A m a х х ѵ н ь - л о . 2 8 g BANI IN TOATA ŢARA 9 L u n ï < 1 1 І и Г ! е І Ѳ 1

DRAMELE INUNDAŢIILOR. — (Vezi explicaţia).

No. 28. UNIVERSUL MTERA'R Ltini, 11 Iulie 1911

M%4№ Ş VUUL

I Cine sm'şî aminteşte de ultimul raa-è o i u mandoiumian ? tOine mi'şi a m i n ­teşte de еріорва aceea fdureraaeu ş i înălţătoare în acelaş timp ai căreia

leroi «erau două ,po-^ ± ~ poare întregi ? Cine O \ nu'şî aminteşte e-I - f 1 moţia cu care erau

urmărite acumcâţl-« я amî jeripaţi i l îtaagkoe une-nfi—ale änamrtäril urmatei

/--» rruee ipftnl la і ш г -* > 4 _ Afiphiüfiitómeeliinrou-

/ , |oSţîî, îpâTfi jpecoas-4 Jr* S tálé .Murei 'ßemene ?

*1 iGmemu^œnurtesle fle -affemmea*lßgen-

. - i <darul, de acum îna-J L-K . ante, asediu al'Port-

/ J \ Ai turului , oraş ş i •1 аввйш de cere v a

уІГ „J atftmtae gm ѵвгЛ le-*Ni V - SB*1 ш 'istorre ші-

шшіа <^ner aiului ja-PUHÖZ Negi?

""T̂ -í to ori * e î n -i | / ïûŒsiffi c a u B - i u i m e

I »aafie-iEBetit :fn асв-.1 .itestims: de omeni-

lAj^ tea; îateeagă acu a-rariaşl admiraţie, ş i |

^ \ usera oul retoria л a-1 . „. . . . vutauimara»œânea-Semnärura«antalului , • . r

^ .ginite ei asemenea nume. Nogi ! Лиишіе агжів scurt ca o comandă, acmtt «ca o Faigurirtura, a fost la un яавшепі dat în toate gu­rile. GuearitoBuiuî Äart-Äalutsilm dacă i-au trebuit #sga*e lauï ca sâ'-eî desâ-j vâr.şască misiunea maitaiă, nu î-a trebuit de cât o^clrpl caosă cucerească; gloria.

Şi omul acesta, care nu stârneşte în jurul luî de cât admutatie ; omul acesta pe careimcâraitoLeău, în semn de cea maî Лгш4иЧгшшвіавга{іе, 1-a ri­dicat la oea maî malta consideraţie, 1-a ridicat la cea mal înaltă treaptă onorătoare din ţara lui, i-a<dat titlul de «mare mi-Jtţotor al spûnoruluî», a fost câteva zile-oaupete 4ăriî noastre.

Ca toţî aî luî, hătc&nul .general, că­ruia maximul.de florie ia care a st-juns nu'î maî cerea invoţimiinte amui, experienţă поиа,,таивеа1и1 Nogi a pă­răsit îndepărtata luî ţară ei a numit să vadă, eă cerceteze, ш -înveţe iot ce maî putea înssăta şi a-strlbătut Eu­ropa şi Europa .-rasfefiagü 1-a «sărbătorit aşa precum manta.

A trecut ei ртія iţraa <rmBstră şi Жо-mânia care nu UÖB .că -e Tfesărită nu­mai dintriun «йап de vsrta^e, a ţinut! sä sărbătorească pe mareşalul Magi ca pe un viteaz, cu. toată ервяитеі-tatea, cu lesta-temeritatea pe care le dau momentele: de adtwaarta imahare sufletească.

Sunt figurii «ЙЕЗДЙИ le -e dat să ră­mână de-aţmroarl я ітѣвішн. Eigara mareşalului Wojgi a хкпшв e m aseme­nea simbol : al іиѣшш йе гртаае, al devotamentului către *ţ«*.. Скгшш a-ţ semenea simbol Вшшааіа atffcat săr­bătoare în drnrari'flUwMakiï tunwg

Armata noastră яшѵѵіеякй a tmrt prilejul să se facă admiaaiă de un vi­teaz şi în suflatele soiuaţiloT noş t r i simbolul pe c m '1 repjtœrnla Mare­şalul Nogi s'a ÎBtrp&Bhi.şi лаш .adanc.

De aceea sărhătorirea«ce i s'afăcut, de-aceea sentimentul іимгп-wf) de ad­miraţie ce l'a dnsoţit pretutindeni -de-elungul şi d e * Jatul stasaï naastre.

Şi bătrânul -ei -a(wferaEHi'--eeteşii găsit cuvinte culduramee ca ла^агаіе ажшге-' sia ce i-a lâsat ;ţara.imusfe?u.

La întâiul p̂râmz .etksial îce i s'a alai, Mareşalul Noj i . * щш .rmitţmninil d-luî minœtru йеа ів ікві і тав 'î slă­vise meritele :

frontiera, mu numa' clin jpairtea ofiţe­rilor, .dar ţ i d i n jpartea îulregului po-

^Pentru aceasta cu toata energia sufletului aneu, jBîulţumeac şi am con­v ingerea «a bunde tólatiuni ce există între ţărite noaatre ver d w e n i şi m a î ііійппе.

«An general suntem iîcarrte recunos­cători pentru toate lucrurile atât de interesante şi instructive ce пѳ-aţT a-râtat şi pot să-mî exprim convingerea că armata regală română poate fi mândră de excelente eî organizare şi de rezultatele generale ce a obţiuut

I n nHtnmţm e l ipractuâ. «W6 BsigmvEKaeleriţS с ішѣф*! -mei

caimrrBzî, d adănc m i ş c a i таій unna cu гпггнй in Japonia cele m o i feu-дпоаяе amintiri deepise ІпхапІЬІоанва ri^vjQBfltrS -ţara, udata de dlbastra ÎHn-n&re, оенпгйб at&t o s irirmne d» іровГі, de "M. S . H á g ó m Eleübeta , Us *Car-гтвп S y l v a » ,

B o preţume a arme tel ф m şnnju>-rukfî nnatru e t ' trsbue sft onoreze, der tn cure ü s b u e e i găsim şi "forţe jmul pentru tot maî dopiina desiîWôr-lewe a raanir-eî ce are armata noastră,, дшвогиі nostru.

Bani mareşalul Nugi duce te Japc-n i a cele maî frnmoa«e amintiri despre, fţsra noastră pe care o găBeşte-încân-f datoare, el biSS în ţara noastră o a-s mimrre tot a tat de frumoa&ă p e c â t de anâlţaioare : amintrrea vizitei uanl e-t srou al unei ţări pline de vigoare şi care n'a ajuns la faima de хаве set Шисшѣ în ішпѳ de cât prin adâncul i i evotament al tuturor u i b r el.

Ţările cu asemenea fiî uunt foinitei si au dreptul să năzuiască la viilarurl strălucite.

Ѣ.. A . » .

B a c ă * r tfi Ш$ ide «ameţf l «iar amu г&йі fimnele « a : -Stiţul Caitett, Lejeer Iţicovial... Ster Ы Ш Іп^исЩч jteli-ticu, lus, ittirigă. J»u cunosc * a t un­de presttul a& trăiască hune « u învă­ţătorul îprï ou cal de fia jprimftrie.

Ш coama 'deaHulm m $ opresc să дгиідшзс ЖшзпгэдШ. fDimir'o §іайию •fle 'copaci, turnonfl «fle Gabriel epm-tecă zarea. Bănueştî că trebue să fie şi case grămădite tn vale, ca grăun­ţele într'o strachină ; dar nu se văd. Pornesc înainte prin căldura zilei. U n vânt te isbeşte în faţă fier­

b inte . Sub suflarea l u i lanurih»,

«Mă tem numai să nu fi meritat laudele ce a binevoit să-mî aducă d-1 minis t ru .

«Sunt peste măsu ră de măgul i t de amabil i tatea şi p r ie tenia ce m i s'a arătat pre tu t indeni pe tot lungul d ru ­m u l u i străbătut în Bornănia ' do la

Omul pleacă l a drum cum t o a t e ţ i cu ce ..ponte : cu carul , cu trăsura cu­tare ori p e jos . . . numai să f ö e c e l î T e c ţ i eü cu calul de l i e r !

'Pe l a 7 d iminea ţa nici iramveele, mici trăsurile aiu turbură l inişteaa-ă-j mnsă încă d in t impul nopţEl. Kaarlş coţuşti c u d o u ă x o a t e írrtáfaegU, adu-j când lapte In or as. Zarzavagii i s e j iîndoae s u b g r e u t a l e a с о $ ш й о т ; р 1 т е . j P a r e că spinarea vrea să ia forma" cohiliţel. E bine de mers pa strada stropită din care se îna l ţă aburi .ră­coritori, .pe bulevardul străjuit de cas tan! rotaţi ce duce prin 'aia FS-

TUltăţeî de medic ină de unde te ur­măreş te privirea -песІшШй л igenera-lü lu í dr. Davila. Şi e cald de qaeaxu] vrea să se topească pamunùili Are să s'aprindă ceru l ! Aproape deipala-tul de l a Cotrocem u n Ічс « a n , prin de murdări i . Hig iena capitalei nui-junge până aici , se vede. Ş i crea c a r tçebui. In deal la l i n i a ferata cu u n i ceas înainte de trecerea trenului s e închide bariera, СЖти$віе încărcate ! aşteaptă, câţ iva gură -eascăTiăzumat î de gardul de ааге de i e r ş i vaasttislul cu un aer grav ee p l imbă I n lungul jşmeloi lucitQBve. B a t a l i o n u l ü e ge­n i u , aaifptgchnia, casa apelor al că-аяй звдаѳашгі de саагаиіа, m ă uprea In! drum a c u m câţafva anî c a n a ifăceam Armată ед т& î n t o r c e a m târziu noap--tea din JEBŞ , p e fur i ş . Segossitul Gen­t a ! de echipamente інГІИиіі toî ашіг ce asmute de lata maiorului Varga , care eêaita* юавж, î n unrbra încreme­n i tă A teilor :

ААА plâns «tàta «рвпАші tine

Ш щл f e r a t e l o r d in фвакіа SÛI-cu шпна $№ шзаат. jüan lah&caî

Götroceauor v i n вшшіе d s trompetă gi іішяюей; ote icaaî. аяю^тпсфіа .nîease *ăav ШШтяе. Gândese c a а м й d s $săm{ le-ar Ш ІШІ ae <ашЛ. Ш hiserică. . . Da>u-

•art . ^B^lu^ile^wi, •'ÉeT^exftrtrmça'tiTn marg ine roata cu ş ina de cauciuc străbate uşor. In c o m u n a Militari: cârc iumă elegantă, fabrică de apă gazoasă, brutărie, băcănie, toate cu f irma în peretele din faţă.Mă gândesc

la oraşele din judeţul .meu, la Hâr lău bunăoară, la Sfefănestî si la Suliţa.

-ueqpBtrie $i fle sauta A <ftrn-ашДШ, Щ тйвс epinarák «re le , Шо-яйі, # і Ün двді&гіаше я е deelnsesc ал valwa äs аіштаа lunitfi. ЗвОДшвс c&ruţQt Tfflninfl япге « r a ş , «t&rntnâ даопгз й е guräl. ^ о в ѳ а п а stricată, cní eauţnr î фгіп m i j l o c făcute de roţi le СВГЙІОТ -tncărcHte. untren n e un bă-tri&n сЖве gaagie <vaoa e m a l u l şanţu­lu i . ,4TJ вІгішіЫіо^ітші a iaeărăuşie , dom-

üigorule« . ffitunanaUi DtHi fi^dâ n'aei-leir?... Ша МеМвпа? d-аіа n u şt i i . . . Kol utaswem gpjimfcBt ca s e l a dum-иеаѵоанЫІ -gi câ^agăm ş i ЗАА c e pu-, tem cu «bima''. Tace puţiai, dBr-n^i giitil vorba: ,.Asta-i is laznl laa unii: malu l şBKţuiui. . . P e п і а ш і şarttulul : oae, загах, dtoß, cal. . ." Щлт АЮВАШІБ moeuX U n d e e епвеаиа^й^«нха% л а . ns duce de la Iac i Ia BoteşaBî.^euaea

shttgă Ш treacă .patru care odată şi cuKdÄ e i ѢШиіа ca fa^a clase, ? H n á e 5тй.:1еЙ.8ІайаввоЮ c e^ ï culcă umbra; •deato&giä drumului între Flămânzi ; şi Gura Raiului din т а г в т а Botoşa­ni lnr? Cum sunt năduş i t ' eoarcă cale ibodaprnsii n'aşî zice să dau peste^o •ипйттй Ae pqpuc aă m a зЛѵюгтс. 'Venise odată ordin фгт тяЫ Höt -dnveî ca delà un canton ta *Ив9 e t m fiădeaecă cqpacî. § i jsrin rault® p&rP ţi-î ma : m a ra йка^геЯ «b t i w l iyi a i i şi copiii сатПапигііот 1n căra'di­regi aă ee s u e şi-u» drumeţ ostenit Săseş te o дошта s a s mestsce lta ga-, «•*,, <Шг mm Sfeíí >t&aß .ntOoresc tell ţ k î mat/ m a r e «lra*gul să ta"ecî în pa­şi i ) rar al .boulenilor şi -să-ţî umpli £і№ш£тіІ яее шігоэиі -fermecat... Se , vede ЕЪ «moËiml a fout dat n u m a i (рвп±ги amndifl Khaldoweï ! Х ш с pe lampă u n canton care лпа surprind*. Casă m a r e . cu t re i "tecăperl, n u ca

.pe ÎS тй І Ш trmnghéu de сав& c'o tin­de ei o odăiţS йв "fund iha s a r e n u

« t i u cum #>ot і ш а ^ ж а CEÎ <npt <cafiQ ,nl rantxmarnluî AH <швіоп шаі йераг-te deosebit <de cel trerut . A лшавіяв авісі.. . я в с і . d a r m a l p lăcute i » d » e ï cum suni i ă c u t e toate la i e i , şi n o A U -'mărul tinăr-H mare în -pôretele dem 'drum, un scris oii mana' $ i mfirunt. Şanţuri le тги япй miră că nu-s curate. ,

Ifiacft i l e*r Tăattlui imde ar m a l pacte vitele ? Islazul—.

