~ 218 ~

Ediţie specială REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

ASPECTE PRIVIND CRIMINALITATEA FEMININĂ. FEMEIA CA AUTOR ŞI VICTIMĂ A INFRACŢIUNII DE TRAFIC DE PERSOANE

Drd. Anca – Elena Bălăşoiu

cabinetdeavocatbalasoiu@yahoo.com Şcoala doctorală Ordine Publică şi Siguranţă Naţională

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”

Human trafficking represent a serious and growing threat against public and social order, as it is an omnipresent fact, especially in Europe. Romania has an unfortunate history regarding the above mentioned crime, since it is among the countries that delivers several categories of persons that become victim of the phenomenon every year. The purpose of the present article is to analyzes the main causes of human trafficking, but also to draw attention to a new trend regarding this crime – the transition of women, from the status of victims to the status of criminal offenders.

Keywords: human trafficking, women, criminal offenders, victims, recruiting, causes and roles. 1.Definirea conceptului de “trafic de persoane”

şi incriminarea acestuia. Traficul de persoane este, fără îndoială, un

urmaş al sclavismului, fiind deseori supranumit şi „sclavismul secolului XXI”. Însă fenomenul traficului de persoane a existat, sub diverse forme, din cele mai vechi timpuri şi până în secolul XX, fie că ne referim la “uneltele vorbitoare” din antichitate, fie la robii, şerbii şi iobagii din ţările române de secol XIX, acest fenomen pare a fi legat până la simbioză cu existenţa umanităţii.

Ceea ce atrage atenţia în ultima decadă este amploarea pe care a căpătat-o acest fenomen. Cu siguranţă că nu asistăm la cel mai mare număr de persoane victime ale sclaviei, în istoria umanităţii existând perioade (Antichitate, sec. XVIII – XIX) în care sclavia se practica masiv şi era general acceptată în societate, fiind considerată „motorul” economiei.

Dar în secolul XXI, faţă de valorile sociale şi morale pe care ne construim actuala societate, fenomenul sclaviei, al traficului de persoane în scopul utilizării acestora la muncă forţată, la activităţi legale sau ilegale, apare ca o contradicţie, ca o ameninţare semnificativă.

Ca fenomen, traficul de fiinţe umane reprezintă una dintre cele mai extinse forme de manifestare ale criminalităţii, alături de corupţie, economie subterană sau fraude financiare, devenind o problemă majoră atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional. 1

1 F. Paşca - “Combaterea fenomenului infracţional de trafic de fiinţe umane”, vol. I, ed. Sitech, Craiova, 2009, p. 40

Legiuitorul român a definit această noţiune, totodată incriminând-o, prin dispoziţiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Legea nr. 678/2001 este principalul instrument de politică penală în materia traficului de persoane astfel încât ea conţine, pe lângă norme de incriminare şi dispoziţii care definesc termenii şi expresiile utilizate, dispoziţii care privesc prevenirea acestui fenomen, cu indicarea instituţiilor responsabile în acest segment, norme de incriminare a unor infracţiuni în legătură cu traficul de persoane, dispoziţii speciale în materia confiscării, impunităţii, reducerii pedepselor, protecţia şi asistenţa victimelor, cooperarea internaţională.

Elaborarea legii a constituit un obiectiv al Planului Naţional de Acţiune pentru combaterea traficului de fiinţe umane, aprobat prin H.G. nr. 1216/2001, cadrul legislativ în materie fiind ulterior întregit prin prevederile Regulamentului de Aplicare a Legii 678/2001, aprobat prin H.G. nr. 299/2003.

În plan internaţional, în luna decembrie 2000, România a semnat Convenţia ONU privind combaterea criminalităţii organizate internaţionale şi două Protocoale privind traficul cu migranţi, respectiv pentru prevenirea, suprimarea şi pedepsirea traficului cu persoane.

În baza acestui protocol s-a elaborat Planul naţional pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de persoane, la care participă principalele autorităţi guvernamentale (ministerele precizate în legea 678/2002) şi

~ 219 ~

Ediţie specială ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” autorităţile neguvernamentale, implicate în acest domeniu.

2.Traficul de persoane în România. Mecanisme de funcţionare.

