunii .mnd surpTiza, suooesiunea imprevirzibila deevenimente, dramatioul,preia 1?idezvoHa, in forme pro:prii, toc-m\3i \3cest sUbstrat, care impune ,pi,esei sa He "il1'teresantii",atractiva" originala" calitati claske inscrise ,toate in sfera

Producerii ',,~uriozitatii/' 53. eu taate aerele s,ale avangardiste,"teatrul cruzimii" al lui Artaud nu treoe la acest capitol("aparitii, surprize, lovituri de teatru de orke fel") 54 de pro-gramul unui FonteneHe, de pilda, d'llpa care "unul din marilesecrete dea a~i~aouriozi:t!atea este de a face deznodamintul ne-sigur" 55. Neaflam, de f,apt, in fa~a 'oelui mai mare 10c comundin intre\3ga istorie a ideii de dralffialtk, oare presupune 0inlantuire cauzala (dUJPasohema nu mai putin 'tradi,tionala :expozitie, nod, deznodamint), nu insa ~i 0 succesiune previ-zibiJa de """nim~ci dadl solujia "' Ii datil de I. Inceput,

dramaticul

ar disparea (ca ~i lincazul naratiunii epke) nu numai em rinsasi posibilitaltea de a ,faee 0 'pie-sa T'ot c." l' Se c 0' la, dar. -' -, . "',. ere este ~alba 0 desfa'~'unare m rtensiune, sa SUiger,eze rezolv"r s~

fl· t _. t d - , Q ea unUlcon'1O, sa In ro Urca Im1treeele doua Viersante ale actiu "(nodul/deznodamintul) ceea ce s-'a numit 0 data ma' ' ~11

s.uspense-uI, 'efedul retardiirii (al~teptar,~ frustra,ta) 1 t:r:;,udt,hmpedeformul'a't, ~i inca expressis verbis, de Goeth~ ffil t edierende) 56. . e ar-

Ne mi~can: ~er~eu printr,e idei cur:oscute - dealtfel, de lao anume f,aza mamte (oum am mal avut prilejul sa consta-tam) ~~ m~i~xista, "originali'barte" in domeniul ideilor literal'e(v. C!rztzca tdetlor ltterrare, VIII, 2) - ~i, fara a face cercetarispecIale in lelgatura cu a'ceas,ta formula pretins "moderna"']erctul1a dire-eta 0 descopera eel rputin la trei autori clasici'ooe:pti ai "suspendarii" interesului dr,amatk : Comeille, Beau~marchais ~i SchoJPenhauer, 1118 ultimul .;;i sub forma de ex-pectatie" (exspatiatur) 57. Moti'Varea este,firel~te, de ordin 'psi-hologic: dispadtia necunosoultului, enigmatioului, "misteru-rului" este 'prin definitie lantidrama'tica.

Dramatieul inseamna suspendarea cunoa~terii. Dar, inacela~i timp, pentru a-i: da l;ii0 solutie "mod-ernai', el poate fiprivit ~i ca efectul unei polivalente semantice, ,al unei confu-zii de semnificatii. Orice conflict in desfalsurare are mai multe"explicatii" posirbile, iar dupa rezolvare 9i'mai multe interpre-tari plauzilbile. Ne aflam deci in fart-a unui caz calificat desimbolie. Deceptie! Goethe a ,observat inaintea noastra ca 0pie-sa ca sa aiba calitati dramatice "trebuie s'a fie simbo-lidl".58

o noua definitie se poate propune, in aceasta ordine deidei, doar stravechiului katharsis: partidparea 108conflictuldramatic ar satisface l-atentele dio8lect1'ceale sufletului, nevoiasa organica de antagonism '1?iopozitie, poate chia'r de agresivi-tate directa. Cauza profunda ar putea sa fie ascunsa in fondu)obscur, instinctual ~i refulat al fiintei noastre.

VI. Tipologia conflictUlui dramatic (eare nu se con-funda cu a dramei, nici eu a genului dramatic) ,decurge dingradartia ~i localizarea sa: de la exterior sopr,einterior, de laconcret spre abstract. Ori'ce conflict posiJbil, incadrabil in u.nuldin aceste tipuri, practic infinite, constituie 'ceea ce s-a nUrr~llt.0"situatie dramatka" : dupa unii (incepind cu Carlo GOZZI)m

dramaticul

a de 36 dupa aItii (Etienne Souriau) ... 201141, "exacte-num r , '. 1- ~. ,~ t nfll'c. t" , 59 Tipologia es'entla a ramme mSaJ aceas a : a co -~~~r e~terioare ~i interrioare, intensi1ica~e in ordinea i,nterio-7 Mii ~i abstractizarii crescinde. Confhctele dramatIce !~ot

r~olua trecind succesiv prin toate aceste faze, in sensul adm-~iriil p~ogresive, sau, dimpotri:V~, stationa la faza in care auaparut, limitate la formula l7nu1tIp sau~ltul. .

Intra in categoria confhctelor extenoare: totahtatea "dra-lor" vietii sociale lurptelor de clasa' 60, relatiilor ostile dintre

me .' . l't'om 9i natura, indivizi, entita.ti, fon~~ de org~mzare po 1 1.CO-

ociala ciocnirea voiO'teIor ~l energIllor mamfest antagoOl~e,~ cont;adietiilor dintr,e seQpuri.~i mijloace ,etc. In g,en~re, on~econflirct tradus In aete extenoare, genermd actlUOl, evem-mente "istorii",

Anterioare si superior eaHtative s'int conflictele eului (:1l

sine insu9i, eu' voiO'ta sa (sentiment I ratiune; con~tient I.in-con~tient; datorie I vinovatie; ideal /. re~litate ; .p~agmat~smI gratuitate ; libertate I necersitate ; credmta / sceptIcIsm; laIC Ispiritual; idei noi I idei verehi; vi,a~aI ':no~rte t?im~Ite .alte..Kiu:blete de acestea) sau care decurg dm rasfrmgerea rlll con~tllntaa iCond'runtarilor 'exterioare, pubHce, ale individului (ambi~ii, in-terese, prejudecati, adversita~i) inclusiv cu forte naturale, so-ciale, fatalitati de orice speta' etc.

De1?iacest tip de conflicte interioare, fundamental umane,este etern si universal 0 frecventa literara sporita se constataabia prin ~ontrirbutia ~piritului 1?isensibilitatii baroce (v. Ba-rocUl, III, 1). Viziunea unui baroe eminamente "dramatic", ac-tionat de conflicte 1?iopozi~ii, de antinomH ~i dualitati, dezva:-luie afinitati profunde tocmai cu aceasta tipologie a contrarie-ti:iJtilorinterioare, desprecare chiar se afirma ca a fi "cea maimare inovatie a artei baroce" 61. Bawcul "descopera" drama.El transforma in program, metoda ~i di~eu literal', ceea ce ante-rior exista doar in stare fr,agmentara ~i discontinua. In aceea~idirectie se dezvolta 1?iteoria "dramei burgheze" : "Dupa' mo-delul tragediei, ea va a1?eza in sufletul omenesc resortul eve-nimentelor, mobilul aetiunii" ot.

Definitia traduce, de fapt, logka interna, imanenta a con-flictul ui dramatic, care este abstractizarea, purificarea, uni ver-sahzarea. Tendinta actuala a literaturii dramatice dovede~te,de altfel, tocmai 'aceasta orientare spre "drama de idei" (for-

dramaticul

mul~ .~~re .~~c~la Al~red d~ Yigny, in perioada romantica) \13,

a "splntulUl~l putenlor splntuale, care se 'infrunta dialecticin sens hegelian, a ,confliotelor de oonceptii (individualista / co-lectivista; justitiara / ;pragma,Uca; iibertara / rigorista etc.)precumin teatrul lui Irbsen. De aceea~i ·factura este ~i "cauzali~tatea dramatica absoluta, imanenta con~tiintei, in care actiu-nea este conditionata de acte de cuno~tere", "cita cOlli;tiintapura [00'] atrta drama", cultivata· de Camil Petrescu 64. Fr~-venta actuala a conflictelor metafizice ~i existen~iale. tradusein situatii simbolice, ~i mai ales aparitia "dramei 'pure", Ingenul lui Eugen Ionescu, ilustreaza· din plin a'ceea~i evolutie :"Antagonisme fata, in fata, opozitii dinamice, ciocniri nemoti-vate de voin~e contrare", "autosfl~iere l;iisfi'5iere continua'" prin1ntensificarea tensiunii dramatice, "fara ajutorul vreunei in-trigi sau obiect particular" 65. Depersonalizat, sehematiz.at,simbolizat, acest conflict pur nazuie~te sa: reflecte esen'ta 1n-sa~i a contradictiilor universale. Deci timpul sau specific nucste nici rtrecutul, nici vHtorul, d prezentul etern, intemporal,abstractizat. Prezenta sa reala este sustrasa determinarilortimpul ui 9i spatiului.

VII. ,Din to:ate aoestecauze, in dUM atitor teoriiactuale din sfera antiliteraturii (v. Antiliteratwra) nu se poatevorbi, in nici. un caz, de criza dramei ~i a dramaticului, cinumai de criza teatrului, ceea ce este leu totul :altceva. Teatrulcl1noa5te perioade de criza ori de dteori sint aduse in discu-tie,criticate, negate etc. conventiile ~i tehnicile sale traditio-nale, sau cind pur ~i simplu teatralitatea ,ajunge sa sufoce, sacxaspereze, prin artificialitatile~i cabotinismele sale. Teatrulromantic, naturalist, "liber", al "cruzimii", antiteatrul actual re-prezinta astfel de momente de revol,ta legitima. Dar aceastacontestare n-are nimic de a face 9i nu poate suprima in nici unfel esenta, permanenta $i universalirtatea dramatic~lui. 0 :roint~integral libera ar anula posibilitatea dramaticulUl ; 0 eXlstentauniforma - tragioomicul, burlescul, patetkul, toate contras-tele /iiiincongruita,tile posibile. Visul ramine [nsa ut?pic. La fe.l,tpoteza di~paritiei conflictelor, diviziunilor, antagomsmelor,. cr.l.-zelor de orice speta. Ele sant eterne, fiindca tin de legea vletu,a universului.

Numeroasele confuzii ~i aproximatii, terminologice~i de continut, legate de a~-numitJa "teorie a genurilor Uterare"(termenul de genologie IProPUSde Paul Van Tieghem n-a prins)nu apartin numai sferei noastre. Pretutindeni se constata ace-ea~iimprecizie a definitiilor, aceea~i oscilatie a conceptul'Ui, de-numit cind genre, cind espece (de unde .'?inotiunile romane~tjde "gen" 9i "specie"), Gattung sau Dichtunga,rrt, type or kind ofliterature sau literary species or form. Intelegem repede ca estevorba de introoucerea unui principiu de clasificare litel1ara deo rigoare foarte relaUva, de vreme ce notele conceptului sintdoar in parte estetice. V. Hugo repudiaza in plin romantism"ace~ti termeni conventionali~~,"semne fara semnificatie", "cu-vinte vagi" etc. EI combate diferentierea dintre "genul clasic"~i "genul romantic" 1. Dar chiar din intreaga sa polemica sevede limpede ca poetul asimileaza ideea de "gen" ideii de stil,implicit de categorie, doctrina sau structura litel'ara. Explicatianeclaritatilor trebuie deci cautata - ca peste tot, de altfel -in originea diversa ~i In acela~i timp solidara a conceptului de"gen literal''', ,produsul unei genealogii heterogene. Nici nu e demiral'e ca se ivesc numeroase denumin .'?idefinitii, toote posi-bile, partial legitime, Intr-un plan sau altul.

I. Necesitatea cunoa$terii sistematice., ordonate, tre-buie amintita In primul rInd. Spiritul simte nevoLa disocierii,tiJpologiei,clasificarii ~i identificarii logice, impuls teoretic pri-mordial. Sub acest aspect, "teoria genul'ilor" ~i a "speciilor"este inatacabila, Ol'icHde nespecific literare, ba chiar direct anti-

genurile literare genurile liter are

est:tice, ar fi proeedeele sale: abstractizare generalizar .naIl ., t' l' ,e, noml-. ~~~re, c~nvenvlOn.a:~are, urmate de recuno~terea com fb'Ilta~ll sau mcompabblhtatii cu definitia acceptata~ s b' pall 1::-. ell ~ . v, u Inveeasasau m cata prmtr-un sulbtitlu.2 Toate aceste operatl'l' . ~. - t t 1 ' v supnmasau 19nora, 0 a sau m parte, specificul individual al ope . l't a . . 't 'b'l " reI l-eI' I'e, nsc meVl aI, 1manent oncarei analize c::iteoret· ~..:t t" E t· 1 ~ . '( lZ<u. es-e lCP.. senvla este a gasl un bun criteriu de clasificare un .t' .~. t t· I ' cn-enu speChlC es e'lC. n rest, utilitatea relativa a metod' t'd +~ • el es eeVI.e.n.l,d: o~lCegr~p de n?te liteI'~I'e comune cere un nume, 0defmltle, Cihlardaca idenuJnlrea va fl conventionala sau arbitr -Odat~ f~x~t, "nu~:l:" .genului impline~te 0 funotie necesaa:a

a;

descnptIV:81,. e~mflnca, mstrur::en~l-practidi, de orientare. Pes·curt, eunstIca. Este un adevar eVIdent, admis fara dificultati 4

recur:?scut 'inca de Hasdeu, 18noi, in legatura cu genurile lite~rat~rll popul~re: 5 E: L?-?nescu neaga, fire'7te, "mistica genuri-lor . Nu msa 'I?lpnnclplUl lor "de oarecare staibilitate" care,,'p~n: 181 ir:demina.criticulu.i un ~nst~ument de relativa p;ecizieSll-lda putmta unel oarecan certItudmi de dasificare" 6.