întreb pe cautonnr: — Mal e mult până Ia йоіигіташі din Vale?

— Maî e un petec şi pui oehiul p ă i •el.„.

Lanuri le de ^râu s'.ău tranrformat In intinsuîA VBESSI de raniţă. I n mar­g i n e a ogoBirelar cară trase, acoperite fßa cari de ţol cenuşiu фвіт Іявпе gpiassa. f u r c ă « « t e ai n e n n l u i M o ţ a iteanu си яжвв mt Ивіаягавшаі Sâmbă­tă seaa* acaţ*. de l a свапр, cuhmt In «pomoiete pe sumanul întins, ascul­tând scărţi it de cară ce v e n e a u t n u r m ă ari vre-o- t r emurate de cântec d m fluer.. . . ,Aţi ven i t ila m u n c ă , da?"

— Da, l a nraeit tuttm".. . Ş l eil 'credeam c ă 4 гарЦа! î n t r e b de 'mat a; «mult iBâmă Ш tBoIintin. Mal e un >pe-tec şi рлй •еасашЯ з& eî". Tüsctpä vre-o ІшшШнт> <йе >пва* áe mars , o pădure î n stânga, m ă îmbie Ш тасоаге. Іл-\ ірЗД Irama şi culcat am таШ ană ră-ісогвас, î n znaraaiui зппіог -ffce ^&ші ІЛЕЯЛВХАЬІ 'Hin derű i t ca o <tea-j sură ce-ur trece pe deasupra copa­cilor. Mă scol. Pe drumul de fier ce îşi întinde liniile negre trece-o dre­zină plină de soldaţi. Merge m a î iu­te ca un car cu juncani abia de­prinşi cu jugul. Zăduf. Aburi cloco­t i ţ i învălue :zarea p lmă de soare. In drepta si în s tânga uăduricele carî

^nffOjnjoíMtrifoitturüe ardiparcfi .Şiflr» rniul o*ău ф pnef rnal jpâană în butu» cui roţiijai pietriş în паівдиіа-бі prin anijloc parcă ait ras (brazde cujplugtfl. tCâteva -uite refl mjunrile gdlaşe sile ^anţuUjcfl. „ încotro, m o ş u l e ?" tun moe-meag, <w plete síbe ttasata ne cirftt. Ш răspund. „ 3 i n maî a l mult. . . u n •petec ei pul mohiul »pă (dl"..

Când treci prin Ciorogârla îţi pare că treci pe-o s tradă de oraş aşa-s 'de frumoase casele şi de curate. Numai salcâmi. Pomî fructiferi nu s'or fi prinzând pe-aic î? Văd într'o grădi-u ă caţ îva jnanl e i -un дшс. iE jdăcnt .ei xmirosul â e saQc&m, i u i я іс Ша, da" mu a r e aface Ш 'nvezUe tatmee, teoîér-cate de тонйе. fie l a ЗЗШшюаіа, >oiff de le Delenf ne Ш cfin 3a<ttt ipană ta uliţa S â r l ă u l d l , gl unde íín norttiie de v a r ă xf isună glasuri le l ivadari lor , ba p a n ă l a toamnă, hăt, târziu, i esă l u m de l a iaznlţs pi g lasu l a ѵте-ипеЯ armonie faut a ă etee m u l t t i m p tnreri! pe prispă locurtoril . . . .

Apa turbure a Dlozojffcriei « dae-tul delatf i ţrt s f f l c i l e ^ « « t o a ^ ! r n m -zişul strălucitor ca aa^totul m ipoâul catirănit, l e la sfiasmsUe # e Aghllţ. N u m a i şorţurile «te іаааяаяфя &e pnrtűl Ш «pe l a noi . Sbübato <p» ama •ai cu mSre ^reutasto Îmi чйнёшкВе : Ш « no фвіес Di зіШ-ODhiUI -pfi au! If'jam IratiHBt de-acumifia«nu !ma*an-taeb ^ яіпияй: ШюяШттжщі:ігЛт%-t u r a t jfle cfitnd cu „ i m gratec" ş i vsfl dB ші ochiul" p e nimic .

iBoJt&ttnul 4ил S e a l ш ѵ ^ І .mărită numele . N u m a i deal nu-1 aornana qae ca«e e aşozal . •Cum eel din s a t răchlţ î .bătrâne, «Borburnase, jre-jftrBüjpta ??в-sdfeal щі ѵвгАеЪ .neaffirştt v i aflâmateil de tutun , s ingura "твеіаіиісию'* 11 e-cuitorilor. Ajung \1о[ IBSMHTI. Scrip-CBTUI tat fialută. L'aşf dntxeba şi mi-I IricÄ s ă шипэв га^игайл Шл% e a n petec ei.. . 4n п&твйі a j u n g ftn nuw-«iUfli м і і й Ш am jaaetei фИтФвіх. Mlu cft.e o moaeă parftettb. Ou jffll vaatf-intez casele в&гаойсговве, aetnwrtte nu j w e , dispar s i «fleoe*r«tate саве oră­şeneşti se înmulţesc . іШІамоіісівІ pos-tai ei până dineolo -de сагпішиа l u i Bumitru -Oprea poţi zioe c8-I un « -«devărai oraş. cu савваиЯв, чяз.авий m n d u r ï uneia, -вшв *fí пваггіивта loi Аіекяааіги -Şu^ăneaou,. cu lagrădi to-тй de uluci, ca biserití t r u m n a s u c u statuia poetului ИтіШАвАіІнгпвтва-зщ, şcoala cu eeua... Ca oetee siaHm, ллйя s& .trag întâi? L R , « c ţ i E A j a n ­darmi . Şeitd, ш> osa JBöiumt,. cn pn-;ţrnă bSrhă Şi t a s * ocuva a » cade, iafl 4 ă cu >multa р ійоегѳ tntBxmuţtmâi .^t •ou оагвсам шіазйаів că iloouieste Зй-tr'o comună unde- e: seotie de jan­darmi, post ds^jandexail , .dor. pneuţl, unui teolog oficiu tB*eg«rfeipn9taI, administa^ter da <niaeă '.(ze?romj, dde-І О Т de p lasă , tuxg aăpâ&mnnnl, iie-cător de iprm», abatsnrîn ptreraţic... „lufi rog , Întreb -«ev ШіштУЕвва! iSaec prune m u l t e <рв«аог7 Ша piriveste nedumerit: Cum să "taeö аакгашіТ іргпив? „AtuMCÎ гіаіов ада rserveete iat-с й і о ш і ? " Râde jsi fefc:sHlmï dö drep­tate. Şi p e càmd^aactdtam landele ъ-

œ s t e a , ochii tnaá <d»u -peste n lifij-rtB a «атеі tcusioasa еІиицгіІаіпіД tace -** cqpiez tetoraxHŰ.

Зчафй ЦКаѵ Юатата

ШаШѵп t u n ѴаЪ»

format am •setébe Mosten* Ştme&t

ш reşedinţa «РидайжіЙ? Xánia Baieanu, Втпйѵтавса*

Maht-Spart, Orkána si Sttaení ЙвЙО locuitori.

Iár§ Sépi*m&rial. Wo

Multe e s t e a m colindat şi e u der n'am văzut încă o авезштва etamr jraă. Ce v»ea aă. z i că ş i тайвяіюа Ä ani! Ar f i tretouit s u pue şi uaoaear de prune , srhuttrr, nTrCiu -telegrafo-pas-tal, reşedinţa zapciuluï etc., etc când îî pune-o pe hârtie să umpli o jumătate de coală.

Masa o iau la cârciumă lui D. 0-prea. Doream să văd o cârciumă dis 'Ilfov. Odaia încăpătoare, cu storuri, la fiecare masă , în părete, sonerie.

Lunï, 11 Iulie 1911 UNIVERSUL LITERAR No. 28. — 3 .

« n părete pictat şi pe scărî de piatră te coborî sub sol, tn pivniţă unde poţi petrece în voe, c u m e la Bucu­reşti Ш Lahovari . Aflu c'açolo jos nu bea decât zapciul , cu doctorul şi cu dirigintele oficiului . Mă rog: ş i la băutură trebue deosebire! Cârciuma îî nouă, „s is tem Bucureşti", şi d'aia n u are ochiu să-1 vadă d'al de Rică, Ştefănescu"

Cu ghiocul cu doi cat iuţi c e ï 5 k l m . până în Malu-Spart nicî nu ştii când ÎI faci. Caii domolesc mersul când trec podul de peste Argeş. Argeşul n'are şes, ca alte ape, ori vre-o luncă. Sălcii bătrîne trăesc în mij locul apel turburi, înfipte î n albia pietroasă, bătute de valuri le ce lucesc. în lu­mină , ca sloiul. Păreţ i ! frumoaselor case din Malu-Spart, zugrăviţi pe dinafară cu oameni călări, cu sfinţi înţepeniţi ş i fel de fel de flori. întreb şi n imeni nu ştie să-mî dea răspun­sul pentru care motiv àlbul dé zăpa­dă al păretilor e acoperit cu fel de fel de mâzgălituri . într'un col a l pă-reteluï delà drum, iniţ ialele: R. M. S. No. Aflu: casele cu lilarile R. M. S. au culturi de tutun. „Dar văd că u-nele n'au?". Acelea n'au dreptul A u fost condemnate pentru contra­venţie".

Trecem înainte pe drumul ce du­ce până la Căscioare, în Vlaşca şi ne oprim în Suseni: vre-o câteva ca­se sărăcăcioase, mici şi urâte ce-ţl fac cea mai tristă impresie. Oprim l a „Oficiul telefonic". U n băeţel se isperie când intrăm. Cine ştie drept ce ;inspeclor ne ia!.. . Işî recapătă cu­rajul când intră un român. Mă mir de rostul acestor instalaţ i i telefoni­ce, în fiecare cătun. , 0 cheltuială de geaba; înţeleg să fie cătunele depar täte, dar aşa. . . ." „D'apoi nu-î aşa cheltuială, domnule. . . U n băiat cum îî ăsta: 20 de franci !".

— Cum 20, răspund eu, c'am au­zit că în buget î s trecuţi cu m a i m u l t ? „O hi, n u zic ba, dar el atâta primeşte?" încep să înţeleg rostul o-ficiilor...

Când ne-am întors în Malu-Spart, hora era în toi. Fetelor gătite la cap ca orăşenci le li stau mal rău ca ce­lor de pe la noi, cu cozile late, pe spate, c'o floare roşă in vârf legată cu o cordică de caUfea. Flăcăi In cămăş i lungi , ca fustele, şi înflorite de-a mai mare dragul.

Imî atrage privirea un joc încur­cat: Racii .

La mese gospodari , cari privesc ti­neretul, cari cinstesc bere, basamac , ori auzi uneori: De trei bani un Na­poleon ! U n fel de rachiu m a l tări­şor ca basamacu . Lâ o masă adu­naţi la u n loc: părintele, învăţăto­rul, dascălul . . . Găsnesc foarte fru­mos din partea lor, că in loc să stea acasă şi să doarmă, vin în mijlo­cul mul ţ ime! şi s tau de vorbă cu să­tenii şi să asculţ i numa" cu câtă dra­goste îşi spun ţărani i păsurile, ori cer vre-un sfat, ori să p lâng de cine ştie ce şi dumnealor , capete lumi­nate, îl sfătuesc ce să facă şi cum ÎI bine. Aşa n u m a i să poate stabili o legătură între cel de jos şi c lasa conducătoare a satului . P r i n părţile mele ţăranul tremura de sfiiciune în faţa învăţătorului şi când îl vede, de departe strigă, cu pălăria în m â n ă „Sărut m â n a cucoane.. . ' ' Şi-î rău!

