Mângâieri le fi losofiei - Cartea III

Poezia VI

Singurul renume pe care-I moştenesc oamenii este

obîrşia dumnezeiască.

Tot neamul omenesc aceeaşi origine comună are ; Un singur tată e În lume şi unul cârmu ieşte toate.

115

EI a creat aici pe oamen i , pe cer, lumini nenumărate, Lui Phoebus el a dat splendoare şi luna tot prin el răsare. EI a închis în corp un suflet adus din-nalta- i locuinţăD()) ; Din nobilă sămânţă, aşadar, născut e orice muri tor. Ce vă fâl i ţi cu neamul vostru? Ca început şi autor Pe Dumnezeu dacă-1 consideri e nobi lă orice fi inţă. Numai să nu îşi dea pe vici i obârş ia pe care-o are .

Proza VII

Plăcerile simţurilor sînt Înşelătoare şi deşarte.

1 Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinţa este plina de nelinişte, iar satisfacerea, de cainţa ? 2 Cîte boli, cÎte dureri insuportabile nu aduc celor ce le gusta, ca pe un adevarat fruct al stricaciunii ? 3 Nu ştiu ce placere poate sa aiba practica lor; dar ca sfârşitul placerilor este trist, oricine va voi sa-şi aminteasca de propriile sale placeri, o va Înţelege. 4 Daca ele ar putea aduce fericire, n-ar fi nici un motiv sa nu fie num ite fericite şi an imalele, a ciiror Întreaga Încordare se grlibeşte spre satisfacerea unei nevoi corporale. 5 Poate sii fie foarte onestii placerea de a avea soţie şi copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc ca nu ştiu cine-a gasit În fiii sai n işte calai; cÎt este de muşcatoare grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sa-ţi amintesc faptul ca nici altadata, nici acum nu eşti scutit de nelinişte. 6 În aceastii privinţa sînt de acord cu vorba lui EuripideD 1 )

" cii este fericit În nenorocirea s a cel ce n-are copii ".

116

5

Metrum VII

Habet hoc vo luptas omnis , st imul i s agi t fruentes api u mque par vo lantum, ubi grata mella fud it, fugi t et n imis tenac i fer i t i c ta corda morsu .

Prosa VIII

Boethius

1 N i h i l i g itur dubium est, qu in hae ad beati tudinem viae dev ia quaedam s in t nec perducere quemquam eo val eant, ad quod se perducturas esse promittunt . 2 Quant i s vero impl ic i tae mal i s s i n t, brev i ss ime monstrabo. Quid en im, pecuniamne congregare conaberis? 3 Sed er ip ies haben t i . Dignitatibus fu lgere vel is? Danti suppl i cabis e t , qu i praei re ce teros honore c u p i s , poscend i h u m i l i tate v i lesces . 4 Potent iamne des ideras ? Subiectorum i n s i d i i s obnoxius per ic u l i s sub iace b i s . 5 Glor iam petas ? S ed per aspera quaeque d istractus securus esse desist is . Voluptariam v i tam degas? 6 Sed qu i s non spernat atque abic iat v i l i s s imae fragi l i ss imaeque rei , corporis, servum? 7 lam vero qui bona p rae se c o r p o r i s ferun t , quam e x i gu a , q u a m frag i l i possessione n i tuntur ! Num en im e lephantos mole , tauros robore superare poteri t i s , num tigres veloc itate prae ib i t i s? 8 Resp ic i te cae l i spat ium, fi rmitud inem, ce leri tatem et a l iquando des i n i te v i l ia m i rari . Quod quidem c ae lum non h i s potius est quam sua, qua regi tur rat ione mirandum. 9 Formae vero n i to r ut rapidus est , u t ve lox et verna l ium florum mutabi l itate fugac ior ! 1 0 Quodsi , ut Aristoteles ait ,

Mângâieri le fi l osofie i - Cartea I I I

Poezia VII

Plăcerile corporale aduc m ierea amăgirii şi otrava

decepţiei.

La fel e orişice plăcere: Aţîţă, cheamă, apoi cere, Ca o albină-n zbor abia Îşi lasă dulcea miere-a sa Şi zboară, după ce-a muşcat O inimă ce-a sângerat.

Proza VIII

117

Cele preţuite de oameni (bogăţii, demnităţi, plăceri,

gloria) nu pot aduce fericirea. 1 Aşadar mi există nici o Îndoială că aceste căi abat din

drumul fericirii şi că ele nu sînt În stare să conducă pe cineva acolo unde promit să conducă. 2 Îţi voi arăta acum pe scurt de cîte rele sînt legate. Vei Încerca să strîngi ban i ? 3 Dar îi vei răpi celui ce îi are. Vrei să străluceşti prin demnităţi ? Vei face plecăciuni celui care le dă şi tu, care doreşti să Întreci prin onoare pe ceilalţi, te vei m icşora prin umilinţa cererii 4 Doreşti puterea. Expus vicleniei supuşilol; vei fi ameninţat de pericole. 5 Cauţi glorie ? Dar expunându-te primejdiilor Încetezi de a mai fi în siguranţă. Duci o viaţă de plăceri ? 6 Da r cine n-ar dispreţui şi n-ar respinge pe sclavul trupului, pe sclavul celui mai neînsemnat şi mai slab dintre lucruri ?1J2) 7 Şi cei ce socotesc bunurile corpului mai presus de ei, pe ce posesiune trecătoare şi nesigură se bizuie! Veţi putea Învinge pe elefanţi prin mărimea corpului, pe tauri 1 33 ) prin forţă, veţi întrece pe tigri la fugă ? 8 Priviţi spaţiul, tăria, mişcarea cerului şi încetaţi odată de a admira lucruri de nimic. Şi cerul nu este de admirat atît prin acestea, cît prin legile cu care este condus. 9 Iar strălucirea frumuseţii

118 Boethius

Ly ncei ocul i s homines uterentll r, ut eorum visus obstantia penetrare t, nonne in trospect is v isceribus i l lud A l c ibiad i s superfic ie Pll l cherrimum corpu s turp i ss imum v ideretur? Igitur te pu lchru m videri non tua natura, sed ocu l orum spectantium reddit infi rmitas . I I Sed aestimate quam vult is nimio corporis bona, dum sciatis hoc, quodcumque miramini tr iduanae febris ign icu lo posse d i s so lv i . 1 2 Ex quibus omnibus i l lud red igere in summam l icet , quod haec , quae nec praestare, quae po l l i centur, bona possunt nec omnium b o n o r u m c o n g re g a t i o n e p e rfe c t a s u n t , e a nec ad beatitud inem qllas i qll i dam cal les ferunt nec beatos ipsa perfic iunt .

1 0

1 5

Metrum VIII

Eheu . quae miseros t ramite devios abducit ignorant ia !

Non aurum in v ir idi quaeri t is arbore nec v i te gem mas carpi t i s ,

non a l t i s l aqueos montibus abdi t i s ut p i sce d i tet is dapes,

nec vob is capreas s i l ibeat sequ i , Tyrrhena captat i s vada ;

ipsos qu in etiam f1uct ibu s abdi tos norunt recessus aequori s ,

quae gemmis n ive i s unda feracior vei quae rubentis purpurae

nec non quae tenero p i sce ve i asperis praestent ech in i s l i tora.

Sed quonam lateat, quod cupiunt , bonum,

Mângâier i le fi losofiei - Cartea I I I 119

cît este de trecatoare, cum piere mai repede şi mai În goana decît florile de primavara! 1 0 Daca, precum spune Aristotel,

oamenii ar avea, ca Lynceus U�) , oclzi a cliror privire sa poat(1 trece prin orice. oare privit ÎI1e1untrul llulrul1taielor, acel corp al lui Alcibiade, aşa defrtll1los la Îl1f{7ţişare, n-ar pelreafoarle urît ? Deci daca tu pari frumos, aceasta n u se datoreaZel naturii tale, ci infirmitllţii ochilor care te privesc. I I Preţuiţi cît vreti de muLt bUllurile corpului, numai sa ştiţi cel ceea ce admiraţi poate fi desfigurat de cclldura unei febre de trei zile. 1 2 Din cele de mai sus se poate conchide că cele ce IlU sînt În stare sa dea foloaseLe pe care le fiigaduiesc şi nu se desiivÎrşesc prin adunarea la un Loc a tuturor bunurilor, acestea nu sÎIIt nici cai spre fericire şi nici ele Înseşi nu aduc fericirea.

Poezia VIII În goana după bunuri trecătoare, oamenii scapă din

vedere pe cele esenţiale.

Cum duce cruda neşt ii nţă pe-atîtea cai Întunecate Pe oamenii nenorociţi !

Nu căutaţi În arbori aur şi n ic i pietre nestemate Pe rugii viţei nu gasiţi .

Nici n-aruncaţi vreodată mreaja În munţii-Înalţi când vreţi cu peşte S-aveţi un prânz Îmbelşugat.

În apele tyreniene, de-asemeni n imeni nu porneşte De capră dacă vrea vînat.

Ba Încă oameni i şi marea, cu tain icele ei retrageri 1 0 În fund de valuri o cunosc

Şi apele cu pietre scumpe ei le s trăbat cu ochi i ageri Şi purpura o recunosc.

Ştiu şi arici ţepoşi sau peşte cu carne atît de del icată În care mări poate să fie,

I S Dar unde-ascuns e acel bine ce îl doresc cu toţi i , iata

120

2 0

nesc i re caeci sust inent et , quod ste l l i ferum transab i i t po lum,

te l lu re demersi petunt . Quid d ignum sto l id is mentibus imprecer?

Opes h onores ambiant et , cum fal sa grav i mol e paraverint ,

turn vera cognoscant bona.

Prosa IX

Boethius

1 Hactenus mendac i s formam fe l i c i ta t i s os tend i s se suffeceri t , quam s i perspicaci ter intueris, ordo es t deinceps, quae sit vera, monstrare . 2 - Atqui v i deo, inquam, nec op ibus suffic ientiam nec regnis potent iam nec reverentiam d i g n i t a t i b u s n e c c e l e b r i t a t e m g l o r i a n e c l ae t i t i a m vo luptatibus posse contingere. - A n etiam causas, cur i d i ta s i t , deprehend is t i ? 3 - Tenu i qu idem velut i r imu l a m i h i v ideor intuer i , s e d ex t e apertius cognoscere mal i m . 4 -Atqui promp t i s s i m a rat i o e s t . Quod e n i m s i mp l e x es t ind iv i su mque natura, id e rror humanus separat et a vero atque perfecta ad falsum imperfectumque t raduc i t . An tu arbitraris quod n i h i l o ind igeat, egere potent ia? - M in i me , inquam. 5 - Recte tu qu idem ; nam s i qu id e s t , quod in u l l a re imbec i l l iori s valent iae s i t , i n hac praes id io necesse e s t egeat a l i eno . - I t a es t , i nquam. 6 - Ig i tur suffic ient iae potent iaeque una est eademque natura. - S i c v idetur. 7 -Quod vero hu ius modi s i t , spernendumne esse censes an contra rerum omnium venerat ione d ign i s s imum? - At hoc, inquam, ne dubi tari quidem potest . 8 - Addamus ig i tu r suffi c ienti ae poten t iaeque reverent iam, u t h aec t r i a unum esse iud icemu s . - A d d am u s , s i q u idem vera vo lumus confi teri . 9 - Quid vero , i nqu i t , obscurumne hoc atque ignob i le censcs esse an omni ce lebri tate c l ar i s s imum? 10

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 121

211

Ce, orbi , primesc ca să nu şt ie . Ş i ce ar trebui sa cate în cerul purtator de stele

Ei cred că pe p ământ gasesc . Ce sa urez acestor oameni cu sufletele întunecate?

Sa umble dupa ce doresc Şi să cunoască false bunuri când vor avea, cu greutate,

Şi bunurile-adevărate.

Proza IX Îndestularea, puterea, celebritatea, respectul, bucuriile

sÎnt forme ale aceleiaşi substanţe: binele. Nu fiecare În parte, ci Împreună dau imaginea b inelui şi a fericirii, care

nu poate fi perfectă Într-o lume imperfectă.

l Pâna aici m i-a fost îndeajuns sa ariit înfaţişareafericirii mincinoase; pe aceasta dacii o priveşti cu atenţie este timpul sli-ţi arat apoi şi pe cea adevaratii. 2 - Dar îmi dau seama -zic - că n ic i bogăţia nu poate aduce îndestulare, n ic i domnia putere, nici demni tatea respect, nici gloria celebritate, n ic i voluptatea mulţumire . - A i înţeles şi cauzele pentru care se Întâmpla astfel? 3 - M i se pare ca le pr ivesc ca pr in tr-o crăpătură mică; aş vrea însă mai degrabă să le cunosc de la tine mai lămurit. 4 - Calea e foarte uşoara. caci ceea ce din naturli este simplu şi nedespartit, greşeala omeneasca separa şi duce de la adevar şi desavîrşire la ceea ce e fals şi Iledesavîrşit. Sau tu socoteşti ca ceea ce n-are nevoie de nimic, are nevoie de putere ? - Nu. 5 - A i dreptate; desigur ca daca exista ceva cu putere mai slaba în vreo parte, trebuie sa aiba nevoie În aceasta parte de ajutor strain. - Aşa e. 6 - Deci Îndestularea şi puterea au una şi aceeaşi natura.- Aşa se pare. 7 - Şi ceea ce este astfe l, c rezi ca me rita dispreţ sau dimpotriva toata veneraţia ? Dar acest respect - zic - nici nu poate fi pus la îndoială. 8 - sa adaugiim, aşadar, îndestularii şi puterii respectul ca sa le socotim pe toate trei ca un singur

122 Boethius

C o n s i de r a v e ro , n e , q u o d n i h i l o i n d i g e re , q u o d potent i s s imum, quod honore d ign i ss i mum esse concessum est, egere c 1 aritud ine , quam sibi praestare non possit , atque ob id a l iqua ex parte v ideatur abiec t ius . I I - Non possum, i nquam, qu in hoc , uti est , i ta et iam celeberr imum esse confi tear. 1 2 - C onsequens i g i tu r est , ut c 1 ar i tud inem superiori bus t r ibus n i h i l d i fferre fateamur. - Con sequ i tur, i nquam. 1 3 - Quod ig i tur nu l l ius egeat a l i en i , quod su is cuncta v i r ibus poss i t , quod s i t c 1 arum atque reuerendum, nonne hoc et iam constat esse l aet i s s imum? 1 4 - Sed unde huic, i nquam, ta l i maeror ul lus obrepat, ne cogi tare quidem possum, quare plenum esse laet i t iae , s i qu idem superiora manebunt , necesse est confi teri . 1 5 - Atqui i l lud quoque per eadem n e c e s s a r i u m e s t s u ffi c i e n t i ae , po ten t i ae , c 1ari tud in i s , reverent iae , iucunditat i s nomina qu idem esse d iversa, nu l lo modo vero discrepare substantiam. - Necesse est, inquam. -

1 6 Hoc igitur, quod est unum s implexque natura, pravi tas humana d i spertit et, dum re i , quae part ibus caret, partem conatur ad ip isc i , nec portionem, quae nu l la est , nec i psam, quam min ime affectat, assequ i tur. 1 7 - Quonam, inquam, modo? - Qui d iv it ias, inquit , pet i t penuriae fuga, de potentia n i h i l laborat, v i l i s obscuru sque esse mavu lt , mul tas e t iam s i b i naturales quoque subtrahi t voluptates, ne pecun iam, quam paravit , amittat . 1 8 Sed hoc modo ne suffic ient ia quidem cont ingi t e i , quem valent ia deserit , quem molest ia p u n g i t , quem v i l i ta s a b i c i t , quem rec o n d i t obscur i t a s . 1 9 Qu i vero solum posse des iderat, profl igat opes, despic i t voluptates honoremque poten t ia carentem, g loriam quoque n i h i l i pendi t . 20 Sed hunc quoque quam mul ta defi c i ant , v i d e s ; f i t e n i m , u t a l i q u a n d o n e ce s s ar i i s e g e a t , u t

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 123

tot. Să-I adaugam, daca voim sa marturi s im adevaru l . 9 - Dar ce, - zice ea - consideri eli o fiinţd cu aceste atribute e obscură şi neculloscutd sau vestită, a vând toatii celebritatea ? l O A i În vedere ca Il ll cumva ceea c e a i admis că nu duce lipsa de nimic, ceea ce e foarte puternic, ceea ce e foarte demn de onoare, sii nu parii a fi lipsit de stralucirea pe care fllt şi-o poate da singur şi, din cauza aceasta, inferior În vreo parte. 1 1 - Nu pot, - zic - să mărturisesc ca un om, aşa cum l-am arătat, nu este ş i foarte straluc i t . 1 2 - Urmează deci să miirturisim cii strcîlucirea nu d�fera Întru nimic de cele trei de mai sus. - Aşa e - zic . 1 3 - Deci cine n-are nevoie de nimic strain, cine poate totul prin forţele sale, cine este vestit şi demll de respect, I1U se vede bine ca este şi foarte multumit ? 1 4 - Nu pot să-mi înch ipui cum i s-ar strecura vreo tri steţe unui astfel de om; de aceea trebu ie să mărturisesc ca el este pl in de mu lţumire, daca îi vor ramâne cele de mai sus. 1 5 - Tot aşa Îndestularea, puterea, strălucirea, respectul, bucuria aII nume deosebite, dar nu se deosebesc deloc ca substanţli 1 35 l •

E necesar să fie aşa, - zic eu . 1 6 - Aşadar, ceea ce este unul şi simplu prin natură, reaua

deprindere omenească ÎL desparte şi În timp ce catttii să afle o parte a unui Lucru lipsit de părţi, nu găseşte nici partea, care fUi existii, nici Întregul, pe care nu-l caută. 1 7 - Cum aşa? - întreb eu. - Cine calita bogdţii - raspunde ea - ca sii scape de sărăcie, nu este deloc preocupat de putere, prefera sa traiascii neînsemnat şi necunoscut şi chiar se sustrage de la multe plăceri naturale, ca sii nu-şi piardă banii pe care i-a strîns. I 8 Dar În acest mod nu e nici miicar Îndestulat cel pe care p u terea îL păriiseşte , pe care g rija îl c h i n u ie, neÎnsemniitatea Îl Înjoseşte, anonimatuL Îl Înmormânteazii. 1 9 Ia r cel ca re doreşte numai puterea, Lasii la o parte bogliţiile, dispreţuieşte pliicerile şi onoarea lipsiUt de putere; chiar şi gloriei nu-i acordă nici un preţ, dacii n-aduce putere.

124 Boethius

anx ietat ibus mordeatur, cumque haec depe l lere nequeat , e t i am i d , quod max i me petebat , po tens e s se d e s i s tat . 2 1 S im i l i ter rat ioc inari de honor ibus , g lor ia , voluptati bus l icet ; nam cum unumquodque horum idem quod cetera s i t , qu i squ i s horum a l iqll i d s i ne ceter is pet i t , ne i l lud quidem, qllod des iderat apprehend i t . 22 - Quid i g i tur, i nqu am, si qu i cuncta simul cup iat ad ip i sc i ? - Su mmam quidem i l ie beat i tu d i n i s vei i t ; sed num in h i s eam repperiet , quae demonstrav imus id , quod pol l icentur, non posse conferre? 23 - Min i me, inquam. - In h i s ig i tur, quae s i ngu la quaedam expetendorum praestare creduntur, beat i tudo nu l lo modo vest iganda est. - Fateor, i nquam, et hoc n i h i l d i c i verius potest . -

24 Habes ig i tur, i nqui t , et formam fal sae fel i c itat is et causas. Deflecte nunc in adversum mentis intuitum; ibi enim veram, quam promis imus , statim v idebi s . 25 - Atqui haec, inquam, vei c aeco persp icua est eamque tu pau lo ante monstras t i , dum falsae causas aperire conari s . 26 Nam n i s i fal lor, ea vera e s t et perfecta fe l i c i tas , quae suffi c ientem, potentem, reverendum , c e l eb rem l ae tumque perfi c i at . 2 7 Atque u t m e in ter ius animadvert i sse cognoscas, quae unum horum, quoniam idem cuncta sunt, veraci ter p raestare potest, hanc esse p lenam beat i tud i nem s ine amb igu i tate cognosco. 28 - O te, a lumne, hac op in ione fel i cem, s i q u i d e m h o c , i n q u i t , a d i ec e r i s ! - Q u i d n a m ? i n q u a m . 29 - Essene al iqu id i n h i s mortal ibus caducisque rebus putas, quod huius mod i statum possi t afferre? - M i n i me, i nquam, puto idque a te, n i h i l ut amp l iu s desideretur, ostensum est. 30 - Haec ig i tu r vei imag i nes veri bon i vei i mperfecta quaedam bona dare mortal ibus videntur, verum autem atque perfec tum bonum c o n Fc rre non possu n t . - Assen t i or,

M.ângâierile fi losofiei - Cartea III 125

20 Vezi cît de multe lipsesc şi acestuia; caci se întâmpla ca Într-o bunâ zi sâ-i lipseascâ cele necesare, sâ fie sfâşiat de nelinişti, şi fUndcâ nu poate sa scape de acestea, inceteaza chiar de a fi puternic, ceea ce el dorea atît. 2 1 Se poate judeca la fel despre onoruri, glorie, placeri; fiindcă fiecare În parte e la fel Cll celelalte şi oricine, cautând pe una din ele, fc7ra celelalte, lUI gliseşte nici macar ce doreşte. 22 - Dar ce se întâmpla dacă cineva doreşte sli dobîndească toate deoda((l ? Acela poate că vrea toat{ifericirea la lin loc; dar o va gc7si în acestea pe care le-am a ra.tat că lUI pot da ce f(lgllduiesc? 23 - Nu . Aşadar nil poate fi găsită în nici un mod fericirea În acestea, ci fiecare în parte sînt crezute a da tot ce li se cere . - Marturi sesc - zic - Ş i nu s-ar putea spune nimic mai adevarat decît acestea.

24 - A i, aşadar - zice Filosofia - în faţa. chipul şi explicaţia falsei fericiri. Întoarce acum ochii m inţii În partea opusâ; vei vedea Într-acolo îndatc7 pe cea adeva.ratc7, pe care ţi-am promis-o. 25 - Dar aceasta o poate vedea şi un orb şi mi-ai aratat-o mai înainte, când ai cautat să expl ic i cauzele celei false. 26 Daca nu mă înşel este adevărata ş i desavârş i tă acea feric i re care ar putea face pe c ineva îndestu lat, puternic , respectat, vest i t şi mulţumit . 27 Ş i ca să vezi că eu am priv i t lucrurile înlauntru l lor, îmi dau seama ca acea fericire este deplină şi fără echivoc, care poate să dea cu adevarat unul d in aceste bunuri, fi i ndca toate sînt acelaşi lucru . 28 - Te felicit pentru aceasta. părere, elevul meu, - zice ea - dacă ai ba.gat de seamă şi aceasta . - Ce anume? 29 - Crezi ca. exista. în aceste lucruri muritoare şi nesigure ceva care sa.-ţi aduca o stare de aceastâ natura. ? Nu cred - zic - şi aceasta ai aratat-o tu, fără sa mai fie nevoie de explicări mai ample. 30 - Aşadar acestea par a da muritorilor fie imaginea adevaratului bine, fie oarecare bunuri imperfecte, dar binele adeva.rat şi perfect 1 1 l I-1 pot darui. Sînt de aceeaşi parere. 3 1 - Deci, fiindca. ai

126 Boethius

i nquam. 3 1 - Quoniam ig i tur agnov is t i , quae vera i l l a s i t , quae autem beatitudinem mentiantur, nunc superest, ut unde veram hanc petere poss i s , agnoscas . - Id quidem, i nquam, i am dudum vehementer exspecto . 32 - Sed cum, ut i n Ti maeo Platon i , inqu i t , nostro p lacet, i n m in imi s quoque rebus d i v inum praes id ium de beat i mp l orari , qu id nunc fac iendum censes ut i l l ius summi boni sedem repperi re mereamur? 33 - I n vocandum, i nquam, reru m omn ium patrem, quo praetermisso nu l l um r i te fu ndatur exord iu m . -Recte, inqui t, ac s imul i ta modulata est :

Metrum IX

I II

I S

o qui perpetua mundum rati one gubernas , terraru m cael i que sator, qu i tempus ab aevo i re iubes stabi l i sque manens das cuncta moveri , quem non ex ternae pepu lerunt fingere cau sae materiae flu i tant is opus, verum ins i ta summi forma boni l i vore carens , tu cuncta superno duc i s ab exemplo, pu lchrum pu lcherrimus ipse mundum mente gerens s im i l ique in imagine formans perfectasque iubens perfectum absolvere partes . Tu numeris e lementa l igas, ut frigora f1ammis , arida conven iant l iqu id is , ne pur ior ign is evolet aut mersas deducant pondera terras . Tu tripl i c i s mediam naturae cuncta moventem conectens animam per consona membra resolv i s ; quae cum secta duos motum glomeravi t in orbes, in semet redi tura meat mentemque profundam c i rcuit et s imi l i convertit imag ine caelum.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea II I 127

Înţeles care este fericirea adevarata şi care sînt cele ce o promit În chip mincinos, acum ramâne S(Z cl/lloşti unde vei putea sâ cauţi pe cea adevaraW. Tocmai aceasta - zic - aştept cu nerăbdare de atîta vreme. 32 - Darfiindca. dupa cum face şi prietenul nostru Platon, În Timaios l :l6 1 , trebuie S(Z cerem ajutorul divin chiar în cele mai mici lucruri. Ce crezi câ trebuie sâ facem acum ca sa meritam a afla siilaşul acelui bine suprem ? 33 - Trebuie să invocăm pe tatăl tuturor lucrurilor, fără de care n ic i un început nu poate avea temel ie solidă.­Adevârat, - a zis ea - Ş i îndata a început sa cânte astfe l :

Poezia IX

Invocaţie către Fiinţa supremă pentru a ne lumina calea către binele suprem.

10

1 5

O, tu , acel care lumea conduci cu veşnică lege, Cel ce pământul şi cerul nascut-ai ş i faci ca să curgă Timpul cel veşnic, statorn ic, dând totuşi mişcare la toate, Tu, care nu d in motive străine ai făcut schimbătoare Opera ta, ci l ipsit de invidie, adevărată Formă-a supremului b ine ai înfăptuit , tu pe toate După exemplul de sus le conduci, prea frumosul tău spirit Lumea frumoasă d i rigue asemenea ţie făcînd-o I 37) Ş i poruncindu-i în părţi le sale desăvârşi rea. Tu elemente cu numere ! 3XI legi, sa se-mpace-ntre ele Frigul cu caldul , uscatul cu apa, sa nu se înalţe Focul în aer, sau prin greutatea-i să cadă pământu l . Tu cu-ntreită natură un suflet I 3� ) ce toate le mişcă Alcătuind, îl împrăşti i armonic în tot universul . El, despărţit, după ce-n două cercuri îşi strînge mişcarea, Iarăşi se-ntoarce în sine, înconjură mintea profundă, Cerului dând aceeaş i mişcare asemenea sieş i . Suflete tu p lăsmu ieşti ş i vieţi le inferioare, Ca sa se poată înălţa, aşezându-Ie-n care uşoare 1 10 1

,

128

2 0

2 S

Boethius

Tu caus i s an imas paribus v i tasque minores provehis et levibus subl imes curribus aptans i n caelum terramque seris , quas lege benigna ad te conversas reduc i fac i s igne revert i . D a , pater, augustam menti conscendere sedem, da fontem lustrare bon i , da luce reperta in te conspicuos an imi defigere v i sus . Dis s ice terrenae nebulas et pondera mol i s atque tuo sp lendore mica ; tu n amque serenum, tu requ ies tranqu i l l a p i i s , te cernere fi n i s , princ ip ium, vector, dux , semita , terminus idem.

Prosa X

I Quoniam igi tur, quae si t imperfecti , quae etiam perfecti boni forma, v id i s t i , nunc demonstrandum reor, quonam haec fel ic itatis perfectio constituta sit . 2 In quo i l lud primum arbi tror inquirendum, an a l iquod huius modi bonum, quale paulo ante defi n i sti , i n rerum n atura poss i t exs i s tere, ne nos praeter rei subiectae veritatem cassa cogitationis imago decip iat . 3 Sed qu in exs i s t at s i tque hoc ve lut i quidam omnium fons bonorulTl, negari nequ i t ; omne en im, quod i mp e r fe c t u m e s s e d i c i tu r, id i m m i n u t i o n e perfe c t i imperfectum esse perhibetur. 4 Quo fi t, u t , s i i n quo l ibet genere i mperfectum quid esse v ideatur, i n eo perfectu m quoque al iquid esse necesse s i t ; eteni m perfectione sublata, unde i l lud quod imperfectum perh ibetur, exst i teri t , ne fingi q u i d e m p o te s t . 5 N e q u e e n l m ab d e m i n u t i s i nconsummatisque n atura rerum cepi t exord ium, sed ab integris absolutisque procedens in haec extrema atque effeta d i lab i tu r. 6 Quods i , uti pau l o a n te monstrav i m u s , e s t quaedam bon i frag i l i s imperfecta fe l i c i tas , esse a l iquam sol idam perfectamque non potest dub i tari . - Firmiss ime , i nquam, veri ss imeque conclusum est .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 129

2 11 Le răspîndeşti pe pamânt şi în cer ş i prin legea-ţi div ină Fac i să se-ntoarca la tine aduse de focul din ele . Da-ne, părinte, cu mintea sa ne-apropiem de locaşu-ţi I� 1 ) , Sa ne-adapăm din izvoarele bine lu i , dă-ne lumina, Ca să putem îndrepta sufleteşte asupra-ţi privirea.

25 Nori i ş i îngrămădirea pământu lui grea o Împrăştie Şi straJuceşte-n splendoarea-ţi d ivina, caci tu eşti seninul, Tu eşti odihnă pioşi lor, sa te priv im ni-e men irea l �2 ) Tu, începutul , stapânul , v iaţa, sfârş itu l .

Proza X Dumnezeu este binele, În EI este fericirea adevărată.

l D upa ce a i vazul c a re este Îllfiiţiş a rea b i n e l u i nedesiivârşit şi a celui desavârşit, trebuie sa-ţi arat acum unde se gaseşte aşezatii aceastii desiil'ârşire a fericirii. 2 În aceastii privinţa socotesc c(; trebuie cercetat mai Întâi daca poate sa existe În natura lucrurilor vreun bine de felul definit mai sus, ca sa nu ne amageasca imaginea goala a unei cugetari alunecate pe alaturi de adeviirul lucrurilor. 3 Dar nimen i nu poate afirma ca nu existe; acest bine şi cii nu este ca un izvor al tl/turor celorlalte; tot ce se numeşte nedesiivârşit Îşi datoreaza n edesavârşirea unei ştirbiri a desiivârşirii. 4 Astfel rezulta ca daca Într-o categorie oarecare de lucruri se vede ceva nedesiivârşit, este necesar ca sii existe şi ceva desavârşit; ciici suprimându-se desavârşirea, nu se poate Închipui cum de exista ceea ce este socotit ca nedesavârşit. 5 Fiindcii natura lucrurilor n u-şi ia Începutul de la cele micşorqteJi nedesavârşite, ci, plecând de la cele Întregi şi terminate, ajunge la cele seciituite şi de ultim rang l43J • 6 Daca, aşa cum am aratat puţin mai Înainte, existii o fericire nedesavârşit(;, datoritii unui bine incomplet, fiU ne putem Îndoi cii existii şi o fericire Întreaga şi desiivârşita. Aceasta concluzie, - zic - este foarte justa şi foarte adevarată.

130 Boethius

7 Quo vero, i nqui t , hab i tet , i ta considera . Deu m , rerum omnium pr inc ipem, bonum esse commu n i s hu manorum con cept io probat an imoru m ; n am cum n i h i l deo ·me l ius excogi tari queat, i d , quo mel ius n i h i l es t , bonum esse qu i s dub itet? 8 I ta ve ro bonum esse deum rat io demonstrat, u t perfectum quoque i n eo bonu m esse conv incat . 9 Nam n i ta le s i t , rerum omnium pr inceps esse non poter i t ; er i t en im eo praestan t ius a l i qu id perfectum poss idens bonum, quod hoc prius atque ant iqu ius esse v ideatur; omnia n amque perfecta minus i ntegr i s priora esse c l aruerunt . 1 0 Quare ne in i nfin i tum rat io prodeat, confi tendum est summum deum summi perfect ique boni esse p l en i s s imu m ; sed perfectu m bonum veram esse beat i tudi nem const i tu imus : veram igitur beat i tud inem in s u m m o deo s i tam esse necesse es t . -Accip io , i nquam, nec est quod contra dici u l lo modo queat. I l - Sed quaeso, i nqu i t , te, v i de , quam id sancte atque inv io lab i l iter probes , quod bon i summi summum deum d i x imus esse p len i s s i mu m . 1 2 - Quonam, inquam, modo? ­Ne hunc rerum omnium patrem i l lud summum bonum, quo plenus esse perhibetu r, ve i ex tr insecus accepisse vei i ta natura liter habere praesumas , quas i habentis dei habi taeque beati tud in i s d i versam cog i tes esse substant iam. 1 3 Nam s i extrinsecus acceptum putes , praestant ius id , quod dederit , ab eo, quod acceper i t , e x i st im are poss i s , sed hunc esse rerum omnium praece l lent i s s imum digniss i me confitemur. 1 4 Quod s i natura qu idem in est , sed est rat ione d iversum, cum de rerum pr inc ipe loquamur deo, fingat , qu i potest, quis haec d i versa con iunxeri t . 1 5 Postremo quod a qualibet re d iversum est, i d n o n est i l l ud , a quo i nte l leg i tur esse d iversum ; quare quod a summo bon o d i versum es t su i natura , id summum bonu m non est , quod nefas est de eo cogi tare , quo n i h i l cons ta t esse praestant iu s . 1 6 Omnino en im null ius rei n atura suo principio mel ior poterit exsistere,

Mângâierile fi losofiei - Cartea I II 131

7 - Dar unde locuieşte aceostii fericire - zice ea - cerceteazii astfel. Concepţia comuna a sufletelor omeneşti admite ca Dumnezeu, Începutul tuturor lucrurilor, este bUII; Într-adevar de Îndatli ce n u se poate cugeta n im ic m a i bun decît DUlllnezeu, cine s-ar Îndoi ca fiU e bun. cel decît ca re mi exista nimic mai bun ? 8 Astfel, raţiunea delllollstreaza ca Dumnezeu este bun, convingâlldu-ne prin aceasta ca şi binele suprem e tot în el. 9 Daca n -ar fi aşa, n-a r putea fi principiul tuturor lucrurilor; ar exista Într-adevar ceva mai presus de el, care sa posede binele perfect şi care sa parâ aflterior şi mai vechi decît el; câci toate cele desiivârşite, s-a vâzut limpede cii exista înainte celor mai puţin desiivârşite. 1 0 De aceea, ca sa nu ducem argumelltarea la infinit, trebuie să marturisim câ Dumnezeul suprem are În sine singur şi binele suprem şi perfect; dar am stabilit ca binele perfect este fericirea adeviirata; aşadar adevarata fericire se gaseşte cu siguranţâ În Dumnezeul suprem. - Sînt de acord, - zic - Şi nu s-ar putea spune nimic împotriva. I I - Dar vezi, te rog - zice ea - cît de grav şi de serios aprobi ce am spus, câ Dumnezeul suprem este singurul st(!pâllitor al binelui suprem. 12 - Cum? întreb eu . - Să nu-ţi închipui că acest tatii al tuturor lucrurilor stăpâneşte fie din afarâ, fie În mod natural acel bine suprem cu care admitem ca este înzestrat, aşa Încît sii crezi ca există o substanţe! diferită a fericirii avute şi a lui Dumnezeu care o are. 1 3 Dacii îl socoteşti primit din afara ai putea sâ admiţi ca cel care l-a dat este superior celui care l-a primit; dar noi cu foarte mare dreptate mărturisim âi Dumnezeu este cu mult mai presus de toate celelalte fiinţe. 1 4 Dacc! posedâ binele prin natura sa, dar este deosebit ca organizare, fiindâi vorbim de Dumnezeu ca de obîrşia lucrurilor. sii-şi Închipuie cineva, dacă poate, fiinţa care a unit aceste elemente deosebite. 1 5 Apoi, un lucru deosebit de oricare altul, nu este aceLa de care Înţelegem câ este deosebit; prin urmare ceea ce este prin natura sa deosebit de bineLe suprem, nu e Însuşi binele Sltprem, şi aceasta n-o putem cugeta despre cel

132 Boethius

quare, quod omnium princ ipium s i t , id e t iam s u i subs tan t i a

summum esse bonum veri s s i ma rat i one c o n c lu s e r i m . -

Rectissime, inquam. 1 7 - Sed summum bonum beati tud inem

esse concessum est. - Ita es t , i nquam. - Ig i tur, i n qu i t , deum

esse ipsam beat i tu d i n e m necesse e s t c o n f i t e r i . - Nec

propositis, inquam, prioribus refragari queo e t i I l i s hoc

i n latum consequens esse perspic io .-

1 8 Resp ice, inqu i t , an h i n c quoque i d e m f i r m i u s

approbetur, quod duo summa bona, quae a s e d i v e r s a s in t ;

esse non possunt. 1 9 Eten i m quae d i s c re p a n t b o n a , non esse alterum, quod s i t alterum, l i quet; qll are neutrum poterit

esse perfectum, cum alteru tri al terum d e e s t . Sed quod

perfectum non s i t , id summu m non esse man i fe stll m e s t ;

n u l lo modo igitur, quae summa sun t b o n a , e a p o s s u n t e s s e

d iversa. 20 Atqui e t beatitudinem e t deum summum bonum

e sse colleg imus , quare ipsam necesse es t summam e s s e beati tudinem, quae s i t summa d i v i n i tas . 2 1 - N i h i l , inquam,

nec reapse verius nec rat ioc inat ione fi rmius nec deo d i g n i u s

conc ludi potest. 22 - S u p e r haec , i n q u i t , i g i tu r v e l u t i

geometrae solent demonstrati s propos i t i s a l i q u i d i nferre, quae porismata ips i vocant , i ta ego quoque t i b i v e I u t i

corol larium dabo. 2 3 Nam quon i am bea t i tu d in i s adept ione fi unt homines beati , beat i tudo v e ro e s t i p s a d i v i n i t a s , di v initatis adeptione beatos fier i man i fes tum e s t . 24 S e d u ti iustit iae adeptione i u s t i , sapient iae s ap i e n te s fiu nt , i t a d iv in i tatem adeptos deos fieri s i m i l i ratione necesse e s t . 25 Omnis ig i tur beatu s d e u s , sed n at u r a q u i d e m u n u s ; participatione vero n ih i l pro h ibet esse quam p l u r i m o s . 26 -Et pulchrum, i nquam, hoc atque p re t i o s u m , s i ve p o r i s m a s ive corollarium vocari m av i s . 2 7 - Atqu i h o c q u o que pu l chrius n ih i l es t , quod h is adnec t en d u m e s s e r a t i o persuadet. 28 - Qu id? i n quam. - Cu m m u l t a , i n q u i t , beatitudo conti nere v ideatur, u trumne h a e c o m n i a u n u m

Mângâier i le fi losofi e i - Cartea I I I 133

pe care toată lumea îl socoteşte mai presus de orice. 1 6 Căci, desigur, natura nici unui lucru n-ar putea fi mai bună decît principiul său; de aceea aş putea conchide, cu cea mai dreaptă judecată, că ceea ce este p rincipiul tuturo ra, este prin substanţa sa binele supre m . - Foarte j us t , - raspu nd eu . 1 7 - Dar am admis că fericirea este binele suprel11 . - Aşa e . ­Deci - spune ea - trebuie să mlirturisim că Dumnezeu este Înstîşifericirea . - Nu pot sa ma declar - zic - împotri va celor admise mai înainte şi văd ca aceasta este o concluzie dedusă din ele.

1 8 - Vezi - zice ea - dacli n il s-ar putea dovedi şi mai temeinic acelaşi lucru, plecând de la faptul că n u pot exista douli categorii de bine suprem deosebite Între ele. 1 9 Dacă doutî categorii de bine se deosebesc Între ele, e clar că nu e unul ceea ce e celtîlalt; de aceea nici unul din dotUI n-ar putea fi desăvârşit, fiindcă unuia Îi lipseşte celălalt. Dar ceea ce nu e des(lvârşit e evident ctî ,llt poate fi suprem; aşadar, în nici un chip bun urile care sînt supreme nu pot fi deosebite Între ele. 20 Noi Însă am conchis CCI fericirea şi Dumnezeu sînt binele suprem. de aceea trebuie ca Îns(lşi suprema fericire să fie idell tic(l cu suprema divinitate. 21 - Nimic nu s-ar putea conchide, nici mai adevărat ca real itate, nici mai temeinic ca raţionament, n ic i mai demn de Dumnezeu . 22 - Pe deasupra acesto ra dec i aşa cum o b iş n u iesc geometriilH1 să deductî din propoziţiile demonstrate altele pe care ei le numesc porisme 1 45 ) , la fel Îţi voi aduce şi eli un asemenea corolar. 23 Dacă oamen ii devin fericiţi prin dobîndirea fericirii, iar fericirea este Însăşi divinitatea, e limpede că p rin dobîndirea divin ittîţi i e i devin fericiţi. 24 Dar după cum prin dobîndirea dreptei/ii devenim drepţi, prin dobîndirea Înţelepciunii Îllţelepţi, tot aşa, printr-o raţiune asenulnătoare, este necesar ca cei ce dobîndesc divinitatea Sel devină zei. 25 Deci oricine e fericit este un zeu; prin esenţa sa exis/(l unul singur; prin participare Însel nimic nu Împiedică să fie cît mai mulţi zei. 26 - Este ş i frumos ş i

134 Boethius

ve lu t i c o rp u s beat i t u d i n i s q u a d a m part i u m v a r ie tate

c o n i u n gant a n s i t eorum a l i q u i d , q u o d b e at i t u d i n i s

subs tan t i am c o mp l e at , a d h o c vero ce tera referan t u r?

29 - Vel lem, i nquam, i d ip sarum rerum commemorat ione

patefaceres . - Nonne, i nqui t , beati tudinem bonum esse

censemus? - Ac s u mmum qu idem , i nquam. -

3 0 Addas , i n qu i t , h o c o m n i b u s l i c e t . N a m eade m

suffic ient ia summa est, eadem summa potentia, reverentia

quoque, c1ari tas ac voluptas beatitudo esse iudicatur.3 1 Qu id

i g i tur , h aec i n e omnia , b o n u m , s u ffi c i en t i a , poten t i a

ceteraque velut i q u aedam beatitud i n i s membra sunt a n ad

bonum veluti ad verticem cuncta referuntur? 32 - In te I lego ,

inquam, quid investigandum proponas, sed , quid constituas,

aud i re desidero . 3 3 - C u i u s d i scret ionem rei sic accipe . S i

haec omnia beatitudinis membra forent, a se quoque invicem

d i screparent ; haec est e n i m partium natura, ut unum corpus

d i versa comp o n an t . 34 A t q u i h aec omn i a idem e s s e

monstrata sunt, m i n ime igitur membra sunt; alioquin ex uno

membro beati tudo v i deb i tur esse coniuncta, quod fieri

nequ i t . 35 - Id q u i d e m , inquam , dubium non est , sed id ,

quod restat exspecto . 36 - Ad bonum vero cetera referri

palam est. Idcirco enim suffic ienti a petitur, quoniam bonum

esse iudi catur, idcirco pote n t i a, quoniam id quoque esse

credi tur bonum; idem de reverentia c 1 aritudine, iucund itate , con iectare l icet . 37 Omnium i g itur expetendorum su mma

atque c a u s a bonum e st ; q u o d e n i m n equ e re neq u e

s imi l itudine ul lum in se retinet bonum, id expeti nu 110 mod o

potest. 3 8 C on tra q u e e t i a m , quae natura bona non sunt,

tamen s i esse v ideantur, quasi vere bona si nt, appetun tu r.

Quo fi t , u t i summa, cardo atque causa expetendo ru m

omnium bon itas esse iure credatur. 39 Cuius vero causa

Mângâieri l e fi losofiei - Cartea III 1 35

preţios acest corolar, sau cum vrei sa-I numeşt i . 27 - Şi n u e n imic mai f1'll1l10S decît aceast(l idee pe care raţiollamenflll ne ohlig(l .1'-0 l/Ilim cu celelalte .28 - Care? - Deoarece - zice ea - fericirea pare a conţine multe elemen te, nu cumva toate acestea se unesc ca un corp alfericirii prin oarecare varietate a părţilor sau exis((l ceva din ele core S(l umple substanţa fericirii şi de aceasta ar depinde celelalte ? 29 - Aş vrea -spun eu - sa-mi lămureşti aceasta, amintindu-mi elementele Înseşi . - Nil socotim, - zice - cel fericirea este lin bin e ? - Ba chiar binele suprem.

