Codul de procedură civilă al Republicii Moldova

din 26.12.64

* * *

C U P R I N S TITLUL ÎNTÎI DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL ÎNTÎI DISPOZIŢII DE BAZĂ

Articolul 1. Legislaţia cu privire la procedura civilă Articolul 2. Sarcinile procedurii civile Articolul 3. Procedura în pricinile civile Articolul 4. Accesul liber la justiţie Articolul 5. Pornirea pricinii civile de către instanţa de judecată Articolul 6. Înfăptuirea justiţiei pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a judecăţii Articolul 7. Judecarea pricinilor civile Articolul 8. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii Articolul 9. Limba de procedură şi dreptul la interpret Articolul 10. Caracterul public al dezbaterilor judiciare şi principiul contradictorialităţii Articolul 11. Aplicarea legislaţiei la judecarea pricinilor Articolul 12. Aplicarea legislaţiei altor state Articolul 13. Formarea practicii judiciare Articolul 14. Obligativitatea hotărîrilor instanţelor de judecată Articolul 15. Exclus

CAPITOLUL AL DOILEA COMPUNEREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ. RECUZĂRILE

Articolul 16. Completele de judecată Articolul 17. Modul de soluţionare a chestiunilor de către instanţa de judecată Articolul 18. Exclus Articolul 19. Temeiurile de recuzare a judecătorului Articolul 20. Inadmisibilitatea participării repetate a judecătorului la judecarea pricinii Articolul 21. Temeiurile de recuzare a expertului, înterpretului şi grefierului Articolul 22. Exclus Articolul 23. Cererea de recuzare Articolul 24. Procedura soluţionării propunerii de recuzare Articolul 25. Efectele admiterii cererii de recuzare

CAPITOLUL AL TREILEA COMPETENŢA DUPĂ MATERIE

Articolul 26. Competenţa judecătoriilor de sector şi municipale Articolul 27. Competenţa instanţelor judecătoreşti economice Articolul 28. Competenţa instanţelor judecătoreşti militare Articolul 28/1. Competenţa tribunalului Articolul 28/2. Competenţa Curţii de Apel Articolul 28/3. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie Articolul 29. Competenţa în caz de existenţă a mai multor cereri legate între ele

CAPITOLUL AL PATRULEA

PARTICIPANŢII LA PROCES. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR

Articolul 30. Participanţii la proces Articolul 31. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la proces Articolul 31/1. Utilizarea mijloacelor tehnice Articolul 32. Capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile Articolul 33. Capacitatea de exerciţiu a drepturilor procedurale civile Articolul 34. Părţile Articolul 35. Drepturile procedurale ale părţilor Articolul 36. Obligaţia părţilor de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lor Articolul 37. Participarea mai multor reclamaţi sau pîrîţi la proces Articolul 38. Înlocuirea părţii care figurează greşit în proces Articolul 39. Terţele persoane care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului Articolul 40. Terţele persoane care nu formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului Articolul 41. Întroducerea terţelor persoane în procesele de restabilire în lucru Articolul 42. Succesiunea în drepturile procedurale Articolul 43. Participarea procurorului la judecarea pricinilor Articolul 44. Drepturile procedurale ale procurorului Articolul 45. Participarea la proces a organelor administraţiei de stat, a sinidicatelor, a întreprinderilor, insti- tuţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare şi cetăţenilor, care apără drepturile altor persoane Articolul 46. Drepturile procedurale ale organelor administraţiei de stat, sindicatelor, întreprinderilor, instituţi- ilor, organizaţiilor, unităţilor militare şi cetă- ţenilor, care apără drepturile altor persoane

CAPITOLUL AL CINCILEA REPREZENTAREA ÎN INSTANŢA DE JUDECATĂ

Articolul 47. Exercitarea drepturilor procedurale în instanţa de judecată prin reprezentanţi Articolul 48. Persoanelor care pot fi reprezentanţi în instanţa de judecată Articolul 49. Formularea împuternicirilor reprezentantului Articolul 50. Împuternicirile date reprezentantului Articolul 51. Reprezentanţii legali Articolul 52. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în justiţie

CAPITOLUL AL ŞASELEA DOVEZILE

Articolul 53. Dovezile Articolul 54. Obligaţia de a dovedi şi de a prezenta dovezi Articolul 54/1. Obligaţia de a prezenta dovezi în cauzele de încălcare a drepturilor titularului de brevet Articolul 55. Dovezile reţinute de instanţa de judecată Articolul 56. Admisibilitatea dovezilor Articolul 57. Cazurile cînd nu e nevoie de a se face dovadă Articolul 58. Puterea obligatoare a sentinţei penale pentru instanţa care judecă pricina civilă Articolul 59. Delegaţiile date altor instanţe de judecată Articolul 60. Modul de îndeplinire a delegaţiei date unei alte instanţe de judecată Articolul 61. Aprecierea dovezilor Articolul 62. Asigurarea dovezilor

Articolul 63. Explicaţiile date de părţi şi de terţe persoane Articolul 64. Depoziţiile martorilor Articolul 65. Obligaţiile şi răspunderea martorului Articolul 66. Înscrisurile Articolul 67. Ordonarea aducerii şi prezentarea înscrisurilor Articolul 68. Obligaţia de a prezenta înscrisurile cerute Articolul 68/1. Respingerea cererii de prezentare a înscrisului Articolul 69. Examinarea şi cercetarea înscrisurilor la locul de păstrare a lor Articolul 70. Restituirea documentelor originale Articolul 71. Dovezile materiale Articolul 72. Ordonarea aducerii şi prezentarea dovezilor materiale Articolul 73. Obligaţia de a prezenta dovezile materiale Articolul 74. Păstrarea dovezilor materiale Articolul 75. Examinarea dovezilor materiale la locul de păstrare a lor Articolul 76. Restituirea dovezilor materiale Articolul 77. Expertiza ordonată de instanţă Articolul 78. Procedura de efectuare a expertizei Articolul 79. Obligaţiile şi drepturile expertului Articolul 80. Concluziile expertului Articolul 81. Aprecierea concluziilor expertului de către instanţa de judecată Articolul 82. Expertiza suplimentară şi noua expertiză Articolul 82/1. Decăderea din dreptul de a prezenta dovezi

CAPITOLUL AL ŞAPTELEA CHELTUIELILE DE JUDECATĂ

Articolul 83. Cheltuielile de judecată Articolul 84. Cuantumul taxei de stat Articolul 85. Valoarea acţiunii Articolul 86. Plata suplimentară a taxei de stat Articolul 87. Restituirea taxei de stat Articolul 88. Înlesniri la încasarea taxei de stat Articolul 89. Scutirea de plată, amînarea, eşalonarea achitării taxei sau eşalonarea achitării taxei de stat Articolul 90. Cheltuielile legate de judecarea pricinii Articolul 91. Sumele care urmează să fie plătite martorilor, experţilor şi traducătorilor Articolul 92. Încasarea de la plăţi a sumelor ce urmează să fie plătite martorilor şi experţilor Articolul 93. Plata sumelor cuvenite martorilor, experţilor şi traducătorilor Articolul 94. Repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi Articolul 94/1. Acordarea de asistenţă juridică gratuită cetăţenilor Articolul 94/2. Repartizarea cheltuielilor legate de examinarea plîngerii Articolul 95. Plata cheltuielilor pentru asistenţa juridică Articolul 96. Plata de despăgubiri pentru pierderea timpului de muncă Articolul 97. Repartizarea cheltuielilor de judecată în cazul renunţării la acţiune şi al tranzacţiei de împăcare Articolul 98. Restituirea cheltuielilor de judecată făcute de părţi Articolul 99. Restituirea către stat a cheltuielilor de judecată Articolul 100. Atacarea încheierilor date asupra chestiunilor legate de cheltuielie de judecată

CAPITOLUL AL OPTULEA ÎNŞTIINŢĂRILE ŞI CHEMĂRILE ÎN INSTANAŢA DE JUDECATĂ

Articolul 101. Citaţiile Articolul 102. Cuprinsul citaţiei Articolul 103. Expedierea citaţiilor Articolul 104. Înmînarea citaţiilor Articolul 105. Refuzul de a primi citaţia Articolul 106. Obligaţia de a comunica instanţei de judecată schimbarea adresei în cursul procesului Articolul 107. Actele instanţei de judecată, cînd locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut

CAPITOLUL AL NOUĂLEA TERMENELE DE PROCEDURĂ

Articolul 108. Exclus Articolul 109. Calcularea termenelor de procedură Articolul 110. Expirarea termenelor de procedură Articolul 111. Efectele neîndeplinirii actului de procedură în termen Articolul 112. Suspendarea termenelor de procedură Articolul 113. Prelungirea termenelor de procedură Articolul 114. Repunerea în termen

CAPITOLUL AL ZECELEA AMENZILE JUDECĂTOREŞTI

Articolul 115. Aplicarea amenzilor judecătoreşti Articolul 116. Anularea sau micşorarea amenzii

TITLUL AL DOILEA PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE

A. ACŢIUNEA CIVILĂ

CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ

Articolul 117. Competenţa jurisdicţională în pricinile civile Articolul 118. Intentarea acţiunii la instanţa domiciliului pîrîtului Articolul 119. Competenţa la alegerea reclamantului Articolul 120. Competenţa excepţională Articolul 121. Competenţa contractuală Articolul 122. Competenţa în acţiunile civile izvorîte din pricini penale Articolul 123. Competenţa în cererile reconvenţionale Articolul 124. Strămutarea pricinilor de la o instanţă de judecată la o altă instanţă de judecată Articolul 125. Conflictul de competenţă Articolul 126. Strămutarea pricinilor de către Curtea Supremă de Justiţie Articolul 127. Exclus

CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA CHEMAREA ÎN JUDECATĂ

Articolul 128. Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată Articolul 129. Copiile de pe cereri şi de pe celelalte documente Articolul 130. Întrunirea şi despărţirea mai multor pretenţii din cerere Articolul 131. Primirea cererilor în judecată şi refuzul de a le primi în pricinile civile Articolul 132. Cazuri cînd nu se dă curs cererii Articolul 133. Cererea reconvenţională Articolul 134. Condiţiile pentru primirea cererii reconvenţionale

CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA ASIGURAREA ACŢIUNII

Articolul 135. Temeiul pentru asigurarea acţiunii Articolul 136. Măsurile de asigurare a acţiunii Articolul 137. Înlocuirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă Articolul 138. Examinarea cererii de asigurare a acţiunii Articolul 139. Executarea încheierii de asigurare a acţiunii Articolul 140. Anularea măsurii de asigurare a acţiunii Articolul 141. Atacarea încheierilor cu privire la asigurare acţiunii Articolul 142. Repararea pagubelor cauzate pîrîtului prin asigurarea acţiunii

CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA PREGĂTIREA PRINCINILOR CIVILE PENTRU DEZBATERILE JUDICIARE

Articolul 143. Actele judecătorului în vederea pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare Articolul 143/1. Referinţă la cererea de chemare în judecată Articolul 143/2. Alte măsuri premergătoare Articolul 144. Fixarea termenului pentru judecarea pricinii

CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA DEZBATERILE JUDICIARE

Articolul 145. Şedinţa de judecată Articolul 146. Nemijlocirea, oralitatea dezbaterilor judiciare Articolul 147. Exclus Articolul 148. Preşedintele şedinţei de judecată Articolul 149. Ordinea în timpul şedinţei de judecată Articolul 150. Măsurile care se iau faţă de cei ce tulbură ordinea în timpul şedinţei de judecată Articolul 151. Deschiderea şedinţei de judecată Articolul 152. Verificarea prezentării participanţilor la proces Articolul 153. Explicarea de către preşedintele şedinţei a obligaţiilor interpretului Articolul 154. Îndepărtarea martorilor din sala de şedinţă Articolul 155. Anunţarea componenţei completului de judecată şi explicarea dreptului de a face propuneri de recuzare Articolul 156. Explicarea de către preşedintele şedinţei a drep- turilor şi a obligaţiilor participanţilor la proces Articolul 157. Soluţionarea de către instanţa de judecată a cererilor participanţilor la proces Articolul 157/1. Prezentarea dovezilor în şedinţa de judecată Articolul 158. Efectele neprezentării la şedinţă de judecată a participanţilor la proces Articolul 159. Efectele neprezentării părţilor la şedinţă de judecată fără motive întemeiate Articolul 160. Repararea pagubei pentru neprezentarea părţii în judecată Articolul 161. Exclus Articolul 162. Amînarea procesului Articolul 163. Audierea martorului în caz de amînare a procesului Articolul 164. Explicarea de către preşedintele şedinţei a drepturilor şi obligaţiilor expertului Articolul 165. Începerea judecării pricinii în fond Articolul 166. Renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea pretenţiilor de către pîrît şi tranzacţia de împăcare a părţilor Articolul 167. Explicaţiile participanţilor la proces

Articolul 168. Stabilirea procesului de cercetare a dovezilor Articolul 169. Audierea martorilor Articolul 170. Prevenirea martorului asupra răspunderii ce o poartă pentru refuzul de a depune mărturii sau pentru depunerea intenţionată a unor mărturii mincinoase Articolul 171. Procedura de audiere a martorului Articolul 171/1. Declaraţia martorilor Articolul 172. Folosirea de către martor a unor însemnări Articolul 173. Audierea martorului minor Articolul 174. Citirea în şedinţă a declaraţiilor martorilor Articolul 175. Cercetarea înscrisurilor Articolul 176. Cererea de defăimare a documentelor ca fiind false Articolul 177. Cercetarea dovezilor materiale Articolul 178. Examinarea la faţa locului Articolul 179. Audierea experţilor Articolul 180. Efectuarea expertizei suplimentare sau a unei noi expertize Articolul 181. Concluziile organelor administraţiei de stat Articolul 182. Interogatoriul Articolul 183. Terminarea examinării pricinii în fond Articolul 184. Susţinerile verbale Articolul 185. Replicile Articolul 186. Exclus Articolul 187. Reluarea examinării pricinii în fond Articolul 188. Retragerea completului de judecată în camera de chibzuire Articolul 189. Pronunţarea hotărîrii

CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA HOTĂRÎREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Articolul 190. Darea hotărîrii Articolul 191. Hotărîrea trebuie să fie legală şi întemeiată Articolul 192. Secretul deliberării judecătorilor Articolul 193. Chestiunile care urmează să fie soluţionate la darea hotărîrii Articolul 194. Dreptul instanţei de judecată de a depăşi limitele pretenţiilor formilate Articolul 195. Expunerea hotărîrii Articolul 196. Cuprinsul hotărîrii Articolul 197. Specificarea modului şi termenului de executare a hotărîrii, de asigurare a executării ei Articolul 198. Hotărîrea care obligă o persoană juridică să plătească o sumă de bani Articolul 199. Hotărîrea de adjudecare a bunurilor sau contra valorii lor Articolul 200. Hotărîrea care obligă pe pîrît să săvîrşească anumite acte Articolul 201. Hotărîrea dată în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pîrîţi Articolul 201/1. Exclus Articolul 202. Îndreptarea greşelolor materiale şi de calcul evidente, strecurate în hotărîre Articolul 203. Hotărîrea suplimentară Articolul 204. Lămurirea hotărîrii, schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Articolul 205. Amînarea şi eşalonarea executării hotărîrii, schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Articolul 206. Hotărîrea instanţei de judecată rămasă definitivă Articolul 207. Executarea hotărîrii Articolul 208. Hotărîrile care urmează să fie executate imediat Articolul 209. Dreptul instanţei de judecată de a dispune executarea imediată a hotărîrii

Articolul 210. Asigurarea executării hotărîrii Articolul 211. Executarea provizorie înainte de darea hotărîrii în cererile de plată a pensiei de întreţinere (alimente) Articolul 212. Obligaţia de a trimite participanţilor la proces copii de pe hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată

CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA SUSPENDAREA PROCESULUI

Articolul 213. Suspendarea procesului Articolul 214. Dreptul instanţei de judecată de a suspenda procesul Articolul 215. Termenele de suspendare a procesului Articolul 216. Atacarea încheierii instanţei cu privire la suspendarea procesului Articolul 217. Reînceperea procesului

CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA ÎNCETAREA PROCESULUI

Articolul 218. Temeiurile pentru încetarea procesului Articolul 219. Procedura şi efectele încetării procesului

CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA SCOATEREA CERERII DE PE ROL

Articolul 220. Temeiurile pentru scoaterea cererii de pe rol Articolul 221. Procedura şi efectele scoaterii cererii de pe rol

CAPITOLUL AL DOUĂZECELEA ÎNCHEIEREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Articolul 222. Darea încheierilor Articolul 223. Cuprinsul încheierii instanţei de judecată Articolul 224. Încheierile interlocutorii ale instanţei de judecată

CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNULEA PROCESE-VERBALE

Articolul 225. Obligativitatea întocmirii unui proces-verbal Articolul 226. Cuprinsul procesului-verbal Articolul 227. Întocmirea procesului-verbal Articolul 228. Observaţiile asupra procesului-verbal Articolul 229. Examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal

B. PROCEDURA ÎN PRICINILE CARE IZVORĂSC DIN RAPORTURI JURIDICE ADMINISTRATIVE

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI DOILEA DISPOZIŢII GENERALE (Abrogat)

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI TREILEA PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA HOTĂRÎRILOR COMISIILOR ELECTORALE (Abrogat)

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI PATRULEA PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA ACTELOR NELEGITIME ALE ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI PERSOANELOR CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE (Abrogat)

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI PATRULEA/1 (Exclus)

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI CINCILEA PROCESELE ÎN LEGĂTURĂ CU URMĂRIREA DE LA CETĂŢENI A RESTANŢIE DE IMPOZITE, DE AUTOIMPUNERE A POPULAŢIEI SĂTEŞTI ŞI DE ASIGURARE OBLIGATORIE DE STAT (Abrogat)

C. PROCEDURA SPECIALĂ

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞASELEA DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 244. Principiile pe care instanţa de judecată le examinează în cadrul procedurii speciale Articolul 245. Examinarea pricinilor în cadrul procedurii speciale

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞAPTELEA CONSTATAREA UNOR FAPTE CARE AU VALOARE JURIDICĂ

Articolul 246. Pricinile privitoare la constatarea unor fapte, care au valoare juridică şi care sînt examinate de instanţa de judecată Articolul 247. Condiţiile necesare pentru constatarea faptelor, care au valoare juridică Articolul 248. Depunerea cererii şi cuprinsul ei Articolul 249. Hotărîrea instanţei de judecată

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI OPTULEA DECLARAREA ABSENŢEI ŞI DECLARAREA MORŢII UNUI CETĂŢEAN

Articolul 250. Depunerea cererii Articolul 251. Cuprinsul cererii Articolul 252. Pregătirea pricinii pentru examinare Articolul 253. Participarea obligatorie a procurorului Articolul 254. Hotărîrea instanţei de judecată Articolul 255. Efectele apariţiei sau descoperirii locului de aflare a cetăţeanului declarat absent sau mort

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI NOUĂLEA DECLARAREA CAPACITĂŢII DE EXERCIŢIU LIMITATE SAU A INCAPACITĂŢII TOTALE A UNUI CETĂŢEAN

Articolul 256. Depunera cererii Articolul 257. Cuprinsul cererii Articolul 258. Ordonarea unei expertize pentru constatarea stării pshinice a cetăţeanului Articolul 259. Examinarea cererii Articolul 260. Hotărîrea instanţei de judecată Articolul 261. Hotărîrea prin care un cetăţean este declarat capabil

CAPITOLUL AL TREIZECELEA RESTABILIREA DREPTURILOR CE IZVORĂSC DIN DOCUMENTELE LA PURTĂTOR PIERDUTE

Articolul 262. Depunerea cererii de declarare ca nevalabil a documentului pierdut Articolul 263. Actele judecătorului după primirea cererii Articolul 264. Obligaţia deţinătorului documentului Articolul 265. Actele judecătorului după primirea cererii din partea deţinătorului documentului Articolul 266. Examinarea cererii de declarare ca nevalabil

a documentului pierdut Articolul 267. Hotărîrea instanţei de judecată asupra cererii Articolul 268. Dreptul deţinătorului de a intenta o acţiune în legătură cu dobîndirea sau reţinerea de bunuri fără just temei

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI UNULEA CONSTATAREA UNOR GREŞELI STRECURATE ÎN REGISTRELE ACTELOR STĂRII CIVILE

Articolul 269. Depunerea cererii Articolul 270. Cuprinsul cererii Articolul 271. Hotărîrea instanţei de judecată

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI DOILEA DECLARAREA UNOR BUNURI FĂRĂ STĂPÎN

Articolul 272. Depunerea cererii Articolul 273. Cuprinsul cererii Articolul 274. Actele judecătorului după primirea cererii Articolul 275. Hotărîrea instanţei de judecată

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA ACTELOR NOTARIALE SAU ÎMPOTRIVA REFUZULUI DE A LE ÎNDEPLINI

Articolul 276. Depunerea plîngerii Articolul 277. Examinarea plîngerii Articolul 278. Hotărîrea instanţei de judecată asupra plîngerii Articolul 278/1. Modul de soluţionare a litigiilor privitoare la un drept, bazat pe actul de notariat săvîrşit

CAPITOLUL TREIZECI ŞI TREILEA/1 ADOPTAREA ÎNFIERII

Articolul 278/2. Depunerea cererii pentru încuviinţarea adopţiei Articolul 278/3. Actele ce se anexează la cererea de înfiere Articolul 278/4. Examinarea cererii de înfiere Articolul 278/4a. Acordul la adopţie Articolul 278/4b. Termenul de încercare la adopţie Articolul 278/5. Hotărârea instanţei de judecată

D. PROCEDURA ÎN INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI ECONOMICE

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA/2 JUDECAREA LITIGIILOR ECONOMICE

Articolul 278/6. Instanţele judecătoreşti economice Articolul 278/7. Intentarea procesului Articolul 278/8. Măsurile prealabile de tranşare a litigiilor economice Articolul 278/9. Litigiile atribuite competenţei instanţelor judecătoreşti economice Articolul 278/10. Competenţa judecătoriilor economice de circumscripţie Articolul 278/11. Competenţa Judecătoriei Economice a Republicii Moldova Articolul 278/12. Aprecierea dovezilor Articolul 278/13. Declaraţiile martorului Articolul 278/14. Taxa de stat Articolul 278/15. Repartizarea cheltuielilor de judecată Articolul 278/16. Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată

Articolul 278/17. Expedierea copiilor de pe cererea de chemare în judecată şi de pe documentele anexate la ea Articolul 278/18. Respingerea cererii de chemare în judecată Articolul 278/19. Returnarea cererii de chemare în judecată Articolul 278/20. Intentarea procesului Articolul 278/21. Măsurile luate de judecător în vederea pregătirii materialelor pentru judecarea pricinii în şedinţă Articolul 278/22. Termenele judecării litigiilor Articolul 278/23. Modul desfăşurării şedinţei Articolul 278/24. Actele judecătoreşti Articolul 278/25. Amînarea judecării pricinii Articolul 278/26. Suspendarea procesului şi reînceperea lui Articolul 278/27. Clasarea procesului Articolul 278/28. Lăsarea cererii fără examinare Articolul 278/29. Schimbarea temeiului sau a obiectului acţiunii, schimbarea mărimii cerinţelor, renunţarea la acţiune, recunoaşterea acţiunii Articolul 278/30. Drepturile instanţei judecătoreşti economice la adoptarea şi executarea hotărîrii Articolul 278/31. Procesele-verbale Articolul 278/32. Judecarea în primă instanţă a litigiilor economice date în competenţa Judecă- toriei Economice a Republicii Moldova Articolul 278/33. Apelul Articolul 278/34. Persoanele care pot declara apel Articolul 278/35. Judecarea apelului Articolul 278/36. Termenul de declarare a apelului Articolul 278/37. Returnarea apelului Articolul 278/38. Intentarea procesului în apel Articolul 278/39. Dovezile de apel Articolul 278/40. Procedura de judecare a apelului Articolul 278/41. Renunţarea la apel Articolul 278/42. Limitele judecării apelului Articolul 278/43. Temeiuri pentru modificarea sau anularea hotărîrii Articolul 278/44. Exclus Articolul 278/45. Exclus Articolul 278/46. Exclus Articolul 278/47. Exclus Articolul 278/48. Exclus Articolul 278/49. Exclus Articolul 278/50. Exclus Articolul 278/51. Exclus Articolul 278/52. Exclus Articolul 278/53. Exclus Articolul 278/54. Exclus Articolul 278/55. Exclus Articolul 278/56. Exclus Articolul 278/57. Exclus Articolul 278/58. Exclus Articolul 278/59. Recursurile judecate de Judecătoria Economică a Republicii Moldova Articolul 278/60. Exclus Articolul 278/61. Exclus Articolul 278/62. Executarea actelor judiciare Articolul 278/63. Eliberarea titlului executor Articolul 278/64. Cuprinsul titlului executor Articolul 278/65. Termenul de prezentare a titlului executor spre executare Articolul 278/66. Răspunderea pentru neexecutarea actului judiciar

TITLUL AL TREILEA CĂILE ORDINARE DE ATAC

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI PATRULEA APELUL

Articolul 279. Hotărîrile supuse apelului Articolul 280. Persoanele care pot declara apel Articolul 281. Executarea hotărîrii Articolul 282. Termenul de declarare a apelului Articolul 283. Renunţarea la apel Articolul 284. Repunerea în termen Articolul 285. Depunerea apelului Articolul 286. Cuprinsul cererii de apel Articolul 287. Copiile de pe cererile de apel şi înscrisuri Articolul 288. Alăturarea la apel Articolul 289. Acţiunile instanţei de judecată după primirea apelului Articolul 290. Stabilirea termenului de judecare a pricinii Articolul 291. Retragerea apelului Articolul 292. Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia de împăcare a părţilor Articolul 293. Amînarea judecării apelului Articolul 294. Prezentarea dovezilor şi cererilor în instanta de apel Articolul 295. Modul de judecare a pricinii în instanţa de apel Articolul 296. Limitele judecării apelului Articolul 297. Împuternicirile instanţei de apel Articolul 298. Darea deciziei Articolul 299. Cuprinsul deciziei Articolul 300. Anunţarea deciziei Articolul 301. Indicaţiile instanţei de apel

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI CINCILEA RECURSUL

Articolul 302. Hotărîrile supuse recursului Articolul 303. Persoanele care pot declara recurs Articolul 304. Efectul suspensiv al recursului Articolul 305. Termenul de declarare a recursului Articolul 306. Declararea, renunţarea şi retragerea recursului Articolul 307. Alăturarea la recurs Articolul 308. Actele instanţei la primirea recursului Articolul 309. Temeiurile pentru depunerea recursului Articolul 310. Actele instanţei de recurs Articolul 311. Judecarea pricinii Articolul 312. Limitele judecării pricinii Articolul 313. Împuternicirile instanţei de recurs Articolul 314. Decizia instanţei de recurs şi dispoziţiile de procedură Articolul 315. Indicaţiile instanţei de recurs Articolul 316. Hotărîrile irevocabile

TITLUL AL PATRULEA CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Articolul 317. Temeiurile contestaţiei în anulare Articolul 318. Persoanele care au dreptul la contestaţie în anulare Articolul 319. Termenul de depunere a contestaţiei în anulare Articolul 320. Depunerea contestaţiei în anulare Articolul 321. Suspendarea executării hotărîrii

Articolul 322. Stabilirea termenului de judecată Articolul 323. Termenul de judecare a contestaţiei Articolul 324. Judecarea contestaţiei în anulare

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA REVIZUIREA HOTĂRÎRILOR

Articolul 325. Temeiurile revizuirii Articolul 326. Instanţa competentă Articolul 327. Cererea de revizuire a hotărîrilor Articolul 328. Termenul pentru depunerea cererii de revizuire Articolul 329. Judecarea cererii de revizuire Articolul 330. Decizia instanţei cu privire la revizuire

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA/1 DEMERSUL ÎN INTERESUL LEGII ŞI RECURSUL ÎN ANULARE

Articolul 331. Demersul în interesul legii Articolul 332. Recursul în anulare Articolul 333. Cazurile în care se poate declara recurs în anulare Articolul 334. Termenul de declarare a recursului în anulare Articolul 335. Declararea şi retragerea recursului în anulare Articolul 335/1. Judecarea recursului în anulare

TITLUL AL CINCILEA EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR JUDECĂTOREŞTI

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI OPTULEA DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 336. Hotărîrile instanţelor de judecată şi ale altor organe, care urmează să fie executate Articolul 337. Documentele de esecutare silită Articolul 338. Eliberarea titlului executor Articolul 339. Eliberarea mai multor titluri executorii pe baza unei singure hotărîrii Articolul 340. Cuprimsul titlului executor Articolul 341. Eliberarea unui duplicat al titlului executor Articolul 342. Răspunderea pentru pierderea titlului executor Artilolul 343. Prezentarea documentului de executare silită spre executare Articolul 344. Termenele de prezentare a documentelor de executare silită spre executare Articolul 345. Întreruperea termenului de prescripţie stabilit pentru prezentarea documentului de executare silită Articolul 346. Repunerea în termen pentru prezentarea documentului de executare silită spre executare Articolul 347. Executorii judecătoreşti Articolul 347/1. Şeful (şeful adjunct) subdiviziunii teritoriale a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei Articolul 348. Obligativitatea cerinţelor executorului judecătoresc Articolul 349. Controlul asupra executării hotărîrilor Articolul 350. Recuzarea executorului judecătoresc Articolul 351. Locul de executare Articolul 352. Cînd se pot efectua actele de executare Articolul 353. Dreptul creditorului-urmăritor şi al debitorului de a asista la executarea hotărîrii Articolul 354. Lămurirea hotărîrii care urmează să fie executată Articolul 355. Amînarea sau eşalonarea executării hotărîrii; schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Articolul 356. Căutarea debitorului

Articolul 357. Propunerea de a executa de bună voie hotărîrea Articolul 358. Executarea silită a hotărîrii Articolul 358/1. Exclus Articolul 359. Măsurile de executare silită Articolul 360. Cercetarea locuinţei debitorului Articolul 361. Amînarea executării Articolul 362. Obligaţia judecătorului de a suspenda executarea Articolul 363. Drept judecătorului de a suspenda executarea Articolul 364. Termenele de suspendare a executării Articolul 365. Încetarea executării Articolul 366. Cazurile cînd documentul de executare silită se restituie creditorului-urmăritor Articolul 367. Examinarea chestiunilor privind suspendarea sau încetarea executării şi restituirea documentului de executare silită către creditorul-urmăritor Articolul 368. Cheltuielile pentru executarea documentelor executorii

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI NOUĂLEA EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR ÎN PRIVINŢA CETĂŢENILOR

Articolul 369. Urmărirea bunurilor debitorului Articolul 370. Bunurile care nu pot fi urmărite Articolul 371. Sechestrarea bunurilor debitorului Articolul 372. Întocmirea opisului bunurilor urmărite ale debitorului Articolul 373. Cuprinsul proceului-verbal de sechestrare a bunurilor Articolul 374. Evaluarea bunurilor debitorului Articolul 375. Păstrarea bunurilor sechestrate Articolul 376. Păstrarea obiectelor de valoare ridicate de la debitor Articolul 377. Răspunderea custodelui Articolul 378. Sechestrarea clădirilor de locuit Articolul 379. Determinarea cotei-părţi ce revine debitorului dintr-o proprietate în debălmăşie Articolul 380. Urmărirea salariului debitorului Articolul 381. Mărimea reţinerilor din salariu şi din alte categorii de venituri ale debitorului Articolul 382. Exclus Articolul 383. Urmărirea altor venituri ale debitorului, în afară de salariu Articolul 384. Urmărirea indemnizaţiilor plătite pe linia asigurărilor sociale şi a ajutoarelor acordate de casele de ajutor reciproc Articolul 385. Sumele care nu pot fi urmărite Articolul 386. Procedura de urmărire a salariului şi a altor categorii de venituri ale debitorului Articolul 386/1. Obligaţia administraţiei şi a debitorului de a comunica executorului executorului judecătoresc şi persoanei care primeşte pensia de întreţinere schimbarea locului de muncă al debitorului Articolul 387. Controlul asupra efectuării juste şi la timp a reţinerilor din salariu Articolul 388. Urmărirea sumelor de bani şi bunurilor care se află la terţe persoane Articolul 389. Punerea sechestrului pe bunurile care se află la alte persoane Articolul 390. Urmărirea depunerilor făcute de cetăţeni la casele de economii ale statului Articolul 391. Efectele neîndeplinirii cerinţelor executorului judecătoresc Articolul 392. Vînzarea bunurilor sechestrate Articolul 393. Vînzarea bunurilor ce urmează a fi trecute

în proprietatea statului Articolul 394. Vînzarea obiectelor de valoare Articolul 395. Vînzarea bunurilor în comision Articolul 396. Vînzarea clădirilor de locuit la licitaţie publică Articolul 397. Anunţurile despre vînzarea la licitaţie Articulul 398. Persoanele, care nu au dreptul de a participa la licitaţii Articolul 399. Efectarea licitaţiei Articolul 400. Cazurile cînd se consideră că licitaţia nu a avut loc Articolul 401. Efectele în cazul cînd s-a declarat că licitaţia nu a avut loc Articolul 402. Anularea licitaţiei Articolul 403. Remiterea către creditorul-urmăritor a obiectelor arătate în hotărîrea instanţei Articolul 404. Executarea hotărîrii care obligă pe debitor să îndeplinească anumite acte Articolul 405. Efectele neexecutării hotărîrii cu privire la restabilirea în serviciu

CAPITOLUL AL PATRUZECELEA EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR ÎN PRIVINŢA ÎNTREPRINDERILOR, INSTITUŢIILOR, ORGANIZAŢIILOR DE STAT, COLHOZURILOR, ALTOR ORGANIZAŢII COOPERATISTE, ASOCIAŢIILOR LOR, ALTOR ORANIZAŢII OBŞTEŞTI

Articolul 406. Aplicarea regulilor generale Articolul 407. Urmărirea mijloacelor băneşti Articolul 408. Procedura de urmărire a mijloacelor băneşti Articolul 408/1. Abrogat Articolul 409. Urmărirea bunurilor întreprinderilor agricole supuse privatizării Articolul 410. Exclus Articolul 411. Exclus Articolul 412. Vînzarea bunurilor Articolul 413. Procedura de urmărire în caz de lichidare a organizaţiei

CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI UNULEA DISTRIBUIREA ÎNTRE CREDITORII-URMĂRITORI A SUMELOR REALIZATE PRIN URMĂRIRE

Articolul 414. Predarea sumelor realizate prin urmărire creditorilor-urmăritori Articolul 415. Alăturarea la urmărire Articolul 416. Ordinea satisfaceii pretenţiilor creditorilor- urmăritori Articolul 417. Urmăririle de categoria întîia Articolul 418. Urmăririle de categoria a doua Articolul 419. Urmăririle de categoria a treia Articolul 420. Urmăririle de categoria a patra Articolul 421. Urmăririle de categoria a cincea Articolul 422. Urmărirea bunurilor date în gaj Articolul 423. Exclus Articolul 424. Executarea sentinţei în partea privitoare la confiscarea bunurilor Articolul 425. Tabloul de împărţeală întocmit de executorul judecătoresc

CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI DOILEA APĂRAREA DREPTURILOR DEBITORULUI ŞI ALE ALTOR PERSOANE ÎN CADRUL EXECUTĂRII UNEI HOTĂRÎRI JUDECĂTOREŞTI

Articolul 426. Recursul împotriva actelor executorului

judecătoresc Articolul 427. Apărarea drepturilor altor persoane în cadrul executării hotărîrii Articolul 428. Întoarcerea executării Articolul 429. Soluţionarea de către prima instanţă a chestiunii întoarcerii executării Articolul 430. Soluţionarea de către instanţa de recurs a chestiunii întoarcerii executării hotărîrii Articolul 431. Cazurile de limitare a întoarcerii executării

TITLUL AL ŞASELEA DREPTURILE PROCEDURALE CIVILE ALE CETĂŢENILOR STRĂINI ŞI ALE PERSOANELOR FĂRĂ CETĂŢENIE. ACŢIUNILE INTENTATE STATELOR STRĂINE, DELEGAŢIILE JUDECĂTOREŞTI HOTĂRÎRILE INSTANŢELOR DE JUDECATĂ STRĂINE, TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 432. Drepturile procedurale civile ale cetăţenilor străini, ale întreprinderilor şi organizaţiilor străine Articolul 433. Drepturile procedurale civile ale persoanelor fără cetăţenie Articolul 433/1. Competenţa instanţelor de judecată ale Republicii Moldova în pricinile civile în legătură cu litigiile, la care participă cetăţeni stăini, persoane fără cetăţenie, întreprinderi şi organizaţii străine, precum şi în legătură cu litigiile în care măcar una din părţi locuieşte în străinătate Articolul 434. Acţiunile intentate statelor străine. Imunitatea diplomatică Articolul 435. Executarea delegaţiilor date de instanţele de judecată străine şi adresarea delegaţiilor de către instanţele de judecată ale Republicii Moldova în instanţele de judecată străine Articolul 436. Executarea hotărîrilor instanţelor de judecată şi ale organelor de arbitraj străine Articolul 437. Tratatele internaţionale

ANEXA Nr.1

LISTA categoriilor de bunuri care nu pot fi urmărite pe baza documentelor de executare silită

ANEXA Nr.2

Reconstituirea dosarelor pierdute, conţinînd acte de procedură judiciară sau de executare

Notă: La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, se abrogă Codul de procedură civilă aprobat prin Legea R.S.S.Moldoveneşti din 26 decembrie 1964 cu modificările ulterioare, cu excepţia reglementărilor ce ţin de executarea hotărîrilor judecătoreşti conform Legii nr.227-XV din 05.06.03, în vigoare 12.06.03

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

[În textul Codului numerotaţia prin litere se înlocuieşte] [prin cea cu cifre prin Ucazul din 06.05.82]

TITLUL ÎNTÎI

DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL ÎNTÎI

DISPOZIŢII DE BAZĂ

Articolul 1. Legislaţia cu privire la procedura civilă Procedura de judicare a pricinilor civile de către instanţele dejudecată ale Republicii Moldova este stabilită de prezentul cod şi dealte legi. Legislaţia cu privire la procedura civilă stabileşte modul dejudecare a pricinilor ce izvorăsc din raporturile juridice civile,economice, de muncă, de familie, a pricinilor în materie de contenciosadministrativ şi a pricinilor cu procedură specială. Pricinile în materie de contencios administrativ şi pricinile cuprocedură specială se judecă potrivit regulilor generale de procedură,cu unele excepţii, stabilite de legislaţie. [Art.1 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 2. Sarcinile procedurii civile Sarcinile procedurii civile sînt de a apăra în judecată şi a realizadrepturile şi libertăţile cetăţenilor şi asociaţiilor acestora,interesele întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şide a apăra orînduirea statală şi constituţională a Republicii Moldova deorice atentat. În scopul înfăptuirii acestor sarcini, legislaţia procedurii civilestabileşte competenţa instanţelor de judecată, modul de organizare şidesfăşurare a procesului civil, precum şi de executare a hotărîrilorjudecătoreşti. [Art.2 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 3. Procedura în pricinile civile La judecarea pricinilor civile, instanţele de judecată aplică legilede procedură civilă care sînt în vigoare la data judecării pricinii îninstanţa de judecată, înfăptuirii diferitelor acte de procedură sauexecutării hotărîrilor judecătoreşti. [Art.3 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 4. Accesul liber la justiţie Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la satisfacţieefectivă din partea instanţelor de judecată competente împotriva actelorcare violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. [Art.4 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 5. Pornirea pricinii civile de către instanţa de judecată Instanţa de judecată începe judecarea pricinii civile: 1) la cererea avocatului parlamentar privind apărarea intereselorpetiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi constituţionale au fostîncălcate; [Pct.1 introdus prin Legea nr.18-XIV din 14.05.98]

2) la cererea prefectului, în cazul cînd se impune declarareainvalidităţii unui act emis de o autoritate a administraţiei publicelocale; [Pct.2 introdus prin Legea nr.784-XIV din 03.02.2000, pct.2-4 devin 3-5]

3) la cererea persoanei, fizice sau juridice, care se adreseazăpentru apărarea unui drept al său ori a unui interes ocrotit prin lege; [Pct.3 (2)(1) completat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

4) la cererea procurorului, în cazul în care este necesar a apăradrepturile şi interesele legitime ale minorilor, persoanelor în vîrstă,handicapaţilor, interesele statului şi societăţii ce ţin de: a) protecţia mediului înconjurător; b) capacitatea de apărare a ţării; c) buget; d) proprietatea aflată în posesia exclusivă a statului; e) considerarea contractelor care lezează interesele statului cafiind nule; f) considerarea actelor juridice (normative şi fără caracternormativ) ce sînt în contradicţie cu legea, emise de ministere,departamente, de alte organe, precum şi de întreprinderi, instituţii şioeganizaţii, anularea actelor şi acţiunilor săvîrşite prin corupţie şiprotecţionism în cazul în care este respins recursul procuroruluireferitor la aceste acte; [Lit.f) completată prin Legea nr.1375 din 19.11.97]

g) perceperea în venitul statului a bunurilor dobîndite saueconomisite fără temeiuri legale; h) anularea înregistrării întreprinderilor, instituţiilor şiorganizaţiilor în cazul încălcării modului stabilit de constituire aacestora sau al necorespunderii actelor de constituire prevederilorlegislaţiei şi de încasarea veniturilor obţinute nelegitim de acestea; i) lichidarea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor întemeiurile stabilite de lege şi de încasarea veniturilor obţinutenelegitim de acestea; j) alte cazuri prevăzute de lege; [Pct.4 (3)(2) în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

5) la cererea organelor administraţiei de stat, sindicatelor,întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat, unităţilormilitare, a colhozurilor, a altor organizaţii cooperatiste, aasociaţiilor lor, a altor organizaţii obşteşti sau a cetăţenilor încazul cînd, potrivit legii, ei se pot adresa instanţei de judecatăpentru apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane; 6) la cererea organelor Centrului pentru Combaterea CrimelorEconomice şi Corupţiei, în cazul în care este necesară apărareadrepturilor şi intereselor economice ale statului, protejarea căroraţine de competenţa acestora. [Pct.6 introdus prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002]