La spartul horei flăcăii chiuesc, lăutari i zic cam de jale .şi pe drum tineri, perechi-perechî, cu inimile tre- ! murătoare. . . . Soareie s'a" îngropat. Inserarea îmbracă în doliul firea. Pornim în trapul bidiviilor. Peste în­tinsurile verzi, de tutun. Dluteşte li­niştea morţii . Argeşul , fără g la s de valuri, îşi duce apele în depărtarea cernită. Răchitele încremenite s'o-gl indă în el şi-un pitpalac pe mal îş i strigă numele. Când a jungem în Bo-lintin e noapte bine.

Pe la cârciumi g lasuri de viori. Sergenţi patrulează drumul, că sunt 19 sergenţi în comună şi văzându-i mă gândesc că bine-ar fi să se toc­mească şi pe la noi asemenea păzitori de noapte, c'ar scăpa ţăranul de ne-ertata strajă pentru care adeseori 1

pierde o zi de muncă, în toiul vereï, când crâşcâe măseaua . Dar un gra­mofon ce răsună nu departe, m ă sustrage delà aceste reflecţii :

Liliacul a înflorit Щ mai reaminteşti iubit-o Din vremurile din trecut Când ţ-am dat primul sărut?

Şi-mi vine ş i mie să întreb, aşa, într'o doară: Iţi m a l reaminteşt i?

D . I o v Q — - —

M A Í M Ä N T R E B I ?

„Hai mă 'ntrebi ?" ţt-a fost răspunsul şi-om simţit atuncea raiul

Cum in faţă-mi se deschide cu-ale tul comori de vis,—

Şi-am simţii aievea dorul cum mă mângăe, bălaiul

Prinţ răpit din paradis.

,,Ma% mă 'ntrebi11 ţi-a fost cuvântul care-ţi tremura pe buze

Tremurând in el un süßet şi-un păcat trandafiriu

Când-, şoptindu-mî vorba dulce. cea maî dulce dintre muze

A dat versului meu aripi iar durerii un sicriu.

Nu-i isvorul de sub stâncă, nu e sufletul fecioarei

Limpede, senin şi gingaş cum fu vorba ta de ieri;

Inălţai atunci in suflet imn de slavă, blondei, clarei

Şi duioasei mângăcrî.

„Mai mă 'nlrebî ?" o, nu, copilă, sußetu-mi de azi presimte

Clipele înaripate ce le vom trăi 'n curând. Dorul meu te vrea mireasă,

el te cugetă, te simte Arzătoare, foc şi spuma,

cum le-apropii, tremurând.

Să sorbim din cupa vieţii tăinuita el licoare Ce n'o ştiu. de cât amanţii

dragostei celei dintâi, Voluptatea, nebunia buzelor dogorâtoare Şi a mistuitoarei patimi căn4 înmărmurit

rămâi.

Precum soarele de-Aprite, într'un candid bob de rouă,

[si dă sußetul — eternul într'o clipă mistuind—

Tot astfel şi al meu süßet, visător de-o lume nouă,

într'o clipă de uitare ţi-l voi dărui zimbind

Vom cuprinde-atuncî aievea, prin minunile iubirei,

Vecïnicia unei clipe într'un dulce infinit— Şi un mândru imn naturel,

ín altarul fericirii, Ca douî preoţi aï lui Buddha

Vom cânta sub cer vrăjit... L e o n t i n I l i e s c u ©

L I T E R A T U R A R U S Ă .

Un amic al nostru din Rusia no trimite povestea de maî jos, pe care o publicăm cu plăcere.

Este una din ultimele lucrări ale marelui scriitor Maxim Gorki, apă­rută deunăzi într'un mare periodic rusesc.

Povestea e scrisă tn Italia unde, se ştie, Maxim Gorki se află de câ­tă va vreme.

P O V E S T E de

MAXIM G O R K I

U n lac albastru şi l iniştit într'o râmă adâncă de munţi înaripaţi cu zăpadă vecinică, dantele închise d e grădini , scoborându-se în falduri somptuoase spre ape; de pe m a l privesc spre lac case albe—parcă ar fi de zahăr, — şi totul în jur pare un vis liniştit de copil.

E dimineaţă. Din munţ i curge mângâietor miros de flori, soarele aba s'a arătat, şi frunzele copacilor, firele de iarbă încă strălucesc de ro uă.

Drumul, ca o cordea cenuşie arun­cată î n strâmtoarea tăcută a munţ i ­lor, e pavat cu piatră, dar pare moale , ca de catifea 1, şi-ţi v ine să-1 netezeşti cu mâna .

Lângă o grămadă de petriş şade un muncitor, negru ca un gândac , cu o medal ie pe pept, cu înfăşarea serioasă, îndrăzneaţă s i m^ngâe-toare.

Cu mâini le bronzate pe genunchi , cu capul ridicat, el priveşte în fa ţe trecătorului şi zice:

— Aceasta e pentru Simplon, sig­nore, e medal ia pentru lucrătorii tunelului Simplon.

Şi. cu ohil pe piept, zâmbeşte mângâe tor la bucata frumoasă de metal .

— Eh. orice muncă ѳ grea u n timp, p â n ă o îndrăgeşti , dar apoi , te aţâţă ş i devine uşoară. Ş i totuş a fost greu!

El lat ină încet din cap, zâmbind spre soare, se aprinse da odată, în­tinse mâna , ochii negrii străluciră.

— A fost îngrozitor chiar câte o-dată. Şi pământul s imte doar ceva, nu-1 aşa? Când intrarăm în el a-dânc, tăind rana aceasta în mun­te, — pământul ne primi, acolo, la adâncime, sever de tot. El respiră ferbinte, in ima se strânse, capul fu m a l greu, oasele începură să ne doa­ră.. . aceasta au simţit-o mulţ i d in noi ! Apoi el aruncă asupra noastră pietre şi ne udă cu apă ferbinte, de.. . era îngrozi tor! Pentru că se întâm­pla, ca la foc apa devine roşă şi ta­tăl îmi zicea : vezi, noi a m rănit pă­mântu l şi ei ne va îneca, ne va arde pe toţi cu sângele lui ! Se înţelege, acestea-s închipuiri de-ale lui, dar când auzi asemenea vorbe in fundul pământului , în mijlocul beznei ume­de şi înăbuşitoare, а pleoscăitului plângător a l apei şi al zăngânitulul ferului de stâncă, — uiţi puţin de închipuiri . Şi-aşa totul fu fantastic, s ignore, noi, oamenii , aşa de mici, şi dânsul, muntele până la ceruri, muntele căruia noi i-am sfredelit burta.. . asta trebue văzut, ca să pri­cepi ! Trebue văzută gura neagră, tăiată de noi, oameni mititel , in­trând în ea dimineaţa, la răsăritul soarelui, şi soarele privind în urma celor ce se depărtau de dânsul spre fundul pământului . . . trebue văzute maşinele noastre şi înfăţişarea mo­horâtă a muntelui . . . şi trebue auzit zgomotul surd. ia adânc, şi exploziile, părând un râs de nebun.

El îşi privi mâini le , îndreptă je­tonul pe piept, oftă încet.

— Omul ştie să muncească ! urmă dânsul cu o mândrie manifestă. O, signore, omul, cât e el de mic, şi când vrea el să muncească,— e o pu­tere de neînvins ! Şi credeţi-mă ; o-muleţul ăsta mic, la urma urmelor, face tot ce vrea. Tatăl meu nu cre­dea.

— „ S ă perforezi muntele de la o ţară la alta — zicea dânsul — a-ceasta e contra voinţei luî Dumne­zeu, care a despărţit ţările prin pe­reţi rnuntoşi; o să vedeţi, că Ma­donna va fi in ontra noastră!" Gre­şise bătrânu 1 . Madonna a "ost de partea acelora cari au iubit-o. Mal târziu şi tatăl începu sa gândească aşa cum vă vorbesc eu acuma, pen­tru că se simţi maî sus, maî puternic de cât muntele; dar fu o vreme când, şezând cu noi , sărbătoarea, la m a s a cu vin, el dovedea, şi mie şi celor­lalţi :

— Copiii lui Dumnezeu — aceasta e vorba lui favorită, pentru că era o m blând şi credincios — copiii lui D-zeu nu se cade să o luaţi astfel cu. pământul , el va răzbuna rănile ce-I facem şi va rămânea biruitor ! Iaca veţi vedea : vom sfredeli mun­tele până la in ima lui şi când ne vom atinge de dânsa , ea ne vă arde, va arunca cu foc în noi, pentru că in ima pămnâtulu î e din foc, as ta o ştie fiecare ! Să lucrăm pământu l se cade, să-1 ajutăm să n e dea roade, ne-a poruncit şi Domnul , dar noi î i pocim înfăţişarea. Vedeţi bine : cu cât înaintăm spre adâncul muntelui , cu atâta aerul e mal fierbinte, cu a-tâta e m a i greu de respirat .

Omul râse încet, răsucind mustă­ţile cu degetele de la a m â n d o u ă mâi­nile.

— Şi nu numai el credea astfel, dar era şi multă dreptate în spusele lui : cu cât îna intam, cu atâta m a l cald se făcea în tunel, cu atâta maî mult se înbolnăveau s i cădeau oa­

menii . Din ce în ce mai puternic* curgeau isvoarele ferbinţi, se prăbu-şea stânca, iar doi din noi, din Lu­gano, îşi perdură minţi le.

Iar noaptea, prin cazărmi, mulţ i din noi a iurau, s e vă i tau şi săreau din pat îngroziţi de ceva...

— Eî, n'am avut eü dreptate ? zicea tata, cu privirea pl ină de groa­ză, şi tuş ind tot mai des şi m a i din adânc. . . d a !

Oare n'am eu dreptate ? — zi­cea dânsul . — Nu poţi birui pă­mântu l !

Şi în sfârşit el se culcă ca să nu se m a i scoale nici odată. Era zdravăn, moşneagul m e u ; m a i bine de trei săptămâni luptă cu moartea, cu în­dărătnicie, fără să se jeluiască, ca o« mul care-şi cunoaşte valoarea.

— Munca m e a s'a sfârşit, Paolo,— îmi zise el odată noaptea. Păzeşte-te şi întoarce-te acasă , Madonna să te însoţească !

Apoi tăcu îndelung, cu ochii în­chişi, înăbuşindu-se.

Omul se ridică în picioare, privi munţ i i ş i se întinse cu atâta putere, că pocniră închieturile.

Mă apucă de mână , mă atrase spre dânsul şi zise — sfântul adevăr, sig­nore :

— Ştii Paolo , fiul meű, eü cred, că totuşi are să se săvârşească : şi noi şi aceia cari vin din cealaltă par­te, ne vom întâlni în munte, ne vom întâlni — tu crezi ?

Eü credeam. — Bine, fiul meii ! Aşa şi trebue :

totul trebue făcut cu credinţă în reu­şită şi în Dumnezeu, care ajută fap­tele bune, când te rogi Madonnei. Te rog, fiul meu, când se va săvârşi , când oameni i s'or întâlni — vino pe mormântul meu şi-mi spune : Tată, s'a făcut ! ca să ştiu !

— Era bine, signore, şi i-am fă­găduit. El a murit cinci zile după a-ceasta, şi cu două zile înainte de moarte, m'a" rugat, pe mine şi pe cei­lalţi , să-1 îngropăm în locui cela, unde a locuit, în tunel... ne-a rugat mult. . . dar cred- că aiura deja a-tuncea. . .

Şi noi şi ceia, cari veneau din par­tea cealaltă, ne-am întâlnit în mun­te treisprezece săptămâni după moartea tatălui — a fost o zi nebună, signore ! O, când auzirăm acolo, sub pământ , în întuneric, zgomotul fă­cut da ceilalţi , de cei cari veneau spre noi sub pământ— vă închipuiţi , signore, sub greutatea enormă a pă­mântulu i , care ar fi putut să ne tur-, tească, dacă Sr fi putut, pe noi omu­leţii cei mititei, pe toţi dintr'o dată.