30 - Poţi da acest calificativ la toate. Căci la fe l Îndestularea Sllprel1Ul, pllterea suprem(/, respectul, strc/lucirea şi pllicerea sînt socotite fericire. 3 1 Dar toate aceste bllnuri, Îndestularea, puterea şi celelalte sînI ca nişte l1Iembte oarecare ale fericirii, salt toate tind spre bine ca spre originea lor? ' 46) 32 - Înţeleg - zic - ce-ţi propui să cercetezi , dar aş dori să aud ce stabileşti . 33 - A scul((l analiza acestei chestiuni. Daal toate aceste bunuri ar fi memhre ale fericirii, s-ar şi deosebiJiecare Între ele; pentru că natura p(lrţilor este ca, deosebite fiind, să alcătuiască un singur corp. 34 Am demonstrat că toate sînt unul şi acelaşi lucru, aşadar nu sînt deloc membre; pe lângel acestea, fericirea va părea alceltuită dintr-un singur membru, ceea ce nu s-ar putea Întâmpla. 35 - Asupra acestora - zic - nu există îndoială; aştept dar cele ce urmeaza. 36 - E llimurit de altfel că acestea se referă la bine. De aceea este căutată Îndestularea fiindcă este socotitel ca bine, de aceea puterea, fiindc(l şi ea este socotiW ca bine; la fel s-ar putea spune despre respect, melrire, mulţumire. 37 Aşadar binele este Începutul şi !.fârşitul tuturor aspiraţiilor, căci ceea ce nici ca identitate, nici ca asel1u/na re Illl conţine În sine un bin e, a ceea În n ici un c h ip n - a r putea fi do rit. 3 8 Şi dimpotriv(l, cele ce prin natura lor I1U sînt bune, dar par a fi astfel, sînt dorite ca şi cum ar fi Într-adevăr bune. Rezultă de aici cel pe drept binele este socotit coronamentul, stâlpul şi tell /elia tuturor dorinţelor. 3 9 Însâ raţiunea dorinţei ullui

136 Boethius

qu id expeti tur, id max ime v idetu r optari , velut i si sa lut is causa qu isp iam vel i t equ i tare, non tam equ itand i motum desiderat quam salut is effectum. 40 Cum ig i tu r omnia bon i g ra t i a pe tan tu r, n o n i l l a p o t i u s q u a m b o n u m i p s u m des i d e ratu r a b o m n i bu s . 4 1 S e d propter q u o d cetera optantur, beatitud inem esse concess imus ; quare s ic quoque soIa quaeritur beatitudo. 42 Ex quo l iqu ido apparet ips ius bon i et beatitud in i s unam atque eandem esse substant iam. - N ih i l video, cur d i ssentire qll i sp iam poss i t . 43 - Sed deum v e r a m q u e b e a t i t u d i n e m lI n u m a t q u e i d e m e s s e monstrav imus . - Ita , inquam. - Securo ig i tur concludere l icet dei quoque i n i pso bon o nec usquam a l io s i tam esse substant iam.

5

1 (1

I S

Metrum X

Huc omnes pariter venite capt i , quos fal lax l igat improbi s caten i s terrenas habi tans l ib ido mentes, haec erit vobis requies laboru m, h i c portus placida manens qu iete, hoc patens unum miser is asy lum . Non quicquid Tagus aure i s haren is donat aut Hermus rut i l ante r ipa aut Indus cal ido propinquus orb i candid i s mi scens v irides lap i l los , in lustrent aciem magisque caecos i n suas condunt animos tenebras . Hoc , quicqu i d p lacet exci tatque mentes, infimis tel lus aluit caverni s ; splendor, q u o reg itur v igetque caelum, v itat obscuras an imae ru i nas ; hanc qu isqu i s pote rit notare lucem, candidos Phoebi radios negabi t .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea III 137

lucru e ctl el pare de rîvnit cu necesitate, duptl cum spre exemplu, dacă cineva ar vrea stl căltlrească pe cal pentru săntltate nu doreşte atît m işcarea ctlliiriei, cît efectul asupra sliniitiiţii. 40 Aşadar, fiindcă toate sînt dorite pentru bine, nu atît ele, cît binele Însuşi eSÎe dorit de ctltre toţi. 4 1 Şi am stabilit cli pentru fericire sînt dorite celelalte; deci şi astfel privind lucmrile fericirea singură este doritli. 42 De aici apare limpede că binele şi fericirea au una şi aceeaşi substanţtl. - Nu văd deloc pentru ce ar putea fi cineva de altă părere. 43 - Dar am demonstrat că Dumnezeu şi fericirea adevăratli este lInul şi acelaşi lucru . - Aşa e. - Putem deci conchide fărtl teamă că şi substanţa lui Dumnezeu este În billele Însuşi şi nidiieri În altii parte.

Poezia X Pe pământ sîntem prizonierii u nor Iicăriri Înşelătoare. Dumnezeu este adevărata lumină.

1 0

1 5

Veniţi aici deodată, vo i toţi prizonieri i 147) Legaţi în ruşinoase cătuşe ale plăcerii Ce minţile terestre le ţine-nşeIătoare. Aici aveţi odihna de munci obos itoare l 4Hl, Aici v-aşteaptă portul cu pace l in iştită, Aici e-azil când viaţa vă e nenorocită. Nici Tagus, cu nis ipul de aur purtător, Nu dă nimic , nici Hermus, cu malul lucitor, Nici Indul , ce vecin e cu lumi înfierbântate, Purtând în valuri pietre verzui sau argintate, N-aduc în och i lumina, ci sufletul orbit Mai mult în întuneric îl ţin înăbuş it . Tot ceea ce aţîţă, tot ceea ce seduce, Din funduri de caverne izvorul îşi aduce. Lumina ce e-n ceruri putere ş i mărire Pe suflet îl fereşte de neagră prăbuşire . Cu-acea lumină cine se va împărtăşi Chiar razele lui Phoebus le va tagadui .

138 Boethius

Prosa XI

1 Assent ior, i nquam; cuncta e n i m firm i s s i m i s nexa rationibus constant. 2 - Turn i l la : Quanti , inquit , aestimabis, si , bonum ipsum qu id s i t , agnoveri s? 3 - Infin i to , inquam, s i qu idem m i h i pari ter deum quoque, qui bonum es t , continget agnoscere. 4 - Atqui hoc veriss ima, inquit , ratione patefaciam, maneant modo, quae pau lo ante conclusa sunt . - M anebunt . 5 - Nonne, inquit , monstrav i mus ea, quae appetuntur pluribus, idcirco vera perfectaque bona non esse, quoniam a se inv icem d i sc reparen t , cumque a l teri abesset a l terum, plenum absolutu mque bonum afferre non posse, turn autem verum bonum fier i , cum in unam veluti formam atque effic ient iam col l i guntur, ut, quae suffic ient ia est, eadem sit potent ia , reverent ia , c laritas atque iucundi tas , nis i vero unum atque idem omnia s int , n i h i l h abere, quo i nter expetenda numerentur? 6 - Demonstratum, inquam, nec d u b i tar i u l l o mod o potes t . 7 - Quae i g i t u r, c u m d i s c re p an t , m i n i me b o n a s u n t , c u m vero u n u m e s s e coeperint , bona fiunt , -nonne, haec ut bona s in t, un itat is fieri adept ione cont ing i t? - ha, i nquam, v idetur. 8 - Sed omne, quod bonum est , bon i partic ipat ione bonum esse concedi s an m i n i me? - Ita est . 9 - Oportet i g i tu r idem esse unum atque bonum sjm i l i ratione concedas ; eadem namque substantia est eorum, quoru m natural iter non est d iversus effectus . - Negare , inquam, nequeo. 1 0 - Nost ine ig i tu r, inqui t , omne, quod est , tam d iu manere atque subs is tere, quamdiu s i t unum, sed in teri re atque d i sso lv i , pariter atque unum esse destiterit? 1 1 - Quonam modo? - Ut in animal ibus, inquit, cum in unum coeunt ac permanent anima corpusque, id an i m a l voca tu r ; c u m v e ro haec u n i ta s u t r i u sque

Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I

Proza XI

139

Toate fiinţele tind spre conservarea unităţii lor, pentru a nu pieri. Unitatea fizică se identifică În plan spiritual cu binele, liman universal.

I - Sînt de aceeaşi părere - zic ; căci toate sînt înlănţui te Între ele prin raţionamente foarte putern ice. 2 Atunci ea a Întrebat :- Ce preţ va a vea pentru tille cunoaşterea binelui însuşi ? 3 - Un preţ infinit - am răspuns - dacă aş putea cunoaşte tot deodată şi pe Dumnezeu care este binele . 4 - Îţi voi îlldeplini dorinţa pe drumul cel mai drept al raţiunii, numai să rămână bine stabilite concluziile de mai sus . - Vor rămâne. 5 - N-am demonstratl49) că acelea care sînt dorite de cei mai mulţi, de aceea nu sînt bunuri adevărate şi pelfecte, fiindcă se deosebesc unele de altele şi lipsind unul altuia 11U pot aduce b in ele deplin şi absolut, dar pot de veni un bine adevărat atunci când sînt Însumate oarecum Într-o singunÎ formă si forţă, aşa Încît ceea ce este Îndestulare să fie şi puterea, respectul, mărirea şi mulţumirea, şi că dacii n-ar fi toate unul şi acelaşi lucru, n-ar a vea nimic prin care să intre În numărul celor dorite ? 6 - S-a arătat - zic - Şi nu mai poate exista nici o Îndoială În această privinţă. 7 - Aşadar, dacii acestea sînt deosebite nu sînt bunuri, dar când Îllcep să alcătuiască toate la un loc o unitate intră În categoria hinelui.- Aşa se pare . 8 - Adm iţi sau nu că tot ceea ce e bille este bine prin participarea la hine ? - Da. 9 - Trebuie deci să admiţi printr-un raţionament asemănător că unitatea şi binele sînt acelaşi lucru; pentru eli cele ce prin natură au aceleaşi efecte, au aceeaşi substanţă.- Nu pot tăgădui. I O - Prin urmare ştii că tot ce există, rămâne şi trăieşte atît timp cît Îşi păstrează unitatea, dar că piere şi se dizolvlÎ din momentul în care-şi pierde aceastlÎ unitate . 1 1 - În ce mod? - Ca şi la vieţuitoare - zice ea - când se unesc sufletul şi C01l'ul şi rămân Într-ul! singur tot, formează un animal; când ÎnslÎ aceastlÎ

140 Boethius

separatione d is sol vitur, interire nec iam esse animal l iquet. 1 2 Ipsu m quoque corpus cum in una forma membroru m con iunc t ione permanet , h ll mana v i s i tu r spec i e s ; at s i d i s tr ibu tae segregataeque partes corpor i s d i s traxeri nt lI n i ta tem, des i n i t esse , quod flle ra t . 1 3 Eoque modo p e r c u r r e n t i c e t e r a p roc u l d ll b i o p at e b i t s u b s i s t e re unumquodque, dum unum est, cum vero unum esse desinit , interire. - Considerant i , inquam, mihi p lura min ime al iud videtur. -

1 4 Estne igitur, inquit , quod , in quantum natural iter agat, re l i c t a s u b s i s t e n d i a p p e t e n t i a v e n i re ad i n te r i tu m corrupt ionemque des ideret? 1 5 - S i ani mal ia , inquam, cons iderem, quae h abent a l i quam vo lend i no lend ique naturam, nihi l invenio, qllod null is extra cogentibus abiciant manend i intentionem et ad interitum sponte fest inent . 1 6 Omne namque animal tueri sa lutem laborat, mortem vero pernic iemque devitat . 1 7 Sed quid de herbis arboribusque, qu id de inan i mat i s omnino consent i am rebus , prorsus dubito . 1 8 - Atqu i non est , quod de hoc quoqlle poss i s ambigere , cum herbas atque arbores in tueari s pr imum s ib i convenient ibus innasci loc is , ub i , quantu m earum natura queat, c i to exarescere 'atque interire non poss int . 1 9 Nam a l iae quidem campi s , a l i ae montibus oriuntu r, a l i as ferunt paludes, a l iae saxis haerent , al iarum fecundae sunt steri les harenae, quas s i in al ia quispiam loca transferre conetur, arescant . 20 Sed dat cuique natu ra, quod conven i t , et ne, dllm manere possunt, in tereant, e laborat . 2 1 Quid qllod omnes v e l u t i n t e rras ore demerso t rah u n t a l i m e n t a radic ibus a c per medul las robur cort icemque d iffllndunt? 22 Quid quod mol l i s s imum quidque, s icut i medu l l a est , i nteriore semper sede recondi tur, extra vero quadam l igni fi rmitate, u l timus autem cortex adversum cae l i intemperiem quasi mal i patiens defensor oppon itur? 23 lam vero quanta

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I I 141

unitate este dizolvatâ prin separnrea unuia de altul, este clar câ animalul moare şi nu mai poate exista. 1 2 Şi corpul Însuşi, când riimâne Într-o singurâ formâ prin unirea m embrelor, îl vedem ca un chip omenesc; da r dacii piirţile corpului Împiirţite şi de;:agregate şi-au pierdut unitatea, el Înceteazâ de a fi ceea ce a fost. 1 3 În acelaşi mod cercetând şi alte fiinţe, se va vedea fârâ Îndoialâ câ fiecare triiieşte cît timp Îşi pâstreazâ unitatea, Însâ când şi-a pierde, moare. - Mă gândesc la multe alte fi inţe - zic - Ş i pe toate le găsesc la fel .

1 4 - Aşadar este vreuna care, Întrucât duce o existenţâ naturnlii, din dorinţa de a-şi piirlisi existenţa, sli aspire la moarte şi descompunere ? 1 5 - Dacă mă gândesc - răspund eu - la animalele care au oarecare ati tudine sufletească de a voi sau de a nu voi, nu găsesc nici una care fără nici o constrîngere din afară să abdice de la dorinţa de a trăi şi să se grăbească de bunăvoie către moarte . 1 6 Orice v ieţuitoare se străduieşte să-şi conserve sănătatea şi evită moartea ş i pericolele. 1 7 Însă tare mă Îndoiesc că s-ar putea aduce probe s im ilare despre iarbă, arbori şi mai ales despre lucrurile neînsufleţite. 1 8 - N-ai de ce sâ te Îndoieşti, când vezi cii ierburile şi arborii riisar în locuri care le convin, unde, pe cît le permite natura lor, n u pot nici sii s e usuce, nici sii s e piardâ repede , so'. 1 9 Unele riisar În câmp, altele la m unte, pe unele le produc mlaştinile, altele stau fixate de stânci, nisipurile sterile sînt fecunde în alte plante, pe care dacâ Încerci sii le muţi În alte locuri se usucâ. 20 Fieciireia natura Îi dâ ceea ce-i convine şi se strâduieşte ca ele sii nu piarâ, câtâ vreme sînt În stare sii râmânii În viaţii. 2 1 Ce sii mai spun despre faptul câ toate Îşi extrng hrnna prin râdâcini, cu gurn Înfiptli adânc În piimânt, dacâ pot S(t spun astfel, şi Îşi Împriiştie for/a prin miiduvii şi scoarţii ? 22 Ce sii mai spun cii planta are (piir/ile) cele mai moi, cum este miiduva, Întotdeauna ascunse În interiorul siiu, iar În afarâ se susţine prin tiiria lemnului, câ scoarţa se opune intemperiilor cerului, ca un apiiriitor rezistent la riiu ? 23 Şi apoi cît de mare este Înţelepciunea naturii ca sii

142 Boethius

e s t natu rae d i l i gen t i a , u t cunc ta semine m u l t i p l i cato propagentur ! 24 Quae omnia non modo ad tempus manendi , veru m generat i m quoque quasi in perpetuum permanendi veluti quasdam mac h i nas esse quis nesc iat? 25 Ea et iam, quae i n an imata esse creduntur, nonne, quod suum est , quaeque s im i l i rat ione desiderant? 26 Cur enim f1ammas quidem sursum levi tas veh i t, terras vero deorsum pondus depri m i t , n i s i q u o d h aec s i n gu l i s l o c a m o t io n e s que conveniunt? 27 Porro autem, quod cu ique consentaneum est, id unumquodque conservat; sicuti ea, quae sunt inimica, corrumpunt . 28 l a m vero, q u ae dura sun t ut l ap ides , a d h ae r e n t t e n a c i s s i me p a rt i b u s s u i s e t , n e fac i l e d i ssol vantur, res i stunt . 29 Quae vero I iquentia ut aer atque aqua faci le quidem dividentibus cedunt, sed c i to in ea rursus , a quibus sunt abscisa re labuntur, ignis vero omnem refugit sectionem.

3 0 Neque nunc nos de voluntari i s an imae cognoscentis motibus, sed de natura l i i n tent ione tractamus , s icut i est , quod acceptas escas s ine cogitat ione trans igimus , quod i n s o m n o s p i r i tu m d u c i m u s n e s c i e n te s . 3 1 N a m n e i n animal ibus quidem manend i amor e x animae voluntat ibus, verum ex naturae pr inc ip i i s ven i t . 3 2 Nam saepe mortem cogent ibus cau s i s , q u a m n atura reformida t , vo l u n tas amplectitur, contraque i l lud, guo solo mortal ium rerum durat d iuturn i tas, g ignendi opus , quod natura semper appet i t , in terdum cohercet voluntas . 3 3 Adeo h aec su i car i tas non ex animali motione, sed ex naturali intentione procedit ; dedit enim provident ia c reat is a se rebus hanc ve I maximam manend i causam, ut , quoad possunt , natura l i ter manere des iderent . 34 Quare n i h i l es t , quod u l l o modo queas dubi tare cuncta, quae sunt , appetere natural i ter constantiam permanend i , devi tare pern ic iem. 35 - Confi teor, i nquam, nunc me indubi tato cernere, quae dudum incerta v idebantur.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea III 143

raspândeasca toate prin Înmulţirea seminţelor! 24 Cine nu ştie eli toate acestea sînt ca nişte m ijloace ingenioase, nu numai pen tru a trai l in timp, da r c h ia r de-a lungul generaţiilor, având o durata oarecum perpetuă ? 25 Şi cele care sînt socotite neînsufleţite nu doresc ce le aparţine prin raţiuni asemanătoare ? 26 Pentru ce flăcarile fiind uşoare se ridica În sus, iar pământul este tras În jos de greutatea sa, dacă nu pentru că aceste mişcări şi spaţii le convin ? 27 Aşa Încît, pe fiecare Îl conservă ceea ce Îi prieşte; dupa cum cele ce Îi sînt potrivnice îl distrug. 28 De asemenea, cele ce sînt tari, ca pietrele, adera cu tenacitate la pcirtile lor şi rezistci ca sa nufie descompuse cu uşurinţa. 29 Iar cele ce sÎntfluide, ca aerul şi apa, cedează uşor divizării, dar se adună iaraşi În plirtile din care au fost desparţite, pe când focul refuză orice diviziune.

30 Şi acum vom vorbi nu de m işelirile voluntare ale unui suflet conştient, ci de tendinţe naturale, ca de pilda ceea ce se petrece cu noi, fără cugetare, dupli ce primim hrana În organism, ceea ce ne vine În suflet, inconştient, În s0l11n. 3 1 Căci chiar l a animale, n u voinţa determină dorinţa de a trăi, ci anumite principii n aturale. 32 Adesea, din diferite cauze, moartea, pe care o respinge natura, o cere voinţa şi dimpotriva, naşterea, singura prin care se asigura permanenţa lucrurilor muritoare, uneori este interzisa de voinţa. 33 Astfel, aceastli dragoste de sine porneşte n u din tr-o m işcare sufleteasca, ci dintr-o tendinţli naturala; fiindcă providenţa a dat creaturilor sale acest instinct de conservare aşa de puternic, Încît sa doreasca În chip natural sa traiasca atît cît vor putea . 34 De aceea n -ai de ce sa te Îndoieşti ca toate cîte exista doresc În chip natural statornicia vieţii şi evita pieirea. 35 - Mărturisesc - zic - acum că văd l impede cele ce mai Înainte mi se păreau nesigure . 36 - Însa - zice ea - ceea ce caută sa trăiasca şi sa dureze, doreşte sa-şi piistreze unitatea; clici pierzând-o nu-şi va putea macar menţine existenţa . - E adevarat . 37 - Aşadar toate aspira la unitate. - Am recunoscut-

144 Boethius

36 - Quod autem, inqu i t, sllbs i s tere ac permanere petit , i d u n u m esse desiderat ; h o c en i m sub lato ne esse quidem cuiquam permanebi t . - Verum est , i nqllam. 37 - Omnia ig i tur, inquit , u num des iderant . - Consens i . - Sed unum id ipsum monstrav imus esse, quod bonum. - I ta quidem. 3 8 -Cuncta ig itur bonum petunt, quod qu idem i ta describas l icet ipsum bonum esse, quod des ideretur ab omnibus . 39 - Nih i l , i n quam, ver ius excogi tari potest ; nam veI ad n ih i l unum cuncta referuntur et una ve lut i vertice destituta s ine rectore f1u i tabunt au t , s i qu id est , ad qllod u n i versa fes t inant , i d erit omnium summum bonorum. 40 - E t i l la : Nimium, inquit, o alumne, laetor; i psam enim med iae veritatis notam mente fi x is t i . Sed in hoc patu i t t ib i , quod ignorare te pau lo ante d i cebas . 4 1 - Quid? inquam. - Quis esset, i nqu i t , rerum omn ium fin i s ; is est en im profecto, quod des ideratur ab omnibus, quod, quia bonum esse col legimus, oportet rerum omnium finem bonum esse fateamur.

Metrurn XI

Quisqu is profunda mente vestigat verum cupitque nu l l i s i l ie dev i i s fal l i , i n s e revo lvat i n t i m i lucem V iSllS longosque i n orbem cogat inflectens motus animumque doceat, quicquid extra mol i tur, suis retrusum possidere thesauri s ; dudum quod atra tex i t error is nubes, lucebit ipso persp icacius Phoebo. Non omne namque mente depul i t lumen obl i v iosam corpus i n vehens molem; haeret p rofecto semen in t rorsum veri , quod exc i tatur venti lante doctr ina ; nam cur rogati sponte recta censet i s , n i mersus a l to v i veret fomes corde? Quodsi Platon i s Musa personat verum, quod qu isque d i sc i t , immemor recordatur.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 145

o. - Aceast(Î unitate Însaşi a/ll demonstrat ca e binele. - Aşa e. 38 - Deci toate cauta binele, pe care l-ai putea defini astfel: binele Însuşi este ceea ce toţi doresc. 39 - Nimic - zic - nu s-ar putea cugeta mai adevărat : pentru ca sau toate tind către n imicire ş i pierzându-şi uni tatea, ca ş i cum ş i-ar pierde capul , vor rătaci fară cârmă, sau, dacă există ceva catre care se grabesc toate, acest ceva va fi binele suprem l 5 1 1 • 40 Şi ea spuse: - Ma bllclIrfoarte, Îl1 wÎţacellll meu; ţi-aifixat În minte Îllsiişi pecetea adeveÎmllli limpede. Prin aceasta ţi s-a lamurit ceea ce spuneai puţin mai Înainte ca 11 / 1 ştii. 4 1 - Ce? - zic­Care este scopul ultim al luturor lucrurilor; desigur acesta este dorit de toate fiinţele şi, fiindca l-am stabilit ca este binele, trehuie S{Î marturisim ca billele este finalitatea tuturor lucrurilor.

Poezia XI În no i Înşine putem gasi adevarul. Tot ce Învaţam este reamintire a ceea ce am ştiut cândva (reminiscenţa platonica).

10

1 5

D e vrei adevarul cu-adâncă gândire Ş i făra s-aluneci pe drumuri greşite, Spre tine-ţi îndreapta atenta privire, În suflet îţi strânge puteri îndoite. Acolo învaţa-n comorile tale, Sa afli ce cauţi pe cale straina l 52 1 • Când sufletul norul erori lor sale Alungă, ca Phoebus înalţă lumina. Caci nu este mintea de tot înti nata De trup cu-ntuneric împăienjenit , Riimâne-adevărul , pe care-I arata Ştii nţa, graunte-năuntru sădit . De ce gândeşti b ine când eşti întrebat? E-n tine-adevarul , exista În minte, Cac i , cum spune Platon, de e-adevărat, Orice-nvăţătură e-aducere aminte l5.l1 •

146 Boethius

Prosa XII

I Tum ego : Platoni , inquam, vehementer assent ior; nam me horu m i a m s e c u n d o c o mmemoras , p r i m u m quod memoriam corporea contagione, dehinc cum maeroris mole pres sus ami s i . 2 - Tu m i l l a : Si pr iora, i nqui t , concessa respic ias , ne i l l ud qu idem long ius aberi t , qu i n recorderis , quod te dudum nesc i re confessus es . 3- Quid? i n quam. -Quibus , ai t i l la , gubernac u l is mundus regatur. - Mem i n i , i nquam, me insc i t iam meam fu isse confessum, s e d quid afferas, I icet iam prospic iam, p lan ius tamen ex te aud i re desidero. - 4 M undum, inqui t , hunc deo regi pau lo an te m in ime dubitandum pu tabas . - Ne nunc quidem arb i tror, inquam, nec umquam dubitandum putabo, quibusque in hoc rat ion ibus accedam, brev i ter exponam. 5 Mundus h i c ex tam d iversis contrari i sque partibus in unam formam min ime conveni sset , n i s i unus esset , qu i tam d i versa con iungeret. 6 Coniuncta vero naturarum ipsa d iversitas inv icem d iscors d issociaret atque d ivel leret, n is i unus esset, qui quod nexuit cont ineret. 7 Non tam vero certus naturae ordo procederet nec tam d i spos i tos motus l oc i s , temporibus, effi c ient ia , spati i s , qual i tat ibus expl icarent , n i s i unus esset, qu i has mutat ionum varietates manens ipse d i sponeret . 8 Hoc quicquid est, quo cond i ta manent atque agi tantur, u s i tato cunct is vocabu lo deum nomino . -

9 Turn i l l a : Cum haec, i nqui t , i ta sent ias , parvam m i h i res tare operam puto, u t fe l i c i tat is compos patriam sospes rev i sas . 1 0 Sed, quae proposu i mus, i n tueamur. Nonne in b e a t i tu d i n e s u ff i c i e n t i a m n u m e ra v i mu s d e u m q u e bea t i tu d i n em i p sam e s s e c o n s e n s i m u s ? - I t a q u i d e m . I I - E t ad mundum i g i tu r, i n q u i t , regen d u m n u l l i s extr i nsecus ammin icu l i s ind igebi t ; a l ioqu in s i quo egeat,

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1II

Proza XII Binele suprem este Dumnezeu. Cu cîrma binelui EI

conduce tot universul.

147

I - Sînt cu totul de parerea lu i Platon - i-am spus eu atunci , - pentru că mi-a i amint i t pentru a doua oară ceea ce am uitat, întâi prin contactul cu corpu l şi apoi fi ind copleşit de greutatea tristeţii . 2 Atunci ea spuse: - Dacă arunci privirea Înapoi peste cele admise pâna acum nu vei Întârzia să-ţi aminteşti ceea ce ai marturisit de curând ca nu ştii.3 - Ce? - De ce frâne este condusă lumea.- Mi-aduc aminte - zic - că mi-am mărturisit ignoranţal54 1 , dar deşi înţeleg ce vrei să-mi spui, doresc totuş i să aud de la t ine mai lămuritA - Socoteai - z ice - mai Înainte, făra sa te fi Îndoit deloc, că această lume este condusă de Dumnezeu.- O cred încă - zic - Ş i nic iodată nu mă voi îndo i ; îţi vo i expune de altfel pe scurt prin ce raţionament ajung aic i . 5 Această lume, alcătuită d in parţi atît de deosebite ş i de contrari i , n-ar fi ajuns la o formă uni tară, dacă n-ar fi fost cineva care să unească elemente atît de d iverse. 6 Dar odată unite, însăşi l ipsa lor de omogenitate naturală le-ar fi d isociat şi dezagregat, dacă n-ar fi ex istat o fi inţă unică, să le ţină mai departe În În lănţuirea ce le-a dat-o.? Şi nu s-ar menţine atît de s igură ord inea naturală, n ic i n-ar desfăşura mişcări aşa de ordonate ca loc, t imp, proprietate, spaţiu, cal i tăţi , dacă n-ar exista c ineva care, rămânând Însuş i , să orânduiasca aceste felurimi ale schimbări lor. 8 Acesta, oricine-ar fi, prin care rămân şi se mişcă cele create, îl numesc cu numele întrebuinţat de toţi, Dumnezeu .

9 Atunci ea a spus : -Fiindcă tu crezi astfel, socotesc că­mi ramâne puţin de făcut ca să-ţi revezi patria teafar şi stăpân pe fericirea ta. 1 0 Să examinam Însa ce am spus. N-am nunulrat şi Îndestlliarea În fericire şi nu ne-am Înţeles că DUlllnezeu e Îllsaşi fericirea ? -Aşa e . l l - Şi pentru a conduce

148 Boethius

p l enam suffi c ient iam non habebi t . - Id , i nquam, i ta est necessar ium. 1 2 - Per se ig i tur solum cuncta d i spon i t? -Negari , i nquam, nequ i t . 1 3 - Atqui deus ipsum bonum esse monstratus est. - Memin i , i nquam. 1 4 - Per bonum ig i tur cuncta d ispon it , s i quidem per se regi t omnia, quem bonum esse consens i mus , et h ic est veluti quidam c 1avus atque g u bern acu l u m , quo m u n d an a m ac h i n a s t ab i l i s a tque incorrupta servatur. 1 5 - Vehemen ter assentior, inquam, et i d te pau l o ante d icturam tenu i l i cet susp ic ione prospe x i . 1 6 - Credo, i nqu i t ; i am e n i m , ut arb i tror, v i g i l ant ius ad cernenda vera oculos deducis , sed , quod d icam, non minus ad contuendum patet. - Quid? inquam . 1 7 - Cum deus, i nqu i t , o m n i a b o n i ta t i s c l avo gubernare iure c redatur eademque omnia, s icuti docui, ad bonum natura l i i ntentione fest i nent, num dubi tari potest, quin voluntaria regantur s e q u e ad d i s p o n e n t i s n u t u m v e l u t i c o n v e n i e n t i a con temperataque rec tor i sponte convertan t? 1 8 - ha , inquam, necesse es t ; nec beatum regi men esse v ideretur, s i quidem detrectant ium iugum foret, non obtemperant ium salus . 1 9 - Nih i 1 est ig i tur, quod naturam servans deo contra i re conetur? - N i h i l , i nquam. 20 - Quodsi conetur, a i t , num tandem profi c iet qu i cquam adversum eum, quem i ure beatitudi n i s potent i s s imum esse concess imus? - Prorsus , inquam, n i h i l v aleret . 2 1 - Non est i g i tur a l i qu id , quod summo huic bono veI ve 1 i t ve I poss i t obs is tere? - Non, i nquam, arbi tror. 22 - Est ig i tur summum, inqui t , bonum, quod reg i t cuncta fortiter suavi terque d i spon i t . 23 - Tu rn ego : Quam, i nquam, me non mod o ea, quae conc1usa est , summa rationum, verum mu l to magis haec ipsa, quibus uter i s , verba de lec tant, u t tandem a l i quando stu l ti t iam magna lacerantem su i pudeat ! -

24 Accep i st i , i nqu i t , i n fab u l i s l acessentes cae lum Gigantas; sed i l los quoque, ut i condignum fu i t , ben igna

Mângâieri le fi l osofie i - Cartea III 149

lumea aşadar - zice ea - I lU va avea nevoie de nici un sprijin striiin; ClIci daca i-ar lipsi ceva n-arfi deplin În sine Însuşi. ­Aceasta - zic - e necesar să fie astfe l . 1 2 - Deci el orânduieşte toate prin sine ?- Nu se poate tăgădu i . 13 - Şi s-a aratat ca Dumnezeu este Însuşi binele . - Mi-amintesc. 1 4 - Aşadar, conform binellti orându ieşte toate, dacd În tr-adevar le conduce prin sine, cel pe care am consimţit sa-l numim binele şi aceasta este ca o bara de direcţie, ca o cârmd prin care maşina omen easca se pastreazd statornica şi nestricata. 1 5 - Te aprob din toată in ima - zic - Şi am Întrezărit printr-o uşoară bănu ială cu puţin mai Înainte, că tu vei spune aceasta. 1 6 - Cred - zice ea - caci pe cît socotesc, acum deschizi ochii mai veghetori pentru a privi adevarul, dar ceea ce am sd spun 1lL/ e mai puţin limpede de Îllţeles.- Ce? 1 7 - Fiindca pe drept credeam - zice - Cll Dumnezeu guverneazd toate prin cârma bunatăţii şi eli, precum am a reltat, toate se grabesc spre bine Cit o tendinţa naturala, s-ar putea Îndoi cineva ca ele sînt conduse prin voinţa lor şi ca rdspulld la ordinul orânduitorului lor, supunÎndu-se de bUlla voie şi acceptând pe conducatorul lor? 1 8 - Aşa trebuie să fie ; căci n-ar părea fericită această conducere dacă ar fi un jug pentru răzvrătiţi şi nu mântuire pentru supuş i . 1 9 - Nu există deci nimic care, pastrându-şi nat Lt ra, sa În cerce să mearga con tra lui Dumnezeu? - Nimic .20 - lar daca ar Încerca ar avea vreun rezultat Împotriva aceluia, ce pe drept am admis ca este cel mai mare stapân al feric i ri i? - Desigur că n-ar avea n ic i o putere. 2 1 - Aşadar nu exista nimic care sa vrea sau să se poata opune acestui bine suprem ? - Cred că nu. 22 - Prin urmare binele suprem - zice - este acela care conduce toate cu t(lrie şi le orânduieşte cu blândeţe. 23 Atunci eu i-am spus:­Cît mă desfată nu numai cele ce au fost stabil ite ca o concluzie a raţionamentelor, dar cu mult mai mu lt Înseş i aceste cuvinte de care te foloseşti şi m i-e ruşine că în prostia mea uneori mă lamentam atît.

24 - Ai auzit - zice ea - de Giganţii ' 55l din legenda, care au atacat cerul; totuşi şi pe ei, cum a fost drept, i-a împacat

150 Boethius

fort i tudo d i sposll i t . 25 Sed v i sne rat iones ipsas i nv icem col l idamus? Fors i tan ex hu ius mod i confl ictat ione Plilchra quaedam veritat is scinti l la diss i l i at . - Tuo, inquam, arbitratu . 26 - Oeum. inquit, esse omnillm potentem nemo dubitaverit. - Qui qu idem, inquam, mente cons i stat , n u l l u s prorsus ambigat . 27 - Qui vero est , inqu i t , omnium potens , n i h i l est , quod i l i e n o n poss i t . - N i h i l , inquam. 2 8 - Num ig i tur deus facere malum potest? - Min ime, inquam. 29 - Malum ig i tur , inqu it , n i h i l es t , cum id facere i l ie poss i t , qu i n i h i l n o n potest . 30 - L u d i s n e , i n quam, me inex tr icab i l em l abyr in thum rat ion i bus texens , quae nunc qu idem qua egrediar is , in troeas , nunc vero, quo in troier i s , egred iare , an m i ra b i l e m q u e n d a m d i v i n ae s i m p l i c i t a t i s o rbem compl icas? 3 1 Etenim paulo ante beati tud ine incipiens eam summum bonum esse d icebas, quam in summo deo s i tam loquebare . 32 Ipsum quoque deum summum esse bonum p l e n amque beat i tud i nem d i s serebas , ex quo nemi nem beatum fore, n i s i qui pariter deus esset, quas i munuscu lum dabas . 33 Ru rsus ipsam bon i formam dei 'lC beat i tudin i s l oquebaris esse substant iam ipsu mque unum id ipsum esse bonum docebas , quod ab omn i re ru m natura petere tu r. 34 OeUlTI quoque bonitatis gubernacul is univers itatem regere d i sputabas volent iaque cu neta parere nec u l lam mal i esse n aturam. 3 5 Atque haee n u l l i s extr insecus sumptis , sed ex a l t e ro < a l te ro > fi d e m t rah e n te i n s i t i s d o m e s t i c i sque probation ibus expl icabas . 3 6 - Turn i l la : M i n i me, inqu i t , l u d i mus remque omn ium maxi mam de i munere , quem dudum depreeabamur, exegimus . 37 Ea est en im d i v i nae forma substan t iae , ut neque in externa d i l abatur nec in se externum aliquid ipsa suscipiat, sed, sicut de ea Parmenides ait,

rravTo8Ev EUKUKAOU cr<paipllC; evaAiYKlOV tJYKq? reru m orbem mob i l em rotat , d u m se immob i l em ipsa conservat. 38 Quodsi rat iones quoque non extra petitas sed intra re i , quam tractabamus , ambitum col locatas agitavimus, n i h i l est , quod ammirere, cum P latone sanc iente d id iceris c o g n a t o s , d e q u i b u s l oq u u n tu r, reb u s opor tere e s s e sermones.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 151

o putere binevoitoare. 25 - Dar vrei sii punem raţionamentele să se lupte Între ele ? Poate a/ dilltr-o ciocn ire de acest fel s(/ sarâ frumoasa scînteie a adevârullli l 561 • -După dorinţa ta -răspund eu. 26 - Nimeni 11 l I s-a îndoit - zice ea - de puterea lui Dumllezeu .- Cel stăpân pe mintea sa n-are n ici o nedumerire în această pri vinţă. 27 - Dar pelltru cel puternic peste toate 11/1 existâ nimic pe ca re să lI u-1 poau/ face . - Nimic - zic eu. 28 - Dumnezeu poate face riiul ? - Nu. 29 - A tunci răul lUi existâ, de vreme ce DUlllnezeu nu-l face, el ca re poate face totul. 30 - Te joci cu mine - am răspuns eu - ţesând un inexpl icabil labirint de raţionamente, ca să a i cum vrei porţi de ieşire şi intrare, sau încurci minunatul fir al simplic ităţi i divine? 3 1 Puţin mai înainte, Începând cu fericirea, z iceai că ea este binele suprem şi că sălăşlu ieşte În Dumnezeul suprem. 32 Arătai de asemenea că Dumnezeu este supremul bine şi feric irea deplină după care îmi dădeai ca pe un mic dar ideea că n imeni nu va fi fer i c i t dacă nu va fi deopotr i v ă cu Dumnezeu . 33 Apoi spuneai că Însăşi forma binelui este substanţa lui Dumnezeu ş i a fericiri i şi Învăţai că unitatea Însăş i este binele Însuşi , pe care ÎI doreşte Întreaga natură. 34 Susţineai chiar că Dumnezeu conduce tot un iversul prin cârma binelui , că toate se supun cu voinţă şi că nu exi stă vreo natură a răulu i .35 Ş i tu explicai acestea cu argumente nu din afară, ci care-şi sprij ineau unul pe altul temeinicia, prin probe existente În acest subiect şi fami l iare lu i . 36 - Nu glumesc deloc Cll tine - a zis ea atunci -şi am dus la bun sfâ rşit cea mai grea sarcinâ din toate, cu ajutoru l lui Dum nezeu, căruia adineauri ne-am ruga t . 37 - Câci forma substanţei divine este de aşa natură, c ă n ici n-alunecă îll domenii strâine, nici nu primeşte În sine n imic stn/in, ci dllpâ cum spune Parmenide: ea este asemenea unei sfere cu desâvâ rşire rotundâ ' 57). - Învârteşte sfera mobilă a lucrurilor, în timp ce pe sine se p(/strează imobill7. 3 8 Dacă am discutat chestiuni nu căutate în afa ră, ci ca re se giisesc Î/l{/untrul domeniului tratat, n -ai de ce sâ te m iri, fiindcii ai Învâţat sub garanţia autorirâţii lui Platon 1 5H ) ce/ vorbele trebuie se/fie În rudite cu lucrurile despre care vorbim .

152

Metrum XII

1 0

1 5

Fe l ix , q u i potuit boni fontem v i sere luc idum, fel i x , qu i potu i t grav is terrae solvere v incu la . Quondam funera con iug is vates Thre ic ius gemens, postquam flebi l ibus mod is s i lvas cu rrere mobi les, amnes stare coegerat iunxi tque i n trepidum latus saevi s cerva leonibus nec v isum t imuit lepus i am cantu p l ac idum canem, cum f1agrantior int ima fervor pectori s u reret nec, qui cuncta su begerant mu lcerent domin u m modi , immites superos querens infernas adi i t domos.

2 0 I I l i c b landa sonantibus

2 5

chord i s carmina temperans, qu icquid p raec ipu is deae matri s font ibus hauserat, quod luctus dabat impotens , quod luc tum geminans amor, deflet Taenara commovens et dulci veniam prece umbrarum dominos rogat . S tupet tergeminus novo

Boethius

Mângâieri le fi l osofie i - Cartea III

Poezia XII

153

Sa nu ne Iăsam seduşi de falsele ispite ale pamântului. Sa ne Înalţam catre lumina cereasca. Mitul lui Orfeu şi Euridice.

I II

1 5

211

25

Ferice ' 59) de acel ce-a putut înţelege Al binelui plin de lumină izvor, Ferice de-acel ce-a putut să dezlege Cătuşele lutu lu i cel zdrobitor. Odata Orfeu cântăreţu l lW) plângea De moartea soţiei ş i când prin cântare Pe rîuri În albia lor le oprea, Păduri l in iştite punea În mişcare Când nu se temea căprioara să şadă Culcată alături de lei l iniştiţi , Iar iepur i i nu se-ngrozeau ca să vadă Pe câinii de cântec div in Îmblânziţi , Fi indcă era mistu i t de foc rău, Ce in ima până-n adânc îi ardea, Şi nu izbutise cu cântecu l său, Cu care putuse pe toţi fermeca, Durerea lu i proprie să şi-o mângâie. Plângându-se zeilor ce i-o răpi ră, S-a dus În infern după scumpa- i soţie, Acolo-n acorduri duioase de l i ră Începe să cânte şi tot ce primise Sorbind d in al mamei izvor minunat şi tot ce durerea Îi pricinu ise, De care atît era neconsolat, Sau ceea ce dragostea sa-i inspira . Acestea le cânta, pe Taenar l 6 1 ) mişcând ş i cere iertare-ndreptând ruga sa Stăpâni lor umbrei şi jalnic plângând Portarul trigemen 1 62) de cântec d iv in

154 Boethius

341 captus carmine iani tor, quae sontes agitant metu ul trices scelerum deae iam maestae lacri mis madent ; non Ix ionium caput

3 5 velox praec ipitat rota et longa s i te perdi tus sperni t f1umina Tantalus ; vultur, dum satur e s t mod i s , non trax it Ti tyi iecur.

� u Tandem ' Vinc imur ' arbi ter umbrarum miserans a i t . ' Donamus comitem v i ro emptam carmine coniugem; sed lex dona coherceat,

4 5 ne, dum Tartara l iquerit , fas s i t lumina f1ectere . ' Quis l egem det amantibus? Maior lex amor est s i b i . Heu noct is prope terminos

541 Orpheus Eurydicen suam vidi t , perd id i t , occ id i t . Vos haec fabu l a resp ic i t, quicumque i n superum d iem mentem ducere quaer i t i s ;

5 5 nam qu i Tartareum i n specus victus lumina f1exerit, quicquid praec ipuum trah i t , perd i t, dum videt i nferos .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea II I

30

35

De cum îl aude rămâne vrăj i t . Zei ţe le I6.1 ) care sub spa imă î i ţ in Pe cei care crime au fost săvârşit Îndată plâng, och i i în lacrimi scăldând. Pe Ixion I6�) roata ÎI I asă din chinuri Cu repezi vârtejuri d in mers Încetând Şi Tantal 1 65 1 de sete atîtea suspinuri Le u i tă, de apă nevrând să mai ştie. Când vulturu-ndată de cântec răpit Lu i Tityu 1 (,6) ficatu l de loc nu-i sfâşie .