Aceasta p.r~denta esrte mai mult dedt legirtima. CLasifiC'areaasen:enea ~oncarei ..constructii logilCe,ignora' reaHtatea estetic~part~ulara a. crea~iIloI',subsumate unoI' aJbsb."lactiuniuniversale.Teo~la genunlor hteraTe suprima diferenta specifica, [ara a pu-tea l~pune .un. gen. pro.?'im~inataoabil. ArgumenrtJul,tiplc cro-cear: ,cooShtu'i~ 0 adeva,m!'il~n~;:Iucerela a,bsu~d : disocierea ge-m!nlor are t~n?l'I1t:arpulvenzarn spre :grooul zero al dasificii-rii.CIte opere ongmale, atltea "clase" sau "genuri", ceea ce duce larecuno~ter'ea srpe~lor cu un singur individ, oa in estetica luiM. Dragomirescu. Aplkata eu .rigoare, dasificarea se autodis-truge. De unde sezult~ ~a.oper~tia, de~i indreptatita intelectual,nu este adeovata reahtwtllor hterare, rpe care Ie poate asimiladoar ~ub specia geneI'lalitatii, a conceptualiza~ii. A~ cum fiintele~a!Iita. nu !Ilumai semnele individuIui, d ~i ale tipuIui, OIpereIehtero'r:e !Iiealizeazasinteza concreta a individualului ~i a univer-salulUl, fapt care nu Ie dezindividualizeaza estetic. Recunoa~temo tragedie, oare exista, numita Fedra. In caz contrar nici 0 defi-. . 'ni/tle :stetica n-81rfi legitima sau posibila. Or, tocmai aceastanecesltate a cunO'a:~terii,de orien1Jare si c1asificare, determinaintreaga estetica a genurilor, fenomen hine conturat ~i teoreti-L'j~t~inca din s:colul al XVIII-lea. Voltaire, spirit de educatie cla-Sica, derutat mtrudltVla de Vlarietatea operelor Iui Shakespeare,

Corneille I?iRacine, constata ca "s-ar simti nevoia, intr-o oa-reoare masura, a unei definitii pentru fieoaoredintre ele" (Essaisur la poesie epique, 1727). Iar Fr. Schlegel observa ca : ,,0 cla-sificare este 0 definitie continind un sisrtem de defitnitii (At he-nfi,um Fr., 1798, 113). Se pare, de altfel, ca tot Fr. Schlegel este~i primul estetician care-~i pune cu acest prilej problema defi-nirii concerptului de gen litera.r : "Avem deja destule 1Jeoriialegenurilor literare. Pentru ce n-am avea I?iun concept 811 genuluiliteral' ?" (Kritische Fr., 1797, 62.) Intrebare mai mult decit le-gitima.

De fapt, conceptul aJParuse in forma latenUi' inca din Anti-chi1Jalj;e,indus in toate dasificarile litemre ale epocii. Da~ nu-mai in secolul al XIX-lea se ajunge 181 definitii formal-teoretice,in huna parte sub emul~tia !?tiinryelornaturale, care introduc ~iconsolideaza idea de "gen" ;(ans1amblude oamdere comune,constituind un anume tip), ca baza a unoI' clasificari metodice,obiectiv-~tiintifice, pe genuri ~i specii. La acest stadiu de cris-talbare, conceptul de gen literarl'9i dezviHuie 1ntreaga sa ascen-denta, El este rezul1Jartulcolaborarii a trei serii de observ,atii9i generalizari, deductive ~i inductive, echivalente cu trei ti-puri de solutii. Analiza lor demonstreae;a geneza ~i continutulpredominant exrt.raliter,aral !Ilotiuniide "gen" :

II. ° prima realitate, evidenta, indiscutabila, este di-mensiunea sa istorricil. IIruaintede a instirtJui0 t·eorie, .a decurgedintr-o c1asifieare €Suetica, ori tipologie, a defini un a'nsamblude norme estetice etc., genurile literare - mai precis apereleliterare incadrabile in genuri - exista, au 0 fiinta, 0 prezenta,o functionalitarte istorica. De altfel, materiaIul orkarei dasifi-ca,ri nu poate fi dedt istoric, constituit din diferit·ele ,tilpurd.deopere aparute in timp: "Orice adevarata· clasirficare - scrieo.celal?iFr. Schlegel - este istorica, aNt din punetul de vedereal cU'noa~rdi, cit ~i al exi&ten~i" 8. Diversifioarea lirteraturii ingenuri se constata inca in poezia primitiva, folclorica. Exista 0Naturpoesie (antica) I?i0 Kunstpoesie (moderna), diferentierein aceIa~i timp substantial-estetica, genetica 9i cronologica. Tra-gedia 18greci, slatire La romani sint genuri prin excdenta "an-tice", in timp ce romanul se dovede9te eminamente "modern".(Fr. Schlegel, Athena.um Fr., 146).

Fiecare epoca istorica "pref'era" anumite genuri, care cores-pund mai bine afinitatilor, aspiratiilor ~i conventiilor sale.

genurile literare genurile literare

Aeeste conJditionari sint incontes,tabile. Ceea oe trebuie bineprecizat este daar faptul ea determinismul istoric actioneazaexclusiv asupra elementelor istorice, transmisibile, sineroniceale QP€J'eili,terare : forme ~i formule specifice 9, Sitil,teme, ti~puri etc., dar nu i?iin directia elementelor diacronice, supraisto-rice, imanente structurii sale. Deci, in discutie nu intra valoareaf?iutilitatea genurilor pentru istoria culturala ~isociala a umani-tatH (Crece insu~l admite aeest punot de vedeJ'e 10), ci numaisemnificatia acestui examen, raportat La realitatea esteticaspecifica, a literaturii. In ce sens se poate deci vorbi de . is~toria" g,enurilor Literare? ,

1. Mai intii inrtr-un plan genetic, arhetipal sau ori-ginal', motivat i?ietimologic (1at. genus=na~tere, origine, neam),conform caruia ar fi existat un gen embrionar, primitiv, din carear fi derivat toote oeleLalte.Tragedia, epiea, lirica i~i disputa perind aceasta preeminenta, cu argumente de valoare diferita 11,cu un coeficient mai mare de probabilitate, totu~i, in favoareagenrului eptc, ipoteza eonfirmata ~i de teoria originii mitice alitemturii. De fapt, problema este grei?it pusa ~i ea tradeaza,dupa imprejurari, fie conceptia unei geneze teoretic-ideale, fieo mentalitate istoricis,ta moderna, ~i una ~i ralta neadeevate fe-nomenelor literare originare, totdeauna solidare, indistincte, ne-diferentiate. Heliade staJbilerai?iel 0 asHel de succesiune : imn,epopee, drama, elegie, satira. 12 Dar ordinea sa - era~i altele,analoage - ramine pur speculativa, dt timp se confunda fazeleistorioe mult evoluate ,ale g,enurilor, cu momentul lor primor-dial, 'indeterminabil.

Daca exista .totu~i 0 "geneza" profunda, originara, a genu-rilor literare, era 'UU peate fi dedt "nat'llrala", printr-un fel degeneratie s.pontanee diferen+;ata asa cum au crezut ICU .tarie in, y.L,. ..,special romanticii. "Toate genurile litemre (Dichtarten) - arataFr. Schlegel - sint origin are, naturale." Nascute oda,ill c~ li!e-ratura, in mod simul,t:an,to'ate aceste specii de Naturpoeste smttipice, din aceasUi eauza, doar literaturii antice. De "formelenaturale ale lPOeziei"surpuse transformarilor istorice vorbe~tei?iGoethe: narativa (epica), entuziasta (lirica) ~i activa (dramati-ca) 13, trei energii spontane aLe naturii, corespunzatoare ten-dintelor elementare inerente ale eului. Clasificare, totu~i, prearigidai?i in OTieeoa~ in cont~ictie cu princ~piul energiei. erup:tive, inepuiwbile, spontane a na.turii, generatoarea unel marl

varietati de forme in continua proliferare. Din care cauza, te-oria "na,turista" a lui A. Cheni'er : "Natura a diotat douazeci degenuri opuse" (L'Invention) pare mai acoeptabila, fie ~i numaica formulare simbolica a unei realitati evidente.

2. Daca aceste genuri fundamentale (Urformen) apar-tin, de fapt, fuzei genetice a literaturii, preistoriei~i protoisto-riei sale, atunci riguros istorice ramin exclusiv subgenu'riLe sausubspeciiLe, conditionate ~i localizate in timp f1i spatiu, in-stituite prin cel dintii autor precis nominalizat, precum Thespis,EJpicharmus,in cazul tragediei. Tragicul sa'll €picul ar eonstituio esenta esteti.ca universala, ia,r epope€a, halada, romanrul, im-presiile de calatorie etc. daar eJepresia determinarilor istorico-literaTe obiective aleacestei esen1(e.In genere, specia 80rcores-punde unoI' gusturi ~i necesitati intelecluale, sociale, I"eligioasebine diferentiate 14, de unde ~i aparitia feU'omenelor de frec-venta i?iseloectieistorica. Perioada alexandrina retine din totali-tatea g€'l1urilor literare c1asice daar elegia, oda ~i imnul. Dintregenurile epice, epoca moderna preia numai nuvela i?iromanul,renuntind la balada ~i epopee. Denumirea de "specie" poate fideci conventional ,acC€lptart:apentru ideea cristalizarii ~i morfo-logiei istorice a .unoI' "forme" li<terarereprezentative Siaudomi-nante intr-o periaada sau alta. Dar a'cooa~icondition8oreistoricaitrlipiedicastabiHtatea i?i,mai ales, eterni:varea nOTmelorI"estric-tilVe.Mom~mtele istorice fiiud unice, irepebabile, expresia Lorliterara, fie i?iformalizata, nu poate avea, in mod necesar, decitace~i oarraoter tnanzitoriu. De unde deducem ca numarul spe-ciilor literare este etern variabil, in serie desohisa, concluzie pe .care istoria literara 0 confirma integral.

3. Fenomenul noilor apari1ii, ~i ,in tot.cazul al forma-rii cancepteLor naiLor genuri $i specii, S<econstata inca din Anti-chitate. Horatiu i~i l,auda eompatriotii pentru inspiratia lor poli-tka, "domestiea", necunoseuta greeilor (Ars poet~oo, v. 285-287).Rena~terea, mai ales, valideaza i?iintroduce 0 serie intreaga degenuri, in spirit vadilt competitiv; 'ce8oit80liana: poema cava-lereasca, tragieomedia, pastorala, romanul (Giraldi Cintio,Guarini), cea franceza : '~pigrama, sonetul, oda, epistola, elegi,a,egloga, misterul, farsa (Sebillet, Du Bellay, Pelletier). Clasicis-mul ratifica mai toate aceste achizitii, la care vin sa se adaoge insecolul al XVIII-lea: libretul, melodrama, drama "burgheza"',iar in eel urmator, ;;i mai apropi8otepocii actuale, romanul l'US-

genurile literare

tk, istoric, poli<tic.Procesul continua 9i azi, sub ochii no~ri :biografi:aromrantata, eseul, literature. ~tiintifidt"fantasticii, re-portajul, SC€l1JaTiulcinematografic 9i radiofonic. Constatan ,inacest sens face la noi, in secol'lll treout, pina 9i Dionisie PopMartian: elocventa rtribunei, critica Hterera '9ide a'rta, jurnalis-mul, po'V€srtirilede cMatorie etc. 15 Se mrai vorbe~te ~i de ,,:ta-bleta", pe care T. AI1ghezi~i-o re'Vendica drept un "gen aT luiexclusiv", de "comentariul dnematografic ca gen literar nou"(D. 1. Suchianu). In sflI\'?it pina la satumtie, de "genul scurt"',notiune eu paternitate incerti:L

In acela9i' timp, 0 serie intreaga de genuri li1teraredeoad ~i"mor" iremedia'bil, pentru a ne menJtine in aceea'~i per'SJPeCtivabiologiSita: I1:aI9tere,maturizare, imbatrlnire 19idisparitie. Pri-vind de l,a mare altitudine, ar exista 0 "CT€9tere"'~i0 "desc~-tere" a genrurilor, in curba ondulatorie. Tragedia, gen foar.te viuin Antkhitate, nu mai sUJpravietuie~tededrt prin modernizarimai mult sau mai putin artificiale. Oda, epopeea par iremediabilcompromise, parasite. La fel, 0 serie intreaga de specii medie-vale (rondeluri, balade, vi,rrrelai, chant royal etc.), glose 1?idublesonete, forme fixe. Romanul insu1?isufera, sub ochii no~tri, unprofund proees de eroziune. Aceeptiile traditionale (epice, tipo-logke, "bahaciene") par in obhii mu1tora ,perimate.