În cauzele legate de intentarea acţiunii se depun cererii dedeschidere a unui proces, în cazurile, ce decurg prin raporturilejuridice administrative, şi în cauzele de procedură specială - plîngerişi cereri. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 6. Înfăptuirea justiţiei pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a judecăţii Justiţia în procesele civile se înfăptuieşte numai de cătreinstanţele de judecată pe principiul egalităţii tuturor cetăţenilor înfaţa legii şi a judecăţii, fără deosebire de rasă, naţionalitate,origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, averesau de origine socială, precum şi de alte împrejurări. [Art.6 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 7. Judecarea pricinilor civile Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur judecătorsau de un complet de judecată. În instanţa de apel şi în instanţa de recurs, pricinile se judecă deun complet de judecată. [Art.7 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 8. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii La înfăptuirea justiţiei, judecătorii sînt independenţi şi se supunnumai legii. Judecătorii judecă pricinile în baza legii şi în condiţiicare exclud orice presiune asupra lor. Mitingurile, demonstraţiile şi alte acţiuni desfăşurate la odistanţă mai mică de 25 de metri de localul în care se înfăptuieştejustiţia, dacă au scopul de a exercita presiuni asupra judecătorilor, secalifică drept imixtiune în activitatea lor. În cazul imixtiunii în activitatea judecătorilor şi instanţelor dejudecată cu scopul de a influenţa înfăptuirea justiţiei, judecătorul sauinstanţa de judecată reacţionează în modul prevăzut de lege. [Art.8 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 9. Limba de procedură şi dreptul la interpret Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească. Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească audreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de avorbi în instanţă prin interpret. Procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă acceptabilăpentru majoritatea persoanelor care participă la proces. În cazul în care procedura judiciară se efectuează în altă limbă,documentele procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi înlimba moldovenească. [Art.9 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 10. Caracterul public al dezbaterilor judiciare şi principiul contradictorialităţii Şedinţele de judecată sînt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se efectuează numai încazurile stabilite prin lege, cu respectarea normelor de procedură. Instanţa de judecată poate să dispună judecarea pricinii în şedinţăînchisă dacă dezbaterea publică ar putea vătăma părţile, ordinea publicăsau moralitatea sau este în contradicţie cu interesele păstrăriisecretului de stat, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Persoanele care nu au atins vîrsta de şaisprezece ani şi cele carese prezintă într-o ţinută necuviincioasă pot fi îndepărtate din sala deşedinţă. Hotărîrile instanţelor de judecată în toate cazurile se pronunţăpublic. Judecarea pricinilor se înfăptuieşte în conformitate cu principiulcontradictorialităţii. [Art.10 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 11. Aplicarea legislaţiei la judecarea pricinilor Instanţele de judecată la judecarea pricinilor aplică Constituţia,legile, regulamentele şi hotărîrile Parlamentului, decretelePreşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului,actele organelor centrale şi locale ale administraţiei publice, precumşi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile fundamentale aleomului se aplică în conformitate cu prevederile articolului 4 dinConstituţie. Instanţa de judecată nu este în drept să aplice legea sau un alt actnormativ care este în contradicţie cu Constituţia. Dacă în procesul judecării pricinii instanţa de judecată stabileştecă norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cuprevederile Constituţiei şi este expusă într-un act normativ care,conform Constituţiei, se supune controlului constituţionalităţii,examinarea pricinii se suspendă şi instanţa de judecată înainteazăCurţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza CurteaConstituţională. Curtea Supremă de Justiţie examinează propunerea şi,fără să se expună asupra ei, se adresează Curţii Constituţionale cu o

sesizare întocmită în conformitate cu articolul 39 din Coduljurisdicţiei constituţionale. Dacă în procesul judecării pricinii se stabileşte că norma de dreptce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile legii şieste expusă într-un act normativ care, conform Constituţiei, nu sesupune controlului constituţionalităţii, instanţa va proceda înconformitate cu legea. Organul sau persoana cu funcţii de răspunderecare a emis un act normativ ce nu corespunde cerinţelor legislaţiei vafi informată despre aceasta de către instanţa de judecată. În cazul cînd nu există o lege care să reglementeze raportullitigios, instanţa va aplica legea care reglementează raporturi similareşi care nu este în contradicţie cu prevederile Constituţiei, iar înlipsa unei asemenea legi, instanţa se va călăuzi de principiilefundamentale ale legislaţiei, conţinutul şi sensul cărora derivă dindispoziţiile constituţionale. [Art.11 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 12. Aplicarea legislaţiei altor state Legislaţia unui stat străin se aplică în conformitate cu legea sautratatul internaţional la care Republica Moldova este parte. La aplicarea legii sau altui act juridic al unui stat străin,instanţa stabileşte existenţa acestuia şi conţinutul dispoziţiilor lui,precum şi constată practica aplicării în statul respectiv. În scopul stabilirii existenţei legii sau a altui act juridic alunui stat străin şi conţinutului acestuia, instanţa se adresează, înmodul stabilit, organelor competente ale Republicii Moldova pentruacordarea ajutorului necesar. Dacă este imposibil a stabili existenţa legii sau altui act juridical unui stat străin şi conţinutul acestuia, deşi au fost întreprinsemăsuri, instanţa aplică legea internă respectivă sau alt act juridicintern. [Art.12 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 13. Formarea practicii judiciare Curtea Supremă de Justiţie, în cadrul procedurii civile, emitehotărîri explicative în chestiunile de practică judiciară care nu aucaracter obligatoriu pentru instanţele de judecată la judecareapricinilor. [Art.13 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 14. Obligativitatea hotărîrilor instanţelor de judecată Hotărîrile instanţelor de judecată sînt obligatorii. Neexecutarealor atrage răspundere în conformitate cu legea. Participanţii la proces pot ataca hotărîrea instanţei de judecată înmodul stabilit de lege. [Art.14 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

[Art.15 exclus prin Legea din 09.12.94]

CAPITOLUL AL DOILEA

COMPUNEREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ. RECUZĂRILE

Articolul 16. Completele de judecată Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur judecătorsau de un complet format din 3 judecători. În instanţa de apel şi în instanţa de recurs, pricinile se judecă deun complet format din 3 judecători. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurileîmpotriva hotărîrilor adoptate de curte în primă instanţă într-uncomplet format din 5 judecători. Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă demersurile ProcuroruluiGeneral în interesul legii şi recursurile lui în anulare împotriva

hotărîrilor judecătoreşti cu participarea a cel puţin două treimi dinnumărul total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie. [Art.16 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.16 modificat prin Legea nr.997-XII din 01.04.92]

Articolul 17. Modul de soluţionare a chestiunilor de către instanţa de judecată În organele judecătoreşti de primă instanţă toate chestiunile carese ivesc în timpul judecării pricinii se soluţionează de judecătorpersonal sau de judecători cu majoritate de voturi. În Plenul CurţiiSupreme de Justiţie în caz de paritate de voturi, date pentru şiîmpotriva protestului, acesta este considerat respins. [Partea 1 art.17 modificată prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

În timpul soluţionării fiecărei chestiuni nici unul dintrejudecători nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţeivotează ultimul. Judecătorul, rămas în minoritate, are dreptul să-şi expună în scrisopinia separată, care se alătură la dosar, dar nu se citeşte în şedinţă. [Partea 3 art.17 modificată prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.758-XII din 18.10.91] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

[Art.18 exclus prin Legea nr.758-XIII din 18.10.91]

Articolul 19. Temeiurile de recuzare a judecătorului Judecătorul nu poate participa la judecarea pricinii şi urmează săfie recuzat: 1) dacă la judecarea anterioară a procesului dat a participat încalitate de martor, expert, interpret, reprezentant, procuror, grefier; 2) dacă este interesat personal, direct sau indirect în procesul datsau dacă există alte împrejurări care pun la îndoială nepărtinirea lui; 3) dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor auvreun interes în judecarea pricinii ori cînd este soţ, rudă pînă la altreilea grad inclusiv sau afin cu vreuna din părţi sau cu alţiparticipanţi la proces; [Pct.3 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

4) dacă soţul în viaţă şi nedivorţat este rudă a uneia din părţipînă la al treilea grad inclusiv sau afin sau dacă, fiind decedat oridivorţat, au rămas copii; [Pct.4 introdus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

5) dacă este tutore sau curator al uneia din părţi. [Pct.5 introdus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Din completul care judecă pricina nu pot face parte persoane caresînt rude între ele. [În redacţia Legii nr.758-XII din 18.10.91] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 20. Inadmisibilitatea participării repetate a judecătorului la judecarea pricinii Judecătorul care a luat parte la judecarea unei pricini nu mai poateparticipa la judecarea aceleiaşi pricini într-o instanţă superioară saula rejudecarea pricinii după anularea hotărîrii în instanţa de apel sauîn instanţa de recurs. Regula stabilită în prezentul articol nu se extinde asupra PlenuluiCurţii Supreme de Justiţie. [Art.20 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 21. Temeiurile de recuzare a expertului, înterpretului şi grefierului

Temeiurile de recuzare a judecătorului, arătate în articolul 19 dinprezentul Cod, se extind şi asupra expertului, înterpretului şigrefierului. Expertul, afară de aceasta, nu poate participa la judecarea pricinii: 1) dacă depinde sau a depins, pe linie de serviciu sau pe altă liniede părţi sau de alţi participanţi la proces; 2) dacă a efectuat o revizie, ale cărei materiale au servit dreptbază pentru pornirea procesului civil dat; 3) dacă se va constata, că el nu este competent. Faptul participării, expertului, interpretului, sau grefierului lajudecarea anterioară a pricinii, respectiv, în calitate de expert,interpret sau grefier nu constituie un temei pentru recuzarea lor. [Art.21 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

[Art.22 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 23. Cererea de recuzare Dacă există împrejurările arătate în articolele 19-22 din prezentulCod, judecătorul, expertul, interpretul sau grefierul este obligat elînsuşi să declare, că se recuză. [Partea 1 art.23 modificată prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Pentru aceleaşi motive recuzarea poate fi propusă de participanţiila proces. Recuzarea trebuie să fie motivată şi propusă înainte de începereajudecării pricinii în fond. Propunerea de recuzare poate fi făcută maitîrziu, numai dacă persoana care propune recuzarea a aflat motivulrecuzării după ce a început judecarea pricinii. Dacă împrejurărilearătate au devenit cunoscute instanţei de judecată după ce a începutjudecarea pricinii, instanţa este obligată să le comunice în şedinţa dejudecată în scopul soluţionării chestiunii recuzării.

Articolul 24. Procedura soluţionării propunerii de recuzare Cînd se face o propunere de recuzare instanţa trebuie să ascultepersoana a cărei recuzare s-a propus, dacă ea doreşte să dea explicaţii,precum şi părerile participanţilor la proces. Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă în altcomplet de judecată. Cel recuzat nu poate să participe la judecarearecuzării. În cazul cînd nu se poate forma un nou complet de judecată, precumşi în cazul cînd sînt recuzaţi toţi judecătorii, recuzarea se hotărăştede instanţa ierarhic superioară respectivă. Recuzarea tuturor judecătorilor unui colegiu se hotărăşte de altcolegiu. Încheierea prin care s-a admis sau respins recuzarea judecătorilornu este supusă nici unei căi de atac, cu excepţia cazurilor cînd seatacă odată cu fondul. [Alin.2,3,4,5 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.24 modificat prin Legea nr.997-XII din 01.04.92]

Articolul 25. Efectele admiterii cererii de recuzare În caz de recuzare a judecătorului sau a întregului complet dejudecată, pricina se judecă în alt complet de judecată sau se strămutăla o altă instanţă de acelaşi grad dacă nu se poate forma un alt completde judecată. Instanţa ierarhic superioară învestită cu judecarea cererilor derecuzare, prevăzute de articolul 24 alineatul 3, va dispune strămutareapricinii la o instanţă de acelaşi grad în cazul cînd cererea de recuzareeste întemeiată. Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiazăinstanţei spre judecare. Dacă pricina se judecă la Curtea Supremă de Justiţie, în caz derecuzare a unui judecător sau a întregului complet de judecată, pricinase judecă de un alt complet de judecată, iar dacă nu se poate forma un

alt complet de judecată din acelaşi colegiu, se transmite altui colegiual curţii. [Art.25 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL TREILEA

COMPETENŢA DUPĂ MATERIE [Cap.III în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 26. Competenţa judecătoriilor de sector şi municipale Judecătoriile de sector şi municipale judecă în primă instanţă: 1) toate procesele privind raporturile juridice civile, de familie,de muncă, funciare etc. dacă măcar una din părţile în litigiu este uncetăţean, cu excepţia cazurilor date prin lege în competenţa altororgane sau instanţe de judecată; 2) plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publicelocale, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi alepersoanelor cu funcţii de răspundere, săvîrşite cu încălcarea legii saudepăşirea împuternicirilor şi care lezează drepturile cetăţenilor; 3) pricinile cu procedură specială enumerate în articolul 244 dinprezentul cod; 4) alte pricini date prin lege în competenţa sa. [Art.26 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [Art.26 modificat prin Legea nr.488-XII din 07.02.91]

Articolul 27. Competenţa instanţelor judecătoreşti economice Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile economice ceizvorăsc din raporturile juridice civile, administrative şi din alteraporturi: 1) între persoanele juridice; 2) între cetăţenii care practică activitate de întreprinzător fără afi persoană juridică, însă avînd statut de întreprinzător ca persoanăfizică, dobîndit în modul stabilit de lege. Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile economice ce sereferă în mod prioritar la: 1) divergenţele în legătură cu contractele a căror încheiere estestabilită de lege sau cu înaintarea în judecată a divergenţelor ceizvorăsc din încheierea contractelor în baza acordului comun dintrepărţi; 2) neîndeplinirea sau îndeplinirea neconştiincioasă a obligaţiilor; 3) recunoaşterea dreptului de proprietate; 4) revendicarea de către proprietar sau de către un alt posesorlegal al unui bun aflat în posesia nelegitimă a unei alte persoane; 5) încălcarea dreptului de proprietate sau de posesie legitimă carenu este legată de pierderea dreptului de posesie asupra unui bun; 6) repararea prejudiciilor; 7) recunoaşterea nulităţii (în tot sau în parte) actelor organeloradministraţiei publice şi ale altor organe care nu au caracter normativşi care sînt în contradicţie cu legea sau cu un alt act normativ celezează drepturile sau interesele legitime ale vreunei organizaţii saucetăţean; 8) apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale; 9) recunoaşterea inexecutabilităţii titlului executor sau a unui altdocument incontestabil în baza căruia se exercită urmărirea în modincontestabil (fără accept); 10) cererile împotriva refuzului sau eschivării de la înregistrareade stat a întreprinderii persoană fizică sau juridică în termen, precumşi în alte cazuri cînd o astfel de înregistrare e prevăzută de lege; 11) încasarea de la întreprinzători persoane fizice şi juridice decătre organele administraţiei publice şi de către alte organe ceexercită funcţii de control a amenzilor şi altor plăţi dacă legea nuprevede încasarea lor pe cale incontestabilă (fără accept); 12) insolvabilitatea (falimentul) întreprinderilor persoane fiziceşi juridice;

13) constatarea faptelor ce au valoare juridică pentru apariţia,modificarea şi încetarea drepturilor întreprinderilor persoane fizice şijuridice în activitatea de întreprinzător sau în altă activitateeconomică. În cazurile prevăzute de lege, de competenţa instanţelorjudecătoreşti economice ţin şi alte litigii economice, precum şi altepricini, cu participarea formaţiunilor fără statut de persoană juridicăşi a cetăţenilor fără statut de întreprinzător individual. Instanţele judecătoreşti economice soluţionează pricinile ce ţin decompetenţa lor cu participarea organizaţiilor şi cetăţenilor RepubliciiMoldova, precum şi organizaţiilor străine, organizaţiilor cu investiţiistrăine, a cetăţenilor străini, apatrizilor care practică activitate deîntreprinzător, dacă prin contractul internaţional nu se stabileştealtfel. Instanţele judecătoreşti economice examinează cererile cu caractereconomic pentru apărarea intereselor de stat şi alte pricini date prinlege în competenţa lor.

Articolul 28. Competenţa instanţelor judecătoreşti militare Instanţele judecătoreşti militare judecă în primă instanţă: 1) acţiunile civile ale unităţilor militare, ale persoanelor fiziceşi juridice privind repararea prejudiciului material, cauzat prininfracţiuni militare; 2) cererile de anulare a sancţiunilor disciplinare şi de restabilireîn funcţie a militarilor, colaboratorilor de poliţie şi a altor persoanecu funcţii de răspundere cu statut de militar; 3) alte pricini date prin lege în competenţa lor.

Articolul 28/1. Competenţa tribunalului Tribunalul: 1) judecă în primă instanţă: a) plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publicemunicipale, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor municipaleprecum şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora,săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşirea împuternicirilor şi carelezează drepturile cetăţenilor; b) cauzele şi cererile ce decurg din dreptul de autor şi drepturileconexe, din dreptul asupra invenţiilor, mărcilor de produs şi mărcilorde serviciu, indicaţiilor geografice (inclusiv asupra denumirilor deorigine a produselor), desenelor şi modelelor industriale, soiurilor deplante, topografiilor circuitelor integrate, denumirilor de firmă,protecţiei împotriva concurenţei neloiale, precum şi asupra propunerilorde raţionalizare, indiferent de părţi; c) cauzele privind repararea pagubei pricinuite prin poluareamediului înconjurător şi folosirea neraţională a resurselor naturale; d) cererile de recunoaştere, precum şi cele de încuviinţare aexecutării silite a hotărîrilor adoptate în ţări străine; e) alte cauze date prin lege în competenţa sa; [Pct.1 modif.prin Legea nr.159-XV din 03.04.03, în vigoare 29.04.03]

2) ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotrivahotărîrilor pronunţate în primă instanţă de judecătoriile de sector,municipale; [Pct.2) modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99]

3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotrivahotărîrilor pronunţate de judecătoriile de sector, municipale care nusînt supuse apelului; [Pct.3) modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99]

4) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilorextraordinare de atac; 5) soluţionează conflictele de competenţă apărute întrejudecătoriile din circumscripţia sa.

Articolul 28/2. Competenţa Curţii de Apel Curtea de Apel: 1) judecă în primă instanţă plîngerile împotriva actelor organeloradministraţiei publice centrale şi ale persoanelor cu funcţii derăspundere ale acestora, săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşireaîmputernicirilor şi care lezează drepturile cetăţenilor; 2) ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotrivahotărîrilor pronunţate în primă instanţă de tribunale şi judecătoriilemilitare; 3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotrivahotărîrilor pronunţate de tribunale, judecătoriile militare care nu sîntsupuse apelului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege; 4) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilorextraordinare de atac; 5) soluţionează conflictele de competenţă apărute între tribunalesau între judecătorii şi tribunale; 6) judecă alte pricini date prin lege în competenţa sa. [Pct.2), 3) modificat prin Legea nr.1171-XIII din 30.04.97]

Articolul 28/3. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie Curtea Supremă de Justiţie: 1) judecă în primă instanţă pricinile date prin lege în competenţasa; 2) ca instanţă de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărîrilor în materie civilă pronunţate înprimă instanţă de Curtea de Apel, Judecătoria Economică a RepubliciiMoldova şi Curtea Supremă de Justiţie; b) recursurile împotriva hotărîrilor civile pronunţate în apel deCurtea de Apel şi Judecătoria Economică a Republicii Moldova, precum şiîn alte cazuri prevăzute de lege; 3) judecă, în limitele competenţei sale, pricinile supuse căilorextraordinare de atac, inclusiv demersurile în interesul legii, şirecursurile în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti; 4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între tribunale şiCurtea de Apel, judecătoriile economice de circumscripţie şi JudecătoriaEconomică a Republicii Moldova, judecătoriile de drept comun şieconomice, precum şi examinează cererile de strămutare a pricinilor; 5) exercită alte împuterniciri date prin lege în competenţa sa. [Art.28/3 modificat prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002]

Articolul 29. Competenţa în caz de existenţă a mai multor cereri legate între ele În cazul în care mai multe cereri legate între ele sînt decompetenţa mai multor instanţe de grad egal, ele urmează să fie conexateşi examinate de instanţa mai întîi sesizată, iar dacă cererile sînt decompetenţa diferitor instanţe, acestea urmează a fi conexate şiexaminate de instanţa superioară în grad. Conexarea cererilor se hotărăşte de instanţa de judecată încompetenţa căreia intră examinarea lor potrivit dispoziţiiloralineatului întîi.

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL PATRULEA

PARTICIPANŢII LA PROCES. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR

Articolul 30. Participanţii la proces

Se consideră participanţi la proces: părţile, terţile persoane,reprezentanţii părţilor şi ai terţelor persoane, procurorul, organeleadministraţiei de stat, sindicatele, întreprinderile, instituţiile,organizaţiile de stat, unităţile militare, colhozurile, alte organizaţiicooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti sau cetăţeniicare participă la proces pe temeiul prevederilor articolelor 5 şi 45 dinprezentul Cod; petiţionarii şi cetăţenii interesaţi, organeleadministraţiei de stat, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile destat, unităţile militare, colhozurile, alte organizaţii cooperatiste,asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti în pricinile enumerate înarticolele 230 şi 244 din prezentul Cod. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 31. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la proces Participanţii la proces pot să ia cunoştinţă de materialele dindosar, să facă extrase din ele, să scoată copii, să propună recuzări, săprezinte dovezi, să participe la cercetarea dovezilor, să pună întrebărialtor participanţi la proces, martorilor şi experţilor, să formulezecereri, să dee instanţei explicaţii verbale şi scrise, să prezinteargumentele şi considerentele lor asupra tuturor chestiunilor, care seivesc în cursul dezbaterilor judiciare, să obiecteze împotriva cererilorargumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi la proces, săatace hotărîrile şi încheierile instanţei şi să se bucure de celelaltedrepturi procedurale ce le sînt acordate de prezentul Cod. Participanţii la procesele ce izvorăsc din raporturile juridiceadministrative şi la procesele cu procedură specială se bucură deaceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii ca şi părţile, cu excepţiilestabilite de legislaţie. Instanţa de judecată preîntîmpină participanţii la proces despreurmările săvîrşirii sau nesăvîrşirii actelor de procedură şi le creeazăcondiţii egale pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor lor,precum şi pentru examinarea completă şi multilaterală a tuturorcircumstanţelor pricinii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 31/1. Utilizarea mijloacelor tehnice Pentru fixarea lucrărilor şedinţei de judecată, dovezilor şi pentrucercetarea lor, instanţa de judecată poate utiliza orice mijloc tehnic. În scopul exercitării funcţiilor lor procesuale, părţile pot efectuaînregistrarea sonoră a şedinţei de judecată. Filmarea, fotografierea, înregistrarea sonoră sau video a şedinţelorde judecată, folosirea mijloacelor tehnice de către alte persoane esteinterzisă. Încălcarea dispoziţiilor prezentului articol se pedepseşte după lege. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 32. Capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii procedurale civile(capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile) esterecunoscută în măsură egală tuturor cetăţenilor Republicii Moldova,precum şi întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat,colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, altororganizaţii obşteşti, care se bucură de drepturile unei persoanejuridice. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 33. Capacitatea de exerciţiu a drepturilor procedurale civile Capacitatea de a-şi exercita personal sau prin reprezentantdrepturile în instanţa de judecată (capacitatea de exerciţiu a

drepturilor procedurale civile) o au cetăţenii care au ajuns la majorat,precum şi persoanele juridice. Drepturile şi interesele ocrotite prin lege ale minorilor în vîrstăde la cincisprezece pînă la optsprezece ani, precum şi ale cetăţenilorcu capacitate de exerciţiu restrînsă sînt apărate în instanţă de cătrepărinţii, înfietorii sau curatorii lor. Totuşi, instanţa este obligatăsă întroducă în asemenea pricini pe înşişi minorii sau persoanele cucapacitate de exerciţiu restrînsă. În cazurile prevăzute de lege, în pricinile care izvorăsc dinraporturile juridice de muncă, colhoznice, de căsătorie şi de familie şidin convenţiile privind dispunerea de cîştigul căpătat, minorii audreptul să-şi apere personal în instanţă drepturile şi intereseleocrotite prin lege. Instanţia va aprecia, dacă este cazul să întroducăîn proces părinţii, înfietorii sau curatorii minorilor, pentru a leacorda ajutor. Drepturile şi interesele ocrotite prin lege ale minorilor care nu auîmplinit cincisprezece ani, precum şi ale cetăţenilor declaraţiincapabili în urma vreunei boli mintale sau a debilităţii mintale leapără în instanţă reărezentanţii lor legali - părinţii, înfietorii saututorii.

Articolul 34. Părţile Poate fi parte într-un proces civil - reclamant sau pîrît - oricecetăţean, precum şi orice întreprindere, instituţie, organizaţie de statunitate militară, colhoz, altă organizaţie cooperatistă, asociaţie a loraltă organizaţie obştească, care se bucură de drepturile unei persoanejuridice. Persoana, în interesul căreia procesul a început la cerereaprocurorului, a organului administraţiei de stat, a sindicatului, aîntreprinderii, instituţiei, organizaţiei de stat, a unităţii militare,colhozului, altei organizaţii cooperatiste, asociaţiei ei, alteiorganizaţii obşteşti sau a unui cetăţean (articolul 5 din prezentul Cod)este înştiinţată despre aceasta de către instanţa de judecată şiparticipă la proces în calitate de reclamant, alături de persoana care afăcut cererea. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 35. Drepturile procedurale ale părţilor Părţile se bucură de drepturi procedurale egale. În afară de drepturile arătate în articolul 31 din prezentul Cod,reclamantul are dreptul să modifice temeiul sau obiectul acţiunii, sămărească sau să micşoreze cuantumul pretenţiilor în acţiune sau sărenunţe la acţiune, să ceară executarea silită a hotărîrii instanţei dejudecată şi să asiste la actele de executare ale executoruluijudecătoresc. Pîrîtul are dreptul să recunoască acţiunea. Părţile potstinge pricina printr-o tranzacţie de împăcare. Instanţa nu va primi renunţarea reclamantului la acţiune, nicirecunoaşterea acţiunii de către pîrît, şi nu va întări tranzacţia deîmpăcare a părţilor, dacă aceste acte sînt contrare legii sau încalcădrepturile şi interesele ocrotite prin lege ale vreunei persoane. Articolul 36. Obligaţia părţilor de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lor Părţile sînt obligate a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lorprocedurale. Instanţa va curma orice abuz de aceste drepturi, făcut înscopul de a tărăgăna procesul sau de a induce instanţa în eroare. Articolul 37. Participarea mai multor reclamaţi sau pîrîţi la proces Acţiunea poate fi intentată da mai mulţi reclamanţi împreună sauîmpotriva mai multor pîrîţi. Fiecare dintre reclamanţi sau pîrîţi apareîn proces independent faţă de cealaltă parte. Coparticipanţii pot încredinţa ducerea procesului unuia din ei.

În cazul, cînd datorită esenţei raporturilor juridice sau potrivitcu prevederile legii, drepturile şi interesele ocrotite de lege ale unorpersoane, care nu participă la proces, ar putea fi atinse prin hotărîreajudecăţii, instanţa este obligată să întroducă aceste persoane în procesîn calitate de copîrîţi sau să le comunice, că pot interveni în procesîn calitate de coreclamanţi. Articolul 38. Înlocuirea părţii care figurează greşit în proces Dacă în cursul dezbaterilor instanţa constată, că acţiunea nu a fostintentată de persoana în drept sau că ea nu este îndreptată împotrivapersoanei, care trebuie să răspundă în acţiune, ea poate, fără a încetaprocesul, să admită cu consimţămîntul reclamantului, înlocuireareclamantului sau pîrîtului iniţial cu reclamantul sau pîrîtulcorespunzător. Dacă reclamantul nu consimte a fi înlocuit cu o altă persoană,aceasta din urmă poate interveni în proces în calitate de terţă persoanăformulînd pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului. Înasemenea caz instanţa de judecată va pune în cunoştinţă persoanarespectivă. Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea pîrîtului cu o altăpersoană, instanţa poate să întroducă această persoană în proces încalitate de al doilea pîrît. După înlocuirea reclamantului sau pîrîtului iniţial, care a figuratîn mod greşit în proces, dezbaterile juridice se reiau de la început. Articolul 39. Terţele persoane care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului Terţele persoane care formulează pretenţii proprii cu privire laobiectul litigiului pot interveni în proces pînă la încheiereadezbaterilor juridice în prima istanţă. Ele au toate drepturile şiobligaţiile pe care le are un reclamant. Terţele persoane care formulează pretenţii proprii cu privire laobiectul litigiului pot, cu acordul părţilor, intervini şi în instanţade apel. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 40. Terţele persoane care nu formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului Terţele persoane, care nu formulează pretenţii proprii cu privire laobiectul litigiului, pot interveni în proces alături de reclamant saupîrît pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în orice instanţă, dacăhotărîrea în proces ar putea să înrîurească drepturile sau obligaţiilelor faţă de una din părţi. Terţele persoane pot fi întroduse în procesşi la cererea părţilor, procurorului sau de către instanţa de judecatădin oficiu. Terţele persoane, care nu formulează pretenţii proprii sebucură de drepturi procedurale şi au obligaţii procedurale ca parte înproces, cu excepţia dreptului de a modifica temeiul şi obiectul acţiuniide a mări sau de a micşora cuantumul pretenţiilor din acţiune, precum şide a renunţa la acţiune, de a recunoaşte acţiunea sau de a încheiatranzacţie de împăcare, de a cere executarea hotărîrii, încheierii saudeciziei instanţei. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 41. Întroducerea terţelor persoane în procesele de restabilire în lucru În procesele privitoare la reintegrarea în serviciu a lucrătorilorconcediaţi sau transferaţi nelegal instanţa judecătorească poate săîntroducă din oficiu în proces, în calitate de terţă persoană, alăturide pîrît, persoana cu funcţii de răspundere, care a dispus concediereasau transferarea. Constatînd, că concedierea sau transferarea s-au făcutcu încălcarea vădită a legii, instanţa judecătorească este datoare, încadrul aceluiaşi proces, să oblige persoana oficială vinovată a compensaîntreprinderii, instituţiei, organizaţiei de stat, colhozului, unei alte

organizaţii cooperatiste, asociaţiei lor, unei alte organizaţii obşteştidauna, cauzată în legătură cu indemnizaţia pentru timpul absenţeiforţate de la lucru sau pentru timpul îndeplinirii unei munci mai puţinretribuite. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Mărimea sumelor ce urmează a fi plătite în aceste cazuri de cătrepersoanele oficiale vinovate ce determină pe baza legislaţiei muncii.

Articolul 42. Succesiunea în drepturile procedurale În cazul ieşirii uneia din părţi din raportul juridic litigios saustabilit prin hotărîre (moartea cetăţeanului, încetarea existenţeipersoanei juridice, cesiunea creanţei, transferarea datoriei) instanţade judecată admite înlocuirea acestei părţi cu succesorul ei îndrepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice stadii alprocesului. Toate actele săvîrşite în cadrul procesului pînă la intervenireasuccesorului în drepturi sînt obligatorii pentru acesta în măsura încare ele ar fi fost obligatorii pentru persoana pe care succesorul îndrepturi a înlocuit-o.

Articolul 43. Participarea procurorului la judecarea pricinilor Procurorul participă la judecarea pricinilor în materie civilă încazul în care acţiunea este intentată la cererea sa în condiţiile legii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 44. Drepturile procedurale ale procurorului Procurorul care participă la judecarea pricinilor are dreptul să iacunoştinţă de materialele dosarului, să declare recuzare judecătorului,grefierului şi expertului în cazurile prevăzute de articolele 19-21 dinprezentul cod, să prezinte dovezi, să participe la administrarea lor, săformuleze cereri, să dea explicaţii privind acţiunea şi să îndeplineascăalte acţiuni procesuale prevăzute de lege. Renunţarea procurorului la acţiune, micşorarea cuantumului acţiunii,modificarea temeiului sau obiectului acţiunii nu-l lipsesc pe reclamantde dreptul de a susţine cerinţele acţiunii după achitarea taxei de statdacă ea trebuie plătită odată cu depunerea cererii, cu excepţiapricinilor prevăzute la art.84 alin.1 pct.1). [Alin.2 art.44 completat prin Legea nr.1444-XIII din 26.12.97] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 45. Participarea la proces a organelor administraţiei de stat, a sinidicatelor, a întreprinderilor, insti- tuţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare şi cetăţenilor, care apără drepturile altor persoane În cazurile, prevăzute de lege, organele administraţiei de stat,sindicatele, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat,unităţile militare, colhozurile, alte organizaţii cooperatiste,asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti sau cetăţeni aparte pot să seadreseze instanţei judecătoreşti cu o cerere în apărarea drepturilor şia intereselor ocrotite prin lege ale altor persoane. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

În cazurile prevăzute de lege organele administraţiei de stat pot fiîntroduse de instanţă în proces sau pot interveni în proces din proprieiniţiativă, pentru a pune concluzii în scopul îndeplinirii obligaţiilorce le revin şi pentru apărarea drepturilor cetăţenilor şi intereselorstatului.

Articolul 46. Drepturile procedurale ale organelor administraţiei de stat, sindicatelor, întreprinderilor, instituţi- ilor, organizaţiilor, unităţilor militare şi cetă- ţenilor, care apără drepturile altor persoane

Dacă organele administraţiei de stat, sindicatele, întreprinderile,instituţiile, organizaţiile de stat, unităţile militare, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti sau cetăţenii pornesc un proces la instanţa de judecată îninteresul altor persoane, ele se bucură de drepturile procedurale şi auobligaţiile procedurale ce revin părţii în proces, cu exepţia dreptuluide a stinge procesul printr-o tranzacţie de împăcare. Renunţarea organelor sus-menţionate şi a cetăţenilor la cerereadepusă în apărarea intereselor unei alte persoane nu face ca aceastăpersoană să piardă dreptul de a cere examinarea cauzei în fond. Înaceste cazuri cheltuielile de judecată urmează să fie plătite potrivitcu dispoziţiile generale. Organele administraţiei de stat,întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, unităţile militare arătateîn articolul 45 din prezentul Cod, prin reprezentanţii lor, precum şicetăţenii, pot să ia cunoştinţă de materialele din dosar, să propunărecuzări, să dea explicaţii, să prezinte dovezi, să participe lacercetarea dovezilor, să formuleze cereri şi să săvîrşească alte acte deprocedură de lege. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [în redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL CINCILEA

REPREZENTAREA ÎN INSTANŢA DE JUDECATĂ

Articolul 47. Exercitarea drepturilor procedurale în instanţa de judecată prin reprezentanţi Cetăţenii pot exercita drepturile lor procedurale în instanţa dejudecată personal sau prin reprezentanţi. Participarea personală acetăţeanului la proces nu-l decade din dreptul de a avea în acest procesun reprezentant. În procesele lor personale juridice sînt reprezentate în instanţă decătre organele lor, acţionînd în limitele împuternicirilor ce le sîntacordate prin lege, statut sau regulament, ori de către reprezentanţi. Conducătorii de organizaţii, care se prezintă în calitate de organal persoanei juridice, prezintă instanţei documentele, ce atestă funcţiasau împuternicirile pe care le deţin.

Articolul 48. Persoanelor care pot fi reprezentanţi în instanţa de judecată Pot fi reprezentanţi în instanţa de judecată: 1) lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor destat, unităţilor militare, ai colhozurilor, ai altor organizaţiicooperatiste, ai asociaţiilor lor, ai altor organizaţii obşteşti - înprocesele acestor întreprinderi, instituţii, organizaţii; [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92]

2) împuterniciţii sindicatelor - în procesele muncitorilor şislujbaşilor, membrilor colhozului, precum şi ale altor persoane, alecăror drepturi şi interese sînt apărate de către sindicate; 3) împuterniciţii organizaţiilor, cărora legea, statutul sauregulamentul le acordă dreptul să apere drepturile şi intereselemembrilor acestor organizaţii; 4) împuterniciţii organelor sau organizaţiilor, cărora legea,statutul sau regulamentul le acordă dreptul să apere drepturile şiinteresele altor persoane (punctul 3 al articolului 5 din prezentulCod); 5) unul din coparticipanţi, din însărcinarea celorlalţicoparticipanţi, pe baza articolului 37 din prezentul Cod; 6) avocaţii; 7) alte persoane admise în calitate de reprezentanţi de instanţacare judecă procesul. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 49. Formularea împuternicirilor reprezentantului Împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-oprocură, eliberată şi întocmită în comformitate cu legea. Procurile, date de cetăţeni, se certifică pe cale notarială.Procurile cetăţenilor, care trăiesc în centre populate, unde nu sîntbirouri de notariat de stat, se certifică de către primăriile satelor(comunelor). Procurile, date de cetăţeni, pot fi certificate şi deîntreprinderile, instituţiile sau organizaţiile, în care lucrează sauînvaţă mandatarul, de organizaţiile de exploatare a locuinţelor de ladomiciliul lui, de administraţia instituţiei curativo-profilacticestaţionare, în care cetăţeanul se află pentru tratament, de unitatamilitară respectivă, dacă procura este dată de către un militar. Procuradată de un cetăţean, care se află în locuri de detenţiune, se certificăde către şefului locului de detenţiune. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Procura din partea unei persoane juridice se eliberează deconducătorul organizaţiei respective. Împuterniciţii sindicatelor şi ai altor organizaţii obşteşti,prevăzute de către punctele 2, 3 şi 4 ale articolului 48 din prezentulcod, trebuie să prezinte instanţei de judecată documentele, care atestămandatul eliberat de organizaţiile respective pentru a le reprezenta înprocesul dat. Împuternicirile date reprezentanţilor, menţionaţi în punctele 5 şi 7ale articolului 48 din prezentul cod, pot fi formulate într-o declaraţieverbală a mandatarului, consemnată în procesul-verbal al şedinţei dejudecată. Împuternicirea dată avocatului se atestă printr-un ordin scris,eliberat de biroul de consultaţii juridice.

Articolul 50. Împuternicirile date reprezentantului Împuternicirea de reprezentare în justiţie dă reprezentantuluidreptul de a face în numele celui reprezentat toate actele de procedură,cu excepţia strămutării procesului la arbitrii aleşi, a renunţăriitotale sau parţiale la pretenţiile din acţiune, modificării temeiului şiobiectului acţiunii, recunoaşterii acţiunii, încheierii unei tranzacţiide împăcare, transmiterii împuternicirilor unei alte persoane, atacăriihotărîrii instanţei, prezentării titlului executor spre urmărire,primirii bunurilor sau banilor în baza hotărîrii instanţei de judecată.Împuternicirea de a săvîrşi oricare din actele arătate în prezentularticol trebuie să fie indicată special în procura datăreprezentantului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 51. Reprezentanţii legali Drepturile şi interesele ocrotite prin lege ale cetăţenilorincapabili, ale celor care nu au capacitatea deplină de exerciţiu, şiale celor declaraţi ca avînd capacitatea de exerciţiu limitată sîntapărate înaintea instanţei de către părinţii, înfietorii, tutorii saucuratorii lor. Aceştia vor prezenta instanţei documentele care certificăîmputernicirile lor. Reprezentanţii legali săvîrşesc în numele celor reprezentaţi toateactele de procedură, pe care are dreptul să le săvîrşească celreprezentat, cu restricţiile prevăzute de lege. În procesul în care urmează să participe un cetăţean, declaratabsent fără veste în modul stabilit de lege, acesta va fi reprezentat decustodele sau de tutorele numit pentru custodia şi administrareabunurilor celui absent fără veste. [În redacţia Ucazului din 04.09.75]

În procesul în care urmează să participe moştenitorul unei persoanedecedate sau a unui cetăţean, declarat mort după procedura stabilită,

dacă succesiunea nu a fost încă acceptată încă de nimeni, moştenitorulva fi reprezentat de tutorele numit pentru custodia şi administrareabunurilor succesorale. În cazurile prevăzute de acest articol părinţii, înfietorii, tutoriisau curatorii pot încredinţa ducerea procesului în instanţa de judecatăunei alte persoane, alese de ei în calitate de reprezentant.

Articolul 52. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în justiţie Nu pot fi reprezentanţi în justiţie: 1) persoanele care nu au ajuns la majorat; 2) persoanele care se află sub tutelă sau curatelă. Nu pot fi admişi ca reprezentanţi în justiţie avocaţii, care auacceptat misiunea de acordare a asistenţei juridice, încălcînd regulilestabilite prin legislaţia cu privire la avocatură. În modul prevăzut depunctul 7 al articolului 48 din prezentul cod, nu pot fi admise careprezentanţi în justiţie persoanele, excluse din Colegiul de Avocaţisau care au fost vremelnic îndepărtate de la exercitarea funcţiilor deavocat. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

De asemenea nu pot fi reprezentanţi în justiţie judecătorii,anchetatorii penali şi procurorii, cu excepţia cazurilor cînd ei apar încalitate de reprezentanţi legali (părinţi, înfietori, tutori, curatori),precum şi în calitate de reprezentanţi ai instanţei de judecată sauprocuraturii. Ca reprezentant în instanţa judecătorească persoana nu poate figura,dacă ea acordă în cauza dată sau a acordat mai înainte asistenţăjuridică unor persoane, ale căror interese sînt în contradicţie cuinteresele celui pe care îl reprezintă, sau dacă a participat încalitate de judecător, de procuror, de anchetator, de persoană, care aefectuat cercetarea penală, de expert, de specialist, de traducător, demartor sau martor asistent, precum şi dacă se află în raporturi derudenie cu persoana cu funcţii de răspundere, care participă laexaminarea cauzei. [În redacţia Ucazului din 06.01.83]

Atunci cînd există asemenea împrejurări, reprezentantul poate firecuzat de către persoanele, care participă la proces. [În redacţia Ucazului din 06.01.83]

CAPITOLUL AL ŞASELEA

DOVEZILE

Articolul 53. Dovezile În pricinile civile constituie dovezi orice împrejurări de fapt, pebaza cărora instanţa stabileşte în modul prevăzut de lege existenţa saulipsa împrejurărilor care justifică pretenţiile din acţiune şiobiecţiile părţilor, precum şi alte împrejurări ce au importanţă pentrujusta soluţionare a pricinii. Aceste împrejurări se stabilesc prin următoarele mijloace:explicaţiile date de părţi şi de terţe persoane, depoziţiile martorilor,înscrisurile, dovezile materiale şi concluziile experţilor.