4 0 AI umbrelor mare stăpân 1 (7 ) "În sfârş it ,

4 5

5 0

5 5

Acum sînt Înv ins" - z ice Înduplecat. "Soţia prin cântec şi-a redobând it ; Înapoi i -o voi da acestui bărbat, Dar lege-i voi pune la darul primit : Să nu aibă dreptu-napoi a pri v i , Din Tartar cît Încă e l nu a ieşit" . Se poate iubi ţ i i cu legi a- i opri? Iubirea e sieşi stăpân legiuit . Aproape fi ind de al nopţii hotar, Pe Euridice Orfeu o priveşte: O vede, o pierde şi morţii-o dă iar, Această legendă vi se potri veşte La toţi care către lumina de sus Voiţi sufleteşte a va Înalţa. Căci c ine-şi Întoarce I ăsându-se dus Priv irea spre Tartar cu peştera sa, Pe oricare dar ce de sus ÎI primeşte Î I p ierde, În t imp ce infernul priveşte.

155

LIBER IV

CARTEA IV

158 Boethius

Prosa 1 l Haec cum Ph i losophia d igni tate vul tlls et oris gravi tate

servata len i ter suavi terque cec in i sset , turn ego' nondum pen i tus ins i t i maeror is o b l i tus in tent ionem d icere adhuc al iquid parantis abrupi et : 2 0, inquam, veri praevia luminis , quae usque adhuc tua fud i t oratio cum su i specu lat ione divina turn tu i s rationibus i nvi cta patuerunt eaque mihi , etsi ob in iuriae dolorem nuper obl i ta, non tamen antehac prorsus ignorata d i x i s t i . 3 Sed ea ipsa est veI max ima nostri causa maeror i s , quod , cum reru m bonus rector exs i s tat, veI esse omnino maIa poss in t veI impunita praetereant, quod solum quanta dignum si t ammirat ione, profecto cons ideras . 4 At huic a l i ud ma ius ad iung i tur ; nam.imperante florenteque nequ i t ia v i rtus non so lum prae m i i s c aret , verum et iam s c e l e ra torum ped i b u s s u b i ec t a c a l c a t ll r e t in l o c u m fac i noru m supp l ic ia l u i t . 5 Quae fi eri i n regno sc ient i s omnia , potent is omnia , sed bona tantummodo volent is de i nemo sat is potest nec ammirari nec conqueri . 6 - Turn i l l a : E t esset , i nqu i t , infin i t i s tuporis omnibu sque horri b i l i u s monstr is , s i , u t i t u aest imas, in tanti ve l u t patri s fami l ias d i spos i t i s s i m a d o m o v i l i a v a s a c o le re n t u r, p re t i o s a sordescerent . 7 Sed n o n i ta es t ; n a m s i ea, quae pauio ante conc\usa sunt , i nconvu l sa servan tur, ipso de cu ius nunc regno loquimur, allctore cognosces semper quidem potentes esse bonos , malos vero abiectos semper atque i mbec i l los nec s ine poena umquam esse v i t ia nec s ine praemio v i rtutes, bonis fel icia, malis semper infortllnata conti ngere multaque id g e n u s , q u ae s o p i t i s q u e re l i s f i r m a te s o l i d i t a te

Mângâier i le fi losofi e i - Cartea I V 159

Proza 1 Dacă există Dumnezeu, de ce există răul şi de ce suferă

cei buni? 1 F i losofia, păstrându-şi demni tatea pr iv i r i i ş i măreţia

ch ipului său, cântase acest cântec într-o măsură p lăcută şi armonioasă; eu însă, neu i tând tr is teţea care-mi s tăpânea adâncul sufletului , pe când ea se pregătea să continue, am întrerupt-o zicând : 2 - O, antemergătoare a lum i n i i celei adevărate, toate cele ce-ai rostit până acum prin cuvîntarea ta mi s-au Înfăţişat cu o forţă de neînvins, atît prin speculaţia lor d ivină, cît ş i prin raţionamentele tale ş i deşi mai Înainte durerea nedreptăţ i i suferite mă făcuse să le u it , după cum m i-ai spus, totuşi nu le-am ignorat n ic iodată cu totu l . 3 Cauza cea mai de seamă a dureri i mele este aceea că, cu toată existenţa unui bun d ir iguitor al real i tăţ i i , rău l poate să existe sau să fie trecut cu vederea, fapt care îţi da i seama desigur cît este de u imi tor. 4 Ş i acestuia i se adaugă altul mai grav: În t imp ce t icăloşia este puternică şi în floare, v irtutea nu numai că e l ips i tă de răsplată, dar chiar e trântită ş i călcată în p ic ioare de criminali , i spăşind în locul acestora pedeapsa nelegiuir i lor. 5 Că acestea se petrec în împărăţia lu i Dumnezeu, care ştie totul , care poate totul şi care vrea numai b ine le, n imeni n-ar putea Îndeajuns să se mire ş i să se plângă". 6 Ea a spus atunc i : - Şi arii ceva de o nesfârşită uimire şi mai groaznic decÎt orice monstruozitate dacă, după cum crezi tu, În casa cea mai ordonată a unui atît de mare tată de familie, vasele ieftine ar fi păstrate cu Îngrijire, iar cele preţioase ar fi lăsate În părăginire. 7 Dar nu este aşa; căci dacă rămân nerăsturnate cele ce am conchis cu puţin Înainte, chiar de la Întemeietorul Împărăţiei de care vorbim acum vei afla că Întotdeauna cei buni sînt puternici, iar cei răi josnici şi slabi, că niciodată nu există vicii fâră pedeapsă, nici virtuţi fără răsplată, că cei bUlli ali parte de

160 Boethius

corroborent . 8 Et quoni am verae formam beat i tud in i s me dudum monstrante v i d is t i , quo et iam s i ta s i t, agnovis t i , decursis omn ibus, quae praemittere necessariu m puto, v iam t ib i , quae te domum revehat , ostendam. 9 Pennas et iam tuae menti , quibus se in a l tum to l lere possit , adfigam, u t perturbat ione depu l s a sospes in patriam meo ductu , mea semita, meis et iam veh icu l i s revertari s .

5

1 .,

Metrum 1

Sunt eten im pennae volucres m i h i quae c e l s a conscendant po l i ;

quas s ib i cum ve lox mens indu i t terras perosa despic i t,

aeris immensi superat g lobum nubesque postergum v idet ,

quique agi l i motu caiet aetheri s , t ranscendi t ign is verticem,

donec in astr iferas surgat domos Phoeboque con iungat vias

aut comitetur i ter ge l i d i senis m i les corusc i s ideris,

ve i , quocumque micans nox p ing i tu r, recurrat astri c i rcu lum

atque, ub i i am exh aust i fuer i t sati s , po lum rel inquat ext imum

dorsaque ve loc is premat aetheris compos verendi lumin i s .

H ic regum sceptrum dominus tenet

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I V 1 61

fericire, cei răi întotdeauna de nefericire. Şi multe de acest fel, care le vor Întări Într-o vigoare puternică liniştindu-ţi plângerile . 8 Şi fiindcă ai văzut chipul adevăratei fericiri pe care ţi-am arătat-o de curând şi ai (�flat În ce constă. după ce vom străbate toale căile pe care le socotesc necesare pentru Început, Îţi voi arăta şi drumul care te va duce acasă.

9 Iar minţii tale Îi voi da aripi prin care să se poată Înălţa, ca, după ce Îi vei Învinge tulburarea, să te i'ntorci În patrie sănătos, condus de mine, pe drumul meu şi chiar cu mijloacele mele de călătorie.

Poezia 1 1 68) Filosofia ne poate înălţa spiritul pînă la cer de unde

vom putea vedea cele pământeşti în culoarea lor adevărată.

1 0

1 5

Uşoare arip i 1 (9) am, c e pot s ă ducă Sus, în înaltele tări i cereşti ;

Când spiritul le-a îmbrăcat, năl ucă, Dispreţ aruncă celor pământeşti .

Prin nesfârşi tu l aer e l străbate 1 70) Ş i -n urma sa priveşte noru l greu,

Se înalţă-n regiuni învăpăiate, De focul de eter aprin s mereu.

Spre-al stelelor palat apoi porneşte, Pe calea sa pe Phoebus întâln ind,

P laneta îngheţată o-nsoţeşte I 7 1 ) , So ldat 1 72) a l unui astru strălucind,

Sau noaptea de lumină dantelată, Urmează astrul alb în mersul lu i

Ş i când î i e rotirea termi nată, Se urcă în înaltu l cerulu i .

Respinge sfere de eter senine, Stăpân a l venera te lor lumini ;

Aici supremul rege sceptrul ţine

162

2 0

2 S

3 0

orb isque h abenas temperat et volu c re m c u rrum s tab i l i s regi t

reru m c oruscus arb i ter. H u c te s i reducem referat v i a,

q u a m nunc requ i ri s immemor, h aec , d i c e s , m e m i n i , patri a est m ih i ,

h i n c ortus , h ic s i stam gradum. Quods i terrarum placeat t ib i

noctem re l ic tam vi sere, q u o s m iseri torvos popu l i t iment ,

cernes tyrannos exsules .

Pros a II

Boethius

l Turn e g o : Papae, i n qu am , ut magna promi tt i s ! Nec dub i to q u i n p o s s i s effi ce re , tu moda, quem exc i taver is , ne morer i s . 2 - Pr imum i g i tu r, i nqu i t, bonis semper ades se po te n t i a m , m a l o s cunc t i s v i r ibus esse desertos agnoscas l iceb i t , quorum qu idem a l terum demonstratur ex altero. 3 Nam c u m bonum ma lumque contraria s int , s i bonum potens e s se c o n s t i te r i t , l i quet i mbec i l l i tas mal i , at si frag i l i tas c 1 a re s c at m a l i , b o n i fi rmi tas nota est. 4 Sed uti nostrae sen tent i ae fid e s abundan t ior s i t , a l teru tro ca l le procedam n u n c h i n c , n u nc i n d e p ropos i ta con firmans . 5 Duo sunt , qu ibu s omnis h umanoru m actuum constat effectus, voluntas s c i l i ce t ac p o tes tas , quorum s i a l teru trum des i t , n i h i l est , quod e x p l ic a ri q u e at . 6 Defi c i ente eten im voluntate ne aggred i t u r q u idem q u i sque , quod non vuit , at s i potestas abs i t , v o l un tas frustra s i t . 7 Quo fi t , ut, s i quem v ideas a d i p i s c i v e l l e , q u od m i n ime ad ip i scatur, hu ic obt inendi , quod vo luer i t , defu i sse va lent iam dubi tare non poss is . -Pers p i c u u m es t , i nquam, nec u l l o moda negari potest . 8 -

Q u e m v ero effec i s se , quod vo luer i t v ideas , num el iam

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV

2 0 Ş i cârma lumii el o arc în mâini . Statornic carul zburător l 73 ) conduce

Arbitru pentru toate luminat. Acolo dacă-odată te vei duce,

Găsindu-ţi dru mul care l-ai u i tat, 2S "Îmi amintesc, mi-e patria" vei spune,

3 0

"De-aici plecat, aici mă voi opri". Iar dacă-ţi va plăcea să vezi pământul

Cel părăsi t de tine, vei privi Tirani i în exi l , ce cu cuvîntul

Atîtea neamuri n-or mai îngrozi.

Proza II

163

Cei buni aspiră la bine şi-l realizează : ei au puterea şi

puterea e binele. Cei răi nu pot obţine binele, deci n-au

nici o putere. 1 Atunci am exclamat: - Ah, ce mari lucruri tăgăduieşti ! Ş i

nu mă îndoiesc că le vei putea face; numai tu , care m-ai trezit, să nu Întârzi i . 2 - Mai Întâi - zice ea - Îţi vei putea da seama că cei buni au Întotdeauna puterea, iar cei răi sîn t lipsiţi de

orice forţe şi aceste do/ul adevăruri se demonstrează unIII din celălalt. 3 Câc i de în da tă ce b inele şi răul s în t contrarii, dacă am stabilit că binele este puternic, s e vede

limpede slăbiciunea răului şi dacă e clară fragilitatea râului, tăria binelui este evidentă. 4 Ca să ai Însă o Încredere mai deplină În Învăţătura mea, voi merge şi pe o cale şi pe alta, confirmând când dintr-o parte, când dintr-alta propoziţiunile

mele. 5 Executarea oricărui act omenesc constă din două elemente, voinţa şi puterea, din care dacă lipseşte una nu se poate traduce nimic În fapt. 6 Lipsind voinţa nici nil Începi

măcar ceea ce nu vrei, iar dacă lipseşte puterea, vointa e zadarnică. 7 De aici rezultă că dacă vezi pe cineva câ vrea să dohtndească ceea ce nu dobîndeşte, Îţi dai seama, fără sâ

164 Boethius

potuisse dubitab is? - Min ime . 9 - Quod vero qui sque potest in eo va l idus , quod vero non potest in hoc imbec i l l i s esse censendus est . - Fateor, inquam. 1 0 - Memin is t ine i g i tur, i n qu i t , superioribus rat ion ibus esse co l l ec tu m i ntentionem omnem vo luntat is humanae, quae d i vers i s studi i s agitur, ad beat i tudinem fest inare? - Memin i , inquam, i l lud quoque esse demonstratu m. I l - Num recordar is beat i tud i nem ipsum esse bonum eoque modo, cum beat i tudo peti tur, ab omn i bu s des iderari bonum? - M i n ime , i n quam, recordor, quon i am i d memoriae fi x u m teneo. 1 2 - Omnes i g i tur homines bon i pariter ac mal i indiscreta i ntentione ad bonum perven i re n i tuntur? ha, inquam, consequens est . 1 3 - Sed certum adeptione boni bonos fieri? - Certum . - Adipi scuntur i g i tu r bon i , quod appetunt? - S ic v idetur. 1 4 - Mal i vero s i ad i p i scerentur, q u o d appe tun t , b o n u m , m a l i e s s e non possent . - Ita est . 1 5 - Cum ig i tu r u t r ique bonum petant, sed hi quidem adip iscantur, i l l i vero m i n ime, num dubium es t bonos q u i d e m p oten tes e s s e , q u i vero m a l i s i n t , i mbec i l l os? 1 6 - Qu i squ i s , inquam, dub i tat, nec rerum naturam nec consequent iam potest cons iderare rat ionum.

1 7 - Rursus , inqu i t , s i duo s in t, qu ibus idem secundum naturam proposi tum s i t , eorumque unus n atural i offic io id ipsum agat atque perfic iat , alter vero naturale i l lu d offic ium min ime ammin is trare queat, a l io vero modo, quam naturae c o n v e n i t , n o n qu idem i mp l eat propos i tu m s u u m , sed i m i tetur imp lentem, quemnam horum va len t iorem esse decern i s? 1 8 - Ets i con iecto , i nquam, quid vel is , p lan ius tamen aud i re des idero . 1 9 - Ambu land i , i nqu i t , motum secundum n aturam esse hominibus num negabis? - Min ime, i nquam. 20 - Eiusque rei pedum offic ium esse naturale num dub i tas? - Ne hoc qu idem, i nquam. 2 1 - S i qu is i g i tur pedibus i ncedere valens ambulet a l iusque, cu i hoc naturale pedum desi t offic ium, man ibus n i tens ambu l are conetur,

Mângâieri le fi l osofie i - Cartea IV 165

te Îndoieşti, că lui Îi lipseşte puterea de a obţine ce a voit.­E clar ş i n-are de ce fi tăgăduit . 8 - Dar dacă vezi că a izbutit

ce a voit, te vei Îndoi că a avut putere? - Nu. 9 - Oricine trebuie socotit puternic În ceea ce poate, iar În ceea ce nu poate, slab. - Recunosc. 1 0 - Îţi aminteşti ceea ce am stabilit din raţionamentele anterioare, că toată strădania voinţei omeneşti, care se manţfestă prin d�ferite dorinţe, se sileşte să ajungă În grabă la fericire? -Ţi n minte că s-a demonstrat şi aceasta. I l - Îţi amin teşti că fericirea este binele fnsuşi şi

că astfel, căutândfericirea, toţi doresc binele? - Nu mă s ilesc să-mi amintesc, fii ndcă aceasta o am bine fixată în memorie. 12 - Aşadar toţi oamenii, buni şi răi, se străduiesc În aceeaşi sforţare să ajungă la bine? - Aceasta e concluzia. 1 3 - Dar e sigur că prin dobîndirea binelui devin buni. - Sigur. - Cei buni obţin prin urmare ceea ce doresc? - Aşa se pare. 1 4 - Dar cei răi, dacă ar dobîndi binele pe care-l doresc, n-ar putea fi răi. - Aşa c. 1 5 - Fiindcă deci şi unii şi alţii doresc binele, dar unii îl dobfndesc, iar alţii nu, există vreo îndoială că cei buni sfnt puternici şi cei răi slabi? 1 6 - Cine sc îndoieşte nu poate urmări n i c i real i tatea l ucrur i lor, n i c i î nlănţuirea argumentelor.

1 7 - Dacă sîn t două fiinţe care, conform naturii lor, au de făcut acelaşi lucru şi una din ele, supunându-se unei datorii naturale îl face, ducându-l la bun sfârşit, cealaltă Însă nu poate Îndeplini această datorie naturală, ci Într-un mod care nu convine naturii, În loc să Îndeplinească lucrul propus, imită pe cel ce-l îndeplineşte, pe care din aceşti doi îl socoteşti mai puternic? 1 8 - Înţeleg eu ce vrei să spui , dar vreau totuş i să aud ş i mai lămurit. 1 9 - Vei tăgădui că oartţenii au mişcarea m ersului conform unei legi n a turale ? - N u . 20 - Te Îndoieşti că a cest a c t este datoria naturală a

picioarelor?- Nic i de asta nu mă îndoiesc. 2 1 - Dacă deci un

om, putând să păşească cu picioarele lui, merge, iar altul,

_16_6 _________________ -..::B�oethius -----..;; qu i s horum iu re valent ior ex is t imari potest? 22 - Contexe i n quam, cetera; n am qu in natura l i s offi c i i potens eo , qu i i dem nequeat , va l en t io r, s i t nu l l u s amb iga t . 23 - Sed summum bonum, quod aeque mal i s bon isque proposi tull1 boni quidem natural i offic io v i rtutum petunt , mal i vero v ariam per cup id i tatem, qllod ad ip iscendi boni naturale offic ium non est , idem ipsum conantur adip isc i ; an tu aliter ex i s t imas? 24 - M i n i me , inquam; nam et iam, quod est conseqllens , patet . Ex h i s en im, quae concesseri m, bonos qu idem potentes, malos vero esse necesse est imbec i l los . 25 - Recte, inqu i t , p raecurris idque, lI t i medic i sperare solent , i nd ic ium est erectae iam res i sten t i sque naturae. 26 Sed quon iam te ad in te l l egendum prompt i ss imum esse consp ic io , c rebras coacervabo rationes ; v ide en im quanta v i tiosorum hominum pateat infirmitas, qui ne ad hoc quidem perven i re queunt , ad quod eos natural i s duc i t ac paene compe l l i t i n tent io . 27 Et qu id , si hoc tam magno ac paene i n v i c to p raeeu n t i s n a t u rae d e s e re re n t u r au x i l i o? 28 C o n s i d e ra v e r o , q u a n t a s c e l e r a t o s h o m i n e s habeat impoten t ia . Neque en im lev ia aut lud icra praemia petunt, quae consequi atque obtinere non possunt , sed c i rca ipsam rerum summam vert icemque defic iun t nec in eo mi seris cont ing i t effectus , quod so lum d ies noctesque mol iuntur; in qua re bonorum v i res eminent . 29 S icu t en im eum, qui ped ibus i ncedens ad eum l ocum usque perven i re potuisset, quo n i h i l u l ter ius perv ium iaceret i ncessu i , ambu landi potent i s s imum esse censeres, i ta eum, qui expetendorum finem, quo n i h i l u l tra est , apprehend i t , potent i s s imum necesse est iud ices . 30 Ex quo fi t , quod hu ic obiacet, ut idem scelest i idem v i ribus omnibus v ideantu r esse desertL 3 1 C u r en i m re l i c ta v i rtute v i t i a sectantur, i n sc i t i ane bonorum - sed qu id enervat ius i gn orant iae c aeci tate? - an sectanda noverunt, sed transversos eos l i b id o praec ipitat?

Mângâicri lc fi losofie i - Cartea IV 167

căruia Îi lipseşte aceastâ ./i lnc(ie naturalâ a picioarelol; ar Încerca să meargâ sprijinim/It-se În mâini, cine din aceşti doi poate fi socotit mai tare ? 22 - Spune mai departe; căci nimeni nu se îndoieşte că cel ce poate îndepl in i o funcţie naturală este mai puternic decît cel ce nu poatc . 23 - Dar binele suprem - care este ţinla propllsâ deopotrivă pentru cei buni şi pentru cei răi - cei buni Îl uf'meiresc prin ./itnc(ia naturală a virtllţilo/� iar cei reii Încearcă să-I dobîndească prin diferite pasiuni, care nu constituie jil11cţia naturală de

a dobîndi binele: sau tu crezi altfel? 24 - Nu, căci concluzia e evidentă. D in cele stab i l ite până acum e necesar ca eei buni să fie puternic i , iar cei răi s lab i . 25 - Corect anticipezi - zice ca - şi aceasta, cum sperâ de obicei medicii, este indiciul unei naturi care se reface şi rezistă. 26 Dar fiindcă vâd câ Înţelegi aşa de repede, voi Îngrâmădi raţionamente multe: vezi tu cît de evidentă e infirmitatea oamenilor vicioşi, care nu pot ajunge măcar unde Îi duce şi Îi tmpinge o tendinţă naturală . 27 Şi ce s-ar Întâmpla dacâ arfi lipsiţi de ajutorul atît de m a re şi aproape de n e tn vins a l n a turii care anticipeaz â ? 2 8 Bagâ de seamâ eft de mare neputinţâ stăpâneşte pe oamenii nelegiuiţi. Şi nu râsplâţi uşoare, care se dau la jocuri ' 74 ) calttâ, fârâ să le poatâ urmâri şi obţine,

ci În faţa vÎljitlui şi culmina/iei lucl'llri/or sînt neputincioşi şi, nenorociţii, n-au nici l / Il rezultat În unica lor strâdanie de fiecare zi şi de fiecare noapte; aici se vâd puterile celor buni.29 Câci dupâ cum pe cel care mergând pe jos, poate ajunge În acel loc de l/nde nu s-ar mai putea merge mai departe, l-ai socoti cel mai Iare la mers, tol aşa pe cel ce percepe hotarul celor dorite, dincolo de care nu mai existâ nimic, e necesar sâ-l socoteşti cel mai puternic. 30 De aici rezultă, prin opoziţie, câ nelegiuiţii par a fi lipsifi de orice puteri. 3 1 Într-adevăr pentru ce, pârăsind virtutea, se dedau viciuilli? Din necunoaşterea binelui - şi ce este mai slab

168 Boethius

S ic quoque i n temperan t i a frag i le s , q u i o b luc tari v i t i o nequeunt. 3 2 An sc ientes vo lentesque bonum deserunt, ad v i t i a defl ectunt? Sed hoc modo non so lum potentes esse, sed omnino esse des inunt ; nam qui communem omnium, quae sunt , finem rel i nquunt , pariter quoque esse desistunt .

33 Quod quidem cuipiam mirum forte v ideatur, ut malos , qu i p lures hominum sunt , eosdem non esse d i camu s ; sed i ta sese res habet . 34 Nam qui mal i sunt , eos malos esse non abnuo ; sed eosdem esse pure atque s imp l i c i ter nego. 35 Nam uti cadaver hominem mortuum d ixer is , s imp l i c i ter vero hominem appe l l are non poss i s , i ta v i t iosos malos qu idem esse concesser im, sed esse abso lute nequeam confiteri . 3 6 Est en im quod ord inem ret i net servatque naturam; quod vero ab hac defi c i t, esse etiam, quod in sua natura si tum est, dere l inqu it . 37 Sed possunt, i nquies , mal i ; n e ego quidem negaver im, sed haec eoru m potenti a non a v i ribus , sed ab imbec i l l i tate descend i t . 3 8 Possunt en im maia , quae m i n i me va lerent , s i in bonorum effi c ien t ia manere potu issent . 39 Quae poss ib i l itas eos evidentius n ih i l posse demonstrat ; nam s i , u t i pau lo ante co l legimus, malum n i h i l est , cum ma ia tan tummodo poss i n t , n i h i l p osse improbos l i quet. - Perspicuum est . 40 - Atque ut inte l legas, quaenam s i t huius potentiae v is , summo bon o n i h i l potentius esse paulo an te defi n i v i mus . - Ita est , inquam. - Sed idem, inquit, facere malum nequ it . - Minime. 41 - Est ig i tur, inqui t , al iquis,qu i omnia posse homines putet? - Nis i quis insaniat , nemo. - Atqu i idem possu n t m a i a . - U t i n am q u i d e m , inquam, non possent ! 4 2 - C u m igi tur bonorum tantummodo potens possit omnia, non vero queant omnia potentes et iam m a l o ru m , e o s d e m , q u i m a I a p o s s u n t , m i n u s p o s s e manifestum est . 4 3 Huc accedi t , quod omnem potent iam i nter expetend a numerandam omniaque e xpetenda referri ad b o n u m v e l u t ad q u o d d am n a turae s u ae c ac u m e n

Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV 169

decît orbirea ignoranţei? - sau ştiu ce urmliresc, dar pasiunea

Îi abate şi-i doboarli ? Astfel Îiface nestăpânirea slabi pe cei

ce nu pot lupta Împotriva viciu lui. 32 Sau CII ştiinţli şi voinţă

părăsesc binele şi se Întorc spre vicii? in acest chip Însă ei

Încetează nu numai de a fi puternici, dar chiar de a exista;

cei ce părăsesc ţinta comună a tot ceea ce există, Încetează

În acelaşi timp chiar de a exista.

33 Ar părea poate cuiva de mirare afirmaţia că cei răi,

care sfnt cei mai mulţi, nu există,· dar aceasta e realitatea.

34 Căci cei răi, nu neg că sînt răi, ci neg că există pur şi

simplu. 3 5 Fiindcă după cllm unui cadavru Îi spui om mort,

dar n-ai putea să-I numeşti simplu, om, tot aşa voi admite că

cei vicioşi sînt răi, dar n-aş putea recunoaşte În mod absolut

că ei există. 36 Există desigur ceea ce respectă şi Îşi păstrează

natura; ceea ce Însă se Îndepărtează de ea părăseşte ceea ce

e sădit În natura sa. 37 Dar cei răi sînt puternici, vei zice,·

nu voi nega, Însă această putere a lor nu izvorăşte dinforţă,

ci din slăbiciune. 3 8 Ei pot face răul, care n-ar fi fost În

stare să-I facă, dacă ar fi putut rămâne cu Însuşirea de a

face binele. 3 9 A ceastă putinţă arată limpede că ei nu pot

nimic. Pentru că, precum am stabilit mai Înainte, răul nu

este nimic, de Îndată ce pot numai răul, e clar că cei răi nu

pot n imic. - Este adevărat. 40 - Dar ca să Înţelegi care este

forţa adevăratei puteri, am definit cu puţin mai Înainte că

nu există n imic mai puternic decît binele suprem . - Aşa e. - Dar acesta nu poate face răul.- Nu. 41 - Este deci cineva

care să creadă că oamenii potface totul? - Dacă nu e vreunul nebun, nimeni . -Dar ei pot să facă răul. - 0, de n-ar putea! 42 - Aşadar, de Îndată ce numai acela care poate face binele

poate totul, iar cei ce pot face răul nu pot să facă totul, e

clar că acei care pot face răul pot mai puţin. 43 La aceasta

170 Boethius

ostend i m ll s . 44 Sed patrand i sceleri s poss ib i l i tas referri ad bonllm non potes t , expetenda ig i tll r non est . Atqui omnis poten tia expetenda es t ; l iquet igitur malorum poss ib i l i tatem non esse potenti am . 45 Ex quibll s omn ibus bonorum quidem p o te n t i a , m a l o ru m v e ro m i n i me d u b i tab i l i s appare t inf irm i tas veramque i l lam Platon i s esse sentent iam l iquet so los , quod desideren t , facere posse sap ientes , i mprobos vero exercere qu idem, quod l i beat, quod vero des i derent, exp Iere non posse. 46 Fac illn t en i m quae l i bet, d u m per ea, quibus de lectantur, id bonum, quod des iderant, se adepturos putan t ; sed m i n ime ad ip iscu ntur, quoniam ad beat i tudinem probra non ven iunt .

I I)

Metrum II

Quos v ides sedere celsos so l i i cu lm ine reges, purpura cl aros n i tente, saeptos tri s t ibus armi s , ore torvo commi nantes, rabie cord i s anhelos , detrahat s i qu i s superb i s vani tegmina cu l tu s , i am videbi t i n tus artas domi nos ferre c atenas ; h i ne en im l i b ido versat av id i s corda venen is , h i ne f1agel lat i ra mentem f1uctus turbida tol lens , maeror aut captus f<i t i gat aut spes l ubr ica torquet. Ergo cum caput tot unum cernas ferre tyrannos , non fac i t , quod optat ipse , domi n i s pressus i n iqu i s .

Prosa III

I Videsne ig i tu r, quanto i n caeno probra vo lvantur, qua prob itas luce resplendeat? In quo perspicuum est numquam bonis praemia, numquam sua sceleribus deesse supp l i c i a . 2 Reru m eten i m , q u ae gerun t u r, i l l u d , p rop te r q u o d unaquaeque res geritur, e iusdem r e i prae m i u m e s s e non i n iu ria v ideri potest, ut i cu rrend i i n stad i o , propter quam

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV 171

se adaugă că toată puterea trebuie socotită Între cele de

doril şi că toate cele de dorit tind spre bine, ca spre

culminaţia naturii 10/; după cllm am arătat. 44 Dar putinţa

de a săvîrşi o crimă n ll tinde spre bine, deci ea nu este de

dorit. Orice putere Însă e de dorit; e limpede prin urmare că p"tinţa de aface răul n ll e putere. 45 Din toate acestea apare neÎndoielnică puterea celor buni şi slăbiciunea celor răi şi se dovedeşte justă cugetarea lui Platon 1 751, că numai cei Înţelepţi pot face ceea ce doresc, pe când cei răi pot Începe ce vor, dar nu pot Îndeplini ce doresc. 46 Eifac orice, socotind că vor dobîndi, prin cele de care sînt desfătaţi. acel bine pe care-l doresc, dar nu-l dobîndesc, fiindcă necinstea nu duce la fericire.

5

1 0

Poezia 1 1 1 76) Cei mai mari tirani sînt robi, nu stăpâni, ai patimilor lor.

Vedeţi şezând pe-naite tronuri regi mândri şi impunători Păziţi de arme-ntunccate, de purpură strălucitori , Amen inţând cu feţc aspre ş i c locotind ca de turbare, De li s-ar smulge haina, care le dă dcşarta-nfăţişare, Se va vedea că poartă' lanţuri, pc d inăuntru -ncătuşaţ i , Căci pasiunca-i stăpâneşte, de-al ei venin nesăturaţi , Ş i valul înălţat de ură de atîtea ori î i b ic iu ieştc, Aici tristeţea îi apasă, aici speranţa- i chinuieştc l 77l, Atâţi titani ş i -un s ingur suflet vedeţi că tuturor l i -c dat; Nu face ceea ce doreşte cel ce de c i e apăsat.

Proza III

Binele este propriu naturii umane şi el este fericirea.

Numai cei buni ÎI săvîrşesc, iar cei răi se Îndepărtează de

natura umană.

I Vezi aşadar în ce noroi se rostogoleşte in/aII/ ia şi În ce

172 Boethius

cu rritur, i acet praemium corona. 3 Sed beati tud inem esse id ipsum bonum, propter quod omnia geruntur, ostendimus ; es t i g i tur human i s act i bus ipsum bonum ve lu t i praemium commune p ropos i tum . 4 Atqu i hoc a bon i s non potest separari - neque enim bonus u l tra iure vocabi tur, qui careat bon o - quare probos mores sua prae m i a non re l i nquunt . 5 Quantuml ibet ig i t ur saev iant mal i , s apient i tamen corona non dec ide t , n o n aresce t ; n eque e n i m prob i s an i m i s propr ium decus a l i ena decerp i t i mp ro b i t a s . 6 Quods i e x tr i n secus accepta l ae taretur , potera t h oc ve i a l i u s qu i sp iam v e i i p se e t i am, q u i con tu l i s se t , auferre ; sed quoniam i d sua cuique prob i tas confert , tu rn suo praemio carebi t , cum probus esse desieri t . 7 Postremo cum omne praemium idcirco appetatur, quon iam bonum esse credi tur, qu is boni compotem praemi i iudicet expertem? 8 At cu ius praemi i? Omnium pulcherrimi maximique; memento etenim coro l l ar i i i l l iu s , quod pau lo ante praec ipuum ded i , ac s i c col l ige . 9 Cum ipsum bonum beatitudo s i t , bon os omnes eo ipso, quod bon i s i nt , fieri beatos l iquet . 10 Sed qui beati sint, deos esse convenit, est ig i tur praemium bonorum, quod nu I lus deterat d ies , n u l l ius m inuat potestas, n u l l i us fuscet i mprobitas, deos fieri . I I Quae cum i ta s i n t , de mal oru m quoque i nseparab i l i poena dubi tare sapiens nequeat; nam cum bonum mal u mque , i tem poenae atque prae m i u m adversa fronte d i s s ideant , quae in b o n i praemio v i demus accedere, eadem necesse est in mali poena contrar ia parte respondean t . 1 2 S i c u t i g i tu r p ro b i s p ro b i ta s i p s a fi t praemium, i ta i mp rob is nequ i t i a ipsa supp l i c ium es t . lam vero qu isquis affic i tur poena, malo se affectum esse non dub i tat . 1 3 S i i g i tur sese ips i aesti mare ve l i n t , possuntne s ib i suppl i c i i expertes v i der i , quos - omnium malorum

Mângâieri lc fi l osofie i - Cartea IV 173

lumină străluceşte cinstea ? Se vede bine că niciodată binelui nu-i va lipsi răsplata şi răului pedeapsa. 2 Poate părea, pe bună dreptate, că răsplata unui fapt săvîrşit este acel lucru

pentru care se săvîrşeşte fiecare fapt, după cum, spre exemplu,

răsplata alergării Într-un stadion este coroana pentru care

se aleargă.3 Dar am arâtat că fericirea este binele Însuşi,

pentru care se săvÎrşeşte orice acţiune; deci Însuşi binele

este propus ca răsplată comună pen tru faptele omeneşti.

4 Însă acest bine nu poate .fi separat de cei buni - căci nici

nu se poate numi bun cel lipsit de bine - de aceea o bună

conduită Îşi are ca urmare răsplata sa. 5 Deci oricît ar fi În

largul lor cei răi, totuşi Înţeleptului nu-i va cădea coroana,

nu i se va veşteji 1 78); pentru că necinstea altuia nu poate

smulge podoaba proprie sufletelor cinstite. 6 Dacă Înţeleptul

s-ar bucura de o podoabă primită din afară, iar putea-o răpi

fie altul, fie chiar cel ce i-a conferit-o; dar pentru căfiecăruia

Îi face acest dar cinstea sa, va fi lipsit de răsplată atunci

când va Înceta de afi cinstit. 7 Apoi dacă de aceea este dorită

o răsplată fiindcă e socotită bună, cine ar putea crede că cel

În posesiunea b inelui e lipsit de răsplată ? 8 Şi care e

răsplata? Cea maifrumoasă şi mai mare din toate; aminteşte­

ţi de acel corolar pe care l-am stabilit ca foarte Însemnat cu

puţin Înainte şi trage concluzia. 9 Fiindcă binele Însuşi e

fericirea, e limpede că toţi cei buni, prin faptul chiar că sînt

buni, devin fericiţi. 1 0 Dar am arătat că cei fericiţi sînt zei;

CI fi zei este deci pentru cei buni răsplata pe care nici o zi nu

o strică, nici o putere nu o micşorează, nici o necinste n-o

pătează. I l Astfel stând lucrurile, fnţeleptul n-ar trebui să se

Îndoiască de pedeapsa inevitabilă a celor răi; căci de fndată

ce binele şi răul, ca şi pedeapsa şi răsplata, se deosebesc cu

chipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui să-i

174 Boethius

ex tre m u m - nequ i t i a non affec i t m o d o , verum e t i am

vehementer infecit?

1 4 Vide autem ex adversa parte bonorum, quae i mprobos

poena c o m i te tur ; omne n amque , quod s i t , u n u m esse

i p sumque u n u m b o n u m esse pau l o an te d i d i c i s t i , c u i

consequens est , ut o m n e , quod s i t , id et iam b o n u m esse

videatur. 1 5 Hoc igitur modo, quicqu id a bon o defic i t , esse

des is t i t . Quo fi t, ut ma l i des inant esse, quod fuerant . - sed

fu isse homines adhuc ipsa hu mani corpori s rel iqua spec ies

ostentat - quare versi in mal i t iam humanam quoque amisere

naturam . 1 6 Sed cum u l tra homines quemque provehere

s o I a probi tas poss i t , necesse es t , u t , quos ab h umana

c o n d i c ione d e i e c i t , i n fra h o m i ne s mer i t u m d e trudat

improb i tas ; eveni t i g i tu r, ut , quem transformatum v i t i i s

v ideas, hominem aest imare non poss i s . 17 Avari t i a fervet

a l i enarum opum vio lentus ereptor: lup is s i m i lem d i xeris .

1 8 Ferox atque i n q u i e s l i nguam l i t i g i i s e xercet : can i

comparab i s . 1 9 Ins id iator occu ltus subripu isse fraud i bus

gaudet : vu lpecu l i s exaequetur. 20 I rae in temperans fremi t :

leonis an imum gestare credatur. 2 1 Pav idus ac fugax non

metuenda formidat : cerv is s i m i l i s habeatur. 22 Segn i s ac

stupidus torpet : a s inum v iv i t . 2 3 Lev i s atque inconstans

studia permutat: nihi l av ibus d iffert. 24 Foedi s immundisque

l i b i d i n i bus i mmerg i tur : sord idae su i s voluptate det i netur.

25 Ita fi t , ut qui probi tate deserta homo esse des ier i t , cum

in d i v inam cond ic ionem trans i re non poss i t , vertatur in

beluam.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV 175

răspundă, În cealaltă parte, Într-U/1 fel contra!; pedeapsa răului. 1 2 Prin urmare, după cum cei cinstiţi au cinstea ca râsplată, tot asţlel cei necinstiţi au ca pedeapsâ ticăloşia ' 79l. Şi cine suferei din cauza unei pedepse ştie bine că slderă din cauza unui relu. 1 3 Aşadar, dacă \'or Sel se judece ei Înşişi, ar putea Sel parâ lipsiti de pedeapsel cei pe care - extremitate a tllturor relelor - ticăloşia /11/ nil/tiai cel Îi atinge, dar chiar îi pătează cu totul?

1 4 Vezi Însă, În comparatie cu cei buni, ce pedeapsâ Însoţeşte pe cei necinstiţi; ai Învătat Cll puţin Înainte că tol ceea ce există e Unul şi cel acest Unul e binele, de unde rezultă că tot ceea ce există pare a fi binele. 1 5 În acest mod deci tot ce se desparte de bine Încetează de a exista. De aici reiese că cei răi Încetează de a fi ce aufost; ch ipul rămas al corpului lor omenesc Însă arată că ei aufost oameni; căzând În stricăciune a u p ierdut deci ş i na tura o m e n ească . 16 Fiindcă numai cinstea poate ridica pe cineva mai presus de ceilalţi oameni, e necesar ca necinstea să coboare sllb demnitatea de om pe cei pe care Îi Îndepărtează de natura omenească; urmează deci ca pe cel ce-l vezi tran.�format de vicii să nu-l mai poţi considera om. 1 7 Violentul tâlharfierbe de lăcomie după avutul altuia; ai putea spune că seamănâ cu un lup. 1 8 Cel feroce şi fără astâmpăr Îşi oboseşte limba În procese; îl vei compara cu un câine. 1 9 Cel care umblă cu şiretlicuri şi ascunziş uri se bucură că a comis lin furtişag prin Înşelăciunile sale; e ca o vulpe. 20 Cel ce mi-şi stăpâneşte ura clocoteşte de s-ar crede că are inimă de leu. 2 1 Cel temător şi iute la picior se Îngrozeşte de ceea ce Il-ar trebui să se teamă: se poate socoti asemenea cerbilor. 22 Cel moale şi stupid stă ca un amorţit: trăieşte ca un măgar. 23 Cel uşuratic şi nestatornic Îşi schimbă mereu dorin/ele: Întru nimic nu se deosebeşte de păsări. 24 Unul se cufundă În olaceri mârşave şi nelegiuite: este stăpânit de plăcerile I// Iei 'eroafe sordide. 25 Aşa seface că cel care, pârâsind cinstea, LI Încetat de a fi om, fiindcă nu poate trece În starea de dumnezeire, se transformă în fiarâ.

176

Metrum III

I II

I S

2 11

2 S

3 11

Vela Neri t i i ducis et vagas pelago rates Eurus appu l i t insu lae, pu lchra qua res idens dea So l i s edita semine miscet hospit ibus novis tacta carmine pocu la . Quos u t in varios mod os vertit herbipotens manus, hunc apri facies teg i t , i l i e Marmaricus leo dente cresc i t et unguibus ; h ic lup i s nuper additus fiere dum parat, u l u l at, i l i e tigris u t Indica tecta mi t i s obambu lat . Sed l icet vari i s mal i s numen Arcadi s al i t is obsitum miserans ducem peste solverit hospi t is , iam tamen maIa remiges ore pocu la traxerant, iam sues Cereal i a g lande pabul a verterant et n i h i l manet in tegrum voce, corpore perd i t i s . So Ia mens stab i l i s super monstra, quae pat i tu r, gemit . O levem n imium manum nec poten t ia gramina ,

Boethius

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV

Poezia 1 II ' �O)

177

Cea mai puternică otravă este aceea care atinge sufletul.

Răul desfigurează pe om. Cei răi nu sînt oameni.

1 0

I S

2 0

2 S

Pânzele i steţului Nerite ' X ' 1 Ş i corăbiile risipite Eurus spre insulă le mână, Unde locuieşte mândra zână 1 S2), Cărei soarele îi este tată. Cupe cu l icoare fermecată Are pentru oaspeţi pregătite; Când îi schimbă-n chipuri felurite, Mâna-i care v răj i din ierburi face, În mistreţ pe unul îl preface, Altul, leu marmaric I R3 ) devenind, Dinţi îşi vede ş i-unghi i mari ieşind. Unu-n rândul lupilor in trat, Vrea să p lângă şi-o dă-n urlat. Altul, leu de Indi i devenit, Umblă printre case l in iştit. Al Arcadiei I R4) într-aripat Zeu, de şef fiind înduioşat, L-a scăpat de ch inu l fel uri t, De frumoasa gazdă pregătit . Totuşi cupele nenoroci te De vâslaşi erau acum golite. Prefăcuţi în porci nu mai mâncau Roadele lui Ceres, ci cătau Ghindă, fiind cu ch ipul prefăcut, Vocea, corpul vech i , având pierdut. Numai mintea, nefiind schimbată, Geme de durere-mpovărată. O, uşoare mâini şi plante-n stare

178

3 S

membra quae va leant l icet, corda vertere non valen t ! lotus est hominum v i gor arce condi tus abdita . Haec venena potent ius detrahunt hominem s ib i d i ra, quae pen i tus meant, nec nocent ia corpori mentis vu lnere saev iunt .

Prosa IV

Boethius

1 Turn ego : Fateor, i n q u am, nec i n i u ri a d i c i v i deo vi tiosos, tametsi humani corporis spec iem servent, in beluas tamen a n i moru m qua l i ta te m u t ar i ; sed quorum atrox scelerataque mens bonorum pern ic ie saev i t , i d ipsum eis l icere nol u i ssem. 2 - Nec l icet , i nqu i t , u t i conven ien t i monstrabi tur loco, sed tamen , s i i d ipsum, quod e i s l i ce re creditur, auferatur, magna ex parte sceleratorum hominum poena relevetur. 3 Eten im quod incred ib i l e cu iquam forte videatur, infe l i c iores esse necesse est malos, cum cupi ta perfeceri nt, quam s i ea quae cupiunt , implere non poss int . 4 Nam si mi serum est vo lu i sse prava, potu isse m iseriu s est, s ine quo voluntatis miserae langueret effectus . 5 I taque cum sua s ingu l i s miseria s i t, tr ip l i c i infortun io necesse est u rgueantur, quos v ideas scelus vel le posse perficere . 6 -

Accedo, i nquam, sed , u t i hoc i n fortun i o c i to careant patrand i sceleri s poss i b i l i tate desert i , vehementer exopto. 7 - Carebunt, inqu i t, ocius, quam veI tu fors i tan ve l i s veI i l l i se se aest iment esse caritu ros ; neque enim est al iquid in tam brev ibus v i tae met is i ta serum, quod exspectare longum

Mângâier i le fi l osofie i - Cartea IV

3 0 Trupului s-aduceţi transformare Dar ce-n n ic i un ch ip nu veţi putea Şi în in imi să schimbaţi ceva. Înăuntru-nchise, ca-n cetate, Are omul forţe-adevărate.