4. Spectacolul insiabilitatii 9i regenerarii literare, ininteriorul anumitor limite 1?iperioade, da na9tere de timpuriu lareprezentarea, apoi la notirunea evolutiei genu,rrilor, teoretizata informe riguroase, dogmatizate, de F. Brunetiere, dar cu antece-denti trecuti aJdeseaeu vederea. "Transformismul" [[l istoria ~iteoria litenara este 0 idee destul de veche, de vreme ee ~i Aris-totel observa ca "rtragedia s-a deSa'Vilr9itputin cite pUitin, pemasura dez'Voltarii fiecarui nou element dezvMuit [n ea, pinacind, dupa multe prefaceri, gasindu-9i firea ade'VaraJtii,a i~ce-tat sa se mai transforme" (Poetica, IV, 1449 :a).eu alte cuvlnte,acest gen literar urmeaza 0 ev,ol'lltieascend-enta, pina }a S'ta-diul implinirii depline ; 0 faza gene.tica, obscura, primordiala,9i una definirtorie, precis identificata. Ditiramibul inoepe prin. ~fi liric penrtru a deveni dramatic. [n studiile sale asupra poezle!eline, orientate de 0 oonoeptie organicista, Fr. Schlegel obsoervaun fenomen analOigde succesiune :(epopee, lirism, poezioedra.-matica), specific parcurgerii ciclului complet al evolutiei artel.Poezia romanesca, gen in dJevenire, este deschisa tuturor ge-

nurilor (Atheniium Fr., 65). Imaginea virstelor biologice se im-punoe9i ea, de la sine, ili De Baoold vorbe9rte, la rindul sau, deoqpilaria", "adolescenta" '9i "batrineyea" genurilor (Du merite

de La littetrature ancienne et moderne, 1802). Este ceea ce sustinein eele din urma I'liBrunetiere : un gen se n~rte, cre9te, i31tingeperfectiunea 15, dupa ,care decade, meare !(cind mediul n res-pinge), sau se tr,ansforma prin "evolutie". Oratoria aT producepoezia liri.ca (teorie de 0 falsi tate absolutii), epopeea aT da nal?-tere romaTI'llluimodern (ipoteza mult mai plauzibila, lansatainaintea lui Brunetiere 9i Thibaudet de acela9i clarvazatorFr. Schlegel).

5. Mecanismul evolutiei genurHor include un numarde faze 'oore pot fi luate ,in eonsideratioe,prin l[ldepa,marea ori-caror determinari rigide 9i dogmatice. Suparatoa,re nu sint atitconc.eptele doe"rasa'" "mediu", ,,.moment isotoric", "erediotate",dotconfiscarea lor a'buzi'va in explioatii9i analize simpliste. Sepoate nega faptulca romanul corespunde intr-o oarecare masuraevolutiei moravurilor, 8J9acum observa Helve-tius inca din se-col'lllal XVIII-lea (De l'Esprit, II, Oh. XIX) ? Desigur ca n'll.Dara pretinde, ca Brunetiere 1,6, ca genurile dispar ~i se eliminaunul pe altul printr-un pTO'oesde sehoc-yienaturala, tbiologicii17,inseamna a impinge darwinismul pina la caricatura. Mult maieuminte este a recunoa9te, impreuna eu Sainte-Beuve, doar fe-nomene de eclipsa '9idomina tie, de otrecere,in rezerva, in a9rtep-tarea 'llI!1ornoi posibilirtati de dezv.oUare.18 Clt prive~te "evolu-¥ia" propri'll-zisa, instabila 9i fluenta, ea pare sa osci1eze intredoua momente ipotetk-sim'bolioe : a. (pTestigi'llloopodoperei 9ial formelor, transmis, prin traditie stilisrtica 19, determina conta-giunea ~i "influenta" lor, consolidate prin teoretizare 9i dog-matizare (norme, "legi", "modele"); ~i b. insurectia nailer creatii,opere de personalitate, care sparg veahile tipare9i initiaza [loiserM,mai mult sau mai putin conformiste. Brunetiere InsU!~iad-mite mutatia, interventia eficace a individualitatilor creatoare.Acest gest de initiativa n-are nimic comun eu incercarile de"inventie" artificiala a genurilor, operatie abstracta, de esentalivresca.

A admite intre aoeste limi,te, de 'asooendenta~i desoendentiiperiodica, istoricitatea funciara a genurilor nu iConstituie decio ereare. Integmrea operelor in diferite sisteme de relatii istoricd'eterminate oesterecunoscuta pina 91de [ormali~tii cei mai con-

genurile literare

seoventi. Ei retin In special modificarea defini,tiilor de baza afunctiilor stilistioe ~i III trasa'turilor secundare, consecuti've e~o-lutiei intregului "sistem", a carui soarta genurile 0 urmeaza.Acestea deoad sau devin "rudimentele" un or alte genuri in as-censiune. 20 Chier ~i Brunetiere observa fenQmenul na!lterii um.1igen nou din sfarimaturile celor anterioore. 21 Hotaritoare ramineinsa aparitia "operelor '11.oi",gratie carora "genul sufera 0 evo-1utie ~i uneori 0 bruscarevolutie" 22.

6. Da,ca aC€a&taeste realitate-a, ideea de "lege" a evc)-lutiei genurilor se exclude de la sine. $i totu!?i, ea a facutcariera, datorita prestigiului scientist, pozitivist, a explicatieipropuse, poate !?i prin seductia simetriilor !?i periodicitatilorsimple ~i limpezi: "Timpurile primitive sint lirice, timpurileantice sint epice, timpurile moderne sint dramatice". Oda, epo-pee, drama, aceasta este "legea" lUi V. Hugo (prefata la Crom-well, 1872), reluata !?isistema'tizata prin legiferarea tripartitaa lui Ernest Bovet : istoria literara se imparte in ere, fiecaredivizata in trei perioade, reluate ciclic: "inceputuri lirice","creatie epica", "dezagregare dramatica". Dominarea unui geneste insotita de decadenta sau de dezvoltarea celorlalte.23 Numai inte~eiata se dovecle!?te "legea progresiva" a lui Brune-tiere, decalc marturisit al evolutionismului lui H. Spencer, euaceea~i treeere de la unu la multiplu, de la simplu la complex~i, mai ales, de la omogen la heterogen. 24Poate mai legitimaeste "legea cristalizarii genurilor" stabilita de G. Lanson, Inbaza a trei conditii : existenta unor capodopere, tehnica per-fectionata u!?or irri.itabiHi, doctrina autori tara capabila s-o im-puna. 25

Este insa limpede ca eficacitatea acestei "legi" luc.reaz~doar asupra scriitorilor minori, conformi~ti, imitativi, eplgom.Creatine originale sfideaza "legiferarea", prin rezistent~ spon.-tana la formalizarea canonica. $i daca se poate totU~l vorb],cbiar ~i in acest caz, de valabilitatea unei anumite "legi", eaconfirma doar observatia istoricii a trecerii de la vitalitateagenului antic, ale ciirui forme asculta de legile sale. iman:nte,la formalizarea abstracta, teoretizata, clasicizanta, introdusa deRena~tere.26 In sfir~it, 0 alta pseudo-lege, poate ~i mai eVide.ntii,define~te trecerea de la "intepenirea" dogmatica a genu~l1or,la deprecierea critica ~i negarea lor sistematica, in ritm ISto-ric.27 De fapt, chiar ~i in perioadele cele mai clasicizant-dog-

tice legile genurilor literare au doar uncontinut predomi-ma , d'f' t . t d t'nant empiric, practic, mo 1 lca e sau 19nora e e crea on cudeplina ingenuitate.

III. Caracterul abstract-utopic alconceptului de genliteral', produs al ~ompartiI?:nt~rilor !?iclasif.iciiri~or ~eoretice,'ese ~i mai puterl1lc la lumma cmd reperelor lstonce h se sub-~tituie explieatii $i criterii tipologie,e (genetice, psihologice, so-ciale, filozofice etc.), aplicate literaturii printr-un adevarattransfer (uneori chiar abuz) categorial. Chiar daca aceasta vi-ziune se dovede~te adesea mai profunda, calitatea sa extrin-see literara ramine acee~i, cit timp realitatea fundamentalaa operei literare (individuala, irepetabila, ireductibila) nueste luata in consideratie. Din care cauza, toate aceste clasi-ficari sint in acela~i timp posibile ~i artificiale, adinci .5iexterioare, legitime ~i arbitrare. Paradoxul este doar apa-rent: clasificarea cea mai filozofica subsumeaza doar coefi-cientul de generalitate, nu ~i de particularitate al literaturii,singurul intrinsec, definitoriu estetic.

1. Primele sngestii notabile apar din directia tipolo-giei psihologice $i antropologice, in functie de predispoziti}temperamentale, ereditare. Aristotel, s-a1' spune, initiaza ~iastfel de observatii : "Cei din fire inclinati spre una sau cea-lalta din aceste forme ale poeziei incep sa scrie unii comedii,altH tragedii" (Poetiea, IV, 1549 a). Poziti'vismul I;>ideterminis-'-mul secolului al XIX-lea dau 0 mare dezvoltare acestor con-sideratii. Ele au fost introduse ~i propagate la noi de Gherea~i de unii colaboratori ai publicatiilor sale 28, apoi de Ibraileanu,adept al teoriei temperamentelor intelectuale ~i afective.29 Cao curiozitate se pot aminti !?i speculatiile lui H. Sanielevici injurul Iui homo europaeus (epic), alpinus (didactic), mediterra-neus (liric). 30 Raspindite pina la limita vulgarizarii, sint ~i aso-ciatiile : tip introvertit = liric; ext1'overtit = epic, utile uneori:doar ca imagini critice.

2. Cind :tipologia se intemeiaza pe "specializarea"literara a necesitatHor !?iaptitudinilor morale, a facultatilor ~ivirstelor suflete;;ti, Se contureaza - inca din secolul alXVIII-lea - 0 teorie psihologica. a gernurilor: intelectuluii-ar corespunde literatura didactica ; memOriei - cea nar'ativ-istoricii ; fanteziei - fictiunea artistica. 31 Afectivitatii, fir€9te,i s·e rezerva Iirismul, psihologism traditional, regasit in toate

genurile liter are genurile literare

clasificikile 1?imanualele didadke, loc comun al esteticii post-hegeliene, care substituie con~inutului ideal al artei, diferitecontinuturi sentimental-emotionale. Fiedirui gen i-ar cores-punde prin urmare, in cadrul acestui sistem, 0 emotie particu-lara asociata unei "pHiceri" specifice. Intuitii, totU~i, din celemai "clasice", de vreme ce insU'!?iPlaton ~i Aristotel fac astfel deobservatii. Primul recunoa!?te tr8lgediei un "ton serios care senum~te tragic", iar comediei un "ton glumet" (LegUe, VIII,838 c). eel de al doilea distinge tragedia de epopee datorita"efectului propriu fied'irei arte" (Poetica, XXVI, 1462 b). TeoriaStimmung-ului romantic, a Grundton-ului, include deopotrivavalori de continut ~i expresive, 0 energie interioari'i o~eatoare ~io emotie transmisibila. Intensitatea sa poate fi pusa in legiHura~i cu virstele psihologice : putemica la tinerete, prin definitieexuberanta, in "lirica" ; eahilibrata, ajunsa 1a plenitudinea ma-turitatii, in "epica" ; nelini~tita, staplnita de criza" in faza des-compunerii "dramatice". Astlel de asocia~ii 9i disociatii pot fisporite la nesfiTI?it: lirismul ar caracteriza tipul auditiv, epiculcel vizual, dramaticul oel motor etc. "Imitati,e(( sau epifenomenal vie~ii, literatura poate primi, prin insu~i acest fapt, toate de-terminarile obiective posibile.