Articolul 54. Obligaţia de a dovedi şi de a prezenta dovezi Fiecare parte trebuie să dovedească împrejurările pe care le invocădrept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Dovezile se prezintă de către părţi şi de ceilalţi participanţi laproces în termenele prevăzute de lege pentru examinarea categoriilorrespective de cauze. În cazuri excepţionale, la cererea motivată a altorparticipanţi la proces, instanţa de judecată este în drept să acorde untermen suplimentar pentru prezentarea dovezilor. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 54/1. Obligaţia de a prezenta dovezi în cauzele de încălcare a drepturilor titularului de brevet În cazul în care obiectul litigiului îl constituie încălcareadrepturilor titularului de brevet referitor la un procedeu de obţinere aunui produs, instanţa judecătorească va cere pîrîtului să demonstreze căprocedeul folosit pentru obţinerea acestui produs este diferit deprocedeul brevetat. Pînă la prezentarea probei contrarii, orice produsidentic, fabricat fără consimţămîntul titularului de brevet, esteconsiderat ca fiind obţinut prin procedeul brevetat dacă produsul estenou şi/sau dacă probabilitatea că produsul a fost obţinut prin procedeulbrevetat este mare, iar titularul de brevet, deşi a depus eforturirezonabile, nu a reuşit să stabilească ce procedeu a fost, de fapt,folosit. În cazul prezentării probei contrarii, drepturile pîrîtului, legatede protecţia secretelor sale industriale şi comerciale, vor fi asigurate. [Art.54/1 introdus prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]

Articolul 55. Dovezile reţinute de instanţa de judecată Instanţa de judecată reţine spre cercetare numai acele doveziprezentate, care au importanţă pentru pricină.

Articolul 56. Admisibilitatea dovezilor Împrejurările pricinii, care după lege trebuie să fie confirmate cuanumite mijloace de probă, nu pot fi confirmate cu nici un fel de altemijloace de probă.

Articolul 57. Cazurile cînd nu e nevoie de a se face dovadă Împrejurările pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute nu aunevoie de a fi dovedite. Faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească definitivă,pronunţată într-o pricină civilă, nu trebuie dovedite din nou lajudecarea altor pricini civile, la care participă aceleaşi persoane. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94]

Faptele care, conform legii, sînt prezumate ca stabilite nu trebuiedovedite la judecarea pricinii. Această prezumţie poate fi combătută,conform regulilor generale, de persoanele interesate. Instanţa dejudecată are dreptul să verifice şi din proprie iniţiativă temeiniciaprezumţiei cu privire la existenţa faptelor arătate. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 58. Puterea obligatoare a sentinţei penale pentru instanţa care judecă pricina civilă Sentinţa, pronunţată de instanţa de judecată într-o pricină penalăşi rămasă definitivă este obligatoare pentru instanţa chemată de a sepronunţa asupra efectelor juridice civile ale actelor persoaneiîmpotriva căreia s-a pronunţat sentinţa, numai în ceea ce priveştefaptul dacă aceste acte au avut loc şi dacă au fost săvîrşite depersoana în cauză. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 59. Delegaţiile date altor instanţe de judecată Cînd este necesar să se adune dovezi în altă localitate, instanţacare judecă pricina dă delegaţie instanţei de judecată respective săefectuieze anumite acte de procedură. În încheierea privitoare ladelegaţie se expune esenţa pricinii ce se judecă, se arată împrejurărilece urmează să fie lămurite, dovezile pe care trebuie să le strîngăinstanţa care îndeplineşte delegaţia. Această încheiere este obligatoriepentru instanţa, căreia îi este adresată şi trebuie să fie îndeplinităîn termen de cel mult zece zile. [Art.59 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99]

Articolul 60. Modul de îndeplinire a delegaţiei date unei alte instanţe de judecată Delegaţia dată se îndeplineşte în şedinţă, conform regulilorstabilite de prezentul cod. Participanţilor la proces li se comunicădata şi locul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică îndeplinireadelegaţiei. Procesele-verbale şi toate materialele adunate cu prilejulîndeplinirii delegaţiei se trimit imediat instanţei care judecă pricina. Dacă participanţii la proces sau martorii, care au depus mărturii înfaţa instanţei ce îndeplinea delegaţia, se vor prezenta în faţainstanţei care judecă pricina, ei vor da explicaţii şi mărturii înconformitate cu regulile generale.

Articolul 61. Aprecierea dovezilor Instanţa de judecată apreciază dovezile după intima ei convingere,întemeiată pe cercetarea sub toate aspectele, complectă şi obiectivă, înşedinţă a tuturor împrejurărilor pricinii în ansamblul lor,călăuzindu-se de lege. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Nici un fel de dovezi nu au pentru instanţa de judecată o forţăprobantă de mai înainte stabilită. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 62. Asigurarea dovezilor Persoanele, care au motive a se teme, că prezentarea dovezilornecesare pentru ele va deveni ulterior imposibilă sau grea, pot cereinstanţei de judecată asigurarea acestor dovezi. În cererea de asigurare a dovezilor trebuie să fie arătate dovezile,a căror asigurare se cere, împrejurările ce urmează să fie confirmateprin aceste dovezi, motivele care l-au determinat pe petiţionar să cearăasigurarea, precum şi procesul pentru care sînt necesare dovezile ce seasigură. Cererea se depune la instanţa, în a cărei rază de activitate trebuiesă fie săvîrşite actele de procedură în vederea asigurării dovezilor. Împotriva încheierii de respingere de către judecător a cererii deasigurare a dovezilor se poate face recurs. Asigurarea dovezilor se face de către judecător sau instanţa dejudecată în şedinţă, conform regulilor stabilite de prezentul cod. Petiţionarului şi celorlalte persoane li se comunică data şi loculşedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii deasigurare a dovezilor. Procesele-verbale şi toate materialele adunate în vederea asigurăriidovezilor se trimit instanţei care judecă pricina. Asigurarea dovezilor înainte de începerea procesului în instanţa dejudecată, precum şi a dovezilor cerute pentru rezolvarea chestiunilor înorganele statelor străine, se face de către birourile notariale de statîn modul prevăzut de "Legea cu privire la notariat". [Alin.8 modificat prin Legea nr.126-XIV din 30.07.98] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 04.09.75]

Articolul 63. Explicaţiile date de părţi şi de terţe persoane Explicaţiile date de părţi şi de terţe persoane cu privire laîmprejurările, care le sînt cunoscute şi care au importanţă în proces,urmează să fie verificate şi apreciate odată cu celelalte dovezi adunateîn legătură cu pricina. Recunoaşterea de către una din părţi a faptelor pe care cealaltăparte îşi întemeează pretenţiile sau obiecţiile nu este obligatoarepentru instanţa de judecată. Instanţa poate considera faptul recunoscut ca stabilit, dacă nu seîndoieşte, că recunoaşterea corespunde împrejurărilor pricinii şi nu s-afăcut de către parte în urma unei înşelăciuni, violenţe, ameninţări,erori sau în scopul ascunderii adevărului.

Articolul 64. Depoziţiile martorilor Martor poate fi orice persoană, cărea îi sînt cunoscute anumiteîmprejurări referitoare la pricină. Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori: 1) rudele pînă la gradul al treilea inclusiv şi afinii; 2) soţul, chiar şi divorţat; 3) persoanele care din cauza defectelor lor fizice sau psihice nusînt în stare să înţeleagă just faptele sau să depună asupra lormărturii drepte; 4) cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă; 5) slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii,notarii şi orice alte persoane pe care legea le obligă să păstrezesecretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiulobligaţiilor de serviciu; 6) funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupraîmprejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Persoanele indicate în punctele 5) şi 6) din alineatul al doilea alprezentului articol, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligate sădepună mărturii dacă au fost eliberate de îndatorirea păstrăriisecretului de cel interesat sau de organul interesat în păstrarea lui. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

În pricinile cu privire la starea civilă sau divorţ pot facedeclaraţii rudele şi afinii, cu excepţia celor descendenţi. [în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Persoana care cere citare unui martor este obligată să arăte, ceanume împrejurări importante pentru soluţionarea cauzei ar puteaconfirma martorul şi să comunice instanţei prenumele, numele după tată,numele de familie şi domiciliul acestuia.

Articolul 65. Obligaţiile şi răspunderea martorului Martorul este obligat să se prezinte, cînd este citat în instanţă şisă facă depoziţii drepte. Dacă martorul citat nu se va prezenta în şedinţă din motive pe careinstanţa le consideră neîntemeiate, i se va aplica o amendă de pînă lazece salarii minime, iar dacă nu se va prezenta după ce a fost citat adoua oară, instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită şi să-iaplice o amendă de la zece la douăzeci de salarii minime. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Martorul care refuză sau se sustrage de a face depoziţii răspundeconform articolului 197 din Codul penal al Republicii Moldova. Martorul care face cu bună ştiinţă depoziţii mincinoase va răspundeconform articolului 196 din Codul penal al Republicii Moldova. Martorul poate fi ascultat de instanţă la locul aflării sale, dacădin cauza bolii, bătrîneţei, invalidităţii sau din alte motive, pe careinstanţa le consideră întemeiate, el nu este în stare să se prezinte lajudecată, deşi a fost citat.

Articolul 66. Înscrisurile Se consideră înscris orice fel de documente, scrisori de afaceri saucu caracter personal, conţinînd date asupra unor împrejurări ce auimportanţă în proces. Persoana care prezintă un înscris sau cere aducerea lui în instanţăeste obligată să arate, ce anume împrejurări importante pentrudezlegarea pricinii, ar putea fi stabilite prin această dovadă. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 67. Ordonarea aducerii şi prezentarea înscrisurilor

Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti, precum şi cetăţenii au obligaţia să prezinte înscrisurile pecare le cere instanţa în baza demersului părţilor. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Instanţa de judecată sau judecătorul poate elibera persoanei, carecere aducerea unui înscris, o adeverinţă confirmînd dreptul ei de acăpăta acest înscris spre a-l înfăţişa instanţei. Cînd o parte sau un alt participant la proces afirmă că parteapotrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordonaprezentarea lui. Cererea de prezentare a înscrisului nu poate fi respinsă dacăînscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-areferit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată săprezinte înscrisul. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 68. Obligaţia de a prezenta înscrisurile cerute Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti sau cetăţenii care nu participă la proces şi care nu auposibilitatea să prezinte înscrisul cerut sau să-l prezinte în termenulficsat de instanţă trebuie să comunice aceasta instanţei, arătîndtotodată cauzele. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă înscrisul se păstrează într-o întreprindere, instituţie sauorganizaţie, instanţa, la cererea părţii, va lua măsuri pentruprezentarea lui. În caz de refuz neîntemeiat de a prezenta înscrisul,persoana cu funcţii de răspundere vinovată este supusă unei amenzi de lazece la douăzeci şi cinci de salarii minime. Aplicarea amenzii nuscuteşte persoanele cu funcţii de răspundere respective de obligaţia dea prezenta înscrisul cerut. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă înscrisul este deţinut de o altă persoană, aceasta va fi citatăca martor, fiind obligată să prezinte înscrisul cerut sub pedeapsaaplicării amenzii prevăzute de prezentul articol alineatul doi. Prezentarea înscrisului se face din contul părţii care a cerutdovada. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Înscrisul se prezintă, de regulă, în original. Dacă a fostprezentată o copie a documentului, instanţa are dreptul, la cerereaparticipanţilor la proces, să ordone, în caz de necesitate, prezentareaoriginalului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 68/1. Respingerea cererii de prezentare a înscrisului Instanţa respinge cererea de prezentare a înscrisului în întregimesau în parte în cazul cînd: 1) înscrisul conţine numai chestiuni personale; 2) prezentarea înscrisului ar încălca obligaţia de a păstrasecretul; 3) prezentarea înscrisului ar atrage urmărirea penală împotrivapărţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 69. Examinarea şi cercetarea înscrisurilor la locul de păstrare a lor

Dacă este greu de prezentat instanţei înscrisurile din cauză că sîntnumeroase sau din cauză că numai o parte din ele au importanţă în processau din alte motive, instanţa poate să ceară prezentarea unor extrasecertificate în modul cuvenit sau să examineze şi să cercetezeînscrisurile chiar la locul de păstrare a lor.

Articolul 70. Restituirea documentelor originale După ce hotărîrea judecătorească a devenit definitivă documenteleoriginale aflate la dosar se pot restitui la cererea persoanelor carele-au prezentat. La dosar va rămîne însă o copie a documentuluicertificată de judecător.

Articolul 71. Dovezile materiale Dovezi materiale sînt obiectele, care pot servi ca mijloc destabilire a unor împrejurări ce au importanţă în proces. Persoana, care prezintă o dovadă materială sau care cere, ca oasemenea dovadă să fie adusă sau să fie examinată la locul păstrării ei,este obligată să arate ce împrejurări importante pentru dezlegareapricinii ar putea fi stabilite prin această dovadă.

Articolul 72. Ordonarea aducerii şi prezentarea dovezilor materiale Persoana care cere, ca instanţa să ordone aducerea unui obiect încalitate de dovadă de la persoane ce participă sau nu participă sau nuparticipă la proces, trebuie să descrie amănunţit obiectul şi să arătemotivele, pentru care consideră, că obiectul s-ar afla la persoanarespectivă. Dovezile materiale, cerute de instanţă de la întreprinderile,instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile, alte organizaţiicooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti sau de lacetăţeni, se vor trimite direct instanţei. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Persoanei care cere ordonarea aducerii dovezilor materiale instanţasau judecătorul ei poate elibera o adeverinţă, confirmînd dreptul ei dea căpăta această dovadă spre a o înfăţişa instanţei.

Articolul 73. Obligaţia de a prezenta dovezile materiale Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti sau cetăţenii ce nu participă la proces au obligaţia săprezinte la cererea instanţei, dovezile materiale, pe care le deţin şide care instanţa are nevoie. Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti sau cetăţenii care nu participă la proces şi care nu auposibilitatea să prezinte obiectul cerut sau sa-l prezinte în termenulfixat de instanţă trebuie să comunice aceasta instanţei, arătînd totodată cauzele. În caz de necomunicare, precum şi dacă cererea instanţei de aprezenta obiectul nu a fost îndeplinită din motive, considerate deinstanţă ca neîntemeiate, persoanelor oficiale de la întreprinderile,instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile, alte organizaţiicooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti sau cetăţenilorvinovaţi de acest lucru li se va aplica o amendă de pînă la zece ladouăzeci şi cinci de salarii minime. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Aplicarea amenzii nu scuteşte persoanele oficiale şi pe cetăţeniirespectivi de obligaţia de a prezenta obiectul cerut de instanţă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82] Articolul 74. Păstrarea dovezilor materiale Dovezile materiale se păstrează la dosar sau se depun la camera de

păstrare a dovezilor materiale a instanţei, însoţite de un opis special. Obiectele care nu pot fi aduse în instanţă se păstrează la locul deaflare a lor; ele trebuie să fie descrise amănunţit, iar în cazurilenecesare - fotografiate şi sigilate. Instanţa de judecată i-a măsuri pentru păstrarea obiectelor în stareneschimbătoare.

Articolul 75. Examinarea dovezilor materiale la locul de păstrare a lor Dacă este greu de prezentat instanţei dovezile materiale din cauzăcă sînt voluminoase sau că numai o parte din ele au importanţă în processau din alte motive, instanţa poate efectua examinarea şi cercetarea lalocul unde se păstrează. Produsele alimentare şi alte obiecte supuse alterării rapide seexaminează imediat de către instanţă. După examinare aceste obiecte serestituie persoanei de la care au fost primite sau se dau în primireîntreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor ce le pot folosi dupădestinaţie. În cazul din urmă proprietarului obiectelor trebuie să i serestituie ulterior obiecte de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate saucontravaloarea lor, la preţul de stat existent în momentul restituirii. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 76. Restituirea dovezilor materiale După ce hotărîrea instanţei a devenit definitivă, dovezile materialese restituie persoanelor de la care au fost primite sau se remitpersoanelor cărora instanţa le-a recunoscut dreptul de proprietateasupra acestor lucrări. Obiectele care, după lege nu se pot afla în posesia cetăţenilor seremit întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor. [În redacţia Ucazului din 06.05.82] În unele cazuri dovezile materiale, după examinarea şi cercetarealor de către instanţă, pot fi restituite, chiar înainte de terminareaprocesului, persoanelor de la care au fost primite, dacă acestea dinurmă le cer şi dacă admiterea unei asemenea cereri este posibilă fără ase prejudicia dezlegarea pricinii.

Articolul 77. Expertiza ordonată de instanţă Pentru lămurirea unor chestiuni, care s-ar putea ivi sau care s-arivi cu prilejul judecării pricinii şi care cer cunoştinţe speciale dindomeniul ştiinţei, artei, tehnicii sau meşteşugurilor, judecătorul învederea asigurării dovezilor sau în legătură cu pregătirea priciniipentru judecare, sau instanţa, în timpul judecării pricinii, la cerereaunei sau ambelor părţi, va dispune efectuarea unei expertize. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Participanţii la proces au dreptul să prezinte instanţei chestiunilecare trebuie să fie lămurite de către expert. Instanţa stabileştedefinitiv toate chestiunile asupra cărora urmează să-şi prezinteconcluziile expertul. Instanţa este obligată să motiveze respingereachestiunilor propuse.

Articolul 78. Procedura de efectuare a expertizei Expertiza se efectuează de către experţii instituţiilor respectivesau de alţi specialişti numiţi de instanţă. În calitate de expert poatefi numită orice persoană, care posedă cunoştinţe necesare pentru aprezenta concluzii. Expertiza se efectuează sau în instanţă sau în afara ei, dacă o cerecaraterul cercetării sau este greu, sau chiar imposibil să se aducăobiectul cercetării înaintea instanţei. Dacă au fost numiţi cîţivaexperţi, aceştia au dreptul să se consulte între ei. În cazul cînd ajungla aceaşi părere, ei semnează toţi o singură concluzie. Dacă uniiexperţi nu sînt de acord cu ceilalţi, ei vor întocmi concluzii separate.

Articolul 79. Obligaţiile şi drepturile expertului Persoana numită ca expert este obligată să se înfăţişeze la chemareainstanţei de judecată şi să prezinte concluzii obiective asuprachestiunilor ce i se pun. Dacă expertul chemat nu se va înfăţişa la şedinţă din motiveconsiderate de instanţă ca neîntemeiate i se va aplica o amendă de pînăla zece douăzeci şi cinci de salarii minime. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false sau pentrurefuzul ori sustrajerea de a prezenta concluzii din motive consideratede instanţă ca neîntemeiate expertul răspunde conform articolelor 196 şi197 din Codul penal al Republicii Moldova. Expertul poate să refuze a prezenta concluzii, dacă materialele ce is-au pus la dispoziţie sînt insuficiente sau dacă el nu are cunoştinţelenecesare pentru îndeplinirea sarcinii ce i s-a încredinţat. Expertul are dreptul, în măsura în care aceasta este necesar pentruprezentarea concluziilor, să ee cunoştinţă de materialele din dosar, săparticipe la judecarea pricinii, să ceară instanţei să-i pună ladispoziţie materiale suplimentare.

Articolul 80. Concluziile expertului Expertul prezintă concluziile sale în scris. Concluziile expertului trebuie să cuprindă o descriere amănunţită acercetărilor efectuate, deducţiile făcute pe baza lor, precum şirăspunsuri argumentate la întrebările puse de instanţă. Dacă în timpul efectuării expertizei expertul va constata existenţaunor împrejurări, care au importanţă în proces şi în privinţa cărora nusa-u pus întrebări, el are dreptul să includă în concluziile prezentatededucţiile sale asupra acestor împrejurări.

Articolul 81. Aprecierea concluziilor expertului de către instanţa de judecată Concluziile expertului nu sînt obligatoare pentru instanţa dejudecată şi se apreciază de aceasta în conformitate cu regulilestabilite în articolul 61 din prezentul cod. Respingerea de cătreinstanţă a concluziilor expertului trebuie să fie motivată în corpulhotărîrii sau al încheierii.

Articolul 82. Expertiza suplimentară şi noua expertiză În cazul cînd concluziile expertului nu sînt suficient de clare saunu sînt complete, instanţa de judecată poate dispune efectuarea uneiexpertize suplimentare. Dacă nu este de acord cu concluziile expertului din cauză că ele nusînt întemeiate, precum şi dacă există contradicţii între concluziilemai multor experţi, instanţa poate dispune efectuarea unei noi expertizede către un alt expert sau alţi experţi.

Articolul 82/1. Decăderea din dreptul de a prezenta dovezi Partea care cere dovadă cu martori sau efectuarea unei expertizeeste obligată, în termen de 5 zile de la încuviinţarea cererii, sădepună suma stabilită de instanţă pentru despăgubirea martorilor sauplata expertului. Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decăderea dindovadă pentru acea instanţă. Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşisă se apere, discutînd în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi adovezilor părţii potrivnice. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL ŞAPTELEA

CHELTUIELILE DE JUDECATĂ

Articolul 83. Cheltuielile de judecată Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi cheltuielilelegate de judecarea pricinii.

Articolul 84. Cuantumul taxei de stat Taxa de stat se încasează de la persoane fizice şi juridice pentrucererile de chemare în judecată, cererile terţilor care au revendicăride sine stătătoare, pentru cererile privitor la litigiileprecontractuale, pentru cererile (plîngerile) privitor la cauzele cuprocedură specială, pentru cererile de apel şi cererile de recurs,pentru contestaţiile în anulare a hotărîrilor instanţelor judecătoreşti,precum şi pentru eliberarea de către instanţele judecătoreşti a copiilor(duplicatelor) de pe documente în următoarele cuantumuri: 1) pentru cererile de chemare 3% din valoarea acţiunii sau în judecată privitor la liti- din suma încasată, dar nu giile cu caracter patrimonial, mai puţin de 150 lei de la cererile de contestare a unui persoanele fizice şi nu mai titlu executoriu sau a unui puţin de 15 salarii minime alt document prin care înca- de la persoanele juridice sarea se produce în mod incon- testabil 2) pentru cererile de intentare a procesului de faliment: la înaintarea cererii de către creditor sau debitor 2000%* după soluţionarea cauzei în fond şi pronunţarea hotărîrii de declarare a falimentului: - dacă valoarea creanţei este de pînă la 200000 lei 1,5% din suma încasată - dacă valoarea creanţei este de la 200000 lei la 500000 lei 1,3% din suma încasată - dacă valoarea creanţei este de la 500000 lei la 1000000 lei 1,1% din suma încasată - dacă valoarea creanţei este de la 1000000 lei la 5000000 lei 0,9% din suma încasată - dacă valoarea creanţei este de la 5000000 lei la 10000000 lei 0,7% din suma încasată - dacă valoarea creanţei este mai mare de 10000000 lei 0,6% din suma încasată În cazul în care instanţa de judecată ia decizia de intentare aprocesului de faliment, diferenţa dintre taxa de stat plătită de cătrecreditor şi taxa de stat, exprimată în procente, din suma încasatăurmează să fie restituită creditorului. Zece procente din taxa de stat încasată în cadrul proceselor defaliment se acumulează la un cont special al Judecătoriei Economice aRepublicii Moldova, deschis la Trezoreria Centrală a MinisteruluiFinanţelor, şi se utilizează pentru finanţarea activităţii JudecătorieiEconomice a Republicii Moldova conform unui deviz aprobat anual deGuvern; [Pct.2) în redacţia Legii nr.1051-XIV din 16.06.2000]

3) pentru plîngerile împotriva 100% acţiunilor nelegitime ale or- ganelor administraţiei publi- ce şi ale persoanelor cu fun-

cţii de răspundere care leze- ază drepturile cetăţenilor [Pct.3) modificat prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]

4) pentru cererile de chemare în judecată privitor la: desfacerea căsătoriei 200% desfacerea celei de a doua 1000% căsătorii împărţirea averii la desfa- 3% din valoarea acţiunii, cerea căsătoriei dar nu mai puţin de 150 lei 5) pentru cererile de chemare 100% în judecată privitor la des- facerea căsătoriei cu pers- oane considerate, în modul stabilit, absente fără veste sau incapabile din cauza bo- lii mintale sau a debilităţii mintale, cu persoane condam- nate la privaţiune de liber- tate pe un termen de cel pu- ţin trei ani 6) pentru cererile de chemare 500% în judecată privitor la mo- dificarea sau rezilierea contractului de închiriere a încăperilor de locuit, pre- lungirea termenului de pri- mire a moştenirii, ridicarea sechestrului asupra bunurilor şi pentru alte cereri de che- mare în judecată cu caracter nepatrimonial (sau care nu urmează a fi evaluate) 7) pentru cererile (plîngerile) 500% privitor la cauzele cu pro- cedură specială 8) pentru cererile de chemare în 500% judecată privitor la examina- rea chestiunilor vizînd apă- rarea onoarei şi demnităţii 9) pentru cererile de chemare în 1000% judecată privitor la litigi- ile economice apărute la în- cheierea, modificarea sau rezilierea contractelor eco- nomice10) pentru cererile agenţilor 1000% economici privitor la consi- derarea actelor organelor administraţiei publice, ale organelor cooperatiste şi obşteşti, ale întreprinderi- lor, instituţiilor, organi- zaţiilor şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora ca fiind nule11) pentru cererile de apel îm- 75% din taxa ce urmează a fi potriva hotărîrilor instan- plătită la depunerea cererii stanţelor judecătoreşti de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul litigiilor cu ca- racter patrimonial - 75% din taxa calculată din suma con-

testată

12) pentru cererile de recurs 50% din taxa ce urmează a fi privitor la hotărîrile ins- plătită la depunerea cererii tanţelor judecătoreşti de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul litigiilor cu ca- racter patrimonial - 50% din taxa calculată din suma con- testată13) pentru contestaţiile în anu- 25% din taxa ce urmează a fi lare a hot ărîrilor instanţe- plătită la depunerea cererii lor judecătoreşti de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul litigiilor cu ca- racter patrimonial - 25% din taxa calculată din suma con- testată14) pentru eliberarea copiilor 50% pentru fiecare document (duplicatelor) repetate de şi, suplimentar, 2% pentru pe hotărîrea, sentinţa, în- fiecare pagină. cheierea, decizia instanţei judecătoreşti, precum şi a copiilor de pe alte documen- te din dosar, eliberate de instanţa judecătorească la solicitarea părţilor şi altor persoane participante la pro- ces Cererile depuse împotriva încheierilor instanţelor judecătoreşti pecăile ordinare şi extraordinare de atac nu sînt supuse taxei de stat. Taxa de stat pentru cererile de chemare în judecată, pentru cererilede apel şi cererile de recurs se plăteşte la depunerea lor, iar pentrueliberarea copiilor de pe actele eliberate de către instanţelejudecătoreşti - la primirea lor. [Art.84 în redacţia Leg nr.235-XIV din 23.12.98] [Art.84 modificat prin Legea nr.1444 din 26.12.97] [Art.84 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.84 modificat prin Legea nr.1363-XII din 18.03.93] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 85. Valoarea acţiunii Valoarea acţiunii este determinată: 1) în acţiunile pentru plata unei sume de bani - de suma cerută; 2) în acţiunile de revendicare a unor bunuri - de valoarea bunurilorrevendicate; 3) în acţiunile pentru plate pensiei de întreţinere (alimente) - desuma totală a plăţilor pe un an; 4) în acţiunile privitoare la plăţi scadente - de suma totală aplăţilor pretinse, dar nu mai mult decît pe trei ani; 5) în acţiunile privitoare la plăţi fără termen şi la plăţi deîntreţinere pe viaţă - de suma totală a plăţilor pretinse pe trei ani; 6) în acţiunile de micşorare sau de mărire a plăţilor - de suma cucare se micşorează sau se măresc plăţile, dar nu mai mult decît pe unan; 7) în acţiunile de încetare a plăţilor - de suma totală a plăţilorrestante, dar nu mai mult decît pe un an; 8) în acţiunile de reziliere înainte de termen a contractului delocaţiune a bunurilor - de suma totală a plăţilor pentru folosireabunurilor în cursul timpului cît va mai fi în putere contractul, dar numai mult decît pe trei ani; 9) în acţiunile privitoare la dreptul de proprietate asupraclădirilor ce aparţin cetăţenilor pe baza dreptului de proprietatepersonală - de valoarea clădirii, care să nu fie mai mică de valoarea

indicată în inventar sau, în lipsa acesteia, de evaluarea făcută înlegătură cu asigurarea tarifară obligatoare, iar pentru clădirile careaparţin întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat,cooperatiste şi obşteşti - de valoarea clădirii, care să nu fie mai micăde cea indicată în bilanţ. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

10) în acţiunile care constau din mai multe pretenţii de sinestătătoare - de valoarea totală a acestor pretenţii. Valoarea acţiunii se indică de reclamant. În caz de necorespunderevădită între valoarea indicată şi valoarea reală a bunurilor reclamatevaloarea acţiunii este stabilită de judecător concomitent cu judecareapricinii. [Alin.2 art.85 completat prin Legea nr.1444 din 26.12.97]

Articolul 86. Plata suplimentară a taxei de stat Dacă este greu să se stabilească valoarea acţiunii în momentulintentării ei, mărimea taxei de stat se stabileşte concomitent cujudecarea pricinii şi se indică în hotărîrea instanţei de judecată. [Alin.1 art.86 în redacţia Legii nr.1444 din 26.12.97]

În cazul cînd reclamantul îşi măreşte pretenţiile formulate înacţiune, el urmează să plătească o taxă suplimentară, care să corespundăvalorii, cu care s-a mărit acţiunea.

Articolul 87. Restituirea taxei de stat Taxa de stat plătită urmează a fi restituită parţial sau integral,în cazurile: 1) achitării taxei într-o mărime mai mare decît cea prevăzută delegislaţia în vigoare; 2) restituirii cererii (plîngerii) sau refuzului de a o recepţionaîn temeiul articolului 131 şi 132 din prezentul cod; 3) clasării procesului în prima şi a doua instanţă judecătoreascăpentru motivele, prevăzute, prevăzute la punctele 1 şi 2 ale articolului218 din prezentul cod; 4) cînd cererii nu i s-a dat curs în prima şi a doua instanţăjudecătorească pentru motivele, prevăzute la punctele 1 şi 2 alearticolului 220 din prezentului cod; 5) refuzului persoanei care a plotit taxa pentru întocmirea sauprimirea documentelor pînă la adresarea în instanţa judecătorească; 6) achitării taxei de stat pentru înregistrarea desfaceriicăsătoriei cu acordul comun al soţilor care nu au copii minori, dacădesfacerea căsătoriei nu a avut loc în legătură cu împăcarea soţilor sauneprezentarea unuia dintre ei; 7) refuzului de acceptare a cererii de recurs; 8) în alte cazuri, stabilite de legislaţia Republicii Moldova; Restituirea taxei de stat se efectuează ţinînd cont de indexareapreţurilor cu condiţia că cererea a fost depusă în instanţajudecătorească în termene trei ani din ziua transferării ei în buget. [În redacţia Legii din 18.03.93]

Articolul 88. Înlesniri la încasarea taxei de stat Sînt scutiţi de plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti: 1) reclamanţii (persoane fizice) - în acţiunile de percepere asumelor de retribuire a muncii şi în alte pretenţii legate deactivitatea de muncă; 2) reclamanţii - în acţiune ce decurg din dreptul de autor şidrepturile conexe, din dreptul asupra invenţiilor, desenelor şimodelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor circuitelorintegrate, precum şi asupra propunerilor de raţionalizare; 3) reclamanţii - în acţiune de încasare a pensiei alimentare; 4) reclamanţii - în acţiunile de încuviinţare a adopţiei; 5) reclamanţii - în acţiunile de recuperare a daunei, pricinuiteprin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi de decesul

întreţinătorului; 6) reclamanţii - în cauzele de percepere a pagubei pricinuite prinpoluarea mediului înconjurător şi folosirea neraţională a resurselornaturale; 7) procurorii - în cazurile stabilite de legislaţie privind apărareadrepturilor altor persoane şi a intereselor ocrotite de stat; 8) avocaţii parlamentari - pentru cererile privind apărareaintereselor petiţionarilor ale căror drepturi şi libertăţiconstituţionale au fost încălcate; 9) prefecţii - pentru cererile privind declararea invalidităţii unuiact emis de o autoritate a administraţiei publice locale; 10) părţile - în litigiile vizînd repararea prejudiciului cauzatpersoanei în legătură cu condamnarea, tragerea la răspundere penală,arestarea ca mod de aplicare a măsurii preventive, arestarea în calitatede sancţiune administrativă - toate aplicate nelegitim; 11) organizaţiile obşteşti ale invalizilor, instituţiile acestora,întreprinderile şi asociaţiile de instruire şi producţie - în toateacţiunile; 12) reclamanţii - în acţiune pentru repararea, daunei materialecauzate printr-o infracţiune; 13) consiliile judeţene şi primăriile - în cazurile de intentare aacţiunilor privind apărarea intereselor patrimoniale ale unităţiloradministrativ-teritoriale pe care le reprezintă. [Art.88 modif.prin Legea nr.159-XV din 03.04.03, în vigoare 29.04.03] [Art.88 completat prin Legea nr.980-XV din 12.04.2002] [Art.88 completat prin Legea nr.627-XV din 09.11.2001] [Art.88 modificat prin Legea nr.136-XV din 10.05.2001] [Art.88 completat prin Legea nr.784-XIV din 03.02.2000] [Art.88 completat prin Legea nr.18-XIII din 14.05.98] [Art.88 completat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.88 în redacţia Legii nr.1363-XII din 18.03.93]

Articolul 89. Scutirea de plată, amînarea, eşalonarea achitării taxei sau eşalonarea achitării taxei de stat În unele cazuri instanţa judecătorească (judecătorul), ţinînd contde situaţia patrimonială a cetăţeanului, este în drept să-l exonerezeintegral sau parţial de la plata taxei de stat, iar în cazul persoanelorjuridice - să decidă amînarea sau eşalonarea achitării taxei de stat. Taxa de stat, de a cărei plată reclamantul a fost scutit, seîncasează de la reclamant proporţional cu partea pretenţiilorsatisfăcute. [Art.89 în redacţia Legii nr.1363-XII din 18.03.93]

Articolul 90. Cheltuielile legate de judecarea pricinii Din cheltuielile legate de judecarea pricinii fac parte: 1) sumele care urmează să fie plătite martorilor şi experţilor; 2) cheltuielile legate de efectuarea unei examinării la faţa locului; 3) cheltuielile în legătură cu căutarea pîrîtului; 4) cheltuielile legate de executarea hotărîrii instanţei; 5) cheltuielile făcute din contul statului pentru retribuirea munciiavocatului. [În redacţia Ucazului din 1983]

Articolul 91. Sumele care urmează să fie plătite martorilor, experţilor şi traducătorilor Martorilor, experţilor şi traducătorilor li se restituiecheltuielile de deplasare, de închiriere a încăperilor în legătură cuprezentarea lor în instanţa de judecată, li se plătesc diurne, precum şirecompensa pentru sustragerea de la ocupaţia lor obişnuită, în modulstabilit de Guvern. Experţii şi traducătorii primesc o recompensă pentru munca efectuatădin însărcinarea instanţei de judecată, dacă această muncă nu intră însfera atribuţiilor lor de serviciu. [În redacţia Legii nr.1147-XII din 04.08.92]

Articolul 92. Încasarea de la plăţi a sumelor ce urmează să fie plătite martorilor şi experţilor Sumele ce urmează să fie plătite martorilor şi experţilor saunecesare pentru plata cheltuielilor în vederea efectuării examinării lafaţa locului se depun anticipat de partea care a făcut cererearespectivă. Dacă cererea menţionată s-a făcut de ambele părţi sau dacă citareamartorilor şi experţilor ori examinarea la faţa locului se face dininiţiativa instanţei, sumele necesare se depun pe părţi în proporţiiegale. Sumele enumerate în prezentul articol nu se depun de către parteascutită de plata cheltuielilor de judecată.

Articolul 93. Plata sumelor cuvenite martorilor, experţilor şi traducătorilor Instanţa de judecată plăteşte sumele cuvenite martorilor, experţilorşi traducătorilor, după ce aceştia şi-au îndeplinit îndatoririle. Acestesume li se plătesc martorilor şi experţilor chiar dacă nu au fostîncasate de la părţi. Modul de plată şi mărimea sumelor care urmează să fie plătite sestabilesc de legislaţia Republicii Moldova.

Articolul 94. Repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi Instanţa de judecată obligă partea ale cărei pretenţii au fostrespinse, chiar dacă a fost scutită de plata cheltuielilor de judecată,ce urmează să fie făcute venit la stat, să plătească părţii cîştigătoaretoate cheltuielile de judecată făcute în legătură cu judecarea pricinii. Dacă acţiunea a fost admisă în parte, reclamantului i se acordăcheltuieli de judecată proporţional cu mărimea pretenţiilor admise deinstanţă, iar pîrîtului - proporţional cu acea partea a pretenţiilorreclamantului, care a fost respins. Dacă instanţa superioară, fără să trimită pricina spre o nouăjudecată, va modifica hotărîrea anterioară sau va da o nouă hotărîre, eava schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de judecată. [În redacţia Legii din 18.03.93]

Articolul 94/1. Acordarea de asistenţă juridică gratuită cetăţenilor Judecătorul, atunci cînd pregăteşte dosarul pentru dezbaterilejudiciare sau instanţa judecătorească, cînd examinează cauza, este îndrept, ţinînd cont de situaţia patrimonială a cetăţeanului, să-lscutească pe deplin sau parţial de plata pentru asistenţă juridică şi săraporteze pe seama statului cheltuielile pentru retribuirea munciiavocatului. Mărimea sumelor, ce urmează a fi plătite biroului de asistenţăjuridică, se stabileşte în conformitatea cu normele, ce reglementeazăplata pentru asistenţa juridică, acordată cetăţenilor de către colegiilede avocaţi. Hotărîrea judecătorului sau încheierea instanţei judecătoreşti cuprivire la scutirea deplină sau parţială a cetăţeanului de plata pentruasistenţă juridică se trimite spre executare, concomitent, biroului deasistenţă juridică şi organului financiar de la locul unde se aflăinstanţa judecătorească. [În redacţia Ucazului din 1983]

Articolul 94/2. Repartizarea cheltuielilor legate de examinarea plîngerii Cheltuielile legate de examinarea plîngerii pot fi puse de cătreinstanţa judecătorească pe seama cetăţeanului, dacă instanţajudecătorească adoptă o hotărîre prin care refuză satisfacerea plîngeriilui, ori pe seama organului administraţiei de stat sau persoaneioficiale, dacă constată că acţiunile acestui organ sau ale acesteipersoane oficiale sînt nelegale.

[În redacţia Legii nr.501-XII din 15.02.91]

Articolul 95. Plata cheltuielilor pentru asistenţa juridică Instanţa de judecată obligă partea ale cărei pretenţii au fostrespinse să plătească părţii cîştigătoare cheltuielile pentru asistenţaacordată de avocatul (reprezentantul) care a participat la proces,confirmate în acordul încheiat cu avocatul (reprezentantul)." [Art.95 în redacţia Legii nr.1340-XIII din 08.10.97] [Art.95 în redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 96. Plata de despăgubiri pentru pierderea timpului de muncă Instanţa poate obliga partea care a intentat cu reacredinţă oacţiune neîntemeiată sau care a pornit cu reacredinţă o contraacţiunesau cere se opune insistent examinării şi soluţionării juste şi rapide apricinii să plătească în folosul celeilalte părţi, pentru pierdereaefectivă a timpului de muncă, despăgubirii în raport cu cîştigul mediu,dar nu mai mult de cinci la sută în valoarea pretenţiilor admise.

Articolul 97. Repartizarea cheltuielilor de judecată în cazul renunţării la acţiune şi al tranzacţiei de împăcare Dacă reclamantul renunţă la acţiune, pîrîtul nu-i restituiecheltuielile. Totuşi, dacă reclamantul nu-şi susţine pretenţiile dincauză că au fost satisfăcute de bună voie de către pîrît după intentareaacţiunii, instanţa, la cererea reclamantului, îl obligă pe pîrît săplătească toate cheltuielile de judecată făcute de reclamant în legăturăcu procesul, precum şi suma plătită avocatului pentru asistenţajuridică. Dacă la încheierea tranzacţiei de împăcare părţile nu au prevăzut înce fel vor fi repartizate cheltuielile de judecată şi suma cuvenităavocatului, pentru asistenţa juridică, instanţa rezolvă aceastăchestiune în conformitate cu articolele 94, 95 şi 99 din prezentul cod.

Articolul 98. Restituirea cheltuielilor de judecată făcute de părţi În cazul cînd se respinge complet sau parţial o acţiune, intentatăde organele procurorului, precum şi de organele administraţiei de stat,de sindicate, la întreprinderi, instituţii, organizaţii de stat, decolhozuri de alte organizaţii cooperatiste, de asociaţiile lor, de alteorganizaţii obşteşti sau de cetăţeni aparte, care s-au adresat instanţeijudecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi a intereselor, ocrotite delege, ale altor persoane (articolul 5 din prezentul cod), pîrîtului i serestituie din mijloacele bugetului cheltuielile de judecată, pe carele-a suportat, în întregime sau proporţional cu acea parte apretenţiilor reclamantului, care i-a fost respinsă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă se respinge acţiunea intentată unui pîrît potrivit cuprevederile alineatului al treilea al articolului 38 din prezentul cod,cheltuielile de judecată i se restituie din mijloacele bugetului. În caz de admitere a acţiunii de ridicare a sechestrului pus pebunuri, cheltuielile de judecată i se restituie reclamantului dinmijloacele bugetului.

Articolul 99. Restituirea către stat a cheltuielilor de judecată Cheltuielile legate de examinarea cauzei şi taxa de stat, de platacărora reclamantul a fost scutit, se încasează de la pîrît proporţionalcu partea din pretenţii ce a fost admisă, spre a fi făcute venit lastat. [În redacţia Ucazului din 06.01.83]

În caz de respingere a acţiunii cheltuielile făcute de instanţă înlegătură cu judecarea pricinii se încasează de la reclamant şi se trecvenit la stat.

Dacă acţiunea a fost admisă în parte, iar pîrîtul este scutit deplata cheltuielilor de judecată, cheltuielile făcute de instanţă înlegătură cu judecarea pricinii se încasează, spre a fi făcute venit lastat, de la reclamantul, care nu este scutit de plata cheltuielilor dejudecată proporţional cu partea pretenţiilor care a fost respinsă. Dacă ambele părţi au fost scutite de plata cheltuielilor de judecatăcheltuielile făcute de instanţă în legătură cu judecarea pricinii cadîn sarcina statului. În cazul cînd se fac investigaţii pentru găsirea unei persoane, carese eschivează de la plata sumelor cuvenite, instanţa dispune ca aceastăpersoană să plătească cheltuielile făcute în legătură cu acesteinvestigaţii şi le trece venit la stat.