3S E vătămătoare acea otravă Ce-năuntru pătrunzând, grozavă, Scoate omul din fi inţa sa Şi , Iăsându-1 neatins trupeşte, Numai sufletul ea i - I răneşte.

Proza IV

179

Este mai nenorocit cel ce face o nedreptate decît cel care o suferă. Nenorocirea celor răi este şi mai mare când rămân nepedepsiţi.

1 Am răspuns atunci fi losofiei : - Recunosc şi pe drept se poate spune, după cum văd, că vicioşi i îşi păstrează trupeşte chip omenesc, iar ca natură sufletească sînt transformaţi în fiare; dar că spiritul lor groaznic ş i criminal amen inţă cu d istrugerea pe cei buni , iată un fapt ce n-aş fi vrut să li se îngăduie. 2 - Nici nu li se Îngădllie - răspunse ea - dllpâ Clll11

voi arăta la locul potrivit, dar totuşi, dacă li s-ar lua ceea ce se crede că le e Îngăduit, s-ar uşura În mare măsură pedeapsa oamenilor criminali. 3 Ar părea poate de necrezut, dar În mod sigur sîn t mai nefericiţi când şi-au realizat dorinţele, decît dacă n -au p u tu t să-şi Îndeplinească aspiraţiile lor' R5l• 4 Căci dacă este nenorocit lucru a fi dorit ticăloşia, este mai nenorocit afi avut pentru aceasta puterea fără care traducerea În faptă a unei voinţe nenorocite ar ii paralizată. 5 Astfel pentru că fiecare Îşi are mizeria sa, este necesar să fie loviţi de o Întreită nenorocire cei pe care Îi vezi că voiesc, pot şi săvîrşesc crima. 6 - Sînt de aceeaşi părere, dar aş dori foarte mul t ca e i să fie repede scăpaţi de

180 Boethius

immortal i s praesert im an imus putet. 8 Quorum magna spes et excelsa fac i norum mac h i n a repent ino atque insperato saepe fine destru i tur, quod quidem i l l i s m i seriae modum statu i t ; nam si nequ i t i a m i seros fac i t , m i ser ior s i t necesse est diuturn ior nequam. 9 Quos infel ic iss imos esse iudicarem, si non eorum mal i t iam sai tem mors ex trema fin iret; eten irn s i de pravitatis infortun io vera conc \us irnus, infin i tarn l iquet esse miseriarn, quarn esse constat aeternarn. 1 0 - Turn ego: M ira quidem, inquam, et concessu d i ffi c i l i s i n lat io , sed his eam, quae prius concessa sunt, n irniurn conven i re cognosco.

1 1 - Recte, inquit , aest imas, sed qui conc\usioni accedere dururn putat, aequu m est ve i fal sum a l iqu id praecess isse demonstret vei c o l l ocat ionem propos i t i onum non esse effi cacem necessar iae conc l u s i o n i s os tendat ; a l i oqu i n concessis praecedentibus n i h i l prorsus est, quod de in latione causetur. 1 2 Nam hoc quoque, quod d i cam, non minus m i ru m v ideatur, sed ex h i s , quae sumpta sunt , aeque est necessariu m . 1 3 - Quidnam? inquam. - Fel i c i ores, inqui t , esse improbos suppl i c ia l uentes quam s i eos nu l la i u st i t iae poena coherceat . 1 4 Neque i d nunc m o l ior, quod cu iv i s veniat in mentem, corrig i u I t ione pravos mores et ad rectum suppl i c i i terrore deduc i , ceteris quoque exemp l u m esse cu lpanda fugiendi , sed a l io quodam modo infe l i c iores esse i mprobos arbi tror impun itos, tametsi nu l l a ratio correctionis , nu l lus respectus habeatur exemp l i .

1 5 - Et q u i s er i t , inquam, praeter h o s a l i u s modus? - E t i l la : Bonos, i nqu i t , esse fel i ces , malos vero m iseros n o n n e concessimus? - Ita est, i nquam. 1 6 - S i ig itur, inquit , miseriae cu iu spiam bonum a l iqu id addatur, nonne fel i c io r est eo, cu ius pura ac so l i taria sine cu iusquam boni ammixt ione m i seria est? - S i c , inquam, v idetur. 1 7 - Quid s i e idem

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea IV 181

această nenorocire, părăsiţi de putinţa de a săvîrşi crima. 7 -

Vor fi scăpaţi mai repede decît vrei tu, sau decît cred ei că vor scăpa; fiindcă În marginile atît de strîmte ale vieţii nu

se poate Întâmpla nimic aşa de târziu, Încît mai ales sufletul

nemuritor să creadă că are de aşteptat mult timp. 8 Marea speranţă a celor răi şi Înalta constmcţie a crimelor lor, se

distruge adesea printr-un sfârşit neaşteptat şi nesperat, ceea ce le statorniceşte o măsură a nenorocirii; dacă ticăloşia îi

face nenorociţi, trebuie să fie mai nenorocit cel ce e mai Îndelung ticălos. 9 Pe aceştia i-aş socoti absolut nefericiţi, dacă moartea, În sfârşit, n-ar pune odată capăt răutăţii lor; În adevăr dacă am tras concluzii juste despre nenorocirea ticăloşiei , e clar că e i nfinită mizeria care se constată a fi veşnică ' R6J • 1 0 - Concluzia - zic eu atunci - este uimitoare ş i aproape i nadmisibi lă, dar îmi dau seama că se potriveşte Întru totul cu cele admise până acum.

1 1 - Ai dreptate - răspunse Fi losofia - Însă cel ce crede că s-ar Împăca greu cu o concluzie, trebuie să demonstreze că premizele sint false, sau să arate că alăturarea lor nu este potrivită pentnl o concluzie necesară; altfel, dacă ai admis premizele, n u există n ici un motiv de discuţie asupra concluziei. 1 2 Pentru că şi ce voi spune nu pare mai puţin uimitor, ci deopotrivă de necesar, după cele stabilite până acum . 1 3 - Ce? - Că cei răi sînt mai fericiţi dacă ispăşesc crimele, decît dacă 11 l1-i sancţionează n ici o pedeapsă a justiţiei. 1 4 Şi nu încerc acum să arăt cum s-ar putea gândi cineva că m oravurile rele sîn t corec tate prin măsuri potrivnice, aduse pe calea binelui prin frica de pedeapsă, că aceasta constituie pentru ceilalfi un exemplu de a fugi de fapte culpabile; pe altă cale cred eu că cei răi sînt mai nefericiţi dacă 1111 ispăşesc, fără a avea În vedere corectarea lor şi exemplul ce-l oferă.

1 5 - Şi care va fi această altă cale? N-am stabilit că cei buni sîn i fericiţi, iar cei răi nenorociţi? Aşa e . 1 6 - Dacă

182 Boethius

m i sero, qu i cunct i s c3reat bon i s , praeter ea, qu ibus m i ser est , malum al iud fuerit adnexum , nonne mul to infe l ic ior eo censendus e s t , c u i u s i n fo rtu n ium bon i part i c ipa t ione relevatur? 1 8 - Quidn i ? i nquam. - Habent ig i tur i mprobi , c u m pun iuntur qu idem, boni a l iqu id adnexum, poenam ipsam sc i l i cet, quae ratione iust i t iae bona est , idemque cum supp l i c i o caren t , i ne s t e i s a l i q u i d u l te r i u s , m a l i i p s a impun i tas , quam i n iqui tat is merito m a l u m esse confessus e s . 1 9 - Negare non possum . - Mu l to ig i tur i nfe l i c iores i mprobi sunt in iusta impun i tate donati quam iusta u l t ione puni t i . 2 0 Sed pun iri i mprobos iustum, impunitos vero elabi i n iquum esse man ifestu m est . - Quis i d neget? 2 1 - Sed ne i l lud qu idem, a i t , qui squam negabit bonum esse omne, quod i u s tum es t , con traque quod i n i u s t u m est m a l u m . 2 2 -Liquere respond i . Turn ego: Ista qu idem consequenti a sunt e is , quae pau lo ante conc lusa sunt ; sed quaeso, inquam, te , nul lane animarum suppl icia post defunctum morte corpus rel inqu is? 23 - Et magna quidem, inquit , quorum alia poenal i acerbitate, a l ia vero purgatoria c 1ementia exerceri puto, sed nunc de h i s d i s serere con s i l i u m non est .

24 Id vero hactenus egimus, ut , quae ind ign iss ima t i b i v idebatur malorum potestas, eam nul lam esse cognosceres, q u o s q u e i mp u n i t o s q u e re b a r e , v i d e r e s n u m q u a m i mprobi tat is suae carere supp l i c i i s , l i cent iam, quam c ito fin i ri precabaris , nec longam esse d isceres infe l i c ioremque fore, s i d iu tu rn ior, i n fe l i c i s s imam vero, s i esset aeterna ; post haec m i seriores esse i mprobos in i u sta i mpun i tate d i missos quam iusta u l t ione pun i tos . 2 5 Cui sentent i ae

consequens es t , u t t u rn d e m u m grav io r i bus supp l i c i i s

urgueantur, cum impuni t i esse credu ntur.

Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV 183

deci i se adaugă oarecare bine nenorocirii cuiva, nu este el mai fericit decît cel a cărui nenorocire este În treagă şi absolută, fără amestecul nici unui bine? - Aşa se pare. 1 7 -

Iar dacă aceluiaşi nenorocit. care este lipsit de orice bine, la răul prin care e nenorocit i s-ar adăuga un altul, n-ar trebui să fie socotit cu mult mai nefericit decît cel a cărui nenorocire este uşurată prin participarea binelui? 1 8 - Cum nu? Aşadar cei răi, când sînt pedepsiţi, îşi adaugă un bine, adică pedeapsa Însăşi care este un bine după judecata dreptului; şi iarăşi, când sînt fără pedeapsă, au În ei un rău mai mult; nepedepsirea care ai recunoscut că e un rău,fiindcă e o nedreptate. 1 9 - N-aş putea să neg. - Deci cei răi, când sînt lăsaţi În tr-o nedreaptă impunitate, sînt Cll mult mai nefericifi decît cei ce au primit o sancţiune justă. 20 Se vede bine că e drept ca cei răi săfie pedepsiţi şi nedrept ca ei să

scape fără pedeapsă.- Cine ar tăgădui aceasta? 2 1 - Dar nu s-ar putea nega nici că este bun tot ce este drept şi că din contră ce e nedrept este rău. 22 Am răspuns că acest adevăr e clar. Apoi am continuat : - Aceasta reiese din concluzii le anterioare; dar nu există, te rog, pedepse pentru suflet după ce corpul moare? 23 - Există pedepse mari chiar, dintre care unele,

după socotinţa mea, sînt aplicate cu o rigoare penală, iar altele cu o Îngăduinţă p urificatoare l R7l, dar acum n-am intenţia să tratez despre ele.

24 Scopul discuţiei de până acum a fost ca tu să Înţelegi că puterea celor răi, care ţi se părea cu totul nemeritată, nu

există, să vezi că cei Împotriva cărora te plângeai că sînt nepedepsiţi nu-s niciodată scutiţi de sancţiunea necinstei lor, să afli că libertatea lor, al cărei sfârşit îl cereai degrabă, nu este de lungă durată şi că vafi maifunestă dacă vafi mai Îndelungată, ajungând afifoarte nenorocită dacă vafi eternă; că astfel sînt mai nefericiţi cei răi dacă-s lăsaţi Într-o nedreaptă impllnitate, decît dacă sînt pedepsiţi după cum se

184 Boethius

26 - Turn ego: Cum tuas, i n quam, rat iones cons idero,

n i h i l d i c i veriu s puto, at si ad hominum iudi c i a revertar,

qu i s i l i e est , c u i h aec non c redend a modo, sed sa l tem

audienda v ideantur? 27 - Ita est , inqu i t i l la . Nequeunt en im

ocu los tenebr i s assuetos ad lucem persp icuae ver i tat is

atto l l ere s i m i lesque av ibu s sunt , quarum i nt u i tu m nox

i n l um inat , d ies caecat ; dum en im non rerum ord inem, sed

suos i n tuentur affectus , vei l i cen t iam vei impu n i tatem

scelerum putant esse fel icem.

28 Vide autem, qu id aeterna lex sanc i at . Me l io ribus

ani mu m conformaveri s : n i h i l opu s est iud ice praemium

deferente, tu te i pse excel lent ior ibus add id is t i . 29 Studium

ad peiora deflexer i s : extra ne quaes ier is u l torem, tu te ipse

i n deteriora tru s i s t i , ve lu t i , s i v i c ibus sordidam humum

caelumque respicias, cunctis extra cessantibus ipsa cernendi

rat i one nunc caeno , n u nc s i der ibus i n teresse v i deari s .

3 0 A t vulgus i sta non respic i t ; quid ig i tur, h isne accedamus,

quos be lu is s i m i le s esse monstrav imus? 3 t Quid s i qu i s

ami sso penitus v i su ipsum et iam se h abuisse ob l iv isceretur

i ntu i tum n i h i lque s i b i ad h ll manam perfect ionem deesse

arbitraretur, num v identes eadem caeco putaremus? 32 Nam

ne i l l ud qu idem adqu iescent , quod aeque va l id i s rat ionum

n i t i tur firmament i s , i nfe l i c iores eos esse , qu i faciant, quam

qui patiantur i niuriam. 3 3 - Vel lem, inquam, has ipsas aud i re

rationes. - Omnem, inqll i t , improbum num supp l ic io dignum

negas? - Min ime . 34 - Infe l ices vero esse, qu i s in t improb i ,

multipl ic i ter l iquet . - Ita, inqllum. - Qui igitur supp l ic io digni

s u n t , m i se ros e s s e n o n d u b i t a s . - C o n ve n i t , i n q u a m .

3 5 - S i i g i tu r cogn i tor , a i t , res ideres , c u i supp l i c i u m

Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV 185

cuvine. 25 Concluzia acestor afirmaţii este că tocmai atunci

sînt izbiţi de pedepse mai grave, când sînt crezuţi nepedepsiţi.

26 - Când examinez argumentele talc - i -am răspuns eu -mi se pare că sînt foarte Îndreptăţite, dar dacă mă întorc la j udecata oameni lor, care este acela căruia ele să nu i se pară nu numai de necrezut, dar chiar de neauzit? 27 - Aşa e. Ei nu

pot să-şi Înalţe ochii obişnuiţi cu În tunericul la lumina

adevărului limpede şi sînt asemenea păsărilor a căror privire

este iluminatli noaptea şi orbită ziua,· căci privind nu ordinea

lucruritOl; ci impresiile lor proprii, cred că ingăduinţa sau

nepedepsirea crimelor constituie o fericire.

28 Vezi insă sancţiunea legii eterne. Dacă ţi-ai orânduit

spiritul conform binelui, nu e nevoie de un judecător care să

te răsplătească; tu insuţi ţi-ai ales cele bune. 29 Dacă ţi-ai

Întors dorinţele spre rău, nu căuta in afară sancţiunea; chiar

tu te-ai grăbit să te cobori, după cum, dacă priveşti pe rând

pământul urit şi cerul, inlăturând alte consideraţii şi lăsând

doar privirea să judece, ţi s-ar părea că eşti când În noroi,

când Între aştri. 3 0 Lumea Însă nu vede acestea; Însemnează

să in trăm În rândul celor pe care i-am arătat că sin t

asemănători bestii/or? 3 1 Ce, dacă cineva, pierzându-şi

complet vederea, ar uita că a avut-o odată şi ar socoti că nu­

i lipseşte nimic ca să fie om Întreg, n-am considera oare

orbi pe cei ce ar crede lafel? 32 Mulţimea nu va aproba nici

acest adevăr sprijinit pe argumente tari şi puternice, că sînt

mai nefericiţi cei care fac, decît cei care suferă nedreptatea.

33 - Aş vrea să aud înseşi aceste argumente . - Poţi spune că

fiU toţi cei răi merită să fie pedepsiţi? -Nu. 34 - Dar este cu

totu/ limpede că cei răi sin! nefericiţi?- Aşa e.- Deci nu te

Îndoieşti cel cei vrednici de pedeapsă sînI nenorociţi?- Desigur că nu - răspund cu. 35 - Prin urmare dacă aifijudecăto/� pe

186 Boethius

i nferendum putares, eme qu i fec i sset an qU I pertu l i s set

i n iuriam? - Nec ambigo, i nquam, quin perpesso satisfacerem

dolore facientis . 36 - Miserior igitur t ibi in iuriae in lator quam

acceptor esse v ideretur. 37 - Con sequ i tu r, i nquam. Hac

ig i tur al i i sque caus i s ea rad ice n i tent ibus , quod turpitudo

su apte na tura m i se ro s fac ia t , apparet i n l atam cu i l ibet

i n iu ri am non acc ip ient is , sed inferent is esse mi seriam.

38 - Atqu i nunc , a i t , con tra fac iunt oratore s ; p ro h i s

e n i m , q u i g r a v e q u i d ac e r b u m q u e p e r p e s s i s u n t ,

m i serat i o n e m i u d i c u m e x c i tare conan tur, c u m mag i s

admittentibus iust ior miserat io debeatur, quos non ab i rat i s ,

sed a propi t i i s pot ius m i serant ibusque accus atoribus ad

iudicium ve Iut i aegros ad medicum duci oportebat, ut cuIpae

morbos supp l ic io resecarent . 39 Quo pacto defensorum

opera ve I tota frigeret, ve I s i prodesse hominibus mal let, i n

accusat ion i s habitum verteretur. 40 Ips i quoque i mprobi ,

s i e is a l iqua r imu l a v i rtutem rel i c tam fas esset aspicere

v i t iorumque sordes poenarum c ruc ia t ibus se depos i tu ros

v iderent, compensat ione ad i p i scendae probi tat i s nec hos

cruc iatus esse ducerent defensorumque operam repudiarent

ac se totos accusatoribus iudic ibusque permitterent . 4 1 Quo

fi t, ut apud sapientes nu l lu s p rorsus odio locus rel inqu atur,

- nam bonos qu i s n i s i s tu l t i s s imu s oderi t? - malos vero

odisse rat ione caret . 42 Nam si u t i corporu m I anguor i ta

v i t ios i tas quidam est quas i morbus an imoru m , cum aegros

c o rp o re m i n i me d i g no s o d i o , sed p o t i u s m i s era t ione

iud icemus, multo magis non insequendi , sed m iserand i sunt,

quorum mentes omni l anguore atrocior u rguet i mprobi tas .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV 187

cine socoteşti că ar trebui sâ pedepseşti, pe cel ce a fâcut, sau pe cel ce a suferit o nedreplate?- Fără îndoială că voi da satisfacţie celui ce a suferit-o, prin pedepsirea infractorulu i . 36 - Aşadar ţ i s-arpărea mai nenorocit autorul decît victima unei nedreptăţi. 37 - Aceasta e concluzia.- Deci, din aceste

motive şi din altele de aceeaşi natură, din moment ce turpitudinea prin esenţa sa face pe oameni nenorociţi, se

vede că o nedreptate constituie o nenorocire nI/ pentru cel ce

o suferă, ci pentru cel ce o săvîrşeşte.

38 - Avocaţii fac Însă din contră, - urmează Fi losofia; căci ei Încearcă să aţâ/e mila judecătorilor Înfavoarea celor

ce au suferit o ofensă grea şi crudă, atunci când li s-ar datora

o milă mai dreaptă celor vinovaţi, care ar trebui să fie aduşi

de acuzatorii lor la judecată, ca bolnavii la medic, nu cu ură, ci mai degrabă cu indulgenţă şi milă, pentru ca prin

pedeapsă să fie vindecaţi de boala vinovăţiei 101: 39 În acest

chip zelul apărătorilor, ori s-ar anula în întregime, ori, dacă ar prefera să fie de folos oameni/or, şi-ar schimba rolul În acuzator. 40 Iar cei răi, dacă ar putea să vadă printr-o

deschizătură virtutea pe care au părăsit-o, şi ar vedea că se spală de necurăţenia vicii/or prin i!Jpăşirea pedepselor, căpătând în schimb cinstea, n-ar socoti că acestea sînt chinuri ci, respingând concursul apărători/or, s-ar Încredinţa în întregime acuzatori/or şi judecătorilor lor. 4 1 De unde reiese

că în sufletul celor înţelepţi nu rămâne loc pentru ură; căci cine, decît nebunii, ar urî pe cei buni? Iar a urî pe cei răi e

o lipsă de raţiune. 42 Dacă stricăciunea morală este o boală

sufletească, aşa cum paralizia este o boală trupească, din

moment ce socotim pe cei bolnavi trupeşte nu demni de ură,

ci mai degrabă de milă, cu atît mai mult trebuie nu urmăriţi,

ci compătimiţi cei a le căror suflete sînt bân tuite de o

infirmitate mai grozavă decît orice paralizie.

188 Boethius

5

I II

Metrum IV

Quid tantos iuvat exc i tare motus et propria fatum so l l i c i tare manu?

S i mortem peti t is , prop inquat ipsa sponte sua vo lucres nec remoratur equos .

Quos serpens , lea , t igr i s , ursus , aper dente petun t , idem se tamen ense petun t ;

an d i stant qu ia d iss identque mores, i n iustas ac ies et rera bella movent

a l tern i sque volunt perire tel i s ? Non e s t i u sta sat is saevi t iae rat io ;

v i s aptam merit is v icem referre : d i l ige i u re bonos et m iseresce mal i s .

Prosa V

I Hic ego : Video, i nquam, quae s i t ve I fe l i c i tas vei m i se r i a in i p s i s proboru m atque i mproborum mer i t i s const i tuta. 2 Sed in hac ipsa fortuna populari non n i h i l boni mal i ve inesse perpendo ; neque en im sap ien tum qu i squam exsul inops ignominiosusque esse malit potius quam pol lens op i b u s , h on o re re v e re n d u s , po te n t i a v a l i d u s i n s u a permanens u rbe f1orere. 3 S ic e n i m c lar ius testat iusque sapient iae tractatur offic ium, cum i n cont i ngentes popu los regen t ium quodam modo beat i tudo transfu n d i tu r, cum praesert im carcer ceteraque l egal ium tormenta poenaru m pern ic ios is pot ius c i v ibus , p ropter quos et iam const i tu tae

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV 189

Poezia IV

Nu trebuie să grăbim destinul. El se Împlineşte de la

sine. Să iubim pe cei buni şi să compătimim pe cei răi.

1 0

De ce v-aduceţi singuri atîta tu lburare? De ce cu mâna voastră destinul vi- l grăbiţi?

De vreţi să vină moartea, ea fără vreo chemare Spre voi îşi mână caii mereu neobosiţi .

Acei pe care leul, mistreţul îi răneşte, Ori şarpele, aceiaşi cu săb i i se rănesc.

Sau firea şi năravul l i se deosebeşte De-n crâncene războaie-ntre ei se hărţuiesc,

Ş i în săgeţi duşmane p ieirea şi-o aşteaptă? A lor sălbăticie nu are raţiuni :

Vrei pentru ficcare o răsplătire dreaptă? De cei ce-s răi ai mi lă, iubeşte pe cei buni .

Proza V

Dumnezeu a creat legi armonice În univers. Nu este o

anomalie faptul că cei drepţi au adesea parte de grave

nenorociri, iar cei răi duc o viaţă plină de plăceri, lipsită

de suferinţe?

1 Am răspuns atunci F i losofiei : - Văd care este fericirea şi nefericirea legată de răsplata celor cinstiţi ş i necinstiţi .2 Chiar în ceea ce îndeobşte se numeşte soartă, constat că există bine şi rău; căci nici un înţelept nu preferă exilul, cu mizeria şi ruşinea lui, unei vieţi Înfloritoare în avuţie, plină de strălucire şi putere, În patria sa .3 Funcţia înţelepciun i i este Îndep l ini tă mai strălucit ş i mai efectiv atunci când fericirea conducătorilor se revarsă oarecum asupra popoarelor conduse, pe când închisoarea şi alte chipuri de pedepse prevăzute de lege trebuie date mai degrabă cetăţeni lor periculoşi pentru care au şi fost prcvăzutc .4 De ce deci roluri le sînt sch imbate şi pedepsele

190 Boethius

sunt , debeantur. 4 Cur haec ig i tur versa v Ice mutentur sce lerumque supp l i c ia bonos premant , praemia v i rtutum ma t i rap iant , vehementer ammiror, quaeque tam i n i ustae confus ion i s ratio v i deatur ex te sc i re des idero. 5 M inus eten im mi rarer, s i misceri omnia fortui t i s casibus crederem. Nunc stuporem meum deus rec tor exaggerat . 6 Qui cum s aepe bon i s iucunda, mal i s aspera contraque bon i s dura tr ibu at, mal i s optata concedat, n i s i causa deprehend i tur, qu id est , quod a fortu i t i s cas ibus d i fferre v ideatu r? 7 - Nec mirum, inqui t , si qu id ord i n i s ignorata rat ione temerarium confusumque credatu r ; sed tu quamv i s causam tan tae d isposition i s ignores, tamen, quoniam bonus mundum rector temperat, recte fi eri cuncta ne dubi tes .

I II

Metrum V

S i quis Arcturi s idera nesci t propinqll a summo card ine l ab i , cur legat tardus p laustra Bootes mergatque seras aeqllore f1ammas, cum n im i s ce leres expl icet ortu s , legem s tupebit aetheris a l t i . Pal leant p lenae cornua lunae i nfecta met i s noct is opacae, qllaeqlle fu lgent i texerat ore, confllsa Phoebe detegat astra ; commovet gentes pllbl icus error lassantque crebr i s pll l s i bus aera . Nemo miratur f1amina Cori

Mângâierile fi losofiei - Cartea IV 191

crimelor apasă pe cei buni, iar cei răi răpesc răsplăţile v irtuţilor, mă mir foarte mult şi doresc să ştiu de la tine care este raţiunea unei confuziuni atît de nedrepte.5 M-aş mira mai puţin dacă aş crede că toate sînt amestecate după jocul întâmplării ; dar ceea ce-mi măreşte u imirea, Dumnezeu conduce toate.6 De

- Îndată ce el adesea acordă celor buni p lăceri , iar celor- răi neplăceri dar şi d in contră, celor buni răutăţi, i ar celor răi le îngăduie să-şi îndeplinească dorinţele - dacă pentru toate acestea nu există explicaţie, Întrucât se deosebesc ele de capriciul întâmplări i?7 - N-ar produce uimire universul - răspunse ea -dacă, ignorându-i-se raţiunea ordinii sale ar fi socotit ca ceva întâmplător şi confilz; dar tu, oricît ignori explicaţia acestei armonii atît de vaste, din moment ce un cârmuitor bun conduce lumea, să nu te Îndoieşti că toate se petrec după dreptatea sa.

Poezia V întunericul sufletului face ca unii să caute dezordine şi

în armonia universală. Aceia, cu atît mai mult, nu pot

înţelege armonia vieţii omeneşti. Cunoaşterea legilor lumii

luminează mintea pentru înţelegerea tuturor lucrurilor.

1 0

Cel care n u cunoaşte cum către pol s e duce Arcturus 1 88) cu încetul în drumu l său pe cer, Sau cum Bootes l 89) carul spre mare şi- l conduce, Târziu să se scufunde în ape şi mister, Deşi grăbit răsare - acela nic iodată Nu va cunoaşte legea eterului de sus . De este luna plină de negură pătată, Pălind în noaptea sumbră, cu globul pal şi dus, Sau dacă stele care erau acoperite De Phoebe, iar s-arată, aceasta dispărând. Pe neamuri rătăcirea începe să le-agite. Lovesc în aer, semne şi zgomote Iacînd l 90 l,

192

1 5

2 0

l i tu s frementi tundere fluctu nec n iv i s duram frigore molem fervente Phoebi so lv ier aestu . H i c en im causas cernere promptum est, i l l i c l aten tes pectora turbant, cuncta, quae rara p roveh i t aetas stupetque subi t i s mob i le vu lgu s ; cedat insc i t iae nub i lus error, cessent profecto mira v ideri !

Prosa VI

Boethius

1 Ita est, inquam; sed cum tui muneri s s i t l atent ium rerum causas evo lvere ve latasque ca l ig ine e x p l icare rationes , quaeso, ut i , quae h inc decernas, quon iam hoc me miraculum max ime perturbat, edisseras. 2 - Turn i l l a pau l i sper arridens: Ad rem me, i nqu i t , omnium quaes i tu maximam vocas, cu i v i x exhaust i quicquam sa t i s s i t . 3 Tal i s n amque materia est , ut una dub i tat ione succ i sa i nnu merabi les a l i ae ve lu t hydrae capita succrescant ; nec u l lus fuerit modus, n is i qu is eas v ivac i s s imo ment is igne coherceat . 4 I n h ac en im de providentiae s implici tate, de fati serie, de repentin is casibus, de cognitione ac praedestinatione d ivina, de arb i tr i i l ibertate quaeri so let , quae quant i oner is s i n t ipse perpen d i s . 5 Sed quon i am haec quoque te nosse quaedam med ic inae tuae portio est, quamquam angusto l imite temporis saepti tamen a l i qu i d del i berare conabimu r. 6 Quodsi te mus ic i carmin i s oblectamenta delectant , h anc oportet pau l i sper d i fferas vo luptatem, dum nexas s i b i ord ine con texo rat iones . - Ut l i bet, inquam.

7 Tunc velut ab a l ia arsa principia ita d i sserui t : Omnium g e n e rat i a rerum c u nc t u s q u e m u t ab i l i u m n at u ra r u m pragressus e t , qu i cqu id a l i q u o movetur modo, causas ,

Mângâieri l c fi losofie i - Cartea IV

Nic i unul n u se miră când Corus hărţuieşte, În goană, ţărmul mări i cu val fremătător,

1 5 Nici când zăpada, care de geruri se-ntăreşte, Pe dată e topită de P hoebus arzător.

20

Dar daeă pentru-acestea-nţelegerea-i uşoară Sînt a lte adânci mistere ce m intea chinuiesc . Când lucruri rar se-ntâmplă, sau pot ca să apară Neaşteptat, pe oameni uşor îi îngrozesc, Eroarea neşt i inţei eu noru-i să dispară: Vor înceta, desigur, c iudate să ne pară !

Proza VI

193

Problema binelui şi a răului În lume pune Înainte

p rob lema p rov idenţe i , a h az a r d u l u i , a ş t i inţe i şi a predestinaţiei divine, a liberului arbitru. Dumnezeu are

planul unitar a l u niversului, indiferent de timp şi spaţiu,

iar prin destin, el execută acest plan În nesfirşitele aspecte

ale realităţii, de-a lungul timpului. Cu cît un fapt depinde mai mult de providenţă, cu atît este mai singular, mai

descătuşat de timp ş i spaţiu, mai apropiat de Dumnezeu.

Cu cît participă mai mult la destin, cu atît Îmbracă mai

concret formele timpului şi spaţiului. Trăind În timp şi

spaţiu nu putem vedea limpede providenţa divină care este

incompatibilă cu răul din lume.

1 - Aşa e, - zic eu; - dar fi indcă este în puterca ta să scormoneşti cauzele fenomenelor misterioase şi să scoţi la lumina zilei înţelesurile învăluite de întuneric, te rog să-mi spui şi mie păreri le tale despre ele, pentru că mă turbură foarte mult aceste c iudăţeni i .2 Atunci F i losofia, surâzând 1 9 1 ) o clipă, zise : - Domeniul ce mi-l Înfăţişezi e cel mai vast dintre toate problemele care nu se pot rezolva cu uşurinţă definitiv.3 Căci sllbiectul este de aşa natură. Încît abia este Înlăturată o Îndoială şi răsar altele, ca nişte capete de hydră; şi nl/ există

194 Boethius

ord i n em, formas ex d i v inae ment is s tab i l i tate sorti tur. 8

Haec in suae s impl icitatis arce composita mult ipl icem rebus

gerend i s modum statu i t . Qui modus cum in ipsa d i v inae in te l legentiae puri tate conspic i tur, prov identia nomi natur ;

cum vero ad ea, quae movet atque d i spon i t, refertur, fatum

a veteri bus appel latum est . 9 Quae d i versa esse fac i le

l iquebi t , s i qu i s u triusque v i m mente conspexeri t ; nam

prov ident ia est ipsa i l l a d i v i n a rat io i n summo omnium

pr inc ipe cons t i tu ta , quae cunc ta d ispon i t , fatu m vero

inhaerens rebus mobi l ibus d i sposit io , per quam providentia

su i s quaeque nect i t ord i n ibus . 1 0 Pro v i den t i a namque

c u n c t a p a r i t e r q u a m v i s d i v e r s a , q u a m v i s i n f i n i t a

complect i tur, fatum vero s ingu la d igerit i n motum loc is ,

formis ac temporibus d istributa, u t haec temporal i s ord in i s

expl icat io i n d iv inae mentis adunata prospectum providentia

sit, eadem vero adunatio d igesta atque expl icata temporibus

fatum vocetur.

1 1 Quae l icet d i versa s in t , a l terum tamen pendet ex

altero; ordo namque fata l i s ex prov iden t iae s i mp l ic i tate

procedi t . 1 2 S icut en im artifex faciendae rei formam mente

praec ip iens movet operis effectum et , quod s i mp l i c i ter

praesentarieque prospexerat, per temporales ord ines ducit ,

i ta deus p ro v iden t ia q u i dem s in g u l ar i ter s tab i l i terque

fac ienda d i spon i t , fato vero haec ip sa, quae d i sposu i t,

mul t ip l ic i ter ac tempora l i ter ammin i s tra t . 1 3 S ive i g itur

famulant ibus qu ibusdam prov ident iae d i v i n i s sp i r i t ibus

fatum exercetur seu anima seu tota inserviente natura seu

cae les t ibus s i d e rum mot ibus seu ange l ic a v i rtu te seu

daemonum varia sol lertia seu a l iquibus horum seu omnibus

Mângâieri le fi losofi c i - Cartea IV 195

pentru ele alt procedeu decît să le stringi sub jeratecul mistuitor al spirituluiA Într-adevăr În acest domeniu este de obicei vorba despre unitatea providenţei, despre inlănţuirea

destinului, despre evenimentele venite pe neaşteptate, despre

cunoaşterea şi predestinaţia divină, despre liberul arbitru, a căror greutate tu insuţi o poţi aprecia. 5 Însă pentru că şi

cunoaşterea acestoraface oarecum parte din tratamentul tâu medical, deşi timpul ne este limitat, voi Încerca totuşi sâ vorbesc şi despre ele. 6 Dacâ te desfatâ farmecul poezii/or

cântate, va trebui să-ţi amâni puţin aceastâ plâcere, cît timp voi inlănţui argumentele În ordinea lor necesară. - Cum vrei, zic.

7 - Atunci , ca şi cum ar fi luat subiectul dc la un alt capăt l 92l, a făcut următoarea dezvoltare : - Naşterea tl/turor lucruri/ar, evoluţia tuturor fiinţelor schimbătoare, tot ceea ce se mişcă

intr-lin mod oarecare, Îşi are sortite cauze, rânduire, forme,

din stabilitatea inteligenţei divine . 8 A ceasta, şezând in cetatea unijormităţii sale, asigură in desfâşurarea realităţii

o ordine multţformâ. Privită in lumina inteligenţei divine, această ordine se numeşte providenţă; in raport cufenomenele pe care le orânduieşte şi le pune În mişcare, afost numită de cei vechi destin. 9 Că aceste două - providenţa ş i destinul -nu se confundă, se va vedea cu uşurinţă, dacă privim cu ochii minţii putereafiecăreia dintre ele; căciprovidenţa este insăşi acea raţiune divină care ca principill suprem şi universal orânduieşte totul, pe când destinul este ordinea care tronează in fenomene, În mişcarea lor şi cu ajlltorul căreia providenţa le [nlânţuie, dându-le la fiecare un loc anumit. 1 0 Providenţa îmbrăţişează deopotrivă pe toate, oricît de deosebite şi oricît de nesfârşite, pe când destinul pune pe fiecare [n mişcare, dându-Ie spaţii, forme şi duratâ, aşa incÎt această desfăşurare a ordinii [n timp, unificată in lumina spiritului divin, este pro videnţă, pe când aceeaşi unitate, rânduită şi desfăşurată in timp se numeşte destin.

196 Boethius

fatal i s series tex i tur, i l lud certe manifestu m est immobilem

s i m p l i c e m q u e g e r e n d a r u m fo r m a m r e ru m e s s e

provident iam, fatum vero eorum quae d i v i n a s imp l i c i tas

g e r e n d a d i sp o s u i t , m o b i l e m n e x u m a t q u e o r d i n em

temporalem.

1 4 Quo fi t , ut omnia , quae fato subsunt , p rov ident iae

quoque sub iecta s in t , c u i ipsum et iam sub iacet fatu m,

quaedam vero, quae sub providentia locata sunt , fati seriem

superent ; ea vero sunt , quae primae prop inqua d i v i n i tat i

stab i l i ter fi xa fatal i s ord inem mob i l i tat is excedunt. 1 5 Nam

ut orb ium c i rca eundem card inem se se verten t ium, qui est

in t imus, ad s impl ic i tatem medietat i s accedit ceterorumque

extra locatorum veluti cardo quidam, c i rca quem versentur,

exs i s t i t, ex t imus vero maiore ambitu rotatus , quanto a

puneti media individui tate discedit, tanto ampl ioribus spati is

exp l icatur, s i qu id vero i l l i se med io conectat et societ , in

s impl ic i tatem cogi tur d iffundique ac diffluere cessat, s imi l i

rat ione, quod longius a pr ima mente d i scedi t , maior ibus

fat i nex ibus impl icatur ac tanto a l iqu id fato l iberu m est ,

quanto i l l um rerum card i nem v ic in ius peti t . 1 6 Quodsi

supernae mentis haeserit fi rmitat i , motu carens fati quoque

supergreditur necess i tatem. 1 7 Ig i tur uti est ad i ntel lectum

ratioc inatio, ad id quod est id quod gignitur, ad aetern i tatem

tempus, ad punctum medium c i rcu lus , i ta est fati series

mobi l i s ad providentiae stabi lem s implic i tatem. 1 8 Ea series

caelum ac s idera movet, elementa in se inv icem temperat

et a l terna commutat ione transformat ; eadem n ascen t ia

occ ident iaque o m n i a per s i m i l es fe tuum seminumque

renovat p rogres sus . 1 9 H aec actus e t i am fortunasque

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I V 197

1 1 Acestea, deşi deosebite, atârnă totuşi una de alta; căci ordinea destinului depinde de uniformitatea providenţei. 1 2 După cum lIll artist, reprezentându-şi in minte forma operei pe care o va face, Începe realizarea ei şi ceea ce prevăzuse,

unic şi absolut, Începe să capete contururi i'n spaţiu şi timp, tot aşa Dumnezeu, cu ajutorul providenţei, orânduieşte tot ce are de săvtrşit unic şi statornic, iar cu ajutorul destinului organizează opera sa În amânunte şi În timp. 1 3 Prin urmare,

fie că destinul se exercită prin spirite divine ajutătoare ale

providenţei, fie că pânza destinului e ţesută de spiritul universal, sau de Întreaga natură l93 ) care i se supune, de mişcările cereşti ale astrelor, sau de virtutea Îngerilor ' 94)" de felurita iscusinţă a demonilor' 95l, de unele sau de toate

acesteforţe, ceea ce e sigur este căforma imobilă şi unitară a fenomenelor e pro videnţa, iar destinul este Înlănţuirea mobilă şi de5făşurarea in timp a celor pe care unitatea divină le-a orânduit ca să se producă.

1 4 De aici rezultă că tot ceea ce e sub puterea destinului

e supus şi providenţei, câreia i se subordonează şi destinul, dar unele lucruri care atârnă de providenţă stnt mai presus

de inlănţuirea destinului; anume acelea care, stabil fixate in

preajma supremei divinităţi, depăşesc ordinea schimbătoare a destinului. 1 5 Căci după cum dintre sferele ce se Învârtesc in jurul aceleaşi axe, cea mai lăuntrică se conjill1dă aproape

cu centrul În unitate şi serveşte, oarecum, ca axă celorlalte sfere exterioare, care se invârtesc În jurul ei, iar 5fera cea mai din afară, mvârtindu-se cu un cerc mai mare, cu cît este mai departe de unicul punct central, cu atît se desfăşoară În spaţii mai largi şi dacă acestui centru i se apropie şi i se uneşte ceva, acest ceva participă la unitate şi Încetează de a fi Împrăştiat În mişcări exterioare, tot aşa, printr-o raţiune asemănătoare, ceea ce se Îndepărtează mai mult de spiritul

suprem este prins in mai mari inlănţuiri ale destinului şi

198 Boethius

hominum indissolubi l i causarum conexione constringit, quae cum ab immobi l i s providentiae profici scatur exord i i s , ipsas quoque immutabi les esse necesse est . 20 Ita en im res optime

r e g u n t u r , s i m a n e n s i n d i v i n a m e n t e s i mp l i c i tas i ndec l inab i lem causarum ordinem promat, h ic vero orda res m u t a b i l e s e t a l i oq u i n t e m e re f 1 u i tu ras p r o p r i a

i ncommutab i l i tate coherceat.

2 1 Quo fit , ut, tamets i vob i s hunc o rd inem m i n ime

c o n s i derare v a l e n t i b u s c on fu s a o m n i a perturbataque

v i dean tur, n i h i l o m i n u s tamen suus modus ad bonum

dirigens cu neta di sponat. 22 Nihi l es t en im, quod mal i causa

ne ab i p s i s q u i d e m i mprob i s f ia t ; q u o s , ut uberr i me

demons tratum est , bonum quaerentes pravus error avertit ,

nedum ordo de s u m m i b o n i c ard i n e profi c i e n s a suo

quoquam deflectat exord io . 23 Quae vero, inquies , potest

u l la in iquior esse confus io , quam ut bon i s turn adversa turn

prospera, mal i s e t iam turn optat a turn odiosa cont ingant?

24 Num ig i tur ea ment i s i n tegri tate homines degunt, ut ,

quos probos i mprobosve censueru n t , eos quoque , ut i

ex i st i mant, esse necesse s i t? 2 5 Atqui in hoc hominum

iudicia depugnant et , quos al i i praemio, al i i suppl ic io d ignos

arb itrantur.

26 Sed concedamus , ut a l iqu is poss i t bonos malosque

d i scernere ; n u m i g i t ll r po ter i t i n tuer i i l l a m i n t imam

temperiem, velut i n corporibus d ic i solet , an imoru m ? 27

Non en im d i s s imi le est m i racu lum nesc ient i , cur san is

corporibus h i s quidem du \c ia, i l l i s vero amara conven i ant ,

cur aegri e t i am qu idam len ibus , qu idam vero acr i bu s

adiuvantur. 28 At hoc med icus, q u i san i tat is ips ius atque

M,ângâieri lc fi losofie i - Cartea IV 199

este cu atît mai liberat de destin, cu cît se apropie mai mult de acea axă a t ll turor lucrurilOl: 16 Iar dacă s-a fixat În stabilitatea spirituilli suprem, lipsit de m işcare, trece

deasupra legilor necesare ale destinului. I 7 Prin urmare, după

Cllm este argumentarea pentru intelect, naşterea pentru viaţă,

timpul pen tru eternita te, cercul pen tru cen tru, aşa e

inlănţuirea mişcătoare a destinului pentru unitatea statornică a providenţei. 18 A cea inlănţuire pune În mişcare cerul şi astrele, rânduieşte stihiile Între ele şi, printr-o schimbare succesivă, le dă forme felurite; tot ea reÎnnoieşte pe toate care se nasc şi apun, prin evoluţii asemănătoare a le animalelor şi pla n telor. 1 9 Ea stringe oamen ilor, Într-o indisolubilă conexiune de cauze, faptele şi soarta 1 961, care, pornind din inceputurile nemişcate ale providenţei, e necesar ca şi acestea să fie neschimbătoare. 20 Căci realitatea este condusă desăvîrşit, dac ă un itatea care se găseş te in inteligenţa divină exprimă o ordine inflexibilă de cauze şi dacă această ordine reţine În propria ei stabilitate lucrurile nestabile, care altfel ar pluti În voia Întâmplării.

