,, Cu mâne zilele-ţi adaugi/Cu ieri viața ta o scazi/ Și ai cu toate astea-n față/De-a pururi ziua cea de azi”

Revistă semestrială a elevilor de la

Liceul Tehnologic‘’ Vasile Netea” din Deda

Anul XXII Nr. 1 (42) Decembrie 2018

Centenar

1918-2018

Iată-ne ajunși în prag de

Centenar, moment de mare

sărbătoare pentru toți românii. Se împlinesc 100 de ani de

la unirea Basarabiei,

Bucovinei și

Transilvaniei cu Patria Mamă, România.

Realizarea Marii Uniri

reprezintă unul dintre cele mai importante

evenimente din istoria poporului

român, fiind strâns legată de intrarea României în Primul Război

Mondial, pas decisiv în vederea

realizării acestei năzuințe istorice.

Prețul plătit a fost enorm, peste un milion de soldați și civili români

pierind în Marele Război. Cu o mare

parte din teritoriu ocupat vremelnic de inamic, constrânsă să încheie o

pace înrobitoare, România a

continuat să existe, spre ea

îndreptându-se în continuare nădejdile naționale.

Prima provincie

unită cu România a fost

Basarabia, anexată de Rusia în anul 1812.

Izbucnirea revoluției

bolșevice în 1917 și ieșirea Rusiei din război

a făcut posibilă unirea Basarabiei cu

țara mamă, după un secol de așteptări. La 15 decembrie 1917 a

fost proclamată Republica

Democratică Moldovenească, ce

avea drept organ executiv Consiliul Directorilor.

Prof. Paul Ilieș

(continuare in pagina a 2-a)

(continuare din pagina 1)

În condițiile în care forțele

bolșevice amenințau să preia puterea

la Chișinău, iar trupele

dezorganizate care se retrăgeau de pe front puneau în pericol

stabilitatea în zonă, se va cere

ajutorul armatei române pentru realizarea ordinii. În aceste condiții

guvernul bolșevic a rupt legăturile

diplomatice cu România. La 9 aprilie 1918, Sfatul Țării, format din

delegați ai întregii populații,

indiferent de naționalitate, a adoptat,

cu o covârșitoare majoritate, hotărârea ca „de azi înainte și pentru

totdeauna Basarabia să se unească

cu mama sa, România". A venit apoi rândul

Bucovinei, provincie aflată sub

stăpânire austriacă din anul 1775.

Aici Viena urmărea sa anexeze Bucovina la

Galiția, în

timp ce ucraineenii

doreau la

rândul lor anexarea

acestui

teritoriu. Pe

fondul acestei stări de agitație, la 28

noiembrie 1918 Congresul General

al Bucovinei prezidat de Iancu Flondor a votat unirea

necondiționată a Bucovinei cu

Regatul României. A mai rămas Transilvania,

unde o dată cu începerea războiului,

mișcarea pentru unirea cu România

s-a radicalizat. Adunarea de la Alba-Iulia a însemnat punctul cel mai

înalt al luptei naționale a românilor.

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au participat 1228 de

delegați aleși, precum și peste

100.000 de oameni veniți din toate

colțurile Transilvaniei să pună, prin votul lor, ,,piatra fundamentală a

fericirii neamului românesc". Se va

decreta într-o atmosferă de maxim entuziasm „unirea românilor din

Transilvania, Banat si Țara

Ungurească și a teritoriilor locuite

de ei cu România". Până la ratificarea

unirii de către

parlamentul din România

aceste teritorii

vor fi conduse de Consiliul

Dirigent - ca

for executiv,

în frunte cu Iuliu Maniu - și Marele Sfat

Național, ca for legislativ.

Nefirescul hotar de pe Carpați dispărea pentru totdeauna,

prin lupta și voința de veacuri a

întregului popor român.