Fenomenul traficului de persoane în România a căpătat amploare începând cu anii '90, când societatea românească, aflată în plină transformare după epoca comunistă, a devenit o “piaţă” perfectă pentru recrutarea de persoane, cu precădere femei, în scopul exploatării acestora în activităţi ilicite.

Însă şi în prezent, la mai bine de 20 de ani de la momentul 1989, victimele, în speţă tinere, continuă să cadă pradă acestui fenomen.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului, România fiind citată ca ţară generatoare, dar şi de tranzit, a marilor reţele de trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine (Ucraina, Moldova sau Belarus).

În perioada 01. 2000 – 06. 2003 România ocupa locul trei în statisticile OIM, cu privire la victimele traficului de persoane asistate, în Europa Centrală şi de Est, după ţări ca Albania şi Moldova.

În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani ( un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani). Dintre tinerele repatriate voluntar şi asistate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie -Biroul OIM Bucureşti, în mare parte au fost duse în Bosnia Herţegovina, apoi în Macedonia, Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte ţări. În ceea ce priveşte scopul traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania – trafic pentru exploatare sexuală, Grecia – trafic pentru muncă în condiţii ilegale, Franţa, Italia – pentru cerşetorie. Tendinţa care se remarcă este ca transportul să se facă în grupuri mici, pentru a fi mai greu de sesizat de către autorităţi.

Din mărturiile lor reiese că traseul tipic al unei victime, de la racolare până la eliberare, este marcat de abuzuri grave. Prinse în capcana traficanţilor, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare şi exploatate în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt forţate să accepte exploatarea sexuală, dar şi alte forme de servitute.

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional transnaţional, este de o complexitate care îl face greu de anhilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau amploare în fazele finale.

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional transnaţional, se desfăşoară după anumite etape: Recrutarea este momentul în care un

„binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate. Înşelată, victima îşi dă acordul să urmeze planul recrutorului de a părăsi ţara.

Metodele şi tehnicile de recrutare utilizate sunt diferite, în funcţie de gradul de vulnerabilitate a victimei, datorită vârstei, nivelului ei de instruire, stării sale materiale, de cele mai multe ori precară, lipsei experienţei de viaţă, naivităţii, toate acestea fiind speculate de traficanţi. Transportul este organizat de recrutor şi se

face pe trasee stabilite anterior. Are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească. Presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul ţării de provenienţă ori din statul de origine direct în statul de destinaţie sau prin ţările de tranzit.

Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos, victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o „călăuză”, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanţie, îi opreşte paşaportul.

Vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă şi sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Abia acum victima conştientizează pericolul.Transferarea ca modalitate prin care se realizează traficul constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută, pur şi simplu, ca o marfă, iniţial fără ca ea să ştie, sau face obiectul unei alte tranzacţii încheiate între traficanţi (de exemplu schimbul ori achitarea unei datorii). Vânzarea are loc în ţările de destinaţie, iar vârsta şi aspectul fizic sunt elementele în raport de care se fixează preţul de vânzare (care poate pleca şi de la 300 dolari SUA până la 4000 dolari SUA ori chiar mai mult).

Victimele îşi dau seama că au fost vândute şi că au devenit „proprietatea” unor patroni atunci când sunt deposedate de acte, duse în locuri izolate şi permanent supravegheate unde sunt lipsite de orice mijloc de comunicare, nu li se permite să intre în contact cu alte persoane şi sunt supuse unor tratamente dezumanizante pe fondul cărora devin

~ 220 ~

Ediţie specială REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII foarte vulnerabile şi uşor de exploatat : captivitate, ameninţări cu moartea, maltratare, violuri comise de una sau mai multe persoane. Exploatarea este totală, victimele fiind

ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente inumane şi exploatate sexual în regim de sclavie.

Traficul de fiinţe umane, ca orice altă formă de crimă organizată, se consumă printr-un lanţ de infracţiuni. Din momentul racolării victimei, traficantul şi complicii lui încalcă legea în nenumărate moduri, iar drepturile fundamentale ale omului sunt confiscate.

Cele mai multe dintre infracţiunile comise în mod repetat de traficanţi sunt şi cele mai grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viaţă şi la libertate.