Multe zile auzirăm noi sunetele acelea, a ş a de răsunătoare; pe zi ce trecea, ele deveneau mai înţelese, m a i clare, şi ne apucă nebunia în­vingători lor — lucram ca duhurile rele, ca ş i c u m nu a m fi avut corp, ne res imţind osteneala, neavând nevoe de ordine — era bine, ca un dans l a soare, pe cuvântul meu ! Şi devenirăm cu toţii aşa de buni şi da; blânzi, c u m sunt numai copiii. Аіь dacă aţi şti cât e de mare, de nebuna dorinţă' să întâlneşt i un o m sub pă-i mânt , în întuneric, unde ai pătruns luni întregi ! El se apinse de tot, SÍ apropie de trecător şi, privind î i ochii acestuia, cu privirea lui adâm omenoasă , cont inuă încet ş i voios :

— Iar când căzu, în sfârşit, pe reţele de stâncă şi în g a u r ă străluc f lacăra roşe a unei torţe şi un obrai negru, p l in de lacrămi de fericire ş de sudoare, ş i apoi, alte torţe şi alb feţe şi r ă s u n a r ă strigăte de victorie, strigăte de bucurie, — o ! a s ta e cea m a l bună zi din viaţa-mi şi, amin-

t indu-mi de dânsa , s imt că n'am trăit î n zadar ! A fost u n lucru, lu­crul meu , lucrul sfânt, s ignore, d a t Şi când e ş i r ă m din pământ , la soare, mulţ i d in no'; n e culcarăm cu piep­turile l ä pământ , 11 sărutarăm şi p l â n g e a m — şi era a şa de fumos, cum e n u m a i o poveste de f r u m o a s ă ! Da, sărutarăm muntele învins , săru« tarăm pământu l — devenit mal cu seamă din ziua aceea, înţeles şi

UNIVERSUL LITERAR Lunï, I I Iulie, 1911.

Galeria figurilor contimporane

Du VIRGIL ARION

D-l Virgil Arion este unul din acei puţini oameni politici carî n'au lă­sat să sc facă prea mult sgomot în jurul .personalităţii şi activitate! lor.

Membru statornic al partidului conservator, d-l Virgil Arion, a fă­cut parte în diferite rânduri din Parlament , unde s'a dist ins ca ora­tor de forţă.

Ziarist de frunte, adversar redu­tabil în presă, d-l V. Arion face cinste gazetăriei româneşti .

D-sa maï este preşedinte al „Li-geî Culturale" şi activitatea d-sale aci, cunoscută numai de cel iniţiaţi , este pe cât de folositoare pe atât de rodnică.

ecump pentru mine; şi de atuncî 11 iubesc, ca pe o femee, s ignore !

De sigur, că m'am dus la tata o, d a ! Desigur.. . cu toate că ştiu că morţi i nu pot auzi, dar m'am dus : treb,ue respectată voinţa acelora care aü muncit, pentru noi şi n'au suferit mal puţin de cât noi , nu-'i aşa ?

Da, dă, m'am dus la dânsul , a m bătut în mormânt şi i-am spus, cum a şi dorit-o : „Tată , s'a făcut !—am zis — Ooamenil au învins. S'a făcut, tată !"

Trad. din ruseşte de D. G.

C U G E T Ă R I Din a l e d- lul G. A. T a c i d

Dacă moralitatea lui Hristos nu a îndeplinit înfrăţirea omenirii, precum nici brutalitatea luî Napoleon I nu a diaciplinat-o, vădit este că nici când un al treilea nu'î va putea folosi, câtă vreme neinfrânata natură nu poate a ce învoi la deslegarea celei mâi mari probleme de Împăcare generală.

Pe măsură ce isvorul de respect şi recunoştinţă al unul popor îşî pierde obârşia, pe aceiaşi măsură imoralita­tea lui se desemnează tot mai mult.

Prin excepţie şi in majoritatea ca-lurilor, măritişul'uneî fete atrage după sine imediata predare a mărfei dim­preună cu prompta achitare a facture! de către părinţii sau epitropiî eî.

Precum actele şi faptele mameï nu se critică, tot astfel dorinţa şi voinţa binefăcătorului nu se discută". *

Scuza şt iartă prostia mconştientu-jul, nesocoteşte pe aceea a im'becilu-jul, dar nicî când nu uita şi nu ierta insolenţa îngâmfatului parvenit.

SFATURI CASNICE

Cum se lipesc farfuriile sparte. Se bate şi se amestecă albuş de ou

cu var nestins şi cu pasta aceasta se ung bucăţile sparte şi "se potrivesc care pe unde au fost. Farfuria se leagă a-poî cât maî strâns şi se lasă câteva îre la soare.

Literatura germană

M Ă R U L E o zi de iarnă ceţoasă. Oamenii

indispuşl , tremurau dc frig. Noro­iul de pe străzi se l ipea de tălpile ghetelor. Aerul era umed şi rece. Ni-căerî nu căzuse din acea zăpadă al­bă ce da ochilor o expresie mal vie.

Pe stradă hoinărea un băeţandru bălan, frumos, cam ele'12 ani , îmbră­cat, sărăcăcios şi sdrenţăros. Neno­rocitul copil tremura de frig din tot corpul şi ochii .îî sclipeau privind cu lăcomie pe deasupra ferestrelor brutăriilor. Mcrsu-I era obosit, tră-gănat.

Sosi la locul de desfacere ; intră în vestibul. Hala era f rumos luminată. O viaţă vie domnea prin coridoare şi în faţa teşghelelor.

Băiatul se ghemueşte într'un col­ţişor, aproape de intrare. Oare cău­ta un adăpost cât de mic, contra fri­g u l u i ? Nimeni n u l băga în seamă.

De odată obrajii lui slabi şi palizî so înroşesc ; deschise ochii mari şi privi pironit de frică în timp ce gău­rea un coş cu mere ce se afla în a-propierea lui. Respiraţia-I deveni re­pede, întreruptă. Un domn trecând la voia întâmplărei , îl privi fără a-I observa' mişcările, văzându-şî de drum. Băiatul totuşi fu pătruns de acea privire, sc retrase, privi cu fri­că în urmă acelui domn, fură din fugă şi se strecură prin mulţ ime.

După câţ iva paşi se opreşte, pri­veşte din nou la locul lui. Trece re­pede deadreptul. рѳ l â n g ă coşul cu mere ; ispita îl învinse.

La moment picioarele lui se opresc brusc, obrajii îşi recapătă palidita"-tea, ochii lui mari se micşorează, a-bia m a l respiră. Atuncî repede fugi din hală , păş ind în stradă.

Şi într'acolo nu metse cu paşi i lui obişnuiţi , înceţi şi trăgănaţl ; repede merse înainte dând din stradă prin­cipală spre o ul i ţă mică. Ul t ima el căsuţă e veche, ruinată. F u g e iute urcându-se la etajul de sus al cocioa­bei, în coridor se deschide o uşă ; e acasă.

U n pat, un scaun, o masă , o sobă dărăpănată, n imic altceva de cât pe­reţii albi, goi ! Pe pat şeade o femee, tristă, s lăbită de foame ş i nevoi !— Un foc sărăcăcios l icăreşte în sobă. In cameră e aproape întunerec.

,,Hite m a m ă , un măr", zise bă­iatul.

„De la cine îl aï, Francise ?" Gla­sul femeet s u n a obosit şl răguşit .

„L'am primit în dar", răspunse băiatul şovăind.

Femeia tace. Pres imte că l'a S d u s pe nedrept,—dar el erau a ş a de să­raci, săraci lipiţi, ca cerşetorii ! Nu-m a l dacă bărbatul ar g ă s i de mun­că, atunci n u se va m a l tângui nici odată. Dar azi ,—foamea 11 îndure­rează ; azi are s ă tacă, dar maî târ­ziu.. . ş i acesta nu e de cât „ u n măr"!

•

U n aer greu şi înăbuşitor se îm­prăştia prin sa la de şedinţe. Sa la e tixită de lume.

P e banca acuzaţi lor stă un tânăr blond, frumos, abea de 20 ani. Are o privire t imidă, f ixă .—Uşa se des­chise. Juraţii apar. . . O tăcere mor-mântală .

Procesul de judecat e , ,furt cu o-mor".

I n sa lă o femee căzu ţ ipând, văi-cărindu-se. Acuzatul îş i m u ş c ă bu­zele. Nici un m u r m u r nu-I eşi d in gură. Abia u n uşor fior trecu prin corpul luî.

Momentul aşteptare! sentinţei ѳ grozav. In sfârşit cuvântul judecă­torului întrerupe totul, „condamnat la moarte" !

Condamnatul fu scos din sală, iar de la bănci şi p â n ă în coridor o fe­mee se târăşte îndurerată, slăbită, a lergând în hohote de plâns , să-1 în­tâlnească. „ F i u l meu, fiul meu, co­pil nenorocit !"

Priviţ i c u m condamnatul prinde m â n a rece ca fierul a femeeî, ce stă

îngenunchia tă înaintea! lui. Con­damnatul îl zice : „Mamă, m a m ă , ceia ce e pe. capul meu azi e urma­rea primului furt !"

E o dimineaţă frumoasă, e aer cu­rat. Cerul a ^ ă s t r u l şi l impede surâ­de. Roua de curând căzută şi soare­le de pe f irmament îşi împrăştie ra­zele pentru a face fericiţi, a încălzi, a da viaţă !

Sclipeşte ogl indindu-se în unul din coridoarele arestului şi după un moment călăul îşi ag i tă în aer topo­rul. Dar m a i sclipeşte încă şi în m a n s a r d ă unei case ruinate, de pe o ulicioară a metropolei. Un pat, o masă , un scaun, o maş ină dărăpă­nată, nimic mal m u l t ; acesta e mo­bilierul.

P e pat e o femee îndurerată, slă­bită, cu părul încâlcit şi desfăcut. Vecinii şi bărbatul eî se s i leau a ţi­ne pe furioasă, până când vor veni să o ia.

Dar femeia muşca , lovea pe coî din jurul eî striga, căuta par'că pe cine­va, ţ ipând din t imp în t imp „mărul , mărul".

Din Esperanto de Mi lu ţ ă Simioi»

N Ă D E J D E A M E A M'a 'nfiorat seninu ţî dc pe cale Şi ochii tăi adânci ca două mări, Dar mi-am lopit suspinul in cântări Şi m'am legat tovarăş umbrei talc.

De tremurarea genelor sfioase Mi-am prins norocul meu pe veşnicie Şi ţi-am durat în inima-mî pustie Altar slăvit nădejdii mângdioase.

...Sclipiri deargint se cern in zări albastre S'o doină, blând îşi tremură cântarea. In gândul meu tresare 'nflorarea Seninei taine-a inimilor noastre.

F l o r c a G r a u r : g

I N V A C A N T Ă C O N T R A S T

Iunie, Iulie, August . A patra parte a anului care se

scurge, pentru o seamă de lume, î n dulce t ihnă, alternând cu dulce re­creaţie.

Iunie, Iulie, August . A patra parte a anului care, pen­

tru al tă seamă de lume, nu rezervă dram de odihnă,

Cu Iunie, unele creere intră în relâche, uni i nervi se reconfortează, unii p lămâni respiră aer m a l sănă-0 9 , unii ochi admiră al tă natură. Nouăzeci de zile din 365, sunt pen­tru o parte din omenire , prilej de li­nişte, de distracţie, de mulţumire trupească şi sufletească. Dar, cu Iu­nie, anumite creere se trudesc m a l din greu, anumiţ i nervi se opintesc m a l stăruitor, anumiţ i p lămâni res­piră m a î anevoie, anumiţ i ochî cad pe aceiaş privelişte, iar anumite bra­ţe, m a l cu seamă braţele, îşi s leesc seva muşchi lor într'o maî cumpli tă încordare. Nouăzeci de zile din 365, sunt pentru o altă parte din omenire , prilej de istovire de viaţă, de chinui­toare luptă cu arş i ţa şi cu nesfârşi­tele ceasuri de m u n c ă ale zilelor de vară. Zile lungi şi odihnă şi plăcere pentru unii , zile lungi de stradă şi zbucium pentru alţi i !

Aer înviorător, mireazmă de brad sau de mare, băi de soare saü de umbră, pentru unit ; 5er de mansar­dă sau de tavernă, mireazmă de a-telier sau de fabrică, m i a z m ă din praf sau din apa stătută a mahala­lei, băl de sudori, băl de egrasie, pentru "alţiî !

Lene, repaos, dulce trândăvie, dis­tracţie şi plăcere, pentru unii ; ace­laş zgomot, aceiaş muncă , invaria­bil aceiaş v iaţă , aceleaşi nevoi şi ne­cazuri, pentru alţiî.

Cu Iunie, unii, schimbă zăduful pe răcoare, schimbă apa târgului cu a-pa şipotuluî, schimbă felul traiului, schimbă distracţiile, schimbă sensa-

ţiile ; alţii , cu Iunie, nu schimbă de cât durata zilei de muncă, care a-daogă la ceasuri şi totuşi sunt mul­ţumiţ i că aii scăpat de birul lemnu­lui şi al cărbunelui.

Variaţie, schimb de aer, împru­mut de alte forţe, v iaţă nouă, pen-tre cel puţini ; monotonie, lâncezea­lă sleire, acelaş traiu, pentru cei m u l ţ i ! Pentru cel puţini, asto nouă­zeci de zile, sunt izvor plăcui de bel­şug şi m u l ţ u m i r e ; pentru cei mulţi , o frântură par'că şi m a l amară, din întregul de canon şi fiere !

Şi dacă pentru ca să te înfrupt! din cele trei luni de miere trăite de cel puţini , îţi trebue acel fleac ce se ch iamă ban, ca să guşti din cele trei luni de fiere trăite de ceî mulţi , nu-tî trebue de cât sănătate şi tocmai as­ta l ipseşte la cel mulţi .