Prof. Paul Ilieș

Ideea de unitate naţională oglindită în

literatura română veche Ziua de 1 Decembrie 1918, când cu 100 de ani în urmă, cele

100000 de inimi adunate acolo, la

Alba Iulia, au hotărât unirea sfântă a tuturor românilor între graniţele

unui stat unitar şi

independent cu numele de România,

a consfinţit ca

milioanele de inimi

care băteau cu putere în piepturile

locuitorilor arcului

intracarpatic să-şi vadă visul de veacuri

împlinit:

Transilvania să se

unească cu „Patria mumă”.

Ideea unităţii

noastre naţionale a existat de-a lungul secolelor în conştiinţa

poporului român, manifestându-se

prin limba vorbită şi civilizaţia comună atât la oamenii plugurilor,

ori la ciobanii cutreierători ai

întregului teritoriu românesc, cât şi

la meşteşugari, muncitori, negustori, cărturari, oameni politici şi oşteni.

Trebuie subliniat faptul că ideea de

unitate naţională n-a fost numai a unei provincii, ori a unei singure

categorii sau clase sociale,ci a

tuturor provinciilor noastre, a tuturor inimilor româneşti, care,

oricâte săbii i-au stat împotrivă s-au

căutat şi s-au chemat necontenit

până la totala lor contopire. La baza conştiinţei unităţii noastre etnice, a

stăpânirii prin limbă şi cultură a

întregului teritoriu de la izvoarele Tisei, trecând peste Carpaţi şi până

la Marea cea Mare,

s-a aflat permanenta identificare a

poporului român cu

moştenirea sa

fundamentală, DACIA,

continuitatea

neîntreruptă a aceluiaşi popor, cu

acelaşi grai, cu

aceleaşi forme de

viaţă şi cu folosirea în comun a tuturor

creaţiilor sale

culturale, artistice şi ştiinţifice. Astfel, încă din 1536

Nicolaus Olahus afirma, în opera

„Hungaria” ideea unităţii de neam, de origine şi de limbă a românilor

din Muntenia, Moldova şi

Transilvania, spunând: „Moldovenii

au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii... Limba lor şi a

celorlalţi valahi a fost cândva

romană, ca unii ce sunt colonii de romani.” Referitor la Transilvania,

el conchide: „Monede romane se

găsesc multe în acest loc şi ele

Prof. Gheorghe Dărăban continuare in pagina a 2-a)

(continuare din pagina3)

constituie un neîndoielnic semn al vechimii stăpânirii romane prin

părţile acestea”. Puţin mai târziu,

Grigore Ureche era de părere că

„Rumânii câţi se află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la

Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”.

Preocupat fiind de unitatea neamului

său, Grigore Ureche vorbeşte şi

despre vecinii Moldovei, făcând o

distincţie netă între Ţara Ungurească

de Jos, adică Ungaria propriu-zisă,

locuită de unguri, şi Ardealul de Sus,

cu români peste tot locul.

În spiritul unei tradiţii

începute de Olahus de a informa

străinătatea despre Ţările Române,

Miron Costin

redactează şi el lucrări

în care explică originea

romanică a limbii şi

poporului român,

demonstrând unitatea sa

etnică. El formulează

această idee astfel: Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde

se trage, este limba lui,

care este adevărată latină”. La o concluzie

asemănătoare a ajuns şi Dimitrie

Cantemir care afirma: „Romanii sunt moşii şi strămoşii noştri, a

moldovenilor, a muntenilor şi a

ardelenilor şi a tuturor unde se află a românilor... şi limba cea părintească nebiruit martor ne este.”

Trecând peste veacuri, ideile

de unitate, latinitate şi continuitate a

poporului român în spaţiul dintre

Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră au

constituit probleme majore care au

preocupat pe cărturarii vremii. Petru

Maior se întreba la începutul

secolului al XIX –lea: „Cine oare avea dreptul să stăpânească în tihnă Transilvania, dacă nu cei care aveau

o origine nobilă, latină şi care au trăit pe aceste pământuri neîntrerupt 18 veacuri de-a rândul?” Răspunsul

este foarte clar, dacă ne gândim că

peste tot locul în aceste

teritorii vestigiile

arheologice vorbesc

despre existenţa unei

populaţii de aceeaşi

origine cu cea de peste

Carpaţi, care a locuit aici

neîntrerupt şi a fost

majoritară dintotdeauna

în Transilvania. De

aceea, ideea unirii tuturor

românilor într-un singur

stat, liber şi independent,

a fost întotdeauna problema nr. 1, ea

rămânând nerezolvată, decât parţial,

până la 1 Decembrie 1918.