3. RaporiJarea acestor diferentieri 1a predispozitiile'estetice, organice, orientate sau determinate de atitudini $i vi-ziuni specifice despre lume $i viatii, apartine nu mai putin ro-rnantismului. "Naivitatea" ~i "sentimentalitatea" lui Schillersint celebre: prima instituie poezia obiectiva, realista, imper-sonala, plastica ; a doua, poezia reflexiva, introspectiva, perso-nala si muzicala (Vbe,r naive und Slentime:ntalische Dichtung,1795--":"'-1796). Tot pe baza de predispozitH ~i sensibilltati innas-'cute (Stimmung), clasifica ~i Holderlin, teoreticianul celor trei"tonuri fundamentale" (Grundton): naiv (liric), eroic (epic) !?iidealist - dramatic (Vber,- den Unte(rschied des Dichta'rten).32Dar aceea'~i teorie a modurilor esentia1e de a concepe lumea !?iviata reapare ~i in epoca modema, reformulata in sensul uneitipologii abisale, intemeiata pe "forme de viata(( ~i atitudiniexistentialiste (Ernest Bovet). In felul acesta, L. Rusu (dintreestetici~nii romani) descopera trei norme fundamentale ale spi-ritului, concretizate in trei tipuri latente : simpatetic, demoniac-€chilibrat, demoniac-anarhic, respectiv liric, epic ~i dramatic.33

Se mai vorbe~te, tot in spiritul esteticii germane, de "fundamen-

t Ie atitudini creatoare", de "trei dimensiuni ale sufletului ome-a sc" exprimate in "trei familii de forme literare(\, bineintelesne , . 1 . t· .celeasi : contemplativitate ~i intelegere - eplcu ; Slm,Ire ~l

~articipare - liricul; simtire, intelegere ~i actiune - drama-ticul. 34

Defectul capital al acestui criteriu este introducerea confu-ziei dintre tipul de creatOT ~i tipul de creatie, singurul adecvatclasificarii liter are specifice. In plus, ambele tipuri pot interferain interiorul aceluia~i gen literar, pentru a nu mai vorbi deaceeasi opera. In sensul ca acela~i tip de creator poate fi depis-tat in'opere apartinind unor genuri diferite, dupa cum 0 singuraopera poate trada colaborarea mai multor tipuri de creatori,intruniti in proportiI variabile in unul ~i acela~i scriitor, greude redus la 0 unitate tipologica exclusiva. In genere, clasifica-rile de tip genetic ignora realitatea genurilor literare ca moda-litati de expresie, ca structuri literare concrete, substituindcauza produsului.

4. Din acela~i motiv, nki clasificarea la fel de psiho-logista, intemeiata pe tipurile de contemplatori sau de efecteestetice, nu este mai satisfacatoare. Reactiunile sau efectele li-rice, epice, cornice, dramatice etc. nu spun mare lucru, cit timpgenurile literare sintasimilate unor emotE psihologice sau "pI'a-ceri intelectua1e", cu cit mai "pure", "neamestecate'(, cu aUt maidefinitorii. Valery a sustinut 0 astfel de teorie 35, contrazisa deinexistenta emotiilor sau "placerilor" literare pure, radical di-sociate ~i impermeabilizate de toate celelalte, adevarata utopiepsihologica. ~i apoi, a a~eza existenta genurilor pe nisipul mi~-cator al reactiunilor psihologice ale cititori'lor sau spectatorilor,totdeauna inconsecvente, reprezinta 0 aventura estetica. In-seamna a miza pe hazard ~i efemer, ceea ce duce la anulareaoricarei clasificari. Constituirea sa devine imposibila fara ac-ceptarea unor criterii stabile.

5. Clasificar·ea g,enurilor in funotie de continutul so-cial sau al psihologiei de clasa Indeamna la aceea~i prudenta,chiar daca acest criteriu este anticipat de unele observatii des-tul de vechi : genul "simplu'\ (humilis) evoca pastorii, cel "me-diu" (medioeris) agricultorii, cel "sublim" (gravis) eroii epopeii("Roata vergiliana" medievala); lumea de la curte cultiva ~igusta poezia eroica (epopeea ~i tragedia), lumea de la ora~, poe-zia burlesca (satira ~i comedia), cea de la tara, poezia pastorala

genurile literaregenurile literare

(Hobbes). 36Expresia moravurilor private apartine genului "do-mestic" (pastoral, elegiac, erotic etc.); a moravurilor publicegenului "eroic" (tragic, epic etc.). Dar exista ~i genul mixt alreprezentarii "oamenilor publici stapiniti de sentimente private"{De Bonald).37 Epopeea ~i tragedia - conform teoriei clasicea genurilor - se ocupa de regi ~i nobili ; comedia de clasa demijloc, bUl'gheza ; sa,tira ~i farsa de oarnenii de rind, cu stiluricorespunzatoare : nobil, mijlociu, vulgar. In interiorul acestorcadre soeiale se produce ~i un anumit proces de selectie : aristo-,cratia promoveaza genurile "nobile", clasele de mijloc pe cele"burgheze". Se poate extinde 0 astfel de ierarhizare ~i dialec-tieii claselor soeiale ? In acest caz, se afirma, epopeea ar satis-face aspiratiile clasei dominante, razboinice, in ascensiune, iarlirismul pe ale clasei in decadenta sau care intimpina obstacolein dezvoltarea sa istorica. Astfel de definitii vulgarizatoare sepot intilni ~i printre critieii no~tri, mai intIi la H. Sanielevici.

6. Sint mai adecv,artereaHtatilor ~i clasificarilor lite-rare criteriile riguros et,ioe? Finalismul sodal este inlocuit prin-tr-unul moralizant, la fel de excesiv, oricit de vechi ~i de ilu~trii-ar fi teoretieienii. Dupa Platon, obiectul tragediei sint "lucru-rile serioase", educative, in timp ce al comediei ar fi doar dis-traetia (Legile VII, 810 e). Aristotel repeta acela~i punct de ve-dere': "Prin ~ceasta se ~i desparte de altminteri t.:~gedia dyecomedie : una nazuind sa infa,til~,ezepe oameni ma,i ral, cealalta,mai buni decit sint in viata de toate zilele" (Poetica, II, 1448 a).Tragedia elogiaza, comedia dojene~te, lo~ comu~. de larg.a dis-pindire, originea impartirii, nu mai putm tradltlOnale, In ge-nuri instructive ~i distractive (utile-dulci, doceq"e-prod~sse e~c).

Raportul fundamental dintre eu ~i lume intervIn: ~1 Inaceasta imprejurare, determinind intre c:le doua ylar::un reacitiuni de acceptare si respingere, acord 1?1ruptura, af.1rmar~ f;l~egare (tragicul ~i epicul "accepta", in timp ce elegla, .sa~:a,burlescul, grotescul - "resping"), atitudini in corelat1e 1a-lectidi. . f' - d"

7. Niei 'cea mai inalta perspectiva fzlozo zca nu. ~deplina satisfactie. Sa admitem ca genurile l!terare ar. constlt~1- cum afirma Thibaudet - "ideile platon~c~" ale ht~ratu~~prototipi transcendenti, "universale" etc. 38.~lzlu_nea de~Jlnedla-tr-o data profunda ~i totuf;li profund i.n:f~~len~a:s.tetlc: ~eoderece ea nu face dedt sa deplaseze deflmtllie 1?1dlfl~u~tatl epe un plan pe altul, din empiric in metafizic, fara mCl un spor

real de cunoa~tere - subliniem cuvintul - lite-rara. Trecempeste implicatiile, total negati've, ale unei astfel de viziuni : fi-xitate, premise de dogmatism etc. Nu obtinem, cel mult, dedtexplicatia" (de fapt, versiunea metafizica) a unui fapt de ex-

perienta curenta : cite "idei", atitea genuri. Deei 0 justificaretranscendenta a varietatH literare empirice. Tipologia analiticiinu progreseaza.

8. Mai efidente sub raporrt categorial, determinindclasificari de natura a ordona sau macar a proiecta materia li-terara in plan morfologic ~i fenomenologic, al observatiei 1?idescrierii estetice (structural a f;liesentiala), ramin unele distinc-tii puse in circula~ie in special de estetica romanticii germana :infinit / finit, particular / general, real/ideal etc. Armonizareasau contradictia acestor tendinte $i situatii spirituale ar deter-mina esenta diferitelor genuri. Lirismul ar fi expresia .,finitu-lui" (a "subiectului" poetului), in timp ce epicul ar echilibra"finitul" f;li"infinitul" (Schelling). Problema-cheie ramine insarelatia obiect / subiect, intrucit numai ea determina in mod di-rect prin reflectare continutul ~i modalitatea reprezentarilorliterare. Motiv pentru care cele mai notorii clasificari ale epocii,speeifice intregii poetici moderne (indeosebi marxistului GeorgLukacs39)speculeaza, toate, in jurul diferitelor definitii ale ra-portului eu / lume, diferentiat tipologic: liricul - subiectiv ;epicul - obieetiv; dramaticul - obiectiv-subiectiv (Fr. Schle-gel, Hegel) ; subiectul-obiect al propriei contemplatii alimen-teaza lil'ismul, subiectul disoeiat de obiectul deseris, eutendintii de estompare radical~1 toate celelalte genuri (Schopen-hauer). Criteriul expresiei subieetului se pastreaza 1?iin clasi-fiearile ulterioare: nemijlocita-lirica; transfigurata-simbo-lidi; formularizata - alegoriea (Gundolf); amore di vita -seriitorii subiectivi, poezia lirica, amore di oggetti - seriitoriiobiectivi, poezia epica ~i dramatiea (Adriano Tilgher). E. Lovi-nescu imbrati~aza acee~i dicotomie a viziunii artistice, in-temeiata pe spedalizarea unghiulUi de perceptie al realitatii,fapt de experienta eurenta.

Drept urmare, aceasta Weltanschauung literara deriva sauparticipa la 0 anume conceptie filozofica, tradusa prin solutii ~iexplica~ii diferite, contradictorii : liricul - viziune psihologista;epicul - viziune naturalista; dramatieul - viziune idealism(Max Wundt) ; idealism obiectiv - lirismul, materialism poziti-

,7.16genurile literare

vist - epicul, idealismullibertatii -:- dramaticul (~scar Walzel) ;idealism - liricul ; realism - eplcul ; voluntansm - drama-ticul (L. Rusu). Ceea ce trebuie retinut din toate aceste ana-lize - din care am dat ?c:ar cUeva ,speci~ene - este ince~ca-rea de reductie sistemahca a genunlor hterare la esente 1?1 lastructurile ultime ale spiritului, printr-un efort de fundamen-tare radicala a clasifiearii.

In aceasta perspectiva, genurile s~nt recunoscute ca dateontologiee, esent~ (in sen~sul!~care ~nstotel spune ,d,espre~ra.~gedie ca are 0 "fIre ,adeva~ata. ~Poetwa, IV, 1~4.9a) ~l unghlUllde perceptie a universulm. Dlfrcultatea consta m. a re<:uno~t:una sau mai multe "esente", in a izola de fapt o.smgura esenta(literara) ~i diferite moduri fenomenale (genunle), c~m pa~:cel mai legitim din acest punct de vedere. Dar atuncl, teonaspeculativa a genurilor literare se r.:ed:rc.ela postulatul ge~u~lui unie, identificabil cu liter~t~ra. msa~l, care n~. ~o~t.~sa-~l

~ ~ determinarea esentlala m afara speclflcltatll sale,gaseasca . .. _ ,--1 ~ rt 1IV. Devine deci tot mal eVIdent ca 8uevara a rezo -

yare a problemei nu poate fi dedt esteticii,. derivata dint.r-:oteorie generala a artei literare. Dar cum estehcul n~ ~ste mCl:odata autonom in determinarile sale heterogene, mCl.~ceast~solutie nu apare sponte sua. Ea ,este r~zultatul unel mtreglconvergente de factori, care 0 prolecteaza pe dU?l~~funda~ alistoriei ~i 'al tipologiei. Colaborarea lor face P?slblla C~?Shtu~irea progresiva a unei teorii valide a conceptul~'l ~e g.en It~r~:.

1. Originea $i cadrul istoric determma. ati~ evo u ,1,3,

dt :'/i con~tiinta definitiei it; devenire. ?ele~tla ~l moart~:pseudobiologidi a genurilor smt, de fapt, lstonce .. La _fel, ? _racterul lor institutional:,/i functional. Deprovementa .ehna(ghenos) care se transforma in latinescul genus, n~tlUn~a

: 't ·t-· -. sfe a romana la VitruvlU ( eapare bme consh m a mca m l' , .ar"h';<'~ctura I V 8) autorul unei tricotomii (tragic, cofmllc,sa

te-

,-.Ut:: "" 40 Q . nr noosestiric-pastoral) reluata ~i in Ren8::'/tere. um. I ~ 2 45) de<::1' el conceptul de gen (De institutione drato'rrta, , , l' d'T •• • telesu eunde retorica clasica il preia sub forma ~l m .m, 41 ce-gen0ra dicendi dar ~i de "stil" (genus grrave, subttle) , t~C frtie transmisa Evului Mediu [Dante, Devulg~ri .eloquen. Ul'tc :4 5' roata vergiliana" : genus humilis, ,medwCrts, g,ram:j'ceato'~' ", . V do (A'1's ve'1'st.talegoria genurilor" la MathIeu de en me .' devarata

~ia)]. In Rena1?tere,notiunea de gen literal' devme 0 a

idee-forta", instituind 0 traditie a carei tenacitate apasa 1?i~zi. Dovada, intre altele, ca nici noi n-o putem evita in acestDictionar we idei liberare. Dar numai istorismul secolului a1XVIII-lea, care intemeiaza conceptul de istorie a poeziei, des-cop€ra in interiorul sau, mai intH prin Herder, posibilltatea~i necesitatea unei istorii a genurilor literare: "Daca dorimsa realizam 0 poetica filozofica sau istoria poeziei, atunci tre-buie sa incepem cu genurile poet ice individuale (einzetneGedichtarrten) :'/isa Ie urmarim pina la originea lor" 42.

