3.3.2 ASPIRAŢIA GASTRICĂ

Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut - prin intermediul unui tub

introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de

aspiraţie.

Indicaţii: sindromul de stază gastrică este o indicate maţoră; uzual, este

efectuată în următoarele cazuri:

- obstrucţie intestinală (ocluzie)

- ileus paralitic

- preoperator - în intervenţii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric

perforat, varice esofagiene sau gastrice)

- postoperator (gastrectomie, colecistectomie)

■ Precizare:

În afara de aşa-zisă aspiraţie activă, continuă, intubaţia gastrică de evacuare a

conţinutului stomacal are următoarele indicaţii:

- obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului

- hemoragie digestivă superioară, cu acumularea unor cantităţi mari de sânge în

stomac

- pareza gastrică în cadrul tubului digestiv, de stres

Echipament necesar:

- cărucior

- sonda- nazo-gastrică; se folosesc, de obicei, sonde cu lumen mic, preferându-

se, în ultimul timp, sonde de plastic cu vârf bont şi câteva orificii laterale = sonde

Levin cu un singur lumen

În lipsa unor astfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie.

Orice sondă de aspiraţie gastrică va trebui să aibă notate, înainte de a fi

introdusă, dimensiunile de 50 şi 60 cm de la capătul distal.

- materiale pentru protecţia pacientului şi a patului (serveţele, şorţuri,

tăviţă renală, muşama, aleză)

- recipient pentru proteza dentară, dacă este cazul

- material necesar pentru curăţarea nărilor - la nevoie

- lubrifiant - hidrosolubil

- seringa de 20 ml

- recipient pentru lichidul de aspiraţie

- hârtie de turnesol pentru testarea acidităţii

- pensa hemostatică - la nevoie

- pompa de aspiraţie sau seringa de calibru mai mare

Efectuarea manevrei:

Înainte de toate, asistenta:

- explică pacientului scopul tubaţului, explică manevra, îi câştigă

consimţământul şi

cooperarea

- asigură izolarea pacientului

- asigură pacientului o poziţie cât mai confortabila şi re-

laxantă, îl informează asupra duratei intervenţiei

- îndepartează proteza dentară - dacă există - într-un

recipient etichetat cu nume

- roagă pacientul să-şi sufle nasul, pe rând, fiecare nară sau

curaţă nările dacă este necesar

- întreabă pacientul dacă are defect nazal

- măsoară, cu aproximaţie, distanţa de la nările pacientului la stomac şi

notează pe tubul nazo-gastric sau măsoară distanţa de la nări la tragus, şi apoi de la

nas la extremitatea inferioară a apendeicelui xifoid şi introduce sonda în stomac

(vezi tubaţ gastric)

- verifica dacă sonda a aţuns în stomac prin una din următoarele metode:

- aspiră conţinutul gastric şi testează aciditatea cu hârtie de turnesol

- introduce 20 ml de aer în stomac cu aţutorul unei seringi, în timp ce o a doua

asistentă ascultă abdomenul cu aţutorul unui stetoscop; un vuiet va fi auzit în cazul

plasării corecte a sondei în stomac

- securizează sonda la nas sau faţă, cu bandă adezivă

- aspiră conţinutul gastric printr-o aspiraţie continuă sau intermitentă, în

funcţie de recomandarea medicului

După suprimarea aspiraţiei gastrice asistenta:

- se asigură că, după manevră, pacientul stă confortabil pe cât posibil

- îndepartează materialele folosite

- înregistrează tehnica efectuată

- monitorizează pacientul pentru orice efecte post-manevra şi le

raportează medicului

B. DE REŢINUT:

• Aspiraţia continuă poate fi efectuată: cu aţutorul unei pompe sau prin intro-

ducerea capătului distal al sondei nazo-gastrice într-un recipient aşezat mai ţos

decât stomacul pacientului.

• Aspiraţia intermitentă: cu aţutorul unei pompe sau cu aţutorul unei seringi.

Între aspiraţii, capătul sondei se închide. Aspiraţia intermitentă este folosită la

sondele cu un singur lumen.

• Dacă există suspiciunea unei astupări a sondei, ea va fi permeabilizată prin

introducerea unor mici cantităţi de aer sau ser fiziologic (nu se folosesc soluţii

hipertone).

• Cantitatea lichidului de stază aspirată din stomac va fi măsurată cu exactitate

şi calculată ca pierdere în cadrul bilanţului hidric.

• Suprimarea aspiraţiei gastrice se face după o pensare prealabilă de circa 6 ore

a sondei de aspiraţie, timp în care nu trebuie să apară semne de intoleranţă gastrică.

• Comunicarea, în special cea verbală, poate fi redusă, o coala de hartie şi un

creion, puse la îndemână, pot fi de un real ajutor pentru pacient.

• Promovarea confortului

- prevenirea lezării mucoaselor

- securizarea sondei, la nas sau la faţă, atunci când aceasta a ajuns în stomac,

de aşa manieră încât aceasta să nu preseze mucoasa nazală; restul sondei se fixează

la pat sau la hainele pacientului

- lubrifierea sondei cu lubrifiant solubil în apă

- păstrarea umedă a mucoaselor; se pot oferi pacientului bomboane tari ce

trebuie supte şi care stimulează salivaţia

- îngrijirea frecventă a cavităţii bucale şi nazale pentru a preveni uscăciunea lor

din cauza prezenţei sondei

- eliminarea excesului de secreţii din jurul nărilor şi aplicarea de lubrifiant

hidrosolubil pentru a preveni consolidarea secreţiilor

- modificarea frecventă a poziţiei pentru prevenirea presiunii exercitate de

sonda asupra mucoasei faringiene

Recipientul de colectare poate fi racordat la următoarele sisteme de aspiraţie:

- aspirator electric

- trompa de vid - care aspiră aerul din recipient în funcţie de

intensitatea curentului de apa din reţea. În cazul în care aparatura nu poate fi

racordată la reţeaua de apa, vidul necesar se realizează prin diferite mecanisme

improvizate pe principiul vaselor comunicante.