Noi acum marcăm acest

măreţ eveniment din istoria României,

cinstind împreună jertfa şi memoria

înaintaşilor.

Prof. Gheorghe Dărăban

BALUL BOBOCILOR 2018

Balul bobocilor este un

eveniment creat de elevii clasei a 12-a

pentru elevii clasei a 9-a, în care

bobocii trebuie să treacaă prin niște

probe, pentru ca un juriu compus din

profesori și elevi să aleagă un baiat care va fi Mister și o fată care va fi

Miss.

Balul bobocilor de la Liceul

Tehnologic ,,Vasile Netea’’ Deda s-a

desfășurat pe data de 2 noiembrie

2018, la E-Mol Morăreni, unde au

fost așteptați peste 300 de invitați.

La acest eveniment au participat 9 perechi de

boboci, care s-au costumat în personaje din anii 60-70 , deoarece tema balului era

,,Back in time’’ adică ,,Înapoi în timp’’. Perechile erau : 1. Gingean Tudor și Gabor

Mădălina; 2. Cazan Dragos și Ștef Maria; 3. Bîta Andrei și Csenteri Szidonia; 4. Buculeu Cristian și Axinte Alexandra; 5. Suciu Ionuț și Gabor Denisa ; 6. Ilieș

Claudiu și Cif Teodora; 7. Rad Emanuel și Csenteri Szilvia; 8. Cheia Cosmin și

Maier Bianca; 9. Lupu Gabriel și Vodă Ștefania. Bobocii au trebuit să treacă prin 4

probe. Prima probă era prezentarea, unde bobocul

trebuia să-și prezinte personajul. A doua era

proba de cultură generala, unde participantul trebuia

să răspundă la niște întrebări. A treia probă era

proba de talente, unde bobocul a demonstrat la ce

se pricepe el cel mai bine. În ultima probă, ambii

participanți trebuiau să ducă o portocală cât mai

sus fără a se folosi de mâini. La aceste probe s-au

acordat puncte de către juriu, pentru a se stabili premile. În final premiile au fost : Mister Boboc - Cazan Dragoș, Miss Boboc –

Cif Teodora, Mister Popularitate - Buculeu Cristian, Miss Popularitate – Maier

Bianca , Locul 1 – Bîta Andrei și Ștef Maria, Locul 2 – Cheia Cosmin și Gabor

Denisa, Locul 3 – Ilieș Claudiu și Gabor Mădălina, Mentiune 1 – Gingean Tudor și

Csenteri Szidonia, Mentiune 2 – Suciu Ionuț și Vodă Ștefania, Mentiune 3 – Rad

Emanuel și Csenteri Szilvia, Mentiune 4 – Lupu

Gabriel și Axinte Alexandra .

Să participi la un eveniment de genul acesta este o

experiență foarte interesantă, deoarece ai atâtea emoții

înainte de a intra pe scenă, dar știi că până la final

totul va fi bine. Felicitări tuturor participanților și cuvinte de mulțumire organizatorilor și conducerii

școlii.

Claudiu Ilieș, clasa a IX-a A

DE-AŞ FI ...

De-aş fi o rază de soare aş

încălzi Pământul, aş străluci în fiecare zi

pe cerul albastru şi mare. La lumina

mea, apa se va zări ca un cristal lucios,

lumina mea ar ajunge în cel mai

întunecat loc şi în peşteri adânci.

Copiii s-ar juca bucuroşi şi

încântaţi, de dimineaţa şi până seara.

Păsările, albinele, fluturii ar putea zbura în voie, nu prin ploaie şi norii

întunecoşi. La

lumina mea,

florile

multicolore

ar ieşi din

pământul

umed. Eu aş

da idei

poeţilor din

lumea

întreagă, fetele şi-ar

mângâia

părul moale, iar

băieţii ar juca fotbal pe iarba verde.