Articolul 100. Atacarea încheierilor date asupra chestiunilor legate de cheltuielie de judecată Împotriva încheierii date de instanţă asupra cheltuielilor legate decheltuielile de judecată se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL OPTULEA

ÎNŞTIINŢĂRILE ŞI CHEMĂRILE ÎN INSTANAŢA DE JUDECATĂ

Articolul 101. Citaţiile Instanţa comunică prin citaţie participanţilor la proces şireprezentanţilor organizaţiilor obşteşti, ai colectivelor de muncă dataşi locul şedinţei sau efectuării unor acte de procedură. Martorii,experţii şi traducătorii sînt de asemnea chemaţi în instanţa princitaţie. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Participanţilor la proces, reprezentanţilor organizaţiilor obşteşti,ai colectivelor de muncă citaţiile se înmînează din vreme pentru ca săaibă timp suficient de a se prezenta la termen în faţa instanţei şi de ase pregăti pentru proces. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

În toate cazurile citaţia trebuie să fie înmînată pîrîtului cu celpuţin trei zile înaintea şedinţei de judecată. Citaţia se trimite persoanei care este înştiinţată sau chemată îninstanţă la adresa arătstă de parte sau de alt participant la proces,Dacă persoana nu locuieşte de fapt la adresa comunicată instanţei dejudecată, citaţia poate fi trimisă la locul ei de muncă.

Articolul 102. Cuprinsul citaţiei Citaţia trebuie să cuprindă: 1) numele, prenumele (denumirea) şi adresa exactă a celui citat. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

2) denumirea şi adresa exactă a instanţei de judecată; 3) arătarea locului şi datei prezentării; 4) denumirea pricinii pentru care se face citarea; 5) în ce calitate este chemat adresatul; 6) propunerea adresată participantului la proces de a prezenta toatedovezile de care dispune în legătură cu pricina; 7) arătarea că persoana care a primit citaţia din cauza absenţeiadresatului este obligată s-o înmîneze acestuia îndată ce va fi posibil; 8) arătarea urmărilor neprezentării. Odată cu citaţia, judecătorul trimite pîrîtului o copie de pecererea de chemare în judecată şi, în cazurile necesare, copiiledocumentelor anexate la cerere, iar reclamantului - o copie de peexplicaţia scrisă a pîrîtului, dacă acesta a remis-o instanţei.

Articolul 103. Expedierea citaţiilor

Citaţia se trimite prin poştă sau prin curier. Data cînd citaţia afost înmînată adresatului se notează atît pe citaţia ce i se înmînează,cît şi pe cel de al doilea exemplar al ei, care urmează să fie restituitinstanţei. Judecătorul poate, cu consimţămîntul participantului la proces, să-idea la mînă citaţia pentru a o remite unei alte persoane, care trebuieînştiinţată sau chemată în legătură cu privina. Persoana, căreiajudecătorul i-a dat însărcinarea să înmîneze citaţia, este obligată sărestituie cel de-al doilea exemplar al citaţiei cu semnătura de primirea adresatului.

Articolul 104. Înmînarea citaţiilor Citaţia se înmînează personal celui chemat, acesta va semna deprimire pe cel de al doilea exemplar al citaţiei, care urmează să fierestituit instanţei de judecată. Citaţia adresată unei întreprinderi,instituţii, organizaţii de stat, colhoz, alte organizaţii cooperatiste,asociaţii, alte organizaţii obşteşti se înmînează persoanei oficialerespective, care semnează de primire pe cel de al doilea exemplar alcitaţiei. Dacă persoana care urmează să înmîneze citaţia nu-l va găsi ladomiciliu sau la locul de muncă pe cetăţenul ce trebuie înştiinţat sauchemat în legătură cu pricina, citaţia se înmînează unuia din membriiadulţi ai familiei care locuieşte împreună cu dînsul, iar în lipsaacestora - organizaţiei de exploatare a locuinţelor, primăriei satului(comunei) sau oraşului ori administraţiei locului de muncă. În cazurilearătate persoana care a primit citaţia este obligată să arate pe cel deal doilea exemplar al citaţiei numele, prenumele, raporturile sale cuadresatul (soţ, tată, mamă, fiică ş.a.m.d.) sau funcţia ce o ocupă.Persoana care a primit citaţia este obligată, imediat ce va fi posibil,s-o înmîneze adresatului. [În redacţia Legii RM nr.942-XIII din 18.07.96]

În caz de absenţă temporară a adresatului, persoana care urmează săînmîneze citaţia notează pe cel de al doilea exemplar al citaţiei loculunde a plecat adresatul şi pe cînd se aşteaptă reîntoarcerea lui. Acestedate trebuie să fie confirmate şi atestate de organizaţia de exploatarea locuinţelor, de primăria satului (comunei) sau oraşului ori deadministraţia locului de lucru al adresatului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 105. Refuzul de a primi citaţia Dacă adresatul refuză să primească citaţia, persoana care urmeazăs-o înmîneze face menţunea respectivă pe citaţie şi o restituieinstanţei de judecată. Menţiunea cu privire la refuzul adresatului de aprimi citaţia se atestă de organizaţiile de exploatare a locuinţelor,organelor afacerilor interne, primăriile satelor (comunelor) sauoraşelor ori de administraţia locului de muncă al adresatului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Refuzul de a primi citaţia nu împiedică judecarea pricinii. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 106. Obligaţia de a comunica instanţei de judecată schimbarea adresei în cursul procesului Dacă participantul la proces îşi schimbă adresa în cursul procesuluiel este obligat să comunice instanţei noua adresă. În lipsa uneiasemenea comunicări citaţia se trimite la ultima adresă cunoscutăinstanţei şi este considerată înmînată, chiar dacă adresatul nu mailocuieşte la această adresă. Pentru neîndeplinirea obligaţiei de a comunica instanţei de judecatăschimbarea adresei în cursul procesului instanţa de judecată are dreptulsă le aplice persoanelor participante la proces şi reprezentanţilor oamendă de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime.

[În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 1985]

Articolul 107. Actele instanţei de judecată, cînd locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut Dacă locul unde se află de fapt pîrîtul nu este cunoscut, instanţaîncepe judecarea pricinii, după ce primeşte citaţia cu menţiunea, carearestă primirea ei de către administraţia de imobil sau sau primăriasatului (comunei) sau oraşului ultimului domiciliu cunoscut al pîrîtului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, în pricinilepentru plata pensiilor de întreţinere (alimente) şi de reparare a dauneicauzate prin schilodire sau prin altă vătămate a sănătăţii, precum şiprin moartea susţinătorului, instanţa de judecată este obligată săordone căutarea pîrîtului. Afară de aceasta, instanţa are dreptul să ordone căutarea pîrîtului,cînd nu este cunoscut locul de aflare a lui, în acţiunile intentatecetăţenilor de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile destat, colhozurile, alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alteorganizaţii obşteşti. Căutarea pîrîtului se face de către organe de poliţie pe baza uneiîncheieri a instanţei. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Cheltuielile în legătură cu căutarea pîrîtului se încasează de lapîrît în folosul statului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL NOUĂLEA

TERMENELE DE PROCEDURĂ [Art.108 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 109. Calcularea termenelor de procedură Actele de procedură se efectuează în termenele prevăzute de lege. Încazurile cînd termenele de procedură nu sînt prevăzute de lege, ele sefixează de către instanţă. Termenele pentru efectuarea actelor de procedură se determinăprintr-o dată calendaristică precisă, prin precizarea unui fapt caretrebuie să se producă numaidecît sau după o perioadă de timp. În ultimulcaz actul poate fi efectuat în cursul întregii perioade. Termenul de procedură, statornicit pe ani, luni sau zile, începe săcurgă a doua zi după data calendaristică sau după ce s-a produs faptul,care determină începutul lui.

Articolul 110. Expirarea termenelor de procedură Termenul statornicit pe ani expiră în luna şi ziua respectivă aleultimului an al termenului. Termenul statornicit pe luni expiră în lunaşi ziua respectivă ale ultimei luni a termenului. Dacă termenul statornicit pe luni se sfîrşeşte într-o lună care nuare ziua respectivă, termenul expiră în ultima zi a acestei luni. În cazurile cînd ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare,ca zi de expirare a termenului este considerată ziua lucrătoare ceurmează. Actul de procedră, pentru a cărui efectuare este fixat un termen,poate fi îndeplinit pînă la ora douăzeci şi patru a ultimei zile atermenului. Totuşi, dacă actul trebuie să fie efectuat în instanţa dejudecată, termenul este considerat expirat la ora, cînd, potrivitregulilor stabilite, la instanţă se termină lucrul. Dacă cererea de recurs, documentele sau sumele de bani au fostdepuse la poştă sau la telegraf înainte de ora douăzeci şi patru aultimei zile a termenului, actul se consideră îndeplinit în termen.

Articolul 111. Efectele neîndeplinirii actului de procedură în termen Dreptul de efectuare a actelor de procedură încetează odată cuexpirarea termenului prevăzut de lege sau fixat de către instanţa dejudecată. Cererile de recurs şi documentele depuse după expirarea termenuluide procedură nu se examinează.

Articolul 112. Suspendarea termenelor de procedură Curgerea tuturor termenelor de procedură se suspendă odată cususpendarea procesului. Suspendarea termenelor începe din momentulapariţiei împrejurărilor, care au servit drept temei pentru suspendareaprocesului. Din ziua redeschiderii procesului termenele de procedurăcontinuă să curgă.

Articolul 113. Prelungirea termenelor de procedură La cererea participanţilor la proces instanţa de judecată poateprelungi termenele fixate de dînsa.

Articolul 114. Repunerea în termen Persoanele care din motive considerate de instanţă ca întemeiate nuau îndeplinit un act de procedută în termenul fixat de lege, pot firepuse în termen. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Cererea de repunere în tern se depune la instanţa de judecată, lacare urma să se efectueze actul de procedură, şi se examinează înşedinţa de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul şidata şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică soluţionareachestiunii puse în faţa instanţei. Odată cu cererea de repunere în termen trebuie să fie efectuat şiactul de procedură (să fie depusă cererea de recurs sau prezentatedocumentele ş.a.m.d.), care nu a fost îndeplinit în termen. Împotriva încheierii instanţei prin care s-a respins cererea derepunere în termen se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL ZECELEA

AMENZILE JUDECĂTOREŞTI

Articolul 115. Aplicarea amenzilor judecătoreşti Amenzile judecătoreşti se aplică de instanţă în cazurile şi înproporţiile prevăzute de prezentul cod. Amenzile aplicate de instanţă persoanelor oficiale de laîntreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, din colhozuri şidin alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti se încasează din mijloacele acestor persoane. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

O copie de pe încheierea de aplicare a amenzii se trimite persoaneiamendate.

Articolul 116. Anularea sau micşorarea amenzii Persoana căreia i s-a aplicat o amendă poate cere aceleiaşi instanţeîn curs de zece zile din momentul cînd s-a înmînat copia de peîncheierea instanţei privitor la aplicarea amenzii, să anuleze sau sămicşoreze amenda. Instanţa de judecată soluţionează chestiunea anulării sau micşorăriiamenzii în şedinţă, cu citarea persoanei interesate. Dar neprezentareaacestei persoane nu împiedică examinarea cererii. Împotriva încheierii instanţei prin care s-a respins cererea deanulare sau de micşorare a amenzii se poate face recurs, iar dacă se

contestă hotărîrea în apel,încheierea se contestă împreună cu hotărîrea. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

TITLUL AL DOILEA

PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE

A. ACŢIUNEA CIVILĂ CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA

COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ

Articolul 117. Competenţa jurisdicţională în pricinile civile Privinile civile în primă instanţă se judecă de instanţele dejudecată în modul prevăzut de lege. Instanţele judecătoreşti militare judecă acţiunile civile aleunităţilor militare, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor destat, colhozurilor, asociaţiilor, organizaţiilor obşteşti, precum şicele ale cetăţenilor cu privire la restituirea daunei materiale, cauzateacestora de o infracţiune militară. Curtea Supremă de Justiţie are dreptul să retragă orice pricinăcivilă de la instanţele de judecată ierarhic inferioare şi s-o judece înprimă instanţă. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92]

Articolul 118. Intentarea acţiunii la instanţa domiciliului pîrîtului Acţiunea se itentează la instanţa domiciliului pîrîtului. Acţiunea împotriva unei persoane juridice se intentează la instanţasediului organului persoanei juridice.

Articolul 119. Competenţa la alegerea reclamantului Acţiunea împotriva pîrîtului, al cărui domiciliu nu este cunoscut,poate fi intentată la instanţa locului de aflare a bunurilor lui sau lainstanţa ultimului lui domiciliu cunoscut. Acţiunea împotriva pîrîtului, care nu are domiciliu în RepublicaMoldova, poate fi itentată la instanţa locului de aflare a bunurilor luisau la instanţa ultimului lui domiciliu cunoscut din Republica Moldova. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Acţiunea care izvorăşte din activitatea unei filiale a persoaneijuridice poate fi intentată de asemenea la instanţa sediului filialei. Acţiunile pentru plata pensiei de întreţinere (alimente), acţiunilepentru stabilirea paternităţii, acţiunile muncitorilor şi slujbaşilor,care izvorăsc din raporturile juridice de muncă, acţiunile itentate decolhoznici împotriva colhozurilor pentru plata muncii, acţiunile careizvorăsc din dreptul de autor şi din dreptul de inventator, pot fiintentate şi la instanţa domiciliului reclamantului. [În redacţia Ucazului din 23.05.74]

Acţiunile pentru repararea daunei cauzate prin schilodire sau prinaltă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierdereaîntreţinătorului pot fi intentate de reclamant şi la instanţadomiciliului său ori la instanţa locului de cauzare a daunei. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Acţiunile pentru repararea daunei cauzate bunurilor unui cetăţean

sau ale unei persoane juridice se pot intenta şi la instanţa locului decazare a daunei. Acţiunea împotriva mai multor pîrîţi, care au domicilii diferite, seintentează la instanţa domiciliului unuia din ei. Acţiunile izvorîte din contractele în care este arătat locul deexecutare pot fi intentate şi la instanţa locului de executare acontractului. Acţiunile de divorţ cu persoane, recunoscute, în modul stabilit, cafiind absente fără veste, incapabile din cauza unei boli pshihice sau adebilităţii mintale, precum şi cu persoane condamnate pentruinfracţiunile săvîrşite la privaţiune de libertate pe un termen de celpuţin trei ani, pot fi intentate la locul de trai al reclamantului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Acţiunile de desfacere a căsătoriei se pot intenta la instanţadomiciliului reclamantului şi cînd pe lîngă el se află copii minori saucînd plecarea reclamantului la instnţa domiciliului pîrîtului întîmpinăgreutăţi din cauza stării sănătăţii lui. [În redacţia Ucazului din 12.10.66]

Acţiunile pentru restabilirea drepturilor la muncă, la pensie şi lalocuinţă, pentru restituirea bunurilor sau a costului lor, acţiunilelegate de repararea daunei, cauzate unui cetăţean prin condamnareilegală, prin tragere ilegală la răspundere penală, prin aplicareailegală a arestului în calitate de măsură de reprimare ori prinaplicarea ilegală a sancţiunii administrative sub formă de arest pot fiintentate şi la locul de trai al reclamantului. [Alin. modificat prin Legea nr.136-XV din 10.05.2001] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Reclamantului poate face alegere între instanţele care, încorespundere cu prezentul articol, sînt competente să judece pricina.

Articolul 120. Competenţa excepţională Acţiunile privitoare la dreptul asupra unei clădiri, la ridicareasechestrului pus pe bunuri, la stabilirea modului de folosire a lotuluide pămînt sînt de competenţa instanţei locului unde se află bunurile saulotul de pămînt. Acţiunile creditorilor defunctului, itentate înainte deacceptarea succesiunii de către moştenitori, sînt de competenţainstanţei locului, unde se află bunurile succesorale sau partea lorprincipală. Acţiunile împotriva cărăuşilor, ce izvorăsc dintr-uncontract de transport de mărfuri, de pasageri sau de bagaje, seintentează la instanţa sediului administraţiei organizaţiei de transportfaţă de care s-au formulat pretenţii potrivit cu normele proceduraleexistente.

Articolul 121. Competenţa contractuală Părţile pot schimba prin convenţie competenţa teritorială pentrupricina dată. Competenţa stabilită prin articolul 120 din prezentul cod nu poatefi schimbată prin învoiala părţilor.

Articolul 122. Competenţa în acţiunile civile izvorîte din pricini penale Acţiunea civilă care izvorăşte dintr-o pricină penală, dacă nu afost pornită sau soluţionată în cursul procesului penal, se intenteazăpotrivit cu normele procedurii civile, după regulile de competenţăstabilită de prezentul cod.

Articolul 123. Competenţa în cererile reconvenţionale Cererea reconvenţională, indiferent de instanţa competentă s-ojudece, se face la instanţa care judecă acţiunea principală.

Articolul 124. Strămutarea pricinilor de la o instanţă de

judecată la o altă instanţă de judecată Pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarearegulilor de competenţă, trebuie să fie soluţionată tot de ea în fond,chiar dacă ulterior ar fi competentă s-o judece altă instanţă. Instanţa strămută pricina spre judecare la o altă instanţă: 1) dacă consideră, că pricina dată poate fi soluţionată mai repede,mai complet şi sub toate aspectele de o altă instanţă, în special deinstanţa locului unde se află majoritatea dovezilor; 2) dacă pîrîtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut mai înainte, vacere strămutarea pricinii la instanţa domiciliului său; 3) dacă după recuzarea unuia sau mai multor judecători înlocuirealor în instanţa respectivă devine imposibilă; 4) dacă în cursul judecării pricinii la instanţa respectivă s-aconstatat, că ea a fost reţinută spre judecare cu încălcarea regulilorde competenţă. Strămutarea unei pricini de la o instanţă la altă instanţă deacelaşi grad pentru motivele arătate în prezentul articol se face pebaza unei încheieri, date de instanţa de judecată după expirareatermenului stabilit pentru a se face recurs împotriva acestei încheieri,iar în cazul cînd s-a făcut recurs - după ce instanţa superioară va da oîncheiere de respingere a recursului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 125. Conflictul de competenţă Cînd două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judecaaceeaşi pricină sau prin hotărîri definitive s-au declarat necompetentede a judeca aceeaşi pricină, conflictul de competenţă se judecă deinstanţa ierarhic superioară comună. Conflictul de competenţă, ivit între două sau mai multe judecătoriicare nu ţin de acelaşi tribunal sau între o judecătorie şi un tribunal,sau între tribunale, se judecă de Curtea de Apel. Conflictul de competenţă, invit între tribunal şi Curtea de Apel, sejudecă de Curtea Supremă de Justiţie. Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, fără citareapărţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 126. Strămutarea pricinilor de către Curtea Supremă de Justiţie Curtea Supremă de Justiţie, la cererea motivată a părţilor şi aaltor participanţi la proces, la propunerea preşedintelui instanţei dejudecată sau din oficiu, este în drept să strămute orice pricină la oaltă instanţă sau s-o ia pentru judecare în primă instanţă în procedurasa. Încheierea asupra strămutării pricinii nu este supusă nici unei căide atac. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

[Art.127 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA

CHEMAREA ÎN JUDECATĂ

Articolul 128. Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată se depune la instanţă în scris. Cererea trebuie să cuprindă: 1) denumirea instanţei, căreia îi este adresată; 2) numele reclamantului şi domiciliul lui sau, dacă reclamantul esteo persoană juridică, - sediul lui, precum şi numele reprezentantului şiadresa acestuia, dacă cererea se depune de reprezentant; 3) numele pîrîtului, domiciliul lui sau, dacă pîrîtul este opersoană juridică, - sediul lui; 4) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiză

cererea, precum şi a dovezilor pe care se sprijină fiecare pretenţie.Cînd se cere dovadă cu martori, se arată numele, prenumele şi domiciliulmartorilor. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

5) pretenţiile reclamantului; 6) arătarea valorii acţiunii, dacă preţuirea obiectului ei este cuputinţă; 7) enumerarea documentelor anexate la cerere. În cazul în care se prevede soluţionarea prealabilă a litigiului pecale extrajudiciară, în cerere se vor indica măsurile de tranşare alitigiului în modul prevăzut, cu indicarea datei în care celeilaltepărţi i-a fost expediată propunerea de tranşare, precum şi datei în carea fost primit răspunsul la această propunere, motivele din care sîntrespinse argumentele expuse în răspuns, în procesul-verbal aldivergenţelor sau în alte documente. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau dereprezentantul lui. La cererea depusă de reprezentant trebuie să seanexeze procura sau un alt document, care să ateste împuternicirile datereprezentantului. În pricinile economice la cererea de a obliga săîncheie contractul se anexează proiectul contractului, precum şi dovezică au fost luate măsuri de soluţionare prealabilă a litigiului pe caleextrajudiciară cu fiecare din părţi. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 129. Copiile de pe cereri şi de pe celelalte documente Cererea se depune la instanţa de judecată însoţită de atîtea copii,cîţi pîrîţi sînt. Cînd dovada se face prin înscrisuri, la cerere se voralătura atîtea copii cîţi pîrîţi sînt şi pentru instanţă. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 130. Întrunirea şi despărţirea mai multor pretenţii din cerere Reclamantul are dreptul într-o singură cerere de chemare în judecatăsă formuleze mai multe pretenţii dacă acestea sînt legate între ele printemeiuri comune de apariţie sau prin dovezi, iar în pricinile economice,dacă împreună alcătuiesc o sumă nu mai mică de zece lei. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-unproces aparte una sau mai multe pretenţii cuprinse în ea, dacă considerăcă judecarea lor separată ar fi mai raţională. În cazul cînd pretenţiile sînt formulate de mai mulţi reclamanţi saufaţă de mai mulţi pîrîţi, judecătorul care primeşte cererea are dreptulsă separe într-un proces aparte una sau mai multe pretenţii, dacăconsideră, că judecarea lor separată ar fi mai raţională. Dacă constată, că înaintea instanţei date se află mai multe pricinide aceeaşi natură, la care participă aceleaşi părţi, sau mai multepricini decurgînd din acţiunile intentate de un singur reclamantdiferiţilor pîrîţi sau de diferiţi reclamanţi aceluiaşi pîrît,judecătorul are dreptul să întrunească aceste pricini într-una singurăspre a le judeca împreună, dacă asemenea întrunire ar duce la osoluţionare mai rapidă şi mai justă a litigiilor.

Articolul 131. Primirea cererilor în judecată şi refuzul de a le primi în pricinile civile Judecătorul soluţionează chestiunea primirii cererilor de chemare înjudecată în pricinile civile. Judecătorul refuză primirea cererii: 1) dacă cererea nu urmează să fie examinată în instanţelejudecătoreşti; 2) dacă persoana interesată, care s-a adresat instanţei

judecătoreşti, nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă acauzei pe cale extrajudiciară, procedura stabilită de lege pentrucauzele de categoria respectivă; 3) dacă există o hotărîre sau încheiere judecătorească definitivă,prin care a fost admisă renunţarea reclamantului la acţiune sau a fostîntărită tranzacţia de împăcare a părţilor privind un litigiu întreaceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri; 4) dacă instanţa a primit spre judecare un litigiu între aceleaşipărţi asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri; 5) dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic dejalichidat. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] 6) dacă părţile au încheiat o înţelegere, ca litigiul să fie judecatde arbitrii aleşi; 7) dacă instanţa dată nu este competentă să judece pricina; 8) dacă cererea a fost făcută de o persoană incapabilă; 9) dacă cererea în numele persoanei interesate a fost depusă decătre o persoană, care nu are împuterniciri de a duce procesul; 10) dacă acţiunea este intentată de un agent economic sau împotrivaunui agent economic care, în conformitate cu legea, nu poate fireclamant sau pîrît în asemenea litigii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

În cazul cînd refuză primirea cererii, judecătorul dă o încheieremotivată în acest sens. În încheiere judecătorul este obligat să aratecărui organ trebuie să se adreseze petiţionarul, dacă pricina nu este decompetenţa instanţei, sau cum trebuie să fie înlăturate împrejurările,care împiedică pornirea pricinii. Încheierea judecătorului, prin careacesta refuză primirea cererii, se înmînează petiţionarului şi totodatăi se restituie documentele depuse. Refuzul judecătorului de a primi cererea pentru motivele prevăzutede punctele 2, 7, 8 şi 9 ale acestui articol nu împiedică partea săadreseze din nou instanţei o cerere privind aceeaşi pricină după ce vafi fost înlăturată încălcarea comisă. Împotriva încheierii prin care judecătorul refuză primirea cereriise poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 132. Cazuri cînd nu se dă curs cererii Judecătorul, în termen de 5 zile după primirea cererii de chemare înjudecată, stabilind că cererea a fost depusă fără respectarea cerinţelorexpuse în articolele 128 şi 129 din prezentul cod sau că nu s-a plătittaxa de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.84 alin.1 pct.1),pronunţă o încheiere de a nu da curs cererii, comunicînd aceastareclamantului şi acordîndu-i un termen pentru îndreptarea neajunsurilor. [Alin.1 art.132 completat prin Legea nr.1444 din 26.12.97] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenulstabilit reclamantul va îndeplini toate cerinţele enumerate înarticolele 128 şi 129 din prezentul cod şi va plăti taxa de stat,cererea este considerată depusă în ziua cînd a fost prezentată pentruprima dată la instanţa de judecată. În caz contrar cererea esteconsiderată ca nedepusă şi se restituie reclamantului.

Articolul 133. Cererea reconvenţională Pîrîtul are dreptul odată cu referinţa să depună cererereconvenţională cel mai tîrziu la prima zi de înfăţişare pentrupregătirea prejudiciară. Cînd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată,cererea reconvenţională se va depune în termenul stabilit de instanţă. Cererea reconvenţională depusă după expirarea termenului indicat în

alineatul întîi al prezentului articol se judecă separat, afară de cazulcînd ambele părţi sînt de acord să examineze cererile împreună sauexaminarea separată este imposibilă. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiileprevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi se judecă odată cucererea iniţială. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 134. Condiţiile pentru primirea cererii reconvenţionale Judecătorul primeşte cererea reconvenţională: 1) dacă ea urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale; 2) dacă admiterea cererii reconvenţionale exclude în totul sau înparte admiterea cererii principale; 3) dacă între cererea reconvenţională şi cea principală există olegătură reciprocă şi judecarea lor simultană ar duce la o soluţionaremai rapidă şi mai justă a litigiului.

CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA

ASIGURAREA ACŢIUNII

Articolul 135. Temeiul pentru asigurarea acţiunii Instanţa sau judecătorul poate, la cererea participanţilor la processă ia măsuri pentru asigurarea acţiunii. Asigurarea acţiunii se admiteîn orice stadiu al procesului, dacă neluarea măsurilor de asigurare arputea îngreuia sau ar putea face imposibilă executarea hotărîrii îninstanţa de judecată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 136. Măsurile de asigurare a acţiunii În vederea asigurării acţiunii instanţa sau judecătorul poate: 1) să ordone punerea unui sechestru pe bunurile sau pe sumele debani care aparţin pîrîtului şi care se află la el sau la alte persoane; 2) să interzică pîrîtului de a săvîrşi anumite acte; 3) să interzică altor persoane de a transmite bunuri pîrîtului saude a îndeplini faţă de el alte obligaţii; 4) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate, dacă se face cerereade ridicare a sechestrului pus pe ele; 5) să suspende urmărirea ce se face pe baza unui document investitcu formulă executorie, contestat de debitor prin acţiune, dacă oasemenea contestaţie este admisă de legislaţie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Instanţa sau judecătorul poate admite mai multe forme de asigurare aacţiunii, cu condiţia, că suma lor totală să nu depăşească valoareaacţiunii. În caz de încălcare a interdicţiilor, arătate în punctele 2 şi 3 aleprezentului articol, persoanelor vinovate li se va aplica, pe baza uneiîncheieri a instanţei de judecată, o amendă de la zece la douăzeci şicinci de salarii minime. Afară de aceasta, reclamantul are dreptul săceară de la aceste persoane repararea pagubelor, cauzate prinneexcutarea încheierii date de instanţă cu privire la asigurareaacţiunii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Articolul 137. Înlocuirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă Se admite înlocuirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altăformă. Chestiunea înlocuirii unei forme de asigurare a acţiunii cu altăformă se soluţionează de judecător sau de instanţă în şedinţă dejudecată. Participanţilor la proces li se comunică data şi loculşedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea chestiunii

privind înlocuirea asigurării acţiunii. În caz de asigurare a unei acţiuni, prin care se cere plata uneisume de bani, pîrîtul are dreptul ca în locul măsurilor de asigurareadmise să consemneze pe contul de depozit al instanţei suma respectivă.

Articolul 138. Examinarea cererii de asigurare a acţiunii Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecătorul saude instanţa care judecă pricina în aceeaşi zi, fără a-l înştiinţa pepîrît şi pe ceilalţi participanţi la proces.

Articolul 139. Executarea încheierii de asigurare a acţiunii Încheierea de asigurare a acţiunii se aduce la îndeplinire imediat,în conformitate cu dispoziţiile privitoare la executarea hotărîrilorinstanţei de judecată.

Articolul 140. Anularea măsurii de asigurare a acţiunii Măsura de asigurare a acţiunii poate fi anulată de aceeaşi instanţăde judecată. Chestiunea anulării măsurii de asigurare a acţiunii se soluţioneazăîn şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică loculşi data şedinţei. Neprezentarea acestor persoane nu împiedică examinareachestiunii anulării măsurii de asigurare a acţiunii. În caz de respingere a acţiunii măsurile admise pentru asigurareaacţiunii se menţin pînă în momentul, cînd hotărîrea devine definitivă.Dar instanţa poate, odată cu pronunţarea hotărîrii sau după pronunţareaei, să dea o încheiere de anulare a măsurii de asigurare a acţiunii. Măsura de asigurare a acţiunii poate fi anulată la cererea pîrîtuluidacă instanţa judecătorească, în acţiunile legate de protecţiaproprietăţii intelectuale, nu a luat o hotărîre definitivă în termen de31 de zile calendaristice de la data luării măsurilor pentru asigurareaacţiunii. [Art.140 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]

Articolul 141. Atacarea încheierilor cu privire la asigurare acţiunii Împotriva tuturor încheierilor privitoare la asigurarea acţiunii sepoate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă încheierea privitoare la asigurarea acţiunii a fost dată fărăînştiinţarea persoanei care a făcut recursul, termenul pentru depunerearecursului se calculează din ziua cînd această persoană a aflat despreîncheiere. Depunerea recursului împotriva încheierii de asigurare a acţiunii nususpendă executarea acestei încheieri. Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurii de asigurare aacţiunii sau de înlocuirea a unei forme de asigurarea cu altă formăsuspendă executarea încheierii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 142. Repararea pagubelor cauzate pîrîtului prin asigurarea acţiunii Admiţînd asigurarea acţiunii, instanţa sau judecătorul poate cerereclamantului să dea o asigurare a eventualelor pagube care ar putea ficauzate pîrîtului. După ce hotărîrea prin care s-a respins acţiunea devine definitivă,pîrîtul are dreptul să ceară reclamantului repararea pagubei ce i-a fostcauzată prin măsurile de asigurare a acţiunii, admise la cerereareclamantului.

CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA

PREGĂTIREA PRINCINILOR CIVILE PENTRU DEZBATERILE JUDICIARE

Articolul 143. Actele judecătorului în vederea pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare În scopul asigurării judecării juste a pricinii, judecătorul, dupăprimirea cererii de chemare în judecată, pregăteşte pricina pentrudezbaterile judiciare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Încheierea privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciarese dă de către judecător personal, fără înştiinţarea participanţilor laproces, în termen de 5 zile de la primirea cererii. Judecătorul vaîndeplini următoarele acţiuni: 1) va stabili ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţeiastfel ca, de la data primirii citaţiei, pîrîtul să aibă cel puţin 30 dezile pentru depunerea referinţei, iar în pricinile urgente, cel puţin 5zile. Dacă pîrîtul locuieşte în străinătate, judecătorul va puteastabili un termen mai îndelungat; 2) cînd reclamantul este de faţă la stabilirea termenului, îl vainforma despre aceasta şi îi va pune în vedere neajunsurile cererii dechemare în judecată pentru a le înlătura pînă la data înfăţişării îninstanţa de judecată; 3) va dispune să se comunice pîrîtului, odată cu citaţia, copii depe cerere şi înscrisuri, punîndu-i-se în vedere să depună la dosarreferinţă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentruînfăţişare la judecată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

4) rezolvă chestiunea introducerii în proces a organului repectiv aladministraţiei de stat. Rezolvă chestiunea participării la procesele dedivorţ, intentate persoanelor, declarate în modul stabilit absente,incapabile din cauza alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, aorganului de tutelă şi curatelă pentru apărarea drepturilor patrimonialeale pîtîtului, precum şi pentru asigurarea intereselor copiilor lui. [În redacţia Ucazului din 12.10.66]

5) stabilind, că de felul cum va fi soluţionată pricina esteinteresată o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, unitatemilitară, colhoz sau altă organizaţie cooperatistă, asociaţiile lor,alte organizaţii obşteşti ori un cetăţean, care nu figurează în proces,le înştiinţează despre pricina în curs de judecată şi despre datajudecării ei. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

6) rezolvă chestiunea citării martorilor în şedinţă sau a ascultăriilor după regulile prevăzute de alineatul al cincilea din articolul 65din prezentul cod; 7) la propunerea părţilor, cere diferitelor întreprinderi,instituţii, organizaţii de stat, unităţii militare, colhozuri, altororganizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, altor organizaţii obşteştisau cetăţenilor să prezinte înscrisuri şi probe materiale referitoare lapricină sau eliberează participanţilor la proces adeverinţe, ce confirmădreptul lor de a căpăta aceste dovezi pentru a le înfăţişa instanţei. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

8) rezolvă, ţinînd seama de părerile participanţilor la proces,chestiunea efectuării unei expertize; 9) în cazurile urgente, efectuează, după înştiinţareaparticipanţilor la proces, o examinare la faţa locului; 10) dă delegaţii altor instanţe de judecată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 143/1. Referinţă la cererea de chemare în judecată La primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată, dar nu maitîrziu de 5 zile înainte de termenul stabilit pentri înfîţişare, pîrîtuleste obligat să trimită instanţei de judecată referinţă la cererea dechemare în judecată şi toate dovezile necesare pentru judecarea cauzei. Referinţa va cuprinde: 1) denumirea instanţei şi a reclamantului; 2) răspunsul la toate pretenţiile de fapt şi de drept ale cererii; 3) documentele şi dovezile cu care se apără împotriva fiecăreipretenţii din cerere, iar dacă se va cere dovadă cu martori, se vaindica numele, prenumele şi domiciliul lor; 4) conţinutul răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului înpricinile economice dacă în cererea de chemare în judecată este indicatcă reclamantul nu a primit răspunsul (în acest caz la referinţă seanexează copia răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului şidovezile ce confirmă că răspunsul a fost expediat reclamantului); 5) mărimea şi calcului sumei recunoscute a cererii, iar dacă ea afost transferată, numărul şi data ordinului de plată respectiv (în acestcaz la referinţă se anexează ordinul de plată şi dovezile ce confirmă căel a fost primit pentru executare de către instituţia financiară). La referinţă se vor alătura atîrea copii de pe referinţă şi copiicertificate de pe înscrisuri cîţi reclamanţi sînt. Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, la referinţă seva anexa cîte o singură copie de pe fiecare document. Cînd sînt mai mulţi pîrîţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numaio parte din ei, printr-o singură referinţă. În cazul cînd nu s-a depus referinţă, preşedintele şedinţei vapreîntîmpina pîrîtul, în prima zi de înfăţişare, să prezinte dovezile şimijloacele de apărare. În caz de neprezentare, pricina poate fi judecatăîn baza materialelor anexate la dosar. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 143/2. Alte măsuri premergătoare În prima zi de înfăţişare, instanţa poate da recalamantului untermen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată,precum şi pentru a prezenta dovezi noi. Cererea nu se considerămodificată şi nu se va da termen, ci se va fixa data judecării priciniiîn cazul în care: 1) se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; 2) reclamantul măreşte sau micşorează valoarea obiectului cererii; 3) reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Reclamantul poate cere un termen pentru a depune referinţă lacererea reconvenţională şi a propune dovezi în apărare. Instanţa de judecată poate judeca pricina în fond în prima zi deînfăţişare dacă părţile declară că pricina este pregătită pentrudezbaterile judiciare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 144. Fixarea termenului pentru judecarea pricinii Instanţa de judecată adoptă o încheiere, prin care fixează termenulde judecare a pricinii în şedinţa de judecată, după ce părţile au depuscerere scrisă că pricina este pregătită şi poate fi examinată. Dacă o parte se eschivează de la depunerea cererii de judecare apricinii în fond, instanţa va fixa din oficiu termen de judecare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA

DEZBATERILE JUDICIARE

Articolul 145. Şedinţa de judecată Judecarea procesului civil are loc în şedinţe de judecată,participanţii la proces fiind înştiinţaţi despre aceasta în modobligatoriu. Procesele de desfacere a căsătoriei intentate persoanelor declarateîn modul stabilit absente, incapabile din cauza alienaţiei mintale saudebilităţii mintale, se judecă fără citarea pîrîtului în instanţa dejudecată. [În redacţia Ucazului din 12.10.66]

Articolul 146. Nemijlocirea, oralitatea dezbaterilor judiciare Prima instanţă este obligată, în cursul judecării pricinii, săexamineze nemijlocit dovezile privitoare la proces: să asculteexplicaţiile participanţilor la proces, depoziţiile martorilor,concluziile experţilor, să ia cunoştinţă de înscrisurile prezentate, săexamineze dovezile materiale. Excepţii de la prezenta regulă se admitnumai în cazurile stabilite de articolele 59, 60, 62, de alineatul alcincilea al articolului 65, de punctul 11 al articolului 143 şi dearticolul 163 din prezentul cod. Dezbaterile se desfăşoară oral şi în faţa aceluiaşi complet dejudecători. În caz de înlocuire a unuia dintre judecători în timpuljudecării procesului, dezbaterile trebuie reluate de la început. [În redacţia Legii nr.758 din 18.10.91] [Art.147 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 148. Preşedintele şedinţei de judecată În toate instanţele de judecată, în colegiile lor şedinţele dejudecată sînt prezidate de preşedintele sau vicepreşedintele instanţeisau de un judecător numit de acesta, iar şedinţele Plenului CurţiiSupreme de Justiţie sînt prezidate de Preşedintele curţii, iar înabsenţa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

La examinarea pricinii de către instanţă în complet format din doisau trei judecători unul din ei se numeşte, la decizia preşedintelui sauvicepreşedintelui judecătoriei, preşedinte al şedinţei. Judecătorul careexaminează pricina personal i se atribuie obligaţiunile de preşedinte alşedinţei. [În redacţia Legii nr.758 din 18.10.91]

Preşedintele şedinţei conduce dezbaterile judiciare, luînd măsuripentru lămurirea completă, sub toate aspectele şi obiectivă a tuturorîmprejurărilor pricinii, a drepturilor şi obligaţiilor părţilor,înlăturînd din dezbaterile judiciare tot ce nu are legătură cu procesuljudecat şi asigurîmdu-i o înrîurire educativă. Dacă vreunul dinparticipanţii la proces sau vreun martor, expert, traducător formuleazăobiecţii împotriva actelor preşedintelui şedinţei, aceste obiecţii seconsemnează în procesul-verbal al şedinţei şi chestiunea se rezolvă deîntregul complet al instanţei. Preşedintele ia măsurile necesare în vederea asigurării ordiniicuvenite în şedinţa de judecată.

Articolul 149. Ordinea în timpul şedinţei de judecată Cînd judecătorii sau judecătorul intră în sala de şedinţe şi cînd seretrag în camera de chibzuire, toţi cei prezenţi în sală se scoală înpicioare. [În redacţia Legii nr.758 din 18.10.91]

Toate persoanele aflate în sala de şedinţă, inclusiv judecătorii,ascultă hotărîrea instanţei, stînd în picoare. Participanţii la procesl, martorii, experţii, traducătorii se

adresează instanţei, fac declaraţii şi dau explicaţii, stînd în picoare.Excepţie de la această regulă se poate face numai cu încuviinţareapreşedintelui şedinţei. Participanţii la proces, martorii, experţii, traducătorii, precum şitoţi cetăţenii prezenţi în sală sînt obligaţi să respecte în timpulşedinţei ordinea stabilită şi să se supună în totul dispoziţiilorrespective ale preşedintelui şedinţei.

Articolul 150. Măsurile care se iau faţă de cei ce tulbură ordinea în timpul şedinţei de judecată Persoanei care tulbură ordinea în timpul judecării priciniipreşedintele şedinţei îl face în numele instanţei o avertizare. Dacă tulbură ordinea a doua oară, participanţii la proces, martorii,experţii, traducătorii pot fi îndepărtaţi din sala de şedinţe pe bazaunei încheieri a instanţei, iar cetăţenii care asistă la judecareapricinii - în urma dispoziţiei preşedintelui şedinţei. Instanţa aredreptul de asemenea să aplice persoanelor care participă la proces sauasistă la judecarea pricinii o amendă judicarea de la unu la zecesalarii minime, dacă acestea manifestă lipsă de respect faţă de instanţăori faţă de regulile stabilite de ea. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94] [În redacţia Legii nr.640-XII din 10.07.91] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Dacă procurorul sau avocatul nu se supune dispoziţiilorpreşedintelui şedinţei, i se face o avertizare. În cazul cînd persoanelearătate continuă să nu se supună dispoziţiilor preşedintelui şedinţei,judecarea procesului poate fi amînată printr-o încheiere a instanţei,dacă persoana respectivă nu poate fi înlocuită prin alta, fără a seprejudicia desfăşurarea procesului. Totodată instanţa comunică aceasta,respectiv, procurorului ierarhic superior sau Prezidiului ColegiuluiAvocaţilor. În caz de tulburare a ordinii în şedinţa de judecată de către părţisau de către terţe persoane instanţa amînă judecarea pricinii sau îiîndepărtează pe tulburătorii ordinii din sala de şedinţă pe tot timpuljudecării pricinii sau pe un anumit timp. În acest din urmă cazpreşedintele şedinţei îi face cunoscute persoanei admise din nou în salade şedinţă actele de procedură săvîrşite în lipsa ei.

Articolul 151. Deschiderea şedinţei de judecată La ora fixată pentru judecarea pricinii preşedintele deschideşedinţa de judecată şi anunţă ce proces urmează să fie examinat.