Iunie, Iulie, August, al unora sau al altora, trebue totuşi să-şi trăiască zilele, spre mulţumirea unora şi ca­nonul altora, pentru că el este dătă­torul de soare şi de rod al pămân­tului acestuia.

CA TOATE VISELF.. (Impresie fugitivă)

De-ar fi fost să fie aşa precum vi­sase întreaga pr imăvară a vieţeî! . . .

Azi n'ar fi r ă m a s s ingur cuc, ar fi trăit al lui ; ar fi fost om de seamă ; ar fi fost îndrăgit o zînă, rîvnită de o lume, i-ar fi trecut, drăgăstos o m â n ă prin păr : castele mândre Var fi adăpostit , sofale bogate şi mol i a r fi făcut cu ochiul ; cursicrl iuţi ca zmeii înaripaţi i-ar fi tras caleşcile scumpe ; parcuri parfumate i-ar fi înveselit, preumblările ; armonii ma­estre i-ar fi legănat visele ; mese îm­părăteşti Var fi ospătat, pe el şi рэ ai lui ; corăbii maestoase şi-ar fi în­tins, dup porunca luî, pânzele ca să-1 poarte pe nemărginitul ape lor ; s a r fi perdut în socoteala domeniilor, l-ar fi plictisit atâta aur, atâta mă­rire, atâta beţie, atâta fericire!

Dar n'a fost să fie aşa.. Părinţ i i dragî, Vau lăsat, orfan de

mult; din al luî s'au st ins aproape toţî; departe dc a fi om do seama, cărunţeşto într'o slujbă, cu 200 lei, din caro de zece anï nu mal mişcă iubire curată n'a cunoscut, zâna râvnită de-o lume, nn s'a arătat şi de s'ar m a i ivi acum, i-ar trece mâ­na prin chelie; castelele de preţ, au r ă m a s castele de Spania , s'au tran-format într'un burghez domicil iu a 400 lei anual şi pururea cu cél puţin o rată în întârziere: sofalele bogate şi mol s'au evaporat şi'n locu-!e a răsărit un pat prea puţin pofticios pentru un trup nedeprins cu truda ; cursieriî înaripaţ i şi caleşcile costi­sitoare, le înlocueşte o pereche de picioare deşirate şi pocăltite de lun­gile curse dintre cancelarie şi locu­inţă; parcuri le i le alcătueşte un sin­gur viş in din toată curtea; simfonii­le măiestre ÎI încântă rar urechea, atuncî n u m a i când îşi maî aduce a-minte f laşnetarul să-î treacă pe sub fereşti; mesele împărăteşt i se scurg fără pic de vin şi fără alt mosaf ir de cât un motan bătrân şi ursuz; coră­biile falnice s'au înecat şi locul lor îl ţ in câteva coji de nucă zvârlite, ce plutesc graţ ios pe apa de ploae stă­tută în dreptul bur lanulu i de la bu­cătărie; visele i le l e a g ă n ă grijile şi creditorii şi v iz ionarul de altă dată, oftează după aur, după mărire -i după fericire!

Şi ca v isătorul acesta înşelat, sun­tem toţi, căci cine în pr imăvara vie­ţeî nu şi-a făurit visuri de mărire şi c ine şi-a întrezărit viitorul h imeric maf puţ in trandaf ir iu?

O lume întreagă, s ingura lume fe-ric'ită, lumea copilăriei, v i sează a mare, trăieşte într'o dulce amăgire în care numai real itatea o trezeşte.

Nebunie, c a toate visele, aşa sunt visele.

V i c t o r B i l c i u i ' c s c u

Lnnï 11 iulie 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 28. — 5 .

PRESIMŢIRE

S'a "nălţat de vreme luna De departe de pe deal Codrul cântă, iară struna Dulce-o ţine un caval.

Sas de tot din brazii culmii, Chihotcşte un isvor, Iară jos la poale, ulmii Il petrec din frunza lor.

Dintr'o toacă de pe vale, Peste schitul adormit Trec chemări ce sună-a jale Tremurând prin asfinţit.

Tie-ţl pare 'nlrcaga fire Un prilej pentru-a iubi, Mi-e o tristă presimţire Unor vremi ce vor veni.

Piteşti. C o n s t . A r g e . ş a n

F E M E I R Ă Z B O I N I C E Cunoscutul scriitor g e r m a n Ma-

vro Spiecr a ţ inut zilele trecute o conferinţă la reuniunea ştiinţifică mil i tară din Agram d e s p r e : . .Fe­meia In războit! şi în politică", în care a dat, multe pilde despre fe­mei le cari s'au d i s t i n s în războae.

Juditha şi Estera, femeile sparta­ne, cari dădeau scuturile fiilor lor, zicându-le : , ,Sau cu el sau pe e l ' , femeile Cimbrilor în bătăl ia de la

Vercellae, femeile din Weinsberg, ce lebra femee tiroleză Caterina Lang , contesa E lena Zrinyi ; mada­m e Roland şi celelalte femei fran­ceze, cari insuf lând curagiu bărbăi-ţilor lor, au urcat cu eroism ghilo­tina, toate aceste oferă destule do­vezi că şi femeia posedă un patrio­t ism înflăcărat, ca şi bărbatul. Lup­ta şi moartea nu le înspăimântă .

Contrastul între 'feinee, această fiinţă fragedă şi fără egoism, şi între războiul barbar şi crud, nu este aşa de mare, după cum ni se pa­re. Curagiul firesc, îndrăzneala, ca­ro duce la războiţi, nu este proprie­tatea esc lus ivă a sexului tare.

De obieeiu se pare că participarea la războia a fost numai la popoare­le d in vechime, cari n u aveau ar­mate organizate, ci trupe nomade. Ele erau un fel de ţ igani războinici, nomazi , cari îşi căutau patria în ţinuturile, în cari năvăleau. Maî târziu vedem femeile barbarilor l u â n d parte activă la luptă unind 'curagiul l or cu vitejia bărbaţilor. Mariu şi legiuni le sale sunt silite după ce au a lungat pe Cimbri şi Tentonil , să dea o luptă femeilor pe şesul de la Aix. Aceste apărară cu înverşunare carele, 1» care răma­seră ele apărându-ş l copiii şi prada.

Fireşte că şi forţa năvaln ică a pa-isiunel mistuitoare a ridicat pe fe­mei la eroism şi prin aceasta la si-tnaţ iunea de figuri istorice. Pe lân­gă o Deborah şi Juditha se află fe­meile germane din vechime, cari ca nişte zeiţe ale războiului apărau for­tăreaţa de care în contra atacuri­lor duşmanilor.

Legendele Isitorice despre Statele de Amazoane—şi că în adevăr au e-sistat astfel de femei comandanţ i de armate, se confirmă prin săpături­le făcute de curând la Belmonte, un­de s'a găs i t morminte de femei cu arme şi embleme de războiu,—arată cât de mul t era apreciată forţa fe­mee! in lupta pentru existenţă, maî cu seamă la popoarele nomade şi chipul lor ca fi inţe independente se reoglindează în poesii le epice şi în lirica înflăcărată a Indienilor şi A-rabilor, la H o m e r şi î n Edda. Mal cu s e a m ă în a n t i c i t a t e femeile aii jucat r o l u r i importante n u n u m a i în muzee şi în atelierele de artă, ci şi în t a b ă r g mil i tară, în săli le con­siliilor şi pe tronuri. Să amint im nu­mai po Zenobia , r eg ina d in P a l m y -ra, regina Ostregoţilor Amalasunta , femeile r o m a n e P l a e i d i a şi H o n o r i a , femeile b i z a n t i n e P u l c h e r i a şi Eu-íioclűa.

VEDERI DIN ŢARA І Л М Л Л Л Л Л Л Л '

C A S T E L U L P E L 1 S O R D l M S I N A I A

Acum 400 sute de ani s'a dist ins foarte mul t în polit ică contesa Cate­rina Schwarzburg. In ziarul „Deut­scher Mercur", redactat de Wieland, publică celebrul poet Schiller eveni­mentul minunat , în care Caterina a dat o dovadă splendidă despre spi­ritul ei superior şi statornicia ei e-roică numind pe ducele de Alba „Pă ianjenu l cel lung".

U n alt exemplu din Rusia : Se poate afirma că Ţarina Anastas ia a ţ inut legat demonul în Ţarul I w a n cel cumplit. După moartea el isbuc-ni furia acestui Ţar teribil, a cărui viaţă a fost o orgie de voluptate şi cruzime, întreruptă foarte rar de pause.

P e piaţa din Beauvais , capitala departamentului francez Oise se înal­ţă un monument dedicat amint ire! unei fete viteze, cu numele Jeanne Fourquet, unde în fiecare an la 27 Iunie, se ţine câte o serbare patrio­tică. Iată istoria acestui monument: Carol Temerarul , duce de Burgund, unul dintre cel mal puternici şi m a l străluciţi principi de la sfârşitul evu­lui mediu, de la urcarea sa' pe tron, nutrea p lanul ambiţ ios să înfinţeze un regat al Burgundului , la care voia să incorporeze şi Lorraina, El­veţia şi Franţa sudică. In z iua de 27 Iunie ajunse înaintea oraşului Beau­vais , care era pe atunci o puternică fortăreaţă. El spera să ocupe uşor oraşul, de oarece şt ia prea bine că avea o garnisoană slabă. Cetăţenii asediaţi , se ridicară ca un s ingur o m şi se apărară vitejeşte, mal cu seamă femeile sub conducerea fetei Jeanne Fourquet, în vârstă de 20 de ani. Când ducele de Burgund se apropie die oraş, Jeanne Fourquet rosti o ferbinte rugăciune şi apoi înarmată cu o secure mică (hachet­te) cutreeră stradele str igând : „La arme !" însufleţ irea el îî vâra pe toţi. Intre strigătele de îmbărbăta­re ale fetii, care scăpase dintr'o si-tuaţiune primejdioasă pe mareşa lu l Joachim de Roault , care alergase în ajutor cu trupe de întărire, şi dobo-râse pe u n soldat luându-I drapelul. Burgunzil fură complect bătuţi. Du­cele de Burgund trebui să plece du­pă un asediu de patru săptămâni , pierzând oameni şi tunuri. De atunci Jeanne primi numele onorific de ,,Hachette".

Ce eroism a manifestat fata Juliet-ta Dodu, care în t impul războiului a prins o mulţ ime de depeşi din car­tierul g|eneral german şi let-a dat

Francezi lor ! Ea a fost condamnată la moarte, dar fu graţiată de prin­cipele Frideric Carol, care fu mişcat de fapta ei patriotică I

Se ştie că în armata lui Napoleon se aflau femei îmbrăcate bărbăteş-te ; aceste erau femei îndrăzneţe, deprinse cu aventurile şi cari raâ-nuiau puşca, ca de pi ldă soţia gene­ralului Verdier, care era de origi­nă ital iană.

In războiul spaniol femeile soldaţi din armata luî Napoleon, se acope-riră cu glorie, ca m a d a m e Sans-Ge-ne, Virginia Guerquier. Această din urmă era numită „frumosul ser­gent' şi a fost decorată cu legiunea de onoare. In bătăl ia de la W a g r a m ea salvă viaţa căpitanului el, faptă pentru care fu avansată Ia gradul de sergent. într'o luptă de l ângă Lissabona ea a fost grav rănită. In spital i s'a descoperit sexul. Pentru ca să nu se trădeze, ea refuză să se supună unei operaţiuni. Medicul în­să o narcotiza şi în chipul acesta" s'a descoperit că bravul soldat era o fe­mee frumoasă.

C. S c u r t u

SP © Ш (Henric Heine)

Soarele învăpăiat se cufunda în adânca şi argintată mare la apus, pe când la răsărit, de după miorii întunecaţi, se iveşte o faţă tristă, sfioasă şi palidă ca de moarte : luna. Iar împrejuru-i licăresc ste­luţele aurii.

Altădată soarele străluceaa la un loc cu luna, soţia lui, iar în preaj-mă-le mişunau drăguţii copilaşi, steluţele, copilaşii lor nevinovaţi.

Dar limbi rele făcură ca ei să se despartă.

Şi acum, în timpul zilei, mân­dru luminează soarele lumea, slă­vit şi cântat de oamenii trufaşi, iar noaptea rătăceşte stinghera lu-na, sărmana mamă cu copilaşii rămaşi fără de tată, cu faţa plină de o tainică durere. Poeţii melan­colici si fecioarele cari au început a iubi', ii aduc prinos de cântece şi lacrămi...

îndurerata lună ! Cu slăbiciu-nea-i fetneiască ea încă îşi iubeşte frumosul soţ, şi către seară, fri­coasă şi palidă, ea se arată printre nouri privindu-lpar'că sal cheme : «Fino. vino ! Te aşteaptă copiii» !

Dar ncinduratiil soare zărindu-şi soţia de altădată., se roşeşte grozav de mâniat, îndurerat, cufundân-du-se grabnic în marc ca să nu a măi vadă.