Ţărmurile cu nisip ar fi fierbinţi din

nou, iar dealurile ar fi mai verzi.

De-aş fi o rază de soare...

Florin Pârlea – clasa a V-a B

... O RAZĂ DE SOARE

Dacă aş fi o rază de soare, eu

aş lumina şi aş încălzi împrejurimile,

pentru ca toată lumea să mă iubească şi

să mă îndrăgească. Eu aş merge să

luminez ţările toate şi să mă bucur de

dragostea oamenilor, dar mai ales de

dragostea copiilor. Ei se bucură când se

trezesc dimineaţa şi văd cum razele

soarelui încălzesc ţinuturile cu putere,

iar în sufletele lor o rază de lumină îi

bucură nespus de mult. Eu aş ajuta oamenii să-şi are şi

să-şi lucreze locurile, le-aş coace

porumbul, grâul şi toate

celelalte plante care îi ajută

să supravieţuiască. Cu

razele mele aş colinda

ţinuturile ca să luminez şi

să bucur sufletele

oamenilor, aş încălzi apele,

oceanele şi râurile, ca

oamenii să poată să spele

rufele şi să se scalde. Vara, când oamenii merg la cosit,

eu cu razele mele i-aş ajuta

să-şi usuce fânul spre a fi apoi

dus la animele şi a le asigura hrana în

timpul iernii.

Eu aş dori foarte mult să fiu o

rază de soare!...

Ioana Moldovan, clasa a V-a B

Valurile copilăriei

Dimineață însorită de august, razele soarelui se încurcau

grațioase printre frunzele

copacilor. Mă trezesc veselă din pat, știu că afară mă așteaptă cei mai buni prieteni ai mei, Norocel și Rudy, iar când mă refer la cei mai buni, mă refer la cei mai buni prieteni ai omului, doi cățeluși zburdalnici de ciobănesc mioritic.

În pragul ușii, părinții se uită la mine cu o privire serioasă. Totuși nu pot să nu remarc pe fața lor un zâmbet complice. Este și normal, deoarece ei i-au adus pe cei doi cățeluși, iar eu și sora mea le-am ales numele. Aceste mici surprize știu că ne luminează copilăria, iar această frumoasă perioadă a vieții nu ar avea acel farmec care o caracterizează fără părinți, fără sora mea, fără bunici și fără prietenii mei. Dar totuși parcă mai lipsește ceva. Să fie oare școala? Însă școala

are rolul ei. Sau poate acele minunate jocuri ale copilăriei, adorate de oricine și care provoacă nenumărate și melancolice amintiri. Episoade celebre ale jocului „De-a v-ați-ascunselea” sau „Hoții și vardiștii” cu ascunzișuri în cele mai năstrușnice locuri, cu figuri vesele și surprinse, atunci când se termina acțiunea. Eroii preferați ai copilărie mele își croiau încet drum prin imaginație, îl vedeam pe Ulise

gândindu-se la „Calul Troian”, pe căpitanul Nemo conducându-și cu siguranță submarinul în „20 de mii de leghe sub mări”, sau îl însoțeam pe D`Artagnan împotriva cardinalului Richelieu. Dar să nu uităm și de jocurile pe calculator atât de discutate cu colegii de școală și care te poartă prin atâtea dispute virtuale. Cărțile copilăriei se împletesc cu fidelitate cu magia cunoștințelor însușite la școală, iar prin savurarea cititului acestora constatăm că imaginația nu are limite. Astfel, balaurii cu șapte capete din basme devin dinozauri, călătoriile domnului Fogg din „Ocolul pământului în

optzeci de zile”, se fac după vaste cunoștințe de geografie, fizică și matematică, iar „Legendele Olimpului” ne fac cunoștință cu zeii istoriei antice. Totuși, copilăria mai are și acele secvențe unice care rămân în memorie, datorită mustrărilor părinților atunci când jocurile întreceau limita, sau se soldau cu mici evenimente negative. De fapt, aceste mustrări deveneau după o perioadă de timp motive de bună dispoziție atunci când erau rememorate. Astfel, eu și sora mea am suportat consecințele unei lecții involuntare de chimie, inspirate de o enciclopedie pusă la dispoziție de părinții noștri și care a avut ca rezultat colorarea