Transformarile definitiilor sint nu mai putin istorice. Ge-nurile sint, in esenta, eterne, perpetui; noi, istorice, se dove-desc doar numele lor, argument pe care QuinUl Horratian nserve1?te,polemic, tot in Rena~tere initiativelor inovatoare alePleiadei. Dar la fel de istorica este ~i situatia inversa, a modi-ficarilor semantice sub etichete verbale neschimbate: "Nu-mele de epopee, tragedie, comedie s-au pastrat, insa ideile carese leaga de ele nu mai sint absolut acelea:,/i" (Condillac, Airtd'ecrwe, 1775). o$iceea ce era evident in secolul al XVIII-leava fi cu atit mai subliniat de istorismul literal' modern, careinitiaza, intre muIte altele, 1?i0 istorie a conceptelor ~i doctri-nelor literare. In cadrul lor, genurile devin expres,ia unoI'formatii estetice, uneori chiar "semnele simbolice" ale unoI' poe-tici bine determinate. Integrarea ~i evolutia definitiilor genu-rilor, in interiorul diferitelor sisteme de relatii constituie ineI?ocaoonoastra0 achizitie bine consolidata, ind~o~ebi prin con-tnbutnle formalismului rus 1?iale structuralismului. 43

2. Viziunea rtipolo.gicaa liienlrturii, l~ rindul sau ducela dogmatizarea masivii. $i intransigentii. a intregii teorii 'a ge-nurilor, asimilate unoI' prototipuri 1?inorme ideale. Acest ac-Cident, eveniment capital al biografiei ideii de gen literal' da-t~rita. caruia au putut fi concepute 0 tragedie ~i un poem' epic"lU sme", care ar anticipa realizarile istorice, este consecintainevitabila a oricarei gindiri categoriale. Imaginea obiectului~dmirat aluneca in precept ~i legiferare. Descrierea se prefacelU indicatie riguroasa. A recunoa~te un adevar inseamna im-plicit a-I recomanda. Concluziile observatiei atente analitice~eNininvolunta-r imperative, sau macar stimulatoare: prin con~t~n~area ~i completarea care perfectioneaza: "Cind sint datehnllle fundamentale ale unui lucru - observa AristQtel _oricine poate lucra la el mai departe ~i poate adauga amanun-

genurile literare

tele ... A~a se explica ~i dezvoltarea artelor, ceea ce lipse~tepoate adaoga oricine." (Etica. nic., I, 7.) $i cind aceste "linHfundamentale" sint scoase dm contemplarea unor opere demare prestigiu, asimilare~ ~i transformCl:rea lor in ,,~od~le'"devin inevitabile. Dogmatlzarea este decl urmarea dlrecta aoricarei autoritati literare, a clasicizarii valorilor exemplare,unanim apreciate. Cazul lui Homer, preze,?tat dre1?tmodel ~~e-galabil al epopeii, est~ tipic pent.ru~aceasta mentaht~te trad*~-nalista, clasicizanta~l conforn:1sta. Capul de ser:e pres~nenorma ~i succesorii sint che~~tl doar s-~ :esp~cte ~l s-o a~l.lce:Controlul imitatiei obligatorll se exerclta. pn~ comparatll ~lraportari stricte ~i con.ti~ui ~a can?ane, ven!ablle ..

Dogmatizarea estetlcll anstotehce~ 1.nce1?1~~dm Rena~tere,verifica din plin toate aceste cor:stat.a:l..NICI mtr-u.n .loc ~oe-tica nu prescrie regula celor trel umtatl ale ~r~gedlel. ~nsto-tel se margine~te doar sa observe - emplnc - eXlsten~aobiectiva a unitatii de actiune (VII, VIII, XXIII). p~:preml-sele dogmatizarii erau implicate in intreaga sa d~f~?*e a tra~gediei, a carei descoperire. intrunea toate c~ndltll.le .marel~:prestigiu : entuziasm umamst, autor cele~ru, ~ll~zofle Impunatoare autoritate indiscutabiila. Nimic decl mal fIr7sc c~ t~ad~-catorli ~i comentatorii Stagiritului ~Robor!ello, Glraldl <?mtlO~Maggi, Castelvetro ~i mai ales Scahger) sa el~t:0:ez~ PrH~ ~~_ductie generalizare ~i speaularea unor neclar~tatl ~l amblgtati .aie textului 0 teorie sistematica a genunlor ht~rar~, aFceptata. ~i prelu~ta secole intregi 44, fa.ra con::r,ol,prm s;m8:inertie a traditiei, imitatiei ~i conforrr:lsmulUl mtelectu~. ~_venit loc comun al doctrinei neoclaslce, tran~formr m a~~toma, pus in versuri de Boileau, el s~i:~e~te prm a 1 a~c~~atefara argumentare ~i umbra de scepticIsm. $1 ace~~a. c d'consecintele legislatiei literare exclu.siviste: ~l~ld~tatert::

Partea teoreticienilor, doctlitat-e ~i adezlUne deschlsa dm pa.) 45. . (C 1 'dge Manzom .scriitorilor, nu totdeauna mmon 0 en, (d'-. . - ., - t ace l'n multe sfere 1Corectarea acestel dogmatlzan mca en .' _

dactice, academice, traditionaliste) constituie 0 necesltate eVldenta. . l·te consUiprinV. Problema esenti:aUia genunlor 1 rare . .r - .deftntre care,urmare ,in gasirea unei bune mevode de ana tza. $~ .., t'orl'ca-

f· ., 1 glca nlCl IS ,din motivele subliniate, nu poate 1 m?l 0 , t d' 1 isto-nici categoriala. Clasificarile abstracte smt goale, s u lU

ric nu descopera structurile estetice, tipologia actului creatortinde sa se sistematizeze dupa momentele constitutive ale arteiin genere. 46 Dovada ca se poate vorbi de "genuri lirice" si"dramatice" nu numai in literatura, de 0 pictura "epica" et~.In acest caz, notiunea de gen se confunda cu aceea de catego-rie estetica. Dar atunci nimeni nu poate sa explice de ce liri-cul ~i epicul n-ar intra alaturi de comic, tragic, sublim, grratiosetc., Hirgind lista restrictiva a tratatelor de estetica. Pe de altaparte, nu toate criteriile estetice sint la fel de adecvate. Cla-sificarea dupa continut, de pilda, poate fi impinsa la infinit.Cite continuturi literare, atitea genuri ! 47 Impartirea in genuri"poetice" ~i "nepoetice", "fictionale" ~i "nonfictionale" etc. cade~i ea de la sine, intrucit toate genurile dobindesc existentaestetica numai prin caracterul lor "poetic", "fictional". Ina~-ceptabile sint ~i definitiile, recomandate uneori de formalistiiru~i, conform tJrasaturilor secundare ~i dimensiunildr gemiri-lor, unele neesen1iale, altele curat empirice, conventionale.Gen "scurt'" gen "lung", ce poate fi mai relativ ~i mm arbi-trar? Cit prive~te clasificarile "finaliste", dupa destinatiapractica a genurilor (poetice, ~tiintifice, utili tare) ele se excludprin insu~i criteriul lor extraestetic, predominant heteronomic.

1. Oricirt de depa~ita ~i plina de ambiguitati aT fivechea teorie a imitatiei, ea dadea un inceput de solutie. Duparolul pe care imitatia il joaca in creatia literara, Platon dis-~inge intre: genuri in care imitatia, sub forma fictiunii, estemtegrala (tragedia ~i comedia), genuri in care poetul doar re-lateaza despre el insu~i (ditirambul) ~i genuri care combinaambele procedee (epopeea). S-ar spune, totu~i, ca de~i poeziae.ste prin esenta imitatie, unele genuri sint totu~i mai "imita-tIe" decit altele. Caci in timp ce intr-un caz "poetul" vorbe~te"in persoana", in celelalte, el "vorbe~te" in numele eroilorsai pe care doar Ii "imita" (Rep., III, 393 a-c, 394, b-c). Pre-figurare, in orice caz, a nu mai putin traditionalei disociatiidintre genurile subiective ~i obiective : subiect prezent in expu-n.ere, subiect absent sau disimulat in fictiune. Aristotel accepta~l el aceasta disociatie, care, cu diferite nuante, se transmitecelor mai moderne clasificari: "Intr-adevar, cu acele~i mij-loace ~i acelea~i modele, tot imitatie este ~i cind cineva po-vest~~te - ~ub .infati~area altuia, cum face Homer, ori pastrin-dU-~l propna mdividualitate neschimbata - /?i dnd infati-

720

:;;eazape cei imitati in plina actiune ~i mi:;;care" (Poetica, III,

1448 a). .. "t / . t'lIntregu1 studiu "modern" al relatlel scrn. or personaJ, s 1

direct / indirect, persoana intii prezent /.a ~rel~.t~ecut nc: trece- substantial vorbind - peste acest<:~l~tH~Ct!lASlmple:;;1 es:n-tiale. Continuitatea lor poate fi urmanta fara mtrerupere. m-cepind din perioada alexandrina (Diom~de, Ars gramma,tlca:Genus activum vel imitativum, enna,'ratwum, c0m,mune) ~l Re-na:;;tere48, prin diviziuni. i,!l fu~ctie~ ~e ~ra?uI ~l. mo~a~~;ateaimitatiei: poezie "naratIva", ~l~pla Imltatle ~ ~,~stone.l (~efapt a reprezentarilor memonel), "reprezentatI:r,: --:- Im~g:.-nea actiunilor prezente, "aluziva" - paraJbohe.a, slmibohca,precum la Bacon (Of the Advancement of Le~~ng, !I, IV, ~,1605) ; reprezentare direc.t.a, vizc:ala (drama), .m~lrecta, nara.t~(epica), in sensul distinctnlor 1m Batteux (Princlpes de la llt.terature, Sect. I, Oh. II, 1746), pina la ~modernul Nort~r~p Fry~.drama constituie 0 imitatie "externa" ?e sunete ~l m~agml,lirica - una "interna". Distinctie, in or~ce c~z.' ma~ p.ut~n ar-bitrara dedt aceea dintre genurile te.m~tlce (lmce) :;;1 flctlOnalj(cornice :;;i epice), aPartinind acelul~~l autor (iA:;a!ho'!:"y °Criticism 1957). Marea :;;ieterna diflcultate consta m mtele-gerea ex~cta a "imitatiei" insa:;;i: reflectare, repr~zentare, ~re-atie fictiune? Interpretarile ramin mereu deschlse (v. Imlta-tia, 'vol. ·II). . '1' t' 1'" Ifee

2. Categoriile formal-expreswe, stI IS Ice,Am?vlS 1

speculeaza in jurul unor relatii identice transp~se m trp~l ~elimbaj al comunicarii: "nara~iv", iAnipostaza mter~:nt~el dl-recte a poetului, "reprezentatIv", cmd .nu ,,:rorb~:;;te, ~l~doarevoca, distinctie de provenienta nu mal putu: .an~toteh;a, re-luata si de Guarini in Rena~tere. Deci genul hnc, mtruclt ,:.n~-reaza'" persoana poetului, ar fi "narativ". Formula :ste par~~sita in Clasicism, care delimiteaza altfel cele doua ~en,:n.epicul consta dintr-o naratiune pe care 0 spune poetul, m ~lmJi>ce dramaticul transpune discursul in "gura" personaJ~lor(Rollin, Traite des etudes, 1. II, Ch. III,.~rt. ~II,.1726). Ar eXlstadeci doua feluri de discursuri (expozltIv ~l .dlalogat), la ca:~vine sa se adaoge un al treilea : cel descnptIv .. ~o~te pus~ I

cele din urma in legatura cu destinatia comumc~rl1 : partIcul-

lara sau publica' lectura - intr-un caz, declamatle - m altu :Deci totul s-ar ~educe la conditia comunicarii din.tre poet ~lpublicul sau ideal: jucata, vorbita, scrisa. RespectIv: drama-

tica, lirica, eplca; literatura pentru spectator, ascultator, citi-tor'; in varianta moderna : reprezentata, rostita, scrisa.49 Daratunci, daca teatrul, vorbirea :;;itiparul sint singurele mijloacede expresie, nu vedem lamurit unde s-ar putea catalog a, depilda, genul liric, care poate fi la fel de bine "oral" sau "scris".Daca prin genuri intelegem, intr-adevar, atitudini existentiale,acestea se pot exprima in egala masura in toate cele trei forme.Planurile nici nu se conciliaza, nici uu se suprapun; crHeriilesubstantial-tipologice nu coincid cu cele formale. "Fondul((nu corespunde "formei(\ ~i invers, obstacol fundamental aloricarei clasificari dualiste a genurilor literare. Ea devinepropriu-zis imposibila, artificiala, deci arbitrara, ori de cite oriunitatea organica a operei literare este rupta intr-un sens saualtul : formalist (v. Forrmalismul, V, VI), sau continutist.