Limbi rele şi bârfiloare. au adus până şi între Zeii nemuritori du­rere şi despărţire, şi nefericita de ei rătăcesc veşnic, chinuindu-se p» căi cari nu mai au întâlnire nici sfârşii, fără să poală muri, du­când cu ei strălucirea lor nenoro­cită, pe când eu, om, fiinţă slabă, sunt fericit că odată cu moartea îmi sfârşesc ori-co chinuire !

H i c a r d P . l o a n « .—

CUGETĂRI Omul care face fericiţi nu poate ii

el î n suş i nefericit . Ilelveţius

Munca plă teş te datori i le , d i spera rea le sporeş te . Franklin

Fericirea şi m u l ţ u m i r e a sufletească sun t cele m a i b u n e tonice . Spencer

Adevăra ta od ihnă se găseş te în l i­niş tea conş t i in ţe i . Seneca.

Evenimente le m a r i sun t adesea în­cred in ţa te oameni lor mic i .

Ed. de Concourt

Dator ia este pen t ru un i i o a m e n i ca şi c ămaşa de for ţă . Carmen Sylva

IIustra(îa noastră colorată D r a m e l e inundaţ i i lor

Este încă în amint i rea tu turor groaz­nicul dezastru ce s'a abătut acum două săp tămân i a supra une i m a r i părţi a Moldovei. Inunda ţ i i l e ce au nimici t a-vutu l atâtor săteni şi o răşen i , n ' au l ip ­sit a face şi v ic t ime omeneş t i . U n a din aceste v ic t ime , a fost şi t ânăru l sub- locotenent loan Constant inescu, din r eg . 8 că lăraş i .

Plecat din com. Gâdinţ l ( R o m a n ţ nefericitul ofiţer vroia să mea rgă la R o m a n u n d e escadronul său avea să facă exerciţii de lir.

Având să treacă Şiretul , care ven ise m a r e , şi o p u n â n d u - s e tu turor sfaturi­lor, nefericitul v ru sâ treacă innot şi işî găsise moar tea .

I lus t ra ţ ia noastră colorată din p r ima pagină , reprez in tă m o m e n t u l tragicei mor ţ i a t ână ru lu i ofiţer.

6. — INo. 28. UNIVERSUL LITERAR Luni, 11 luile 19H,

I E X R o m a n o r i g i n a l d e 1. AÏVDREI

» URMARE —

S e plecă m a î mul t a s u p r a el , în­grozit oră c u m de v io lenţa ce-1 apu­case de odată., ş i când văzu că sân i i éï rotunzi să l tau într'o mişcare uşoa­ră, respiră m a l l inişt it ş i trecu în camera de alături .

P r i n capul lui pusti i t treceau o mul ţ ime de gândur i , însă î n sures­citarea ta care căzuse n u putea ho­tăra nimic, ci, agi tat , se pl imba cu paşi îndesaţi prin odae.

— In magazie idiotul acela mort. I n cealaltă odaie, v ipera care m ă muşcă acum, cu atâta cruzime'! Ce S m să m ă fac? şi n e g ă s i n d nici o soluţie şedea impetrit.

O bătae uşoară în u ş a din faţă, î l trezi din toropeala iul . şi, grăbit, merse să o deschidă. * Aron şi Isac intrară tăcuţi.

Do afară sgomotul târgului pă­trundea înăbuşi t în această odae obscură, în care şedeau "acum tăcuţi, nervoşi, ne îndrăsnind nici unul să vorbească. . î n t r ' u n târziu, bocsangiu zise: f— Ce e'a făcut nu'î bine. Nătă­

răul ăsta, putea să lovească maî încet pe idiotul acela. Ce dracu, nu era nevoe, să-1 gâtue ca să'i i-a u n fleac de scrisoare; — apoi ca şi când găs ise o soluţie, ?aţa lui păroasă se lumină, iar ochii lui roşii de ol­talmié, sclipiră şiret.

— Ştiţi ceva? Diseară, cum va în-neca, luăm mortul d in magazie , şi-1 ducem în beciul de sub şcoală; iar de acolo ne va veni uşor, să-1 trans­portăm undeva. Mal "ales că eu plec la noapte la Aj ud.

Za lman însă şedea gânditor. Bu-jCuria celorlalţi douî, nu-1 înveselea de loc.

— Bine, ifleea ta 'o bună; dar ce m ă fac cu vipera asta, când se ѵй deştepta? Scorpia are să fugă la descreeratul acela, şi atunci ce m ă fac c â n d va cerceta de omul trimis. Şi apoi mal de grabă aş omorâ-o eu cu m â n a m e a de cât să'ml arunce ruşinea asta. . . . Şi la aceste vorbe, ochii bătrânului, luceau sinistru. Ceilalţi, rămaseră înlemniţi de lo­g ica bătrânului.

— Da, la asta, nu ne gândisem de loc, şi rămaseră iar nehotărâţi .

Moş Zalman îşi începu plimba­rea obişnuită. . . Din când în când se oprea. Ridică o m â n ă în sus, ca ş i cum ar fi prins ceva din aer, a-pol cu o înălţare din umeri pleca m a l departe.

De odată se opri scurt. F a ţ a lui albă, se împurpura puţin, iar ochii mici , albaştri, i se mişcară nervos.

Apoi zise scurt : — Am găsit. L ă s ă m mortul acolo,

iar diseară. după ce-1 vom duce în beci, o duoem şi pe Seina. Am să o ţin acolo, până ьо trece pofta de a m a l fugi. Lasă, va vedea ea... şi pe urmă.. . pe urmă i-o fac eu şi bles­tematului äeela de Dinulescu de are să se crucească.. . şi bătrânul râdea mulţumit de ideea ce-I trăs­nise de odată. Se uită la bocsangiu, apoi urmă:

— Pentru ca să reuşim în totul, pentru ca să nu simeă nimenea, î m i trebue sticluţa aceea a ta. Ii torn viperei câteva picături într'un pa­har cu apă, şi apoi... nani. . . şi făcu un gest , ca şi cum ar fi arătat cum va dormi.

Bocsangiul se căută prin buzunar şi găs ind o cârpă murdară o desno-dă grăbit. Din e a scoase o sticluţă mică , cu un lichid albicios, şi o dădu bătrânului Zalman:

— Vezi, numai patru picăturele, » deajuns pentru zece oare. Să nu cumva să lăcomeştî maî mult, că a-pol... şi cu m â n a făcu o mişcare în­ţeleasă, c u m ar fi spus: E gata,

Zalman o luă, o ascunse cu în­grijire în buzunarul jiletcel, apoi fiind că cel douî îl priveau semifi-

cativ, el se duse Ш casa de bani ş i scoţând cinci hârti i de câte o sută, dădu trei lui Isac şi două bocsan-giului , z icându-le : — î n c ă pa atât când afacerea va fi teminată.

D u p ă ce cel douî mizorabill îş i păturiră hârti i le şi le băgSră î n bu­zunare, bătrânul i i luă m a l l a o parte, ca ş i c u m s'ar fi temut şi de e l s ingur ş i l e dădea încet nişte în­sărcinări.

E l ascul tau tăcuţi, aprobând cu capul, şi feţele lor -erau radioase, a-pol se strecurară prin curte afară.

Bătrânul , m a l rămase un mo­ment d u s pe gânduri , ş i liniştit in­tră în odaia Seinei.

E a ' era tot acolo, căzută jos. Ta­tăl el se apropie de dânsa , o cerce­tă din nou, apoi s e sculă.

P e un lavoar, era un ibric m a r e cu apă. El î l luă, turnă într'un pa­har, m a l m ul t de jumătatea lui ş i scoase sticluţa.

Pr in şănţule ţu l anume destinat pentru picături, strecură cu băgare de seamă patru ş i se opri.

Imediat ce l ichidul cădea în apă, se n imicea îndată, nedându-I apel nici o altă culoare de cât % el.

Luă paharul , î l apropie de nas , pentru a se încredinţa de miros, însă nu simţi nimic. Gustă puţin, şi pl imbând cu l imba a p ă prin gu­ră, o vărsă afară. Nici an gust. A-tunci luă ibricul şi păşind încet din odae, o încuia cu grijă. . .Acum poţi dormi liniştită. Iţi voiu scoate eu gărgăuni din capul tău fluşturatic.

In capul lui părea că rumegă o i-dee ce-I venise, şi în care punea toa­tă nădejdea că va reuşi să scape de ruşinea pe care în fanatismul lui de incult, o credea nimicitoare.

XIII

Sborul al doilea, pe care Dinules-eu î l anunţase; pentru Duminecă pe la patru, nu maî avu Ioc, din cauza unul defect, spusese el; dar această lume gă lăg ioasă care'l săr­bătorise cu atâta alai , se încăpă­ţâna să plece, şi strigând ca turba­tă, î i cerea să-1 repare atunci ş i să l e sat isfacă curiozitatea lor bol­navă.

La cinci şi jumătate, Dinulescu dusese m a ş i n a în hangar .

Era trist şi pe faţa lui îngrijată se vedea o mirare, o nelămurire.

,,De ce nu venise Şeiua? ce se în­tâmplase ?"

Insă era mai curios, de ce n u ve­nise Ghiţă până atunci cu răspun­sul.

Soarele apusese de mult şi lumea ce aşteptase p â n ă atunci era co-prinsă de o tristeţă. Diferite svonurl circulau din gură în gură. Câţi­va inşi începu a striga — atunci p« mâine, — apoi prin larma grozavă, nu se auEea de cât o strigare : mâi­ne... mâine. . .

Dinulescu părea că nici nu aude, ci confundat în gândurile lui şedea lângă hangar ursuz.

Câteva automobile se vedeau ple­când la vale, ne şoseaua prăfuită, căci omul acesta ciudat, intrase iar în firea iui rece, neînţeleasă.

Prietenii îl rugară cu insistenţă să vorbească ceva, s ă dee "un rezul­tat lumei ce aştepta nerăbdătoare. „Şi apoi nu f a d bine să o enervezi cu tăcerea ta", îi şopti un amic m a l intim. E l însă părea dus cu gândul în alte lumi. Ochii lui negri îşi re-luară acea lucire metal ică, rece de mai înainte, şi privea în neştire, tăcut.

Mecanicul şedea liniştit l â n g ă el, deprins cu toate ciudăţeniile aces­tui om exentric, ş i nu 'aştepta de cât comanda lui , pe care o asculta supus. De odată prin gloată începu o vociferare. L a început .răsleaţă,

dar m a î tn urmă puternică, asurzi­toare, forma ace las ţ i p ă t : „ s ă sboa-те. . . să sboare" ca şi cum scoasă din răbdări, i-ar fi cerut socoteală de aşteptarea зі.

Atunci " Dinulescu trezit d in me­ditaţia lui tristă ae uită năuc , în­trebător, ce are da făcut, ce vreS a-ceastă lume de la dânsul?!.. . apoi cercetând zarea, văzu că amurgul se lăsase de-a binelea şi porunci mecanicului să bage maş ina înă­untru.

Rugă pe un prieten să comunice acestei lumi , c ă n u m a i poate ebu-ra acum, dar m â i n e p e l a 12, v a m â l face încă un sbor şi plecă abă­tut, înspre casă.

Mintea îl era frământată de flife-: rite presupuneri , dar nici la u n a ;

nu se putea opri; căci îs l zicea: ori ce s'ar fi putut întâmpla , Ghiţă i-ar fi a d u s un răspuns. Era destul de convină de deşteptăciunea şi credinţa acestui sclav, pe cure—el— îl ştia altfel de cât cealaltă lume şi ast'ă-1 păru curios .

Acasă se pl imbă mul tă vreme nervos, şi când trimise servitoarea, oe o avea, cu un bilet să î l strecoa­re Seinei, — femeia se întoarse cu răspunsul , că î a moş Zalman e în cbia şi întuneric peste tot.

Nu mai pricepu nimic, din toate asfea şi târziu de tot se culcă.

Dormi răiî, şi a două zi se sculă m a l obosit, mal trist.

Toată noaptea o trecuse într'o aşteptare chinuitoare şi adesea, se trezea la ori ce mişcare., părându-i-S6 că tot îl strigă cineva.

Când a doua zi pe la unu se duse la hangar, era palid, s i lnic şl ve­nea mai mult să se Schite d* o fă-găduială dată pripit.

Privirile îi eràu domoale, leneşe, ca ş i cum această lume l'ar fi aga­sat, l'ar fi chinuit cu mişcări le el de câini voioşi, când inima lui era atât de pustie.

De ar fi avut putere, i-ar fi alun­gat ca pe o turmă de netrebnici pe aceşti nesimţitori, care stăpâniţ i numai de curiozitatea lor bolnavă, se creadeau îndreptăţiţi să pună stăpânire pe fiinţa lui.

Era asemenea unul artist, ce ar avea pe patul de moarte o fi inţă scumpă, pe când, el, e nevoit să joace, să râdă, să fie vesel.