covorului din sufragerie în niște nuanțe imposibil de descifrat. Copilăria este de fapt o poveste pe care noi o scriem, dar în care tot noi suntem și personaje principale și care, probabil, nu se va termina niciodată, pentru că și oamenii mari nu renunță niciodată pe deplin să fie copii.

Daria-Cristina Pașcan, clasa a VIII-a B

M-am născut în România

M-am născut înRomânia,

Țara mea plină de dor,

Îmi iubesc neamul și glia,

Și aici aș vrea să mor.

Aici freamătă izvorul,

Munții își leagãnã frunza,

Fetele își cântã dorul,

Patria și dragostea.

Țara mea e

plai cu flori,

Fete mândre și

feciori, Dealurile cu vii

pline,

Cu struguri și

cu albine.

Te slăvim,

frumoasă țară,

Mândră ca o

primăvară!

Și oriunde vom pleca

În veci nu te vom uita.

Scumpă țară, Românie,

Aici poporul poartă ie,

Cusută cu flori din vie

Cum arată o câmpie.

În toată lumea nu găsești

O țară mândră ca-n povești,

De-aceea noi te iubim

Nicicând nu te părăsim.

Ioana Maria Vlasa, clasa a VIII-a B

La mulți ani, România! Sunt copil din țara mea

Mă mândresc mereu cu ea.

Sunt copil din România,

Îmi place jocul, veselia!

Cea mai frumoasă dintre țări,

Cât ai umbla în patru zări,

E desigur, România,

Unde domnește omenia !

Frumos e steagul țării

mele

Ce-a strălucit în lupte

grele,

Cu sânge s-a colorat

Când străbunii l-au

purtat.

Albastrul, cerul i l-a dat

Galbenul e grâu curat,

Roșu sângele vărsat

De români când l-au

purtat.

Țara să ne fie mare,

Să nu mai fie hotare!

Uniți cu toții pe vecie,

Dușmănie să nu fie,

La mulți ani, dragă Românie!

Darius-Teodor Tamba,

clasa a VIII-a B

Apa în natură Viața urcă și coboară

Precum apa în natură.

Când e multă, te omoară,

Este bună, doar o gură.

Din adâncuri urcă apa

Să coboare-ncet la vale.

La deal, nu urcă, săraca.

Doar prin munți își taie cale.

Ea din pământ izvorăște,

Să vadă lumea de-afară.

După ce călătorește,

În pământ se-ascunde iară.

Alexia Cazan, clasa a VIII-a B

Amurgul, paradis deschis

Totul s-a întâmplat într-o frumoasă zi de vară. Eram împreună cu

prietenii mei într-o scurtă drumeţie. Dar dintr-o scurtă drumeţie cum ne-am

propus noi a devenit una lungă, deoarece micile detalii ne-au pus probleme

încă de la început. Şi tot plimbându-ne, iată că a năvălit seara peste noi şi nu

ne-am mai putut întoarce acasă pentru că era periculos.

Ne-am oprit într-un loc

cu verdeaţă sub cerul liber. Unul

dintre noi a avut fericita inspiraţie

de a lua cortul şi puţină hrană. Am

instalat cortul care era pentru

doua persoane, iar fiindcă noi

eram trei, am fost nevoit să

dorm afară, sub cerul liber,

acoperindu-mă doar cu o pătură.

Deodată, raza de

lumină a lunii îmi mângâia uşor

faţa. Mă trezesc si văd un peisaj absolut minunat. Cerul parcă se unea cu

munţii care stăteau ascunşi în umbră, dând impresia că cerul e totuna cu

pământul. Pe bolta senină şi-au mai făcut prezenţa şi stelele strălucitoare

împrăştiate pe toată suprafaţa ei ca nişte agrafe prinse-n păr. Printre ele mai

era şi regina nopţii, Luna. Era rotundă ca o minge, observându-i-se clar

craterele imense scobite în ea. Toate aceste elemente au alcătuit un amurg

strălucit, parcă din poveşti. Am închis apoi ochii şi am încercat să dorm cu

gândul la ceea ce am văzut.