Lovirea şi vătămarea corporală, omorul, ameninţarea şi şantajul; sechestrarea şi răpirea, violul şi prostituţia forţată sunt faptele penale pe care se construiesc şi funcţionează reţelele de trafic de fiinţe umane. Falsul şi uzul de fals, darea şi luarea de mită, trecerea frauduloasă a frontierei completează infracţiunile prin care traficanţii reuşesc să îşi pună în practică scenariile distructive. Trebuie accentuat şi faptul că recrutarea victimelor, ca prima etapă a traficului, se realizează în majoritatea cazurilor tot printr-o faptă penală, înşelăciunea.

Constrângerea poate fi fizică sau psihică, iar mijloacele prin care se obţine în fapt sunt ameninţarea şi violenţa.

Constrângerea fizică presupune întrebuinţarea unor acte de violenţă sau oricăror alte acte care presupun folosirea forţei fizice a făptuitorului pentru înfrângerea rezistenţei victimei.

Constrângerea morală presupune ameninţarea victimei cu producerea unui rău în mod nemijlocit asupra acesteia, asupra soţului sau unei rude apropiate , rău care poate fi îndepărtat numai prin acceptarea cererilor făptuitorului.

Deşi pare mai puţin gravă, promisiunea mincinoasă în baza căreia o tânără acceptă să plece din ţară constituie punctul de plecare al tuturor umilinţelor şi suferinţelor de mai târziu.

Trebuie avut în vedere, însă, şi fenomenul traficului de fiinţe umane pe plan intern, fiind foarte des întâlnite cazuri de persoane preluate din zone rurale, localităţi izolate ori zone defavorizate din punct de vedere economic şi aduse în marile oraşe – centre economice – pentru a fi forţate sau nu să participe la activităţi ilegale.

Oraşele mari din zonele sărace ale României, în special Moldova ( Iaşi, Bacău, Suceava, Botoşani) şi Muntenia, sunt principalul mediu de racolare a victimelor.

Oricum, fenomenul traficului de femei nu este cunoscut la adevărata lui dimensiune, mobilitatea populaţiei, simplificarea procedurilor de trecere a frontierelor, posibilitatea unor activităţi aparent legale şi obscuritatea acestui tip de activităţi, face ca datele statistice să nu fie exacte, cifra neagră a criminalităţii pe acest segment fiind mult mai mare.

3.Factori favorizanţi ai traficului de persoane având ca victime sau autori femei.

3.1. Analizarea factorilor favorizanţi ai traficului de persoane având ca victime sau autori femei.

Factorii care favorizează implicarea femeilor în activitatea de trafic de persoane sunt de natură multiplă. Astfel, putem vorbi despre factori de ordin economic (lipsuri materiale, mijloace de subzistenţă insuficiente), familial (mediu familial dezorganizat, lipsa familiei), educaţional (lipsa studiilor, nescolarizare, lipsa informaţiilor privind riscurile de a fi implicat în traficul de fiinţe umane), precum şi factori de ordin psihic – emoţional.

Cu referire la această ultimă categorie de factori, interesantă ni se pare ipoteza modelului de reuşită în viaţă pe care victimele îl au.

Din analiza cercetărilor întreprinse în domeniul traficului de femei a reieşit că principala cauză a migraţiei o reprezintă nu lipsa mijloacelor de trai, ci percepţia indivizilor vizavi de posibilităţile lor de autorealizare în România. Un mediu în care oportunităţile oferite generaţiei tinere sunt extrem de reduse, iar şansele de angajare sunt mici, îi face pe cei mai mulţi să considere că nu se pot realiza decât în străinătate. Modelul de succes funcţionează ca un factor de conturare a mirajului străinătăţii, dar şi ca o asigurare că nu există eşec, ceea ce duce la creşterea gradului de vulnerabilitate, precum şi creşterea încrederii potenţialei victime în recrutor.

Nu în ultimul rând, considerăm că o educaţie defectuasă, prin care i se insuflă femeii ideea că trebuie să aibă bani multi şi că îi poate obţine uşor, reprezintă un factor favorizant al viitoarei implicări a acesteia în activitatea de trafic de persoane.

Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de educaţie împiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor. Tinerele cele mai expuse traficului cred că realizarea personală înseamnă, în primul rând, a avea bani, iar pentru a-i obţine sunt capabile să înfrunte orice pericol. 2

2 A se vedea http://ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane/ despre _trafic.html

~ 221 ~

Ediţie specială ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” Într-o altă opinie, factorii favorizanţi ai

traficului de personae se pot diviza în factori exogeni (de ordin extern, ce fac trimitere la contextualitatea micro şi macro socială generatoare de criminalitate în domeniu) şi factori endogeni (de ordin intern, în care regăsim propria istorie de viaţă a persoanei implicate în trafic). 3

3.2. Explicarea factorilor favorizanţi ai traficului de persoane prin prisma Teoriei Anomiei.

Teoria anomiei, elaborată de E. Durkheim, porneşte de la ideea conform căreia creşterea criminalităţii este legată de starea de dereglare sau anomie ce caracterizează societatea, în cazul unor schimbări bruşte şi care au drept efect scăderea capacităţii acesteia de a regla comportamentul individului. 4

Schimbările prin care a trecut societatea românească în ultimii 20 de ani şi-au pus accentul inclusiv asupra traficului de persoane, dezorientând oamenii şi determinându-i să adopte cu multă uşurinţă anumite comportamente deviante pentru depăşirea stării de anomie.

R.K. Merton defineşte anomia ca diferenţa dintre valorile legitime promovate de societate şi mijloacele structurale puse la dispoziţia individului pentru atingerea acestora. În funcţie de poziţia ocupată de indivizi în cadrul structurii sociale, există mai multe tipuri de adaptare comportamentală: conformismul, inovaţia, ritualismul, retragerea şi revolta.

Dintre acestea, inovaţia explică de ce unele persoane aleg să se implice în traficul de persoane. 5

Unul dintre factorii ce apar legaţi, din acest punct de vedere, de comportamentul inovativ deviant este sărăcia, care este explicată de Merton ca fiind o limitare consecventă a oportunităţilor, nefiind totuşi considerată suficientă pentru a explica devierea comportamentală a individului.6

În România, schimbările politice de la începutul anilor 1990 au dus la aparţia sărăciei, a şomajului, la scumpirea preţurilor, precum şi la scăderea nivelului de trai, toate aceste împrejurări constituin premise clare pentru apariţia comportamentelor deviante.

Mare parte a indivizilor care devin parte a traficului de persoane, fie ca victime, fie ca autori,

3 F.Paşca – „Fenomenul infracţional de trafic de fiinţe umane”, ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2010, p. 34 4 L.Ecedi – Stoisavlevici - “Teorii criminologice în explicarea traficului de persoane”, p. 1 5 L. Ecedi – Stoisavlevici, op.cit., p. 3 6 R.K.Merton - “Social Theory and Social Structure”, New York, Enlarged Edition, The Free Press, 1968, p. 186.

sunt persoane care se află ori s-au aflat la periferia societăţii, având mijloace limitate de subzistenţă.

Cu atât mai vulnerabile sunt femeile, care nu de puţine ori, au şi povara unei familii de întreţinut. Astfel, iau decizia de a emigra sau de a se prostitua ori chiar de a exploata alte persoane. Acest tip de comportament se înscrie în liniile definitorii ale comportamentului inovativ, încercând să găsească o altă cale pentru a-şi satisface nevoile.

Se observă că, de cele mai multe ori, indiferent de nivelul de dezvoltare al unei societăţi, indivizii din păturile sociale inferioare sunt cei care se implică sau sunt implicaţi, fără voia lor, în traficul de persoane.

4.Rolul femeii în activitatea de trafic de persoane.

4.1.Femeia ca traficant în activitatea de trafic de persoane.

Persoanele care săvârşesc infracţiuni de trafic de persoane pot fi atât bărbaţi, cât şi femei, cu toate că, la o primă vedere, ideea generală de „trafic de persoane” are, în concepţia clişeică a societăţii contemporane, în rolurile principale bărbaţii – ca autori şi femeile – ca victime.