Aceasta-î cerea publicul neertător, căruia n u l păsa de inima lu'i pustie şi nenorocitul, scrâşnind sub fardul măştei lui, îşi joacă rolul p â n ă la sfârşit.

Răspundea rar ta câce o întreba­re, iar gânduri le lui se oprise acum n u m a i într'un punct, în jurul că­ruia se învârtea cu tot simţul, cu toată fi inţa lui istovită. Această fa­tă îl răsărise de odată în cale, toc­m a i atunci când el era m a l m u n ­cit de realizarea planului lui în­drăzneţ şi când orbit de pasiune, nu putu să se m a l împotrivească de a fi complice la iscusitul el furt, iar acum când spera să se poată justifica de pata conştiinţei lui în­cărcate, dispăruse într'un mod atât de misterios. Această îl neliniştea.

Şi apoi în fundul cugetului lui , a-bia acum simţea cât de mult o iu­beşte. Acum când dispariţia el ne­aşteptată îl surprinsese de odată în mij locul bucuriei triumfului, îş i dă­du m a l bine seamă cât e de robit de fiinţa ei dragă, şi, chinuit de o în­doială mistuitoare, pe inima-1 pus­tie i se aşternuse o cernire de doliu.

Icoana chipului el îngeresc pă­trunsese atât de adânc în sufletul lui de visător, în cât acum când pre­simţirea îi spunea că o va pierde, orî-ce consolare îl părea imposibilă.

Era una din acele firi cumpănite , reci, dar hotărâte, ce nu se la să în vâltoarea or i căre i pasiuni , dar o-dată prinşi, se aruncă cu tot sufle­tul, cu toată făptura lor v iguroasă, călcând peste orî-ce prejudicii sau legi stabilite dc mai nainte.

Din aceşti inşi se recrutează ade­sea eroii, ce ne uimesc cu faptele

lor îndrăzneţe, s a u n e cutremuri de căderea lor.

Era linişte. Nic i o adiere de vâjft nu aburea, iar s u s în văzduh, soai< rele părea că se luptă cu zdrenţele de nori ce i se puneau în cale.

Umbre enorme alergau pe dea­luri grăbite; i ar prin răstimpuri, raze vil şi calde ţâşneau cu abon< denţă.

Pr in zarea îndepărtată, un cârd de cocori s trăbătea aerul, cu un< ghiul lor ascuţit , i ar în strigătul lor uniform, era o îă le un rămas bun al t impurilor frumoase.

Mulţ imea părea chiar m a l puţin zgomotoasă, maî Ităcută şi din zumzetul e l domol eşea o tristeţe, o părere de râu.

Uşi le hangaru lu i se deschise şl m a ş i n a fu scoasă afară. Mecanicul o cercetă amănunţ i t ş i când se în­credinţa că totul era gata, se aşeză liniştit l ângă ea .

Dinulescu privea această operaţie rece, încruntat, ca şi c u m toate a-cestea ar II fost pregătirile unul car funebru. Din faţa lui pal idă păreS că dispăruse оі-сѳ bucurie ş i în ne-şire, privea peste marea aceea de capete.

Un ura puternic porni din pieptu­rile acestor inş i nerăbdători şi stri­gătul lor confuz se revărsa în va­luri peste capetele descoperite.

Dinulescu şedea împietrit , rece, î n faţa acelei mulţ imi , i ar în colţul buzelor lui strânse, sb vedea o cris­pare nervoasă, un dispreţ ce părea că-I aruncă acestor inşi nepăsători , zgomotoşi .

Furtuna de aplauze şi strigătele ce porneau din gurile lor enorme, î l părea o batjocură, o tortură a inimeî iul chinuite.

Se puse tn mişcare motorul, şi Ia auzul copilului acela zămis l i t de mintea lui zbuciumată, o înfioar* îl furnică prin corpul lui trudit.

Câtă fericire v isa el că-I va aduce această m a ş i n ă , şi a c u m când o a-vea sub ochi gata 1, cuminte, câtă de-cepţiune î n d u r a .

P lecă capul în J09 şi cu un oftat prelung, abia şoptit, c lăt ină din c a p : Feric ire?! . . . Himeră negăsită. . .

Din ochii lui obosiţi nu putu opri două lacrămî, ce ţâşniră de odată j e nevrute ca çi cum le-ar fi pompat din sufletul lui pust iu , şi domol pâşt până lângă aeroplan.

Era g a l ă au se sule în nacelă, când de la spa le auzi un strigăt, o vociferare de o a m e n i înghesuiţ i , şi din mulţ ime se desprinseră vr'o şapte opt inşi cori frămuntăndu-se , îşi fă­ceau loc ca să a j u n g ă m a i curând la el.

Dinulescu rămase tn picioare, aş­teptând să vadă ce m v a întâmpla , căci printre toţi observă pe moş Zab m a n , m a l gă lăg ios , m a l Î n v e r ş u n a i

Când bătrânul isbuti să se str» соагѳ p â n ă lângă el, începu a stri­ga mal tare, apucat de năbădăl .

— Hoţule. . . pungaşule . Ml-al furai fata. Undo e Seina???.. . ş i cu pun* nil s trânşi , se restea Ia Dinulesee cu o furie turbată.

Apoi frângându-ş l m â i n l e se ruge stăruitor :

— Spune unde e ?? Te rog... nu-ţî bate joc de bătrânul Zalman, şi ne* m a l putând zice n imic , se frângea de mijloc şi-şl frământa mâini le Iul osoase, într'o mişcare caraghioasă.

Ceilalţi însă , strigau m a i tare şi cu pumni i r idicat! deasupra capetelor, îl amen in ţa pe Dinulescu.

El privea buimac, fără să poată deschide gura , neînţelegând nimio d in toate astea.

I n '.impui «cesta, din mulţimea ce înconjura bparatul , se desprinserl bcâţl-va, luară pe bătrân în brate voind să-1 depărteze de lângă maşfr nfi, dar cei lalţ i evreî tăbărâră pt dânş i i ş i o luptă desperată sa îneinr se fără reste.

A se cit i urmarea In „Universul Literar" care va apare Duminica vii. toare.

J r i ; i Iulie 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 28. — 7 .

P R O V E R B E

Peocopseala nu se cumpără cu bani t i AE câştigă cu ani.

N o cere de la prost învăţ şi de la bătrân băţ.

Omul la rău aleargă cu armăsarul gl la bine merge cu carul.

Vremea ce-a trecut n a ee mal î n ­toarce.

P ă a i nu ba ţ î laptele nu scoţi smân­tân i .

DIN HAZUL ALTORA

Vaî d e câinele nu l l u i .

e a » latră pe attpă-

Norocul, I s M i , Nenorocul pentru duşmani;

Fericirea sau nefericirea in viitor, cum se destainueţte la fel de fel de chipuri după zilele anulai şi după diferitele sărbători; Măritişul fete­lor după dorinţa inimet; Lecuiri; Prevestiri de tot felul şi mijloace de a le dobândi, toate după obiceiurile şi datinele poporului. Descdntice, Vrăji ele ursită, de dragoste, e l e , etc. Superstiţii, Credinţe şi Prac­tice prea curioase băbeşti pentru apărarea oamenilor şi vitelor de di­feritele rele, boli si ispite, etc., carte de 148 paginî expediată cu altă carte de desfăcut farrnecile costă amândouă I IAU franco la domiciliu în toată I l o i {ara, prompt ţi discret. Adre­sat! costul de 1 leu prin mandat sau mură postale exact astfel : Agenţiei de publicitate literară „Presa", Bucureşti, Căsuţa 153.

I T ă i a t ! ş i p ă s t r a ţ i a c e s t a -n u n f ! 7329

Iubi ţ i -vä duşnutat f

In sat la Beţ ivenî , î n v ă ţ ă t o r u l ţ ine să ten i lor o confer in ţă .

— înainte de а sfârşi—zice e l—n ' am să v ă maî d a u d e cât u u s i n g u r sfat : feriţi-vă de r a c h i u , căci el este cel maî m a r e d u ş m a n a l vos t ru .

Vn ţăran s e g răbeş te să replice : — Pai bine, d-le învăţător, c u m s e

pot r iveş te asta ? Ta ica păr in te le ne apune eă ne iubim d u ş m a n i i , a u să ne ferim de e l .

Casă Ѣ Sănătate SPECIALA PENTRU

J B C L ^ L Z E d e Г Ч Е З Л Е Х SUB DIRECŢIA

Doctoru lu i I. KIRIAC Chirurg primar; şeful serv. de gynécologie

al spitalelor Eforiei SECŢIE SEPARATA pentru BĂRBAŢI

(hemoroide. lisrnll, tumori, calcule resicale, stricturi uretrale, etc.

Strada Sf. loiieă 8. In dual Teatralul National — TELEFON 2/96 —

C Â Ş T I G S I G U R 5 0 0 - 1 0 0 0 Lei lunar şi mal mult, ciliar ca câştig acce­soriu, pentru persoane din toate cla-eele. Afacere reală, uşoară şi fără chellueli. Cereţi inîormaţiunî gratis fi france. L. K. No. 2 delà Agenţia de publicitate I s i d o r A . S t e r n , Bucureşti, strada Smărdan A.

1ЛАЛѴТЕ ş i D U P A ÎNTREBUINŢA CREME FI fUDRRL JR.W P A S T A

d e 4 i a ţ t 1 l e i i

S Ă P U N D E T O A L E T A

„ F L O R A " De o calitate ireproşabili, foarte I

bine parfumat, cat i fe leai imăinele ţ i tecul . B u c a t e H * tJKS.

Ѳ Ш І Т Д І І Parfumează ad­

mirabil pn fi dis trug orl-ce miros urât al curei. Cu­tia 50 banii la drogueriî ,şi farmacii.' A se ebserva marca : «Semiluna cu st*au.

MIGRENA dureri de cap, de dinţi, nevralgii, du­reri reumatice, vin­decă sigur Pastilele I V e v r a i g i u « J u ­r i s t , aprobate de Consiliul sanitar.

2.A4) la dt-oţruei-iî ş i f a r m * ERT

VOPSEA de PÂR RAPID G a r a n t a t a b ­s o l u t n e v ă t u -ш А І е а г е , văp-•este imediat pi ­rul «trunţit sau albit, la negru, te brun, aaataniu saü blond Într'un mod atât de per-foet şi de AAUI-raâ, in eât nu ae cunoaşte de loc e& fluni este văpsft. întrebuinţarea mal sinplă şi mal «ţoară ca la orl-ce altă vapsea de par. L e i 2 . 5 0 la dro-ţoerii ei TARJDAEÎL

9»

Pentru doamnele mesagere REOOAIANDĂFFI CĂLDUROS

R e p a b u c ă t ă r i e i " L ' J I v o i a m c « a ţ i n n n d r e ţ e M

с о ш р і е е і е p e n t r u o r î - c e f e l d4 m â n c ă i i , p e n t r u s ă n ă t o ş i ş i b o b n n v t .

Costul unui v o i a m

1 L E U P e n t r u p r o v i n c i e s e a d a u g ă l i

b a n i p o r t o Contra ramburs nu sc ex»

pediază.

v w w w v w w

Reclama e sufletu CDIMRUIIIÎ

LEI 1000 RĂSPLATA P E N T R U P L E Ş U V I Ş I S P Â N I O barbă e legantă şi creş terea pa ru lu i se obţ ine în 8 zile p r in în t r ebu in ţa rea ba lsamului

„ G A R A " . Acest balsam face să crească pâru l şi barba la or!-ce pleşuvi p r e c u m si persoanelor ce le c reş te pârul гэг.

„ G A R A " este cel mal b u n p rodus al ş t i inţelor m o d e r n e pe acest te ren şi e r e cunoscu t ca unicul ba l sam care poate Intr 'adBvăr sà provoace o creştere a p ă r u l u i , chiar la b ă t r â n i .

De aceea balsamul de pa r „ C A R A " este în t rebu in ţa t în în t reaga l u m e de toţi domni i t ineri şi bă t rân i p r e c u m şi de d o a m n e .

„•OARA" provoacă r egene ra rea papi le ior capilare m i m a i d u p l pu ţ ine zile de în t r ebu in ţa re şi poate să se obţină o bogată creş tere de pă r .

\ e V ă 1 ă 111 U R e A s e g a r a n t e a z ă ! D a c a N U e a ş a P I & T I O A :

L E I 1 0 0 0 B A N I І Ш Е Л Т А tu turor pleşuvilor şi spâni lor p r e c u m şi persoanelor cu p ă r rar car i au în t r ebu in ţ a t „ C A R A " fără efect t i m p de 4 s ă p t ă m â n i . S u n l e m s ingura casă care dăm a s e m e n e a ga ran ţ i e .

D. losef Silhavy, scrie : 4563 Onorată Casă !

Un prieten al meu obţindud In 3 săptămâni o frumoasă barbă prin balsamul D-voastrâ, vă rog să-mi trimetetl şi mie ramburs un pachet „CARA" de 6 coroane.