Aceasta a fost seara în care eram faţă-n faţă cu paradisul!

Ciprian Harpa, clasa a XI-a A

Te aștept...

Te aștept să vii la mine

Prin negura timpurie.

Te aștept să vii ușor

Și sufletu-mi plin de dor

Cu-a ta voce să-l alini

Să-l dezmierzi, să-l ții cu

tine

Să stau sub a ta

privire

Încet să mă

liniștesc

Și să-ți spun că te

iubesc!

Unde ești?!

Te-ai dus

departe!

Îți simt lipsa mai mereu

Pare că te văd în umbră

Și să știi că este greu...

Nu te văd, nu te mai

simt!

Unde e acel alint

Ce cu drag tu mi-l șopteai

Și apoi mă-

mbrățișai?

Ai plecat în altă

lume

Și te-ai despărțit de mine !

Ai plecat și, suspinând,

În durere pe pământ,

M-ai lăsat să plâng cu jale

Și tot merg, tot merg agale.

Ți-aș aduce o scrisoare

Și aș vrea să-ți ies în cale

Până-n jos, în vale

Și să te aduc acasă

Și să îți întind pe masă

Mult așteptata cină.

Vreau să-mi spui că mă iubești,

Și că tare îți dorești

Să rămâi mereu cu mine

De-o fi rău, de o fi bine

Elisa Moldovan, clasa a

XI-a A

De vorbă cu luna

Era o seară plăcută de mai.

Ca întotdeauna, am plecat liniştită la

culcare, fără să mă gândesc la ceea ce

avea să urmeze. În acea noapte am

avut parte de o adevărată aventură,

am avut impresia că zburam pe cerul

acoperit de stele aurii. Acolo am

văzut-o şi pe crăiasa nopţii, luna, ce

domnea în tăcere în regatul ei. Când

am trecut pe lângă ea, m-a oprit şi

mi-a spus:

„- Te rog, mai rămâi puţin cu

mine, că tare m-am plictisit în acest

regat! E mult prea multă linişte

aici!...

- Sigur că

rămân! i-

am spus

eu. Dar de

ce spuneai

că te-ai

plictisit în

minunatul

tău regat?

- Stelele

mă

respectă

atât de mult, încât nici nu vor să-mi

vorbească. De mult timp mi-am dorit

să pot să cobor pe Pământ. Aş vrea să

aud şi eu trilul păsărelelor, susurul

dulce al izvoarelor şi cântecul

vântului

atunci când străbate prin trestiile

subţiri.

- Este adevărat că lumea în

care trăiesc oamenii este frumoasă,

dar dacă tu nu ai mai lumina pe cer

în nopţile senine, cine ar mai veghea

peste păsările ce dorm zgribulite pe

crengile copacilor, peste animalele

pădurilor şi chiar peste noi, oamenii? - Ai dreptate! Până acum nu

am ştiut cât sunt eu de folositoare,

dar de acum nu o să mă mai plâng de

liniştea profundă de aici!

- Mă bucur că ţi-am fost de ajutor,

acum

trebuie să

plec. Sper

să ne mai

întâlnim.

La

revedere

scumpă

crăiasă!

La

revedere!

Dimineaţa am fost trezită de

mângâierea blândă a razelor de

soare. Mi-am dat seama că totul a

fost doar un vis, un vis ce va rămâne

mereu în mintea mea. Amalia Lingurar, clasa a VIII-a A

Fata cu ochi ca de stea

Fata cu ochi ca de stea,

Mi-ai cucerit inima,

Eu târziu mi-am dat seama

Cum se simte dragostea.

Cu ochii mă cucerești,

Când mereu tu mă

privești,

Inima

poate

simți,

Sentimentul

ce nu-l știi.