Articolul 152. Verificarea prezentării participanţilor la proces Grefierul raportează instanţei, cine din persoanele citate înpricina respectivă s-a prezentat, dacă s-au înmînat citaţie celor ce nus-au prezentat şi ce se ştie cu privire la motivele neprezentării lor.Instanţa constată identitatea celor ce s-au prezentat, precum şiverifică împuternicirile persoanelor oficiale. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 153. Explicarea de către preşedintele şedinţei a obligaţiilor interpretului Preşedintele şedinţei explică interpretului obligaţia acestuia de atraduce explicaţiile, depoziţiile, cererile persoanelor ce nu cunosclimba în care se desfăşoară judecarea procesului, iar acestor persoane -conţinutul explicaţiilor, depoziţiilor, cererilor, documentelor cititeîn instanţă, precum şi depoziţiile preşedintelui şedinţei, încheierileşi hotărîrea instanţei. Preşedintele şedinţei îl avertizează pe interpret asupra răspunderiice o poartă, în conformitate cu articolul 196 din Codul Penal, în caz detraducere intenţionat greşită. În caz cînd traducătorul se sustrage dela prezentarea în instanţa de judecată sau de la îndeplinirea

obligaţiilor sale, pot fi aplicate faţă de el măsuri de înrîurireobştească sau i se poate aplica o amendă de pînă la 30 de ruble. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 1985]

Articolul 154. Îndepărtarea martorilor din sala de şedinţă Martorii se îndepărtează din sala de şedinţă pînă la începereaaudierii lor. Preşedintele şedinţei ia măsuri ca martorii audiaţi deinstanţă să nu comunice cu martorii neaudiaţi.

Articolul 155. Anunţarea componenţei completului de judecată şi explicarea dreptului de a face propuneri de recuzare Preşedintele şedinţei anunţă componenţa completului de judecată,comunică numele procurorului, exportului, interpretului, grefierului şiexplică participanţilor la proces dreptul lor de a face propuneri derecuzare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Temeiurile pentru a face propuneri de recuzare, modul de soluţionarea propunerilor de recuzare şi efectele admiterii unor asemenea propunerisînt prevăzute de articole 19 - 25 din prezentul cod.

Articolul 156. Explicarea de către preşedintele şedinţei a drep- turilor şi a obligaţiilor participanţilor la proces Preşedintele şedinţei explică participanţilor la proces drepturileşi obligaţiile procedurale, iar părţilor drepturile de a se adresa,pentru soluţionarea litigiului, judecăţii arbitrilor aleşi şi efecteleunui asemenea act. [În redacţia Legii nr.141-XIII din 07.06.94]

Articolul 157. Soluţionarea de către instanţa de judecată a cererilor participanţilor la proces Cererile participanţilor la proces de a se ordona aducerea de noidovezi şi cererile privitoare la toate celelalte chestiuni legate dejudecată pricinii se soluţionează prin încheierui ale instanţei dejudecată, după ascultarea părerii celorlalţi participanţi la proces. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Respringerea de către instanţă a cererii nu limitează dreptulpersoanei, cererea căreia a fost respinsă, s-o facă din nou în cursuldesfăşurării ulterioare a dezbaterilor judiciare. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 157/1. Prezentarea dovezilor în şedinţa de judecată Dovezile care nu au fost prezentate în condiţiile articolelor 128,143/1 şi 143/2 din prezentul cod nu vor mai putea fi invocate în cursuljudecării pricinii, afară de cazurile cînd: 1) necesitatea dovezii reiese din dezbateri şi partea nu o puteaprevedea; 2) administrarea dovezii nu pricinuieşte amînarea judecăţii; 3) dovada nu a fost cerută în condiţiile articolelor indicate dinneştiinţă sau din lipsă de pregătire a părţii. Cînd dovadă cu martori a fost cerută în condiţiile alineatului întîial prezentului articol, dovada contrară va fi cerută în aceeaşi şedinţădacă amîndouă părţile sînt prezente sub pedeapsa decăderii părţii dinacest drept. Dacă se admit dovezi noi în şedinţa de judecată, cealaltă partepoate să depună în această şedinţă devezi cotrare sau să ceară amînareajudecăţii pentru prezentarea lor. Partea este obligată, sub pedeapsa decăderii din drept, să prezintedovezile în termenul stabilit de instanţă. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 158. Efectele neprezentării la şedinţă de judecată a participanţilor la proces Participanţii la proces sînt obligaţi să aducă din timp lacunoştinţa instanţei de judecată motivele care împiedică prezenţa lor laşedinţa de judecată. Instanţa de judecată amînă examinarea cauzei dacăconsideră că motivele sînt întemeiate. În cazul în care instanţei de judecată nu i s-a adus la cunoştinţămotivele neprezentării participanţilor la proces sau instanţa considerăcă motivele nu sînt întemeiate, ea examinează cauza în lipsa persoaneicare nu s-a prezentat. [În redacţia Legii nr.316-XIII din 09.12.94]

Articolul 159. Efectele neprezentării părţilor la şedinţă de judecată fără motive întemeiate În caz de neprezentare a reclamantului înştiinţat în modul cuvenitdespre şedinţă de judecată, dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei dejudecată mitivele neprezentării sale sau dacă aceste motive sîntconsiderate neîntemeiate, sau dacă el nu a solicitat examinarea cauzeiîn lipsa sa, instanţa scoate cauza de pe rol. În caz de neprezentare a reclamatului înştiinţat în modul cuvenitdespre şedinţa de judecată, dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei dejudecată motivele neprezentării sale sau dacă aceste motive sîntconsiderate neîntemeiate, sau dacă el nu a solicitat examinarea cauzeiîn lipsa sa, instanţa examinează cauza în lipsa reclamatului. [În redacţia Legii nr.316-XIII din 09.12.94]

Articolul 160. Repararea pagubei pentru neprezentarea părţii în judecată Partea care în orice chip a pricinuit amînarea judecăţii va fiobligată, la cererea părţii potrivnice, să-l plătească paguba pricinuirăprin amînare şi va fi supusă unei amenzi de la cinci la cincisprezecesalarii minime. Încheierea cu privire la despăgubire este irevocabilă. Despăgubireanu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobîndit-o nu a cîştigatprocesul. Dacă încheierea cu privire la despăgubire nu a fost executată întimpul judecăţii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie luată înconsiderare la pronunţarea hotărîrii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

[Art.161 exclus prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]

Articolul 162. Amînarea procesului Amînarea procesului se admite în cazurile prevăzute de prezentul codprecum şi din cauza neprezentării vreunui participant la proces sau avreunui martor, expert, interpret, din cauza depunerii unei cerericonvenţionale, necesităţii de a se ordona aducerea unor noi devezi,precum şi dacă există alte împrejurări, care împiedică judecareapricinii în şedinţa dată. Instanţa va putea amîna o singură dată judecarea pricinii pentrulipsă de apărare, temeinic motivată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă judecarea pricinii se amînă, instanţa, luînd în consideraţietimpul necesar pentru a se cita participanţii la proces sau pentru a seaduce dovezile cerute, fixează data noii şedinţe de judecată, anunţînd-ocontra-semnătură, persoanelor care s-au prezentat. Persoanelor care nus-au prezentat şi celor nou-introduse în proces data noii şedinţe li secomunică prin citaţii. Articolul 163. Audierea martorului în caz de amînare a procesului În caz de amînare a procesului instanţa poate audia pe martoriiprezenţi, dacă în şedinţa de judecată sînt de faţă toţi participanţii laproces. Citarea a doua oară a acestor martor într-o nouă şedinţă de

admite numai în caz de necesitate.

Articolul 164. Explicarea de către preşedintele şedinţei a drepturilor şi obligaţiilor expertului Preşedintele şedinţei explică expertului drepturile şi obligaţiilelui şi-l previne, că va purta răspundere conform articolelor 196 şi 197din Codul penal al Republicii Moldova, dacă va refuza sau se va înlăturasă prezinte concluzii sau dacă va prezenta intenţionat concluzii false.

Articolul 165. Începerea judecării pricinii în fond Judecarea pricinii în fond începe cu un raport asupra pricinii,prezentat de preşedintele şedinţei sau de judecător. [În redacţia Legii nr.758-XII din 18.10.91]

După aceea preşedintele şedinţei întreabă dacă reclamantul îşisusţine pretenţiile, dacă pîrîtul recunoaşte pretenţiile reclamantuluişi dacă părţile nu vor să termine procesul cu o tranzacţie de împăcare.

Articolul 166. Renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea pretenţiilor de către pîrît şi tranzacţia de împăcare a părţilor Declaraţia reclamantului de renunţare la acţiune, recunoaştereapretenţiilor de către pîrît sau condiţiile tranzacţiei de împăcare apărţilor se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată şi sesemnează, corespunzător, de reclamant, pîrît sau de ambele părţi. Dacă renunţarea reclamantului la acţiune, recunoaşterea pretenţiilorde către pîrît sau tranzacţia de împăcare a părţilor sînt exprimate princereri scrise adresate instanţei, aceste cereri se anexează la dosar,făcîndu-se despre aceasta menţiune în procesul-verbal al şedinţei dejudecată. Înainte de a admite renunţarea reclamantului la acţiune sau de aîntări tranzacţia de împăcare a părţilor instanţa explică reclamantuluisau părţilor efectele actelor de procederă respective. Dacă admiterenunţarea reclamantului la acţiune sau întăreşte tranzacţia de împăcarea părţilor, instanţa dă o încheiere, prin care dispune încetareaprocesului. În încheiere trebuie să fie arătate condiţiile tranzacţieide împăcare, întărite de instanţă. Dacă instanţa respinge renunţarea reclamantului la acţiune orirecunoaşterea pretenţiilor de către pîrît sau dacă nu întăreştetranzacţia de împăcare a părţilor, ea pronunţă o încheiere motivată înacest sens.

Articolul 167. Explicaţiile participanţilor la proces După prezentarea raportului asupra pricinii instanţa ascultăexplicaţiile reclamantului şi ale terţei persoane care-l sprijină, alepîrîtului şi ale terţei persoane care-l sprijină pe acesta, precum şiale celorlalţi participanţi la proces. Procurorul, precum şiîmputerniciţii organelor administraţiei de stat, ai sindicatelor, aiîntreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat, unităţilormilitare, ai colhozurilor, ai altor organizaţii cooperatistel aiasociaţiilor lor, ai altor organizaţii obşteşti şi cetăţenii care s-auadresat instanţei, în scopul de a apăra drepturile şi interesele altorpersoane (punctul 3 al articolului 5 din prezentul cod) dau explicaţiiprimii. Participanţii la proces au dreptul să pună întrebări unulaltuia. Din necesitate, preşedintele poate da cuvîntul părţilor de maimulte ori, pe care îl va putea mărgini în timp de fiecare dată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Preşedintele şedineţei de citire expicaţiilor scrise aleparticipanţilor la proces, precum şi explicaţiile primite de instanţăconform articolelor 59 şi 62 din prezentul cod.

Articolul 168. Stabilirea procesului de cercetare a dovezilor După ce ascultă explicaţiile participanţilor la proces instanţastabileşte procedura de audiere a martorilor, experţilor şi de cercetarea celorlalte dovezi.

Articolul 169. Audierea martorilor Fiecare martor se audiează separat. Martorii, care încă nu au fostaudiaţi, nu se pot afla în sala de şedinţă în timpul judecăriiprocesului. Martorul audiat rămîne în sala de şedinţă pînă la terminareadezbaterilor judiciare, în afară de cazul, cînd instanţa îi va permitesă plece mai înainte. Instanţa poate permite martorilor audiaţi să plece din sala deşedinţe înainte de terminarea dezbaterilor judiciare, după ce a ascultatpărerea participanţilor la proces.

Articolul 170. Prevenirea martorului asupra răspunderii ce o poartă pentru refuzul de a depune mărturii sau pentru depunerea intenţionată a unor mărturii mincinoase Înainte de a-l audia pe martor preşedintele şedinţei stabileşteidentitatea lui, îi explică datoria lui cetăţenească şi obligaţia de aspune sincer tot ce ştie cu privire la pricina şi îl previne, că vapurta răspundere pentru refuzul de a depune mărturii şi pentru depunereaintenţionată a unor mărturii mincinoase. Martorul semnează o declaraţie să i s-au explicat obligaţiile şirăspunderea ce o poartă. Declaraţia semnată se anexează laprocesul-verbal al şedinţei de judecată. Preşedintele şedinţei explică martorilor care nu au împlinitşaisprezece ani însemnătatea ce o au mărturiile complete şi sincere.Aceşti martori nu se previn asupra răspunderii ce o vor purta pentrurefuzul de a depune mărturii sau pentru depunerea intenţionată a unormărturii mincinoase.

Articolul 171. Procedura de audiere a martorului Preşedintele şedinţei stabileşte în ce relaţii se află martorul cuparticipanţii la proces şi-i propune să comunice instanţei tot ce ştiepersonal cu privire la pricină. După aceasta martorului i se pot puneîntrebări. Prima pune întrebări persoana, la cererea căreia a fost citatmartorul, şi reprezentantul ei, iar după aceasta - ceilalţi participanţila proces şi reprezentanţi. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Judecătorii au dreptul să pună întrebări martorului în orice momentîn cursul audierii lui. Dacă instanţa constată că întrebarea pusă de parte nu poate să ducăla soluţionarea pricinii, este jignitoare sau tinde să dovedească unfapt care nu se referă la pricina în cauză, nu o va încuviinţa. Instanţala cererea părţii, va adopta o încheiere atît asupra întrebării, cît şiasupra motivului pentru care a fost respinsă. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă este necesar instanţa îl poate audia din nou pe martor înaceeaşi şedinţă sau în şedinţă următoare, precum şi să face oconfruntare a martorilor pentru a se lămuri asupra contradicţiilor dindepoziţiile lor.

Articolul 171/1. Declaraţia martorilor Declaraţia martorilor se scrie de grefier şi va fi semnat pe fiecarepagină şi la sfîrşitul ei de preşedintele şedinţei, grefier şi martor,după ce ultimul a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu doreştesau nu poate să semneze, se face despre aceasta o menţiune. Orice adăugări, modificări şi ştersături în cuprinsul declaraţieitrebue acceptate şi semnate de preşedintele şedinţei, de grefier şimartor, sub pedeapsa de a nu se ţine cont de ele.

Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfelîncît să nu se poată adăuga nimic. Declaraţia se anexează la procesul-verbal al şedinţei de judecată. Dacă din cercetarea pricinii reies bănuieli puternice de mărturiemincinoasă sau de mituire a martorilor, instanţa va da o încheiere princare trimite materialele în privinţa martorului în procuratură pentru ahotărî chestiunea cu privire la intentarea procesului penal. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 172. Folosirea de către martor a unor însemnări În timpul depoziţiilor martorul se poate folosi de documente şiînsemnări, în cazurile cînd depoziţiile lui sînt legate de cifre şi dealte date, care se ţin minte greu. Aceste documente şi însemnări se prezintă instanţei şiparticipanţilor la proces şi pot fi anexate la dosar pe baza uneiîncheieri a instanţei.

Articolul 173. Audierea martorului minor La audierea martorilor în vîrstă de pînă la paisprezece ani, iarcînd instanţa găseşte de cuviinţă şi la audierea martorilor în vîrstă dela paisprezece pînă la şaisprezece ani, va fi chemat să asiste unpedagog. Dacă este necesat, sînt chemaţi şi părinţii, înfietorii,tutorii sau curatorii minorilor. Persoanele menţionate pot, cuautorizaţia preşedintelui şedinţei, să pună întrebări martorului. În cazuri excepţionale, cînd aceasta e necesar pentru stabilireaadevărului, instanţa poate dispune print-o încheiere să fie îndepărtatdin sala de şedinţă, pe tot timpul audierii martorului minor, unul saualtul dintre participanţii la proces. După reîntoarcerea acesteipersoane în sala de şedinţă trebuie să i se comunice depoziţiilemartorului minor şi să i se dea posibilitatea de a pune întrebăriacestui martor. După ce a fost audiat, martorul care a împlinit şaisprezece anipărăseşte sala de şedinţă, în afară de cazurile cînd instanţa vaconsidera, că prezenţa acestui martor este necesară.

Articolul 174. Citirea în şedinţă a declaraţiilor martorilor Declaraţiile martorilor, adunate în modul prevăzut de articolele 59şi 62, de alineatul al patrulea al articolului 65 şi de articolul 163din prezentul cod, se citesc în şedinţa de judecată. Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză pot fi date citirii laexaminarea ei ulterioară fără chemarea lor repetată. [În redacţia Legii din 09.12.94] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Articolul 175. Cercetarea înscrisurilor Înscrisurile sau procesele-verbale de examinare a lor, întocmite înmodul prevăzut de articolele 59 şi 62 şi de punctul 11 al articolului143 din prezentul cod, se citesc în şedinţa de judecată, apoi ele seprezintă, spre luare de cunoştinţă, participanţilor la proces, iar încazurile necesare - de asemenea experţilor şi martorilor. După acestaparticipanţii la proces pot da explicaţii. În scopul de a păstra secretul corespondenţei persoanele şi alcomunicărilor telegrafice se poate da citire în şedinţa judiciarăpublică corespondenţei personale şi comunicărilor telegrafice personaleale cetăţenilor numai cu consimţămîntul persoanelor, între care au avutloc această corespondenţă şi comunicărilor telegrafice. În caz contrarunei asemenea corespondenţe şi comunicărilor telegrafice li se dă citireşi ele se cercetează în şedinţa judiciară închisă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 176. Cererea de defăimare a documentelor ca fiind false În cazul cînd se declară că un document aflat la dosar este fals,persoana care a prezentat acest document poate cere ca instanţa să-iînlăture ca probă şi să soluţioneze pricina pe baza altor dovezi.

Pentru verificarea cererii de defăimare a documentului instanţapoate dispune efectuarea unei expertize sau aducera altor dovezi. Dacă instanţa va ajunge la concluzia, că documentul este fals ea îlva înlătura ca probă. Cînd partea care declară falsitatea înscrisuluiarată autorul sau complicele falsului, instanţa va da o încheiere princare înaintează înscrisul procurorului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 177. Cercetarea dovezilor materiale Dovezile materiale se examinează de instanţă şi se prezintă spreexaminare participanţilor la proces, iar în cazurile necesare - deasemenea experţilor şi martorilor. Persoanele cărora li s-au prezentat dovezile materiale pot atrageatenţia instanţei asupra anumitor împrejurări legate de actulexaminării. Aceste declaraţii se consemnează în procesul-verbal alşedinţei de judecată. Procesele-verbale de examinare a dovezilor materiale, întocmite înmodul prevăzut de articolele 59, 62 şi de punctul 11 al articolului 143din prezentul cod, se citesc în şedinţa de judecată. După aceastaparticipanţii la proces pot da explicaţii.

Articolul 178. Examinarea la faţa locului Dovezile materiale şi înscrisurile, care nu pot fi aduse în instanţăse examinează şi se cercetează la locul unde se află. Asupra moduluicum a fost efectuată examinarea la faţa locului instanţa dă o înceiere. Examinarea la faţa locului se face de către întreg completulinstanţei. Locul şi data examinării se comunică participanţilor laproces, dar neprezentarea acestora nu împiedică efectuarea examinării.În cazurile necesare sînt citaţi de asemenea experţii şi martorii. După sosirea la locul unde trebuie efectuată examinarea,preşedintele şedinţei anunţă, că judecarea pricinii continuă.Rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al şedinţei dejudecată, la care se pot anexa planurile, desenele tehnice, fotografiileş.a.m.d., făcute sau verificate în timpul examinării.

Articolul 179. Audierea experţilor Concluziile expertului se citesc în şedinţa de judecată. Expertuluii se pot pune întrebări în scopul clarificării sau completăriiconcluziilor. Prima pune întrebări persoana, la cererea căreia a fost numitexpertul, şi reprezentantul ei, iar după aceasta - ceilalţi participanţila proces. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Judecătorii au dreprul să pună întrebări expertului în orice momental audierii lui.

Articolul 180. Efectuarea expertizei suplimentare sau a unei noi expertize În cazurile prevăzute de articolul 82 din prezentul cod, instanţa dejudecată poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare sau a uneinoi expertize; în acest caz judecarea procesului poate fi amînată. Expertiza suplimentară sau noua expertiză se efectuează înconformitate cu regulile stabilite de articolele 77-82 din prezentul cod.

Articolul 181. Concluziile organelor administraţiei de stat Concluziile organelor administraţiei de stat, incluse de instanţă caparticipante la proces sau care au intervenit în proces din proprieiniţiativă, se citesc în şedinţa de judecată; după aceasta instanţa şiparticipanţii la proces pot pune întrebări împuterniciţilor acestororgane în scopul clarificării şi completării concluziilor.

Articolul 182. Interogatoriul Se va putea accepta chemarea părţilor la interogatoriu cînd este

privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, potduce la soluţionarea ei. Cel chemat va fi întrebat asupra fiecărui fapt în parte de cătrepersoana care l-a chemat, apoi, cu cinsimţămîntul preşedintelui şedinţeide ceilalţi participanţi la proces. Întrebările pentru interogatoriu se pregătesc în scris. Răspunsurile vor fi scrise pe aceeaşi foaie cu întoebările. Înterogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinteleşedinţei, grefier, de persoana care a propus să fie efectuatinterogatoriul, precum şi de persoana care a răspuns după ce a luatcunoştinţă de cuprins. Toate adăugările, modificările şi ştersăturilevor fi semnate de persoanele indicate, sub pedeapsa de a nu fi ţinute înseamă. Dacă o parte nu doreşte sau nu poate semna, despre aceasta se vaface menţiune în jusul interogatoriului. Pot fi chemate la interogatoriu părţile şi alţi participanţi laproces, cu excepţia procurorului. Reprezentanţii statului şi celorlalte persoane juridice vor răspundeîn scris la interogatoriu ce li se va comunica. Partea care locuieşte înstăinătate va putea fi interogată prin reprezentantul său în judecată,care va depune răspunsul părţii, reieşind din împuterniciri. Indtanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la domiciliu, dacăpersoana din motive întemeiate nu se poate prezenta la judecată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 183. Terminarea examinării pricinii în fond După examinarea tutror dovezilor în legătură cu pricina preşedinteleşedinţei întreabă pe participanţii la proces, dacă doresc să completezematerialele privitoare la pricină. Dacă nu se fac asemenea cereri,preşedintele şedinţei declară examinarea pricinii terminată şi instanţatrece la ascultarea susţinerilor verbale. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 184. Susţinerile verbale Susţinerile verbale consau din cuvîntările participanţilor la proces. Mai întîi au cuvîntul reclamantul şi reprezentantul lui, apoi-pîrîtul şi reprezentantul lui. Terţa persoană, care a formulat pretenţiiproprii privind obiectul litigiului într-un proces de acum început, şireprezentantul ei au cuvîntul după ce au vorbit părţile. Terţa persoană, care nu a formulat pretenţii proprii, şireprezentantul ei au cuvîntul după ce a vorbit reclamantul sau pîrîtulpe care terţa persoană îl sprijină în proces. Procurorul, precum şi împuterniciţii organelor administraţiei destat, ai sindicatelor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilorde stat, instituţiilor militare, ai colhozurilor şi altor organizaţiicooperatiste, asociaţiilor lor, altor organizaţii obşteşti sau cetăţeniicare au pornit procesul conform punctelor 2 şi 3 ale articolului 5 dinprezentul cod, au primii cuvîntul. [În redacţia Legii nr.1147-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Împuterniciţii organelor administrative de stat introduşi deinstanţe în proces sau care au intervenit în proces din proprieiniţiativă, au cuvîntul după ce au vorbit părţile şi terţele persoane. Participanţii la dezbateri nu au dreptul să se refere în cuvîntărilelor la împrejurări, ce nu au fost clarificate de instanţă, precum şi ladovezi ce nu s-au examinat în şedinţa de judecată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 185. Replicile După ce au vorbit toţi participanţii la dezbateri, fiecare din eipoate lua cuvîntul a doua oară în legătură cu cele expuse în susţinerileverbale. Dreptul la ultima replică îl au totdeauna pîrîtul şireprezentantul lui.

[Art.186 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 187. Reluarea examinării pricinii în fond Dacă este necesar să se prezinte noi dovezi, participanţii ladezbaterile judiciare pot cere reluarea examinării pricinii în fond. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Referitor la reluarea judecării pricinii în fond se află se dă oîncheiere. După terminarea judecării pricinii în fond urmeazăsusţinerile verbale conform regulilor generale. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 188. Retragerea completului de judecată în camera de chibzuire După ce participanţii la dezbateri şi-au expus susţinerile verbale,completul de judecată se retrage în camera de chibzuire pentru a întocmidispozitivul hotărîrii: preşedintele şedinţei anunţă aceasta celorprezenţi în sala de şedinţe. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 189. Pronunţarea hotărîrii După semnarea hotărîrii completul de judecată se întoarce în sala deşedinţă, unde preşedintele şedinţei sau judecătorul dă citire hotărîriiinstanţei. [În redacţia Legii nr.858-XII din 18.10.91]

Apoi preşedintele şedinţei explică conţinutul hotărîrii, formele şitermenul căii de atac împotriva acestuia. Dacă hotărîrea instanţei este expusă într-o limbă, pe careparticipanţii la proces nu o cunosc, ea trebue să fie citită detraducător în limba maternă a acestor participanţi sau într-o altă limbăpe care ei o cunosc. Dacă procedura judiciară se efectuează în altă limbă, hotărîrea seîntocmeşte în mod obligatoriu şi în limba de stat. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

După aceasta preşedintele şedinţei declară şedinţa de judecatăînchisă.

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA

HOTĂRÎREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Articolul 190. Darea hotărîrii Dispoziţia primei instanţe, prin care pricina se soluţionează înfond, se dă sub formă de hotărîre. Hotărîrea instanţei se ia de către judecător personal sau de cătrejudecător cu majoritate de voturi. [În redacţia Legii nr.758-XII din 18.10.91]

Instanţa de judecată pronunţă hotărîrea în numele legii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 191. Hotărîrea trebuie să fie legală şi întemeiată Hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe dovezile examinate înşedinţa de judecată.

Articolul 192. Secretul deliberării judecătorilor Instanţa de judecată hotărăşte asupra procesului în camera dec +hibzuire. În timpul deliberării şi dării hotărîrii în camera dechibzuire se pot afla numai judecătorii, ce fac parte din completul carea judecat procesul. Prezenţa altor persoane în camera de chibzuire esteinterzisă. Deliberarea judecătorilor se desfăşoară potrivit cu prevederilearticolului 17 din prezentul cod. Judecătorii nu au dreprul să divulge cele discutate în timpuldeliberării.

Articolul 193. Chestiunile care urmează să fie soluţionate la darea hotărîrii La darea hotărîrii insnţa de judecată apreciază dovezile,determină ce împrejurări importante pentru pricină au fost stabilite şice împrejurări nu au fost stabilite, ce lege trebuie să se aplice înpricina dată şi dacă acţiunea urmează să fie admisă, determină mărimeataxei de stat şi cine o plăteşte, dacă ea nu a fost plătită laintentarea acţiunii. [Alin.1 art.193 completat prin Legea nr.1444 din 26.12.97]

Dacă în timpul deliberării instanţa de judecată găseşte de cuviinţăcă este necesar să se clarifice noi împrejurări, care au importanţăpentru pricină, sau să cerceteze noi dovezi, ea dă o încheiere dereluare a examinării pricinii în fond. După terminarea examinăriipricinii în fond instanţa ascultă din nou susţinerile verbale aleparticipanţilor la proces. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 194. Dreptul instanţei de judecată de a depăşi limitele pretenţiilor formilate În funcţie de împrejurările ce s-au clarificat în cursul judecăţiiinstanţa poate depăşi limitele pretenţiilor formilate de reclamant, dacăaceasta este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor ocrotiteprin lege ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat,ale colhozurilor şi ale altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor loraltor organizaţii obşteşti sau ale cetăţenilor. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 195. Expunerea hotărîrii Hotărîrea instanţei de judecată se expune în scris de preşedinteleşedinţei sau de unul din judecători şi se semnează de toţi judecătoriicare participă la darea hotărîrii, inclusiv de judecătorul care areopinie separată. Despre îndreptările introduse în corpul hotărîriitrebuie să se facă menţiuni mai sus de semnăturile judecătorilor.

Articolul 196. Cuprinsul hotărîrii Hotărîrea constă din: partea introductivă, partea descriptivă,motivare şi dispozitiv. [Alin.1 art.196 în redacţia Legii nr.326-XIV din 18.03.99] [În redacţia Legii din 09.12.94]

[Alin.2 art.196 exclus prin Legea nr.326-XIV din 18.03.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94]

În partea introductivă a hotărîrii se arată data şi locul dăriihotărîrii, denimirea instanţei care a dat-o, numele membrilorcompletului de judecată, al grefierului, al procurorului, dacă aparticipat la proces, al părţilor şi al celorlalţi participanţi laproces, obiectul litigiului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Partea descriptivă trebuie să cuprindă o indicaţie cu privire la

pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiilecelorlalte persoane care participă la proces. În motuvul hotărîrii urmează să fie arătate împrejurările pricinii,stabilite de instanţa de judecată, dovezile pe care se întemeiazăconcluziile instanţei mitivele, pe baza cărora instanţa respinge cutaresau cutare dovezi, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul hotărîrii trebuie să cuprinsă concluzia instanţei dejudecată în sensul admiterii sau respingerii acţiunii în totul sau înparte, o indicaţie cu privire la repartizarea cheltuielilor de judecată,o indicaţie cu privire la formele şi termenul căii de atac împotrivahotărîrii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 197. Specificarea modului şi termenului de executare a hotărîrii, de asigurare a executării ei În cazurile cînd instanţa stabileşte un anumit mod şi un termen deexecutare a hotărîrii, sau dispune executarea imediată a hotărîrii sauia măsuri pentru asigurarea executării ei, se face în această privinţă omenţiune în hotărîre.

Articolul 198. Hotărîrea care obligă o persoană juridică să plătească o sumă de bani Dacă prin hotărîre instanţa obligă întreprinderile, instituţiile,organizaţiile de stat, colhozurile alte organizaţii cooperatiste,asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti să plătească o sumă de bani,se va arăta în dispozitivul hotărîrii caracterul sumelor ce urmează săfie plătite şi din care cont de la bancă al pîrîtului trebuie să fiescăzută această sumă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 199. Hotărîrea de adjudecare a bunurilor sau contra valorii lor Cînd se judecă bunuri în natură, instanţa arată în hotărîrecontravaloarea bunurilor, care trebuie încasată de la pîrît, dacă laexecutarea hotărîrii se va constata că aceste bunuri nu mai există.

Articolul 200. Hotărîrea care obligă pe pîrît să săvîrşească anumite acte Cînd se dă o hotărîre care obligă pe pîrît să săvîrşească anumiteacte nelegate de remiterea unor bunuri sau a unor sume de bani, instanţade judecată poate arăta în aceeaşi hotărîre că dacă pîrîtul nu vaexecuta hotărîrea în termenul stabilit, reclamantul are dreptul săsăvîrşească aceste acte pe contul pîrîtului, urmînd să se încaseze de lael cheltuielile necesare făcute de reclamant. Dacă actele de executare a hotărîrii pot fi săvîrşite numai de pîrîtinstanţa fixează prin hotărîre un termen, în cursul căruia hotărîreatrebuie să fie executată.

Articolul 201. Hotărîrea dată în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pîrîţi Cînd hotărîrea se dă în folosul mai multor reclamanţi, instanţa dejudecată arată în ce proporţie se raportă ea la fiecare din ei sau aratăcă dreptul de urmărire este solidar. Dacă hotărîrea se dă împotriva mai multor pîrîţi, instanţa dejudecată arată în ce proporţie trebuie să execute hotărîrea fiecarepîrît sau arăta că răspunderea lor este solidară. [Art.201/1 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 202. Îndreptarea greşelolor materiale şi de calcul evidente, strecurate în hotărîre După pronunţarea hotărîrii instanţa de judecată care a dat-o nu aredreptul s-o anuleze nici s-o modifice. Instanţa poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces,

să îndrepte greşelile materiale sau greşelile de calcul evidentestrecurate în hotărîre. Chestiunea îndreptării unor astfel de greşeli sesoluţionează în şedinţa de judecată. Participanţilor la proces li secomunică locul şi data şedinţei, dar neprezentarea acestora nu împiedicăexaminarea chestiunii îndreptării greşelilor menţionate. Împotriva încheierii instanţei de judecată cu privire laintroducerea unor îndreptări în hotărîre se poate face apel. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 203. Hotărîrea suplimentară Instanţa de judecată care a dat hotărîrea poate, din oficiu sau lacererea participanţilor la proces, să dea o hotărîre suplimentară înurmătoarele cazuri: 1) dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra vreunei pretenţii, înprivinţa căreia participanţii la proces au prezentat dovezi şi au datexplicaţii; 2) dacă, rezolvînd chestiunea dreptului în litigiu, instanţa nu aarătat mărimea sumei pe care urmează s-o plătească pîrîtul, bunurile ceurmează să fie remise de el sau actele pe care trebuie să le săvîrşească; 3) dacă instanţa de judecată nu a rezolvat chestiunea cheltuielilorde judecată. Chestiunea cu privire la darea unei hotărîri suplimentare poate firidicată în curs de cincisprezece zile calculate din ziua cînd s-a luathotărîrea. Hotărîrea suplimentară se dă de instanţă după examinareachestiunii în şedinţă şi poate fi atacată cu apel sau recurs în termende cincisprezece zile din momentul cînd a fost dată. Împotriva încheierii instanţei, prin care s-a respins cererea de ase da o hotărîrea suplimentară, se poate face apel. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 204. Lămurirea hotărîrii, schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Instanţa care a dat hotărîrea poate, la cererea participanţilor laproces, s-o lămurească, fără să-i modifice conţinutul. Lămurirea hotărîrii este admisibilă, dacă aceasta nu a fost încăexecutată şi nu a expirat termenul, în cursul căruia hotărîrea poate fiexecutată pe cale silită. Chestiunea lămuririi hotărîrii se soluţionează în şedinţa dejudecată. Participanţilor la proces li se comunică locul şi dataşedinţei, dar neprenzentarea lor nu împedică examinarea chestiuniilămuririi hotărîrii. Împotriva încheierii instanţei asupra chestiunii lămuririi hotărîriise poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 205. Amînarea şi eşalonarea executării hotărîrii, schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Instanţa care a dat hotărîrea poate, la cererea participanţilor laproces sau la propunerea executorului judecăroresc, luînd în seamăsituaţia materială a părţilor sau alte împrejurări, să amîne ori săeşaloneze executarea hotărîrii, precum şi să schimbe modul şi ordinea deexecutare a ei. Cererile menţionate se examinează în şedinţa de judecată.Participanţilor la proces li se comunică locul şi data şedinţei, datneprezentarea acestor persoane nu împiedică soluţionarea chestiunii puseîn faţa instanţei. Împotriva încheierii instanţei asupra chestiunii amînării saueşalonării executării hotărîrii, precum şi asupra modului şi ordinii deexecutare a ei, se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 206. Hotărîrea instanţei de judecată rămasă definitivă

Rămîn definitive următoarele hotărîri ale instanţei de judecată: 1) hotărîrea primei instanţe dată fără drept de apel; 2) hotărîrea primei instanţe după expirarea termenului de apel; 3) hotărîrea dată în apel prin care a fost respinsă cererea de apel; 4) hotărîrea dată de apel prin care s-a rezolvat fondul pricinii. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

După ce hotărîrea rămîne definitivă, părţile şi ceilalţiparticipanţi la proces, precum şi succesorii lor în drepturi nu pot săfacă o nouă cerere în judecată, cuprizind aceleaşi pretenţii şi avîndacelaşi temei, însă poate s-o conteste în ordine de recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă procesul a fost pornit de procuror sau la cererea organeloradministraţiei de stat, sindicatelor, întreprinderilor, instituţiilor,organizaţiilor de stat, colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste,asociaţiilor lor, altor organizaţii obşteşti sau cetăţenilor în cazurilecînd, potrivit legii, ei se pot adresa instanţei pentru a cere apărareadrepturilor şi intereselor altor persoane, hotărîrea rămasă definitivăeste obligatorie pentru persoana, în folosul căreia a fost pornitprocesul. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă, după ce a rămas definitivă hotărîrea, prin care pîrîtul a fostobligat la plăţi periodice, se schimbă împrejurările ce influenţeazădeterminarea cuantumului plăţilor sau durata lor, fiecare parte aredreptul să solicite schimbarea cuantumului şi termenelor acelor plăţi.

Articolul 207. Executarea hotărîrii Hotărîrea instanţei de judecată se execută, după ce devinedefinitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată.

Articolul 208. Hotărîrile care urmează să fie executate imediat Urmează să fie executată imediat hotărîrea prin care pîrîtul a fostobligat: 1) a plăti pensia de întreţinere (alimente); 2) a plăti unui muncitor sau funcţionar salariul, dar nu mai multdecît o lună; 3) a plăti unui colhoznic pentru munca depusă, dar nu mai mult decîtcîştigul mediu pe o lună; 4) a reintegra în serviciu pe un lucrător concediat sau transferatilegal. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 209. Dreptul instanţei de judecată de a dispune executarea imediată a hotărîrii Instaţa de judecată poate dispune executarea imediată, totală sauparţială a hotărîrii: 1) prin care pîrîtul a fost obligat a repara paguba cauzată prinschilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii sau în legătură cu moarteaîntreţinătorului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

2) prin care pîrîtul a fost obligat a despăgubi pe un autor pentrufolosirea drepturilor lui de autor, pe autorul unei descoperiri sauinvenţii, care are certificat de autor - pentru folosirea invenţiei lui,şi pe autorul unei propuneri de raţionalizare - pentru propunera lui; 3) în toate celelalte pricini, dacă în urma unor împrejurărispeciale întîrzierea executării hotărîrii poate pricinui o pagubăînsemnată creditorului-urmăritor sau însăşi executarea poate deveniimposibilă. Dacă se admite executarea imediată pentru temeiurile arătate înpunctul 3 al prezentului articol, instanţa poate cere reclamantului

asigurarea întoarcerii executării în caz de anulare a hotărîriiinstanţei. Chestiunea admiterii executării imediate se examinează în şedinţa dejudecată. Participanţilor la proces li se comunică locul şi dataşedinţei, dar neprezentarea acestor persoane nu împedică soluţionareachestiunii executării imediate. Împotriva încheierii instanţei asupra chestiunii executării imediatese poate face recurs. Depunerea recursului împotriva încheieriiprivitoare la executarea imediată a hotărîrii nu suspendă executareacestei încheieri. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 210. Asigurarea executării hotărîrii Instanţa poate asigura executarea hotărîrii, pentru care nu s-adispus executarea imediată, potrivit regulilor stabilite de capitolul altreisprezecelea din prezentul cod.

Articolul 211. Executarea provizorie înainte de darea hotărîrii în cererile de plată a pensiei de întreţinere (alimente) În pricinile privind cereri de plată a pensiei de întreţinere(alimente) judecătorul, dacă este necesar, pînă la soluţionarea priciniiîn fond, are dreptul ca, luînd în seamă situaţia materială a părţilor,să dea o încheiere prin care să stabilească cuantumul mijloacelor, pecare unul din soţi sau din foştii soţi trebuie să le plăteascăprovizoriu pentru întreţinerea celuilalt soţ sau fostului soţ, cine dinpărţi şi în ce proporţie trebuie să plătească provizoriu mijloace pentruîntreţinerea şi educarea copiilor, precum şi cine din copii trebuie săplătească provizoriu mijloace şi în ce proporţii penru întreţinereapărinţilor. Încheierea judecătorului se execută imediat.

Articolul 212. Obligaţia de a trimite participanţilor la proces copii de pe hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată Părţilor şi celorlalţi participanţi la proces, care nu s-auprezentat în şedinţa de judecată, li se vor trimite copii de pehotărîrea instanţei şi de pe încheierile cu privire la suspendarea saula încetarea procesului ori la scoaterea pricinii de pe rol, în termende cel mult trei zile din momentul cînd s-a dat hotărîrea sau încheierea.

CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA

SUSPENDAREA PROCESULUI

Articolul 213. Suspendarea procesului Instanţa de judecată este datoare să suspende procesul înurmătoarele cazuri: 1) cînd a încetat din viaţă cetăţeanul, care era participant înproces, dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturisau cînd a încetat să existe persoana juridică, care era parte înproces; 2) dacă partea a pierdut capacitatea de exerciţiu; 3) dacă pîrîtul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate aleRepunblicii Moldova sat dacă o cere reclamantul, care se află într-ounitate activă a Forţelor Armate ale Republicii Moldova. [În redacţia Legii nr.1147-XII din 04.08.92]

4) dacă pricina dată nu poate fi judecată înainte de soluţionareaunei alte pricini în instanţa civilă, penală sau administrativă, precumşi în cazurile cînd este ridicată excepţia de neconstituţionalitate alegii sau unui act juridic care urmează să fie aplicat; 5) dacă împotriva reclamatului s-a deschis proces de faliment. [Pct.5) introdus prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]

[În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 214. Dreptul instanţei de judecată de a suspenda procesul La cererea participanţilor la proces sau din oficiu instanţa poatesuspenda procesul în cazurile: 1) cînd una din părţi îşi face serviciul militar în termen înrîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova sau participă laîndeplinirea unei misiuni de stat. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92]

2) dacă partea s-a aflat într-o instituţie curativo-profilactică saudacă suferă de o boală, care împiedică prezentarea la judecată şi esteatestată prin adeverinţa unei instituţii medicale; 3) cîndîrîtul este căutat (articolul 107 din prezentul cod); 4) cînd una din părţi se află într-o delegaţie îndelungată îninteres de serviciu; 5) dacă instanţa judecătorească dispune efectuarea unei expertize. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

6) dacă instanţa de judecată stabileşte un termen suplimentar pentruprezentarea dovezilor. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 215. Termenele de suspendare a procesului Procesul se suspendă: 1) în cazurile prevăzute de punctele 1 şi 2 ale articolului 213 dinprezentul cod - pînă la determinarea succesorului în drepturi alpersoanei decedate sau pînă la numirea unui reprezentat pentru persoanaincapabilă; 2) în cazurile prvăzute de punctul 3 al articolului 213 şi dearticolul 214 din prezentul cod - pînă la data, cînd partea din processe va elibera din rîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova sauva termina îndeplinirea misiunii de stat, se va întoarce din delegaţiaîn interes de serbiciu, va ieşi din instituţia curativo-profilactică saude la sfîrşitul bolii, pînă la găsirea pîrîtului sau pîmă la terminareaacţiunii de efectuare a expertizei din instituţia curativă sau pînă lagăsira pîrîtului. [În redacţia Legii nr.1156-XII din 04.08.92] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

3) în cazurile prevăzute de punctul 4 al articolului 213 dinprezentul cod - pînă în momentul cînd hotărîrea, sentinţa, încheiera,decizia instanţei va rămîne definitivă sau pînă la pronunţarea hotărîriiîn pricina examinată pe cale administrativă.