În numeroase cazuri, însă, femeile sunt implicate în săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane; ele sunt prima verigă în lanţul infracţional: femeia, ca infractoare în traficul de persoane, profită de tinerele femei care sunt supuse traficului de persoane în vederea exploatării sexuale.

Putem observa că în anumite cazuri femeile traficante7 au fost iniţial victime ale traficului de persoane: în această situaţie ele cunosc foarte bine mecanismul infracţional şi dobândesc experienţă în recrutarea victimelor şi plasarea lor, cu precădere în scopul exploatării sexuale.8

Uneori, femeile se ocupă de trafic de bună voie, datorită câştigurilor mari obţinute, însă alteori desfăşoară această activitate datorită presiunii exercitate asupra lor de către traficanţii cărora le-au aparţinut, în schimbul eliberării lor. În prezent se înregistrează o creştere a ponderii femeilor recrutor, ele desfăşurând activităţi de traficare pe cont propriu ori în cadrul grupurilor criminale specializate în traficul de fiinţe umane.

7 Urmează a ne referi, prin noţiunea de “traficant” la toate categoriile de persoane implicate în traficul de fiinţe umane: recrutori, călăuze, intermediari, controlori etc. 8 V.Paşca, F.O.Muţiu - “Femeia – infractoare şi victimă în traficul de persoane. Aspecte ale politicii penale române privind traficul de persoane”, 2008, p. 5

~ 222 ~

Ediţie specială REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII De cele mai multe ori, traficul de fiinţe umane

se realizează prin intermediul unor grupuri mari de crimă organizată transfrontalieră, însă pot exista şi traficanţi individuali.

Acestea sunt cazurile prietenilor sau membrilor de familie care aduc persoanele în străinătate şi pe care le vând traficanţilor. Îndeosebi în cazurile în care exploatarea are loc într-un mod de traficare de tip individual, traficul este mai dificil de identificat. Exemplele obişnuite în acest sens sunt aservirea casnică şi căsătoria forţată, dar mai există şi cazurile de prostituţie forţată.

Adeseori traficanţii prezintă următoarele caracteristici: sunt persoane cu cazier judiciar specific, care includ condamnări pentru fapte de proxenetism ori falsificarea de documente; persoane care fac publicitate unor servicii de escortă sau bordeluri; persoane fără locuri de muncă şi venituri, însă care se etalează cu maşini scumpe, bijuterii etc. şi care călătoresc mult în străinătate; persoane care pe timpul unei razii poliţieneşti sau percheziţii sunt găsite în posesia documentelor aparţinând altor persoane fără un motiv întemeiat; persoane care se ocupă de plata camerei de hotel sau de chiria apartamentului unde a fost identificată potenţiala victima.

În cazul traficului pentru exploatarea sexuală, traficanţii de sex feminin însoţesc adeseori victimele pe timpul cât acestea îşi fac cumpărăturile sau în alte locuri publice în care acestea trebuie să se deplaseze (de exemplu la un cabinet medical). Traficantele pot, totodată, să ofere servicii sexuale împreună cu victimele; de obicei acestea sunt “controlorii” activităţilor victimei. O altă situaţie care necesită atenţie (deoarece în acest moment legislaţia nu prevede o reglementare foarte clară) vizează femeile care de bunăvoie acceptă să fie traficate pentru prostituţie, iar în momentul în care sunt prinse de către autorităţile din ţara de destinaţie unde practică prostituţia se autovictimizează, susţinând că au fost obligate să fie traficate pentru prostituţie9.

Din practica judiciară actuală studiată, am observat ca matrice infracţională, existenţa unor reţele formate din două sau trei persoane de sex feminin, care se asociază în vedere săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane cu o persoană de sex masculin – de regulă acesta fiind lider al reţelei.

Spre exemplificare, expunem situaţia inculpatei M.N., (casatorita, vârsta 37 de ani la data condamnării, cetatean român, studii 5 clase, fara

9 V.Paşca, F.O.Muţiu, op.cit., p. 5

ocupatie, fara loc de munca, are 1 copil minor, fara antecedente penale), condamnată definitv pentru savârsirea infractiunilor de: asociere în vederea savârsirii de infractiuni şi trafic de persoane.