21 Reiese din acestea că chiar dacă vouă, care nu puteţi privi ordinea aceasta, vi se par toate conjilze şi tulburi, totuşi sint toate orândllite după felul lOl� fiind conduse in direcţia binelui. 22 Fiindcă nu există nimic care să sefacă În vederea răului, chiar de către cei răi; pe aceştia, după cum s-a demonstrat cu prisosinţă, o eroare gravă i-a Întors din drumul binelui, numai să nu se abată de la principiul său ordinea care işi are obirşia În axa binelui suprem. 23 Dar, vei zice, poate exista vreo conjilzie mai nedreaptă decît ca cei buni să aibă parte când de fericire, când de nefericire, iar cei răi să aibă când cele dorite, când cele detestate. 24 Au oamenii, prin urmare, acea inteligenţă deplină, Încît cei pe care ii socotesc buni sau răi să fie cu s iguranţă cum Îi cred ei? 25 in aceasta judecăţile oamenilor sînt contradictorii şi pe cei pe care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii îi găsesc demni de pedeapsă.

200 Boethius

aegritud in i s modum temperamentumque di noscit , min ime

mi ratur. 29 Qu id vero a l iud animoru m sa lus v idetur esse

quam probitas, quid aegritudo quam vit ia , quis autem al ius

vei servator bonorum vei malorum depu l sor quam rector

ac m e d i c a t o r m e n t i u m d e u s ? 3 0 Q u i c u m e x a l t a

provident iae specu la respexi t , quid un icuique, conveniat,

agnosci t et, quod convenire novit accommodat. 3 1 Hic iam

fi t i l lud fata l i s ord i n i s in s igne miracu lum, cum ab sciente

geritur, quod stupeant ignorantes .

3 2 Nam ut pauca, quae ratio va le t humana , de d iv ina

profundi tate perstr ingam, de hoc , quem tu ius t i s s imu m et

aequi servan t iss imum putas, omn ia sc ient i providentiae

d i versu m videtu r. 33 Et victr icem quidem causam d i s ,

v ic tam vero Catoni p l acui sse fami l iar is nos ter Lucanus

ammonu i t . 34 Hic igitur qu icqu id c i tra spem v ideas geri ,

rebus quidem rectus ordo est , opi n ion i vero tuae perversa

confus io . 35 Sed sit a l iqu i s i ta bene moratu s , ut de eo

d i vinum iudic ium pariter hU lllanulllque consent iat , sed est

animi vi ribus infirlllus , cui si quid even iat advers i , des inet

colere forsitan i nnocent iam, per quam non potuit retinere

fortunam. 36 Parc i t itaque sapiens di spensat io ei, quem

deteriorem facere poss i t advers itas , ne, cui non convenit ,

l aborare patiatur. 37 Est a l ius cunct is v i rtut ibus abso lutus

sanctusque ac deo p rox imus ; hunc cont ing i qu ibus l i bet

adversis nefas providentia iudicat adeo, ut ne corporeis quidem

morbis agitari sinat. 38 Nam ut quidam me quoque excellentior:

aVbpo<; b� lf:POU bElla<; ai8ipf:<; OlKobolll1aav . 3 9 Fi t autem saepe, u t i bon i s summa reru m regenda

deferatur, u t exuberans retundatur improbitas . 40 Al i i s mixta

Mângâicri le fi losofie i - Cartea IV 201

26 Să admitem Însă că ar putea cineva să deosebească pe

cei bllni de cei răi; va putea acesta să privească sufletele in intimitatea şi temperamentul lor, ca să Întrebuinţez un termen obişnuit În Înţeles fizic? 2 7 El se va minuna, ca acela care

nu ştie pentru ce organismelor sănătoase le priesc la unele alimente dulci, la altele amare, pen tru ce unii bolnavi sint Întăriti cu leacuri uşoare, alţii cu medicamente puternice. 28 Dar medicul, care deosebeşte ritmul şi felul particular al sănătăţii şi al bolii, nu se minunează deloc. 29 Ce altceva

pare a fi sănătatea st!/letească decft cinstea, ce este altceva boala slifletului, decft viciile şi cine altlll păstrătorul celor bune şi Îl1depărtătorul celor rele, dacă n u Dumnezeu, diriguitorul şi doctorul slifletelor? 30 Privind din turnul Înalt al providenţei el vede şi dă fiecăruia ceea ce i se potriveşte. 31 În aceea constă deosebita minunăţie a ordinii destinului, că se săvîrşesc de cel ce ştie fapte care inmărmuresc pe neştiutori.

32 Căci, pentru a mă mărgini la câteva raţionamente pe care le Înţelege m in tea omenească despre adâncurile dumnezeirii, despre acel pe care tu il socoteşti foarte drept şi foarte respectuos a l onestităţii, el pare deosebit de providenţa care ştie toate I 97). 33 Că zeilor le place cauza victorioasă, iar lui Cato cea invinsă, ne aminteşte prietenul nostru Lucanus l 9R1. 34 Prin urmare, deşi vezi că se Întâmplă aici ceva pe alături de speranţele tale, există totuşi o ordine În lucruri, iar confuzia care răstoarnă valorile este o aparenţă subiectivă a minţii tale. 35 Să presupunem Însă că există cineva cu o conduită morală atit de ireproşabilă, Încft săfie de acord asupra lui judecata divină şi cea umană; el este slab ca rezistenţă sufletească şi dacă i se Întâmplă vreo nenorocire va inceta poate de a mai cultiva virtutea care n-a putut să-i păstreze fericirea. 36 Astfel, o inţeleaptă organizare cruţă pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu-l lasă să sufere pe cel ce nu poate răbda. 37 A ltul este amIII desăvîrşit prin toate virtuţile, sfint şi apropiat de

202 B oethius

quaedam pro an imorum qua l i t ate d i s t r i b u i t , quo s d am . . .

remordet, ne longa fel ic i tate l u xur ient , a l i o s d u r i s <s in i t>

ag itari , ut v i rtutes an imi pat i en t i ae u su atque e xe rc i tat ione

confi rment. 4 1 Al i i p lus aequo metuunt , quo d ferre possunt,

a l i i p lus aeguo desp ic iunt , quod ferre n o n p o s sun t ; hos in

expe rimentum sui tr ist ibus duc i L 42 N o n nu l l i venerandurn

saec ll l i nomen glor iosae pre t io m or t i s emerunt , qu idam

supp l ic i i s inexpugnab i l es exe m p l u m c e t e r i s p raetulerunt

inv ic tam ma l i s esse v i rt u t e m ; quae q u a m recte atque

d ispos i te et ex eorum bono, q u i bus accedere v i dentur, fiant,

nu l l a dubi tat io est . 43 Nam i l l ll d quoque , quo d i mprobis

nunc tr ist ia, nunc optata p roven iun t , e x e i s d e m ducitur

caus i s . 44 Ac de t r i s t ibus qu i d e m n e m o m iratur, quod eos

malo meritos omnes ex i s t imant - quo ru m qu idem suppl icia

turn ceteros ab sce ler ibus de ter re n t , t u rn i p sos , qu ibus

i n v e h u n t u r , e m e n d a n t - l ae t a v e r o m a g n u m bon i s

argumentum loquun t u r, q u i d de h u i u s m o d i fe l i c itate

debeant iudicare, quam famul a r i s aepe i mpro b i s cernant.

45 In qua re i l lud et iam d i spensar i c re d o , quod est forsitan

al ic ll i u s tam p raeceps atque i mp o r tu n a natura , ut eum in

scelera potius exacerbare p o s s i t re i fami l ia r i s inopia ; huius

morbo prov identia co l l atae pecun i ae r e m e d i o medetur. 46 Hic foedatam probr is c o n sc i e n t i am s p e c tans et se cum

fortuna sua comparans fors i tan p e r t i m e s c i t , ne, cu ius ei

iucundus usus est, s i t t r i s t i s ami s s i o ; m u t a b i t i g i tur rnores

ac, dum fortunam met u i t a m i t tere , n e q u i t i a m dere l inqui l .

47 A l i os in c 1adem meri t a m p rae c i p i t a v i t i nd igne acla

fel i c i tas, qu ibusdam perm i s s u m p u n i e n d i i u s , ut exerciti i

bon is et mal is esset causa supp l i c i i . 48 N a m u t probis atque

Mângâierile fi losofi e i - Cartea I V 203

Dumnezeu; pe acesta providenţa până fntr-atÎt fi fereşte de nenorocire, Îndt nu-l lasă să fie atins n ici de boli. 38 Căci, după cum a spus cineva mai de seamă chiar decît mine: Tăriile cereşti ali zidit corpul omului sfint 1 99 ) 39 Dar se Întâmplă adesea ca posturile de fnaltă răspundere să fie Încredinţate celor buni, iar râlltatea săfie nimicită. 40 Altora providenţa le Împarte fericirea proporţional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor; pe unii fi muşcă, pentru ca ei să nu se moleşească Într-o fericire Îndelungată, fngăduie ca alţii săfie puternic zguduiţi, pentru ca virtuţile lor sufleteşti să se Întărească prin practica şi exerciţiul râbdării. 41 Unii se tem mai mult dedt trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai mult decît trebuie ceea ce nu pot să suporte; pe aceştia experienţa fi duce la cunoaşterea de sine. 42 Unii şi-au dobîndit cu preţul unei morţi glorioase un nume venerabil de-a lungul secolelor, alţii, neînfrânţi În faţa torturi/or, au dat celorlalţi exemplu că virtutea nu este Învinsă de suferinţe; că acestea s e petrec cu regulă, cu rânduială şi În interesul tuturor celor ce par a le suporta, este departe de orice Îndoială. 43 Aceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se Întâmplă când n eplăceri, când lucruri dorite. 44 De neplăcerile acestora desigur că nimeni nll se miră, fiindcă toţi socotesc că ei a u m eritat răul; pedepsele lor pe alţii Îi abat de la nelegiuiri, iar p e cei pe care Îi lovesc fi corectează; şi bucuriile lor sîn t p en tru cei buni pildă elocventă de ceea ce trebu ie să judece despre o astfel defericire, pe care o văd adesea În s erviciul celor răi. 4 5 În această chestiune cred că s e po a t e ţ in e seamă şi de posibilitatea de aji unul cu un tempe rament aşa de iute şi de neslăpânit, Încît lipsa de cele neces a re să-I Împingă până la nelegiuire; providenta vindecă boala a cestuia dându-i ca leac avere multă. 46 Privindu-ş; conştiinţa pătată de ticăloşie şi comparându-şi avu/ia cu sine, s e teme poate să nu-i fie dllreroasă pierderea hun urilor, CI cărorf% sire Îi este plăcl/tă; Îşi va schimba deci cOllduila şi În team a sa de a nu-şi pierde

204 Boethius

i mp ro b i s n u l l u m foed u s es t , i t a i p s i i n te r se i mprobi

n e q u e u n t c o n v e n i re . 49 Q u i d n i , c u m a semet i p s i s

d i scerpen t i b u s c o n s c i e n t i a m v i t i i s qu i sque d i s sen t i a t

fac iantque saepe, quae, cum gesserint , non fu isse gerenda

decernent?

50 Ex quo saepe summa i l la provident ia protu l i t ins igne

m i racu lum, ut malos mal i bonos facerent. 5 1 Nam dum

i n iqua s ib i a pes s im i s gu idam perpeti v identur, nox iorum

odio f1agran tes ad v i rtu t i s frugem redi ere, dum se e i s

d i s s im i l es student e s se , quos oderant . 5 2 S o I a es t en im

d iv i na v i s , cu i ma Ia quogue bona s int , cum e i s competenter

utendo a l icu ius bon i e l i c i t effectum. 53 Ordo enim qu i dam

cuncta complect i tu r, u t , quod ads ignata o rd i n i s ratione

decesserit , hoc l icet i n a l ium, tamen ord inem relabatur, ne

quid i n regno prov iden t iae l iceat temeritat i .

5 4 i\pyaAEov OE �E TauTa 8EOV &c, mlv-r ayopEUEtV. 55 Neque e n i m fas est h o m i n i cunc tas d i v i n ae operae

mach inas vei ingen io comprehendere veI expl icare sermone.

56 Hoc tantum perspe x i sse suffi c i at , quod na turarum

omnium prod i tor deus i de m ad bonum d i rigens cu neta

d isponat dumque ea, quae p rotu l i t i n sui s i m i l i tud inem,

ret inere fest i nat, malum omne de rei publ icae suae terminis

per fata l i s seriem necessitatis e l im inet . 57 Quo fit, ut , quae

in terris abundare creduntur, si d i sponentem provi denti am

spectes, n i h i l u squam mal i esse perpendas. 5 8 Sed v ideo te

iam dudum et pondere quaest ion i s oneratum et rat ionis

p ro l i x i t a te fa t i g a t u m a l i q u a m c a r m i n i s e x s p e c ta re

dulcedinem; acc ipe ig i tu r haustum guo refectus firmior in

u Iteriora contendas .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I V 205

avuţia, se lasă de rele. 47 Pe a lţii i-a prăbuşi t În ruma meritată o fericire dobîndită pe nedrept, unii au căpătat dreptul de a pedepsi, pentru ca să existe mijloc de Întărire pentru cei blllli şi de corecţie pentru cei răi.48 Căci după cum nu există nici o legătură Între cei buni şi cei răi, la fel cei răi nu pot să se Înţeleagă Între ei.49 De ce n-ar fi astfel, când viciile sfâşiindu-le conştiinţa, nu sînt de acord cu ei Înşişi şi fac adesea lucruri pe care le dezaprobă după ce le­aufăcut?

50 Din aceasta reiese că deseori acea providenţă supremă a dat dovadă şi de acest extraordinar miracol, Încît cei răi să facă pe cei răi buni. 5 1 Fiindcă uneori sufăr nedreptăţi din partea celor mai răi dintre ei, aprinzându-se de revoltă Împotriva nedreptăţilor, se-ntorc la roada virtuţii, dorind să nu mai fie asemenea acelora pe care-i urăsc. 52 Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine cândJolosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine. 53 Există o ordine care Îmbrăţişează toate şi cel ce şi-a părăsit locul pentru a intra În altă ordine de lucruri, rămâne totuşi înăuntrul ordinii, pentru ca să nu se facă loc la nimic Întâmplător în împărăţia providenţei.

54 E greu ca eu să vorbesc de acestea toate ca un zeu 200)

550mul nu poate să cuprindă cu mintea sa, ori să explice prin cuvinte organizarea operei divine]()J). 56 Nu e deajuns numai aceasta să vedem că Dumnezeu, creatorul tuturor

fiinţelor, orânduieşte toate, conducându-Ie spre bine şi, silindu-se să menţină În asemănare cu sine ceea ce el a chemat la viaţă101), elimină răul din hotarul statului său, prin înlănţuirea inevitabilă a destinului. 57 De aici rezultă că răul ce se crede că abundă pe pământ, dacă-I priveşti prin prisma providenţei rânduitoare, nu se gâseşte n icăieri. 58 Dar văd că de la o vreme tu, împovărat de greutatea problemei şi obosit de lungimea raţionamentului, aştepţi un cântec odihnitor; soarbe deci o înghiţitură care te va Întări şi-ţi va da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma.

206

Metrum VI

I II

1 5

2 11

25

S i v i s ce ls i iura Tonant is pura sol lers cernere mente, aspice summi cu lmina cael i ; i l l ic i usto foedere rerum veterem servant s idera pacem. Non sol rut i lo conc i tus igne gel idum P hoebes i mped it axem nec, quae summo vertice mundi flec t i t rapidos Urs a meatus , numquam occ iduo Io ta profundo , cetera cernens s idera mergi cupit Oceano t i nguere flammas ; semper v ic ibus tempori s aequ i s Vesper seras nunt iat u mbras reveh itque d iem Lucifer a lmu m . S ic aeternos reric i t c ursus alternus amor, sic astrigeris bel lum d iscors exsu lat oris . Haec concord ia temperat aequis elementa modis , ut pugnantia v ic ibus cedant humida s icc is iungantqlle fidem frigora flammis, pendll l ll s ignis surgat i n a l tum terraeqlle graves pondere s idant . H is de caus i s vere tepent i sp irat florifer annus odores, aestas cererem ferv ida s iccat, remeat pomis gravi s autumnus, h iemem deflull s inrigat i mber.

Boethius

Mângâier i le fi losofie i - Cartea IV 207

Poezia VI Aceeaşi ordine şi armonie domneşte În tot universul şi

toate tind, prin iubire, spre Dumnezeu, principiul lor.

1 0

I S

C u gânduri luminoase ş i-adânci d e vrei s ă şti i Cel care-n ceruri tună ce legiuiri urmează Priveşte firmamentul cu înaltele-i tări i : Acolo aştr i i pace străveche îşi păstrează Prin dreapta Învoială cu care s-au legat. Strălucitor de raze când soarele s-aprinde Nu-mpiedică pe Phoebe în cerul îngheţat, Nic i Ursa ce zenitul cu repezi căi cuprinde203l În valuri să se scalde nu merge niciodată În occidentu-n care, cum v in să se scufunde, Priveşte pe-alte astre pe bolta Înstelată Şi nu doreşte oceanul ca-n el să se afunde. Întotdeauna Vesper cu-ntoarceri regulate Vesteşte umbre-ncete şi Lucifer aşterne Din nou frumoase zi le şi binecuvântate204l Le înnoieşte mersul supus la legi eterne Iubirea dintre ele şi este exi lat Războiul din ţinutul de stele purtător205l. Această armonie conduce neîncetat

20 Pe orice elemente ca-n rânduiala lor Uscatul să dea locul la umedul opus, Ca frigul legătura cu caldul să păstreze, Ca focul ce stă-n aer să se ridice-n sus

2 S Ş i -nvins de greutate pământul să s-aşeze. De aceea-n adierea călduţă a primăverii Se-mprăştie parfumul din fiecare floare. Îş i coace Ceres roade în arşiţele verii De poame pl ină toamna se-ntoarce odihnitoare Iar iarna e bătută de ploi , zăpezi şi gheaţă.

208

3 0

3 S

4 0

4 5

Haec temperies a l i t ac profert, qu icqu id v i tam spirat in orbe ; eadem rapiens cond it et aufert obitu mergens orta supremo. Sedet interea conditor altus rerumque regens f1ect i t habenas rex et dominus , fons et origo, lex et sapiens arb i ter aequ i , et , quae motu conci tat i re , s i st i t retrahens ac vaga firmat; nam nisi rectos revocans i tu s f1exos i terum cogat i n orbes, quae nunc stab i l i s continet ordo, d i ssaepta suo fonte fat i scant. Hic est cunctis communis amor repetuntque boni fine teneri, quia non a l i ter durare queant, n i s i conversa rursus amore refluant causae, quae dedi t esse .

Prosa VII

Boethius

I Iamne ig i tur vides, qu id h aec omnia, quae d i x imus , consequatur? - Qu idnam? inquam. 2 - Omnem, inqu i t , bonam prorsus esse fortu nam. - Et qu i i d , i nquam, fieri potest? 3 - Attende, inqu i t . Cum omnis fortuna veI i ucunda veI aspera turn rem u n erand i exerce n d i v e bono s , turn puniendi corrigend ive improbos causa deferatur, omnis bona, quam veI ius tam constat esse veI u t i l em . 4 - Nimis qu idem, inquam, vera rat io et, s i quam pau lo ante docu is t i p rov ident iam fatumve cons iderem, fi rmis v i r ibus n ixa sentent ia . 5 Sed eam s i p l acet, in ter eas , quas inop inab i les pau lo ante posu i s t i , numeremus . - Qu i ? inqu i t . 6 - Quia id hominum sermo commun i s u s u rpat e t q u i d e m crebro quorundam malam esse fortunam. 7 - Visne ig i tu r, inqui t ,

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea I V

3 0

3 5

4 0

4 5

Această înlănţuire a t impului hrăneşte Ş i întreţine tot ce rcspiră-n lume viaţă206) Tot ea apucă, îngroapă, sfărâmă ş i răpeşte Pe biete le fi inţe în moarte cufundând. Iar neîncetat, în ceruri, a l l um i i ziditor Tronează, universul cu frâu-i conducând, Stăpân şi rege, obîrş ie şi nesecat izvor, Dreptăţii legiuire şi arbitru înţelept, E! cheamă iar la sine pe cele în mişcare Şi celor rătăcite le-aşază drumul drept. Căci dacă nu le-ar pune-ngrădir i pe-a lor cărare, Chemându- le să vină de unde au pornit, Cele ce sînt ţinute în bună rânduire S-ar pierde de izvorul de unde au venit . E l fără încetare e pentru toţi iubire De-orice vieţuitoare e binele dorit F i indcă-n rostu-i v iaţa i-ar fi cu neputinţă De nu s-ar reîntoarce s-aj ungă în sfârş i t Condusă de iubire la cel ce i-a dat fi i nţă.

Proza VII

209

Soarta este totdeauna bună În sine. Orice soartă care pare aspră - dacă nu pedepseşte, Îndreaptă şi Întăreşte.

1 - Şi acum vezi ce concluzie urmează, după 101 ceea ce am spus? - Ce? i -am răspuns eu. 2 - Că orice soartă e întotdeallna bună.- Ş i cum e cu putinţă aceasta?3 - Ascultă. De îndată ce orice soartă, plăcută sau aspră, are ca scop fie să răsplătească ş i să În tărească p e cei b u n i, fie să pedepsească sali să Îndrepte pe cei răi, rezultă că oricare este bună, fiind În acelaşi timp dreaptă şi utilă. 4 - Desigur, raţionamentul tău este foarte adevărat şi dacă ţin seama de providenţa şi destinul de care mi-ai vorbit cu puţin înainte, cugetarea ta se sprij i nă pe temel i i puternice. 5 Totuş i , dacă vrei , s-o trecem şi pe ea în numărul celor pe care le-ai declarat ca de neînţeles . 6 - Cum? - Fi indcă este o afirmaţie curentă ş i generală aceea că soarta unora este rea . 7 - Vrei aşadar să ne

210 Boethius

pau l i sper vulgi sermonibus accedamus , ne n imium ve lut ab human i tati s usu recess isse v ideamur? - Ut p lacet, inquam. 8 - Nonne ig i tur bonum censes esse, quod p rodest? - !ta est , i nquam. 9 - Quae vero aut exercet aut corrig i t , prodest? - Fateor, inquam. 1 0 - Bona ig i tur? - Quidn i ? Sed haec eorum est , qu i veI i n v i rtute pos i t i contra aspera be l Ium gerunt ve I a v i t i i s decl inantes v irtutis iter arripiunt. - Negare, i nquam, nequeo. 1 1 - Quid vero iucunda, quae i n praemium tr i bu i tu r bon i s , n u m v u l g u s m a l am e s s e decern i t ? -Nequaquam, verum ut i est , i ta quoque esse optimam censet. 1 2 - Quid rel iqua, quae cum sit aspera, iusto suppl icio mal os cohercet, num bonam populus putat? 1 3 - Immo omnium, inquam, quae excogi tari possunt , iud icat esse m i serrimam. 1 4 - Vide ig i tur, ne op in ionem popul i sequentes qu iddam valde inopinab i l e confecerimus . - Qu id? inquam. 1 5 - Ex h i s en im, a i t , quae concessa sunt, e ven i t eorum qu idem, qui veI sunt veI in possess ione vei in p rovectu veI in adept ione v i rtu t i s , omnem, quaecumque s i t , bonam, in i mprob i tate vero mane n t i b u s omnem p e s s i mam esse fortu nam. 1 6 - Hoc, inquam, veru m est , tamets i nemo audeat confi teri . 1 7 - Quare, inqu i t , ita vir sap iens moleste ferre non debet, quot iens i n fortunae certamen adduci tur, ut v i rum fortem non decet i nd ignari , quot iens i nc repuit bel I icus tumultus . 1 8 Utrique enim huic qu idem g loriae propagandae, i l I i vero conformandae sapient i ae d ifficu l tas ipsa materia est . 1 9 Ex quo et iam v irtus vocatur, quod suis v i ribus n i tens non superetur advers i s ; neque en i m vos in provectu posit i v irtu t i s d i ffluere del i c i i s et emarcescere voluptate ven i s t i s . 20 Proe l i u m cum omni fortun a an imis acre conseri t i s , ne vos aut tri s t i s opprimat aut i ucunda corrumpat. 2 1 Firmi s medi u m vir ibus occupate; qu icquid aut i nfra subsist i t aut u l tra progredi tur, h abet c ontemptum fel i c i tat is , non habet praemium l abori s . 22 In vestra en im s i tum manu, qualem vobis fortunam formare mal i t i s ; omnis enim, quae videtur aspera, nis i aut exercet aut corrigit, punit .

Mângâieri l e fil osofi e i - Cartea I V 211

apropiem puţin de vorbirea vulgului, pentru a nu da impresia că am pierdut oarecum legătura CII omenirea? - Cum îţi p lace ! 8 - Nu crezi că ce e bun e şi folositor?- Ba da. 9 - Dar ceea ce Întăreşte sau lÎ1dreaptă e folositor? - Da. 1 0 - Prin urmare şi bun? - De ce nu? - Dar aceasta este soarta acelora care, fie clădiţi În virtuţi, poartă război potrivnicii/or vieţii, fie Întorcându-se din calea viciilor, iau drumul virtuţilor. - N-aş putea să neg. 1 1 - Iar soarta fericită care este dată celor buni ca răsplată nu cumva că vulgul o crede rea?- Ba deloc; o socoteşte foarte bună, aşa cum este. 1 2 - Şi pe cealaltă, care prin asprimea ei constituie o dreaptă pedeapsă pentru cei răi, o găseşte poporul bună? 1 3 - B a o s o c o teş te ma i nenorocită decît tot ce s-ar putea închipui . 1 4 - Bagă de seamă deci să nu spunem vreun paradox urmând judecata mulţimii. - De ce? 1 5 - Din ceea ce am admis rezultă că cei ce sînt În posesiunea, căutarea sau dobîndirea virtuţii, au Întotdeauna soartă bună, oricare ar fi ea, pe când cei ce rămân În necinste o au Întotdeauna foarte rea . 1 6 - E adevărat, - conchisei eu -deşi nimeni n-ar îndrăzni s-o mărturisească. 1 7 - De aceea -

răspunse ea - bărbatul Înţelept nu trebuie să suporte CII greutate unele hărţuieli cu soarta, după cum bărbatul viteaz nu se cuvine să se mânie când sună mobilizarea. 1 8 Căci pentru fiecare, greutatea Însăşi este prilej pentru unul de a­şi dobîndi glorie, pentru celălalt de a-şi Întări Înţelepciunea. 1 9 De aici se numeşte virtute, fiindcă, sprijinindu-se pe

puterile sale, nu este Învinsă de potrivniciile vieţii; şi voi, deprinzându-vă cu dezvoltarea virtuţii, n-aţi venit ca să vă risipiţi În uşurătate şi să vă istoviţi În plăceri. 20 in sufletele voastre v-aţi încleştat în luptă aprigă cli intreaga soartă ca ea să nu vă înăbuşe când este tristă şi să nu vă corupă când e plăcută. 2 1 Ocupaţi locul de mijloc cu forţe tari; oricine rămâne în afară, într-o parte sau alta, are dispreţul fericirii, nu răsplata muncii. 22 in mâna voastră este chipul în care vreţi să vă dăltuiţi soarta; orice soartă care pare rea, dacă nu întăreşte sau Îndreaptă, pedepseşte.

212

Metrum VII

5

I II

1 5

Z II

Z S

3 11

Be l la b i s qu in i s operatus ann i s u l tor Atrides Phrygiae ru in is fratri s amissos thal amos piavi t . I l I e dum Graiae dare vela c \ass i optat et ventos red i mi t cruore, exuit patrem mi seru mque tris t is foederat natae iugu lum sacerdos . F lev i t ami ssos Ithacus sodales, quos ferus vasto recubans in antro mersit immani Polyphemus a lvo ; sed tamen caeco fur ibundus ore gaudium maest is l acri mis rependi t . Herculem du ri celebrant l abores , i l ie Centauros domui t superbos, abstu l i t saevo spo l ium leon i fi xi t et certis volucres sag it t is , pom a cernent i rapu i t draconi aureo laevam grav ior metal lo , Cerberum trax i t trip l i c i catena. Victor immitem posu isse fertur pabu lum saev is dominum quadrig i s . Hydra combusto peri i t veneno, fronte turpatus Achelous amnis ora demers i t pudibunda r ip is , Stravit Antaeum Libycis harenis , Cacus Euandri satiav i t i ras, quosque pressurus foret a l tus orb i s , saetiger spumi s umeros notavi t . Ult imus caelum labor inreflexo sustu l i t co l lo pret iumque rursus u l t imi caelum meru i t labori s . Ite nunc , fortes, u b i ce l sa magn i ducit exemp l i v i a . Cur i nertes terga nudati s? Superata te l l u s s idera donat.

Boethius

Mângâieri le fi losofie i - Cartea IV

Poezia VII

213

Mitul lui Hercule, care a fost supus la toate încercările şi chinurile şi a triumfat, câştigând ca răsplată supremă cerul.

1 0

1 5

2 5

3 0

Prin zece ani de lupte Atrid 207) a răzbu nat Pe frate că răpi tă i-a fost a lui soţie, Pe Frigia-n ruină lăsând-o, neîndurat. El, însă, vrând cu flota, pe marea azurie, Să p lece şi cu sânge vînt bun răscumpărând, Ş i -a scos de tată haina ş i preot s-a făcut, In triste sacrific i i la zei pe fiică dând. Eroul din ltaca10R) a p lâns că şi-a pierdut Tovarăşi i ce fost-au cu toţii înghiţiţi De Polyphem cel groaznic, cu pântec nesătul ; Dar totuşi , pierzând ochiul , ca cei nenorociţ i , Şi-acesta bucuria şi-a răsplătit destul . Lui Hercul pentru munca-i mărirea i -a fost p lată: Pe aprigi i Centauri în luptă i-a supus, S-a îmbrăcat cu p ielea de la un leu109) luată, Şi cu săgeţi ochite de păsări 1 l O) a răpus Cu mâna- i grea de aur, el poame1 1 1 ) a răpi t Unui dragon ce-o pază le-avea neîncetat. Pe Cerber cu trei lanţuri legat l-a domolit, Învingător se spune că drept păşune a dat La n işte cai în furii pe-al lor stăpân. 2 1 2) Zdrobi tă În foc pierit-a Hydra, eu tot veninu-i rău, Iar rîul Achelous cu fruntea murdărită, Ş i-a întors înruşinate priviri spre fundul său2 l 3) I n lybice n isipuri pe Antaeus l-a răpus . 2 1 4) Iar Cacus lui Evandru i-a potol i t mânia Şi umerii ce lumea aveau s-o ţină sus . Au fost pătaţi de spuma unui mistreţ2 1 5 ). Tăria Cu care cea din urmă grea muncă a fost răbdată, Căci pe grumaz el cerul ţinea 2 1 6) . I-a c instit Pentru această trudă cu cerul ca răsplată. Mergeţi pe calea înaltă ce vi s-a dăruit Ca o măreaţă p i ldă. Fiţ i bravi ! Puteţi fugi Fără curaj ? Pământul de-l veţi fi b iruit Stăpâni pe cer veţi fi .

'\\

LIBER V

CARTEA V

216 Boethius

Prosa 1

I Dixerat orationi sque cursum ad al ia quaedam tractanda

atque expedienda vertebat . 2 Turn ego : Recta qll i dem,

i nquam, exhortatio tuaqlle prorsus allctori tate d ign i s s ima,

sed quod tu dudu m de provident ia qllaest ionem p lur ibus

al i i s impl ic i tam esse d ix i s t i , re experior. 3 Quaero enim, an

esse a l iqu id omnino et quidnam esse casum arbi trere . 4 -

Turn i l la : Fest ino , inqu i t , debitum promiss ion i s abso l vere

v iamque t ib i , qua patriam reveharis , aperire. 5 Haec autem

ets i peru t i l i a cogn i tu , tamen a propos i t i nostri tramite

pau l i sper aversa sunt verendumque est , ne dev i i s fat igatus

ad emetiendum rectum iter sufficere non possi s . 6 - Ne id,

inqllam, prorsus vereare ; nam quiet i s m i h i loco fuer i t ea,

qu iblls max ime delector, agnoscere. 7 S imu l , cum omne

disputat ionis tuae latll s i ndubi tata fide const i terit , n i h i l de

sequentibus ambigatur.

8 Turn i l la : Morem, inqvi t , geram t ibi , s imu lque s ic orsa

es t : S i qu idem, inqv i t , a l iqu i s e ventum temerario motu

n u l l aq ll e cau sarum c o n e x i o ne p roduc tum casum esse

defi n i at , n i h i l omnino casum esse confirmo et p raeter

sub iectae rei s ign ifi cat ionem i nanem prorsus vocem esse

decerno; quis enim cohercente in ordinem cuncta dea locus

esse u l lus temeri tati reliquus potest? 9 Nam n i h i l ex n i h i lo

exs is tere vera sentent ia est , cu i nemo u mquam veterum

refragatus est, quamquam id i l l i non de operante pr incipio ,

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V

Proza 1

217

Hazardul, ca eveniment accidental, care se petrece fără cauză, nu există. Nimic nu se naşte din nimic. Tot ce ni se

pare fără cauză îşi are originea în ordinea intimă a naturii,

care este condusă de Providenţă.

1 Fi losofia vorb ise astfe l şi, schimbând subiectul , era gata să înceapă a trata şi lămuri al te chestiuni .2 I-am spus atunci : ­Sfatul tău este bun ş i vrednic de autoritatea ta, dar vorba pe care mi-ai spus-o adineauri, că problema providenţei este legată de multe altele, o verific acum pe teren. 3 Astfel iată, te Întreb, de crezi în întâmplare ş i ce este ea? 4 - Mă grăbesc - răspunse ea - să mă achit de promisiunea făcută şi să-ţi arăt cărarea

pe care să te Întorci acasă. 5 Cunoaşterea cestei chestiuni, Însă, deşi foarte folositoare, ne cam Îndepărtează totuşi de la calea noastră şi mă tem ca nu cumva, obosindu-te pe căi lăturalnice, să nu poţifi În stare să duci până la capăt drumul cel drept. 6 - Nu te teme; este pentru mine o adevărată odihnă să cunosc aceste probleme, care mă desfată foarte mult. 7 Când orice latură a discuţiei tale va fi întemeiată pe o convingere necontestată, nu voi mai avea n ic i o îndoială pentru cele ce urmează.

8 - Te voi convinge - zise ea - şi îndată începu astfe l : Dacă hazardul se defineşte ca un eveniment Întâmplător, produs fără nici o înlănţuire cauzală, te-asigur că el nu există şi-ţi declar că acest cuvînt, necorespunzând ca Însemnătate vreunei realităţi, este o vorbă goală; căci dacă Dumnezeu cuprinde În ordinea sa tot ceea ce există, mai poate rămâne

vreun loc pentru hazard? 9 Maxima care spune că din nimic n ll se naşte nil1l ic 2 1 7 ) este adevărată, şi nimeni dintre cei

vechi Il -a cOll testal-o vreodată, deşi ei au luat-o ca temelie a

218 Boethius

sed de material i subiecto hoc omnium de natura rat ionum

quas i quoddam iecer int fundamentum. 1 0 At s i nu l l i s ex

caus i s a l iqu id oriatur, id de n i h i l o ortum esse v ideb i tur ;

quodsi hoc f ier i nequ i t , ne casum quidem huius mod i esse

poss ib i l e est , qualem pau l o ante defin iv imus .

I I - Quid ig i tur, inquam, n i h i l ne es t , quod veI casus veI

fortu itum iure appel lari queat? An est aliquid, tametsi vu lgus

l ateat, cui vocabu la is ta conveniant? 1 2 - Ari stoteles meus

id, inqu i t , in Phys ic i s et brev i et veri propinqua ratione

defin i v i t . 1 3 - Quonam, inquam, modo? - Quot iens , a i t ,

a l iqu id cu iusp iam rei grat ia geritur a l iudque qu ibu sdam de

caus i s , quam quod intendebatur, obt ing i t , casus vocatur,

ut si qu i s colendi agri causa fod iens humum defoss i auri

pondus inveniat . 1 4 Hoc ig i tu r fortu i to qu idem c red itur

acc id i s se , verum non de n i h i lo est ; nam proprias causas

h abet, quaru m inprov i sus inopinatusque concursus casum

v idetur operatus . 1 5 Nam nis i cu l tor agri humum foderet ,

n is i eo loci pecuniam suam depositor obru i sset , aurum non

esset inventum. 1 6 Hae sunt igitur fortu it i causae compendi i ,

quod ex obvi is s ibi et confluent ibus caus i s , non ex gerentis

in tent ione proven i t . 1 7 Neque enim veI qui aurum obru i t

ve I qu i agrum exercui t , ut ea pecun ia repperi retur, i ntendit ,

sed, ut i d i x i , quo i l i e obru i t , hunc fod isse conven i t atque

concurr i t . 1 8 Licet i g i tur defi n i re casum esse inop i n atu m

ex confluent ibus caus i s i n h i s , quae ob a l iqu id geruntur,

eventum. 1 9 Concurrere vero atque confluere c ausas fac i t

o rd o i l I e i n e v i t a b i l i c o n e x i o n e p ro c e d e n s , q u i de

p ro v i d e n t i a e fo n t e d e s c e n d e n s c u n c t a s u i s l o c i s

temporibusque d i sponit .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea V 219

tuturor raţionamentelor, nu Cll privire la principiul activ, ci CII privire la materia creată, adică la lIatura fiinlelor. 1 0 Dacă

se naşte ceva fără nici o cauză, va părea că s-a născut din nimic; iar dacă aceasta nu se poate Întâmpla, nici hazardul nu e posibil, cel puţin Înforma În care l-am definit adineauri.

I l - Ce, atunci nu există nimic care să poată fi numit pe drept hazard sau întâmplare? Sau există ceva care scapă înţelegerii vulgulu i , dar căruia totuşi i se potrivesc aceste denumiri? 1 2 - Discipolul meu Aristotel a definit acest cuvînt

Într-un chip simplu şi apropiat de adevăr2 l RJ, În Fizicele sale.-13 Cum? întreb eu.- Ori de câte ori, - a răspuns ea - o acţiune care se săvîrşeşte Într-un scop oarecare, din anumite cauze, ajunge la altceva decît Îşi propusese, se numeşte hazard, Cl/m ar fi bunăoară atunci când cineva, săpând pentru a-şi munci ogorul, descoperă o cantitate de al/r Îngropat În pâmânt.

14 Acesta este un caz ce se crede afi datorit Întâmplării, dar el nu apare din nimic; are cauze proprii, a căror Întâlnire neaşteptată şi neprevăzu tă, pare săfi produs În tâmplarea.

1 5 Într-adevăl� dacă agricultorul nu sâpa pământll1 şi dacă cineva nu şi-ar fi Îngropat banii acolo, n-ar fi fost găsit aurul. 1 6 Acestea sînt cauzele unui câştig Întâmplător, provenit din cauze care se Întâlnesc şi se întretaie nu din intenţia autorului lor. 1 7 Fiindcă nici cel ce a ascuns aurul, n ici cel ce a săpat pământul, n-au avut intenţia ca acei bani să fie descoperiţi, ci, după c llm am spus, s-a nimerit printr-un concurs de împrejurări ca ceea ce unul ascunsese, celălalt să găsească. 1 8 Se poate deci defini hazardul ca un eveniment neaşteptat, adus de cauze care se Întâlnesc în fapte ce se petrec cu un scop oarecare. 1 9 Dar Întâlnirea şi Îfltretăierea în tre cauze este datorită acelei ordin i care, a vând o

inevitabilă Înlănţuire şi coborînd din izvorul providenţei orânduieşte toate fenomenele În spaţiu şi timp.

220 Boethius

I II

Metrum 1

Rup i s Achaemen iae scopu l i s , ub i versa sequentum pectoribus fig i t spicu la pugna fugax,

Tigr i s et Euphrates una se fonte resolvunt e t mox ab iunct i s d i ssoc iantur aqu i s .

S i coeant cursumque iterum revocentur i n unum, confluat, a l tern i quod trah i t unda vad i ,

conven ient puppes e t vu l s i f1umine trunc i m ix taque fortu i tos i mpl icet unda modos ;

quos tamen ipsa vagos terrae dec l i v i a casus gurgi t i s et lapsi defluus ordo reg i t .

S ic , quae perm iss i s f1u i tare v idetu r haben is , fors pat i tur frenos ipsaque lege meat .

Prosa II

1 Animad verto, i nquam, idque, ut i tu d i c i s , i ta esse consentio. 2 Sed in hac haerentium sibi serie causarum estne u l l a nos tri arb i tr i i I i bertas an ipsos quoque humanorum motus animorum fatal i s catena constringi t? 3 - Est, inqu i t ; neque en im fuerit u l l a rat ional is natura, qu in eidem l ibertas ads i t arbitri i . 4 Nam quod ratione ut i natura l i ter potest, i d habet iudicium, quo quidque d iscernat; per s e ig i tur fugienda optandave d i no s c i t . 5 Quod vero q u i s optandum esse i ud icat, pet i t ; refugi t , ve ro quod aest imat esse fug iendum. 6 Quare, quibus in ips i s inest rat io , i nest e t iam volendi nolendique l i bertas, sed hanc non in omn ibu s aequam esse

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 221

Poezia 1 Hazardul, ca un rîu a l cărui izvor este ascuns, îşi are

obîrşia În determinismul cosmic.

1 0

În Achemenia2 1 9l, unde d i n fugă în p iept c u săgeata Urmăritorul lovit este de cel urmărit220l,

De sub o stâncă din munţi izvorînd Eufratul ş i Tigrul , Pleacă-mpreună întâi, dar mai apoi se despart.

Dacă din nou s-ar uni şi în matcă îndeobşte ar curge, Ceea ce duc despărţit împreună ar p luti

Trunchiuri purtate de ape, corăbi i ar merge la vale, Şi jucăuş peste tot undele s-ar învârt i ;

Totuşi această mişcare-n schimbările ei e condusă De ale apelor legi ş i de pământu-nclinat.

Tot aşa soarta ce pare că merge cu frânele-n voie Are zăbale ş i legi ce o-nfrâncază mereu.

Proza II

Libertatea voinţei scapă determinismului cauzat. Voinţa

e liberă, În raport cu virtutea şi cu contemplarea divinităţii ; ea este determinată de pasiuni şi vicii.

1 - Îmi dau seama, - zic - ş i recunosc că aşa e, cum spui tu. 2 Dar în această serie de cauze care se înlănţuie între ele există liberul nostru arbitru sau şi mişcările sufleteşti sînt strînse în cătuşele fatalităţii? 3 - Există, - răspunse ea; căci nu este fiinţă raţională căreia să-i lipsească liberul arbitru. 4 Într­

adevăl� cel ce poate din firea sa să se folosească de raţiune,

acela posedă judecata prin care are putinţa să aleagă; distinge prin sine deci ce să dorească şi de ce să fugă. 5 El caută ceea ce socoteşte că e de dorit; şi fuge de ceea ce crede că trebuie evitat. 6 De aceea cei care au raţiune au şi libertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar că această liherlale 111/ e egală pentru toţi. 7 Esenţele superioare au

222 Boethius

e o n s t i tu o . 7 N a m s u p e rn i s d i v i n i s q u e s u bs t an t i i s et pers p i eax i u d i e i u m e t i n e o rrupta v o l u n tas e t eff ieax optatorum p raesto est potes tas . 8 Humanas vero an imas l iberiores qu idem esse neeesse est, cum se in mentis d iv inae speeu lat ione eonservant , minus vero, cum d i l abuntur ad eorpora, minusque etiam, cum terren is artubus eol l igantur.9 Ex trema vero est servi tus , cum v i t i i s ded i tae rat ion is p ropr iae possess ione eee iderun t . I O Nam ub i oeulos a summae luee veritat is ad inferiora et tenebrosa deieeerint , mox i nseitiae nube eal igant, pernie iosis turbantur affeetibus, quibus aeeedendo eonsent iendoque, quam invexere s ib i , ad iuvant serv i tutem et sunt quodam modo propria l ibertate eaptivae. I I Quae tamen i l i e ab aeterno cu neta prospi e iens p ro v i d e n t i ae e e rn i t i n tu i tu s e t s u i s q u aequ e mer i t i s praedestinata d isponi t .