Solutiile pur lingvistice, chiar daca mai consecvente, raminnu mai putin formale. Exista fara indoiala, la nivelullimbajului,un numar de "situatii ".<;>i"forme originare ale vorbirii", alaturide 0 serie intreaga de "forme simple", care cuprind totalitateaJi>roductiilor literare populare tipizate, intemeiate pe scheme~i situatii stereotipe (mituri, legende, enigme, proverbe, Witz-uri ete.)50.Dar este de ajuns sa surprindem in interiorul acestorforme verbale expresia unei trairi distincte, ca pistele sa in-ceapa sa se incurce, genurile sa se interfereze ~i, in cele dinurma, sa se reduca fie la dntece, povestiri :;;ireprezentari, fiela vechea tricotomie : liric (melic), epic, dramatic, fara nici unprogres real al clasificarii. 0 alta incercare, intemeiata pe no-tiunea de timp ~i spatiu a operei (Zeit-im-Welrk ~i Raum-im-Werk), recunoa:;;te existenta unui timp al lecturii, recitarii ~ireprezentarii. 0 actiune, care dureaza in "timpul operei(( douaore, cere un "timp de ledura(4 doar de zece minute. 51Dimensiu-nile reprezentarilor spatiale difera ~i ele. Nimic mai adevarat.Insa nici de data aceasta cunoa:;;terea reala nu progreseazii. Cri-teriul ramine abstract, neliterar :;;ine intoarce, in fond, la con-statari traditionale.

Intrucitv~ formalizate ramin numai genu rile expozitive ~iinterlocutive, produsele vorbirii indirecte la persoana a treia(epic) ~i ale vorbirii directe la persoana intii :;;ia doua (liric,dramatic, oratoric), conform clasificarii lui Roman Jakobson(dar :;;ia altora)52, nuantata prin sublinierea participarii dife-ritelor functii verbale alaturi de functia poetica, dominanta.

Poezia epidi, "centrata" asupra persoanei a treia, folose~te pescara larga functia referentiala a limbajului, in timp ce lirica,orientata spre persoana intii, este intim legata de functia emo-tionala.53 Nu aflam insa, in mod lamurit, carui gen ii corespundepoezia la persoana a doua, "impregnata" de functia conotativa, deorientare spre destinatar (apelativa, suplicativa sau exhortativa).Probabil, celui dramatic.54

Integrarea intr-o anume "durata" a enuntului literal' faceposibila clasificarea genurilor in functie ~i de dimensiunea lorgramatical-temporala. Autorii ~i eroii iau pozitii diferentiatefata de timp, prin evodiri la prezent (UricuI), trecut (epicul)sau viitor (dramaticuI). Jean-Paul Richter adopta, se pare in-tiiul, 0 astfel de tricotomie, a carei versiune moderna modifi-cata (Emil Steiger) descopera in "amintire" (Erinnery'ung), "re-prezentare" (Vorrstellung) ~i "tensiun~" (Spannung) formelecorespunzatoare pentru trecut (liric), prezent (epic) ~i viitor(dramatic).55 Numai ca, la nivelul expresiei lingvistice, timpu-rile difera, caci pare mai legitim ca poezia lirica sa cultivepersoana intii prezent, iar cea epica, persoana a treia trecut,cum sustin, de altfel, ~i formali~tii ru~i.

De fapt, arice opera de orice gen are douii timpuri : pre-zent (al expresiei lidce imediate, a naratiunii, reprezentariidramatice, actualizate, facuta "prezenta" pe durata recitarii,lecturii, spectacolului) ~i timpul propriu al fiecarei opere inparte (ce poate fi prezent, trecut sau viitor). De unde rezultalipsa de rigoare ~i a acestui tip de clasificare, in contradictiecu caracterul poetic al limbii, care solidarizeaza situatii Iirice,epice, dramatice, prin totalitatea latentelor sale expresive, ima-gistice, ritmice etc.56 Limba este in acela~i timp metonimica(epica), metaforica (lirica), entimemica (intelectuala), conformclasitidirii structuraliste actuale, initiata de Roman J akobson.

3. Asimilarea conceptului de forma este mai fericita ?In multe privinte, fara indoiala, insa prin indepartarea orica-rui dualism artificial. Daca forma contine ~i exprima pro-priul sau fond57, rezulta limpede ca exista atitea genuri citeforme pot fi identificate, intrebarea-cheie raminind una sin-gura : ce inteles poate avea ideea de "forma" in sfera genu-rilor liter are ? Intr-o prima acceptie, forma constituie 0 moda-litate esentiala, tipologica, de creatie, independenta de spiritul~i fenomenologia genului care Ji>oartanumele sau. Categoria

supraistorica de "forma lirica" depa~e~te istoria literara a ge-nului liric. Existenta sa supratemporala 0 proiecteaza in timp~i spatiu universal. Dar, in masura egala, genul poate fi gindit~i ca "forma interna", ca principiu activ care organizeaza dininterior, in mod unital', un grup de opere literare. Ceea ce Iegiti-meaza in egala masura existenta "formei externe" a componen-tilor stilistici, tehnici, formali, Ia fel de eterni ~i supraistorici,cit timp, de pilda, acela~i ritm poetic poate fi regasit in diverseepoci, folosit de diferite ~i chiar de toate genurile.

Clasificarea formala clasica (genuri ~n versuri, genuri inproza, genuri dramatice) se dovede~te din aceasta cauza exte-rioara58, respinsa inca din Rena~tere (Sir Philip Sidney, AnApologie fdr Poetrie, 1595). Versul poate sa exprime, numaiprin el insw;;i, orice "continut". Lirismul circula peste tot, inversuri, in pagini de proza (neversificate), in dialoguri dra-matice. Un conflict dramatic poate sa aiba desfa~urari epice~i momente lirice. Nici introducerea notiunii de "stil" curent"(v. Curentul liberar) sau "I~coala"nu est:e mai satisfa'c~t~are. Nuarice gen are un stil propriu, in timp ce orice gen poate saparticipe Ia mai multe stiluri, curente, \,?coli.Oit prive~te adop-tarea criteriilor strict forma Ie (strofe, metri, "forme fixe" etc.),ea ignora intreaga problematica existentiala ~i substantial-ti-pologica a genurilor. Se crede adesea, din aceasta cauza, ca no-tele form ale ar corespunde mai bine "speciilor" ~i "subgenu-riIor" decit genurilor tutelare. Cum insa exista opere incadra-bile in genuri care sa nu prezinte ~i caractere formale, aceastadisociatie cade ~i ea. 0 definitie pre a larga a formei genului nuspune nimic. Una prea strimta tinde sa recunoasca atitea ge-nuri cite forme distincte, individualizate, pot fi observate. Defapt, aoceptia strict formala a genurilor nu convine decit "for-melor fixe". Dar atunci, genurile bine identificate ar fi doar ...sonetul, rondelul etc. Conventionalismul unei astfel de conclu-zii este evident.

4. In masura (ne!lativa)in care reeunoa~tem genurilorliterare anume tipuri specifice de organizare literara, mult maiacceptabila ramine definitia de structu-rii. Genurile sint struc-turi in sensul unor moduri unitare de constructie Iiterara(v. Structura, vol. III), principiu in baza caruia ~i Aristotel ob-serva ca poetului "nu-i e ingaduit sa dea tragediei 0 structurade epopee" (Poetica, XVIII, 1456 a). Intre cele doua genuri

genurile liter are

sau specii exista 0 incompatibilitate interna, radicala, greuinsa de studiat din cauza unei erori fundamentale, foarte ras-pindite.

Procedeul curent este urmatorul: ne fixam asupra unuigrul? de opere definite in prealabil drept lirice, epice, dra-matlce, 9i apoi incercam sa Ie identificam structura corespun-zatoare, recunoscuta ipso facto lirica, epica, dramatica. Daracest apriorism (chiar daca inevitabil) viciaza intreaga opera-~ie. Caci in loc sa procedam obiectiv, inductiv, prin identifi-carea prealabila a structurilor, de definit ulterior, a poste'Tiori,drept liric:, epice, dr~m~tice, operam doar cu preconcepte, pecare le atnbUlm a pTtOn structurilor studiate, necesar a fi re-cunoscute 9i denumite cu precizie tocmai in baza acestui exa-men. Caci nu exista nici 0 justificare teoretica pentru identi-ficarea "un.ui t~p.de structura. cu genu1 liric sau epic, simple"semne ImgvIstlce "conyentlOnale" sau "arbitrare". Singuraconcluzie indreptatita este reperarea 9i descrierea obiectivaprealabila, a structurilor, pe care Ie yom boteza ,liri'ce" epice'Z

d t· " b ' , "sau " rama Ice" in aza unui act nu deductiv, ci de atributiede definire categoriala conventionala. In aceasta perspectivA(de9i studiul structurii genurilor se afla inca intr-o faza ini-tiala), genurile reprezinta "unitati de compozitie" supraisto-rice, intrucitva "naturale" (in sensul lui Goethe), sugerind 0coeziune interioara, 0 interdependenta functionala, un caracter"sistematic" specific. Genurile ar constitui deci "sisteme" deproprietati 9i procedee comune, a CarOl' dominantci autorizaformarea, delimitarea 9i definirea fiecarui gen. Intre proce-dee exista afinitati latente, imanente, care Ie grupeaza in con-stelatii interioare (arhitecturi, constructii etc.), specializate, di-ferentiate.59 Aceasta dependenta mutuala face ca unele temesa convina mai bine unoI' situatii (eroice, tragice) 9i altele maiputin, sa existe incompatibilitati profunde (inca nu bine 103-murite) intre lirism 9i grotesc, de pilda. Epicul cere raporturide succesiune, dramaticul doar de contiguitate. De fapt, acesteproprietati se constata, se descriu, dar nu se explica. Ele sintintrinsec-structurale. Insa 0 descriere sistematica de acest tipa genurilor, completata printr-un studiu semantic, dupa na-tura semnificatiilor, lipse9te inca. Chiar si definitiile tradi-tionale, cv~si-~idactice, recunosc existenta u~ui "grup de opere"care "prezmta caractere comune", un "ansamblu de trasaturi

caracteristice", Ordnungsprinzipien etc. Numai ca, in aceste de-finitii, criteriile - mai toate de continut - ramin foarte ames-tecate.

VI. Singura solutie pe rl~plin ,intemeiata 8 genurilorliterare .ar fi definirea lor in sensul unoI' tipuri de creatie, sur-prinse in mecanismul creatiei inSa9i, in atitudinea cea mai spe-cifica a eului creator, care este autareflectarea 9i distantarea(v. Cr'eatia, VI, 2-3).

De uncle 0 prima .conduzie : deooreoe eul creator adapta 0atitudine literara unica, singura de altfel posibila, rezulta diliteratura nu are, in esenta, decit un singur gen : monO- sau auto-log, corespunzator categoriei "lidce" unke de emotie 9i percep-tie. In acest sens, al autoreflectarii fundamentale necesare, teo-ria "liridtatii" literaturii este fara, indoiala intemeiata, cuexcluderea oricarei interpretari practic-sel1'timentale, a simpleiautoexprimari, a "sinceritatii"9i celorlalte determinari psiho-logice. Adorptarea consecventa a aoes.tuipunet de vedere dezleagamulte neclJaritati ale definitiei genurilor literare,.

1. Mult controversata problema a tipologiei se clari-fica in ace1a'9imod, prin identificarea tipurilor existente de dis-tantare 9i ;autorefleotare : eul care se ,contemplal in adul Buto-exprimarii define9te genul Uric; eul care se autorefl~cta pedurata naratiunii subiective sau obiective - genul eptc; eulcare se au1Jo~eflectain tensiunile sale interioare sau in conflic-tele exterioare - genul dramatic-tragic; eul care se autoreflectain atitudinile critice ironice, ridicole etc. - genul comic. Pestetot, una '9i aceea9i 'situatie existentiala, in prezen:t~ri tehnicediferentiate: lirism subs:tJan~iBl,lirism ded.arat, lInsm narat,lirism .j~ conflict eu avte lirisme, lirism ridiculizat. Spiritul carese exprima, care se exprima succesiv, care se exprima contra-dictoriu, care se exrprima caricatural. ..

Unitatea acestor situatii este asigurata de una ~l aceea9!participare Erica; specializ,area decurge din directiile posiibileale a,cestei participa:ri, ceea ce lasa intrudtva deschisa "li~ta"genurilor literare. Da.ca in'V'€'ntarulstabilit 'este cored, numarullor s-ar reduc,e lla paJtru. eu obseT'Vlatia-ea aocentul cade, ininterpretarea noastra, pe identifi.carea formelor naturale ale ex-primarii ludde de sine, ale diror manifestari literare, mai multsa'll mai p'lltin corespunzatoare, primes~ denuI'?irea t~aditionaHi9i conventionala de : liric, epic, dramattc, tragtc, comtc. In rest,

genurile literare

treeerea de 113.g,en 113.specie tine de spirirtul clasifidirilor natu-I1aliste, nesemnifioative din punctul nostru de vedere. De altfel,ca,talogul "speciilor" litenare nu este nici lazi pus an ordine:ceea ce la unii apare incadrat la "gen", la altii trece drept "spe-cie". Ce este "romanul" : gen Sau specie? Dupa unii ar fi un"gen II, precum toate "subdiviziunilell categoriilor sau genurilor"fundamentale", lirk, 'epic sau dl'iamartk, definitie neaooeptatadealtii.