Articolul 216. Atacarea încheierii instanţei cu privire la suspendarea procesului Împotriva încheierii instanţei cu privire la suspendarea procesuluise poate face recurs în afară de cazurile cînd este ridicată excepţia deneconstituţionalitate a legii sau a unui alt act juridic. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 217. Reînceperea procesului După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea,instanţa va dispune, la cererea participanţilor la proces sau din oficiureînceperea procesului. În acest caz instanţa va cita conform regulilorgenerale, pe participanţii la proces.

CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA

ÎNCETAREA PROCESULUI

Articolul 218. Temeiurile pentru încetarea procesului Instanţa dispune încetarea procesului:

1) dacă picina nu este de competenţa instanţei judecătoreşti; 2) dacă persoana interesată, care s-a adresat instanţeijudecătoreşti nu a respectat procedura soluţionării prealabile alitigiului pe cale extrajudiciară, prevăzută pentru categoria respectivăde pricini, şi dacă nu mai există posibilitatea de a folosi aceastăprocedură. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

3) dacă într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşiobiect şi avînd aceleaşi temeiuri s-a dat o hotărîre rămasă definitivăsau o încheiere prin care s-a admis renunţarea reclamantului la acţiunesau s-a întîrit tranzacţia de împăcare a părţilor; 4) dacă reclamantul a renunţat la acţiune şi renunţarea a fostadmisă de instanţa de judecată; 5) dacă părţile au încheiat o tranzacţie de împăcare, care a fostîntărită de instanţa de judecată; 6) dacă agenţii economici implicaţi în litigiu în calitate de părţisînt lichidaţi, iar raportul juridic litigios nu permite succesiunea îndrepturi; [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

7) dacă părţile au încheiat o înţelegere, prin care litigiul urmeazăsă fie soluţionat de către arbitrii aleşi; 8) dacă după învetarea din viaţă a cetăţeanului care fusese parte înproces, raportul juridic litigios nu permite succesiunea în drepturi.

Articolul 219. Procedura şi efectele încetării procesului Procesul încetează pe baza unei încheieri a instanţei de judecată.Dacă procesul încetează pentru motivul, că pricina nu este de competenţainstanţelor judecătoreşti, instanţa este obligată să arate organul,căruia urmează să se adreseze reclamantul. În caz de încetare a procesului nu se poate face o nouă cerere înjudecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi avîndaceleaşi temeiuri. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA

SCOATEREA CERERII DE PE ROL

Articolul 220. Temeiurile pentru scoaterea cererii de pe rol Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol: 1) dacă persoana interesată, care s-a adresat instanţeijudecătoreşti, nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă acauzei pe calea extrajudiciară, procedură stabilită pentru cauzele decategoria respectivă, şi mai este posibilă aplicarea acestei proceduri; 2) dacă cererea a fost depusă de către o persoană incapabilă; 3) dacă cererea în numele persoanei interesate a fost depusă decătre o persoană, care nu are împuterniciri de a duce procesul; 4) dacă litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiectşi avînd aceleaşi temeiuri, se află în curs de judecată, la aceeaşiinstanţă sau la o altă instanţă; 5) în cazul neprezentării reclamantului la şedinţă de judecată, dacăel nu a adus la cunoştinţa instanţei de judecată motivele neprezentăriisale sau dacă aceste motive sînt considerate neîntemeiate, sau dacă elnu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii din 09.12.94] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 221. Procedura şi efectele scoaterii cererii de pe rol În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se închide printr-oîncheiere a instanţei. În această încheiere instanţa este obligată săarăte, cum urmează să fie înlăturate împrejurările, enumerate în

articolul 220 din prezentul cod şi care împiedică soluţionarea pricinii. După înlăturarea condiţiilor, care au servit drept temei pentru ascoate cererea de pe rol, persoana interesată are dreptul să se adresezedin nou instanţei judecătoreşti cu o cerere potrivit cu dispoziţiilegenerale. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL DOUĂZECELEA

ÎNCHEIEREA INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Articolul 222. Darea încheierilor Dispoziţiile pentru instanţe, prin care pricina nu se soluţioneazăîn fond, se dau în formă de încheieri. Încheierile se dau de instanţă în camera de chibzuire potrivit cuprevederile articolului 17 din prezentul cod. În caz de soluţionare a unor chestiuni simple instaţa poate daîncheierea după ce deliberează, pe loc, fără să se retragă în camera dechibziure. O asemenea încheiere se consemnează în procesul-verbal alşedinţei de judecată. Încheierile se anunţă imediat după ce au fostdate.

Articolul 223. Cuprinsul încheierii instanţei de judecată În încheiere trebuie să se arate: 1) data şi locul unde s-a dat înceierea; 2) denumirea instanţei, care a dat încheierea, numele membrilorcompletului de judecată şi al secretarului şedinţei de judecată; 3) numele participanţilor la proces şi obiectul litigiului; 4) chestiunea asupra căreia se dă încheierea; 5) motivele, care au determinat concluziile instanţei şi taxele delege, de care s-a călăuzit instanţa; 6) dispoziţia instanţei; 7) calea de atac împotriva încheierii date şi termenul în care sepoate exercita; Încheierea, care se dă de instanţă fără a se retrage în camera dechibzuire, trebuie să conţină datele enumerate în punctele 4, 5 şi 6 aleprezentului articol.

Articolul 224. Încheierile interlocutorii ale instanţei de judecată Constatînd în timpul judecării procesului civil cazuri de încălcarea legalităţii sau a regulilor de convieţuire de către unele persoane cufuncţii de răspundere sau de către unii cetăţeni ori neajunsuriesenţiale în activitatea unor întreprinderi, instituţii, organizaţii destat, a unor colhozuri, a altor organizaţii cooperatiste, a asociaţiilorlor, a altor organizaţii obşteşti, instanţa judecătorească adoptă oîncheiere interlocutorie şi o trimite întreprinderilor, instituţiilor,organizaţiilor, persoanelor cu funcţii de răspundere şi colectivelor demuncă respective, care sînt obligate să cominice instanţei judecătoreştice fel de măsuri au luat. Această comunicare trebuie să se facă întermen de o lună din ziua primirii copiei de pe încheiereainterlocutorie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă în timpul examinării plîngerii instanţa judecătorească ajungela concluzia, că a fost încălcat modul stabilit de examinare apropunerilor, cererilor şi plîngerilor cetăţenilor, că au avut loctărăgănări, gîtuirea criticii, persecuţie pentru ea, precum şi alteîncălcări ale legalităţii, instanţa judecătorească adoptă o decizieinterlocutoare şi o trimite persoanei cu funcţii de răspundere sauorganului ierarhic superior. Persoana cu funcţii de răspundere sauorganului menţionat sînt obligate să comunice într-un termen de o lunăinstanţei judecătoreşti despre măsurile luate asupra deciziei

interlocuitoare. [În redaţia Ucazului din 08.04.88]

Dacă în timpul judecării unei cauze civile ori a plîngerii împotrivaunor acţiuni nelegale ale organelor administraţiei de stat sau alepersoanelor oficiale, care lezează drepturile cetăţenilor, instanţajudecătorească va constata în acţiunile uneia din părţi, ale persoaneioficiale sau ale altei persoane elementele unei infracţiuni, ea vacomunica aceasta procurorului. [În redacţia Legii nr.501 din 15.02.91]

Încheierea interlocutorie a instanţei poate fi atacată cu recurs,iar dacă hotărîrea în fond se atacă în apel, încheierea interlocutoriese atacă împreună cu hotărîrea. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNULEA

PROCESE-VERBALE

Articolul 225. Obligativitatea întocmirii unui proces-verbal Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţade apel, precum şi pentru fiecare act de procedură săvîrşit în afară deşedinţă, se întocmeşte un proces-verbal. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 226. Cuprinsul procesului-verbal Procesul-verbal al şedinţei de judecată sau al unui act de procedurăsăvîrşit în afară de şedinţă, treuie să cuprindă toate momenteleesenţiale ale dezbaterilor judiciare sau ale efectuării actului deprocedură. În procesul-verbal al şedinţei se arată: 1) anul, luna, ziua şi locul şedinţei de judecată; 2) ora începerii şi ora terminării şedinţei; 3) denumirea instanţei care judecă pricina, numele membrilorcompletului de judecată şi al secretarului şedinţei; 4) denumirea pricinii; 5) menţiunea cu privire la prezentarea participanţilor la proces, amartorilor, experţilor, traducătorior; 6) dispoziţiile preşedintelui şedinţei şi încheierile date deinstanţă fără a se retrage în camera de chibzuire; 7) declaraţiile şi cererile participanţilor la proces; 8) menţiunea, că instanţa de judecată a explicat părţilor şicelorlaţi participanţi la proces drepturile şi obligaţiile lorprocedurale; 9) explicaţiile participanţilor la proces, explicaţiile verbale aleexperţilor în legătură cu concluziile lor, datele privitoare laexaminarea dovezilor matriale şi înscrisurilor; 10) concluziile organelor administraţiei publice. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

11) rezumatul susţinerilor verbale ale participanţilor; 12) menţiunea, că s-a dat citire încheierilor şi hotărîrii, că s-aexplicat conţinutul hotărîrii şi încheierilor date de instanţă, precumşi că s-au dat explicaţii în privinţa căii de atac şi termenului în carepoate fi exercitată. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 227. Întocmirea procesului-verbal Procese-verbale se întocmesc de secretar în şedinţa de judecată saula efectuarea actului de procesură în afară de şedinţă. Participanţii la proces au dreprul să ceară consemnarea în procesul-verbal a împrejurărilor, considerate de ei ca esenţiale pentrudezlegarea pricinii.

Procesul-verbal trebuie să fie întocmit şi semnat cel tîrziu a douazi după terminarea şedinţei de judecată sau după efectuarea actului deprocedură. Procesul-verbal se semnează de preşedintele şedinţei şi de secretar.Toate modificările, rectificările şi completările trebuie să fiemenţionate în procesul-verbal.

Articolul 228. Observaţiile asupra procesului-verbal Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal şi în curs de trei zile după semnarea lui să prezinte în scrisobservaţiile lor asupra procesului-verbal, arătînd ce greşeli s-austrecurat în el şi de ce îl consideră că nu este complet.

Articolul 229. Examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal Preşedintele şedinţei examinează observaţiile asupra procesului-verbal, şi, dacă este de acord cu ele, confirmă justeţea lor. În cazul în care preşedintele şedinţei nu este de acord cuobservaţiile înaintate, ele se prezintă spre examinare completului dejudecată, în a cărui comperenţă trebuie să se afle cel puţin unul dintrejudecătorii care au luat parte la judecarea procesului. După caz, sîntchemate persoanele care au înaintat observaţii asupra procesului-verbal. În cazul în care judecătorul care a examinat pricina personal nueste de acord cu observaţiile înaintate, ele se examinează de acelaşijudecător, comunicîndu-se aceasta tuturor participanţilor interesaţi laproces. În urma examinării observaţiilor instanţa dă o încheiere, princare confirmă justeţea lor sau le respinge. [În redacţia Legii nr.758-XII din 18.10.91]

Observaţiile asupra procesului-verbal trebuie să fie examinate încurs de cinci zile din momentul prezentării lor, şi în toate cazurile seanexează la dosar. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

B. PROCEDURA ÎN PRICINILE CARE IZVORĂSC DIN RAPORTURI JURIDICE ADMINISTRATIVE

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI DOILEA DISPOZIŢII GENERALE [Cap.XXII abrogat de la 18.08.2000 prin Legea nr.793-XIV din 10.02.2000] [Cap.XXII modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Cap.XXII modificat prin Legea nr.192-XIII din 20.07.94] [Cap.XXII modificat prin Ucazul din 06.05.82]

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI TREILEA PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA HOTĂRÎRILOR COMISIILOR ELECTORALE [Cap.XXIII abrogat de la 18.08.2000 prin Legea nr.793-XIV din 10.02.2000] [Cap.XXIII modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI PATRULEA PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA ACTELOR NELEGITIME ALE ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI PERSOANELOR CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE [Cap.XXIV abrogat de la 18.08.2000 prin Legea nr.793-XIV din 10.02.2000] [Cap.XXIV modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI PATRULEA/1 [Cap.24/1 exclus prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI CINCILEA PROCESELE ÎN LEGĂTURĂ CU URMĂRIREA DE LA CETĂŢENI A RESTANŢIE DE IMPOZITE, DE AUTOIMPUNERE A POPULAŢIEI SĂTEŞTI ŞI DE ASIGURARE OBLIGATORIE DE STAT [Cap.XXV abrogat de la 18.08.2000 prin Legea nr.793-XIV din 10.02.2000] [Cap.XXV modificat prin Ucazul din 06.05.82]

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

C. PROCEDURA SPECIALĂ

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞASELEA

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 244. Principiile pe care instanţa de judecată le examinează în cadrul procedurii speciale Instanţa de judecată examinează în cadrul procedurii specialeurmătoarele procese: 1) cu privire la constatarea unor fapte care au valoare juridică; 2) cu privire la declararea absenţei unui cetăţean şi declarareamorţii unui cetăţean; 3) cu privire la declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau aincapacităţii totale de exerciţiu a unui cetăţean; 4) cu privire la restabilirea drepturilor ce izvorăsc din documentela purtător pierdute; 5) cu privire la constatarea unor greşeli în înscrierile făcute înregistrele actelor stării civile; 6) cu privire la declararea unor bunuri fără stăpîn; 7) cu privire la plîngerile împotriva actelor notariale sauîmpotriva refuzului de a le îndeplini. [În redacţia Ucazului din 04.09.75]

8) cu privire la adoptarea înfierii.

[În redacţia Legii din 10.06.93]

Articolul 245. Examinarea pricinilor în cadrul procedurii speciale Pricinile enumerate în articolul 244 din prezentul cod se examineazăde instanţă conform regulilor generale din prezentul cod, cu excepţiileşi completările, stabilite de legislaţie. Pricinile, enumerate în articolul 244 din prezentul cod, instanţa dejudecată le examinează cu participarea petiţionarului şi a persoanelorinteresate, a organelor administraţiei de stat, întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor de stat, colhozurilor altor organizaţiicooperatiste, asociaţiilor, altor organizaţii obşteşti. Dacă în cadrul examinării pricinii după regulile procedurii specialese naşte un conflict de drept, de competenţa instanţelor judecătoreşti,instanţa nu examinează cererea şi explică persoanelor interesate, că audreptul să intenteze o acţiune conform regulilor generale. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞAPTELEA

CONSTATAREA UNOR FAPTE CARE AU VALOARE JURIDICĂ

Articolul 246. Pricinile privitoare la constatarea unor fapte, care au valoare juridică şi care sînt examinate de instanţa de judecată Instanţa de judecată constată fapte de care depinde naşterea,modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau patrimoniale alecetăţenilor sau organizaţiilor. Instanţa examinează pricinile, în care i se cere să constate: 1) raportul de rudenie între diferite persoane; 2) faptul că o persoană este întreţinută; 3) faptul de înregistrare a naşterii, înfierii, căsătoriei,

divorţului şi morţii; 4) faptul că documentele constatatoare de dreptul (cu excepţiabiletului de partid, biletului comsomolist, biletului sindical, adocumentelor militare, a paşaportului şi a certificatelor eliberate deorganele stării civile) aparţin unei persoane, al cărei prenume, numedupă tată sau nume de familie, arătate în document, nu coincid cuprenumele, numele după tată sau numele de familie ale acestei persoanedin paşaport sau din actul de naştere; 5) un accident; 6) faptul că o persoană a murit la o dată anumită şi în împrejurărianumite, în cazul cînd organele stării civile refuză să înregistrezefaptul morţii; 7) faptul acceptării unei succesiuni şi locul de deschidere asuccesiunii; 8) faptul aflării în raportul conjugale de fapt, în cazurilestabilite de lege, dacă căsătoria nu poate fi înregistrată la organelestării civile din cauza morţii unuia din soţi; 9) alte fapte, care au valoare juridică.

Notă: Vezi Legea nr.1063-XIV din 16.06.2000 "Privind interpretarea articolului 246 alineatul doi punctul 9) din Codul de procedură civilă" [Pct.9 modificat prin Legea nr.1061-XIV din 16.06.2000]

Articolul 247. Condiţiile necesare pentru constatarea faptelor, care au valoare juridică Instanţa de judecată constată fapte, care au valoare juridică, numaiîn cazul, cînd petiţionarul nu poate primi pe altă cale documentelecuvenite ce atestă aceste fapte sau cînd documentele pierdute nu pot fireconstituite.

Articolul 248. Depunerea cererii şi cuprinsul ei Cererea pentru constatarea unui fapt, care are o valoare juridică,se depune la instanţa domiciliului petiţionarului. În cerere trebuie să se indice pentru ce scop are nevoiepetiţionarul de constatarea faptului respectiv, dovezile care arconfirma faptul, precum şi motivele, pentru care petiţionarul nu poateobţine documentele cuvenite sau pentru care documentele pierdute nu potfi reconstituite.

Articolul 249. Hotărîrea instanţei de judecată În hotărîrea instanţei trebuie să se arate: faptul constatat deinstanţă, scopul pentru care a fost constatat şi dovezile, pe bazacărora acest fapt a fost constatat de instanţă. Hotărîrea instanţei, prin care se constată un fapt ce urmează să fieînregistrat la organele stării civile sau la alte organe, după ce varămîne definitivă, serveşte drept temei pentru o asemenea înregistrare,fără să înlocuiască documentele, pe care le eliberează aceste organe.

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI OPTULEA

DECLARAREA ABSENŢEI ŞI DECLARAREA MORŢII UNUI CETĂŢEAN

Articolul 250. Depunerea cererii Cererea de declarare a absenţei sau de declarare a morţii unuicetăţean se depune la instanţa domiciliului petiţionarului. Instanţa începe examinarea pricinii cu privire la declarareaabsenţei unui cetăţean sau declararea morţii unui cetăţean dupăexpirarea termenelor, stabilite de articolele 18 şi 21 din Codul civilal Republicii Moldova.

Articolul 251. Cuprinsul cererii În cerere trebuie să se atate în ce scop are nevoie petiţionarul să

fie declarată absenţa sau moartea cetăţeanului, precum şi să fie expuseîmprejurările, care ar confirma absenţa ori împrejurările, careameninţau pe cel dispărut cu moartea sau care dau temei de a sepresupune că el a murit în urma unui anumit accident.

Articolul 252. Pregătirea pricinii pentru examinare În cadrul pregătirii pentru examinare judecătorul stabileşte cepersoane (rude, colegi de muncă ş.a.) pot da informaţii despre celdispărut şi cere informaţii despre el organizaţiilor respective(organizaţiile de exploatare a locuinţelor, organele afacerilor interne,comitetele executive ale sovietelor de orăşel sau săteşti de deputaţi ainorodului) ale ultimului domiciliu cunoscut şi locului de muncă al celuiabsent. În acelaşi timp instanţa de judecată ia măsuri, prin organele detutelă şi curatelă, să fie numit un tutore pentru paza bunurilor celuiabsent, iar în caz de necesitate - şi pentru administrarea lor. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 253. Participarea obligatorie a procurorului La examinarea de către instanţă a pricinii privitoare la declarareaabsenţei sau la declararea morţii unui cetăţean trebuie să participe înmod obligatoriu procurorul.

Articolul 254. Hotărîrea instanţei de judecată Hotărîrea instanţei de judecată, potrivit căreia un cetăţean estedeclarat absent constituie un temei, în virtutea căruia organul detutelă sau de curatelă al locului de aflare a bunurilor celui absent vainstitui o tutelă asupra acestor bunuri. Hotărîrea instanţei de judecată, prin care se declară moartea unuicetăţean, constituie un temei pentru înscrierea de către organele stăriicivile a morţii acestui cetăţean în registrul actelor stării civile.

Articolul 255. Efectele apariţiei sau descoperirii locului de aflare a cetăţeanului declarat absent sau mort În caz de apariţie sau descoperire a locului de aflare acetăţeanului, declarat absent sau mort, instanţa anulează printr-o nouăhotărîre hotărîrea pe care a dat-o anterior. Această hotărîre constituieun temei pentru ridicarea tutelei instituite asupra bunurilor şi pentruanularea înscrierii morţii lui în registrul actelor stării civile.

CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI NOUĂLEA

DECLARAREA CAPACITĂŢII DE EXERCIŢIU LIMITATE SAU A INCAPACITĂŢII TOTALE A UNUI CETĂŢEAN

Articolul 256. Depunera cererii Pricina cu privire la declararea capacităţii de exerciţiu limitate aunui cetăţean din cauza abuzului de băuturi spirtoase sau de substanţenarcotice ori cu privire la declararea incapacităţii totale din cauzaunei boli psihice sau debilităţii mintale poate fi pornită la cerereamembrilor familiei lui, procurorului, organului de tutelă şi de curatelăinstituţiei curative psihiatrice, instituţiei narcologice, organizaţieisindicale sau altei organizaţii obşteşti. [În redacţia Ucazului din 31.10.88] Cererea de declararea a capacităţii de exerciţiu limitate sau aincapacităţii totale a unui cetăţean se depune la instanţa domiciliuluiacestui cetăţean, iar dacă persoana este internată la o instituţiecurativă psigiatrică - la instanţa locului unde se află instituţiacurativă.

Articolul 257. Cuprinsul cererii În cererea de declarare a capacităţii de exerciţiu limitate a unuicetăţean trebuie să fie expuse împrejurările care dovedesc, că persoanace abuzează de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice îşi pune

familia într-o situaţie materială grea. [În redacţia Ucazului din 31.03.87]

În cererea de declarare a incapacităţii totale a unui cetăţeantrebuie să fie expuse împrejurările ce dovedesc tulburarea psihică înurma căreia persoana aceasta nu poate să-şi dea seama de actele sale sausă le dirijeze.

Articolul 258. Ordonarea unei expertize pentru constatarea stării pshinice a cetăţeanului În cadrul pregătirii pricinii pentru examinare judecărorul, dacăexistă suficiente dovezi cu privire la boala psihică sau debilitateamintală a cetăţeanului, ordonă o expertiză psihiatică judiciară pentruconstatarea stării lui psihice. În cazuri excepţionale dacă persoana în privinţa căreia s-a făcut ocerere de declarare a incapacităţii totale se eschivează în mod vădit dea se prezenta la expertiză instanţa cu participarea psihiatrului poateda în şedinţa de judecată o încheiere de trimitere forţată acetăţeanului la o expertiză psihiatrică judiciară. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Articolul 259. Examinarea cererii La examinarea de către instanţă a pricinii privitoare la declarareacapacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale a unuicetăţean trebuie să participe în mod obligatoriu un reprezentant alorganului de tutelă şi curatelă. [În redacţia Legii din 09.12.94]

Chestiunea citării cetăţeanului în cauză se rezolvă în fiecare caz,ţinîndu-se seama de starea sănătăţii lui. Cheltuielile de judecată în legătură cu examinarea priciniiprivitoare la declararea capacităţii limitate sau a incapacităţii totalea unui cetăţean cad în sarcina statului. Constatînd că membrul familiei, care a depus cererea, a acţionat curea-credinţă în scopul de a-l lipsi pe cetăţean în mod neîntemeiat decapacitatea de exerciţiu sau de a-i limita această capacitate, instanţaîl obligă la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Articolul 260. Hotărîrea instanţei de judecată Hotărîrea instanţei cu privire la declararea capacităţii deexerciţiu limitate sau a incapacităţii totale a unui cetăţean, după cerămîne definitivă, se trimite organului de tutelă şi de curatelă, ca sănumeasxă pentu persoana cu capacitate de exerciţiu limitată un curator,iar pentru persoana total incapabilă - un tutore.

Articolul 261. Hotărîrea prin care un cetăţean este declarat capabil În cazurile prevăzute de alineatul al treilea al articolului 15 dinCodul civil al Republicii Moldova, instanţa, la cererea cetăţeanuluiînsuşi, a curatorului lu, precum şi a persoanelor şi organelor de stat,enumerate în articolul 256 din prezentul cod, dă o hotărîre de anulare alimitării capacităţii de exerciţiu a cetăţeanului. Pe baza hotărîriiinstanţei se anulează curatela instituită asupra cetăţeanului respectiv. În cazurile, prevăzute de alineatul al treilea al articolului 16 dinCodul civil al Republicii Moldova, instanţa la cererea tutorelui, precumşi a persoanelor şi organelor de stat, enumerate în articolul 256 dinprezentul cod şi pe baza concluziilor respective ale expertizeipsihiatrice judiciare, dă o hotărîre prin care îl declară capabil pe celînsănătoşit. Pe baza hotărîrii instanţei se anulează tutela instituităasupra lui.

CAPITOLUL AL TREIZECELEA

RESTABILIREA DREPTURILOR CE IZVORĂSC DIN DOCUMENTELE LA PURTĂTOR PIERDUTE

Articolul 262. Depunerea cererii de declarare ca nevalabil a documentului pierdut Persoana care a pierdut un document la purtător poate, în cazurileprevăzute de lege, în special, dacă a pierdut un livret de economii sauun certificat de privire pentru păstrare a unor obligaţii aleîmprumutului de stat, eliberate la purtător de casele de economii dinmuncă ale statului, să roage instanţa de judectă să declare documentulnevalabul şi să restabilească drepturile atestate prin doocumentulpierdut. Cererea de declarare ca nevalabil a documentului la purtăror pierdutse depune la instanţa locului, unde se află instituţia, care a eliberatdocumentul. În cererea de declarare ca nevalabilă a unei hîrtii de valoaretrebuie să fie arătate numele de familie, prenumele şi numele după tatăale petiţionarului şi domiciliul, împrejurările în care s-a pierduthîrtia de valoare, denumirea instituţiei care a eliberat-o, precum şisemnele distinctive ale hîrtiei de valoare pierdute.

Articolul 263. Actele judecătorului după primirea cererii După primirea cdrerii judecătorul dă o încheiere, prin careinterzice instituţiei ce a eliberat documentul să efectueze pe baza luiplăţi şi dispune totodată să se publice pe contul petiţionarului unanunţ în gazeta locală. Anunţul trebuie să cuprindă: 1) denumirea instanţei de judecată, la care s-a depus cererea cuprivire la pierderea documentului; 2) numele de familie, prenumele, numele după tată şi domiciliulpetiţionarului, denumirea şi sediul persoanei juridice care a depuscererea; 3) denumirea şi semnele distinctive ale documentului; 4) propunerea făcută deţinătorului documentului declarat pierdut, sădepună, în termen de trei lumi din ziua publicării anunţului, lainstanţa de judecată o cerere privitoare la dreptul lui asupra acestuidocument. Împotriva încheierii, prin care s-a respims cererea cu privire lapublicarea anunţului, se poate face recurs particular sau declaraprotest.

Articolul 264. Obligaţia deţinătorului documentului Deţinătorul documentului declarat pierdut este obligat, în termen detrei luni din ziua publicării anunţului, să depună la instanţa care adat încheierea o cerere, în care să formuleze drepturile sale asupradocumentului şi totodată să-l prezinte în original.

Articolul 265. Actele judecătorului după primirea cererii din partea deţinătorului documentului Dacă instanţa primeşte din partea deţinătorului documentului cerereaînainte de expirarea termenului de trei luni din ziua publicăriianunţului, judecătorul nu examinează cererea depusă de persoana care apierdut documentul şi fixează un termen, în cursul căruia instituţiei cea eliberat documentul i se interzice să efectueze pe baza lui plăţi.Acest termen nu trebuie să depăşească două luni. Judecătorul explică totodată petiţionarului, că are dreptul să facăo cerere de chemare în judecată a deţinătorului, conform regulilorgenerale, pentru a-l obliga să prezinte acest document, iardeţinătorului documentului, că are dreptul să ceară de la petiţionarplata daunelor cauzate prin măsurile de interzicere luate de judecător. Împotriva încheierii judecătorului asupra chestiunilor arătate înprezentul articol se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 266. Examinarea cererii de declarare ca nevalabil a documentului pierdut După expirarea termenului de trei luni din ziua publicării anunţuluidacă deţinătorul documentului nu a făcut cererea, arătată în articolul264 din prezentul cod, instanţa examinează pricina privitoare ladeclarare ca nevalabil a documentului pierdut. Petiţionarului şiinstituţiei care a eliberat documentul pierdut li se cominică locul şidata examinării pricinii, dar neprezentarea lor nu împiedică examinareapricinii.

Articolul 267. Hotărîrea instanţei de judecată asupra cererii Dacă instanţa de judecată admite cererea petiţionarului, ea dă ohotărîre prin care declară nevalabil documentul pierdut. Aceastăhotărîre serveşte drept temei pentru a i se elibera petiţionaruluidepunerea sau un nou document în locul celui declarat nevalabil.

Articolul 268. Dreptul deţinătorului de a intenta o acţiune în legătură cu dobîndirea sau reţinerea de bunuri fără just temei Deţinătorul documentului, care dintr-un motiv sau altul nu a depusla timp cererea prin care să formuleze drepturile sale asupra acestuidocument, poate, după ce hotărîrea instanţei cu privire la declarareadocumentului ca nevalabil va rămîne definitivă, să interzice persoanei,căreia i s-a recunoscut dreptul de a primi un nou document în loculcelui pierdut, o acţiune în legătură cu dobăndirea sau reţinerea debunuri fără just temei.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI UNULEA

CONSTATAREA UNOR GREŞELI STRECURATE ÎN REGISTRELE ACTELOR STĂRII CIVILE

Articolul 269. Depunerea cererii Instanţa de judecată examinează pricinile privitoare la constatareaunor greşeli strecurate în registrele actelor stării civile, dacăorganele stării civile, deşi dreptul persoanei în cauză nu estecontestat, au refuzat să introducă îndreptarea. Cererea de constatare a unor greşeli strecurate în registreleactelor stării civile se depune la instanţa domiciliului petiţionarului.

Articolul 270. Cuprinsul cererii În cerere trebuie să se arate în ce constă greşeala strecutată înînscrierea făcută în registrele actelor stării civile, cînd şi ce organal stării civile a refuzat să îndrepte înscrierea făcută.

Articolul 271. Hotărîrea instanţei de judecată După ce rămîne definitivă, hotărîrea instanţei, prin care s-aconstatat greşeala strecurată în registrele actelor stării civile,serveşte drept temei pentru îndreptarea acelei înscrieri de cătreorganele stării civile.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI DOILEA

DECLARAREA UNOR BUNURI FĂRĂ STĂPÎN

Articolul 272. Depunerea cererii Cererea de declarare a unor bunuri fără stăprîn se depune de cătreorganul financiar sau colhoz la instanţa de judecată a locului unde seaflă bunurile.

Articolul 273. Cuprinsul cererii În cerere trebuie să se arate ce bunuri să fie declarate fără stăpînprecum şi aduse dovezi, care să confirme imposibilitatea identificării

proprietarului bunurilor. Articolul 274. Actele judecătorului după primirea cererii În cadrul pregătirii pricinii pentru examinare judecătorulstabileşte ce persoane (proprietarii, posesorii de fapt ai bunurilor şialţii) ar putea da informaţii asupra apartenenţei bunurilor şi totodatăcere informaţii asupra lor organizaţiilor respective (organizaţii deexploatare a locuinţelor, comitetele executive ale Sovietelor de orăşel,săteşti de deputaţi ai norodului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 275. Hotărîrea instanţei de judecată Constatînd că bunurile nu au stăpîn sau că proprietarul lor nu estecunoscut, instanţa de judecată dă o hotărîre, prin care le declarăbunuri fără stăpîn şi dispune trecerea lor în proprietatea statului saucolhozului.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA

PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA ACTELOR NOTARIALE SAU ÎMPOTRIVA REFUZULUI DE A LE ÎNDEPLINI

Articolul 276. Depunerea plîngerii Persoana interesată care consideră că este greşit actul notarialîndeplinit sau refuzul de a îndeplini actul notarial are dreptul sădepună plîngere la instanţa de judecată din raza teritorială a birouluinotarial ori a organului care îndeplineşte actele notariale. [Alin.1 în redacţia Legii nr.126-XIV din 30.07.98] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

[Alin.2,3 excluse prin Legea nr.126-XIV din 30.07.98]

Plîngerea se depune în termen de zece zile, calculat din momentul,cînd petiţionarul a aflat despre efectuarea actului notarial sau desprerefuzul de a se efectua un asemenea act.

Articolul 277. Examinarea plîngerii Plîngerea se examinează de către instanţa de judecată cuparticiparea petiţionarului, a notarului sau a unei altei persoaneoficiale, care a efectuat actul notarial, împotriva căruia s-a făcutplîngerea sau care a refuzat de a efectua un act notarial, darneprezentarea lor nu împiedică soluţionarea pricinii. [Art.277 modificat prin Legea nr.126-XIV din 30.07.98]

Articolul 278. Hotărîrea instanţei de judecată asupra plîngerii În caz de admitere a plîngerii, instanţa de judecată dă o hotărîrede anulare a actului notarial efectuat sau obligă biroul notarial oriorganul, care îndeplineşte actele notariale să efectueze actelenotariale respective. Dacă găseşte, că actele notariale sau aleorganului, care îndeplineşte acte notariale sînt legale, instanţa dă ohotărîre de respingere a plîngerii. [Art.278 modificat prin Legea nr.126-XIV din 30.07.98]

Articolul 278/1. Modul de soluţionare a litigiilor privitoare la un drept, bazat pe actul de notariat săvîrşit Litigiul, apărut între persoane cointeresate, privitor la un drept,bazat pe actul de notariat săvîrşit, se examinează de către inatanţajudecătorească competentă în conformitate cu legislaţia. [În redacţia Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL TREIZECI ŞI TREILEA/1 [Cap.33/1 în baza Legii nr.1482-XII din 10.06.93]

ADOPTAREA ÎNFIERII Articolul 278/2. Depunerea cererii pentru încuviinţarea adopţiei Cererea pentru încuviinţarea adopţiei unui copil cetăţean alRepublicii Moldova făcută de un cetăţean al Republicii Moldova se depunela instanţa de judecată în raza căreia domiciliază cel ce urmează a fiadoptat sau, în cazul cînd este necesar a proteja interesele celui ceurmează a fi adoptat, - la instanţa de judecată în raza căreiadomiciliază cel care adoptă. Cererea pentru încuviinţarea adopţiei unui copil cetăţean alRepublicii Moldova făcută de un cetăţean străin se depune la Curtea deApel. [Art.278/2 în redacţia Legii nr.980-XV din 12.04.2002] Articolul 278/3. Actele ce se anexează la cererea de înfiere La cererea de înfiere se anexează următoarele acte: 1) copia autentificată a certificatului de naştere a înfiatului şiextrasul din registrul de înscriere a naşterilor; 2) copiile autentificate ale certificatelor de naştere şi, după cazde căsătorie sau deces ale părinţilor înfiatului; 3) declaraţia autentificată de consimţământ la înfiere, depusă depărinte sau părinţi, tutore (curator), de alţi ocrotitori legali aicopilului; 4) certificatul medical al înfiatului; 5) certificatul medical al înfietorului; 6) certificatul privind starea materială a înfietorului; 7) copiile autentificate ale buletinului de identitate şi acertificatului de căsătorie ale înfietorului, dacă acesta e căsătorit; 8) avizul organului de tutelă şi curatelă dat în temeiul examinăriicondiţiilor de trai ale persoanei care doreşte să înfieze copilul şiverificării lipsei de piedici pentru îngăduirea înfierii, actulexaminării condiţiilor de trai; 9) avizul Comitetului pentru Înfiere al Republicii Moldova, încazul înfierii de către cetăţeni străini, şi confirmarea că copilul afost prezentat pentru înfiere cetăţenilor Republicii Moldova, dar îndecursul a cel puţin şase luni după ce a fost luat la evidenţă nu a fostînfiat; 10) actul ce confirmă dreptul cetăţeanului străin la înfiere încondiţiile legislaţiei ţării sale, eliberat de autorităţile competenteale acestei ţări, în cazul înfierii de către cetăţeni străini; 11) ancheta socială a înfietorului, în cazul înfierii de cătrecetăţeni străini, efectuată de autorităţile competente de la domiciliulacestuia în care să se indice opinia lor cu privire la înfiere. Instanţa de judecată poate solicita şi alte probe admise de lege,inclusiv referitoare antecedentele penale ale înfietorului. [Art.278/3 modificat prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002] Articolul 278/4. Examinarea cererii de înfiere Examinarea cererii de înfiere se face cu participarea obligatorie aînfietorului, a reprezentantului organului de tutelă şi curatelă şi aprocurorului. În proces pot fi atraşi de instanţă sau interveni dininiţiativă proprie şi alte persoane interesate în actul înfierii. La solicitarea înfietorului sau la decizia instanţei de judecatăcererea se examinează în şedinţa judiciară închisă. Articolul 278/4a. Acordul la adopţie Acordul părintelui sau părinţilor, tutorelui (curatorului) laadopţie poate fi exprimat şi personal în instanţa de judecată. Pentru adopţia copilului care a atins vîrsta de 10 ani este necesarşi acordul acestuia exprimat în instanţa de judecată. Ca excepţie, copilul poate fi adoptat fără acordul lui dacă, pînă lamomentul adopţiei, el a locuit în familia adoptatorilor şi nu ştie căaceştia nu sînt părinţii lui fireşti.

[Art.278/4a introdus prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002]

Articolul 278/4b. Termenul de încercare la adopţie Hotărîrea instanţei de judecată privind încuviinţarea adopţiei poatefi pronunţată numai în cazul în care copilul s-a aflat în îngrijireaviitorilor adoptatori nu mai puţin de 6 luni. În unele cazuri, adopţia poate fi încuviinţată şi fără stabilireaacestui termen de încercare, motivele menţionîndu-se în hotărîreainstanţei de judecată. [Art.278/4b introdus prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002]

Articolul 278/5. Hotărârea instanţei de judecată Copia autentificată a hotărârii definitive a instanţei de judecatăprivind înfierea, ]n termen de trei zile se trimite organului deînregistrare a actelor de stare civilă pentru înregistrarea înfierii. [Art.278/5 modificat prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002] Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

D. PROCEDURA ÎN INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI ECONOMICE CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA/2 [Cap. 33/2 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96] JUDECAREA LITIGIILOR ECONOMICE Articolul 278/6. Instanţele judecătoreşti economice Instanţele judecătoreşti economice sînt instanţe de judecatăspecializate, care judecă litigiile economice în modul stabilit deprezentul cod şi de alte acte legislative. Articolul 278/7. Intentarea procesului Instanţa judecătorească economică intentează procese la cererileintroduse de: 1) întreprinderi, instituţii, organizaţii şi asociaţii, indiferentde tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, inclusivîntreprinderi mixte şi cele aparţinînd integral investitorilor străini,denumite în ceea ce urmează agenţi economici, de organele administraţieipublice care, conform legislaţiei Republicii Moldova, acordurilorinternaţionale şi altor convenţii (contracte), pot fi participanţi aiprocesului de judecată în instanţa judecătorească economică; 2) organele ierarhic superioare agenţilor economici în cazurilestabilite de prezentul cod; 3) procurori, organele de stat care se adresează în apărareaintereselor de stat; 4) în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Articolul 278/8. Măsurile prealabile de tranşare a litigiilor economice Litigiile pot fi transmise spre examinare în instanţajudecătorească economică numai după ce au fost luate măsuri prealabilede tranşare a lor. Măsurile prealabile de tranşare a litigiilor se socot luate dacă,pînă la adresarea în instanţa judecătorească economică, partea faţă decare sînt formulate pretenţii este înştiinţată despre aceasta înconformitate cu înţelegerile sau contractele dintre părţi. Articolul 278/9. Litigiile atribuite competenţei instanţelor judecătoreşti economice Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile apărute din

relaţiile economice dintre persoane fizice şi juridice în activitatea deîntreprinzător, inclusiv: 1) apărute la încheierea, modificarea, desfacerea şi executareacontractelor, inclusiv cu participarea întreprinderilor mixte şiîntreprinderilor aparţinînd integral investitorilor străini; 2) cu privire la reîncasarea sumelor ridicate incontestabil deorganele de stat cărora legislaţia le acordă asemenea drepturi; 3) apărute la transportul de mărfuri în cadrul traficuluiinternaţional pe căile ferate, aeriene şi fluviale; 4) de confirmare a dreptului de proprietate; 5) cu privire la repararea prejudiciilor; 6) cu privire la considerarea unor acte normative şi fărăcaracter normativ ale organelor administraţiei publice şi ale altororgane, care sînt în contradicţie cu legislaţia în vigoare, ca fiindnule; 7) cu privire la contestarea unor fapte care au valoare juridică; 8) cu privire la lichidarea sau reorganizarea agenţilor economici; 9) cu privire la faliment; 10) cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţieiprofesionale; 11) alte litigii date de lege în competenţa sa. Articolul 278/10. Competenţa judecătoriilor economice de circumscripţie Judecătoriile economice de circumscripţie judecă toate categoriilede litigii economice, cu excepţia celor atribuite competenţeiJudecătoriei Economice a Republicii Moldova. Articolul 278/11. Competenţa Judecătoriei Economice a Republicii Moldova Judecătoria Economică a Republicii Moldova judecă: 1) cererile agenţilor economici cu privire la considerarea unoracte normative şi fără caracter normativ ale organelor administraţieipublice şi ale altor organe, care sînt în contradicţie cu legislaţia învigoare, ca fiind nule; 2) cererile introduse în apărarea intereselor de stat; 3) alte litigii date de lege în competenţa sa. Articolul 278/12. Aprecierea dovezilor Instanţele judecătoreşti economice apreciază toate dovezile dupăintima sa convingere, întemeiată pe cercetarea sub toate aspectele,completă şi obiectivă, a tuturor circumstanţelor acţiunii, călăuzindu-setotodată * de legislaţie, de contractele încheiate şi de alte acteobligatorii pentru părţi. Nici un fel de dovezi nu au pentru instanţele judecătoreştieconomice o forţă probantă de mai înainte stabilită. Recunoaşterea de către una din părţi a faptelor şi circumstanţelorpe care cealaltă parte îşi întemeiază cerinţele sau obiecţiile nu esteacceptată ca circumstanţă obligatorie de instanţa judecătoreascăeconomică. Avizul expertului se discută în şedinţa de judecată şi seapreciază în ansamblu cu toate celelalte dovezi ale pricinii. Avizul expertului poate fi respins de instanţa judecătoreascăeconomică, cu indicarea în hotărîre a motivelor respingerii. Articolul 278/13. Declaraţiile martorului Martorul comunică oral instanţei judecătoreşti economice fapteleşi împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea litigiului. La propunerea instanţei judecătoreşti economice, martorul poateface declaraţii în scris. Nu sînt apreciate ca dovezi declaraţiile martorului dacă nu estecunoscut de unde provin. Articolul 278/14. Taxa de stat

Taxa de stat se achită în conformitate cu prezentul cod şi cu Legeataxei de stat. [Art.278/14 în redacţia Legii nr.1444 din 26.12.97] Articolul 278/15. Repartizarea cheltuielilor de judecată Cheltuielile ce ţin de plata taxei de stat repartizează: 1) în litigiile apărute la încheierea, modificarea şi desfacereacontractelor părţii care se eschivează neîntemeiat de la acceptareapropunerilor celeilalte părţi sau ambelor părţi, dacă instanţajudecătorească economică a respins parţial propunerile fiecăreia din ele; 2) în litigiile apărute la executarea contractelor şi în altetemeiuri - ambelor părţi, proporţional mărimii cerinţelor acţiuniisatisfăcute. Dacă pricina a fost intentată în urma acţiunilor neîntemeiate aleuneia din părţi, instanţa judecătorească economică poate trece acesteipărţi cheltuielile de plată a taxei de stat, indiferent de rezultatulexaminării acţiunii. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei, elaborarea avizelor şiasigurarea traducerii se trec pe seama pîrîtului la satisfacereaacţiunii, reclamantului la respingerea acţiunii, iar la satisfacereaparţială a acţiunii - ambelor părţi, proporţional cerinţelor acţiuniisatisfăcute, sau numai părţii care şi-a asumat cheltuielile date. Articolul 278/16. Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţajudecătorească economică în scris şi se semnează de conducătorul sau deadjunctul conducătorului agentului economic, de procurorul care ointroduce sau de jurisconsult (avocat) în baza procurii, care seanexează la dosar. Cererea de chemare în judecată va cuprinde: 1) denumirea instanţei căreia îi este adresată; 2) denumirea părţilor, adresele lor, datele de identificarebancare, codurile fiscale; 3) valoarea acţiunii, dacă acţiunea urmează să fie apreciată,suma contractului; 4) circumstanţele pe care sînt întemeiate cerinţele reclamantuluişi dovezile care confirmă aceste cerinţe, calculul întemeiat al sumeiindicate pentru încasare sau contestare, legislaţia în temeiul căreiaeste intentată acţiunea; 5) informaţia referitoare la măsurile de tranşare a litigiului înmodul stabilit, cu indicarea datei la care pîrîtului i-au fost expediatepropunerile de tranşare, precum şi datei la care a fost primit răspunsulmotivele în baza cărora sînt respinse argumentele expuse în răspuns, înprocesul-verbal al divergenţelor sau în alte documente; 6) în caz de intentare a acţiunii împotriva mai multor pîrîţi sevor formula cerinţe aparte pentru fiecare din ei; 7) enumerarea documentelor şi a altor dovezi anexate la cerere. În cererea de chemare în judecată pot fi indicate şi alte datedacă petiţionarul le socoate necesare pentru soluţionarea justă alitigiului. Articolul 278/17. Expedierea copiilor de pe cererea de chemare în judecată şi de pe documentele anexate la ea La intentarea acţiunii, precum şi la atragerea de către instanţăa altui reclamant sau pîrît, petiţionarul este obligat să trimităpărţilor copii de pe cererea de chemare în judecată şi de pe documenteleanexate la ea dacă părţile nu dispun de ele.