Despre inculpata M. N. s-a reţinut de către Curtea de Apel Cluj că se cunoaste de către autoritatile spaniole faptul că pe teritoriul Spaniei - unde a stat circa 8 ani - a practicat ilegal prostituţia, folosindu-se chiar si de acte de identitate false (respectiv, un pasaport spaniol fals, confectionat pentru identitatea fictiva de „V. N. M., nascuta la Madrid - Calle del S. 26, Spania la data de 02.02.1981, cu ultimul domiciliu în H.ia, la M., N. 13 - 15” si care în H.ia îsi luase numele de D. L. - asa cum rezulta din telefaxul Politiei) motiv pentru care a si fost anchetata de autoritatile spaniole pentru infractiuni de şedere ilegala pe teritoriul Spaniei, prostitutie si suspiciune de falsificare de pasapoarte. Având experienta activitatilor ilicite practicate la strada si cunoscând ca prostitutia reprezinta o sursa sigura si facila de venituri substantiale, M. N. - M. si rudele sale din România - respectiv, mama sa si fratele vitreg al acesteia - inculpatii E. N. si U. G zis „E.” - au hotarât sa racoleze tinere carora sa le induca o convingere ferma în sensul ca M. are posibilitatea sa le faciliteze angajarea în strainatate, în locuri de munca onorabile, dar mai bine remunerate decât în tara - în speţă, fie ca barmaniţe, fie ca bucatarese în diferite restaurante.

În realitate, urma ca tinerele astfel induse în eroare sa fie transportate în Spania unde erau preluate de inculpata M. N. şi de concubinul ei, cetateanul spaniol E. Å., care apoi se ocupau de exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostitutiei, sumele rezultate din aceste activitati urmând sa fie însuşite de inculpati.10

Aşadar, observăm manifestarea fenomenului criminalităţii feminine cu femeia ca autor, într-un “rol” nou în care, până în sec. XXI nu se afla decât o persoană de sex masculin, respectiv acela de traficant de persoane.

4.2. Femeia ca victimă a traficului de persoane. În ciuda faptului că, aparent, se poate

implementa ideea că există un singur model al femeii – victimă a traficului de persoane, în realitate, sunt mai multe categorii de femei care devin victime ale acestei infracţiuni.

În acest sens, cele care au cel puţin potenţial de a deveni victime sunt femei şi fete tinere care vor să se angajeze în străinătate. Multe dintre ele sunt naive,

10 Decizia penală nr. 4/A/2008 a Curţii de Apel Cluj.

~ 223 ~

Ediţie specială ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” credule, mai ales cele din provincie ori foarte tinere. Unele dintre ele visează la o iubire romantică în ţările străine, la o căsătorie aducătoare de bogăţii etc. De obicei, ele nu au nicio informaţie despre prostituţie sau despre vreo formă de violenţă.

O altă categorie este aceea a femeilor căsătorite, deznădăjduite din cauza sărăciei, şomajului, neputinţei soţului de a îmbunătăţi situaţia materială, cheltuielilor cu copiii pentru învăţământ ori tratament medical etc. Studiile acestor femei pot fi superioare şi o reputaţie foarte bună în societate, însă ele sunt de acord să îndeplinească orice lucru pentru supravieţuirea familiei. Ele pot avea informaţii despre prostituţie şi violenţă, dar cred că experienţa negativă a altora nu le va atinge pe ele.

Femeile care pleacă să lucreze în calitate de chelneriţe sau dansatoare deduc de la început că uneori vor fi nevoite să intre în relaţii sexuale cu bărbaţii. Ele nu presupun însă că vor lucra în calitate de prostituate.

Există, de asemenea, şi categoria femeilor tinere care au condiţii de trai bune, dar, auzind multe despre viaţa frumoasă din ţări străine, sunt curioase să plece de acasă. Ele sunt influenţate de migraţia globală şi de modul de viaţă mai atratctiv din alte ţări. Nici acestea nu se aşteaptă la niciun fel de violenţă.

O categorie care a devenit din ce în ce mai vizibilă în ultimii ani este cea a victimelor unor maipulări emoţionale. Acestea sunt induse în eroare de recrutori, fiind lăsate să creadă că urmează a se căsători cu aceştia, după ce vor ajunge în străinătate sau în oraşele mari din statul de origine.