Melrum II

/ 1 ) '- '\ I ) � , I1UVT E<pOpUV Kat 1tUVT E1tUKOUEtv puro c l arum lumine Phoebum mel l i flui eanit oris Homerus ; qui tamen in t ima v i seera terrae non valet aut pelagi rad iorum infi rma perrumpere luee. Haud sic magn i eondi tor orb i s ; huie ex a i to cu ne ta tuenti nul la terrae mole res i stunt ,

1 0 non nox astris nubibu s obstat . Quae s in t, quae fuer int veniantque, una mentis eern i t i n ie tu ; quem, qu ia resp ie i t omnia so lus , verum poss is d ieere so lem.

Mângâierile fi losofiei - Cartea V 223

desigurjudecata pătrunzătoare, voinţă neştirbită şi puterea oricând gata de a-şi Îndeplini dorinţele. 8 Sufletele omeneşti Însă sînt neapărat mai libere când rămân În con templarea inteligenţei divine; libertatea li se micşorează când ele se coboară În corpuri şi se micşorează şi mai mult când sînI strînse În legături pământeşti. 9 Robia lor este extremă când, alunecate pe panta vicii/OI; şi-ali pierdut posesiunea raţiunii proprii. 1 0 Căci În momentul În care şi-ali mutat ochii de la lumina adevărului suprem spre lumea de jos şi Întunecoasă,

Îndată sînt Învăluite de norul ignoranţei şi lulburate de pasiuni periculoase, pe care primindll-le şi consimţindu-le

îşi măresc robia ce şi-au adus-o şi sînI oarecum captive ale

propriei lor libertăţi. 1 1 Pe acestea tOlllŞi, providenţa, care priveşte din eternitate totul, le vede şi le orânduieşte, predestinându-le pe fiecare după meritul lor:

Ea vede tot şi Înţelege tot . 21 l )

Poezia II

Dumnezeu cuprinde cu privirea sa trecutul, prezentul

şi viitorul În acelaşi moment.

1 0

Cântat d e Homer cel cu glasul de m iere E Phoebus lucind de curată lumină222) , În fundul pământului însă putere El n-are a pătrunde cu rază senină Ş i nic i în oceane ce-adânci se întind. Dar nu-i tot aşa ziditorul cel mare; Priviri le sale pe toate cuprind, Să- i stea împotrivă nu este în stare Pământul sau noaptea cu sumbră cerni re. Pe-acelea ce sînt, ce au fost, sau ce v in223), Le are-ntr-o singură înaltă privire; El toate le vede cu ochiul divin224l, EI singur e soare cu dreaptă numire.

224 Boethius

Prosa III

1 Turn ego : En, inquam, d i ffi c i l iore rursus ambigui tate

confu ndor. 2 - Quaenam, inquit , i s ta est? lam en im, qu ibus

pertu rbere, con iecto . 3 - N imium, inquam, adversari ac

repugnare v idetur praenoscere universa deum et esse u l lum

l ibertati s arbitriu m . 4 Nam si cuncta prosp ic i t deus neque

fal l i u l lo modo potest, evenire necesse est, quod providentia

futurum esse praev ider i t . 5 Quare si ab aeterno non facta

h om i nu m m o d o , s e d e t i a m c on s i l i a v o l u n t a te sq u e

praenoscit, nul l a erit arbitr i i l i bertas ; neque en i m v e i factum

a l iud u l l um ve i quael ibet exs i stere poterit vo luntas , n i s i

quam nescia fal l i provident ia d iv ina praesenseri t . 6 Nam s i

a l i orsum, quam provi sae sunt , detorqueri valent , non iam

erit futuri firma praescientia, seq opinio potius incerta, quod

de deo credere nefas iud ico .

7 Neque en im i l l am probo rationem, qua se qu idam

c redunt hunc quaest ion is nodum posse d i sso lvere. 8 Aiunt

enim non ideo quid esse eventurum, quoniam id providentia

futurum esse prospexerit , sed e contrario pot ius , quon i am

quid futurum est, id d iv inam prov identiam latere non posse

eoque modo necessariu m hoc i n contrariam relabi partem.

9 Neque en im necesse esse cont ingere, quae prov identur,

sed necesse esse, quae futura sunt , provideri , quas i vero,

q u ae c u i u s r e i c au s a s i t , p raes c i e n t i an e fu t u r o r u m

necess itatis a n futurorum necess i tas providentiae, l aboretur

ac non i l lud demonstrare nitamur, quoquo moda se se habeat

orda causarum, necessar ium esse eventum praesc i tarum

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 225

Proza III

Cum se Împacă libertatea voinţei cu preştiinţa divină?

Dacă Dumnezeu ştie mai dinainte faptele oamenilor este

necesa r ca ele să se producă aşa c u m le-a p revăzut

providenţa, şi omul nu mai e l iber nici pe gândurile, nici

pe fap tele sale . Fi losofia promite să Înlăture această

contradicţie.

1 - Iată, - zic eu atunci , - m-am Înfundat din nou Într-o încurcătură mai grea.2 - Care? - răspunde Fi losofia. 3 - Mi se pare o prea mare opoziţie şi contradicţie Între faptul că Dumnezeu cunoaşte dinainte toate ş i acela că ar exista vreun l iber arbitru225J . 4 Într-adevăr, dacă Dumnezeu cunoaşte totul de la Început şi nu se poate înşela În n ic i un chip, este necesar ca even imente le să se producă aşa c u m le-a p revăzut providenţa. 5 Deci dacă din eternitate cunoaşte mai d inainte nu numai faptele, dar chiar gândurile ş i voinţele oameni lor nu va exista n i c i u n l iber arbi tru; fi indcă n-ar putea exista vreun fapt sau vreo vo inţă, decît cu prevederea prov idenţei d ivine care nu ştie să greşească. 6 Căci dacă acestea ar putea lua altă cale decît aceea care li s-a prevăzut, preştiinţa v i i torului nu va fi puternică, c i mai degrabă o bănuială nesigură, ceea ce nu mi se pare legi u i t să cred despre Dumnezeu.

7 Şi nu aprob n ic i acel raţionament prin care unii cred că pot dezlega nodul acestei probleme. 8 Ei zic că nu fi i ndcă l-a prevăzut providenţa se va Întâmpla un fenomen, ci dimpotrivă pentru că va avea să se Întâmple, el nu poate scăpa providenţei divine, că În acest mod datele problemei se răstoarnă. 9 Nu e necesar să se Întâmple cele ce se prevăd, ci trebuie să fie prevăzute cele ce se Întâmplă; ca şi cum greutatea ar consta În a afla care fenomen este cauza celuilalt, anume de a afla dacă preştiinţa e cauza necesi tăţ i i fenomenelor sau necesi tatea lor este cauză a prov idenţe i şi ca şi cum nu ne-am s i l i să

226 Boethius

re ru m , e t i am s i p rae s c i e n t i a fu t u r i s rebus e v e n i end i necess i tatem non videatur i nferre .

1 0 Eten im s i qu i spiam sedeat, opin ionem, quae eum

sedere coniectat, veram esse necesse est atque e converso

rursus , si de quopiam vera s i t op in io , quoniam sedet, eum

sedere necesse est. I l In utroque ig i tur necessi tas inest, in

hoc quidem sedend i , at vero in al tero veritat i s . 1 2 Sed non

idc i rco qu i sque sedet, quoniam vera est op in io , sed haec

pot ius vera est , quoniam quempiam sedere praecess i t . 1 3

Ita cum causa veritatis ex a l tera parte procedat, inest tamen

communis in u traque necessitas .

1 4 S i m i l i a de provident ia futurisque rebus rat ioc inari

p a te t ; n a m e t i am s i i d c i rc o , q u o n i am fu t u r a s u n t ,

providentur, non vero ideo, quoniam providentur, even iunt,

n i h i lo m inu s tamen a deo vei ventura provideri veI provisa

necesse est even i re prov i sa, quod ad perimendam arb i t r i i

l ibertatem solum sat i s es t . 1 5 lam vero quam praeposterum

est, ut aeternae praescient iae temporal ium reru m eventus

causa esse d icatur ! 1 6 Quid est autem al iud arbi trari ideo deum fu tu ra, quon iam sunt eventu ra, providere , quam

putare , quae ol im acciderunt, causam summae i l l ius esse

prov i dent iae? 1 7 Ad haec s icu t i , cum quid esse scio, id

ipsum esse necesse est, i ta, cum qu id futurum nov i , id ipsum

futurum esse necesse est ; s ic fi t ig i tur, ut eventus praesci tae

rei nequeat ev i tari . 1 8 Postremo s i qu id a l iqu i s a l iorsum,

atque sese res habet, ex is t imet, id non modo sc ient ia non

est, sed est opinio fal lax ab scient iae veri tate longe d i versa.

1 9 Qu are s i q u i d i t a fu turum e s t , ut e i u s ce r tu s ac

necessarius non sit eventus, id eventurum esse praesc i r i

Mângâieri le fi losofie i - Cartea V 227

demonstrăm că, ori în ce chip s-ar petrece ordinea cauzelor, este necesar să se produeă fenomenele preştiute, chiar dacă preştiinţa nu pare a impune fenomenelor vi i toare necesi tatea de a se întâmpla.

1 0 Dacă bunăoară un om şade, judecata care presupune că el şade este în mod neeesar adevărată, şi invers, dacă despre un om este adevărată afirmaţia care spune că el şade, apoi e l trebuie să fie aşezat în acel momenL l 1 Există deci în ambele cazuri necesitate: în unul şederea, în celălalt adevăru l . 1 2 Dar nu de aceea şade cincva, fi indcă j udecata cste adevărată, ci mai degrabă aceasta este adevărată pentru eă i-a precedat şederea cuiva. 1 3 Astfe l , deşi cauza adevăru lui v ine din altă parte, există totuşi o necesi tate comună În fiecarc.

1 4 Se poate j udcca Ia fel despre providenţă în legătură cu evenimentele viitoare; căci chiar dacă de aceea sînt prevăzute fiindcă se vor întâmpla şi nu de aceea se întâmplă pentru eă sînt prevăzute, totuşi Dumnezeu prevede neapărat tot eeea ce se va întâmp la şi face să se întâmple tot ceea ce a prevăzut, fapt care singur este de ajuns ca să suprime l iberul arbi tru . l S Ş i apoi cît e de fără sens să se afirme eă devenirea faptelor În timp este cauza preşti inţei divine . 1 6 Ce este altceva a crede că de aeeea Dumnezeu prevede cele vi i toare fiindcă ele se vor întâmpla, decît a socoti că cele ce s-au Întâmpla sînt cauza acelei providenţe supreme? 1 7 Pe lângă acestea, după cum când ştiu sigur că există ceva, acest ceva trebuie să existe, tot aşa când ştiu sigur că se va produce ceva nou, va trebu i să se producă; de aici rezul tă dec i că nu poate fi evitată producerea unui lucru preştiuL I 8 În s fârşit dacă cineva socoteşte un lucru altfel deCÎt este el în realitate, aceasta nu numai eă nu e şti inţă, dar este o fal s ă j udecată, cu totul contrarie adevărulu i şti inţific . 19 Deci dacă sc va întâmpla un eveniment fără ca producerea lui să fie sigură şi necesară, cine ar p utea şti mai d inainte că el se va întâmpla? 20 Căci după cum adevărata

228 Boethius

qui poterit? 20 S icut en im sc ient ia ipsa i mpermixta est

fal s i tat i , ita id , quod ab ea concip i tu r, esse a l i ter atque concip i tu r, nequ i t . 2 1 Ea namque causa est , cur mendacio sc ient ia careat, quod se i ta rem quamque h abere necesse est , ut i eam sese h abere sc ient ia comprehendi t .

22 Quid ig i tu r, quonam mod o deus haec incerta futura praenoscit? 23 Nam s i inevi tab i l iter eventura censet, quae et iam non evenire poss ib i le est , fa l l i tur, quod non sentire moda nefas est , sed et iam voce proferre . 24 At s i i ta , ut i sunt , i ta ea fu tura esse decern it , ut aeque veI fier i ea veI non fieri posse cognoscat , quae est haec praesc ientia , quae n i h i l certum , n ih i l stab i l e comprehendi t? 25 Aut quid hoc refert vatic in io i l lo rid iculo Ti res iae

Qu icqu id d icam, aut er i t aut non? 26 Quid e t i a m d i v i n a p r o v i d e n t i a h u m a n a o p l n l O ne praes t i teri t , s i ut i homines incerta iud icat , quorum est incertus eventus? 27 Quodsi apud i l lum rerum omnium certi ss i mum fontem nihi J incerti esse potest , certus eorum est eventus , quae fu tura firmiter i I l e p raesci er i t .

2 8 Quare n u l i a es t human i s cons i l i i s act ion ibusque l i bertas, quas d iv ina mens sine fal s i tat i s errore cuncta prospiciens ad unum al l igat et constri ngit eventum. 29 Quo

s e m e I r e c e p t o q u a n t u s o c c a s u s h u m a n ar u m re r u m consequatur, l iquet. 30 Frustra enim bonis mal isque praemia p o e n ae v e proponun t u r, q u ae n u I l u s m e ru i t l i be r ac voluntarius motus ani morum. 3 1 Idque omnium v idebi tur in iqui ssimum, quod nunc aequ iss imum iudicatur, veI pun iri improbos veI remunerari probos , quos ad a l terutrum non

propria mit t i t voluntas, sed futuri cogi t certa necess i tas .

32 Nec vi t ia i g i tur nec v i rtutes qu icquam fuer in t , sed

Mângâieri le fi lQsofiei - Cartea V 229

şti inţă nu este amestecată cu erori, tot aşa ceea ce e conceput de ea nu poate fi a ltfel decît e conceput . 2 1 De aceea şti i nţa e l ips ită de minciună, pentru că orice lucru estc neapărat aşa cum îl înţelege ea.

22 Cum cunoaşte mai dinaintc Dumnezeu un viitor nesigur? 23 Dacă crede că se vor întâmpla s igur evenimente care ar putea să nu se întâmple, se înşeală şi aceasta e o impietate nu numai de exprimat, dar chiar de conceput. 24 Iar dacă socoteşte că ele vor fi aşa cum sînt, că adică vor putea deopotrivă să se întâmple sau să nu se întâmple, ce fel de preş t i inţă e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabi l? 25 Întrucât diferă de acea ridicolă profeţie a lu i Tiresias :

Tot ce spun, va fi sau nu va fi? 226)

26 Ş i ce autoritate va avea providenţa div ină în faţa j udecăţi i umane, dacăj udecă întocmai ca oameni i , nesigure evenimente ce se produc nesigur? 27 Dacă înlăuntrul providenţei - acest izvor universal al oricărei certitudini - nu poate exista nimic nesigur, este s i gu ră producerea faptelor a căror real izare ea le-a preştiut cu siguranţă.

28 De aceea nu există nici o l ibertate în hotărârile şi acţiunile omeneşti ; inteligenţa d ivină, care prevede totul fără greşeală, le leagă într-o s i ngură u ni tate ş i le determină desfăşurarea. 29 Odată admis acest principiu se vede c lar ce deznodământ tragic au l ucrurile omeneşti. 30 Căci zadarnic se propun celor buni şi răi recompense şi pedepse, pe care nu le-a meritat nici o mişcare l iberă ş i voluntară a sufletulu i . 3 1 Şi , ceea ce acum se socoteşte foarte drept, va părea de o nedreptate extremă să fie pedepsiţi cei răi, sau să fie răsplătiţi cei buni, pe care nu îi mână spre una din aceste două alternative voinţa lor proprie, ci îi constrînge o necesitate implacab i lă a ceea ce va avea să fie. 32 Deci nici vici i le, nici virtuţile n-au în s ine vreo existenţă, ci sînt mai degrabă un amestec nedefinit al consecinţelor tuturor faptelor omeneşti , concluzie cu atît mai criminală cu cât, dacă

230 Boethius

omnium meritorum pot i lls mi xta atque ind i screta confusio,

quoque n ih i l sceleratius excogitari potest, cum ex providentia rerum omnis ordo ducatur n ih i lque cons i l i i s l iceat humanis , fi t , u t vi t ia quoqlle nos tra ad bonorum omnium referantur auctorem. 33 Ig i tu r nec sperandi a l iq ll id nec deprecandi u l l a rat io e s t ; q u i d e n i m vei speret qu i sque vei e t iam deprecetur, quando optanda omn ia series indeflexa conectit?

34 Auferetur ig i tllr unicum i l lud in ter homines deumque commerc ium sperand i sc i l icet ac deprecand i , si qu idem iustae humi l itati s pret io inaestimabilem vicem div inae gratiae promeremur, qu i so lus modus est , quo cum deo co l loqui homines posse v ideant ll r i l l i qlle i n accessae luci pr ius quoque, quam impetrent, ipsa suppl icandi rat ione coniungi . 35 Quae s i recepta futurorum necess itate n ih i l v i rium habere c redan tur, quid erit , quo summo i l l i rerum pr inc ip i conecti atque adhaerere possimus? 36 Quare necesse erit humanum genus, uti paulo ante cantabas, d issaeptum atque d is iunctum suo fonte fati scere.

Metrum III

Quaenam d i scors foedera reru m causa resolv i t? Quis tanta deus veris statu i t bel l a duobus, ut , quae carpt i m s i ngll i a constent , eadem nol int mixta iugari? An nu l la est d i scord ia veris semperque s ib i certa cohaerent , sed mens caec i s obru ta membri s nequ it oppressi lumin is igne

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 231

în providenţă Îşi are obîrş ia oriee ordine a real i tăţii şi voinţele omeneşti n-au niei o putere, urmează eă şi v ie i i le noastre au ca principiu tot pe autorul tuturor lucrurilor. 33 Aşadar nu e nici o raţiune de a spera sau de a te ruga pentru ceva; de altfel ee ar putea spera sau cere prin rugăciuni eineva, eând toate cele ce merită a fi dorite sînt legate într-o înlănţuire ee nu se mai poate schimba?

34 Se va suprima deci acea unică legătură între Dumnezeu şi oamen i , speranţa şi rugăciunea, dacă cel puţin merităm, ca preţ al unei umilinţe drepte, răsplata nemăsurată a graţiei divine, care este s ingurul mij loc prin care oamenii par a putea să vorbească eu Dumnezeu ş i să se unească, prin însăş i raţiunea rugăciunii , eu acea lumină neîntinată, chiar înainte de a o dobîndi . 35 Dar dacă socotim faptele vi i toare ca necesare şi nu le credem înzestrate cu o putere a lor proprie, prin ee ne vom putea lega şi uni cu acel principiu suprem al tuturor lucrurilor? 36 De aceea va trebui, cum tu spuneai mai adineauri în versurile taiem), ca neamul omenesc să se prăbuşească dezgrădit şi despicat de izvorul său .

Poezia IIJ22H) Dorinţa de a cunoaşte este tendinţa de a ne reaminti

adevărurile pe care le-am cunoscut Înainte de a ne naşte.

Cunoştinţele noastre nu-şi au izvo rul În simţuri, ci În

raţiune, care prelucrează datele simţurilor prin formele

apriorice ale conştiinţei.

Ce pricină le face pc cele strîns unite Să se dezbine? Ce zeu război mereu trimite Ca două adevăruri În lupte mari să fie? În parte de sînt luate Îşi au statornie ie, Dar ca să stea-mpreună refuză fiecare . Sau Între adevăruri nu-i nici o dezbinare, În strînsă legătură şi s igură fiind toate

232 Boethius I ti rerum tenues noscere nexus?

I S

2 0

2 S

3 0

Sed cur tanto f1agrat amore veri tectas repe r i re notas?

Sc itne, quod a p pe t i t a n x i a n o s s c ?

Sed qu i s nota sc i re l aborat?

At s i nesci t , qu i d caeca petit?

Quis enim quicquam optet

aut qu i s valeat nescita sequ i

quove inven iat? Quis reppertam

queat ignarus noscere formam?

An, cum mentem cerneret altam,

pariter summam et s ingula norat?

Nunc membrorum condita nube

non in totum est oblita sui

summamque tenet s ingula perdens.

Igi tur quisqu i s vera requ i ri t .

neutra est habi tu ; nam neque novi t

nec peni tus tamen omnia nesc i t ,

sed, quam ret inens meminit , summam

consul i t a l te v i sa retractans,

ut servatis queat obl i tas

addere partes .

Prosa IV

1 Turn i l la : Vetus, inquit , haec est de providentia quere la

M .que Tu l l io, cum d iv inationem d istr ibui t , vehementer

agitata tib ique ips i res diu prorsus multumque quaesita, sed

haudquaquam ab uHo vestrum h actenus sat is d i l igenter ac

Mângâierile fi losofiei - Cartea V

1 0

I S

2 0

2 S

3 0

Dar mintea-ntunecată de trupul orb nu poate, - Ca focul ce îşi arde lumini înăbuşi te, -Să vadă lucruri le cum sînt Înlănţuite? De ce e mistuită de-atîta pasiune Să afle adevărul cu-adâncă viziune? Ştie ce vrea să-nvcţe atît de-nfrigurat? Dar cine se munceşte să afle ce-a Învăţat? Ce caută-n orbirea-i ceea ce nu va şti? Şi ce nu se cunoaşte cum s-ar putea dori? 229)

Pot cele neştiute să fie cercetate Şi cum pot fi găsite? Iar dacă sînt aflate, Că sînt chiar adevărul putea-va oare şti? Ş i când inteligenţa supremă-o va privi Nu va cunoaşte parte ş i tot Înseninată? Acum, În trup închisă, de nor Întunecată, Cu totul Însă mintea nu şi-a uitat de s ine; Pierzând cele mărunte ce e-nsemnat reţine. Deci cine adevărul să-I afle Îşi propune E la mij loc de cale; căci el nu poate spune Nici că ceva cunoaşte, nici că nimic nu ştie; Dar cele mai de seamă ce-n minte pot să-i fie Le vede, le recheamă d in-nalturi neîncetat Ca să aşeze-alături de cele ce-a păstrat Aceea ce-a uitat.

Proza IV

233

Preştiinţa nu e o cauză de necesitate pentru un fapt

viitor, ea nu l imitează liberul arbitru. Cunoaşterea nu e în

funcţie de obiectul cunoscut, ci de subiectul cunoscător.

Cele patru grade ale cunoaşterii.

1 Fi losofia a răspuns atunci : - Este veche această plângere

Împotriva providenţei; ea a fos t s traşnic dezbătută de Cicero230) În..Jratatul SelU despre divinaţie şi tu ai cercetat-o

234 Boethius

fi rmiter expedita. 2 Cuius cal ig in is causa est, quod humanae

ratioc ination is motus ad d iv inae praescient iae s impl ic i tatem

non potest ammover i , quae si u l l o moda cogi tari queat,

n i h i l p rorsus rel i nquetur ambigu i . 3 Quod i t a demum

patefacere atque exped i re temptabo, s i pr ius ea, qu ibus

Illover is , expendero. 4 QlI aero en im , cur i l lam so lvent ium

rat ionelll minus effi cacelll putes, quae quia p raesc ient iam

non esse fu turis rebus causam necess i tat is ex i s t imat , n i h i l i mpedi r i praescient ia arb i tri i l i bertatem putat. 5 Num enim

tu al iunde argumentum fu turorum necess itat is trahi s , n is i

quod ea, quae praesc iuntu r, non evenire non possunt? 6 S i

i g i tur praenotio n u l l a m fu turi s rebus ad ic i t necessi tatem,

quod tu etiam paulo ante fatebare, qu id est, quod voluntarii

ex itus rerum ad certum cogantur eventum?

7 Eten im pos i t i on i s g rat i a , u t , q u i d c o n sequatur ,

advertas , statuamus nu l l am esse praesc ient iam. 8 Num

ig i tur, quantum ad hoc att inet , quae ex arbi tr io veniunt, ad

necess i tatem cogantur? - M i n i me . 9 - Statuamus i terum

es se , sed n ih i l rebus necess i tat is i n iungere; manebit , u t

opinor, eadem voluntat is i n tegra atque absoluta l ibertas .

1 0 Sed praesc ient ia , i nqu i es , tamets i futur i s eveniendi

necessi tas non est , s i gnum lamen est necessario ea esse

ventura. I I Hoc ig i tur modo, et iam s i praecogni t i o non

fll i sset, necessarios fu tu roru m ex itus esse constaret ; omne

eten im s ignum tan tum, quid s i t , ostend i t , non vero effic i t,

quod designat . 1 2 Quare demonstrandum prius est n i h i l non

ex necessi tate cont ingere, u t p raenot ionem s ignum esse

hu ius necess i tatis appareat ; al ioqu i n si haec n u l l a est , ne

i l l a quidem eius re i s ignum poterit esse, quae non est . 1 3

Mângâieri le fi losofie i - Cartea V 235

îndelung şi stăruitor. dar nici unul dintre voi nu i-a adus o lămurire precisă şi temeinică. 2 Pricina Întunericului acestei probleme este că şovăirile raţionamentului omenesc nu se pot apropia de lInicitatea preş tiinţei divine care, dacă ar puteafi Înţeleasă cît de cît, n-ar mai lăsa loc pentru Îndoială.

3 Voi Încerca totuşi să lllm inez şi să lămuresc această problemă, după ce voi examina mai Întâi chestiunile care te

frământă. 4 Vreau În adevăr să aflu pentru ce ţi se pare mai puţin mulţumitor raţionamentul celor ce aduc o soluţie, arătând că preş tiinţa nu e o cauză de necesitate pentru lucrurile viitoare, că astfel liberul arbitru nu e Împiedicat de preş tiinţă. 5 În ce constă pentru tine argumentul necesităţii celor viitoare dacă nu În aceea că c;ele ştiute mai dinainte nu pot să nu se Întâmple? 6 Dacă deci precunoaşterea nu impune lucruri/oI' viitoare nici o necesitate2) 1 ), ceea ce tu ai mărturisit cu puţin Înainte, pentru ce manifestările voluntare iau o direcţie determinată?

7 Pentru o mai uşoară punere a problemei, ca să poţi înţelege mai bine cele ce vor urma, să presupunem că

preş tiinţa nu există. 8 Aşadar. ca să ne ţinem În cadrul acestei afirmaţii, cele ce vin din liberul arbitru sînt constrînse de necesitate? - Nu. 9 - Să presupunem acum că preş tiinţa există, dar că nu impune fenomenelor nici o necesitate; va rămâne,

după părerea mea, aceeaşi întreagă şi absolută libertate a voinţei. 1 0 Dar preştiinţa, vei zice, chiar dacă nu constituie pentru cele viitoare o necesitate ca ele să se producă, este totuşi un semn că ele se vor produce neapărat. 1 1 Prin urmare, în acest caz, chiar dacă n-ar fi existat o cunoaştere anticipată, ar reieşi totuşi că o ieşire anum ită a even imentelor e necesară: căci orice semn arată numai ceea ce este, dar nu produce ceea ce indică. 1 2 De aceea trebuie demonstrat mai Întâi că nu se Întâmplă nimic fâră săfie nevoie, pentru ca să apară cunoaşterea anticipatâ ca semn al acestei necesităţi;

236 Boethius

lam vero probationem fi rma ratione subni xam constat non

ex s i gn i s neque pet i t i s ex tri nsecus argument i s , sed ex

convenient ibus necessari i sque caus i s esse ducendam.

14 Sed qui fieri potest , ut ea non proveniant, quae futura

esse providentur? Quas i vero nos ea, quae provident ia

futura esse p raenosci t , non esse eventura c redamus ac non

i l l ud pot ius arb i tremur, l i cet eveniant , n i h i l tamen, u t

even i rent , su i natura necessi tat is habuisse . 1 5 Quod h inc

fac i l e perpendas l i ceb i t ; p lura eten im, dum fiunt , subiec ta

ocu l i s intuemur, u t ea, quae i n quadr ig is moderand is atque

flectendi s facere spectantur aurigae, atque ad hunc modum

cetera . 1 6 Num ig i tur qu icquam i llorum ita fieri necessi tas

u l l a compel l i t? - M i n i me ; frustra enim esset art i s effectus ,

s i omnia coacta moverentur. 17 - Quae ig i tu r, cum fiunt ,

carent exs istend i necessi tate, eadem, pr ius quam fiant, s ine

necessi tate fu tura sunt . 1 8 Quare sunt quaedam eventura,

quorum ex i tus ab omni necessi tate sit absolutus . 1 9 N am

i l lud quidem nullum arb i tror esse d icturum, quodrquae nunc

fiunt , pr ius quam fierent eventura non fuer in t ; h aec ig i tu r

et iam praecogn ita l i beros habent eventus . 20 N a m s icut

s c i e n t i a p raes e n t i u m re rum n i h i l h i s , q u ae fiu n t , i t a

p raes c i e n t i a fu turorum n i h i l h i s , quae v e n tu ra s u n t ,

necessi tat is importat. 2 1 S e d h o c , inqu i s , ipsum dubi tatur,

an earum rerum, quae necessari os ex itus non habent, u l l a

pos s i t e s se praeno t i o . 22 D i s s o n are e ten i m v i den tur

putasque, s i praev ideantur, con seq u i neces s i ta tem, s i

n e c e s s i tas d e s i t , m i n i me prae s c i r i n i h i l q u e s c i e n t i a

comprehendi posse n i s i certum . 23 Quods i , quae i ncert i

sunt ex i tus , ea quasi certa prov identur, op in ion i s id esse

Mângâicrile fi losofiei - Cartea V 237

altfel dacă lina nu există, nici cealaltă nu va putea fi semnul a ceea ce nu există. 1 3 Se ş tie pe de altă parte că o demonstraţie, .sprijinită pe un raţionament solid, nu trebuie dedusă din semne, nici din argumente exterioare problemei,

ci din cauze necesare şi adecvate. 1 4 Dar cum se face că realizarea celor prevăzute nu se

produce? Ca şi cllm am crede că cele pe care providenţa le cunoaşte anticipat că se vor produce nu se vor Întâmpla şi n­

am socoti mai degrabă că fenomenele deşi se produc, n-au avut totuşi prin natura lor n ici o n evoie de a se produce. 1 5 De aici Încolo le vei putea judeca cu uşurinţă, căci multe

fapte se petrec sub ochii noştri, ca de pildă acela când vizitii Îşi În torc sau Îşi conduc quadrigele şi altele de acest fel. 1 6 Sînt constrînse de vreo necesitate aceste fapte să se petreacă altfel?- Nu, fi indcă ar fi zadarnică munca diferitelor învăţături, dacă totul ar fi pus în mişcare d in constrîngere. 1 7 - Deci un fenomen care scapă de necesitatea de a exista În momentul în care se produce, e scutit şi de nevoia de a exista Înainte de a se produce. 1 8 Există astfel unele evenimente viitoare a căror manifestare e dezlegată de orice necesitate. 1 9 Cred că nimeni nu va zice că unfapt care se petrece În acest moment

nu s-ar fi putut Întâmpla şi Înainte de momentul În care s-a

produs; prin urmare chiar cele preş/iute au desfăşurări libere. 20 Precum ştiinţa celor prezente nu le dă acestora nici un caracter de necesitate, tot aşa ştiinţa de mai Înainte a celor viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a se producem). 2 1 Dar, zici, problema este dacă poate exista

vreo cunoaştere anterioară a acelor lucruri a căror realizare nil e necesară. 22 Pare a fi aici o contradicţie, gândeşti că

unfenomen prevăzut Îşi atrage după sine necesitatea existenţei lui, că dacă această necesitate lipseşte el nu se mai poate

prevedea; şi că ştiinţa nu poate cuprinde decît ce este cert. 23 Iar dacă cele ce au realizări nesigure par ca sigure, ele

238 Boethius

cal i g i nem, non sc i ent iae veri tatem; al i ter en im, ac sese res

habea t , arb i t ra r i ab i n tegr i ta te s c i e n t i ae c re d i s esse

d i versum . 24 Cuius error is causa est , quod omn ia , quae

qui sque novi t , ex ipsorum tantum vi atque natura cognosci

aesti mat, qllae sc iun tur. 2 5 Quod totum contra es t ; omne

e n i m , quod cognosc i tu r, non sec u n d u m sui v i m , sed

s e c u n d u m c o g n o s c e n t i u m p o t i u s c o mp r e h en d i t u r

facli i tatem. 2 6 Nam, u t hoc brev i l iqueat exemplo, eandem

corporis rotllndi tatem al i ter visus, al i ter tac tus agnosc i t ; i l ie

eminll s manens totllm s i mul i ac t i s rad i i s i ntuetur, h i c vero

c o h aerens o r b i a tq lle c o n i u nc t u s c i rc a i p s u m m o t u s

amb i tum rotllnd i tatem part ibus comprehendi t .

27 I p s u m q u o q u e h o m i n e m a l i te r s e n s u s . a l i te r

imaginat io , a l i ter rat io , a l i ter i n te l l egent ia contuetur. 2 8

Sensus e n i m f iguram i n sub iecta mater i a cons t i tutam,

imaginati o vero solam sine materia iudicat figuram. 29 Ratio

vero hanc quoque transcend i t spec i e mque ipsam, quae

s i ngulariblls i nest, un iversal i cons iderat ione perpend i t . 30

I n te l l egen t i ae ve ro ce l s io( ocu lus exs i s t i t ; supergres sa

namque u n i vers i tat i s amb i tum ipsam i l l am s i mp l i ce m

formam pura menti s acie contuetur. 3 1 In quo i l lud maxi me

cons iderandum es t : nam super ior comprehendend i v i s

amp1ect i tur inferiorem, i n fer ior vero ad superiorem nu l lo

modo cons ll rg i t . 3 2 Neque e n i m sensus a l i q u i d e x tra

materiam valet vel lin iversales species imaginatio contuetur

vei rat io cap i t s impt icem formam, sed in te l legen t ia quas i

desuper spectans concepta forma, quae subsunt , e t i am

cuncta d i iud icat , sed eo modo, quo formam ipsam, quae nll l l i al i i nota esse poterat, comprehendit . 33 Nam et rat ionis

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 239

se Înfăţişează ca un domeniu Întunecat al părerii, nu ca Itn

adevăr ş tiinţific; şi a crede lucrurile altfel decft sîn t, Însemnează a socoti că există spărtură În integritatea ştiinţei.

24 Cauza acestei erori este că Ilai credem Ccl toate cunoştinţele pe care le avem despre Itn obiect depind exclusiv de natura şi esenţa acelui obiect . 2 5 A devărul Îllsă es te Ci t totul contrariu; cunoaştem un obiect nu după Însuşirile lui, ci mai ales după puterile noastre intelectuale. 26 Căci, ca să lămurim această afirmaţie printr-un /Il ic exemplu, aceeaşi

formel rotundă a unui obiecl, altfel este percepută prin văz şi altfel prin pipăit; În primul caz, grafie depărtârii poate jl intuită !lfera Întreagă, printr-o privire tolală a ei; În al doilea caz, forma sferică a obiectului nu poate jl perceputâ deCÎt prin apropierea de sferă şi prill pipăirea ei parte CII parte.

27 Pe om Însuşi altfel îl vedem prill simturi, altfel prill imaginaţie, altfel prin raţiune şi alJld prin in teligenţâ. 28 Simţurile judecă forma u n II i corp după materia componentă, imaginaţia judecâ Însă numai forma, fără materie . 2 9 Raţ iunea trece m a i departe ş i prin tr-o consideraţie universală, cuprinde speţa care se găseşte În

indivizi. 30 Ochiul inteligenţei priveşte mai de sus; depăşilld sfera universalităţii tinde, prin pătru nderea ascuţită {/

spiritului, către tipul unic. 3 1 În legătură CII aceasta trebuie neapărat să avem În vedere că jilJ1cţiullea superioarel de percepţie cuprinde În sine pe cea inferioară, dar cea inferioară nu se ridică până la cea superioară. 32 În adel'ăr nici simţurile n-au vreo putere În afară de materie, nici

imaginaţia nu percepe caracterele generale, nici raţiunea nu reţine forma unică, ci inteligenţa, ca dintr-un observator Înalt, cunoscând tipul, distinge În acelaşi timp tot ce se cuprinde În el, cu aceeaşi pătrundere cu care distinge tipul Însuşi, necunoscut celorlalte forme de percepţie. 33 Ea cunoaşte şi speciile universale ale raţiunii şi formele

240 Boethius

un iversum et i mag inat ion i s figuram et mater ia le sens ib i le cognoscit nec ratione utens nec imaginatione nec sensibus, sed i l lo una ic tu mentis formal i ter, u t i ta d i cam, cuncta prospic iens . 34 Ratio quoque, cum qu id un iversale respicit , nec i mag i nat ione nec sens ibus utens i mag inab i l i a vei s e n s i b i l i a c o m p r e h e n d i t . 3 5 H a e c e s t e n i m , q l1 ae conception is suae un i versale ita defin i t : homo est animal bipes rationa le . 3 6 Quae cum un iversa l i s not io s i t , turn imaginabi lem sens ib i lemql1e esse rem nl1 l 1 us i gnorat, quod i l l a non imaginatione vei sensu, sed in rational i conceptione cons iderat . 37 Imaginat io quoql1e , tametsi ex sensibus v isendi formandique figuras sumpsit exordium, sensu tamen absente sens ib i l i a quaeque co l l u strat non sens ib i l i , sed i m ag i nar ia rat ione i ud i can d i . 38 Videsne i g i tur, u t in cognoscendo cuncta sua potius facu l tate quam eorllm, quae cognoscuntur, u tantur? 3 9 Neque id in iur ia ; nam cum omne iud ic ium iudicant is actus exsi stat, necesse est, lIt suam qu i sque operam non ex a l iena, sed ex propr ia potestate perfic iat.

5

Metrum IV

Quondam Porticus attu l i t obscuros n imium senes, qui sensus et i mag ines e corporibus exti mis credant mentibus imprimi , u t quondam celeri s t i lo mos est aequore paginae,

quae n u l l as h abeat notas,

pressas figere l i tteras.

Mângâicrile fi losofie i - Cartea V 241

imaginaţiei şi materia senzaţiilor, nefolosindu-se nici de raţiune, nici de imaginaţie, n ici de simţuri, ci numai de acea pătrundere a spiritului, care priveşte, ca să spun astfel, tipic. 34 Raţiunea, de asemenea, când priveşte ceva universal, fără să se folosească de imaginaţie sau de senzaţii Înţelege datele imaginaţiei şi ale simţurilor. 3 5 Ea este cea care formulează definiţiile generale, ca de exemplu.' omul este un animal biped raţional. 36 A ceasta, deşi o idee generală, n imănui nu-i e cunoscut că are un subs trat sensibil ş i imaginabil, pe care Însă raţiunea Îl exam inează nu cu imaginaţia sau Cll sensibilitatea. ci CI I raţionamentul, care este funcţiunea sa proprie. 37 Şi imaginaţia, deşi pe temeiul senzaţiilor Începe să vadă şi să-şi reprezinte imagini, totuşi părăsind simţurile luminează elementele sensibile printr-un fel propriu de a judeca, nu sensibil, ci imaginativ. 38 Vezi, deci, cllm În toate stadiile de cunoaştere activl!ază mai degrabă facultăţile noastre intelectuale, decît obiectele cunoscute? 39 Şi pe bună dreptate,' căci de Îndată ce orice judecată se Înfăţişează ca lin act al celui ce judecă, este necesar ca fiecare să-şi Îndeplinească opera sa cu puteri proprii, iar nu străine.

Poezia IV Intelectul nu înregistrează pasiv datele lumii sensibile,

ci, având activitate proprie, el prelucrează în sinteze noi datele simţurilor, cu ajutorul ideilor apriorice, construind judecăţi şi raţionamente.

5

De Portic233) inspiraţi odată Bătrâni cu fairnă-ntunecată Credeau că-n minţi sînt imprimate Senzaţi i şi imagini date De corpuri le d in afară, Cum u neori condeiul zboară Pe-ntinsul unei pagini care Neavând deloc vreo însemnare,

242 Boethius

I II Sed mens si propri is v igens nihi l motibus expl icat, sed tantum patiens iacet notis subdita corporum cassasque in specu l i v icem

I S rerum redd it imagines, unde haec s ic an imis v iget cernens omn ia notio? Quae vis singu la perspic i t aut quae cognita di vidi t?

2 11 Quae div isa recol l igit al ternumque legens iter nunc summis caput inseri t , nunc deced it in infima, turn sese referens s ib i

2 S veris falsa redargu it? Haec est efficiens magis longe causa potentior, quam quae materiae modo i mpressas pati tur notas .

3 11 Praecedit tamen exci tans ac vires ani mi movens v ivo in corpore passio , cum veI lux ocu los feri t veI vox auribus instrepi t .

3 S Turn mentis vigor excitus , quas intus spec ies tenet ad motus s imi les vocans notis appl icat exteris introrsumque reconditis

4 11 formis miscet imagines.

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 243

Primeşte scrisu-ntâi pc ea. 1 0 Dar dacă mintea n-ar avea

Puteri şi proprie m işcare, Ci ar primi cu rescmnare, Imaginile ce-i sînt date De obiecte reflectate

1 5 Ca-ntr-o oglindă, cum s-ar naşte În suflet faptul de-a cunoaşte? Pc lucruri ce putere trează Le vede şi le-analizează Când le cunoaşte? Cine-apoi

20 Le-adună în sinteze noi Şi aceste două drumuri luând, Când urcă spre abstracţi i , când Spre cele ce-s concrete vine Şi, judecându-se pe sine,

25 Doar adevărul pur Î l cere? Aceasta este o putere Cu mult mai mare, mai activă. Decît aceea ce pasivă, Impresi i doar Întipăreşte.

30 Cu toate-acestea, trebuie Întâi un element trupesc Pentru procesu l sufletesc2J4) Ş i sunete-n urechi să v ină; De suflet fi ind atunci chemate,

3 5 Cu cele noi sînt confruntate Idei le înnăscute, care Cu-acestea au asemănare, Şi astfe l sînt amestecate Imagini cu tipare date.

244 Boethius

Prosa V

1 Quodsi i n corporibus sent iend is , quamv I s affi c iant

i n s t ru m e n t a s e n s u u m for i n secu s o b i ec tae q u a l i t a tes

an imique agenti s v igorem pass io corpori s antecedat, quae

in se actum mentis p rovocet exci tetque inter im quiescentes

intr insecus formas, s i in sent iend is , inquam, corporibus

animus non passione i ns ign i tu r, sed ex sua vi subiec tam

corpori i udicat passionem, quanto mag is ea, quae cunct is

corporum affect ionibus absoluta sunt , in d i scernendo non

ob iecta ex tr insecus sequun tu r, sed ac tum suae ment is

expediunt ! 2 H ac i taque rat ione mu l t ip l ices cogn it iones

d iversis ac differentibus cessere substanti i s . 3 Sensus enim

solus cunct is a l i i s cogni t ion ibus dest i tutus immobi l ibus

animantibus cessit , quales sunt conchae maris quaeque a l ia

saxis haerentia nutriuntur; imaginatio vero mobi l ibus beluis,

qu ibus iam inesse fug iend i appetend ive a l iquis v idetur

affec tus . 4 Ratio vero humani tantu m generis est s icut

intel legentia soIa divin i ; quo fi t, ut ea notit ia ceteris praestet,

quae suapte natura non modo propr ium, sed ceterarum

quoque notitiarum subiecta cognosc i t .

5 Quid ig i tur, s i rat iocinat ioni sensus imaginat ioque

refragentur n i h i l esse i l l ud un iversale d icentes , quod sese

i ntueri rat io putet? 6 Quod en im sensib i l e vei imagi nabi le

est, id un iversum esse non posse, aut i g i tu r ration i s verum

esse iud ic ium nec quicquam esse sens ib i l e aut , quon iam

s ib i notum s i t p lura sens ibus et i maginat ioni esse subiecta,

i n anem conceptionem esse rat ion i s , quae, quod sens ib i l e

Mângâierile fi losofie i - Cartea V

Proza V

245

În ierarhia funcţiunilor cunoaşterii, inteligenţa divină

este punctul cu lminant. Ea Îmbrăţişează prin şti inţa

s u p r e m ă ş i a b s o l u tă r e a l i t a t e a , Î n l ă u n t r u l c ă r e i a

evenimentele , fără a a v e a u n deznodămînt n ec es a r,

constituie materia unei cunoaşteri anticipate, sigure şi

precise.

1 Dacă În perceperea obiectelor, cu toate că organele

simţurilor sînt excitate de impresii exterioare şi activitatea

energiei sl�fleteşti este precedată de excitaţiafizică, prin care

este provocată acţiunea spiritului şi sîn t trezite formele

apriorice care aţipeau În interior, dacă zic, În perceperea

obiectelor spiritul nu primeşte pasiv excitaţiile, ci le judecă

prin puterea sa proprie cu atît mai mult fiinţele libere de

orice excitaţii fizice n u se ţin de lumea exterioară În

judecăţile lor, ci lasă loc n umai activităţii in telectuale!