Ești atâta de

frumoasă

Măreață și grandioasă,

Inima tu mi-ai furat

Și eu de lume-am uitat.

Eu nu știu cum să-ți

vorbesc,

Cum să-ți spun că te iubesc

Tot la tine mă gândesc

Și ador să te privesc.

Alexandru Cheia,

clasa a X-a A

IARNA

A venit iarna drăguță,

Într-o zi de dimineață

Și mă bucur că-s copil

Ura! Mă voi da pe gheață.

Ea coboară de pe creste,

Cu covor alb de zăpadă,

Dalbe flori a pus pe ramuri,

A pictat steluțe-n geamuri.

Viforul s-a întețit,

Vâjâind troiene face,

Tacticos ca într-un ritm,

Pune dealului cojoace.

Peste case și ogradă,

Iarna și-a întins cojocul,

Hai copii, nu stați pe

gânduri,

Sus pe deal, să-nceapă

jocul.

Mihai Suciu,

clasa a VIII-a B

Ploaia

Iată că a sosit şi cea de-a treia fiică a anului,

mult dorita şi aşteptata toamnă. Poate pentru alţii nu

era cu adevărat o bucurie venirea ei, dar pentru mine

era cu siguranţă.

Era o zi de toamnă, frunzele ruginii ale copacilor

începeau să cadă. Zi importantă pentru mine, pentru că era ziua mea

de naştere, moment pe care l-am aşteptat cu multă nerăbdare. Mama mi-a

spus mai demult că dacă o să învăţ bine şi o să fiu cuminte, de ziua mea o să-mi

cumpere un telefon de care vreau eu. De dimineaţă am sărit din pat şi m-am

dus repede la geam. Mare mi-a fost uimirea când am văzut că afară cerul era

înnorat, gata-gata să vină ploaia. M-am întristat puţin, dar după aceea m-am

mai liniştită, pentru că nu se putea să plouă chiar de ziua mea, nu puteam avea

eu ghinionul acela.

Din timp mi-am invitat colegii, dar şi prietenii, pentru că urma să fie o

petrecere la aniversarea mea. Încă de dimineaţă mi-am ajutat mama la

pregătiri. Totul era gata, numai invitaţii mai lipseau. La ora unu au venit toţi

colegii, fiecare mi-a adus câte un cadou, mi-au urat „La mulţi ani!”. Am

dansat, ne-am distrat, până în momentul în care a venit ploaia. Cât ai clipi

cerul era mai negru ca niciodată, afară ploua cu găleata. Acest fapt ne-a

întristat pe toţi, pentru că ne distram foarte bine. Deodată s-a

luat curentul electric, nu mai aveam nici muzică. În

această situaţie, nimic nu mai conta pentru

mine. Am început să plâng, fiind foarte

necăjită de ce mi s-a întâmplat chiar

mie acest lucru.

Nu după mult timp

colegii şi prietenii mei au

început să plece, pentru că

pur şi simplu ne plictiseam.

Am rămas numai cu familia

şi prietenele mele cele mai

bune. A fost cea mai tristă

aniversare a mea.

Nicola Bumbu– clasa a VIII-a A

POLUARE ŞI DEPOLUARE Chimia este preocupată de poluare din două motive. Pe de o parte,

pentru că în timpul producţiei, transportului şi distribuţiei produselor chimice

au loc numeroase contaminări; în al doilea rând, pentru că fenomenele poluării

sunt analizate şi studiate de chimişti, care propun soluţii pentru a le controla

(metode de depoluare) sau pentru a le preveni.

Poluarea apelor

Apele reziduale provenind din locuinţe, din industrie şi agricultură

ajung în proporţie mare în apele lacurilor şi râurilor. Aceste ape poluate conţin

substanţe care favorizează dezvoltarea bacteriilor numite şi microbi. Aceste

bacterii consumă

cantităţi importante de

oxigen dizolvat în apă şi în

felul acesta reprezintă o

ameninţare pentru

supravieţuirea animalelor şi

plantelor. Apele reziduale

conţin de asemenea

produse toxice industriale,

cum sunt plumbul şi

mercurul. De asemenea,

îngrăşămintele folosite mult în agricultură, ajung în apele râurilor, purtate de

apa ploilor. Aceste îngrăşăminte conţin nitriţi şi fosfaţi, substanţe care omoară

algele şi poluează apele subterane.