Recrutorul este supranumit „Loverboy” (Iubăreţ – lb.engl.) şi este, de regulă, o persoană cu o putere mare de convingere, fin cunoscător al mecanismelor emoţionale ale victimelor. Rezultatul este covârşitor, victimele trecând uneori de la stadiul de femeie exploatată sexual în mod forţat la stadiul de a-şi accepta statutul de prostituată şi chiar de a-şi dori să practice prostituţia, pentru a-i face pe plac recrutorului, care, şi după traficarea propriu-zisă (trecere peste graniţă, vindere) mai păstrează o anumită legătură cu victimele sale.

Fenomenul a căpătat o asemenea amploare încât şcolile din Amsterdam, Olanda au introdus un curs de educaţie civică în care elevelor li se prezintă modalităţi de depistare ale acestor recrutori – falşi prieteni11. 11 A se vedea http://www.lovematters.info/amsterdam-schools-fight-%E2%80%98loverboy%E2%80%99-pimps

În sfârşit, există categoria femeilor tinere care pleacă în străinătate să se prostitueze, ştiu de acest fapt şi consideră că ocupaţia dată este o formă profitabilă de obţinere de venituri, dar nu-şi dau seama că pot deveni victime ale sex - businessului.

Traumele acestor femei, traficate cu scopul de a fi exploatate sexual, îşi au originea într-un abuz mintal şi fizic din istoria lor de viaţă.

Concluzionând aici, putem afirma că existenţa multiplelor tipologii feminine care pot deveni victime ale traficului de persoane profită autorilor faptelor de acest gen, aceştia având o plajă extinsă de viitoare victime, din care pot alege destul de facil.

Chiar şi în aceste condiţii, există situaţii în care victimele sunt răpite de pe stradă, din locuri publice, şi puse direct la dispoziţia traficanţilor, ceea ce face din fenomenul traficului de femei un pericol real şi semnificativ pentru ordinea publică.

5.Concluzii. Analizând fenomenul criminalităţii feminine în

contextul criminalităţii organizate, am observat un grad crescând de implicare a femeilor în aceste activităţi, cu elemental de noutate al implicării acestora din perspective autoratului ori al complicităţii, distinct de statutul de victimă, devenit aproape banal până nu demult.

Această împrejurare apare ca o consecinţă aproape firească a unui întreg proces de gândire colectivă, conform căruia ideea de progress al societăţii umane implică şi ideea de acceptare a egalităţii dintre bărbaţi şi femei.

Femeile îşi doresc din ce în ce mai mult să ocupe poziţiile ce aparţineau până de curând aproape în exclusivitate reprezentanţilor sexului masculin. Mai mult decât atât, femeile îşi doresc acest lucru şi în aceleaşi proporţii ca şi bărbaţii, solicitând acelaşi nivel de reprezentativitate ca şi bărbaţii la toate nivelel şi sub toate aspectele societăţii.

Faţă de aceste aspecte, mediul infracţional nu face excepţie.

Implicarea femeilor în puncte cheie ale activităţii nelegale comportă multiple avantaje, de la credibilitatea de care acestea se bucură, la abilităţile de a-şi manipula victimele, până la duritatea excesivă de care dau dovadă atunci când este ele consideră că se impune un astfel de comportament.

~ 224 ~

Ediţie specială REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII Bibliografie: 1. F. Paşca – „Combaterea fenomenului infracţional de trafic de fiinţe umane”, vol. I, ed. Sitech, Craiova,

2009; 2. F.Paşca – „Fenomenul infracţional de trafic de fiinţe umane”, ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2010 3. http://ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane/despre_trafic.html 4. http://www.lovematters.info/amsterdam-schools-fight-%E2%80%98loverboy%E2%80%99-

pimps; 5. L.Ecedi – Stoisavlevici – „Teorii criminologice în explicarea traficului de persoane” 6. R.K.Merton – „Social Theory and Social Structure”, New York, Enlarged Edition, The Free Press, 1968 7. V.Paşca, F.O.Muţiu – „Femeia – infractoare şi victimă în traficul de persoane. Aspecte ale politicii

penale române privind traficul de persoane”, 2008

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited withoutpermission.