Articolul 278/18. Respingerea cererii de chemare în judecată Instanţa judecătorească economică respinge cererea de chemare înjudecată în cazul în care: 1) asemenea cerere nu poate fi judecată în instanţa respectivă;

2) în instanţa judecătorească economică este deja intentat unproces privind litigiul între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şiavînd aceleaşi temeiuri sau există deja o hotărîre a instanţeijudecătoreşti economice asupra litigiului dat; 3) acţiunea este intentată de un agent economic sau împotrivaunui agent economic care, în conformitate cu legislaţia, nu poate fireclamant sau pîrît în asemenea litigiu; 4) acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat. Referitor la respingerea cererii de chemare în judecată se dă oîncheiere care se trimite părţilor, petiţionarului care nu estereclamant şi procurorului nu mai tîrziu de 10 zile după introducereacererii. Încheierea prin care se respinge cererea de chemare în judecatăse expediază petiţionarului împreună cu materialele acţiunii. Încheierea prin care se respinge cererea de chemare în judecatăpoate fi atacată în modul stabilit de lege. În cazul anulării acesteiîncheieri, cererea de chemare în judecată se socoate depusă în prima zide adresare în instanţă.

Articolul 278/19. Returnarea cererii de chemare în judecată Instanţa judecătorească economică este îndreptăţită să returnezefără examinare cererea de chemare în judecată şi documentele anexate laea în cazul în care: 1) cererea nu este semnată sau este semnată de o persoană care nuare dreptul să o semneze sau de o persoană funcţia căreia nu esteindicată; 2) în cerere nu sînt indicate denumirea părţilor, adresele lor,elementele de identificare bancare şi codurile fiscale; 3) sînt încălcate regulile de conexare a cerinţelor acţiunii; 4) nu este anexată dovada de expediere către pîrît a copiei de pecererea de chemare în judecată; 5) la cerere nu este anexată dovada de plată a taxei de stat dacăaceasta urmează să fie plătită la depunerea cererii; 6) nu sînt prezentate documentele ce confirmă împuternicirile datede agentul economic pentru a participa la proces; 7) la intentarea acţiunii de către organul ierarhic superior nu sîntprezentate documentele ce confirmă împuternicirile lui; 8) nu sînt prezentate dovezile măsurilor prealabile de tranşare alitigiului în modul stabilit; 9) nu sînt prezentate dovezi ce confirmă adresarea către instituţiafinanciară pentru a se primi datoria, cînd ea, conform legislaţiei,trebuie să fie primită prin instituţia financiară; 10) reclamantul îşi retrage cererea pînă la darea încheierii privindintentarea procesului. Cererea de chemare în judecată se returnează de către judecător întermen de 5 zile după primirea ei. Returnarea cererii de chemare în judecată nu împiedică readresareaei după înlăturarea încălcării comise.

Articolul 278/20. Intentarea procesului Judecătorul, primind cererea de chemare în judecată, cu cel tîrziu10 zile după înregistrarea ei, dă o încheiere privind intentareaprocesului şi o expediază părţilor şi petiţionarului care nu estereclamant. În încheiere se indică data primirii cererii, dataînceputului judecării pricinii, timpul şi locul şedinţei, acţiunilenecesare pentru pregătirea dosarului spre examinare în şedinţă. Încheierea se expediază şi altor agenţi economici, ministerelor şidepartamentelor, în cazurile în care de la ele se vor cere documente,informaţii şi concluzii, sau persoanele cu funcţii de răspundere aleacestora vor fi chemate în instanţa de judecată. Pînă la judecarea pricinii în fond părţile şi alte persoane, în bazaîmputernicirilor date, sînt îndreptăţite să ia cunoştinţă de dovezile decare nu dispun.

Articolul 278/21. Măsurile luate de judecător în vederea pregătirii materialelor pentru judecarea pricinii în şedinţă Judecătorul ia următoarele măsuri în vederea pregătirii materialelorpentru judecarea pricinii în şedinţă: 1) hotărăşte chestiunea atragerii în proces în calitate de părţi aaltor agenţi economici; 2) exclude din numărul părţilor agenţii economici cărora nu le-afost trimisă propunerea de tranşare a litigiului, precum şi agenţiieconomici care, în conformitate cu legislaţia, nu pot fi reclamanţi şipîrîţi în asemenea litigii; 3) invită reprezentanţii părţilor pentru a preciza circumstanţelepricinii şi stabileşte dacă e necesar a se prezenta materialesuplimentare; 4) obligă părţile, alţi agenţi economici şi persoanele cu funcţii derăspundere ale acestora să execute anumite acţiuni (verificareacalculelor, cercetarea dovezilor la locul aflării lor etc.); 5) cere de la părţi, de la petiţionarul care nu este parte, de laalţi agenţi economici şi de la ministere şi departamente documentele,informaţiile şi avizele necesare pentru soluţionarea litigiului, iacunoştinţă de aceste materiale la locul aflării lor; 6) hotărăşte chestiunea cu privire la ordonarea expertizei şi laparticiparea expertului; 7) studiază dovezile scrise şi cele materiale la locul aflării lor; 8) stabileşte obligativitatea sau neobligativitatea înfăţişăriireprezentanţilor părţilor în şedinţa de judecată; 9) hotărăşte chestiunea citării persoanelor cu funcţii de răspunderepentru a da lămuriri asupra litigiului; 10) hotărăşte, după caz, chestiunea referitoare la judecarealitigiului la locul aflării agentului economic; 11) ia alte măsuri de asigurare a examinării juste şi în termen alitigiului.

Articolul 278/22. Termenele judecării litigiilor Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile într-un termende cel mult 3 luni dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 278/23. Modul desfăşurării şedinţei Modul desfăşurării şedinţei este stabilit de instanţa judecătoreascăeconomică. Judecătorul lămureşte participanţilor la proces drepturile şiobligaţiile lor şi contribuie la exercitarea drepturilor ce le aparţin,la stabilirea unei înţelegeri legale între părţi. În conformitate cu modul stabilit de instanţă, se ascultăreprezentanţii reclamantului şi ai pîrîtului, expertul şi ceilalţiparticipanţi la şedinţă. La examinarea litigiilor deosebit de complicate, judecătorul aredreptul să anunţe o întrerupere.

Articolul 278/24. Actele judecătoreşti Instanţa judecătorească economică adoptă acte judecătoreşti subformă de hotărîri, încheieri şi decizii. Hotărîrea instanţei de judecată rămîne definitivă după expirareatermenului prevăzut pentru apel. Actul judecătoresc, rămas definitiv, este obligatoriu pentruexecutare. Neexecutarea actelor judecătoreşti atrage răspunderea prevăzută deprezentul cod.

Articolul 278/25. Amînarea judecării pricinii Instanţa judecătorească economică are dreptul să amîne judecareapricinii în cazurile în care: 1) a apărut necesitatea de a atrage în proces un alt reclamant saualt pîrît; 2) materialele cerute nu au fost primite;

3) reprezentanţii părţilor nu s-au prezentat; 4) există alte motive care fac imposibilă judecarea pricinii înşedinţa dată. Referitor la amînarea judecării pricinii se dă o încheiere în carese indică data şi locul desfăşurării următoarei şedinţe. În încheierea privind amînarea judecării pricinii poate fi stabilităaplicarea unei amenzi prevăzute de prezentul cod.

Articolul 278/26. Suspendarea procesului şi reînceperea lui Instanţa judecătorească economică suspendă procesul în cazul în care: 1) pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea de cătreinstanţă a altei pricini legate de aceasta sau înainte de soluţionareachestiunii respective de către organele competente; 2) instanţa ordonă efectuarea unei expertize; 3) instanţa trimite materialele în organele de anchetă; 4) împotriva reclamatului s-a deschis proces de faliment. [Pct.4) introdus prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]

Instanţa judecătorească economică reîncepe procesul după înlăturareacircumstanţelor care au servit ca motiv pentru suspendarea lui. Referitor la suspendarea procesului şi reînceperea lui se dă oîncheiere. Încheierea privind suspendarea procesului poate fi revizuită înmodul stabilit de prezentul cod.

Articolul 278/27. Clasarea procesului Instanţa judecătorească economică clasează procesul în cazul în care: 1) litigiul nu este de competenţa sa; 2) există o hotărîre a instanţei judecătoreşti economice privindlitigiul între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşitemeiuri; 3) una din părţile implicate în proces (sau ambele), în conformitatecu legislaţia, nu poate fi reclamant în asemenea litigiu; 4) agenţii economici implicaţi în litigiu în calitate de părţi sîntlichidaţi. În cazul clasării procesului, adresarea repetată în instanţa dejudecată privind litigiul dintre aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiectşi avînd aceleaşi temeiuri nu se admite. Referitor la clasarea procesului se dă o încheiere în care se poatestabili repartizarea între părţi a cheltuielilor de taxă de stat,restituirea taxei de stat din buget şi încasarea amenzilor prevăzute deprezentul cod.

Articolul 278/28. Lăsarea cererii fără examinare Instanţa judecătorească economică lasă cererea fără examinare încazul în care: 1) cererea nu este semnată sau este semnată de o persoană care nuare acest drept; 2) în instanţa de judecată se judecă un litigiu între aceleaşipărţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri; 3) nu sînt luate măsuri pentru tranşarea prealabilă a litigiului; 4) nu sînt luate măsuri pentru primirea, în modul stabilit, adatoriei prin instituţia financiară; 5) reclamantul sau petiţionarul care nu este reclamant nu aprezentat fără motive întemeiate materialele cerute de instanţă, nu s-aînfăţişat la şedinţa de judecată, fapt care împiedicase judecarealitigiului. Referitor la lăsarea cererii fără examinare se dă o încheiere încare se poate stabili repartizarea între părţi a cheltuielilor de taxă,restituirea ei din buget şi încasarea amenzilor prevăzute de prezentulcod. După înlăturarea circumstanţelor care au servit drept motiv pentrulăsarea cererii fără examinare, reclamantul are dreptul de a se adresaîn judecată în modul stabilit.

Articolul 278/29. Schimbarea temeiului sau a obiectului acţiunii, schimbarea mărimii cerinţelor, renunţarea la acţiune, recunoaşterea acţiunii Pînă la adoptarea hotărîrii asupra litigiului, reclamantul aredreptul să schimbe temeiul sau obiectul acţiunii, să majoreze sau sămicşoreze mărimea cerinţelor sau să renunţe la acţiune. Reclamatul are dreptul să recunoască acţiunea în tot sau în parte. Instanţa judecătorească economică nu acceptă renunţarea la acţiuneşi micşorarea mărimii cerinţelor acţiunii dacă aceasta prejudiciazăinteresele statului. Faptele privind renunţarea la acţiune sau recunoaşterea acţiunii seînscriu în procesul-verbal. Instanţa judecătorească economică nu acceptă recunoaşterea acţiuniidacă aceasta este în contradicţie cu legislaţia.

Articolul 278/30. Drepturile instanţei judecătoreşti economice la adoptarea şi executarea hotărîrii Instanţa judecătorească economică este îndreptăţită să declare nulcontractul în întregime sau numai o parte a acestuia care este încontradicţie cu legislaţia, precum şi să refuze satisfacerea cerinţelorpărţilor dacă aceste cerinţe se bazează pe un act nelegitim al unuiorgan al administraţiei publice sau al unui alt organ. La adoptarea hotărîrii asupra litigiului, instanţa judecătoreascăeconomică are dreptul: 1) să depăşească limitele cerinţelor acţiunii dacă aceasta estenecesar pentru apărarea intereselor statului; 2) să încaseze de la agenţii economici inculpaţi în folosulbugetului de stat amenzile prevăzute de prezentul cod; 3) să amîne sau să eşaloneze executarea hotărîrii. Articolul 278/31. Procesele-verbale Pentru fiecare şedinţă a instanţei judecătoreşti economice, precumşi pentru fiecare act de procedură efectuat în afară de şedinţă, seîntocmeşte un proces-verbal în conformitate cu cerinţele prevăzute încapitolul XXI al prezentului cod. [în redacţia Legii nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 278/32. Judecarea în primă instanţă a litigiilor economice date în competenţa Judecă- toriei Economice a Republicii Moldova Litigiile economice date prin lege în competenţa JudecătorieiEconomice a Republicii Moldova se judecă în primă instanţă de un completde judecată format din 1 sau 3 judecători numiţi de PreşedinteleJudecătoriei Economice a Republicii Moldova din rîndul membrilorColegiului de apel. [Art.278/32 modificat prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002]

Articolul 278/33. Apelul Hotărîrile adoptate în primă instanţă de judecătoriile economice decircumscripţie sînt supuse apelului la Judecătoria Economică aRepublicii Moldova. Nu pot fi atacate cu apel: 1) hotărîrile date în primă instanţă de Judecătoria Economică aRepublicii Moldova; 2) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentăriiacţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de cincizeci desalarii minime; 3) încheierile prin care se încuviinţează împăcarea părţilor şi seconfirmă tranzacţia de împăcare; 4) alte hotărîri pentru care legea nu prevede această cale de atac. Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numaiodată cu fondul, în afară de cazurile cînd încheierile instanţei facimposibilă judecarea de mai departe a pricinii.

Articolul 278/34. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: 1) părţile şi alţi participanţi la proces; 2) procurorul, în pricinile intentate de el personal; 3) martorul, expertul, interpretul şi reprezentanţii părţilor, cuprivire la cheltuielile de judecată ce li se cuvin. În cazul depunerii cererii de apel de către reprezentanţii părţilor,la cerere se anexează mandatul ce confirmă dreptul lor de a contestahotărîrile judecătoreşti.

Articolul 278/35. Judecarea apelului Apelul se judecă de Colegiul de apel al Judecătoriei Economice aRepublicii Moldova.

Articolul 278/36. Termenul de declarare a apelului Termenul de apel este de 15 de zile de la comunicarea hotărîrii dacălegea nu dispune altfel. Dacă una din părţi face apel înainte de comunicarea hotărîrii,aceasta se consideră comunicată la data depunerii apelului. [Art. 278/36 alin. 1 modificat prin Legea nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 278/37. Returnarea apelului Colegiul de apel returnează apelul în cazul în care: 1) apelul nu este semnat sau este semnat de o persoană care nu aredreptul să-l semneze sau de o persoană a cărei funcţie nu este arătată; 2) la apel nu este anexată dovada ce confirmă faptul căparticipanţilor la proces li s-au expediat copiile de pe apel; 3) la apel nu este anexată dovada de plată a taxei de stat; 4) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit şi nucuprinde cerinţa de a-l repune în termen; 5) apelul este retras pînă la darea hotărîrii. Referitor la returnarea cererii de apel se dă o încheiere care poatefi supusă recursului.

Articolul 278/38. Intentarea procesului în apel Referitor la primirea apelului se dă o încheiere. În încheiere se arată data şi locul examinării apelului.

Articolul 278/39. Dovezile de apel Părţile nu se vor folosi, înaintea instanţei de apel, de altemotive, mijloace de apărare şi dovezi decît de cele invocate în primăinstanţă sau arătate în cererea de chemare în judecată şi în referinţă. Colegiul de apel va putea încuviinţa refacerea sau completareadovezilor administrate în primă instanţă, precum şi administrarea altordovezi, dacă le consideră necesare pentru judecarea pricinii.

Articolul 278/40. Procedura de judecare a apelului Regulile de procedură privind judecarea pricinilor în primă instanţăse aplică şi în instanţa de apel în condiţiile prezentului compartiment.Regulile stabilite numai pentru judecarea pricinilor în primă instanţănu se aplică.

Articolul 278/41. Renunţarea la apel Apelantul este îndreptăţit să renunţe la apel pînă la darea deciziei. În cazul admiterii renunţării la apel, procesul în instanţa de apelse clasează dacă hotărîrea nu a fost contestată de alte persoane.

Articolul 278/42. Limitele judecării apelului În baza dovezilor anexate la dosar şi a celor prezentatesuplimentar, Colegiul de apel rejudecă pricina. Dovezile suplimentaresînt admise d e instanţa de apel în cazul confirmării de către apelant aimposibilităţii prezentării lor în primă instanţă. În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, pricina sau obiectul

cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu seconsideră cereri noi. Se vor putea cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şiorice alte despăgubiri ivite după darea hotărîrii primei instanţe. Deasemenea, se va putea solicita compensaţia legală.

Articolul 278/43. Temeiuri pentru modificarea sau anularea hotărîrii Drept temeiuri pentru modificarea sau anularea hotărîrii sînt: 1) aprecierea incompletă a circumstanţelor care au însemnătatepentru judecarea pricinii; 2) neconfirmarea circumstanţelor care au însemnătate pentru pricină,pe care judecata le-a considerat stabilite; 3) necorespunderea concluziilor expuse în hotărîre circumstanţelordosarului; 4) încălcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului materialsau normelor dreptului procedural. călcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului proceduralserveşte drept temei pentru modificarea sau anularea hotărîrii dacăaceastă încălcare a avut drept consecinţă sau a putut duce la adoptareaunei hotărîri greşite. Încălcarea normelor dreptului procedural serveşte ca temei pentruanularea hotărîrii date în primă instanţă dacă: 1) pricina a fost judecată de un complet de judecată format cuîncălcarea legii; 2) pricina a fost judecată în lipsa unuia din participanţii laproces, care nu a fost înştiinţat în mod legal despre data şi loculşedinţei; 3) instanţa a dat o hotărîre referitor la drepturile şi obligaţiilepersoanelor neimplicate în proces; 4) hotărîrea nu este semnată de toţi membrii completului de judecatăsau este semnată de judecători care nu sînt indicaţi în hotărîre; 5) hotărîrea a fost dată de alţi judecători decît cei care au luatparte la dezbaterea pricinii; 6) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei sau el nu estesemnat. [Art.278/44-278/58 excluse prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002] [Art.278/46 modificat prin Legea nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 278/59. Recursurile judecate de Judecătoria Economică a Republicii Moldova Recursurile declarate împotriva hotărîrilor în pricinilepatrimoniale date de judecătoriile economice de circumscripţie, dacă ladata intentării acţiunii în judecată valoarea acţiunii este mai mică decincizeci de salarii minime, împotriva încheierilor date dejudecătoriile economice de circumscripţie şi împotriva hotărîrilorjudecăţilor arbitrale se judecă de Judecătoria Economică a RepubliciiMoldova în modul prevăzut de prezentul cod. [Art.278/59 în redacţia Legii nr.951-XV din 04.04.2002]

[Art.278/60, 278/61 excluse prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002]

Articolul 278/62. Executarea actelor judiciare Actele judiciare ale instanţelor de judecată şi hotărîrilejudecăţilor arbitrale care au intrat în vigoare sînt obligatorii pentruexecutare în modul stabilit de prezentul cod. [Art. 278/62 modificat prin Legea nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 278/63. Eliberarea titlului executor Titlul executor se eliberează în baza actelor judiciare aleinstanţelor de judecată şi hotărîrile judecăţilor arbitrale. Titlul executor pentru încasarea sumelor în folosul încasatorilor setrimite de către aceştia în instituţiile financiare şi se execută în

modul stabilit. În celelalte cazuri, titlul executor se execută de executoruljudecătoresc. [Art. 278/63 alin. 1 modificat prin Legea nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 278/64. Cuprinsul titlului executor Titlul executor trebuie să cuprindă: 1) denumirea instanţei de judecată, numărul dosarului pentru cares-a eliberat titlul executor, data pronunţării actului judiciar, dataeliberării titlului executor şi termenul lui de acţiune; 2) dispozitivul actului judiciar. Dacă în actul judiciar se stabileşte amînarea sau eşalonareaexecutării lui, în titlul executor se arată din ce moment se începetermenul lui de acţiune. În titlul executor care urmează a fi executat de executoruljudecătoresc sau în cel care se trimite instituţiei financiare se indicăde asemenea adresa debitorului. Titlul executor se semnează de judecător şi se autentifică cuştampila instanţei judecătoreşti economice.

Articolul 278/65. Termenul de prezentare a titlului executor spre executare Titlul executor poate fi prezentat spre executare la cel tîrziu 3ani de la data intrării în vigoare a actului judiciar sau după expirareatermenului stabilit pentru amînarea sau eşalonarea executării actuluijudiciar, sau după darea încheierii de repunere în termen pentruprezentarea titlului executor spre executare. În acest termen nu seinclude timpul în care executarea actului judiciar a fost suspendat.

Articolul 278/66. Răspunderea pentru neexecutarea actului judiciar Pentru neexecutarea actului judiciar de către debitor sau instituţiafinanciară căreia i s-a trimis titlul executor, se aplică o amendă depînă la 50 procente din suma supusă încasării sau din valoareapatrimoniului. În caz de neexecutare a actului judiciar referitor la opricină nepatrimonială, se aplică o amendă în mărime de pînă la o sutăde salarii minime. Amenda se aplică printr-o încheiere a instanţei judecătoreştieconomice care a emis actul judiciar rămas definitiv. Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

TITLUL AL TREILEA

CĂILE ORDINARE DE ATAC

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI PATRULEA [Cap. 34 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

APELUL

Articolul 279. Hotărîrile supuse apelului Hotărîrile date în primă instanţă de judecătorii sînt supuseapelului în tribunal, iar hotărîrile date în primă instanţă dejudecătoriile militare şi tribunale sînt supuse apelului la Curtea deApel. Nu pot fi atacate cu apel: 1) hotărîrile date în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie; 2) hotărîrile date în primă instanţă de Curtea de Apel; 3) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentăriiacţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de zece salarii

minime; 4) încheierile prin care este suspendată sau încetată procedura,precum şi încheierile prin care cererea este scoasă de pe rol; 5) alte hotărîri pentru care legea nu prevede această cale de atac. Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numaiodată cu fondul, în afară de cazurile cînd încheierile instanţei facimposibilă judecarea de mai departe a pricinii. Apelul declarat împotriva hotărîrii se socoate făcut şi împotrivaîncheierii, chiar dacă aceasta a fost dată după pronunţarea hotărîrii. [Art. 279 alin. 1 modificat prin Legea nr.1171 din 30.04.97]

Articolul 280. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: 1) părţile şi alţi participanţi la proces; 2) procurorul, în pricinile intentate de el personal; 3) martorul, expertul, interpretul şi reprezentanţii părţilor, cuprivire la cheltuielile de judecată ce li se cuvin. Apelul poate fi declarat de către reprezentanţii părţilor dacă sîntîmputerniciţi conform legii.

Articolul 281. Executarea hotărîrii Hotărîrea instanţei de fond se execută după ce devine definitivă, cuexcepţia cazurilor de executare imediată.

Articolul 282. Termenul de declarare a apelului Termenul de apel este de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii dacălegea nu dispune altfel. Pentru părţile care nu au participat la judecarea pricinii, termenulde apel curge de la înmînarea copiei de pe dispozitivul hotărîrii. Termenul de apel se întrerupe prin decesul părţii care are interesulsă facă apel. În acest caz, hotărîrea instanţei de judecată se trimitela cel din urmă domiciliu al părţii sau pe numele moştenirii. Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data primiriihotărîrii. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrînsă saudispăruţi, ori în caz cînd nu sînt moştenitori legali, termenul va curgedin ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorulprovizoriu al moştenirii. Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.

Articolul 283. Renunţarea la apel După pronunţarea hotărîrii şi pînă la expirarea termenului de apel,părţile pot renunţa la această cale de atac, făcîndu-se menţiune despreaceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şedinţei şigrefier. Renunţarea se poate face şi prin înscris autentificat. Partea care a renunţat la apel cu privire la o hotărîre nu mai aredreptul de a declara apel.

Articolul 284. Repunerea în termen Apelul poate fi repus în termen de către instanţa de apel în modulprevăzut de articolul 114 din prezentul cod. Dacă instanţa de judecatănu găseşte temeiuri pentru repunere în termen, ea respinge apelul cadepus după expirarea termenului.

Articolul 285. Depunerea apelului Apelul se depune în scris la instanţa a cărei hotărîre se atacă. Depunerea în termen a apelului direct în instanţa de apel nuîmpiedică judecarea apelului de către instanţă.

Articolul 286. Cuprinsul cererii de apel Cererea de apel va cuprinde: 1) denumirea instanţei căreia îi este adresat apelul; 2) numele şi prenumele (denumirea), domiciliul sau reşedinţapărţilor;

3) denumirea instanţei care a adoptat hotărîrea, data adoptării ei,numele şi prenumele intimatului; 4) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; 5) dovezile invocate în susţinerea apelului; 6) lista dovezilor scrise ce se anexează la apel; 7) data şi semnătura persoanei care face apel. Dacă se cere dovadă cu martori, se va arăta numele, prenumele şidomiciliul martorilor. La apelul depus de reprezentant trebuie să se anexeze mandatul sauun alt document, care certifică împuternicirile reprezentantului, dacăîn dosar nu există o asemenea împuternicire. Preşedintele instanţei sau judecătorul, pînă la prima zi deînfăţişare, va cere de la persoana care a depus apelul să îndeplineascăcerinţele alineatului întîi al prezentului articol.

Articolul 287. Copiile de pe cererile de apel şi înscrisuri Cererea de apel şi înscrisurile la ea se depun în instanţa dejudecată cu atîtea copii certificate cîţi participanţi la proces sînt.

Articolul 288. Alăturarea la apel Coparticipanţii şi terţele persoane care nu formulează pretenţiiproprii asupra obiectului litigiului, ale căror poziţii coincid cupoziţia apelantului, se pot alătura la apelul declarat. Pentru cerereade alăturare la apel nu se plăteşte taxă de stat.

Articolul 289. Acţiunile instanţei de judecată după primirea apelului După primirea apelului şi expirarea termenului de depunere aapelului pentru toţi participanţii la proces, instanţa de judecată, îndecursul a 15 zile, este obligată să trimită dosarul împreună cu cerereade apel în instanţa de apel. [Art.289 în redacţia Legii nr.321-XIV din 17.03.99]

Articolul 290. Stabilirea termenului de judecare a pricinii Preşedintele instanţei de apel după primirea dosarului va dispune: 1) să trimită participanţilor la proces copii certificate de pecererea de apel şi de pe înscrisuri, care nu au fost prezentate în primăinstanţă, obligîndu-i să depună în instanţa de apel referinţă la apel cucel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru înfăţişare; 2) stabilirea termenului de pregătire a pricinii pentru dezbatere; 3) citarea părţilor şi participanţilor la proces.

Articolul 291. Retragerea apelului Pînă la închiderea dezbaterilor în instanţa de apel, părţile,procurorul şi alţi participanţi la proces îşi pot retrage apeluldeclarat. Retragerea poate fi făcută personal de parte sau prin mandatarspecial. Declaraţia de retragere a apelului se face în instanţa de apel. Apelul poate fi retras de procurorul care l-a declarat, precum şi deprocurorul ierarhic superior. Apelul declarat de procuror şi retras de el poate fi însuşit departea în favoarea căreia a fost declarat, după ce a plătit taxa de stat. În cazul admiterii retragerii apelului, instanţa de apel comunicăaceasta participanţilor la proces şi dă o decizie prin care înceteazăprocesul în instanţa de apel dacă hotărîrea nu a fost atacată cu apel decătre alte persoane.

Articolul 292. Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia de împăcare a părţilor Renunţarea reclamantului la acţiune şi încheierea tranzacţiei deîmpăcare a părţilor, făcute după depunerea apelului, trebuie să fieprezentate instanţei de apel în scris. Înainte de a admite renunţarea laacţiune şi de a confirma tranzacţia de împăcare, instanţa explicăpărţilor efectele actelor de procedură pe care le săvîrşesc înconformitate cu articolele 166 şi 219 din prezentul cod.

În caz de admitere a renunţării reclamantului la acţiune şi deconfirmare a tranzacţiei de împăcare a părţilor, instanţa de apelanulează hotărîrea dată şi încetează procesul, dacă sînt respectatecerinţele articolului 35 din prezentul cod.

Articolul 293. Amînarea judecării apelului Dacă intimatul nu a primit cererea de apel şi înscrisurile la ea cucel puţin 30 de zile pînă la ziua de înfăţişare în judecată, iar înpricinile urgente cu cel puţin 5 zile, el va putea cere, în prima zi deînfăţişare, un termen pentru a depune la dosar referinţă. Dacă intimatul lipseşte în prima zi de înfăţişare şi instanţaconstată că cererea de apel nu i-a fost trimisă, aceasta va dispuneamînarea pricinii şi trimiterea apelului, cu respectarea cerinţelorindicate în alineatul întîi al prezentului articol.

Articolul 294. Prezentarea dovezilor şi cererilor în instanta de apel Părţile pot prezenta în instanţa de apel orice dovezi noi curespectarea cerinţelor prevăzute de articolul 157/1 din prezentul cod. În instanţa de apel nu se poate schimba calitatea părţilor, pricinasau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face altecereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărarenu pot fi considerate cereri noi. Părţile vor putea cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termenşi orice alte despăgubiri apărute după adoptarea hotărîrii în primăinstanţă. De asemenea, pot solicita compensaţia legală.

Articolul 295. Modul de judecare a pricinii în instanţa de apel Judecarea pricinii în instanţa de apel se efectuează conformregulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă, inclusivobligativitatea întocmirii unui proces-verbal. Neprezentarea apelantului sau a reprezentantului acestuia, precum şia vreunuia din participanţi la proces, nu împiedică judecarea pricinii. Dacă neprezentarea participanţilor la proces este recunoscută deinstanţa de judecată întemeiată sau dacă nu se poate verifica dacă afost respectată ordinea de chemare a participanţilor la proces, instanţadispune amînarea judecării pricinii.

Articolul 296. Limitele judecării apelului Instanţa, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeiniciahotărîrii primei instanţe în baza materialelor şi dovezilor din dosar,precum şi a înscrisurilor noi prezentate la instanţă. Instanţa poate da o apreciere nouă dovezilor din dosarele priciniişi administra orice dovezi prezentate de părţi în condiţiile prezentuluicod. Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelorinvocate în apel.

Articolul 297. Împuternicirile instanţei de apel Instanţa de apel are dreptul: 1) să respingă apelul şi să menţină hotărîrea; 2) să modifice hotărîrea; 3) să caseze hotărîrea în tot sau în parte şi să dea o hotărîre nouă; 4) să caseze hotărîrea în tot sau în parte şi să dispună încetareaprocesului sau scoaterea cererii de pe rol, dacă există motiveleprevăzute în articolele 218 şi 220 din prezentul cod. În cazul în care se constată că prima instanţă a judecat pricinafără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsapărţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărîreaatacată şi va trimite pricina spre rejudecare primei instanţe. Dacă hotărîrea a fost anulată pentru lipsă de competenţă, pricina setrimite spre rejudecare instanţei competente.

Articolul 298. Darea deciziei

Dispoziţia instanţei de apel prin care se rezolvă dacă hotărîreainstanţei de fond este legală şi temeinică se dă în formă de decizie. Judecătorii instanţei de apel, după închiderea dezbaterilor şiascultarea susţinerilor verbale, se retrag în camera de consiliu pentrudarea deciziei. Deliberarea judecătorilor, darea deciziei şi pronunţarea ei se facpotrivit prevederilor articolelor 17, 189, 191, 192 şi 195 din prezentulcod. Instanţa de apel poate adopta numai dispozitivul deciziei, întocminddecizia motivată, în cazul depunerii recursului, în decurs de 15 zile. Decizia este definitivă din momentul adoptării.

Articolul 299. Cuprinsul deciziei Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă prevederilearticolului 196 din prezentul cod, cu unele excepţii. În motivarea deciziei se indică temeiurile de fapt şi de drept careau dus, după caz, la admiterea sau respingerea apelului, precum şitemeiurile care au dus la adoptarea uneia din soluţiile prevăzute înarticolul 297 din prezentul cod. În dispozitiv se indică denumirea primei instanţe şi data adoptăriihotărîrii în primă instanţă, numele părţilor, obiectul litigiului,numele apelantului şi concluzia instanţei de apel în sensul admiteriisau respingerii apelului. După adoptarea deciziei, instanţa de apel întoarce dosarul în primainstanţă.

Articolul 300. Anunţarea deciziei Decizia adoptată se anunţă în şedinţa de judecată de preşedinteleşedinţei sau de judecătorul care a raportat pricina.

Articolul 301. Indicaţiile instanţei de apel Indicaţiile instanţei de apel expuse în decizie sînt obligatoriipentru instanţa care rejudecă pricina. Instanţa de apel nu are dreptul să constate sau să consideredovedite împrejurări care nu au fost constatate sau au fost respinseprin hotărîrea instanţei de fond, să prejudece dacă o anumită dovadăinspiră sau nu încredere, dacă unele dovezi sînt mai temeinice decîtaltele, precum şi ce anume normă a dreptului material trebuie să fieaplicată şi ce hotărîre trebuie să se dea în urma rejudecării pricinii.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI CINCILEA [Cap. 35 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

RECURSUL

Articolul 302. Hotărîrile supuse recursului Pot fi atacate cu recurs: 1) hotărîrile date de Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă; 2) hotărîrile date de Curtea de Apel în primă instanţă; 3) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentăriiacţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de zece salariiminime, hotărîrile date de Judecătoria Economică a Republicii Moldova înprimă instanţă, precum şi hotărîrile în pricinile patrimoniale date dejudecătoriile economice de circumscripţie, dacă la data intentăriiacţiunii în judecată valoarea acţiunii este mai mică de cincizeci desalarii minime; 4) deciziile pronunţate, de tribunale, Curtea de Apel şi JudecătoriaEconomică a Republicii Moldova ca instanţe de apel, cu excepţiadeciziilor prin care s-a dispus rejudecarea pricinilor; 5) hotărîrile organelor cu activitate jurisdicţională. Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu hotărîrea saudecizia recurată, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fiatacate separat cu recurs. Recursul făcut împotriva hotărîrii se socoate făcut şi împotriva

încheierii, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărîrii. Nu pot fi atacate cu recurs hotărîrile în privinţa cărora părţile şiparticipanţii la proces nu au folosit calea apelului ori cînd apelul afost retras. [Art.302 modificat prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002]

Articolul 303. Persoanele care pot declara recurs Pot declara recurs persoanele indicate în articolul 280 dinprezentul cod, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 304. Efectul suspensiv al recursului Recursul suspendă executarea hotărîrii numai în pricinile cu privirela demolarea de construcţii sau a altor obiecte care au o aşezare fixă,precum şi în cazurile anume prevăzute de lege. La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune,motivat, suspendarea executării hotărîrii recurate şi în alte cazuridecît cele prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol. În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune,la cerere, prin încheiere motivată, suspendarea executării şi fărăcitarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului.

Articolul 305. Termenul de declarare a recursului Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii, dacălegea nu dispune altfel.

Articolul 306. Declararea, renunţarea şi retragerea recursului Recursul se declară prin cerere scrisă la instanţa a cărei hotărîrese atacă, conform regulilor expuse în articolul 286. Recursul se prezintă instanţei însoţit de atîtea copii cîţiparticipanţi la proces sînt. Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor articolului 283şi retrage recursul în condiţiile articolului 291, care se aplică în modcorespunzător.

Articolul 307. Alăturarea la recurs Coparticipanţii la proces şi terţele persoane din partearecurentului se pot alătura la recurs. Pentru cerere de alăturare larecurs, taxă de stat nu se plăteşte.

Articolul 308. Actele instanţei la primirea recursului Judecătorul care primeşte recursul va putea să-l înapoieze persoaneicare l-a prezentat dacă acesta nu corespunde condiţiilor prevăzute dearticolul 286, care se aplică în mod corespunzător, pentru a fi revăzut,prelungind termenul de recurs cu 5 zile. După expirarea termenului de recurs, instanţa a cărei hotărîre esterecurată este obligată: 1) să trimită participanţilor la proces copii de pe recurs şiînscrisuri, obligîndu-i să depună în instanţa de recurs referinţă larecurs în termenul prevăzut în articolul 290 punctul 1); 2) să trimită în instanţa de recurs dosarul împreună cu recursul. Participanţii la proces au dreptul în instanţa de recurs să iacunoştinţă de recurs şi de toate materialele din dosar.

Articolul 309. Temeiurile pentru depunerea recursului Părţile pot declara recurs în cazurile cînd: 1) completul de judecată a fost format cu încălcarea legii; 2) hotărîrea a fost dată de judecători care au luat parte lajudecarea pricinii în fond; 3) hotărîrea nu este semnată de toţi judecătorii sau este semnată dejudecători care nu au participat la judecarea pricinii; 4) la darea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberăriijudecătorilor; 5) în timpul judecării pricinii au fost încălcate regulile cuprivire la limba în care s-a judecat procesul;

6) hotărîrea s-a dat cu încălcarea competenţei materiale sauteritoriale; 7) instanţa a dat o hotărîre cu privire la drepturile şi obligaţiilepersoanelor care nu au fost atrase la judecarea pricinii; 8) instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 9) pricina a fost examinată în lipsa unui participant la proces carenu a fost citat în mod legal; 10) instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor, a acordatmai mult decît s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; 11) hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprindeconcluzii contradictorii ori străine de natura pricinii; 12) instanţa a interpretat greşit actul normativ şi a schimbatnatura acestuia; 13) instanţa nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, aîncălcat-o sau a aplicat-o greşit; 14) instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sauasupra unei dovezi administrate care era hotărîtoare pentru judecareapricinii; 15) hotărîrea se întemeiază pe concluzii ce decurg din apreciereagreşită a dovezilor administrate. Recursul declarat împotriva unei hotărîri care, potrivit legii, nupoate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzuteîn alineatul întîi, instanţa fiind obligată să judece pricina sub toateaspectele. Recursul este nul dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute înalineatul întîi al prezentului articol. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatearecursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lorîntr-unul din motivele prevăzute în alineatul întîi al prezentuluiarticol.

Articolul 310. Actele instanţei de recurs Preşedintele instanţei de recurs, primind dosarul împreună curecursul, îndeplineşte următoarele acte: 1) verifică dacă au fost trimise participanţilor la proces copii depe recurs şi înscrisuri; 2) fixează termen de judecare a pricinii şi dispune citarea părţilorşi a participanţilor la proces; 3) desemnează un judecător pentru raportarea pricinii în şedinţa dejudecată. La Curtea Supremă de Justiţie raportul poate fi făcut de unjudecător sau de un judecător asistent. Raportul va cuprinde pe scurt fondul pricinii, hotărîrile date deinstanţe, motivele de recurs, observaţii asupra condiţiilor deadmisibilitate a recursului şi altele. Judecătorul raportor în mod obligatoriu face parte din completul dejudecată. În caz de imposibilitate de a participa, cu cel puţin 48 deore înainte de judecarea pricinii, se numeşte un nou raportor.

Articolul 311. Judecarea pricinii După anunţarea completului de judecată şi verificarea dacăparticipanţii la proces nu au temeiurile de recuzare prevăzute dearticolele 19-21 din prezentul cod, precum şi după explicareaparticipanţilor la proces a drepturilor şi obligaţiilor procedurale seascultă raportul, apoi se dă întîi cuvînt recurentului, după aceastaintimatului. Părţile şi participanţii la proces au dreptul la replică cu privirela chestiunile noi ivite în dezbateri. Neprezentarea părţilor şi participanţilor la proces, cărora li s-acomunicat în mod legal data şi locul judecării pricinii, nu împiedicăjudecarea acesteia.