2. Dadi eul autos,copite constituie 'condi~ia "lirical' aIitera turii, esen tial "liricell, "poetice", devin toa te modali ta~ile~i ipostazele lacestei "lautoseopW'. Ded totalitatea virtuala la ge-nurilor literal'e : 0 singura subsianta, un singur impuls Icreator,eu diferite manifestari fenomenale. Originea intrinseca (nu isto-rica !) a genurUor se explilca in aoela9i mod: toate g,enurile nupat fi dedt originare, "primi tiv,el'. Ele apar, de altfel, destul debine delimitate, inca in liteTialtul'iapopoarelor foldor1ce, prealfa-betice. In sfir9it, Iconsecinta foar.te importanta - liter.a:tura fiindprodusul unui singur eu creator, "autorll al unei literaturi sub-stantial unitare - ea este in acela9i timp lirica, epica, dramatidietc., in mi'9'oarecircullara. Orice enunt literar Icuprinde virtualorice gen, deci toate genuri1e posibile.

Solidaritatea jundamentalCi. a situatiilor, implicit ,a glenurilo:rliterare, prime9te in felulaoesta, cea mai deplina ,confirmare.Bul ,creator treee sucoesiv sau alrternlativ prin toate momentelelite-liare : liriee, epke, dramaUoe, situatie demonstnaJta prin evi-denta continuitate 9idisiPonibilitate genologica a litemturii. Aoe-la9i eveniment poate fi dntat, narat, prezentat ca tema de tens i-uni ~i conflide etc. ACe€la9i emotie poa:te fi transpusa 9itriClnsrf,eratain orice tip de situaltie Siaurellatie umana. Fiind in-tegrati in devenirea istori1ei,sintem implidt "epid". IstoriJa fiinddialectka, dev1enimnu mai putin "dr,amatid". Cind aceea9i isto-rie ne exalta, nu putem fi decit "lirici". E,picul trece in dramatic,dramaticulin lirk, liricul in epic, fiecare gen fiind I8nticipareasau conditiacelorlalte, rotatie care se rdleeta9i in ambiguitateaori 'altemantJa definitiilor. Orke se poate lirkizl8, povesti, dra-matiw, 'Clari'oaturiza'9idefini ,eaatar'e. De aici 9i osdlarile, nruan-tele 9i paradoxurile infinite ,ale Meraturii, 'CUneputinta de redusla formule stabile ori univoce. Genul predilect, esen~ial 181euluicr,eartor este deci prin definitie poligenul. Concluzia ne,againtreaga teorie traditionala a genurilor literare.

Numai ca unitatea~i solidaritatea categoriala a literaturiinu exclude, in desfa9urerea sa interioara sa'll istorica, momentede instabiHtate 9i predominanta, traduse prin ,accente apasateintr-un sens sau altul. De rund-erezul,ta ca genu rile literare n-audedt 0 exis-tenta tranzitorie, fmgmentara 9i iererhizata. Apari-tia unor opere in oar-e momentul 1iric este predomilllail1t in-drepta~ei?t'eI1€Cunoa9'terea,definir'ea 9i incadrarea lor in "genulliric". Dar aoeasta imprejurare nu exclude coexistenta ,cu 'eele-lalte genuri, in oadI1ul taoelolla'9iopere, tree ute in umbra, pepozitii 9i dimensiiUni secundare. GenurHe literar'e lau deci 0realitate priori tara, il1Uexclusiva.

3. In ce masura se poa1tevorbi, in <:lceasrtasHuati'e, de"legile" genurilor literare? Mai i~tiiin sen~ul de~voltarii .i~-terioar,e conform tendinyei de remtegrare m umtatea ongl-nara ta iiteraturii. Mi~carea ltaienta a genurilor fiind r'efacereasolidaritatii primordiale, logica lor intrinseca refuza comparti-mentarea stricta stagnare-a intr-o specialiZJare -excesiva. Ceeaoe expli:ca perma'nenta 'aspire~ie spre ,regrup:a'ne,tendinta. sUiPri~marii barierelor dintre genuri, prin oult~V1areatonunlor ~l

nuantelor intermediare, g'radiate. Asem-enea analogii '2pi<:tur~1~"apar inca in seooliUllal XVIII-lea, dnd Home obs,erva ca "mcl-odata nu se pOiatespune unde 0 specie se sfiqeryte9i unde in-cepe alta" 60. Ceva mai mult, aee€la9,it,endinta incepe ,a fi S'\.1::--

prinsa si intre arte prin metaforizari semnifiCl8tive: n.aratlepictu11al~,dramatism' mU~iCl81,prec~rs_o-aTe,a ,,~oT'esp~nd€nvelo~:'moderne : dnd se 81prople de mUZlca, genunle devm "calde ,"pasionate" ; cind se a.propie de geometri,e, ele devin "Iimpezi" ,"goale" 9i "reci" 61. .' ._o misoare l8Semaniitoar,e in doi timpl, de contractIle 91 lar-" . ....g1r'e, se verifi'Ca 9i in pl'an istoric, un~e se constata o. contmuaevolutie de la dogmatizare 1a liberal7.zare, de .118 leg.If'er.are lacontestere si individUializare. Genurile 'incep prm a fl recunos-cute definite '9i instituite teol'etk de dif-eriti legislatod dog-mati~i ~i sfirgesc prin a fi combinate sau pur 9i simplu. negatede scriitori. Maiorescu simbolizeaza la noi "prima neceSltate: amarca in mod demonstrativ linia de separ.are dintre poezie 9icelelalte genuri literare" 62. Macedonski, pe c:a ~e ~ d.?u~ : '.'0poemiL. trebuie sa contie tot: suparare, sufennta, lacraml, dlS-perari, de~gustari, scepticism, filozofie,credi~ta, ironie, arnor;intelepciune, nebunie" 63. Pe scurt, toate genunle, Toute la lyre.

genurile literate genurile literare

VII. Inconsistenta dogmatismului :9i,in genere, a e011-ceptiei traditionale a genurilor literare devine, deci, evidenta.Ea se reduce la dteva principii 9i codificari riguroase, prefi-gurate inca de retorii 9i gramaticii epocii alexandrine 64 crista-lizate pe deplin in Rena9tere, riguros legiferate de int;eg neo-clasicismul .european. Marea admiratie pentru principiIle 9ioperele claslce se transforma: in normativ 9i constringere. Deur:de conceptia ca poetii "trebuie" sa respecte 9i sa cultive ur-matoarele precepte, derivate logic unele din altele :

a) Fiecare gen ,avind lege-a,idealul, "frumusetea pro-prie" (Boileau, AJrt poetique, II, v. 139), amestecul nupoate fidedt proscris. Promiscuitatea comicului 9i tragicului este ex-clusa (Horatiu, Ars poetica, v. 89-92) ;

b) Separatia riguroasa a genurilor impune fiecaruipoet obliga~ia de a se mentine in limitele stricte ale genuluiadoptat;

c) In felul acesta' fieoare gen !i9imentine "puritatea"nealterata, "unitatea" de ton. Genurile sint ,;bien tranches" sauuu existw;

d) Conform:area la norma interna 5i formala a fieca·-rui gen echivaleaza cu realizarea operei. ~ nu este posibiHiHira supunerea la preceptele criticei :

e) Exista 0 ierarhizare agenurilor, superioare 9i infp-rioare, "mari" 9i "mici", esentiala pentru intreaga scara de va-lori a literaturii.

Toate aceste teze sint, f8A"aexceptie, sau false, sau muH exa-gerate:

1. Unitara in es-enta sa estetica, aria iliterara dezva-luie, !in orice opera, acelea9i note fundamentale, acelea9i mij-l?ace tehnice specifice. Una 9i indivizibila, Titeratura este expre-Sla unui principiu unic, identificat dupa imprejurari in "sublim"(concept traditional, reluat9i extins in secolul al 'XVIII-lea, prinsubsumare, tuturor genurilor) 65, "poezie" sau "lirism", in sensulconceptiei romantice germane (Fr. Schlegel, Gespriiche ilberdie Poesie, 1800), a lui Croce, a distinctiei radicale dintre "poe-zie" 9i "literatura" (v. Literatura, vol. II). "Genurile poe<tice~~ir:dpoezia insa9i'". :,genul" literartipic devine poezia, iarl1nsmul, germenul 91Impulsul oricarui gen. Cind identifica treigenuri literare : ideologia, poezia 9i literatura, M. Dragomi-

rescu, dintre esteticienii romani, sta _ eel dintii - pe aceea1)ipozitie 66. Adept al "lirismului" fundamental, originar, se intre-vede - fugitiv - a £i 9i L. Rusu 67.

2. Operele literare, prin esent£i 9i definitie unice, ire-petabile, "originale", se sustrag oricaror compartimentari rigu-roase 9i subsumari nivelatoare. Ele formeaz8.Jstructuri distincte,irecluctibile categoriei de gen, depa9iti:i prin coefidentul part!-cular de inventie specific oricarei adevarate creatii. In fond,avem de a face doar cu tragedii, nu cu "tragedia"; curomane, nu cu "romanul", a:bstractiuni teoretice 9i una 9i alta,fieoare opera constituind un absolut incomparabil. Romanticii(A. W. SChlegel, Schleiermacher, Wackenroder, Ugo Foscolo,Fauriel) resping 9i din acest unghi teoria 9i clasificarea g;enu-rilor 68, refuzata azi 9i de multi adepti ai "criticii noi", MauriceBlanchot, de pilda (Le Livre a venir, 1957).

3. In felul acesta, orice opera literara ilU poate £iscrisa dedt "in genul sau", apartine propriului sau gen, initiazaun gen nou. A admite di fiecare gen Se realizeazal

, in bloc, prinadaptarea la norma sa interna, inseamna a imbra-ti9a un fina-lism estetic inacceptabil. Intii apare 0 opera inedita, insolita, 9iapoi seconstituie conceptul genului corespunzator, in sensulunei justificari posterioare. Cazul lui Orlando furioso in Re-na9tere, pentru apararea caruia Giraldi Cintio teoretizeaza ge-nul "romanzo", ilustreazii tocmai 0 astfel de situatie, reeditataperiodic. Citi poeti adevarati, atltea genuri ~i specii adevarate,cum spune tot in Rena9tere GiDrdano Bruno (Degl' Eroicif~rori, 1585). Intre un singur gen '9i 0 infinitate de genuri sedesfal90ara intreaga istorie a literaturii, fiee-are roman, fiecarepoema, constituind dupa formula lui Fr. Schlegel, "un gen insine" (eine Gattung filr sich). Cite "naturi" liter are atitea ge-nuri (Condillac). Intreaga estetica traditionalaa inspiratiei, ge-niului -9ifanteziei creatoare, este funciar €Jstilateoriei genurilor.

4. Toate aeeste realitati latente ,,?iadevaruri istoriccfiind intuite mai mult sau mai putin limpede inca din Antichi-tate, dogmatismul regulilor trebuia sa intimpine opozitie ,intoate epocile, printr-o reactiune dialectica neintrerupta. Rever-suI inevitabil al oridirei clasicizari 9i dogmatizalfi esteopozitia spiritului critic, polemica impotriva preceptelor (con-

testate inca de Quintilian), ,reactiunea instinctive a adevaratu}uicreator care ~tie, cum spune tot Giordano Bruno, ca' "poezianu se na~te din reguli decit printr-un accident foarte intiffilPUi-tor". El nu vrea sa fie "maimuta muzei altuia", opunind 0 re-zistentii categerica ideii de imitatie, gen, productie in serie.Contestarea cunoal~te formulari 9i nuante diferite: pamfletare(la V. Gravina, pUn de dispret pentru preceptele "ambitioase9i avare"), iron ice (in stilullui Corneille : "este u90r sa ne inte-legem cu Aristotel"), parodistice (gen Pope, A Receit to makean Epick Poem, 1713, un fel de Pornada j0rmecatii de 1. L. Ca-ragiale). $i aceste proteste, tot mai frecvente in secolul alXVIII-lea (Du Bos, La Motte Houdard, Voltaire), in mi~careaSturm und Dmng, in romantismul francez, se revendica de laa:~~e~~i princLpii ale libertatii crea~iei ~i nesiluirii personali-tatn lIterare, cu drepturi imprescriptibile de initiativa inventie9i dec~ de neconformare la dogmele estetice. Bolliac' respingela nOl "regulile silnice", "regulile d-lui Boileau" inca din1845-1846.69 '

5. Jntrudt arke opera violeaza, intr-o oaree·are ma-sura, normele conven~ionale ale unui gen sau altul, limiteledintre genuri devin tot mai nefire~ti, mai artijiciale. "A ereaintr-un gen - observa' Thibaudet - inseamna· a adaoga aCE;S-tui gen." Soarta lor este sa fie dila'tate, siluite, chiar sfarimate,pina la dezagregare totala, proclamata adesea prin declaratiipline de ·emfaza : "Prabu~iti-va, prabu~iti-va ziduri care sep~-rati genurile !" (Sebastien Mercier, Du Theatre, ou nouvel essaisur l'art clramatique, 1773.) Din perspectiva romantica a aboliriidistinctiilor, "toate genurile literare clasice in puritatea lorriguroasa sint ridicole" (Fr. Schlegel, Lyceum Fr., 60). Prefatala Crromwell a lui V. Hugo dezvolta' aceea~i idee, adevarat loccomun al romantismului complicat in literatura moderna printendinta "bareca" a colaborarii sau fuzionarii poeziei eu cele-lalte arte.