Cu stimă, l o se f S i l b a v y , Erszabetfalva, Ungarn. C a s a „CAUA* 1 , K o p e n h a g a

P e n t r u pachetul t r imis „ G A R A " m u l ţ u m e s c din i n i m ă . în t rebu in ţez a c u m prepara tu l n u m a i ie 12 « l e şi observ u n bun rezul ta t : p â r u l n u - m i ma î carlo, ci pa rc ca se face ma i pu te rn ic şi ma! gros şi n u mi-a crescut pu ţ in î n raport cu t impul scur t de când ani î ncepu t a în t rebu in ţa ba l samul . A s e m e n e a şi creşterea barbe! s'a împutern ic i t fărB îndo ia l ă . A m î n ­trebuinţat o m u l ţ i m e de remedi i pen t ru pâ r fără nici u n rezul tat ; p e n t r u ai D-voastrâ , vă m u l ţ u m e s c î n s ă din i n imă , şi voi reco­manda tn t o tdeauna acest superb p r e p a r a t . Gu s t imă r ă m â n al D-voas t râ . O. V- M. Kopenhagen.

„ G A R A " dă pă ruk i î şi barbel o învăţ işare s t ră luc i toare , cum şi ondu la ţ iun l , şi se t r imi te cont ra cost r a m b u r s tn în t reaga l u m e , dacă se c o m a n d ă la casa centra la . U n pachet „ G A R A " costă LEI 6 ; două pache te LEI I O .

Cara H a u s , K o p e n h a g e n V 3 0 2 , D ä n e m a r k . (Scrisorile se franchează ca 25 bani, cărţile postate cu 10 banî),

C O

C i

îl + î n a i n t e c a b e ţ i v u l s ă î n f r â n g ă l e g e a

V i n d e c a ţ i - 1 î n a i n t e C A a l c o o l u l s a П d i s t r u s s ă w u t a t e a , J M I T E R E A ş i A V E R E A l u i , S A U C A m o a r t e a S Ă f i f ă c u t i m p o s i b i l » ! v i n d e c a r e a lu î .

Contrafacerile eunt pedepsite.

COOM este un s»rogat pentru alcool şi efectul luî este că beţivul va detesta băuturile spirtoase. C O O U este cu totul N E V A T A M A T O R şi efectul lui este atât de eficace, în cât persoanele tele

maï înclinate beţiei nu devin nici adală recidive. COOM este cea maî nouă invenţiune care ştiinţa a produs-o în această privia^ă, şi-a scăpat

până acum mii de oameni din nevoi, mizerie ţi ruină. COOM este un preparat свге ee disolvă uşor, şi care spre exemplu poate fi pus de cui re mé­

nagera in Cafeaua bărbatului; fără ca acesta să simtă ceva. In cele maî multe cazuri, el nici nu ştie pentru ce na maî poate să suporte deodată spirtul, şi crede, că aceasta este efectul unei prea mari consumaţii, aşa eum nu n"** putem manca o mâncare din cara am gustat prea des.

COOM ar lrebui să dea n e - c a J . e _ t a ^ fiului săi , studentului înainte de a cădea'la examen; cSeî, chiar dacă nu este dedat beţiei, alcoolul totuşi slăbeşte créerai.

In general at trebui fie-care> care nu se poate abţine de alcool, să ea o dosă de COOM. Acesta eaie cu totul nevătămător, p e r 8 0 * 1 ^ conservă sănătatea şi economiseşte foarte mulţi bani, рѳ carî ьаг fi cheltuit altfel pentr u v i n > bere, ţuică sau rachiu.

Preparatul COOM costă 1 0 l e î şi se trimite centra plăţii anterioare sau contra ramburs numai prin :

C o o m I n s t i t u t , C o p e n h a g a , 3 4 6 F . , D a n e m a r k a Scrisorile sunt de francat cu 2 3 b a n i şi cariile poştale cu 1 0 b a n î

b. — N o . 28. UNIVERSUL LITERAR L i m î , 1 1 Iul ie , 1 Ш

TvOUILE MAMI PREMII OFERITE DE ZIARUL # -

„ U N I V E R S U L ABONAŢILOR SĂI CU INGEPERE DELA 22 MAI, 1911

O N O U A V I L A L A S I N A I A «Vila Luigi», construită anume pentru tragerea viitoare, pe strada I. G. Brâtianu, în poziţia cea maî splendidă

din localitate

de mare valoare, cumpărat de.la I n d u s t r i a m e t a l i c ă «Marcu», Bulevardul Elisabeta, 8.

0 ELEGANTĂ GARNITURA de MOBILA p. SALONAŞ din trest ie exotică şi malaca emai la ta , compusă din :

O eanapea , două fotoliuri. patru scaune şi o masă , cumpăra t e de la cunoscutul magazin L i t t m a n n . str. L ipscan i , No. 3 .

ЩГ DORMITOR, âe L E M N Р Щ const rui t în marea fabrică de mobile de Iernii •

Marin V. Gagica, şoseaua MihavBravu l , No. 37 şi s t rada Şerbâ-nică, iS'o. 10 .— Sucursala caiea Victoriei , No . 107 .

O G A R N I T U R A D E T O A L E T A J A P O N E Z A compusa din u n a r m u a r cu oglindă, cu despărţ i tur i pen t ru rufe şi ha ine , îmbrăca t cu stofă japoneză . Una toaletă cu m a r m u r ă 9І

oglindă din b a m b u veri tabi l . Una dormeză tapisată cu stofă japoneză . Un scrin cu seapte cutii lustruite şi Îmbrăca te cu stofă j a p o ­neză . Un piedestal de bambu cu vas. j aponez . Una etajeră de pere te , de bambu , îmbrăcata cu stofă japoneză şi u n scaun tapisa t tot ш stofa j aponeză . Toate aceste obiecte sunt lucra te şi executate In mod artistic de către r e n u m i t a fabrică de mobi le de b a m b u Ё . A.

Puche r et C o m p . , Bulevardul Elisabeta, 15 . cu sucursala calea Victoriei , 148.

JUMĂTATE GARNITURA MOBILA PENTRU INTRARE SE 1 Ш DE STEJAR eompusă din : -Una canapea,- 4 scaune, 2 marchize , 2 tabure le , una masă cu g e a m de cristal. Toate îmbrăca te în pluş fin broşa t ,

cumpăra te dé l a mare le magazin de mobile «Compania amer icană» , str. Caro), 74, vis-à-vis de piaţa cu flori, lângă hotel Dacia.

U N A S U F R A G E R I E M O D E R N A D I N L E M N M A S I V compusă dintr'un bufet e legant , o . m a s ă patent de 18 persoane şi 6 scaune tap isa te , cumpăra t e de la cunoscuta «Expoziţie MV

dernă» de mobi le Gi ldener Rosenthal et Hascal , Bucureş t i , strada Carol I, No> 64.

1 serviciu de c e a i n p e n t r u 6 p e r s o a n e » d e- a l P a c a v e r i

(

I

tabilă, imitând argintul oxidat. д „ л о П р | і і л de masă, cu o figura oxidată, aşezai pe un tcdaUl Ui t postament aurit imitând bronzul.

de perete «secesion» cu vitrouri, având mersul 15 zile, cumpărate de la marele magazin de cea­

sornice şi bijuterii en-gros şi en-detail Fraţii A. el 1. Roller, Bucureşti, strada Smârdari, No. 35, etajul I-iu.

0 m a ş i n ă Aa «Erica», ultima perfecţiune, care scrie UldŞIUd UC МЛІЭ vizibil î n două culori, cumpărată de

la Compania «Ideal». Depozitul maşinelor de scris din Bu­cureşti, Palatul Eforiei, représentant Leonida Piokowski-.

О ПАпНіІІЙ m o d e r a a C u J ° a " ПП /ЧИКШРПІР P e n l r u Ь ш г О Й > peUUUId r e a ű u c u i u i şi UH tedaUIHIL f r u m o s nichelat, cumpărate de la cunoscutul magazin «Ceasornicăria Colţei», strada Golţeî, 31.

2 Ш>ЬрІп« d e P l o a e » c a l i t a t e a I, por- a fim™ de voiaj, pCICI incitative pe ambele părţi şi * " « a c p i e i e de

crocodil.

2 ЯП9РЯІА lia «Juvenia», cumpărate de la «Campania dpdld lC UC t d » generală», biurou de informaţiuni, Bu­

cureşti, stradă Smârdan, No. 20, etajul I-iu. 1 m a c i n ă Ha Plienl P e n t r u familie, de mână, calitate su-1 HldŞIUd UC ы іа і і і perioară, cu capacul de nuc. I m a c i n ă Aa p ik i iI d e picior pentru familie, ct» suveică 1 l lIdŞIIla.Uc l l l s l l l rotundă, de calitatea cea mai supe-

, rioară ; coase şi brodează cu cea maî mare perfecţiune. Masa şi capacul de duc. Cumpărate de la marele magazin de ma-

' sini de cusut «Compania anglo-americană», Bucureşti, strada Carol No. 50, cu sucursale In Piteşti şi Câmpina.

2 fpiiniA2»«4 ÎMipfiapA bronzate, cu sticle colorate, cum-l i u u i u a a c li u t i l u l C parate de la cunoscutul magazin de-

bijuterie Tb. Radivon, Bulevardul Elisabeta, No. 8 bis.

Ш ігрімплілп map/» perfecţionat, remontabil in timpul gldlllUIUtt IHdltJ, mersului, cu diafragma de concert şi

6 cântece naţionale, lina* і/ілоі>а model Stradivarius, completă, cu arcuş, cutie Ulld iludTd Ş i accesorii;

ІІПЯ tlârOIODÎCă d e m a D a ' i o a r t e 8 0 n o r a » . c ? . t 9 n ï T ï de oţel, burduful dublu impermeabil şi colţurile îm­brăcate cu metal.

de concert veritabilă, italiană, în lemn de palisandru şi elegant ornată cu sidef, cum­

părate de la cunoscutul magazin de muzică Jean Feder, ca­lea Victoriei, 54.

Afară de acestea, toţi abonaţii mal primesc In mod gratuit «Universul Literar», iar la facerea abonamentului, un volum din interesanta scr iere: M e m o r i i l e R e g e l u i Carol 1.

d la iwiu Аь hnrôfapin e S i " u s email», compus din mal p C l t l t l l I Wu UUiaid l lC m u j t e bucăţi, cumpărate de' I« ma­

rele magazin Л. Rechenberg et fiu, Bucureşti, Lipscani, 15. e rômacï bărbăteşti de zi, de zefir sau a» nni«Äi»hl P a n t » -t d m d ? 1 albe, cu piepţl de olandă ; • pweUH l o n i

(indispensabili) ;

6 perechi Й І ? 6 batisle de olandă cu

gta

m

ff i°eT 1 nppuHftt i a r t i e r e d e I nnpapho b r e l e l e i d e m . c a r I 8 e

1 uciCMlC mătase 1 pciCUIC vor confecţiona după mă­sură câştigătorului de cunoscutul magazin de lingerie «La patru sezoane», Victoriei, pasagiu) Maca, vis-à-vis de poliţie.

2 ЛЛСІШШ> An h a i n a ( s a c o )> d u P a măsură şi alegerea sto-. MIMUIIir Ut lldluX f e i ) çarj s e vor confecţiona de cu­

noscuta crojiorie Jaques.Grimberg, strada Academiei, 25. ИіІЙ ЬіІРЯІа metri P a n z a d e mişor cu boraugic, ţesătură Ulld UHCdld românească, cumpărată de la expoziţia Casei

şcoalelor. ' - .

2 4»аасл'ігпіші d e а и г pentru bărbat U-flMWIUItc 8 i două pentru damă;

1 eeasornic de argint roşesc pentru bărbat; 0 bră|ară de aur cu 3 diamante ; lin ІПАІ d e a u r b a r b a _ u n ini ' l d e a u r я п 1ei»l c u d o a a

LU IUCI t e 8 C C l l r u b i n . IUI |1IC1 c u g a f i r . Uli IHt'l b r i e t e şi satir la mijloc.

2 ceasornice de metal marca «Sonia» 2 portlotogralii de por|o|an japonez, - { g ï Un pince-nez J^aie4 una pereche ochelari duble; 2 torgnioáe5Sfl2 b e n o c l n r t ^ Ä ^

tică «Ocularium», str. Doamnei, 27, unicul institut pus sub direcţiunea ştiinţifici a d-ruluî Gheorghe D. Fischer, oculist,

lin fPlinifK Premiu pentru grădină, «Şanticler», compus din Uli n u l l i u s u n cocoşf două găini şi doulsprezece puişori.-|]n лцрп complet de limba franceză; idem unul de stenegra-tJil t U i a g e > j d e m nnui de dactilografie, cari se vor predă

de cunoscutul profesor Henry H. Duployen, strada Edgard Quinet, No. 5. ? Л л о о л і л conţinând fie-care cremă, pudră şi săpun «Flora», «IW t a a c i c fibule anume pentru abonaţii noştri.