p.10: “[…] toate operele ne infatiseaza chipuri schimbatoare. Cum ele se lasa deslusite prin luminile noastre, nu vedem decit culoarea care li se atribuie.”-> operele se schimba in functie de cum sunt percepute si intepretate

p.11: “Problema fiind astfel pusa, s-ar putea obiecta ca, daca pretindem sa cercetam variatiile semiologice ale operei de arta, utopia nu este fara indoiala exemplul cel mai d=fericit de opera de arta. Fictiunea pura, care nu se confunda cu utopia, pare cu mult mia propice alterarilor sensurilor intime si reinterpretarilor, din punctul de vedere al aceluia care priveste din afara, caci gratuitatea sa implica o anumita libertate de desen si apeleaza la colaorarea imaginatiei. Utopia, insa, s-ar parea ca actioneaza intr-un sens mai curind contrar: in calitatea sa de vehicul de idei, ea invita mia degraba la reflectie decit la vis si nu solicita imaginatia decit pentru a o aplica si a o reduce la actiune.-> Cioranescu analizeaza utopia ca fapt de constiinta (p12)

p.12: “Daca se cauta nuante, istoria se intereseaza de ceea ce nu mai exista dar a existat, in timp ce literatura se opreste asupra a ceea ce nu exista si nu a existat vreodata”…”am fi ispititi sa afirmam ca uptopia se preocupa de ceea ce nu exista si va exista”

p 13: utopia “…” ea exista deja, ea exista in momentul de fata din cauza ca ea se impune constiintei printr-un complex de referinte, iar viitorul ei este prezentul constiintei, intocmai ca si trecutul lui Hamlet”. …. “utopia, care este rareori profunda, descopera intreaga profunzime a interiorului vast al unei tari ideologice care nu poatre fi ignorata. Acesta este un subiect literar; el aluneca insa repedde spre deschideri numeroase si diferite si este sigur ca nu obliga mai mult decat oricare altul atunci cand nu angajeaza. Aici se afla de altfel ceea ce explica straaniul succes de care se bucura astazi”

p.17: “literatura utopica infatiseaza in mod firesc un anume numar de implicatii sociologice si politice, care sunt considerate de obicei, cu sau fara motiv, drept importante si actuale”

p.19: “ atunci cind un cuvint se impune, el sfirseste prin a se sparge. Fiecare ciob devine atunci un cuvint nou sau corespunde unui sens nuantat. Notiunea se risipeste si se cauta, se divide si se multiplica, ia bibliografia ei devine aproape un roman cultural…..”cuvantul este faurit pornindu-se de la limba greaca si ar trebui sa semnifice <<lipsa de loc>> sau <<nici un loc>> sau, I mai limpede, <<locul care nu exista>>; colaborare Morus si Erasmus, se face aluzie in corespondenta lor la Nusquama nostra, <<tara noastra de nicaieri>>

p.20:”Aceste fictiuni literare sunt produsul pur al imagnatiei, care se amuza uneori in a sustine contrariul realitatii, astfel incat imposibilitatea lor este cel mai adesea pusa in evidenta de circumstantele insesi ale povestirii. Acest lucru a produs o noua deprindere lingvistica, ce a deschis notiunea de utopie spatiilor reale: ea a fost asimilata prospectarii imposibilului, unui vis zadarnic sau unei himere, unui proiect care nu are nicio sansa de a se transforma in realitate.”

Pp 20-21: Karl Mannheim da o noua definitie utopiei, in lucrarea Ideologie si Utopie, transformand utopia intr-o “perspectiva a istoriei, intr-o proiectare dialectica a destinului oamenilor catre un viitor pe care ea il pregateste, pe baza refuzarii prezentului.’

p.21: “metoda utopica” cf. Lalande, Vocabularul filosofic-> consta in prezentarea unei “stari fictive de lucruri ca efectiv realizata, cu scopul de a evalua si de a deduce derivarile si consecintele ultime”,

stabilind astfel bazele unei fictiuni literare. “Metoda utopica ia acesta ipoteza drept realitate si asceasta inchipuire drept un inceput, pentru a trece de la ea catre inchipuiri de gradul doi: care va fi forma de viata a oamenilor care vor fi adoptat aceasta hotarire, ce satisfactie vor culege ei din aceasta, ce repercusiune va avea aceasta reforma asupra institutiilor lor, asupra gindurilor lor si asupra conceptiei de viata?

P22: “…” utopia isi propune sa infatiseze un mod si un cadru de viata diferite: pentru a ajunge la acest scop, ea se impaca greu cu naratiunea. Acest lucru da invariabil vederi de ansamblu, tablouri, analize, iar procedeele autorilor sint in primul rind, ale descrierii.

P 23: “In aparenta s-ar zice ca singurul sau scop este acela de a pacali si de a ne vinde inchipuirile sale drept o calatorie reala. Rar se intampla ca autorul sa scape de tentatia “realismului’. Acest experiment tine seama dinainte de paralogismul cunoscut, ale carui efecte fusesera deja semnalate de Aristotel: amestecul de fapte reale cu capriciile imaginatiei extinde asupra celor din urma ceva din credibilitatea pe care par sa o merite primele”.

Despre SF: “fiica mai mica a utopiei. Ea foloseste metoda utopica, a mostenit aparentele utopiei, insa i-a uitat intentiile”.

p.24 “acest gen literar se distinge printr-o incarcatura ideologica atirnind mai greu decit structurile literare si modelele stilistice. Utopistul este un scriitor, felul sau de a scrie si de a-s combina descoperirile este cel al celorlalti scriitori, fara ca sa se confunde totusi complet cu acesta. El nu scrie ca poet, care se lasa condus de intuitiile sale. Ceea ce el construieste este produsul elaborat al reflexiei sale, invaluit de rationamente care se inlantuie si se succed conform exigentei logicii deductive. […] Utopistul trebuie sa respecte logica faptelor, oarecum ca istoricul: acesta insa urmeaza un drum marcat cu fapte reale, sau pe care el este obligat sa le considere ca atare.