2 Cunoaşterea Îşi are treptele ei, după gradul de dezvoltare

al diferitelor fiinţe. 3 Se reduc la senzaţii elementare fiinţele

imobile, cum sînt scoicile marine şi alte animale care trăiesc

fixate pe stânci; imaginaţia e rezervată animalelor care se

mişcă şi care par a avea oarecare stări sufleteşti de dorinţă

sau de repulsie . 4 Raţiunea aparţine speţei umane, iar

inteligenţa este privilegiul exclusiv al divinităţii; de unde

rezultă că această din urmă formă de cunoaştere este

superioară tuturor celorlalte, fiindcă prin natura sa cunoaşte

nu numai realitatea corespunzătoare ei, ci şi ceea ce

corespunde celorlalte funcţiuni intelectuale.

5 Ce ar fi deci dacă senzaţiile şi imaginaţia s-ar declara

Împotriva rationamentului, spunând că nu există acele idei

generale pe corc raţiunea crede că le cunoaşte? 6 Desigur,

246 Boethius

sit ac s ingulare, quasi quiddam universale cons ideret . 7 Ad

haec, si rat io contra respondeat se quidem et quod sensibi le

et quod imagi nabi le s i t i n un ivers i tat is rat ione conspicere,

i l l a vero ad u n i vers i tati s cogni t ionem aspi rare non posse,

q u o n i am eoru m n o t i o c orpora l es f igu ras n o n posset

e x cedere , de re ru m vero c o g n i t i o n e fi r m i o r i pot i u s

perfect iorique iudic io esse credendum, in huius modi igi tur

l i te nos, quibus tam rat ioc inandi quam imaginandi etiam

sen t ien d i que v i s i nes t , n o n ne rat i o n i s po t ius causam

probaremus? 8 S i mi le est , quod hu mana rat io d i v i n am

intellegentiam futura, n isi ut ipsa cognoscit, non putat intueri .

9 Nam ita d i sseri s : S i qua certos ac necessarios habere non

v ideantur eventus, ea certo eventura praescir i nequeunt .

1 0 Harum igi tur rerum nuHa est praescientia, quam s i et iam

in his esse c redamus, n i h i l erit , qllod non ex necessi tate

proveniat . I I Si ig i tur, uti rat ion is parti c ipes sumus, i ta

d i v i n ae i u d i c i u m m e n t i s h ab e re p o s s e m u s , s i c u t

i m ag i n at i o n e m sen s ll mq u e rat i o n i c e de r e o p o r tere

iudicav imus , s i c d i v inae sese menti humanam summi ttere

rat ionem iu s t i s s imum censere m u s . 1 2 Quare i n i l l i u s

summae intel legent iae cacumen, s i possumus, erigamur; i l l i c

en im rat io v idebi t quod i n se non potest i n tuer i , id autem

est, quonam modo e t iam, quae certos ex itus non habent,

certa tamen videat ac defin i ta praenotio neque i d s i t opinio ,

sed s u m m ae po t ius s c i e n t i ae n u l l i s te rm i n i s i n c l u s a

s impl ic itas .

Mângâierile fi losofiei - Cartea V 247

ceea ce este sensibil şi imaginabil nu poate avea caracter

general, deci sau e adevărată judecata raţiunii şi nu există

nimic sensibil, sau fiindcă Îi e cunoscut că cele rnai multe

cunoştinţe trec prin s imţuri şi imaginaţie, este goală

concepţia raţiunii, care consideră universal ceea ce este

sensibil şi singular. 7 Pe de altă parte dacă raţiunea ar

răspunde dimpotrivă că judecă din punct de vedere universal

datele sensibilităţii şi imaginaţiei, dar că acestea nu pot să

aspire la cunoaşterea universului, fiindcă ştiinţa lor n-ar

putea să depăşească formele corporale, că trebuie Î/1 actul

cunoaşterii să se Încreadă Într-o judecată mai sigură şi mai

deplină, aşadar În acest fel de neînţelegere, noi care avem În

acelaşi timp facultatea de a raţiona, de a imagina şi de a

simţi, oare n-am aproba mai degrabă cauza raţiunii ? 8 Tot

aşa e şi cu raţiunea umană, care crede că cele viitoare, cum

sînt cunoscute de ea sînt cunoscute şi de inteligenţa divină.

9 Poate vei spune: dacă unele lucruri nu par a a vea

desfăşurări sigure şi necesare, nu pot fi ştiute mai dinainte

că se vor Întâmpla sau nu. 1 0 Nu există deci n ici o preştiinţă

a acestora, iar dacă am crede că ea există, nu se va petrece

nici un fenomen În afara necesităţii. I l Dacă deci, după cum

sîntem Înzestraţi cu raţiune, tot astfel am putea aveajudecata

inte ligenţei divine, c u m a m a dm is c ă imaginaţia ş i

sensibilitatea cedează raţiunii, aşa am socotit c ă cea mai

dreaptă raţiune umană se supune minţii divine. 1 2 De aceea,

să ne Înălţăm, dacă putem, pe culmile acelei inteligente

supreme: acolo va vedea raţiunea ceea ce nu poate cunoaşte

prin sine Însăşi, adică va Înţelege ca sigure fenomenele a

căror desfăşurare nu e sigură şi a căror cunoaştere anticipată

nu este presupunere şi nesiguranţă, ci unitatea unei ştiinţe

supreme şi nelimitate.

248 Boethius

Metrum V

Quam vari i s terras animal ia permeant figuris ! Namque a l ia extento sunt corpore pu lveremque verrunt continuumque trahunt vi pectoris inc i tata su lcum; sunt quibus a larum lev i tas vaga verberetque ventos et l i qu ido longi spatia aetheris enatet volatu ; haec pressisse solo vest ig ia gress i busque gaudent vei v i ri des campos transmi ttere vei subire s i l vas . Quae vari i s v ideas I icet omnia discrepare formis, prona tamen fac ies hebetes valet ingravare sensus ;

1 0 unica gens hominum celsum levat a l t ius cacumen, atque levis recto stat corpore despic i tque terras . Haec, n i s i terrenus male desipis , am monet figura: Qu i recto cae lum vu l tu pet is exserisque frontem, i n sub l ime feras animum quoque, ne gravata pessum

I S inferior s idat mens corpore cels ius l evato.

Prosa VI

1 Quon iam ig i tur, uti pau lo ante monstratum est, om ne, quod sci tur, non ex sua, sed ex comprehendent ium natura cognosci tur, i ntueamur nunc , quantu m fas est, qu i s s i t d iv inae substant iae status , u t quaenam et iam sc ient ia e ius s i t , possi mus agnoscere . 2 Deum ig i tur aeternum esse cunctorum rat ione degent ium commune iud ic ium est . 3

Quid s i t ig i tur aeternitas , cons ideremu s ; haec en im nobis naturam pariter d ivinam scienti amque patefaci t . 4 Aeterni tas igitur est interminabi l is vitae tota simul et perfecta possessio, quod ex c o l l at ione temporal i u m c lari us l iquet . 5 Nam qu icquid v iv i t i n tempore, id praesens a praeterit is in futura proced i t n i h i l que est in tempore consti tutu m, quod totum

Mângâieri le fi losofiei - Cartea V

Poezia V

249

Numai omul, dintre toate vieţuitoarele, se poate Înălţa

pînă la inteligenţa divină. Atitea fiinţe sînt în lume cu chip atît de felurit ! Se mişcă unele cu-ncetul prin praf, cu trupul a lungit, Tîrându-şi p ieptul înainte ş i dâră-n urma lor l ăsând, Sînt altele cu-aripi u şoare, ce spaţi i le străbătând Se-ntrec cu vîntul, şi văzduhu l î l cuceresc în zborul lor. Le place unora prin câmpuri şi-n inima păduri lor Să intre şi să lase urme adânc în glie apăsate. Deşi cu chipuri fel urite, au totuş i feţele plecate În jos şi li se-ngreunează întunecata lor simţire.

1 0 Doar neamul omenesc se-nalţă spre cer cu falnică privire Cu capul drept stând în picioare de sus pământul îl priveşte2J5) De nu te-a prins ţărâna-n mreje, de chipul tău îţi aminteşte; Tu, care ai spre înalturi ochii şi fruntea-n sus ţi-e ridicată Şi spiritul spre culmi înalţă-I , ca m intea ta împovărată

I S Să nu stea mai prejos de trupu l ce către cer cu faţa cată.

Proza VI

Dumnezeu este o prezenţă eternă. Preştiinţa sa este

ştiinţa unui prezent permanent actual. Ea nu impune

faptelor omeneşti necesitatea de a se produce. Oamenii

au deci voinţă liberă să facă binele, căci nu-s zadarnice

virtuţile şi rugăciunile lor.

1 Fiindcă deci, după cum am arătat cu puţin înainte,

procesul cunoaşterii n u depinde de natura obiectelor cunoscute, ci de natura cunoscători/Oi; să vedem acum, pe cÎt este cu putinţă, care este alcătuirea fiinţei divine, ca să putem cllnoaşte ce limite are ştiinţa sa. 2 Judecata obştească a tllturor celor ce trăiesc prin raţiune declară că Dumnezeu

esle vcşl1ic. 3 Sâ cxaminăm deci ce este veşnicia; aceasta

250 Boethius

v i tae sllae spat ium pariter poss i t amp lect i , sed crast inu m

quidem nondum apprehendi t , hesternum vero iam perd id i t ;

in hod ierna qlloque v i ta non ampl ius v i v i t i s quam in i l l o

mob i l i trans i torioque momento. 6 Quod ig i tll r temporis

pati tur condic ionem, l icet i l lud , s icut i de mundo censu i t

Aristote les , nec coeperit umqu am esse nec desinat v i taque.

e i lls cum temporis infin itate tendatur, nondum tamen tale

est , ut aeternum esse iure credatur. 7 Non enim totum simul

i n fi n i t a e l i c e t v i t a e s p a t i u m c o m p re h e n d i t a t q u e

complectitur, sed fu tura nondum, transacta i a m non h abet .

8 Quod ig itur interminab i l i s v i tae plenitudinem totam pariter

comprehend it ac possidet , cui neque futuri quicquam abs i t

nec praeteriti f1l1xerit, id aeternum esse iure perhibetur idque

necesse est et sui compos praesens s ib i semper ass i stere et

infin i tatem mobi l i s temporis h abere praesentem.

9 Unde non recte quidam, qui cum audi llnt v i sum Platoni

mundum hllnc nec habuisse in it ium temporis nec habiturum

esse defectum, hoc modo cond itori conditum mundum fieri

coaeternum pll tant . 1 0 A l iud est enim per i nterminab i lem

duci v i tam, quod mllndo Plato tr ibuit , a l iud i nterminab i l i s

v i tae totam pariter complexum esse praesent iam, quod

d iv inae mentis proprillm esse manifestum est . 1 1 Neque

d e u s c o n d i t i s rebus a n t i q u i o r v i de r i d e b e t t empor i s

quantitate, sed simpl ic is potius proprietate naturae . 1 2 Hunc

en im vi tae immobi l i s praesentarium statum infin i tus i l ie

temporal ium rerum motus imi tatur, cumque eum effingere

atque aequare non possit , ex immob i l i tate defic i t in motum,

ex s impl ic i tate praesent iae decresc i t i n i nfi n i tam futuri ac

praeteri t i quant i tatem et , c u m totam pari ter v i tae suae

Mângâieri l e fi losofiei - Cartea V 251

ne-o descoperă deopotrivă natura şi ştiinţa divină. 4 Veşnicia este posesiunea, tn acelaşi timp deplină şi desăvtrşită, a vieţii n esfârşite, definiţie care se tnţelege mai limpede din comparaţia Cll cele vremelnice. 5 Câci tot ceea ce trăieşte În timp, În prezent fiind, Înaintează din trecut spre viitor şi

nici o fiinţă care trăieşte În timp nu poate tmbrâtişa dintr-o singură privire Întreaga durată a vieţii sale; mai mult, n­aplică să vadă ziua de mâine că a şi pierdut-o pe cea de ieri; chiar tn viata de fiecare zi nu trăiţi decft o succesiune de momente care trec repede. 6 Deci un lucru care suferă condiţia timpului poate, după cum a socotit AristoteFJ6) despre lume, să n-aibă nici Început, nici sfârşit, prelungindu-şi existenta tn infinitatea timpului; totuşi nu are Însuşirile care să-i dea dreptul de afi socotit veşnic. 7 Pentru că, desigur, nil cuprinde şi nu IÎnbrăţişează deodată tntreg spaţiul vietii i/!/inite, ci ji-agmente din acest !Jpaţiu: viitorul Încă nu-l are, treculll! nu-I mai are. 8 Aşadar acela care cuprinde şi stâpâl/eşle i'1/ acelaşi timp tntreaga plinătate a vieţii nemârginite, cel căruia I/u-i scapă nici trecutul nici viitorul, acela este pe

drept denumit etern şi e necesar ca, mereu prezent şi sti/pân pe sine, să aibă prezentă infinitatea timpului trecătol:

9 De unde pe nedrept linii, plecând de la ipoteza că lumea după cllm o vede Platon�37), n-are nici Început, nici !Jj"ârşit, ajung la concluzia că cele create au aceeaşi veşnicie ca şi

creatorul lor. 1 0 Dar alta este a-ţi prelungi o viaţăfără limite, aşa cum crede Platon despre lume, şi alta este a îmbrăţişa în acelaşi timp Întreaga prezenţă a vieţii nemărginite, Însuşire

care aparţine desigur inteligenţei divine. 1 1 Dumnezeu trebuie considerat anterior crea/iuni/or sale, nu ca duratâ În timp, ci mai ales ca proprietate a n aturii sale un itare.

1 2 În tr-adevăr, acea n esfârşită m işcare a exis tenţelor trecătoare În timp, imită starea de fiecare clipă a vieţii tn nemişcarea sa şi, fiindcă ele n u o pot realiza sau atinge, din

252 Boethius

plenitudinem nequeat possidere, hoc ipso, quod a l iquo modo

numquam esse desinit , i l l ud, quod implere atque exprimere

non potest, aliquatenus videtur aemu lari a l l igans se ad

qll a lemcu mque praesent iam h u i u s e x i g u i v o l ll c r i sque

moment i . quae, qu on iam mane n t i s i l l i u s praesen t i ae

quandam gestal imaginem, gll i buscllmque cont igerit , id

praestat, u t esse videantur. 1 3 Quon iam vero manere non

potu it , infin i tum temporis i ter arripui t eoqlle modo factum

es t , u t cont inuaret ellndo v i t am , c u i u s p l e n i t u d i nem

complecti non valuit permanendo. 1 4 I taque s i d igna rebus

nomina v e l i mus imponere, P latonem sequentes deum

qllidem aeternum, mllndum vero d icamus esse perpetllum.

1 5 Quon iam igitllr omne iudicium secundum sui naturam,

quae sibi subiecta sunt, comprehendit , est autem deo semper

aeternus ac praesentarius status , sc ien t i a quoque e ius

omnem temporis supergressa mot ionem i n suae manet

simplic itate praesentiae infin itaque praeterit i ac futuri spatia

complectens omnia, quasi iam gerantur, in sua s imp l i c i

cognitione considerat. 1 6 I taque s i praev ident iam pensare

vel i s , qua cuncla dinoscit , non esse praesc ient iam quasi

futuri , sed scientiam numquam deficientis instantiae rectius

aestimab i s . 1 7 Unde non praev ident ia , sed prov ident ia

potius d ic i tur, quod porro a rebus infim i s const i tuta quasi

ab excelso rerum cacumine cu neta prospici at. 1 8 Quid ig i tur

postu las, ut necessaria fiant, quae d iv ino lumine lustrentur,

cum ne homines quidem necessar ia fac i ant esse quae

videant? 19 Num en im, quae praesentia cern is , a l iquam e is

necessitatem IUllS addi t intu itus? - Min ime . 20 - Atqu i s i

es t divini humaniqlle praesentis digna col latio, ut i vos vestro

Mângâieri le fi losofie i - Cartea V 253

nemişcare cad in mişcare, din lInitatea prezenţei coboară in cantitatea nesfârşită a viitorului şi a trecutului şi deşi nu

pot poseda În acelaşi timp Întreaga plinătate a vieţii lor,

prin insI/şi faptul că nu Încetează niciodată de a exista intr­un mod oarecare, par a rivaliza Într-o măsură cu ceea ce nu pot atinge şi reproduce, legându-se de o prezenţă chiar aşa scurtă şi trecătoare cum e ea, şi fiindcă această prezenţă

poartă În sine oarecare imagine a acelei prezenţe statornice,

e jlresc ca fiinţele care au existenţa in prezentul relativ să creadă că trăiesc În prezentul absolut. 1 3 Neputând rămâne legate de lin singur moment Însă au lllat drumul infinit al

timpului şi În acest mod au ajuns prin mişcare să-şi confirme

o viaţă a cărei plinătate n-au putut-o Îmbrăţişa stând pe loc. 1 4 Astfel, dacă vrem să dăm lucrurilor nume demne de ele, urmând pe Platon23Hl, vom zice că Dumnezeu e veşnic, iar lumea [n desfăşurare perpetuă.

1 5 Pentru că judecata percepe fenomenele aplicându-Ie legi conforme naturii sale şijiindcă Dumnezeu are totdeauna o stare prezentă şi totuşi veşnică, iar ştiin(a sa, trecând peste orice mişcare a timpului, rămâne [n unitatea prezenţei sale şi, Îmbrăţişând toate spaţiile infinite a le trecu tului ş i

viitorului, [n cunoaşterea sa unică le consideră ca ş i cum s-ar Întâmpla in prezent. 1 6 Astfel, dacă vrei săjudeci această prevedere care cunoaşte anticipat toate, ili vei da seama că

nu e ca o preştiinţă a viitomlui, ci mai degrabă ca o ştiinţă a prezentului mereu actual. 1 7 De unde nu se zice prevedere, ci mai degrabă providenţă, fiindcă şezând departe de realitatea inferioară priveşte toate ca dintr-un turn inalt al universului. 1 8 Pentru ce dar ceri ca să devină necesare cele ce sînt luminate de raza divină, când n ici măcar oamenii

nu consideră necesare toate fenomenele pe care le văd? 1 9

Celor pe care le vezi În prezent le adaugă privirea ta vreo

I/ecesitate de a exista ? - Nu. 20 - Şi dacă se poateface vreo

254 Boethius

hoc temporario praesent i quaedam v idet i s , i ta i l ie omnia

suo cerni t aeterno. 2 1 Quare haec d iv ina praenotio naturam

reru m p r o p r i e ta temque n o n mu tat t a l i aq u e a p u d se

praesentia spectat, qualia in tempore o l im futura proven ient.

22 Nec rerum iudic ia confundit unoque suae mentis intu i tu

tam necessarie quam non necessarie ventura d i nosc it, s icut i

vos, cum pari ter ambulare in terra hominem et or ir i in caelo

so lem v idet i s , quamquam s i mu l utrumque conspectum

tamen d i scerni t is et hoc voluntarium i l lud esse necessarium

iud icati s . 23 ha ig i tur cu neta d i sp ic iens d i v inus in tu i tus

q u a l i t a tem reru m m i n i me per turbat apud s e q u i d e m

praesentium, a d cond ic ionem vero temporis fu turarum. 24

Quo fi t, ut hoc non s i t op in io , sed veri tate pot ius n i xa

cogni t io , cum exstatu ru m qu id esse cognosc i t , quod idem

exsi stendi necess i tate carere non nesc iat .

25 Hic s i d i cas , quod eventurum deus v idet, i d non

even i re non posse, quod autem non potest non even i re , id

ex necessi tate contingere, meque ad hoc nomen necess i tatis

ads t r i ngas , fatebor rem q u i dem so l i d i s s im ae ver i t a t i s ,

s ed c u i v i x a l i q u i s n i s i d i v i n i s p ec u l a to r a c e s e r i t .

2 6 Respondebo namque idem futurum, c u m ad d i v i nam

notionem refertur, necessari u m, cum vero i n sua natura

perpen d i t u r, l i be rum pror sus a tque a b so l u t u m v i de r i .

2 7 Duae sunt eten im necessi tates, s implex una, v e Iut i quod

n e c e s s e e s t o m n e s h o m i n e s e s s e m o r t a l e s , a l t e ra

condic ion is , ut , si al iquem ambulare sc ias , eum ambulare

necesse est . 28 Quod en i m qui sque nov i t , id esse a l i ter, ac

notum est, nequ it , sed h aec cond ic io m i n ime secum i l l am

s i mplicem trah i t . 29 Hanc en im necess i tatem non propria

Mângâ ieri le fi losofie i - Cartea V 255

comparaţie Între prezentul divin şi cel uman. după cum voi vedeţi câteva lucruri În acest prezent al vostru limitat În timp, tot aşa el vede toate În prezentul său etern. 2 1 De aceea

această precun oaştere divină n u sch imbă na t ura ş i proprietatea lucruri/or, ci le priveşte În faţa s a c a prezente, În forma În care ele se vor produce odată În Viit01� 22 Nici nu confundă judecăţile sale despre realitate şi, Într-o singură privire a minţii sale, deosebeşte ceea ce va exista neapărat de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când vedeti În acelaşi timp un om mergând pe pământ şi soarele răsărind pe cer, deşi aveţi deodată ambele intuiţii, vă daţi totuşi seama că o intuiţie subsumează un fenomen volunlm;

iar alta unul necesar. 23 Deci intuiţia divină, care priveşte toate, nu tulbură calitatea lucrurilor, prezente Înfata sa, dar viitoare sub perspectiva timpului. 24 De unde rezultă că fiII

e un amestec de presupuneri, ci mai degrabă o ştiinţei hazată pe adevăr faptul de a cunoaşte ce se va Întâmpla şi de a şti ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista.

25 La acestea dacă-mi obiectezi că ceea ce Dumnezeu vede că se va Întâmpla nu poate să nu se Întâmple, iar ceea ce nu poate să nu se Întâmple izvorăşte din necesitate şi dacă mă constrÎngi cu termenul acesta de necesitate, Îţi voi mărturisi că este aici o realitate de cel mai nestrămulat

adevăr, dar la care n-ajunge deCÎt cel ce poale vedea pe Dumnezeu. 26 Îţi voi răspunde că acelaşi fapt viitor pare necesar faţă cu cunoaşterea divină, dar când e judecat prin propria sa natură pare liber şi absolut23Q). 27 Celci sînt dOllel necesităţi, una absolută, ca de pildă aceea de a fi oamenii muritori, şi alta condiţionată, de exemplu, dacă e necesar să meargă cineva pe care Îl vezi că m erge. 28 Desigur cunoaştem un fapt cum e el, dar prin aceasta nu-i atragem o necesitate absolută de a exista. 29 Fiindcă nu natura sa

proprie Îi impllne această necesitate, ci o condiţie care se

256 Boethius

fac i t natura, sed cond ic ion is adiectio; nul la en im necess i tas cogit incedere voluntate gradientem, quamvi s eum turn, cum grad itur, i ncedere necessarium s i t . 3 0 Eodem ig i tur modo, s i quid provident i a praesens v idet, id esse necesse est, tametsi nu l lam naturae habeat necessi tatem . 3 1 Atqui deus ea futura, quae ex arb i tr i i l i bertate proven iunt , praesen t ia contuetur; haec ig i tur ad i ntuitum relata d iv inum necessaria fi u n t per c o n d i c i o n e m d i v inae n o t i o n i s , per se vero considerata ab absoluta naturae suae l ibertate non desinunt . 32 Fient i g i tu r procu l dubio cuncta, quae futura deus esse praenosc i t , sed eorum quaedam de l ibero p rofi c i scuntur arbi trio, quae quamvis eveniant, exs is tendo tamen naturam propr iam non amittunt, qua, prius quam fierent, et iam non evenire potuissent. 33 Quid ig i tur refert non esse necessaria, cum propter d iv inae sc ient iae condic ionem modis omnibus necessi tat is ins tar eveniet? 3 4 Hoc sc i l icet , quod ea , quae pau lo ante proposui , sol oriens et gradiens homo, quae dum fiunt , non fieri non possunt , eorum tamen unum pr ius quoque, quam fieret, necesse erat exs i s tere, a l terum vero m i n i me . 3 5 ha et iam, quae praesent ia deus h abet, dubio p r o c u l e x s i s t e n t , sed e o ru m h o c q u i d e m de re r u m necessi tate descend i t, i l lud vero de potestate fac ient iu m . 3 6 Haud ig i tu r i n iuria d ix imus haec, s i ad d iv inam notit iam referantur, necessaria, s i per se cons iderentur, necess i tat is esse nexibus absoluta, s i cut i omne, quod sensibus patet , s i a d rat ionem referas, u n iversale est, s i a d se i p s a resp ic ias s ingulare.

37 Sed si in mea, inqu ies , potestate s i tu m est mutare p ropo s i t u m , evacuabo p ro v i d e n t i a m , c u m , quae i l l a praenoscit , forte mutavero. 3 8 Respondebo propos i tum te quidem tuum posse deflectere, sed quon i am et id te posse

Mângâieri le fi losofie i - Cartea V 257

adaugă; nici o necesitate În adevăr nu constrPnge să meargă

pe un om care face acest act cu voia sa, deşi e necesar ca atunci când merge, să meargă. 30 Deci În acelaşi mod, dacă providenţa vede lin fapt ca prezent, e lIecesar ca el să existe, chiar dacă n-are prin natura sa nici o necesitate de a exista. 3 1 Şi evenimentele viitoare care izvorăsc din liberul arbitru le vede împreună prezente; prin urmare, raportate la intuiţia divină, ele devin necesare prin faptul că sîn t supuse cunoaşterii divine, dar considerate În ele înseşi, nu-şi pierd absoluta libertate a naturii lor. 32 Se vor produce deci fără îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai dinainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul arbitrll, şi deşi se produc, prin aceasta nu-şi pierd natura lor proprie, graţie căreia Înainte de a se produce ar fi putut şi să nu se producă. 33 [Jar ce interesează că nu sînt necesare fenomenele - zici tu - când ele se produc În toate chipurile prin această ştiinţă divină, foarte asemănătoare necesităţii. 34 Răspunsul ţi l-am arătat mai înain te în exemplul cu răsăritlll soarelui şi cu m ersul omuilli; aceste fapte În momentul în care se petrec nu pot să nu se petreacă, dar dintre ele totuşi unul chiar înainte de a se produce era necesar să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter de necesitate. 35 Tot aşa cele pe care Dumnezeu le are ca prezente, există fără Îndoială, dar această existenţă a lor la unele se coboară din necesitatea lucrurilor, la altele ea atârnă de puterea celor ce le săvîrşesc. 36 Deci am avut dreptate să spunem că aceste fapte, dacâ se referâ la cunoaşterea divinâ, sînt necesare, iar dacă se consideră În ele Însele sînt dezlegate de lanţul n ecesităţii, dllpâ cum tot ce e din domeniul simţurilor raportat la raţiune este general, iar dacă îl priveşti În sine e individual.

37 Dar - vei zice - dacă este în puterea mea de a-mi schimba hotărîrea voi înlătura providenţa când voi ajunge să schimb ce prevede ea. 38 Voi răspunde că poţi să-ţi schimbi hotârÎrea, dar fiindcă providenţa cu adevârul său m ereu

258 Boethius

et, an fac ias quove convertas, praesens provident iae veritas

in tuetur, d iv inam te praescientiam non posse v i tare, s icuti

praesentis ocu l i effugere non possis intuitum, quamvis te

in varias actiones l i bera voluntate converter is . 3 9 Quid

i g i tu r, i nqu ies , ex meane d i spos i t ione sc ien t ia d i v ina

mutabitur, u t , cum ego nunc hoc , nunc i l l ud vel im , i l l a

quoque noscendi v ices al ternare v ideatur? - M i n i me.40

Omne namque futurum d iv inus praecurrit intu i tus et ad

praesent iam propriae cogni t ionis retorquet ac revocat nec

a l ternat, u t aes t imas, nunc hoc , nunc al iud praenoscend i

v ice, sed una ictu mutationes tuas manens praeven i t atque

complectitur. 4 1 Quam comprehendendi omnia v i send ique

praesent iam non ex fu turarum proventu rerum, sed ex

propria deus s implic itate sort i tus est . 42 Ex quo i l lud quoque

reso lvi tur, quod pau l o ante posu is t i , ind ignum esse, s i

sc ient iae de i causam futura nostra praestare d icantur. 43

H aec en im sc ien t i ae v i s p raesentar ia not ione cuncta

complectens rebus modum omnibus ipsa const i tu i t , n i h i l

vero posteriori bu s debet . 4 4 Quae c u m i t a s i n t , manet

in temerata mortal ibus arb i tr i i l i bertas nec i n iquae l eges

so lut i s omni necessi tate voluntatibus praemia poenasque

proponunt . 45 Manet et iam spectator desuper cunctoru m

praescius deus v is ionisque eius praesens semper aeterni tas

cum nostrorum actuum futura qual i tate concurr i t bonis

praemia, mal i s suppl ic ia d i spensans . 46 Nec frustra sunt in

deo p o s i tae spes prece s q u e , quae c u m rec tae s u n t ,

inefficaces esse non possunt . 4 7 Aversami n i ig i tur v i t ia,

co J i te v irtutes, ad rectas spes an i mum sublevate, humi les

preces i n e x ce l s a p o r r i g i t e . 48 Magna v o b i s e s t , s i

d i ss imu lare non vul t i s , necess i tas indicta prob itat i s , cum

ante oculos agitis iud ic i s cuncta cernent i s .

Mângâieri le filosofiei - Cartea V 259

prezent ştie că tu poţi face aceasta şi vede dacă o faci şi Încotro te Îndrepţi, nu poţi evita preştiinţa divină, dllpă elim nu poţijitgi de privirea unui ochi mereu prezent, oricît te-ai

îndrepta cu liberă voinţă spre diferite acţiuni. 39 Ce, deci -

vei zice - va ji schimbată ştiinţa divină după di.<;poziţia mea, aşa Încît când eu voi vrea odată ceva, odată altceva, să pară a-şi alterna şi ea fellll de a cunoaşte? Nu. 40 Căci privirea divină precede orice fapt viitor, îl aduce şi-l recheamă În prezentul propriei sale conştiinţe; ea nu-şi modifică, cum crezi, cunoaşterea sa anticipată când Într-unfel când În altul, ci rămânând Într-o singură şi permanentă privire previne şi Îmbrăţişează schimbările tale. 4 1 Prezenţa aceasta care cuprinde şi vede totul Dumnezeu o are nu din desfăşurarea faptelor viitoare, ci din propria sa unitate. 42 Şi capătă astfel dezlegare şi problema pe care mi-ai pus-o cu puţin Înainte că este nedemn să se spună că faptele noastre viitoare sînt cauză a ştiinţei divine. 43 Fiindcă această putere a ştiinţei, care Îmbrăţişează toate printr-o cunoaştere prezentă, impune ea Însăşifelul de aji al tuturor 11icrurilo/� jără a depinde de cele ce se vor petrece În vUtO/: 44 Astfel stând lucrurile, muritori/ar le rămâne neatins liberul arbitru, şi nu legi nedrepte propun pedepse şi recompense voinţelor libere de orice necesitate. 45 Iar Dumnezeu, preştiutor a toate, rămâne privind din Înalt şi eternitatea totdeauna prezentă a viziunii sale merge mână În mână cu calitatea viitoare a faptelor noastre, Împărţind celor buni răsplăţi, celor răi pedepse24ol.

46 Şi nu zadarnic sînt Îndreptate către Dumnezeu speranţe şi rugăciuni care, când sînt drepte, nu pot să fie fără efect. 47 Îndepărtaţi-vă deci de vicii, cultivaţi virtuţile, Înălţaţi-vă sufletul În speranţe drepte, ridicaţi către cer rugăciuni

plecate. 48 Când viaţa voastră se desfăşoară Înaintea ochilor judecătorului care vede toate, dacă nu vreţi să vă Înşelaţi pe voi Înşivă, trebuie să vă impuneţi marea datorie a virtuţii.

Mângâieri le fi losofiei - Note 261

NOTE

CARTEA 1 IJPoezii le de tinereţe ale lui Boethius n-au ajuns până la

noi; printre ele, Cassiodor citează un Carmen bllcolicul1l . 2)Camene, muzele romane inspiratoare ale poeţi lor. 3) Cf. Seneca, Octavia 327-329. 4)Cf. Ovidiu, Tristia, IV, 1 -2 : Chiar pe drumuri le de exil

spre ţinuturile Pontului / Mă mângâie muza. Ea singură mi-a rămas tovarăşă de pribegie.

S)Dacă l uăm ca sigură data naşterii lui Boethius anul 480, el avea în anul exilului, când a şi murit, aproape 45 de ani.

6)0 şi e, rrpUKTtKT] şi 8cc.oPllTtKT]; în dialogul la Porfiriu (Migne, Patrologia latină, VoI. LXIV, col. I l A) Boethius spune că filosofia este de două feluri; teoretică şi practică, id est speculativa el activa.

.

7)Platon, Republica, 607 a şi b: Nu trebuie admise În cetate decât imnurile către zei şi laudele de seamă; căci dacă ai admis muza fermecătoare În cântece şi poezii epice, voluptatea şi durerea Îţi vorfi lege În cetate şi ele vor domina În locul acelei înţelepciuni care a părut tuturor cea mai bună . . . ; este veche neinţelegerea Între filosofie şi poezie; Cf. şi Platon, Rep. 548 b şi Cicero, Hortensius, fragm.84 (9 1 ) .

8)Şcoala de filosofie întemeiată l a Eleea, în Grecia Mare, de Xenofan, din Colofon, a avut ca reprezentanţi pe Parmenide şi Zenon din Eleea, precum şi pe Melissos din Samos. Parmenide .

şi Zenon sînt, după cum spune Aristotel, întemeietorii dialecticii. Academia era o grădină cu un gimnaziu în Atena, numită

astfel de la numele eroului grec Academos. Platon a cumpărat-o şi şi-a ţinut aici cursurile sale, întemeind astfel şcoala filosofică Academia, care a durat până în timpul lui Justinian (529 p .Chr.)

9) Această poezie conţine ideile generale ale filosofiei platonice după care omul , înainte de a se naşte, a avut o existenţă ideală veşnică şi absolută, cunoscând toate, ca şi Dumnezeu; venind în lume, luând prin urmare chip material , mintea i s-a întunecat, aşa încît vede oarecum numai umbrele realităţii, nu realitatea însăşi în esenţa sa. Prin ştiinţă şi înălţare sufletească, omul îşi aduce încetul cu încetul aminte de eeea ee a ştiut odată, în existenţa sa ideală, anterioară naşterii trupeşti. Elementele decorative ale cosmologiei lui Platon (mişcările astrclor pe cer, subsumate numărului ordonator şi spiri tului universal care conduce totul într-o desăvârşită ordine

262 Boethius

şi armonie, revenirea anotimpuri lor etc. apar şi la Boethius, în mai toate poezi ile sale, ca locuri comune.

I OlHesperide - occidentale (Hesperia, de la hesperos - apus şi hespera - seară era pentru Greci Italia şi pentru romani Spania).

I I lCorus, vînt de nord-vest. 1 2lBoreas, vînt de nord, borea! . Asupra asemănării

versurilor, Cf. Vergilius, Eneida 1 , 52 şi XII 365. IJlPavia, altădată Ticinum, în latina veche Papia, la 35 km

sud de Mi lano. 14lAnaxagora, născut la Clazomenae, a trăit la Atena, în

timpul lui Pericle asupra căruia a exercitat o frumoasă influenţă. Acuzat de impietate rel igioasă, pentru că încerca să expl ice fenomenele naturii şi fiind bănuit de medism (că ar fi favorizat, contra patriei sale, interesele regelui Mezilor) a fost salvat de la moarte de Pericle, dar a trebuit să se exileze. Astfel a părăsit Atena şi s-a retras la Lampsac, unde a murit (428 a.Chr.).

I SlSocrate, acuzat că ar introduce zeităţi noi în Atena şi că ar corupe tineretul prin ideile sale liberale faţă de zeii mitologici, a fost condamnat la moarte ş i , deşi putea fi ajutat să fugă din închisoare, a preferat să bea cucută pentru ca să nu aducă vreo atingere majestăţii legilor ţări i . Splendida pledoarie a lui Socrate pentru supunerea faţă de legi - care când nu sînt drepte trebuie schimbate, iar nu călcate - o găsim În Criton al lui Platon.

16lZenon din E leea, născut pe la 490 a.Chr. avea, cum spune Diogene Lertiu, strălucite Însuşiri şi În filosofic şi în politică. Voind să redea l ibertatea ţării sale căzute pc mâna tiranului Nearchos, urzi un complot Împotriva acestuia, dar fiind trădat şi constrîns să-şi dea pe faţă complicii, el i-a "divulgat" pe prietenii tiranului, apoi pe tiran însuşi, după cum spune Plutarch, şi tăindu-şi l imba cu dinţii a scuipat-o în faţa lui Nearchos. A fost pedepsit cu moartea, căzând astfe l victimă patriotismului său, ceea ce a făcut pe poetul Hermippos să exclame despre el: COIPlll tău l-a străpuns, nu pe tine.

1 7lCanius Iulius, fi losof contemporan cu Seneca, în a cărui operă De tranquillitate animi găsim povestite împrejurări le în care a murit cu un curaj extraordinar Canius.

18lLucius Annaeus Seneca, marele filosofstoic roman (2-66 p.Chr.) educatorul şi ministrul lui Nero, compromis în conspiraţia lui Piso, a primit de la Nero ordinul de a se sinucide. A acceptat moartea cu o seninătate demnă de înţelepciunea sa.

19l5oranus, stoic, victimă a lui Nero ca şi Paetus Thrasea şi Seneca.

Mângâieri le fi losofiei - Note 263 20) Idei asemănătoare găsim la multi scri itori clasici; vers.

2, cf. Vergilius, Georgice II, 490-492: Fericit cel ce a putut cunoaşte callzele lllcrurilor Şi a cii/cat În picioare orice tcamel şi destinlll necrtl!âtor Cf. Seneca, De vita beata, cap .5 : Viaţa .fcricitâ este stabilită statornic pe o judecată dreaptel şi sigurâ. Atunci este sl!/letul senin şi liberat de orice durere, când a scăpat nu numai de ,�/âşieri, dar chiar de răni uşoare; răl7lânÎ/u! cu hotărîre IInde s­a oprit, având a-şi apăra IOCIII Selll chiar Împotriva ameninfărilor şi lovituri/oI' sorţii.

21 )Cereetătorii c lasicismului lui Eminescu ar putea face apropiere între acest vers şi cel aproape identic din Glossa . . .

22)Proverb grec. 2])Homer, Iliada, 1, 363-364 (Thetis către fiul său Achille,

voind să-I consoleze de pierderea Briscii) : Ce plângi tu {ătul meu scump? Ce jale te-ajunse pe tine? Spline-mi tu mie şi nu-mi tâinlli. ca Ş 'o ştim împreună "

(Trad. G. Murnu) Cuvintele subliniate sînt citate de Boethius În greceşte.

24)Vergilius, Eneida, VI, 849-850: şi-n mână cu cercul

Afle-ale ştelelor căi şi-ale cerului margini rotunde. (Trad. Coşbuc)

2S)Platon, Republica 592 b: Exiştă În cer un model pentru oricine vrea să-I privească şi şă-şi rânduiaşcă dupâ el viaţa şa Cf. şi 473 d. 487 e, ibidem.

26)Platon, Republica, V, 473 d. Dacă filosofii nil devin regi În cetăţi sau dacă cei ce şÎnt în prezent regi şau şuverani nu şe fac filoşofi adevâraţi . . . nici cetâ!ile, nici neamul omenesc, dupâ părerea mea, I1lI-şi vor vedea nenorocirile lor micşorate. Mai departe Platon spune eăjiloşofii trebuie şiliţi să guverneze (VII, 5 1 9 a-520 b).

27)Conigastus, favorit al lui Teodoric, pe care Alaric, regele vizigot, îl numea Bărbat ilustru. (Cf. Cassiodor, Epist. VIII, 28).

28)Trigguilla sau Trigguila, despre care Grigorie din Tours spune că era prietenul Amalasuntei, fiica lui Teodoric.

29)Platon, Apologia lui Socrate, 1 , 33 a : M-am purtat totdeallna aşa fel În viaţa mea publică şi particularâ, Încît n-am Îngăduit niciodată nimănui nimic pe alăturea de dreptate.

JO)Campania, veche provincie a Italiei meridionale, bântuită pe atunci de cutremure şi de erupţia Vezuviului.

264 Boethius

J I )Paulinus, consul la sfârşitul sec. V. J2)Albinus, din familia lui Decius, ca şi Paulinus, consul

în 493 şi apoi prefectul pretoriului, trimiţînd n işte scrisori împăratului de Răsărit, Justin, acestea cad în mâna ofiţerului palatului, Severus, care le încredinţează referendarului Cyprianus, omul de încredere al lui Teodoric. Scrisorile părînd suspecte, Albinus este acuzat de complot. Boethius îi ia apărarea şi aceasta constituie începutul urmăririi şi osândirii lui Boethius. Cyprianus ştia foarte bine latina şi gota; avea abilitate, elocinţă şi se bucura de deplina încredere a lui Teodoric (Migne, Patrologia latină, voI. LXIV, Appendix ad opera Boetii).

3J)Învinuit de magie. 34)Fratele lui Cyprianus.

J5)Gaudentius, unul din de1atorii lui Boethius. 36)Capitala imperiului de Apus încă din timpul lui Honoriu. 37)A supra acuzaţ iei şi procesu lu i l u i Boethius , v.

Introducerea. 38)Cf. Platon Theaitetos 1 5 1 d., unde Socrate spune că

fi losofu l i ubeşte s inceritatea şi urăşte minc iuna. (Platon, Republica, 485 c: Se poate ca prin aceeaşi natllră săfie cineva fi/osofşi mincinos? NlI.)

:;9) Aluzie la um1ătoarele cuvinte ale lui Epicur (Lactantius. De ira Dei, 1 3 ,2 1 ) : Dacă vrea şi poate să suprime răIII, ceea ce se cl/vine să credem despre Dumnezeu, de lInde există acest rău? Sau pentru ce nll-l sllprimă?

4°)Citat în greceşte; Cf. Seneca, De vita beata, XV, 5 : După cum un bun soldat va suporta rănile, îşi va număra cicatricele şi, străpuns de săgeţi, mllrind va illbi pe comandantul pentru care va cădea, înţeleptul va avea în suflet acel vechi precept: urmează-1 pe Dumnezeu. - Ep. XVI Ad Lucilillm; Ea (filosofia) ne va Îndemna să ne sllpunem de bunăvoie lui Dumnezeu, să rezistăm cu îndîrjire sorţii; ea le va Învăţa să urmezi pe Dumnezeu şi să suporţi împrejurările. - Ep. XLVIlI Ad LlIciliwn: Filosofia îmi promite să măfacă asemenea lui Dumnezeu; pentru aceasta sînt invitat, pentru aceasta am venit . . . . Cf. şi Ad. Luc. II.VII.

4 1 )Protectorul şi apoi socrul lui Boethius, Symmachus, consul în 485 , era nepot al celebrulu i Quintus Aurelius Symmachus, prefect la Roma şi consul, apărătorul păgânismului împotriva Sf. Ambrosie. În afară de rudenie, aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri filosofice şi religioase uneau într-o caldă legătură sufletească pe Boethius şi pe socrul său.

Mângâierile fi losofiei - Note 265

�2lInspirată din tragediile lui Seneca, mai ales din Fedra şi Hippolit, această invocaţie se înfăţişează totuşi ca una dintre cele mai izbutite poezii ale lui Boethius.

43)Reproduse în greceşte, două frânturi de vers din Iliada, II, 294 sq (cele subliniate): Rău e eând domnii sînt mulţi, numai unul săfle Între oameni Poruncitor şi stăpân, numai cine primi de la Zeus Schiptru, putere şi legi de care s-asculte supuşii .

(Trad. G. Murnu) 44)Între faptele cu care Boethius se mîndreşte este şi acela

de a fi voit să salveze senatul. (v. mai sus, proza IV). 45lPlutarch, Consolatio ad Apollonium 1 92 a: Chiar cei

mai nepricepuţi dintre medici nu aplică de i'ndată grămadă de medicamente peste o tumoare ameninţătoare de sânge stricat, ci aşteaptă ca tumoarea care s-a ivit să se moaie de la sine prin coacere, fiind unsă uşor pe dinafară Cll medicamente. Deci acum, după ce timpl/l, prin care toate de obicei ajllng la matl/ritate, a Înlăturat ceva din această calamitate şi afecţiunea sufletului tălI pare a căuta ajutorul prieteni/oI; am socotit că-mi voi face datoria dacă, pentru a te consola, i'fi voi i'mpărtăşi gânduri potrivite, prin care şi dllrerea ta să se micşoreze şi aceste tânguiri jalnice şi deşarte să dispară.