Tratarea apelor

Apele reziduale sunt trate în staţii de tratare a apelor, numite şi staţii

de epurare. După ce se analizează compoziţia acestor ape, tratarea lor

presupune trei etape: eliminarea particulelor solide prin strecurare, apoi prin

decantare (faza fizică); după aceasta se adaugă oxigen (faza chimică); apoi se

elimină produsele toxice cu ajutorul microorganismelor (faza biologică). Apa

este retrimisă înspre utilizatori după ce se face o analiză chimică a gradului ei

de puritate.

Prof. Laura Nistor (continuare în pagina a 15-a)

(continuare din pagina a 14-a) Controlul aerului curat

Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie că este vorba de

încălzirea locuinţelor sau de gazele de eşapament eliminate de autovehicule,

poluează atmosfera cu substanţe dăunătoare sănătăţii (oxizi de sulf, de azot, de

carbon). Aceste substanţe provoacă, printre alte boli, boli respiratorii şi alergii,

precum şi ploi acide care distrug pădurile.

Rolul chimistului este de a analiza aceşti factori poluanţi şi de a le

determina originea. Această sarcină este însă dificil de realizat, căci a aerul

circulă sub acţiunea vântului şi substanţele nocive din aer se împrăştie unele

mai repede, altele mai

încet. În marile oraşe,

există staţii automate

care iau probe de aer

la fiecare sfert de oră şi

camioane- laborator

pregătite să intervină în

caz de urgenţă.

Materiale

biodegradabile

În contrast cu factorii poluanţi din apă care necesită o tratare specială

pentru a fi eliminaţi, există însă şi substanţe, numite biodegradabile, care nu

poluează natura. Un produs este numit biodegradabil atunci când se

transformă, se descompune şi se elimină în mod natural.

Resturile de mâncare, hârtia şi materialele de origine vegetală sau

animală, cum sunt bumbacul sau lâna, sunt biodegradabile; de asemenea,

unele produse pentru curăţat sunt biodegradabile. În schimb numeroase

materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzură, la rupere şi la acţiunea

produselor chimice, ele formează depozite pentru utilizare. Pentru aceste

materiale artificiale chimiştii au inventat metode de reciclare.

(continuare în pagina a 16-a)

(continuare din pagina a 15-a)

Unele materiale plastice sunt rupte în bucăţi şi folosite apoi la

fabricarea aglomeratelor, a materialelor de construcţii sau pentru asfaltarea

drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajă gaze nocive, sunt arse şi

folosite la încălzitul urban. Cu toate acestea, în viitor se încearcă punerea la

punct a unor materiale plastice biodegradabile, care să se descompună tot atât

de natural ca şi hârtia sau lemnul. Deja există materiale plastice de fabricaţie

recentă care sunt obţinute dintr-un amestec de polimeri sintetici şi polimeri

naturali, de origine vegetală. Durata lor de viaţă este limitată. Acest material

este deja folosit la fabricarea sacilor şi ambalajelor pentru produsele de

consum curent, vândute în marile magazine.

Reciclarea hârtiei

Astăzi, hârtia folosită este

reciclată. Ea intră în compoziţia pastei

din care se fabrică hârtie nouă. Şi alte

materiale, cum sunt sticla sau anumite

plastice, pot fi de asemenea reciclate.

Tratarea gazelor

Gazele toxice care nu pot fi reciclate direct se colectează şi se ard în

cuve uriaşe. Ele se utilizează pentru încălzirea urbană, ceea ce înseamnă de

fapt transformarea materiei în energie.

Redacția:

Catedra de limba și literatura română

Profesor coordonator:

Gheorghe Dărăban Tehnoredactare:

Prof. Paula & Gelu Dărăban