6. Suprimarea teoretica a "oercurilor magice impene-trabile" trasate de dogmatici in jurul genurilor 70 este anticipatiidin plin ,~i in orice epeca de existenta praetica a operelor ~igenurilor "mixte", "bas tarde ", "hibride", de "frontiera", fe-nomen de interferenta curenta, pus neinh-erupt in lumina dinRena~tere ~i pinaazi. Sint "piesele otova sau poemele far a ca-

genurile literare

noane" de care vor'bea ironic, in Hamlet (II, 2), Polonius, come-dia ....balet a barocului, eomedia "lacrimogena"~i drama "bur-gheza" a secolului al XVIII-lea, teatrul. poetic ~i. n:el?dramaromantica etc. Barocul 1?imai ales romantlsmul cultlva ~l teore-tizeaza tocmai aceste interferente, surprinse ~i elogiate aUt re-trospectiv (Homer, Biblie, Dante), cit ~i in perspectiva vizio-nara a artei totale, sintezii a vietii. Esteticienii romantici (fratiiSchlegel, Schelling, Holderlin, Schleierma:he:- etc) s~bliniazamereu aceasti'i transformare care nu reprezll1ta 0 slmpla evolu-tie ci 0 metamorfoza·.. ,Nu exista genuri pure, ci numai forme intermediare, aIT).-bigui. Unde ~ncepe un gen ili se. tern:ina altul ? .Geni~l ~ombinagenu rile. Once gen poate cupnn~e l~ proportn van~b1le. ~oa,t~formele posibile de autoreflexie, ll1S,p1ratede toate sltuatnle ~1trairile" vietii. De unde concluzia, destul de veche, a imposi-

bilitatii clasiiicarii precise, "absurda" (H. Home 71). Dar ~i maiinainte cu doua secole in urma, poetul protestant francez DuBartas 'afirma de~pre sine ea este "in parte panegiric, in parteprofetic,in parte didactic". A nega ,amestecu: .tragicului 9i a~comicului "lnseamna - dupa Ogier, un cntIc al secolululclasic - ; ignora conditia vie<t;iioamenilor", argumen~ ,,~od~rn",romantic Pentru Cervantes, romanul cavaleresc "ll1gadu1e caautorul s'a se poata arata ~i epic ~i Uric ~i tragic ~iA comic" (DonQuijote, I, cap. XLVII), atribut pe care Fr. Sc~legelll recunoa9t:,cu mari elogii, romanului in totalitate. In lIteratura mod:rna,toate genurile literare par sa co~ncida eu conceytul ace~tu1 gencare le-ar reuni pe toate. Dar 1?1Faust poate sa revend1ce ace-lea~i merite. Wagneriana Gesamt Ku!",stw~rk, la fel. Fenon:enulse verifica pe toata intinderea operel unm autor~.gre.u de .l~ca-drat intr-un singur gen. A-I studia fractionat, tal-at 111feIn, pecompartimente (roman, teatru, poezie etc.), inseamna a-I rU1?eunitatea a-I nesocoti ,coeren1;ainterioara, speetacol irecvent mistoriile ' literare curente pline de "mol1$tri cu multecapete"(G. Calinescu). . ~ ..

7. Gre~i1 se dovede'lte '9iprincipiul ierarhtzam .gen~-rilor in majore ~i mi'TWre, scara de valori relativa, tr.anz1tone,extraestetica, de semnificatie pur istorica. Tragedia $1 epopee~i~i disputa in Antichitate supe.rioritatea in buna p~rte cu acelea~largumente (Aristotel, Poettca, XXVI; Hora~1U, Sat., 1., 4,

genurile liter are

v.. 39~62) .. In Rena~tere, "marile genuri" sint: epopeea, odaepIs~o~a,sabra, ~onet~l ; cele minore : lirica, epigrama, pastDrala:Cla~lclsmul,. pnn ~Olleau,. consacra aceea:;;i ierarhie traditio-nala : genunle maJore dervm : tragedia, epopeea comedia· celeminore : i?ila, elegia, cintecul, satira, sonetul, ePigrama, r;nde-lul, vodevilul. R~partitia, in linii mari, se pastreaza ~i in secolulal XVIII-lea: eplCa, oda, tragedia, de 0 parte epistola satirae?eul, de cealalta 72. Ordinea nu este pertuDbata decit d~ ascen~SlUne8 ;omanului, ~en "minor" in epoca luminilor, reabilitat :;;i".lansat cu ~utere m rc:.mantism (Fr. Schlegel), predominant inhte~atura ultlmelor doua secole. Fenomenul confirma teoria for-m<ll1:;;tllorrU:;;icu privire la "canonizarea genurilor inferioare";rulga::e. E:cempl~ clasice apar :;;iin secolul al XIX-lea : PU:;;ki~mno~lleaza poezl~ gala~ta, fugitiva, Cehov - mica schi,ta, farsade fol1eton? Dostoievski - romanul politist etc. 73

~ .Dar ch1ar. acest ~aDgument se intoarce impotriv8J ierarhiei,caCl ~ste .?e_aJ~ns~a a'Par~ un. mar~ creator ca intreaga ordinean t.:no~ra sa. fIe. r.a~~urnata. $1 apOl "canonizarea" nu apaDtinescrntonl.or, C1cnbcn, care doar vine sa consacre noile creatiisubstantIal .egale cel?r anterioare, creatia fiind orkind :;;i o~i~unde ~um!11de un smg~urgrad. V:0IJ:aireare dreptate : "Toateger;-un"e ~Int bune afara de c:l phctlsitor". Frecventa :;;i repu-tat1a un~ll.g;n nu se confu~da cu valoarea realizarilor indivi-dual:, cae1:-In ~~est c~z cnteriul statis~ic. ar fi superior celuie~tetlc. Daca ,~llnsmul este esenta arte1 hterare, epicul nu de-VIne necesar Inferior, nici genul mixt neaparat superior sub~otiv CBJprimul ar fi lipsit de substanta genului fundam~ntallar al doilea, dimpotriva, le-ar contine pe toate. In masura i~care intrunesc conditia artei, toate genurile sint sau devin li-rice" intr-o proportie variabila. Asemenea clasificarii iera;hi-zarea ge;:urilor pleadi :;;iea de la generalizarea unei ~ote sub-alterne, rragmentare neesentiale

. ~. ,In sfir~it, sa '~e r~amintim mereu ca def'initiilegenunlor. hte:are, pr~cum ~le tuturor conceptelor literare, ~intprodu~e ls.tonce, d:C1 mob1l:, tranzitorii, conventionale, decia~rOXlmatlve, nom1,.::a : rela~lVe, deci neadecvate integral, intreet~cheta conceptuala :;;1reahtatea literara constatindu-se deca-l~J~ ~i c~ntradi.ctii ade~ea insemnate. Intre esenta g-enurilor (de-fm1ta pnn notWfni 9i tdei literare) :;;ifenomenul genurilor (ex-

prim at prin forme literare) experienta descopera, nu o. data,incompatibilita'ti flagrante. A dogmatiza, in aceste conditii, 0acceptie sau alta, reiPrezinta 0 imprudenti3., un act lips it de 1n-telepciune. DacBJliteratura vie 0 ia clnd inaintea definitiilor,dud ramine in urma lor, imobilizarea intr-o formula ne varieturdevine de-a dreptul absurda. Cit timp con:;;tiinta genului lHerarnu se suprapune integral peste existenta sa, nu este ingaduitanici 0 fixitate.

VIII. Rezulta din intreaga analiza ea rteoria ':;;ipracticagenurilor literare ar fi total negativa? 0 asHel de concluzien-ar corespunde pe deplin adevarului. Genurile, forme consoli-date ale traditiei literare, ofera 0 serie de cadre $i tipare, care- in anumite conditii :;;ilimite bine determinate - se dovedescpartial utile, chiar necesare. Ele impun creatiei 0 libel'tate dis-ciplinata, forme de constringere care stimuleaza :;;i precizea'zainspiratia, organizarea :;;ieconomia efortului creator, con:;;tiintasporita a conditiilor succesului 9i adaptarii la gustul epocii. Dintoate aceste motive, nu :pu~ini creatori accepta in mod lirberexigent-ele un or genuri. Racine se identifica total cu formulaclasica a tragediei. Rigoarea constringerii - departe de .a fior~cind :;;i oriunde nociva - concentreaza, adince.;;te :;;isubtili-zeaza, in anumite cazuri, proiectul artistic. 74 In acest sens, pina~i romanti cuI Hugo admite necesitatea unor "limite". 75 Cultivate:;;ielogiate de modernul Paul Valery, ele sint primite sub formaunei "perceptistici discretle", aproape inefabile, de uz strict per-sonal, chiar~i de Croce, marele ,adv,ersar al teoriei genurilor. Inorice caz, nu se PD3te ignora fenomenul pendularii intre supu-nerea 1a norme, acceptarea unui coeficient de conformism :;;idogmatism inevitabil, ~i tendinta eliberarii, a ini~iativei crea-toare, tipica aUt actului de crea,tie, cirt :;;i desf~urarrii intregii is-torii literaTe. Se poate recuno8J9te pina 1?iexistenta uneicon-stante sau pseudo-"legi" literare : alternare intre constringere:;;i libert.ate, integrare in traditie ~i insureoti€. ,Intre autor ~i ge-nul sau literal' constringerea este de fapt Teciproca.

IX. Exduzind orice dogmatism -care181'urmari confor-marea autorilor la "legea" genului adoptat, conc€jptul de genliteral' nu este total inutil nici criticii. El ajuta, adesea, la iden-tificarea ~i incadrarea unor opere, la caracterizarea lor sumara,

genurile literare

moment preliminar chiar dadi destul de exterior al anal' .. . d ~t' . .t' p . ' lzel~l JU eca.11 cn lce. reclzarea ca 0 opera este lirica" sa.~" d d " . u"eplca . ~e~ ~ve e~te de multe ori inevitabila, macar ca orien-

tare cntIca, m~tr,:,mentala .. Ace~.a$i idee mai poate servi ~i la?emonstrarea.llml!elor until scr:ltor, la explicarea reu~itei salemtr-un gen.y ny.m altul, contnbuind in felul acesta la clarifi-~area con~tllntel ~l a talentului sau. In estetica in sfirsit teo .

t ~ '1 l' ", na:s onc~ :=t genur.l Or lterare c.onstituie, oricum, una din primelemcercan orgamzate de studlU al artei literare si al forme 1s~le, stadiul rudimental', embrionar, alesteticii.· Nici azi st~~dl~l ~omparat al genunilor nu este total inutil. El poate con-tnbu~ la e!ab~rar~a .unei .estetici literare inductive, la preciza-rea "mv,anantllor lIteran pe scara univel'sala 76.

I. Compromisa~i "perimata(' pentru multe spirilemoderne, notiunea de gust nu merita, totu~i, nici pe departedispretu1 cu care epoca aetuala 0 inconjoara. Ostilitatea tre·buie cautata in contestarea generala a conceptelor estetice tra-ditionale, am de tipica mentalitatii contemporane, ~i poate ~imai mult in asimilarea (cu totul ,abuziva) a ideii de gust ac-ceptiei sale clasicizante, dogmatice, intr-adevar de:pa~ite: an-samblu de norme ~i interdictii estetice, cod literal' totalneadecvat ~i inaec€lptabil con~tiintei literare modeme. Suprarea-li~tii \ unii teoreticieni ai "noii critici" 2 nu reactioneaza in altmod, fara un control strict al notiunilor. G. Calinescu nu gin-de~te altfel : "Conceptul de gust este confuz ~i invechW:' 3.

Ca nu este "invechit" 0 dovede~te, intre altele, insa~i nece-sitatea noastra, obieetiv motivata, de a-I rediscuta, de a-I redaactualitatea pe care 0 merita. Cit prive~te caracterul "confuz",programul criticii literare consta, intre altele, tocmai in efortulsistematizat de clarificare a conceptelor complicate, ambigui,pe care limbajul critiC nu Ie poate evita, in ciuda marilor saleincertitudini. De altfel, "confuzia" nu constituie citu~i de pu-tin 0 descoperire moderna : "Acest term en de gust - observaLa Rochefoucauld - are diferite semnificatii ~i este u~or "sate in~eli". 4 Incepind din secolul al XVIII-lea, toate "eseurile"consacrate gustului nu-~i propun, in ultima analiza, alt obiec-tiv; de asemenea, unele studii moderne de istoria esteticii. 5

1.1trebarea ~i-o punea la noi, intr-un mod foarte empiric, pina$i Traian Demetrescu : "ee inteles are in literatura, ea ~i inarta, cuvintul ,acesta : gust? E greu sa te lamure~ti prin expli-