46lBoethius, /n PO/phirillnl, III , 4: Dacă ai unit ceea ce e muritor cu ceea ce e rational aifăcllt pe om. Cf. şi Plutarch, Ad Apollonium, 1 1 6 b. CARTEA II

47)La cei vechi destinul era reprezentat ca o divinitate oarbă. �8)Plutarch, Ad Apollonium, 1 02 f. sq. Este i'nsuşirea

omului educat şi înţelept de a nu se schimba sub devenirea lucruri/ar ce par prospere şi de a-şi păstra Cll demnitate ţinuta l//lui Sl!f/et stăpânit i'n nenorocire. 111: Căci nu venim În viaţă cu acea lege ca noi i'nşine să-i prescriem legi, ci să ne supunem celor ce si'nt hotărîte de către zeii conducători ai universului şi celor ce aufos! prescrise de către destin şi providenţă.

49)Cei vechi comparau adesea nestatornicia sorţii cu o roată care se Învârteşte continuu. Cf. Plutarch, Ad Apollonium, 1 03 f: Căci Învârtindu-se roata, o parte a orbitei e sus, iar alta jos. Cf. şi Tibul. El I, V, 70 şi Properţiu, II, II, 1 8 .

SO)Soarta, Cll toatc cruzimile şi nenorocirile ei, se găseşte ca temă în cele mai multe tragedii din teatrul antic . De asemenea, şi poeţii lirici de atunci şi de totdeauna deplâng neputinţa omului de a Învinge detG.rminismul cosmic şi social, care-l împresoară.

266 Boethius

" IEurip, strîmtoare Între Eubeia şi Boeţia, renumită prin valurile sale veşnic agi tate.

52lPlutarch , Ad Apolloniufll. 1 03 d, 1 04 a, b : Despre umlătoarde spuse ale lui Euripide: Averile I/U sînt durabile, ci cfemere, �. i : Chiar lllcl'llrifoarte mici ne răstoarnă; ba o singură zi ne-ar putea ridica pe treptele cele lIlai Înalte şi ne-ar coborî pe cele lIlai de jos, Demetriu din Faler zice că acestea sînt foarte juste, dar că ar fi fost mai exact dacă ar fi spus că nu Într-o zi, ci Într-o clipă.

,JIPentru personificarea sorţii , cf. personificarea legilor lui Platon (Criton) sau a patriei în Cicero (Catilinara 1).

54lPlutarch, Ad. Apollonilllll 1 1 6 a: Despre toate trebuie să spunem: I/e Îngrijim de cele ce sînt ale zeilor, pe care când vor ni le cer fnapoi. Asţlel n-ar trebui să socotim insuportabil dacă ei cer pe cele a căror folosinţă ne-au Îngăduit-o un scurt timp. Cicero. Tusc. 1 , 93 : Să jie Înlăturate deci aceste prejudecăţi băbeşti, că este o nenorocire să mori Înainte de vreme. Dar care vreme? Cea jixată de natură? Dar aceasta ne-a dat viaţa, ctlln ne-a dat şi bani,jărâ afixa zilla restituirii. De ce să te plângi deci câ ea o cere Înapoi când vrea? Doar CII această condiţie ai primit-o.

55lPIutarch Ad. Apolloniu/11 1 03 b : După cum plantele lIneori dau roade lIlulte, alteori nu dau deloc şi animalele o dată sînt producătoare de urmaşi, altădată nu; şi după cum pe mare alternează liniştea cuji ,rtuna, tot aşa În viaţă se Întâmplă m ulte şi felurite IÎnprejurâri, care târăsc pe oameni În diferite schimbări ale sortii.

56lHoratius'

Ode 1 34 1 2- 1 5 ' , " , Numai un zeu e în stare

Din mic să facă mare, pe cel înalt umil . Vădind ce-ascunde umbra. Cu aprig zbor

Norocu-a smuls de-aici coroana. Vesel că dincolo o vede pusă.

Ode lll , 29, 49-52: (Trad. C. Niculescu)

J:'l"orocul cel prea bucuros de crunta lui menire In jocul său neprevăzut stă-n veci Îndărăpnat. Pe plac nesigure favoruri având la toţi de dat, Azi mie, mâine altuia, cu multă Înlesnire.

(Trad . Ollănescu) Plutarch, Ad. Apol/ol/ ium 1 03 ; Cît de alunecoasă şi de nestatornică este soarta şi CÎt de uşor se prăbuşesc cele Înalte şi se înaltă cele limite, În schimbările sorţii.

Mângâier i le filosofiei - Note 267

57)Solon spusese odată bogatului Croesus că ninu}ni nI/ trebuie să se considere pe deplin fericit Înainte de moarte. Invins de Cirus şi dus să fie ars pe rug, Croesus a strigat pe Şolon de trei ori. Ci rus, impresionat, a dat ordin să fie oprit rugul . In acelaşi timp, o ploaie torenţială a contribuit la stingerea completă a focului şi la salvarea lui Croesus. (cf. Ausoniu, Ll/dus septem sapientium)

58)Perseu, regele Macedoniei, Învins la Pydna ( 1 68), de Paulus-Emilius şi racut prizonier, a Împodobit carul de triumf al Învingătorului său şi a murit apoi În Închisoare.

59)Citat în greceşte din Iliada XXIV, vers 527-533 ; Două butoaie se află-n Ol imp pe podeala lui Zeus Unu-i butoiul de rele, celălalt e butoiul de bunuri. Când un amestec din ele cuiva între oameni dă Zeus, Nenorocirea-I aşteaptă, dar are şi parte de bine. Dacă-i dă însă necazuri, îl face batjocura lumii Foamea pe srantu l pământ îl adulmecă rară mi lă. Şi umblă săracul pribeag, oropsit e de Zei şi de oameni .

(Trad. G. Murnu) 6°)Subiectul acestei poezii revine des în poezia didactică

latină. Cf. Ovidiu Faste 1; Horatius Sat. 1 , 1 Claudian, Contra lui Rujin 1 , etc.

61)Horatius, Carmen Seculare 59. 62)Seneca, Ep. II Ad. Lucilil/m : Nu e sărac cine are puţin,

ei cine doreşte mult. 6J)D i n a doua căsător ie , cu Rust ici a n a , fi i ca lu i

Symmachus, Boethius a avut doi fii : pe Symmachus ş i pe Boethius, consul i foarte tineri, în 522.

64)De tânăr, Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu şi consul. (Patriciatul era spre sfârş itul imperiului numai un titlu onorific de nobleţe, care se dădea unui număr restrâns de personalităţi în stat).

65)Carul lui Phoeblls-Apollo este, după legendă, tras de 4 cai, fiecare avându-şi funcţia arătată, de nwne: Pyrous (foc, căldură), EOlls (lumină), Ethon (care arde) şi Phlegon (care aprinde).

66)Verg. Georgice II. 458; O preafericifii agricultori, dacă şi-ar cunoaşte bunurile lor!

67)Plutarch, De exilio, 600 a: Cred că nu sînt mulţi Sardinieni care sâ nu dorească să plece În exil cu averile tale şi care să li se pară că s-a făcut foarte bine cu ei, dacă astfel le este dat mai degrabă să trăiascâ Între străini, decâtfixaţi acasă, asemănâtori broaştelor ţestoase, să n-aibă nimic bun decât să trâiascii jării grijâ.

268 Boethius

68lSeneca, Epist. 1, 9, 20, Ad Lucilium; Dacă cineva (zice Epicur) nu este mulţumit de averea sa, poate să fie stăpânul lumii Întregi, tot sărac e. Sali, dacă ţi se pare mai bine altfel spus (interesează dealtfel conţinutul, nu forma); cel ce nu se crede fericit este un nenorocit, chiar dacă porunceşte lumii întregi. Dar, ca să ştii că aceste idei sînt obşteşti, fiindcă le-a rostit În primul rând natura, vei găsi la un poet comic această vorbă: " Nu este fericit cel ce nu se crede astfel ".

69lTeme platonice şi stoice. 70lCf. Seneca, Thyestes III, 447;

Dar nici o teamă; jără arme casa mea este În siguranţă. Şi În simplitate mă bucur de o linişte desăvârşită.

7ljSeneca, Ad. Marciam . 1 9, 5 : Soarta nu poate păstra ceea ce natura a părăsit şi nu poate fi nenorocit cel ce nu mai există.

72lCicero, Tusculane V, 8 8-89 (cap. 3 1 -32): Cine nu se teme de sărăcie? Totuşi numai filosofii nil se tem de ea. Iar el (Epicur) cu cît de puţin se mulţumeşte! Nimeni n-a vorbit mai mult decât el despre cumpătare.

73lAristotei fr. 5 7 (Stob. III 3 , 25 + Pap. Oxyrh, 666) : Fericirea nu constă atît În a câştiga multe, cît mai ales a te găsi bine sub raportul sufletului şi nici c01pul Împodobit cu haine strălucitoare nu pare a da cuiva fericirea; căci se Întâmplă cu cei nevrednici de nimic, când soarta le dă stare şi bunuri materiale, că va fi mai mult admirată Înfăţişarea lor decât ei înşişi şi aceasta este mai răII decât orice. (Weinberger p.33)

74lA. Gellius, IX, 8 : Desigur că e adevârat ce-au spus înţelepţii, observând viaţa, câ cei care au multe sînt lipsiţi de multe. Horatius, Ode IV, IX, 45 : Să nu numeşti fericit pe cel ce are mult.

75lAristotei fragm. 5 7 : Celor ce stau rău cu sufletul nici buna stare, nici frumuseţea I1U le este dintre bunuri, ci cu cît bogăţiile încep mai înfloritor, cu atît mai grav şi mai rău rănesc pe cei ce le-au câştigat.

76lCf. Juvenal, X, 2 1 sq: De faci un drum În timpul nopţii şi dacă ai cu tine luată Puţin-argintărie bună, mereu de sabie sali ţeapă Ai să te temi şi tremura-vei, chiar când o trestie, pe apă, Îji mişcă umbra în faţa lunii. În schimb drumeţul jăr-de-avere Ii cântă hoţului În fată.

(Trad. I. M. Marinescu)

Mângâieri le fi losofiei - Note 269

77)Frumuseţea şi fericirea vieţii simple şi patriarhale au fost cântate de cei mai mulţi dintre poeţii vechi ca Tibul, Horaţiu, Ovidiu, Seneca etc.

78)Se servea comeseni lor vin şi miere, pe care şi le amesteca fiecare după plac.

79)PUrpură de Tyr; la început culoarea purpurei se scotea din otrava unei scoici.

8°)Serii , poporul din India de răsărit care fabrica şi exporta mătasea în vechime. (Viermele de mătase în chinezeşte serh, a trecut şi în greceşte ser; în latineşte seri cum = mătase; serica = stofe sau veşminte de mătase. Astfel se exp lică etimologia termenului modem de sericicultură.

8 1 )În legătură cu navigaţia, cf. Vergiliu, Bucolice IV; Tibul, Elegii 1. V; Ovidiu, Metamorfoze etc.

82)Elogiul păcii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin, Octavia, 390 Neamul omenesc nu cunoaşte războaiele, nici freamăteje ucigătoar� ale trâmbiţei de luptă.

83)ln text arva. In aparatul critic al lui Weinberger, p. 36, găsim: arma W (probat Hiittinger, 1 900, p. 1 9 n. l ) Faţă cu ideea am adoptat în traducere lecţ iunea arma d i n codicele W (Mainhingensie bibl iothecae Wal lersteinianae).

8�)Cf. Ovidius, Metamorfoze 1, 1 40: SÎnt dezgropate din pământ bogăţiile aţâţătoare la răutăţi.

85)Arist. , Fr. 59 (Weinberger, p. 36): Onoarea şi gloria umplu mai mult sufletul de uşurătate decât celelalte după care râvneşte omul. Cicero, Tusculane III, 3 (cap. II): La această rătăcire a noastră contribuie şi poeţii: aceştia, deoarece au o mare aparenţă de Învăţătură şi de Înţelepciune, sÎnt Cll plăcere ascultaţi, citiţi şi Învăţaţi pe dinafară şi astjrd ei se Îlltipăresc adânc În suflete. Când la aceştia se adaugă şi poporul, acest mare dascăI, această mulţime care din toate părţile ne Împinge la viţiu, atunci sÎntem definitiv otrăviţi de stricăciunea ideilor rele şi ne Îndepărtăm de natura Însăşi, până acolo Încft par a-şi fi râvnit cea mai bună natură cei care au socotit că nimic nu e mai bun pentru om, nimic mai dorit, nimic mai măreţ, decât onorurile, conducerile, gloria populară . . . Plutarch, Consolatio ad Appollonium, 1 03 e: Deşi aceasta este starea lucrurilor trecătoare, unii, din cauza prostiei omeneşti, Îşi fac o glorie nesocotită şi deşartă dacă atunci când mărimea bogăţiilor sau rangul magistraturilor, sau o situaţie mai Înaltă În stat, ori onorurile şi gloria i-all ridicat puţin, ameninţă şi insultă pe cei III ici, IIcgâ/ldi/ld cÎt de nestatornică şi alunecoasă este soarta . . .

270 Boethius

86) Aluzie la instituţia decemvirilor creată la 45 1 a. Chr. , pentru a redacta legi scrise.

87)Ultimul rege roman, Tarquinius Superbus, a fost alungat la 509 a. Chr.

R8JCf. Seneca, De beneficiis, III, XX: Dacă cineva crede că omul În Întregime poate fi supus sclaviei, greşeşte: partea cea mai nobilă din noi se sustrage acestei condiţii. Numai corpurile sînt slIpllse şi În proprietatea stăpânllllli: spiritul Îşi are dreptlll săli propriu, e atit de liber şi de plin de mişcare, Încît nici nil poate fi ţinut În Închisoare, nici nll poate fi oprit de a-şi lua avÎntllrile sale pentrll a se ridica sus, În infinit, în tovărăşia celor cereşti.

89lZenon din Eleea. Alţii cred că e vorba de fi losoful Anaxarch din Abdera, pattizan al filosofiei lui Democrit şi victimă a tiranului Nicocreon din Cypru.

90lBusiris, regc al Egiptului, care, pentru a opri flagelul unei foamete care se abătuse peste ţara lui, a ordonat, după sfatul unui ghicitor din Cypru, să se sacrifice străinii care pătrundeau În Egipt. Pe Hercule Însă nu l-a putut sacrifica, deoarece acesta rupând lanţurile a ucis şi pe rege şi pe fiul acestuia. Istoricii greci Însă combat vcrosimilitatea acestei legende, după care ar fi existat sacrificii omeneşti la Egipteni.

9 1 )Învins într-un război cu Cartaginezii şi racut prizonier, Regulus a fost trimis să trateze cu romanii pentru un schimb de prizonieri, jurând că se va Întoarce îndărăt, dacă negocierile vor eşua. La Roma Însă el a sfătuit pe compatrioţii săi să nu admită condiţiile Cartaginezilor şi apoi, respectându-şi j urământul, s-a întors la Cartagina, unde a fost supus celor mai grele chinuri, povestite, Între alţi i , de Cicero, în De OjJiciis, III, 27.

92lTabloul grozăviilor săvârşite de Nero, îl găsim zugrăvit complet de Suetoniu şi Tacit.

9JlDupă ce a fost ucisă mama sa, Nero, venind să-i vadă cadavrul, se zicc că l-a privit obiectiv, admirând sau criticând din punct dc vedere estetic, diferite părţi ale corpului. Adevărul acestui fapt e pus la îndoială atît de Suetoniu, cît şi de Tacit.

9�lCicero, Hortensills 27/37: Cît se deosebesc oamenii Între ei, ca fire, dorinţe şi felul vieţii Întregi.

95)Cicero, Hortensills, 80/87. 96lVisui iui Scipio, În Republica, VI, 22. 97lCicero, Rep. VI, 25: Acel renume Însă În Întregime este

ÎI1Cătllşat i'11 limitele acestor regiuni pe care le vezi; pentru

Mângâieri le fi losofie i - Note 271

nimeni el n-afosl veşnic, ci se prăbuşeşte Cll lI/oartea oamenilor şi se stinge În uitarea posterităţii.

98lPlutarch, COl1solatio ad Apollonillll/, 1 1 7 e: Cea mai lungă viaţă este scurtă şi de o c1ipâJaţcl cu veacllrile nenumârate, cf. Cic. Hort, 25/35; Rep. VI, 24

99lPlutarch, De vit. pud. 532 f (Weinberger 42). Tăcerea este, zice Euripide, răspunsul filosofilOl: Proverbe 1 1 , 1 2 : Bărbatul Întelept va tăcea (cf. Proverbe 1 7, 2 8 ; Ecclesiastlll 20, 5 , 6, 7). Macrobius, Satllrnalia VII, 1 . 1 1 : Aceasta este una din virtuţile filosofiei, că pe când oratorul 11 li poate Scl demonstreze decât vorftind, filosoful face filosofie f1l1 mai puţin tăcÎnd, decât vorbind. In timpurile noastre tăcerea a fost magistral dăltuită în bronzul cuvîntului de T. Carlyle şi V.Pârvan.

IOOlCf. Plutarch. Ad uxorem 6 1 1 d.: În privinţa celor pc care le auzi de la alţii, care sfătlliesc pe mlllfi SPU11IÎ/d că fllI există nimic rău, nimic trist pentru cei ce sîn/ dezlegafi de corp, ştiu că te Împiedică să crezi această În vâfâfllrâ strămoşească şi simbolurile II/istice ale orgii/ar dionisÎacc, pe care le cunoaştem unii de la alţii cei ce participâm la ele.

10 1lCf. Vergilius, Eneida IV, 1 73- 1 77 102lBrutus, autorul principal al revoluţiei republicane din

509 a. Chr., prin care Tarquinii au fost alungaţi şi rega l i ta tea înlocuită cu republica. S-ar plltea să fie, de asemenea, l 'orba despre Brutus care a II/al parte la asasinarea Illi Caesw:

1 03lStoicui Cato din Utica. 104lConsul roman în 282 a.Chr. , proverbial pentru sărăcia,

integritatea şi cinstea sa. În războiul cu Tarentul, Fabricius a fost trimis la Pyrrhus să negocieze răscumpărarea ptizonierilor şi pacea. Pyrrhus voind să-i facă un dar de bani , el l-a refuzat. În acelaşi timp însă a denunţat lui Pyrrhus intenţiile criminale ale medicului acestuia. Când a auzit Pyrrhus a exclamat: Recllnosc pe Fabricills ' Ar fi mai uşor să intorci soarele din drumlll sâu, decât pe acest roman din calea dreptăţii şi a onoarei.

I05lSeneca, Agamemnon, 58 sq. 106lMartianus Capella, 3,7:

Cel care legi, strîngînd în lanţuri tainice, Seminţe care se luptă între ele Şi printr-o sfintă-mbrăţişare încălzeşti legături, Căci împleteşti elementele unelc cu altele. Uneşti sexele şi credinţa sub semnul 'Dragostei ' .

1 07lReminiscenţe din Banchetul şi Timeul lui Platon, după

272 Boethius

care iubirea este ca un demon ce are misiunea de a uni elementele despreunate. CARTEA III

J08lCf. Platon, Protagoras 328 d . : Dupâ ce Protagora a spus acestea şi altele ca acestea a Încetat cuvFntarea; eu Însă, mult timp fermecat de cuvîntarea lui, ÎI privearn Încă, dornic să aud cele ce urmează.

I 09lÎn Republica lui Platon (începutul cărţi i VII) găsim celebra alegorie a peşterii , prin care Socrate aseamănă pe om, prizonier proprii lor sale simţuri şi prejudecăţi, neputincios de a cunoaşte esenţa adevărului, cu nişte captivi care, închiş i într-o peşteră întunecoasă, sînt nevoiţi să stea cu spatele spre lumină şi să nu poată vedea decât umbrele fiinţe lor şi lucrurilor reflectate de lumina de afară. După cum aceşti prizonieri cu cît se apropie mai mult de ieşirea din peşteră, cu atît pot vedea mai bine lucrurile iar nu umbrele lor, tot aşa omul, dezbrăcat de pasiuni şi prejudecăţi şi înălţat până la Dumnezeu, poate cunoaşte realitatea ideală. Conchide Platon, prin gura lui Socrate (5 1 7 b): Aşadm; iubite Glaucon, aceasta este icoana condiţiei umane. Peştera subterană este lumea vizibilă;focul care o luminează este lumina soarelui; captivul care se ridică În regiunea superioară şi o conlemplă este spiritul, care se Înalţă până la �fera inteligibilă. Aceasta este părerea mea, dacă vrei Sel o ştii. Dumnezeu ştie dacă este adevărată.

1 I0lCf. Martianus Capella, 37,4 (24,6) I I l lLoc comun al fi losofiei morale antice. Cf. Platon,

Euthidem, 278 e: Toţi voim săjimfericiţi . . . . cine dintre oameni nu vrea să fie fericit? Cicero; Hort. 26/36: Desigur toţi voim să fimfericiţi "; Seneca, De vita beata, 1, 1: " Toţi doresc să trăiască fericiţi . . .

I 12lEpicur, fr. 348 (Augustinus, De civitate Dei, XIX. l ) I IJlCf. Platon, Republica, 5 1 8 c. 1 14lCf. Seneca, Ad Lucilium 36: Anotimpurile, zilele,

astrele, arată că toate fenomenele şi lucrurile au un ciclu pe care îl parcurg şi-l repetă În perioade determinate.

I 1 5lPerle; cf. Horatius, Epode, 8. 14 . 1 1 6lStruma = scrofulă, urmată de scrofuri; Catul, LII. 1 1 7lExista un Decoratus, ataşat pe lângă maestrul oficii lor

(Bocognano, p. 264, nota 98). 1 18lPe lângă îndatoririle lor speciale (jurisdictio şi imperium)

pretorii aveau şi unele atribuţii politice şi administrative. Ei dădeau spectacole pentru popor.

Mângâieri l e fi losofiei - Note 273

1I 9lPrefectui aprovizionării, care supraveghea toate industrii le alimentare, nu mai avea la sfârşitul imperiului din vechile sale însărcinări decât pe aceea de a fixa preţul pâinii şi de a verifica, pentm exactitate, dntarul brutarilor.

I2OJCicero, Pro Archia, 14 . 1 2 l lDionisie, tiranul Syracuzei, către anul 400 a.Chr., pentru

a face pe linguşitorul curtezan Damocles să înţeleagă plăcerile domniei , i-a cedat pentru o zi locul , u rcându-l pc tron şi înconjnrându-l de toate satisfacţii le, dar atâmându-i în acelaşi timp deasupra capului de tavan o sabie, care se ţinea într-un fir de păr să nu cadă. Damocles a înţeles astfel fericirea tiranului .

ImCf. Cicero De OjJiciis, II , 24 sq. I 23lPapinianus, jurisconsult cclebm, Caracal a, ucigându­

şi fratele i-a cerut să facă apologia crimei. Papinianus a refuzat şi a fost ucis.

124lHoratius, Ode, III, 4, 65 : Forţa oarbă se prăbuşeşte sub propria sa greutate.

I25lCf. Ev. Matei, 1 0,36: Şi vrcljmaşii omului, casnicii lui. 126lCf. Vergilius, Georgice 1, 30. Indus la est şi insula Thule

la nord erau limitele lumii cunoscute de cei vechi . 127)Versuri citate în greceşte din Euripide, Andromaca, 320 sq. 1 28lCartea II, proza VII. 129) Aristotel, Rhetorica 1 399 b; Sallustius Iugurtha 85, 2 1 -25. I 3OlCf. Iuvenal, XV, 708, sq.

Din cer ne luarăm cunoştinţa Acestui simţ din care nll sÎnt Întm nimic Împărtăşite Vie(uitoarele ce-şi poartă a lor priviri Î/l jos lintite. Acel ce le-a creat pe toate dilltrll-nceputul lumii, dete La dobitoace numai viaţă, iar omeneştii noastre cete, Dădu şi suflet . . .

(Trad. I. M. Marinescu) IJ I lÎn Andromaca, vers. 420 I32lPlutarch, Consolatio ad Apollonium, 1 04 a: În realitate

trupurile oamenilor sÎnt muritoare şi efemere. I3JlPlutarch, De liberis educandis, 5 e: CÎt de mică este

puterea omului, comparată cu pllterea altor animale ca de pildă elefantii, taurii, leii. Seneca Ad Lucilium Xv.- Nu vei atinge niciodată nicifarfele, nici greutatea unui bou gras.

134lAristotel. Fr. 59 (lamblichus, Protreptico/l 8 , 47, 1 2) : Dacă cineva ar avea vederea lui Lynceu, a cărui privire putea strâhatc prin ::.idllri şi arbori, i s-ar părea o reprezentare slI!'o/"/{/hilii sii \ '{/(/â din cite rele e constituit. (Weinberger, p .59)

274 Boethius

I35)Cf. Platon, Protagoras, 329 c.d. : . . . virtutea e una, dar părţile ei sÎnt justiţia, temperan{a, sfinţenia, sau toate acestea sÎnt numele uneia şi aceleiaşi realităţi.

1J6)Platon, Timaios, 27, c . : Deci, datoria ta, Timaios, este să vorbeşti În legătură cu acest subiect, pe cît se pare, după ce vei invoca mai Întâi, după lege, pe zei.

I 37)Platon, Timaios, 27c; c! Geneza, 1,26; etc. 1J8)Cf. Platon, Timaios, 31 b-32c. lJ9)Cf. Platon, Timaios, 35 şi 3ge. 14°)Cf. Platon, Timaios, 41 e. Dialogul Timaios al lui Platon se găseşte În Opere, voI.

VII, Ed. Ştiinţifică, 1 993, p. 1 05-2 1 5 . 14 1)Martianus Cap elIa, 74, 1 8 (49,4): Dă, tată, ca mintea

să se urce la cetele eterice. 142)Cf. Platon, Legile, 7 1 5e : Demiurgul, cum spune un

vechi cuvÎnt, având În sine Începutul, sfîrşitul şi mijlocul tuturor lucrurilor, pe toate le cuprinde, ur11lărindu-le cu dreptatea sa. C! Apocalipsa lui Ioan, 1,8: Eu sînt Alfa şi Omega, fncputul şi şjfrşitul, zice Domnul, cel ce este, cel ce era şi cel ce vine, atot/iitorul.

'43)Idee inspirată din Platon 144)Boethius tradusese "Elementele" l u i E uclid ş i

Aritmetica lui Nicomah. 145)În vocabularul fi losofic al lui Lalande, găsim această

notă, după L. Braunschweig: Porismele lui Euclide s-au pierdut; nu se ştie exact ce conţineau, /ţici măcar ce Înseamnă cuvântul. Dar se poate presupune că ele tratau de:,pre propoziţiuni incomplet demonstrate şi a căror dovedire, logică şi generală, trebuia demonstrată. Totuşi în dicţionarul grec-francez al lui Bailly găsim tradus astfel cuvîntul : porisma = corolar, propoziţiune scoasă dintr-o teoremă (Eucl . , Elem. 3 , 1 ) . Această traducere concordă, după cum se vede, cu Înţelesul pe care i-I dă Boethius. Prin urmare, Însemnarea cuvintului porisma nu rămâne necunoscută.

'46)Platon, Phaidon 60 b. 147)Cf. Ev. Matei XI 2 8 : Veniţi către Mine toţi cei osteniţi

şi Eu vă voi odihni pre voi . '48)Vergilius, Eneida VII, 4 6 : Loc de cetate ş i trudelor

capăt acolo să-ţi fie. (Trad. Coşbuc) 149)Cf. Cartea III, proza XI 1 5°)Plutarch: De Exilio, 607 c: Există ţinuturi unele mai

potrivite decât altele, pentru plante, În care acestea răsar şi

Mângâieri le fi losofie i - Note 275

cresc mai bine. 15l lQuintiiianus, Institutia Orataria VI I , Praefatio. 152)Fericitul Augustin, Confesiuni, VII, 1 0: Am (ost nevoit

să mă Îndrept spre mine Însumi, all/ intrat În adâncul conştiinţei mele şi am văzut . . . lumina cea schimbâtoare.

1 53)Cf. cu teoria platonică a reminiscenţei (Phaidon, 9 1 e) 1 54)Cf. Cartea 1, proza VI ISS)Giganţi i , spune legenda, ajutaţi de mama lor Geea, au

declarat război lui Jup'iter, dar acesta i-a învins cu ajutorul lui Hercule.

I S6)Platon, Republica, 425a. I S7)Citat în greceşte, cf. Platon, Sojistul, 244e. 1 58)Platon, Timaios, 29b 159)Cf. Vergilius, Georgice II, 490: Fericit cel ce a putut

cunoaşte cauzele IlIcrurilor 16°)Orfeu, fiul regelui Oeagru şi al nimfei Caliope - după

altă legendă, fiul lui Apollo şi al muzei Clio - cel mai mare dntărcţ al antichităţi i , de numele căruia se leagă poeme, mistere, dogme etc. Poezia aceasta a lui Boethius este în întregime imitată după Seneca, Hercule Furiosul, 570-595, Hercule pe muntele Oeta, 1 03 5- 1 1 34, şi Medeea, 628-636. Inf1uC1nţe din Seneca se găsesc în aproape toate poezii le lui Bocthius. In cea de faţă asemănările sînt mai izbitoare ea în toate celelalte.

Tabloul complet al împrumuturilor din Seneca la Boethius a fost întocmit de R. Peiper, Cons. Philosophiae, Lipsiae, 1 87 1 .

Asemănări izbitoare se găsesc şi în Satyricolllli (Cartea IX) lui Martianus Capella. Cf. şi Ovidiu, Faste, II, 83 .

161 )Thaenar (Azi capul Matapan), peşteră de la extremitatea de sud-est a Laconiei, lângă intrarea în "infern".

1 62)Cerberul , câine cu trei capete, păzitor al infernului. 163)Furi i le (la greci Erin ii le), zeităţi cărora nici o crimă sau

viclenie nu le rămâne nedescoperită şi nepedepsită. 164)Ixion, regele Lapiţilor, căruia Jupiter îi acordase azi l în

Olimp. Ucigându-şi socrul şi încercând în Olimp să necinstească pe Junona, a fost aruncat în Infern şi pedepsit cu legarea de o roată care se învârtea necontenit .

16S)Tantal, regele Lidiei, dând o masă zeilor, pentru a le ispiti ştiinţa, le-a servit drept mâncare pe propriul său fiu, Pelops, tăiat în bucăţi. Jupiter a-toate-ştiutorul însă l-a trimis pentru nelegiuirea lui în Tartar, pedepsindu-I la o foame şi sete veşnice, pe care nu şi le poate astâmpăra niciodată; deşi în mij locul unui

276 Boethius

rîu şi având deasupra un pom cu fructe coapte, crăcile se ridică În sus când Întinde mâna, iar valurile fluviului Îi scapă mereu printre buze, fără să poată înghiţi o picătură de apă, când vrea să-şi astâmpere setea.

166lGigant pedepsit de Apollo şi Diana fiindcă Încercase să necinstească pe mama lor, Latona, şi condamnat să-i sfâşie veşnic doi vulturi ficatul rară ca el să-i poată alunga.

167lPluto, zeul Infernului. CARTEA IV

168lCf. Cicero, Visul lui Scipio (Republica). 169lPlaton, Phaidros, 249 c: Singură gândirea filosojitlui

e înaripată . . . 170lMart. Capella, 40, 1 2 (26, 1 3). J7I )Saturn. Cf. Vergilius, Georgice I . 336: Priveşte Încotro

se-ndreaptă planeta Îngheţată a lui Saturn. 172lMarte. 1 73lPlaton, Phaidros, 246 e: E Înnăscută puterea aripei

de a zbura în Înalt, unde locuieşte neamul zeilor . . . Marele Jupiter merge înainte pe cer, purtat În car, pregătitor şi Îngrţjitor a toate.

174lVergilius, Eneida, XII, 76 1 -763: Cinci ocoliri au făcut înainte pe aici şi pe acolo Cinci îndărăt; căci acum nu fug dup-o slabă răsplată Jocuri făcând, ci se-ntrec pe capul şi viaţa lui Turnus.

(Trad. Coşbuc) I75lCf. Platon, dialogul Gorgias, din care Boethius s-a

inspirat În acest capitol. I 76lPortretul timpului, cf. Platon, Republica, X. 578 b-580 b. J77lMartianus Capella, 1 6, 1 (9,25). 1 78lCf. Pildele lui Solomon, XIV 25: Cununa Înţelepţilor

este bogăţia lor; iar viaţa nebuni/ar este rea. Cf. şi Psalmi, 89,6; /erem. 1 3 . 1 8.

179lCf. Ambrosius . De Officiis ministrorum 1, 1 2, 46: Nelegiuitul îşi este Însuşi pedeapsă, cel drept . . . mulţumire şi fiecare din faptele sale bune salt rele Îşi ia răsplata sa.

180lAcest episod din viaţa lui Ulysse e povestit de Ovidiu în MetamOifoze XIV, 254 sq.

18 l )Ulysse, Neritus era un munte Într-o mică insulă de lângă Ithaca, patria lui Ulysse.

J82lCirce, zeiţă vrăj itoare, fiica soarelui şi a nimfei Perseia, locuind în insula Aia, într-un palat păzit de animale sălbatice şi de eroi, transformaţi de ea În animale. A fost ucisă de Telemac. Cf.

Mângâierile fi losofie i - Note 277

episodul acesta povestit de Homer (Odiseea XX 1 38 sq.) cu următorul început:

De aici pornim-nainte plini de jale De pierderea il/biţilor tovarâşi, Dar mulţumiţi că noi scâparăm teferi Şi-ajungem la ostrovul Aia, unde Şedeafrumoasa Circe, o zeiţă Cu graiu de om şi-amarnică, o soră De-un sânge cu sălbatecul Aetes Care-i născut din luminosul soare Şi de-a lui Ocheallosfatâ Persa . . .

(Trad. Murnu) 183) African, Marmarica, în Africa, între Egipt şi Cyrenaica. 184)Mercur, născut în Arcadia, reprezentat cu arip i la umeri

şi la picioare. ' 85)Cf. Platon, Gorgias, 509, d. (cap.LXV): Aşadar, din

douâ rele, a comite o faptă rea şi a sl!feri, noi spunem că-i mai mare cel dintâiu şi mai mic cel de-al doilea. De aceea, ce mijloace trebuie să-şi procure cineva, ca sâ poatâ să-i ajute astfel, fnCÎt să aibă amândou/i foloase, atit pe acela de a nu comite fapte rele, CÎt şi pe acela de a nu le suferi? Oare puterea sali voinţa? Vreau să spun astfel: va fiferit de nedreptăţi dacă nu va voi sau dacă {şi va dobândi puterea ca să l1ujie nedreptâţit? (Trad. Simenschy) cf. Cicero, Hortensius 29/39; Augustin, De Civitate Dei V, 26.

' 86lPlaton, Gorgias, 472 e : După părerea mea . . . cel nedrept şi criminal este nefericit fn orice caz, totuşi mai nefericit dacă nu e tras la răspundere şi judecat de zei şi de oameni.

(Trad. Simenschy). 187lCf. Platon, Republica, X; Vergilius, Eneida, VI, 739 ' 88lVergilius, Georgice 1, 204. 189)Mart. Capella, 42, 4 (27, 1 ); cf. Ovidius MetamOffoze

II, 1 77. 190)În timpul eclipselor de lună, cei vechi făceau un zgomot

asurzitor, lovind Între ele obiecte dc metal, pentru a ajuta luna să iasă din eclipsă. Acest obicei, care se mai păstrează şi astăzi la groenlandezi şi la unele populaţii africane, trebuie pus în legătură cu un străvechi mit indian, după carc luna şi soarele sînt necontenit urmărite de capul nemuritor al lui Rahm, pîrît de aceştia lui Vişnu că ar fi băut din apa nemuririi .

'9 l lLoc comun în dialogurile platonice. Cf. Phaidon, 62 a. 1921Cicero, De divinatione, II 1 0 1 . După Usener, Klingner

278 Boethius

şi Muller (ef. Weinberger, p. 96) Boethius s-a folosit în acest capitol de izvoare neoplatonice; Plotin, 1, 7, 1 ; 20 1 ; III, 1 , 7, sq.

19J)Idee stoică. 194)Părerea susţinută de Atenagora, filosof platonic, născut

la Atena în sec. II , convertit la creştinism. 195)Gândire platonică. 1 96)Cf. Cicero. De divina/iane, 1 , 1 25 : Eli Însă numesc

destin ceea ce Grecii numesc elJlUPJleVll, adică o ordine şi o serie de cauze care se nasc unele din altele.

197)Verg. Eneida II, 426. 198)Lucanus, Pharsalia 1, 128. Nepot al lui Seneca Retorul

şi Seneca Filosoful, Lucanus, marele poet cpic roman, a murit de tânăr, osândit de Nero fiindcă se amestecase în conspiraţia republicană a lui Calpurnius.

1 99)Ci tatul , în greceşte, este luat poate din Hermes Trismegistul, personaj legendar, căruia i se atribuiau numeroase cărţi, conţinând principiile înţelepciunii vechiului Egipt (Bocognano p. 268) sau din filosoful eleat Parmenide (Weinberger, p. l 00).

200)Citat în greceşte, din Iliada, VII, 1 76. Dacă nu sînt o muză, anevoie o să spun despre toate.

(trad. Murnu). 20 1)Cf. Ecc/esiastu/ 1, 8 : Toate lucrurile SI/lt grele, nu poate

omul să le explice prin cuvînt şi mi se va sătllra ochiul a vedea, nici urechea a auzi.

202)Cf. Epist. Filip. 2, 7: Ci s-au deşertat pe sine chip de om luând, Întru asemănarea oamenilorjăcându-se. Iacob, 3, 9 : Cu dânsa (Cll limba) blesten!ăm pre oameni, cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

2OJ)Cf. Mart. Capella 427, 7 (299, 25) - Vergilius, Georgice II, 48 1 -482.

204)Vergilius, Ecloge 8, 1 7. 205)Vergilius, Georgice III, 225-226. 206)Maximianus, 5, 1 1 2 . 207)Îna inte de a p leca cu flo ta spre Troia , Atr idul

Agamemnon a trebuit să jertfească pe fi ica sa Ifigenia, pentru a avea vînturi favorabile de plutire.

Z08)V1ysse. 209)Leul din Nemeia. Este vorba de chinuri le la care a fost

supus Hercule pentru a ispăşi vina de a-şi fi ucis, într-un acces de nebunie, soţia şi copi ii .

2IO)Păsările lacului Slymfale. 2 II )Merele de aur din grădina Hcspcridclor.

Mângâieri le fi losofiei - Note 279

2 12lDiomede, regele Traciei , îşi hrănea caii cu carne omenească. Hercule l-a pedepsit pentru această cruzime, dându-l proprii lor lui cai să-I sfâşie.

2 1JlSeneca, Hercules Furens 1 1 78. 2 14lSeneca, Medea, 643, 653. 2l S)Mistretul de la Erimante din Arcadia. 2(6) A ţinut, în locul lui Atlas, pământul pe umeri.

CARTEA V 2 (7)Cf. Platon, Timaios, 28 a: Tot ceea ce naşte trebuie să

se nască dintr-o cauză oarecare; căci nimic nu-şi poate avea originea În afară de o cauză. - Persius, Satire III. 84 sq. Nimic nu se naşte din nimic Nimic nu se poate Întoarce În nimic.

2 18)Aristotel, Physica II, 4. 2(9)Persia: numele de Achemenia, de la Achemene, strămoşul

lui Cyrus�şi Darius. 220lln retragere, parţii cauzau mari p ierderi inamicului,

copleşindu-l din fugă cu săgeţi. 22 1lCitat în greceşte (Iliada III, 277 şi Odiseia XI, 1 09 şi

XII, 323) versul acesta figurează în Weinberger (p. l l O) ca primul în poezia ce urmează.

222)Homer, Iliada, 1, 605-606 22J)Vergil ius, Georgice, IV, 3 9 3 : Cele ce sînt, ce au

fost şi-ncurând sînt Împinse să vină. 224)Cf. Cicero, De Natura Deorum II, 6 8 : I I I , 54 -

Lactantius, Institutiones Divinae II, 1 0 - Firmicus Maternus, De erroreprofanarnm religionum 1 7, I . - Mart. Capella 74, 1 (48,9).

22S)Cf. Augustinus, De Ci vita te Dei V, 9- 1 1 . 226)Horatiu, Sa tire 11, 5 , 59 . Ulysse se adresează vestitului

profet teban Tiresias, întrebându-l cum va putea să-şi refacă averea. După ce-i dă unele sfaturi, Tiresias adaugă aceste cuvinte al căror echivoc e caracteristic tuturor oracolelor: Fiu al lui Laerte, ceea ce spun va fi sau nu va fi: marele Apollo Îmi inspiră prezicerea!

227)Cf. cartea IV, poezia VI, 43 . 228lDespre teoria platonică a reminiscenţei, ale cărei idei

sînt reluate aici, v. şi Cartea III, poezia XI . 229)Cf. Platon Menon, 80 d . e . : Bagi de seamă În ce

argumentaţie Încurcată intrăm ? Ca şi cum omul n-ar putea cerceta nici ce cunoaşte, nici ce nu cunoaşte. Căci el nu caută ceea ce cunoaşte fiindcă ştie şi n-are nevoia de nici o cercetare amănunţită, şi nici ce nu cunoaşte; fiindcă nu ştie ce caută.

230)Cicero, De Divinatione, II 8, sq.

280 Boethius

231lOrigenes (Eusebius, Praep. ev. VI, I l ), Preş tiinţa lui Dumnezeu nu implică celor pe care el le are în puterea sa necesitatea de a se produce.

m)Idee neoplatonică din Ammonius: cunoaşterea . . . este o energie a cunoscătorului - şi Proculus: tot ce se cunoaşte nu prin puterea sa, ci mai degrabă prin puterea cunoscători/oI" se percepe.

233)Numele latin al fi losofiei stoice gr. o'toa lat. porticus, o galerie cu colonade şi picturi în Atena, unde Zenon din Citium şi­a ţinut cursurile. Filosofia sa şi-a luat numele de stoicism, de la locul unde era predată. Stoicii afirmă că senzaţia este primul act al cunoaşterii; acordă însă spiritului rolul de a prelucra datele simţurilor şi de a extrage din impresii confuze şi particulare idei precise şi generale. După concepţia stoică deci, spiritul nu are numai o receptivitate pasivă, ci este esenţial activ. Boethius opune acestei teorii a cunoaşterii teoria platonică, după care noţiunile generale despre lucruri nu ies din percepţiile noastre sensibile, ci ele preexistă în spirit, fiind doar trezite cu prileju l percepţii lor.

234)Cf. Prudentius, Apotheosis, 83 . 235)Cf. Sallustius, Catilina 1. 1 . - Ovidius, MetamOlfoze,

1, 85 sq. - Prudentius, Contra Symmachum, II, 262. 236) Aristotel, De Caelo 1; cf. şi II, 1 : Cerul in întregime

nici nu este născut, nici nu se poate strica, aşa cum zic unii despre el, ci este unul şi veşnic, nea vând nici început nici sfârşit al întregi eternităţi, având însă şi păstrând în sine timpul infinit . . .

2J7)Platon, Timaios, 2 8 sq. : După ce tatăl a băgat de seamă că lumea creată de el se mişcă şi are viaţă . . . s-a bucurat şi plin de veselie s-a gândit s-o facă şi mai mult după asemănarea sa. Astfel, precum el e veşnic, tot aşa s-a hotărft săfacă şi universul pe cît se �oate lafel. Evident, natura vieţuitoarelor este veşnică.

23 )Platon, Timaio.'!, 37 d. sq. 239)Ammonius, 135 : Acelaşi lucru prin natura sa este liber,

iar prin cunoaşterea zeilor este nu nedejlnit, ci definit. (Weinberger, p . 1 25)

. 240JPrudentius, Cathemerinon, II, 105 sq: Din zori şi până În apus Avem un ochiu acolo sus Ce zilnic e cercetător Al vorbelor şi faptelor El vede tot şi ştie-orice În tot cefacem martor e De dreapta judecat-a Lui Nu scapă gândul nimănui.