Articolul 312. Limitele judecării pricinii Instanţa de recurs judecă pricina numai în limitele motivelorindicate în articolul 309 din prezentul cod, cu excepţia cazurilor cînd

hotărîrea nu putea fi atacată cu apel. Instanţa de recurs, în baza materialelor din dosar, verificălegalitatea şi temeinicia hotărîrii, încheierii şi deciziei atît în cepriveşte partea atacată, cît şi în partea neatacată, precum şi în cepriveşte persoanele care nu au declarat recurs. În instanţa de recurs nu se pot prezenta dovezi noi, cu excepţiaînscrisurilor.

Articolul 313. Împuternicirile instanţei de recurs Instanţa de recurs are dreptul: 1) să respingă recursul şi să menţină hotărîrea, încheierea saudecizia; 2) să admită recursul. Tribunalele Curtea de Apel şi Judecătoria Economică a RepubliciiMoldova, în caz de casare a hotărîrii, vor judeca pricina în fond. În cazul în care instanţa a cărei hotărîre este recurată asoluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului ori pricina afost examinată în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa derecurs trimite pricina spre rejudecare instanţei care a pronunţathotărîrea casată sau altei instanţe de acelaşi grad. În cazul casării pentru lipsă de competenţă, pricina se trimite sprerejudecare instanţei competente sau organului cu activitatejurisdicţională competent, potrivit legii. Dacă tribunalele Curtea de Apel sau Judecătoria Economică aRepublicii Moldova constată că ele însele erau competente să soluţionezepricina în primă instanţă sau în apel, vor casa hotărîrea recurată şivor soluţiona pricina potrivit competenţei lor. Curtea Supremă de Justiţie, în caz de casare, trimite pricina sprerejudecare instanţei care a pronunţat hotărîrea casată, iar cîndinteresele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe deacelaşi grad, cu excepţia casării pentru lipsă de competenţă, cîndtrimite pricina instanţei competente sau organului cu activitatejurisdicţională competent, potrivit legii. Curtea Supremă de Justiţie casează hotărîrea atacată şi dă o nouăhotărîre în cazurile cînd împrejurările pricinii au fost stabilitedeplin, dar greşit au fost aplicate normele dreptului material. [Art.313 modificat prin Legea nr.951-XV din 04.04.2002]

Articolul 314. Decizia instanţei de recurs şi dispoziţiile de procedură Darea deciziei, precum şi alte dispoziţii de procedură privindjudecarea pricinii în apel se aplică şi în instanţa de recurs.

Articolul 315. Indicaţiile instanţei de recurs Indicaţiile instanţei de recurs sînt obligatorii pentru instanţacare rejudecă pricina. Instanţa de recurs, trimiţînd cauza spre rejudecare, nu are dreptulsă constate sau să considere dovedite împrejurările care nu au fostconstatate sau au fost respinse prin hotărîre, să prejudece dacă oanumită dovadă inspiră sau nu încredere, dacă unele dovezi sînt maitemeinice decît altele, precum şi ce normă a dreptului material trebuiesă fie aplicată, precum şi ce hotărîre urmează să fie pronunţată.

Articolul 316. Hotărîrile irevocabile Sînt considerate irevocabile hotărîrile: 1) date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate; 2) date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 3) date în apel, nerecurate; 4) date în recurs prin care recursul nu a fost admis; 5) date în recurs prin care recursul a fost admis cu adoptareafondului; 6) orice alte hotărîri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacatecu recurs.

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

TITLUL AL PATRULEA

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA [Cap.36 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.317-319 abrogate prin Hot. Parl. nr.988-XII din 01.04.92]

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Articolul 317. Temeiurile contestaţiei în anulare Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare dacăacestea nu au putut fi contestate pe căile ordinare de atac în cazurilecînd: 1) pricina a fost examinată în lipsa unei părţi sau a altuiparticipant la proces, care nu a fost legal citat; 2) hotărîrea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare lacompetenţă. Hotărîrile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţiecînd dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau cîndinstanţa, respingînd recursul sau admiţîndu-l numai în parte, a omis dingreşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Dispoziţiile alineatului al doilea se aplică şi în cazul în careinstanţa de judecată, potrivit unei legi speciale, judecă în ultimăinstanţă.

Articolul 318. Persoanele care au dreptul la contestaţie în anulare Dreptul de a ataca cu contestaţie în anulare îl are fiecare dintrepărţi şi participanţii la proces.

Articolul 319. Termenul de depunere a contestaţiei în anulare Contestaţia în anulare împotriva hotărîrilor susceptibile deexecutare silită se poate face înainte de începerea executării şi întimpul ei, pînă la săvîrşirea ultimului act de executare. Împotriva hotărîrilor care nu se execută pe cale silită, contestaţiaîn anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data cîndcontestatorul a luat cunoştinţă de hotărîre, dar nu mai tîrziu de un ande la data cînd hotărîrea a rămas definitivă.

Articolul 320. Depunerea contestaţiei în anulare Contestaţia în anulare se depune la instanţa a cărei hotărîre seatacă.

Articolul 321. Suspendarea executării hotărîrii Instanţa, pînă la examinarea contestaţiei în anulare, poate suspendaexecutarea hotărîrii a cărei anulare se cere.

Articolul 322. Stabilirea termenului de judecată Preşedintele instanţei de judecată stabileşte termen pentrujudecarea contestaţiei în anulare şi dispune citarea părţilor şitrimiterea contestaţiei către participanţii la proces. Referinţa la contestaţie nu este obligatorie.

Articolul 323. Termenul de judecare a contestaţiei Contestaţia în anulare se judecă în termen de o lună de la dataprimirii contestaţiei.

Articolul 324. Judecarea contestaţiei în anulare Instanţa, ascultînd explicaţiile părţilor, dacă găseşte contestaţiaîntemeiată, casează hotărîrea a cărei anulare se cere şi pronunţăimediat altă hotărîre, iar în caz de rejudecare a recursului saurejudecare a pricinii în fond, amînă judecarea pricinii. Hotărîrea dată în contestaţie este supusă căilor ordinare şiextraordinare de atac. Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat ladata celei dintîi.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA [Cap. 37 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

REVIZUIREA HOTĂRÎRILOR

Articolul 325. Temeiurile revizuirii Hotărîrile instanţelor de judecată rămase definitive în instanţa deapel sau prin neapelare, precum şi hotărîrile date de o instanţă derecurs cînd evocă fondul, pot fi supuse revizuirii în cazurile cînd: 1) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost şi nu auputut fi cunoscute de părţi; 2) instanţa a dat o hotărîre cu privire la drepturile şi obligaţiilepersoanelor care nu au fost atrase la judecarea pricinii; 3) s-a constatat prin sentinţă judecătorească definitivă că unmartor, un expert sau un interpret a săvîrşit o infracţiune de mărturieintenţionat mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; 4) hotărîrea este netemeinică sau nelegală în temeiul unui înscrissau dovezi declarate false; 5) s-a anulat o hotărîre a instanţei de judecată sau a unui altorgan, care a servit temei pentru darea hotărîrii judecătoreşti; 6) judecătorul, una din părţi sau reprezentantul ei, alţiparticipanţi la proces au săvîrşit infracţiuni în legătură cu hotărîreapronunţată; 7) dispozitivul hotărîrii cuprinde dispoziţii contradictorii ce nuse pot aduce la îndeplinire; 8) instanţa s-a pronunţat asupra unor pretenţii care nu s-auînaintat sau nu s-a pronunţat asupra unor pretenţii înaintate, ori s-adat mai mult decît s-a cerut; 9) obiectul pricinii nu se află în fiinţă şi nu este determinatăvaloarea lui; 10) partea nu a avut posibilitatea să se prezinte la judecată şi săînştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus devoinţa sa; 11) sînt hotărîri irevocabile contradictorii date de instanţe deacelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, întreaceleaşi persoane, avînd aceeaşi calitate. Această dispoziţie se aplicăşi în cazul cînd hotărîrile contradictorii sînt date de instanţa derecurs. În cazul cînd una din instanţe este Curtea Supremă de Justiţie,cererea de revizuire se va judeca de această instanţă 12) există o hotărîre definitivă a Curţii Europene a DrepturilorOmului în litigiul în care Republica Moldova este parte. [Art.325 completat prin Legea nr.1220-XV din 12.07.2002]

Articolul 326. Instanţa competentă Competentă să judece cererea de revizuire este: 1) instanţa care a dat hotărîrea în fond, rămasă definitivă; 2) instanţa ierarhic superioară în cazul cînd sînt hotărîricontradictorii date de instanţe de acelaşi grad; 3) instanţa ierarhic superioară faţă de instanţa care prima a dathotărîrea cînd cele două instanţe care au dat hotărîri contradictoriifac parte din diferite circumscripţii judecătoreşti.

Articolul 327. Cererea de revizuire a hotărîrilor Cererea de revizuire a hotărîrilor se face în scris de către

participanţii la proces, cu indicaţia obligatorie a motivelor derevizuire. Cererea de revizuire se depune în curs de 3 luni din ziua cînd aufost stabilite împrejurările ce servesc temei pentru revizuire.

Articolul 328. Termenul pentru depunerea cererii de revizuire Termenul pentru depunerea cererii de revizuire a hotărîrii secalculează: 1) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 1) şi 2) dinprezentul cod, de la data cînd petiţionarul a aflat despre fapte sauîmprejurări care nu i-au fost cunoscute; 2) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 3), 4) şi 6) dinprezentul cod, din ziua cînd sentinţa de condamnare sau hotărîrea care adeclarat falsitatea înscrisului sau a altor dovezi au rămas definitive; 3) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctul 5) din prezentulcod, din ziua cînd a rămas definitivă hotărîrea judecătorească sau dinziua cînd organul administraţiei publice a emis o hotărîre, contrarăprin conţinutul său hotărîrii instanţei de judecată sau a unui altorgan, pe care s-a întemeiat hotărîrea supusă revizuirii; 4) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 7) şi 10) dinprezentul cod, de la comunicarea hotărîrii definitive, iar cîndhotărîrea a fost dată de instanţa de recurs după evocarea fondului, dela pronunţare; 5) în cazul prevăzut de articolul 325 punctele 8) şi 9) dinprezentul cod, de la cel din urmă act de executare.

Articolul 329. Judecarea cererii de revizuire Cererea de revizuire a hotărîrii se judecă conform dispoziţiilorprevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Petiţionarului şi participanţilor la proces li se comunică data şilocul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii derevizuire.

Articolul 330. Decizia instanţei cu privire la revizuire Instanţa, după ce examinează cererea de revizuire, dă o decizieasupra hotărîrii prin care admite sau respinge cererea de revizuire. Dacă instanţa admite cererea de revizuire, ea va anula sau modificahotărîrea, iar în cazul hotărîrilor definitive contradictorii, va anulacea din urmă hotărîre şi înceta procedura. Decizia asupra revizuirii este supusă căilor ordinare şiextraordinare de atac. Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărîri contradictorii, ele sîntsupuse recursului.

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA/1 [Cap.37/1 în baza Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

DEMERSUL ÎN INTERESUL LEGII ŞI RECURSUL ÎN ANULARE

Articolul 331. Demersul în interesul legii Procurorul General din oficiu are dreptul, pentru a asiguraaplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul ţării, să adreseze CurţiiSupreme de Justiţie un demers, cerînd să se pronunţe asupra chestiunilorde drept care au fost soluţionate în mod diferit de instanţele dejudecată. Demersul Procurorului General se examinează la şedinţa PlenuluiCurţii Supreme de Justiţie. Hotărîrile adoptate de plen nu se răsfrîng asupra hotărîrilorexaminate şi nici asupra părţilor din acele procese. Hotărîrile adoptateasupra demersurilor în interesul legii se aduc la cunoştinţă instanţelorde judecată şi sînt obligatorii pentru ele.

Articolul 332. Recursul în anulare

Procurorul General şi adjuncţii lui, la cererea părţilor, pot atacacu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărîreirevocabilă a instanţelor de judecată.

Articolul 333. Cazurile în care se poate declara recurs în anulare Hotărîrile judecătoreşti irevocabile pot fi atacate cu recurs înanulare în cazurile: 1) cînd hotărîrea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fostadoptată cu încălcarea legii sau cu aplicarea greşită a acesteia; 2) cînd instanţa judecătorească a depăşit atribuţiile sale; 3) cînd s-au săvîrşit infracţiuni de către judecători în legătură cuhotărîrea pronunţată. [Art.333 în redacţia Legii nr.1550-XIII din 25.02.98]

Articolul 334. Termenul de declarare a recursului în anulare Recursul în anulare nu este limitat în termen şi poate fi declaratoricînd.

Articolul 335. Declararea şi retragerea recursului în anulare Recursul în anulare se declară în scris, cu indicarea motivelor deanulare prevăzute de articolul 333 din prezentul cod. Recursul se depunecu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt. Procurorul General sau adjuncţii lui pot retrage recursul pînă laînchiderea dezbaterilor în anulare, indicînd motivele retragerii. Înacest caz, părţile la proces pot cere continuarea judecăţii.

Articolul 335/1. Judecarea recursului în anulare Judecarea recursului în anulare se efectuează în conformitate cudispoziţiile stabilite în capitolul al treizeci şi cincilea dinprezentul cod. La examinarea recursului în anulare, participarea ProcuroruluiGeneral este obligatorie. Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

TITLUL AL CINCILEA

EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR JUDECĂTOREŞTI

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI OPTULEA

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 336. Hotărîrile instanţelor de judecată şi ale altor organe, care urmează să fie executate Se execută conform regulilor stabilite de prezentul titlu al codului: 1) hotărîrile, încheierile şi deciziile date de instanţele dejudecată în pricinile civile; 2) sentinţele, încheierile şi deciziile date de instanţele dejudecată în pricinile penale, în partea privitoare la urmărirea debunuri; 3) deciziile judecătorului sau ale instanţei judecătoreşti în ceeace priveşte urmărirea de bunuri după procesele legate de contravenţiiadministrative; 4) tranzacţiile de împăcare întărite de instanţă; 5) titlurile executorii ale organelor, care îndeplinesc actelenotariale. 6) hotărîrile Comisiei maritime de arbitaj şi ale judecăţiiarbitilor de pe lîngă camera de comerţ şi industrie. 7) cererile de plată acceptate de plătitor şi neachitate la termen; 8) hotărîrile argitrilor aleşi;

9) hotărîrile comisiilor pentru litigiile de muncă; 10) hotărîrile comitetelor sindicale ale întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor în litigiile de muncă şi cele pentrurepararea daunei cauzate prin schilodire sau prin altă vătămare asănătăţii, în legătură cu pierderea întreţinătorului; 11) hotărîrile comisiei pentru minori cu privire la urmărirea debani, în cazurile stabilite de lege; 12) hotărîrile organelor administrative sau ale persoanelor oficialecărora legea le-a acordat dreptul să urmărească bunurile cetăţenilor pecale extrajudiciară; 13) hotărîrile primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor) cuprivire la obligarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor destat, a colhozurilor, a altor organizaţii cooperatiste, a asociaţiilorlor, a altor organizaţii obşteşti de a repara dauna cauzată prin delictede păşunat şi prin stricăciuni aduse arborelui; 14) hotărîrile instanţelor de judecată din străinătate în cazurileprevăzute de lege. [Art.336 modificat prin Legea nr.1225-XV din 12.07.2002] [Art.336 modificat prin Legea nr.1340-XIII din 08.10.97] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.141-XIII din 07.06.94] [În redacţia Ucazului din 08.04.88] [În redacţia Ucazului din 31.03.87] [În redacţia Ucazului din 03.12.85] [În redacţia Ucazului din 06.06.85] [În redacţia Ucazului din 06.05.82] [În redacţia Ucazului din 04.09.75]

Articolul 337. Documentele de esecutare silită Documentele de executare silită sînt: 1) titlurile executorii eliberate pe baza hotărîrilor sentinţelor,încheierilor şi deciziilor instanţelor de judecată, tranzacţiilor deîmpăcare întărite de instanţa de judecată, hotărîrile arbitrilor aleşiîn litigiile dintre cetăţeni, hotărîrilor Comisiei de arbitraj pentrucomerţul exterior, hotărîrilor instanţelor de judecată din străinătate. 2) titlurile executorii ale organelor, care îndeplinesc actenotariale. 3) ordinele emise în cazurile prevăzute de lege pe baza unorhotărîri ale judecăţilor arbitrilor aleşi în litigiile dintreîntreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, organizaţiilecooperatiste, asociaţiiloe lor, altor organizaţii obşteşti; 4) menţiunile preşedintelui Comisiei maritime de arbitraj prin carese certifică, că hotărîrea a rămas definitivă. 5) cererile de plată acceptate de plătitor şi neachitate la termen. 6) certificatele, eliberate pe baza hotărîrilor comisiilor pentrulitigiile de muncă sau pe baza hotărîrilor comitetelor sindicale aleîntreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor în litigiile de muncă şicertificatele eliberate de comitetele sindicale ale întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor cu privire la litigiile în materie dereparare a daunei cauzate prin schilodire sau prin altă vătămare asănătăţii, în legărură cu pierderea întreţinătorului; 7) hotărîrile, date de comisiile pentru minori, cu privire laurmărirea de bani; 8) hotărîrile date de organele administrative cu privire laurmărirea bunurilor cetăţenilor pe cale extrajudiciară; 9) hotărîrile primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor) cu privirela obligarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat, acolhozurilor, a altor organizaţii cooperatiste, a asociaţiilor lor, aaltor organizaţii obşteşti de a repara dauna cauzată prin delicte depăşunat şi prin stricăciuni aduse arboretului. [Art.337 modificat prin Legea nr.1225-XV din 12.07.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.141-XIII din 07.06.94] [În redacţia Ucazului din 08.04.88]

[În redacţia Ucazului din 31.03.87] [În redacţia Ucazului din 03.12.85] [În redacţia Ucazului din 06.06.85] [În redacţia Ucazului din 06.05.82] [În redacţia Ucazului din 04.09.75]

Articolul 338. Eliberarea titlului executor Titlul executor se eliberează de către instanţă creditorului-urmăritor, după ce hotărîrea a rămas definitivă, cu excepţia cazurilorde executare imediată, cînd titlul executor se eliberează imediat dupădarea hotărîrii. Titlul executor se dă la mînă creditorului-urmăritor sau, la cerereaacestuia, se trimite spre executare nemijlocit în subdiviziuneateritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pelîngă Ministerul Justiţiei. [Art.338 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 339. Eliberarea mai multor titluri executorii pe baza unei singure hotărîrii Pentru fiecare hotărîre se eliverează un singur titlu executor. Dacă însă executarea trebuie să se efectueze în diferite locuri orihotărîrea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva maimultor pîrîţi, instanţa de judecată poate să elibereze, la cerereacreditorilor următori, mai multe titluri executorii în care să arateprecis locul executării sau partea hotărîrii, care urmează să fieexecutată în conformitate cu titlul respectiv. Pe baza sentinţei sau hotărîrii, în care pîrîţii au fost obligaţi însolidar la plata unei sume de bani, pot fi eliberate, la cerereacreditorului-urmăritor, mai multe titluri executorii după numărulpîrîţilor solidari. În fiecare titlu executor va fi arătată suma totalăurmărită şi enumeraţi toţi pîrîţii, precizîndu-se, că răpunderea loreste solidară.

Articolul 340. Cuprimsul titlului executor În titlul executor trebuie să se arate: 1) denumirea instanţei care a eliberat titlul executor; 2) pricina în care s-a eliberat titlul executor; 3) data cînd s-a pronunţat hotărîrea; 4) dispozitivul hotărîrii (textual); 5) data cînd hotărîrea a rămas definitivă; 6) data eliberării titlului executor; 7) numele creditorului-urmăritor şi al debitorului şi adresele lor. Cuprinsul altor documente de executare silită se determină delegislaţia respectivă.

Articolul 341. Eliberarea unui duplicat al titlului executor În caz de pierdere a titlului executor instanţa care a dat hotărîreapoate elibera un duplicat. Cererea de eliberare a duplicatului seexaminează în şedinăţa de judecată. Participanţilor la proces li secominică data şi locul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedicăsoluţionarea chestiunii eliberării duplicatului. Împotriva încheieriiinsatanţăei cu privire la eliberarea duplicatului se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 342. Răspunderea pentru pierderea titlului executor Instanţa de judecată poate, la propunerea executorului judecătoresc,să aplice persoanei oficiale vinovate de pierderea titlului executor cei s-a transmis sau unui alt document de executare silită o amendă detrei salarii minime, dacă actele acelei persoane nu sînt sancţionate delegile penale. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Artilolul 343. Prezentarea documentului de executare silită

spre executare Executorul judecătoresc începe executarea hotărîrilor la cerereapersoanelor, enumerate în articolul 5 din prezentul cod, iar în cazurileprevăzute de alineatul al doilea al prezentului articol - în urmadispoziţiei judecătorului. În cazurile de confiscare a bunurilor, de urmărire a unor sume debani ce urmează să fie făcute venit la stat, titlul executoriu, lainiţiativa instanţei de judecată, se trimite spre executare însubdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilorjudiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, comunicîndu-se despre aceastaorganului financiar. [Art.343 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.343 modificat prin Ucazul din 06.05.82]

Articolul 344. Termenele de prezentare a documentelor de executare silită spre executare Hotărîrea judecătorească, dată într-o pricină îcare măcar una dinpărţi este un cetăţean, poate fi prezentată spre executare silită încurs de trei ani din momentul cînd a rămas definitivă; în toatecelelalte pricini - în curs de un an, dacă legislaţia nu a stabilit alttermen. Termenele de prezentare spre executare a celorlalte decizii şihotărîri, enumerate în articolul 336 din prezentul cod se stabilesc delegislaţia respectivă. Documentul de executare silită privind urmărirea unor plăţiperiodice îşi menţine valabilitatea în cursul întregii periade în careurmează să se facă plăţile. Termenele stabilite în alineatul întîi alprezentului articol se aplică fiecărei plăţi periodice în parte, iarcurgerea lor începe din ziua scadenţei fiecărei plăţi.

Articolul 345. Întreruperea termenului de prescripţie stabilit pentru prezentarea documentului de executare silită Termenul de prescripţie se întrerupe prin prezentarea documentuluide executare silită spre executare, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul cînd una din părţi sau ambele părţi din proces sîntcetăţeni, termenul de prescripţie se întrerupe şi prin executareaparţială a hotărîrii. După întrerupere curgerea prescripţiei începe dinnou; timpul scurs mai înainte nu intră în noul termen. În materie de urmărire a amenzlor, aplicate pe cale administrativă,termenul de prescripţie de trei luni, stabilit de lege pentruprezentarea documentului de executare silită spre executare, nu seîntrerupe prin prezentarea lui spre executare.

Articolul 346. Repunerea în termen pentru prezentarea documentului de executare silită spre executare Creditorii-urmăritori, care nu au prezentat în termen spre executaredocumentul de executare silită din motive considerate de instanţă caîntemeiate, pot fi repuşi în termen, dacă legea nu prevede altfel. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa care a dathotărîrea sau la instanţa locului de executare. Cererea se examinează înşedinţa de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul şidata şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică soluţionareachestiunii repunerii în termen. Împotriva încheierii instanţei cuprivire la cererea de repunere în termen se poate face recurs. [Art.346 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.346 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.346 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

Articolul 347. Executorii judecătoreşti Executarea hotărîrilor, încheierilor şi deciziilor instanţelor dejudecată şi ale celorlalte organe, enumerate în articolul 336 dinprezentul cod se face de către executorii judecătoreşti, din cadrulsubdiviziunilor teritoriale ale Departamentului de executare adeciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei.

[Art.347 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.347 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [Art.347 modificat prin Legea nr.1363-XIII din 29.10.97] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 347/1. Şeful (şeful adjunct) subdiviziunii teritoriale a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei Atribuţiile şefului (şeful adjunct) subdiviziunii teritoriale aDepartamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă MinisterulJustiţiei, în procedura de executare, se exercită de persoana cu funcţiede răspundere, numită în modul stabilit, care activează în limitelecompetenţei sale. Şeful (şeful adjunct) subdiviziunii teritoriale a Departamentului deexecutare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei exercităcontrolul asupra executării juste şi la timp a documentelor deexecutare, distribuie documentele de executare executorilorjudecătoreşti, transmite documentele de executare de la un executor laaltul, pune executarea acestora în sarcina mai multor executori, precumşi participă nemijlocit la executarea documentelor de executare,exercitînd în acest caz atribuţiile executorului judecătoresc. [Art.347/1 introdus prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 348. Obligativitatea cerinţelor executorului judecătoresc Cerinţele executorului judecătoresc privind îndeplinirea hotărîrilorjudecătoreşti, precum şi a altor hotărîri prevăzute de lege, sîntobligatorii. Neexecutarea cerinţelor executorului judecătoresc atragerăspunderea conform legii. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă cu prilejul executării hotărîrii se opune rezistenţăexecutorului judecătoresc, acesta, de faţă cu martori asistenţi,întocmeşte un act şi, pentru a înlătura piedicile, cere ajutor dinpartea organelor puterii de stat. Actul, semnat de executoruljudecătoresc şi de martorii asistenţi, se prezintă judevătorului pentrua hotărî, dacă e cazul să fie chemate la răspundere persoanele, care auopus rezistenţă executorului judecătoresc. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 349. Controlul asupra executării hotărîrilor Controlul aupra executării juste şi la timp a hotărîrilorjudecătoreşti se exercită de către Departamentul de executare adeciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei. [Art.349 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 350. Recuzarea executorului judecătoresc Executorul judecătoresc nu poate participa la executarea hotărîrilorîn cazurile arătate în punctele 2 şi 3 ale articolului 19 din prezentulcod. Cererea de recuzare sau de autorecuzare a executorului judecătorescse depune la instanţa de judecată, în a cărei circumscripţie se aflăsubdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilorjudiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, în care funcţionează executoruljudecătoresc şi se soluţionează de către judecător. În caz de recuzare aexecutorului judecătoresc executarea se încredinţează unui alt executorjudecătoresc. Împotriva încheierii judecătorului de repingere a cererii derecuzare a executorului judecătoresc se poate face recurs. Depunerearecursului însă nu suspendă efectuarea actelor de executare. [Art.350 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 351. Locul de executare Executarea se face de către executorul judecătoresc, din cadrul

subdiviziunii teritoriale a Departamentului de executare a deciziilorjudiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, care se află în circumscripţiainstanţei care a emis decizia la domiciliu sau la locul unde lucreazădebitorul ori la locul unde se află bunurile lui; dacă debitorul este opersoană juridică, executarea se face la locul de aflare a organului saua bunurilor ei. În cazurile necesare, cu autorizaţia directorului(vicedirectorului) Departamentului de executare a deciziilor judiciarepe lîngă Ministerul Justiţiei, executorul judecătoresc îşi continuăactele de executare în afara sectorului deservit de el. Dacă debitorul şi-a schimbat domiciliul în raza altei subdiviziuniteritoriale a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pelîngă Ministerul Justiţiei şi executorul judecătoresc cunoaşte adresalui, executorul judecătoresc trimite documentul de executare silită însubdiviziunea teritorială de la noul domiciliu al debitorului, anunţînd,totodată, creditorul urmăritor. [Art.351 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.351 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 352. Cînd se pot efectua actele de executare Executorul judecătoresc efectuează actele de executarea în zilelelucrătoare, nu mai devreme de orele 6 dimineaţa şi nu mai tîrziu deorele 10 seara. În zilele nelucrătoare, executarea se admite numai în cazurileurgente şi cu autorizaţia şefului (şefului adjunct) subdiviziuniiteritoriale a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pelîngă Ministerul Justiţiei. [Art.352 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 353. Dreptul creditorului-urmăritor şi al debitorului de a asista la executarea hotărîrii Creditorul-urmăritor şi debitorul au dreptul să asiste la efectuareade către executorul judecătoresc a actelor de executare a hotărîrii şisă primească informaţiile necesare în legătură cu aceasta. [Art.353 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 354. Lămurirea hotărîrii care urmează să fie executată Dacă hotărîrea care urmează să fie executată nu este clară,executorul judecătoresc cere lămuriri din partea instanţei care a dat-o. Instanţa dă lămuririle necesare în legătură cu această hotărîre,potrivit regulilor stabilite de articolul 204 din prezentul cod.

Articolul 355. Amînarea sau eşalonarea executării hotărîrii; schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii Dacă există împrejurări care fac ca executarea hotărîrii să fiedeficilă sau imposibilă, executorul judecătoresc are dreptul să pună înfaţa instanţei, care a dat hotărîrea, chestiunea amînării sau eşalonăriiexecutării, precum şi chestiunea schimbării modului şi ordinii deexecutare a hotărîrii. Cererea executorului judecătoresc se examineazăpotrivit prevederilor articolului 205 din prezentul cod.

Articolul 356. Căutarea debitorului În pricinile privitoare la pensia de întreţinere (alimente), larepararea daunei cauzate prin schilodire sau prin altă vătămare asănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului, cîndlocul de aflare a debitorului nu este cunoscut, judecătorul dă oîncheiere de căutare a acestuia. Dacă se execută o hotărîre, în care un cetăţean a fost obligat aplăti o sumă de bani în folosul întreprinderilor, instituţiilor,organizaţiiilor de stat, colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste,asociaţiilor lor, altor organizaţii obşteşti şi întreprinderilorindividuale şi cetăţenilor, cînd locul de aflare a debitorului nu estecunoscut, instanţa, la cererea creditorului poate da o încheiere de

căutare a acestuia. Căutarea debitorului se face de către organele interne pe bazaîncheierii instanţei de judecată. În pricinile referitoare la urmărirea pensiei alimentare, în cazulcînd se plătesc ajutoare pentru copiii minori în perioada de căutare apărinţilor acestora, judecătorul, procedînd pe baza sesizării din parteaexecutorului judecătoresc asupra restanţei de pensie alimentară, ce s-aformat, dă o încheiere de a se emite un titlu executoriu pentruperceperea de la debitor a sumelor de ajutoare plătite, majorîndu-seaceste sume cu 10 procente, aşa cum e stabilit de legislaţie. La cererea organului afacerilor interne judecătorul dă o încheierede a se emite un titlu executoriu pentru perceperea de la debitor acheltuelilor legate de căutarea lui. Cheltuielile făcute în legătură cu căutarea se percep în folosulstatului. [Art.356 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.356 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 20.02.85] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 357. Propunerea de a executa de bună voie hotărîrea Executorul judecătoresc, începînd executarea hotărîrii, trimitedebitorului o propunere de a executa de bună voie hotărîrea în curs decel mult cinci zile. Propunerea se înmînează debitorullui potrivit regulilor stabilite decapitolul 8 din prezentul cod. În cazurile necesare, odată cu înmînarea propunerii, executoruljudecătoresc poate pune sechestru pe bunurile debitorului. [Art.357 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 358. Executarea silită a hotărîrii Executarea silită a hotărîrilor judecătoreşti se face după expirareatermenului, acordat debitorului pentru executarea de bună voie ahotărîrii judecătoreşti, în conformitate cu articolul 357 din prezentulcod. [Art.358/1 exclus prin Legea nr.1225-XV din 12.07.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 03.12.85]

Articolul 359. Măsurile de executare silită Măsurile de executare silită sînt următoarele: 1) urmărirea bunurilor debitorului prin punerea unui sechestru pebunuri şi prin vînzarea lor; 2) urmărirea salariului, pensiei, stipendiei şi altor categorii devenituri ale debitorului; 3) urmărirea sumelor de bani şi bunurilor debitorului, care se aflăla alte persoane; 4) ridicarea de la debitor şi predarea către creditorul-urmăritor aanumitor obiecte, arătate în hotărîrea instanţei de judecată; 5) alte măsuri atătate în hotărîre în conformitate cu legea.

Articolul 360. Cercetarea locuinţei debitorului În timpul executării executorul judecătoresc are dreptul, dacă estenecesar pentru efectuarea urmăririi, să cerceteze locuinţa debitoruluişi depozitele lui. Deschiderea locuinţei şi a depozitelor se face înprezenţa martorilor asistenţi şi a colaboratorilor poliţieijudecătoreşti, puşi în serviciul instanţelor de judecată. [Art.360 compl. prin Legea nr.1595-XV din 26.12.02, în vigoare 18.04.03] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 361. Amînarea executării Executorul judecător fesc poate amîna executarea numai la cerereacreditorului-urmăritor sau pe baza unei încheieri a instanţei de

judecată.

Articolul 362. Obligaţia judecătorului de a suspenda executarea Judecătorul este obligat să suspende executarea în următoarelecazuri: 1) încetarea din viaţă a debitorului, dacă raportul juridic stabilitde instanţă admite o succesiune în drepturi; 2) pierderea de către debitor a capacităţii de exerciţiu; 3) aflarea debitorului într-o unitate activă a Forţelor Armate aleRepublicii Moldova sau la cererea făcură de creditorul-urmăritor, carese află într-o unitate activă a Forţelor Armate ale Republicii Moldova. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

4) introducerea unei acţiuni pentru ridicarea sechestrului pus pebunuri; 5) contestarea de către debitor, printr-o acţiune, a titlului, pebaza căruia se face executarea, dacă o asemenea contestaţie este admisăde lege; 6) depunerea unei plîngeri împotriva actelor organeloradministrative (articolul 236 din prezentul cod); 7) emiterea unei dispoziţii de către o persoană oficială, căreialegea îi acordă dreptul să suspende executarea hotărîrii. 8) deschiderea procesului de faliment împotriva reclamatului. [Pct.8) introdus prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]

Articolul 363. Drept judecătorului de a suspenda executarea Judecătorul poate suspenda executarea în următoarele cazuri: 1) încetarea existenţei persoanei juridice care era debitor; 2) la cererea debitorului, care îşi face serviciul militar în termenîn rîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova sau îndeplineşte omisiune de stat. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

3) aflarea debitorului într-o îndelungată delegaţie în interes deserviciu; 4) aflarea debirotului la o instituţie curativo-profilactică; [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

5) depunerea unei plîngeri împotriva actelor executoruluijudecătoresc; 6) căutarea debitorului (articolul 356 din prezentul cod).

Articolul 364. Termenele de suspendare a executării Executarea se suspendă: 1) în cazurile prevăzute de punctele 1 şi 2 ale articolului 362 şide punctul 1 al articolului 363 din prezentul cod - pînă la determinareasuccesorului în drepturi al debitorului sau pînă la numirea unuireprezentant al debitorului care şi-a pierdut capacitatea de exerciţiu; 2) în cazurile, prevăzute de punctul 3 al articolului 362, depunctele 2, 3, 4 şi 6 ale articolului 363 din prezentul cod, - respectivpînă la data, cînd creditorul-urmăritor sau debitorul se va elibera dinrîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova, debitorul îşi vatermina îndeplinirea misiunii de stat ce i-a fost încredinţată, se vaîntoarce din delegaţia în interes de serviciu, va ieşi din instituţiacurativo-profilactică sau va fi găsit debitorul urmărit. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

3) în cazurile prevăzute de punctele 4, 5 şi 6 ale articolului 362din prezentul cod şi de punctul 5 al articolului 363 din prezentul cod,-pînă în momentul cînd va rămîne definitivă hotărîrea sau deciziainstanţei, prin care acţiunea sau plîngerea a fost respinsă; 4) în cazul prevăzut de punctul 7 al articolului 362 din prezentulcod, - pînă la terminarea judecării în instanţa de supraveghere sau pînă

cînd persoana oficială respectivă va dispune anularea suspendării. Executarea reîncepe la cererea creditorului-urmăritor sau cîndjudecătorul dispune acest lucru, din oficiu, după înlăturareaîmprejurărilor care au provocat suspendarea ei.

Articolul 365. Încetarea executării Executarea încetează: 1) dacă creditorul-urmăritor a renunţat la urmărire; 2) dacă creditorul-urmăritor a încheiat cu debitorul o tranzacţie deîmpăcare; 3) dacă după încetarea din viaţă a cetăţeanului, care fusesecreditor-urmăritor sau debitor, creanţa sau obligaţia, confirmată prinhotărîre, nu poate trece la succesorul în drepturi al persoanei decedate; 4) dacă pentru urmărirea respectivă a expirat termenul deprescripţie strabilit prin lege; 5) în caz de anulare a hotărîrii sau deciziei, în baza căreia a fosteliberat documentul de executare silită. În caz de renunţare a creditorului-urmăritor la urmărire sau deîncheiere a unei tranzacţii de împăcare între creditorul-urmăritor şidebitor se aplică, respectiv, regulile prevăzute de articolul 116 dinprezentul cod. În caz de încetare a executării documentului de executare silită,avînd menţiunea respectivă, se trimite instanţei de judecată sauorganului, care a eliberat acest document. Toate măsurile luate deexecutorul judecătoresc în vederea executării se anulează. Executareaodată încetată nu poate fi reluată.

Articolul 366. Cazurile cînd documentul de executare silită se restituie creditorului-urmăritor Documentul de executare silită, care nu a fost pus în executare, oria fost executat numai în parte, se restituie creditorului-urmăritor: 1) la cererea creditorului-urmăritor; 2) dacă debitorul nu are bunuri sau venituri, care ar putea fiurmărite; 3) dacă creditorul-urmăritor a refuzat să reţună pentru dînsulbunurile nevîndute cu prilejul executării hotărîrii (articolele 395 şi401 din prezentul cod) sau să primească anumite obiete ridicate de ladebitor şi prevăzute în hotărîrea instanţei de judecată; 4) dacă la adresa arptată de creditorul-urmăritor debitorul nulocuieşte sau nu lucrează ori nu se află bunurile lui cu excepţiacazurilor prevăzute de articolul 356 din prezentul cod. În cazurile prevăzute de punctele 2, 3 şi 4 ale prezentului articolexecutorul judecătoresc întocmeşte un act corespunzător, care severifică şi se aprobă print-o încheiere a judecătorului. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

În caz de restituire a documentului de executare silită, care nu afost pus în executare sau a fost executat numai în parte, calculareanoului termen pentru prezentarea documentului de executare începe dinziua, cînd el a fost restituit creditorului-urmăritor.

Articolul 367. Examinarea chestiunilor privind suspendarea sau încetarea executării şi restituirea documentului de executare silită către creditorul-urmăritor Chestiunile privind suspendarea executării, încetarea executării,restituirea documentului de executare silită către creditorul-urmăritorse examinează de judecătorul instanţei, în a cărei circumscripţie seaflă subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare adeciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, în care funcţioneazăexecutorul judecătoresc, înştiinţîndu-se debitorul şi creditorul.Neprezentarea acestor persoane nu împiedică soluţionarea chestiunilormenţionate. Împotriva încheierii judecătorului asupra suspendării executării,încetării executării, restituirii documentului de executare silită către

creditorul-urmăritor se poate face recurs. [Art.367 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 368. Cheltuielile pentru executarea documentelor executorii În cazul în care debitorul nu execută benevol documentul executoriuîn termenul stabilit, la cererea executorului judecătoresc dinsubdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilorjudiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, de la el se percepe, în temeiulîncheierii judecătorului, o taxă de executare în mărime de 5 procentedin suma care urmează să fie încasată sau din costul bunurilor. Dacă nuse execută un document executoriu cu caracter nepatrimonial, taxa deexecutare se percepe de la debitorul persoană fizică în mărime de 5salarii minime, iar de la debitorul persoană juridică în mărime de 50 desalarii minime. Taxa de executare percepută pe fiecare procedură de executare setransferă pe contul extrabugetar al subdiviziunii teritoriale aDepartamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă MinisterulJustiţiei, în care activează executorul judecătoresc şi se utilizeazăpentru acoperirea cheltuielilor suportate în legătură cu executareasilită a documentului executoriu (pentru păstrarea şi transportulbunurilor sechestrate, publicarea anunţului de vînzare a bunurilor lalicitaţie publică, pentru plata experţilor şi specialiştilor, altecheltuieli necesare), precum şi pentru plata recompensei executoruluijudecătoresc, în temeiul ordinului directorului Departamentului deexecutare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei în mărimede pînă la 100 de salarii minime pe fiecare procedură executată în modsilit, dar nu mai mult de 200 de salarii minime pe lună, 50 procente dinsuma rămasă se transferă pe contul extrabugetar al Departamentului deexecutare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei. Acestemijloace se utilizează în scopul îmbunătăţirii activităţii executorilorjudecătoreşti. Recompensa primită de executorul judecătoresc se supune impozituluipe venit în conformitate cu Codul fiscal; din această recompensă seplătesc contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat în mărime de1 procent. Executorului judecătoresc nu i se plăteşte recompensă din sumeleîncasate din salariul debitorului, de pe conturile lui bancare şi dinsumele sechestrate de organele de anchetă. [Art.368 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.368 în redacţia Legii nr.1152-XIV din 21.07.2000] [Art.368 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.368 modificat prin Legea nr.501-XII din 15.02.91]

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI NOUĂLEA

EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR ÎN PRIVINŢA CETĂŢENILOR

Articoulul 369. Urmărirea bunurilor debitorului Pot fi urmărite atît bunurile personale ale debitorului, cît şicota-parte, care îi aparţine dintr-o proprietate comună, din proprietateîn devălmăşie a soţilor, precum şi din bunurile gospodăriei de colhoznicsau ale gospodăriei ţărăneşti individuale. Pentru repararea daunei cauzate prinr-o infracţiune pot fi urmăritede asemenea bunurile, care sînt proprietate în devălmăşie a soţilor şibunurile gospodăriei de colhoznic sau ale gospodăriei cetăţenilor, care

se ocupă cu minca individuală în agricultură dacă printr-o sentinţăpenală s-a stabilit, că aceste bunuri au fost dobîndite cu baniiproveniţi dintr-o infracţiune. Pentru datoriile rezultate din obligaţiile gospodăriei de colgoznicsau ale gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu munca individuală înagricultuă se urmăresc bunurile gospodăriei de colhoznic sau alegospodăriei ţărăneşti individuale. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 370. Bunurile care nu pot fi urmărite La executarea hotărîrilor în privinţa cetăţenilor nu pot fi urmăriteprodusele alimentare, îmbrăcămintea, mobila şi obiecctele de uz caznic,de care au nevoie debitorul şi persoanele întreţinute de el, numărulnecesar de vite şi păsări, precum şi instrumentele şi uneletele deproducţie, necesare pentru exerciţiul profesiei sau meseriei debitoruluiconform listei din anexa nr.1 la prezentul cod.

Articolul 371. Sechestrarea bunurilor debitorului Sechestrarea bunurilor debitorului constă în întocmitea unui opis albunurilor urmărite şi în încunoştiinţarea debitorului că i se interzicede a dispune de ele.

Articolul 372. Întocmirea opisului bunurilor urmărite ale debitorului Executorul judecătoresc trece în opis atătea bunuri ale debirotului,cîte sînt necesare pentru acoperirea sumei şi cheltuielilor de executarepe care trebuie să le plătească creditorului-urmăritor. Executoruljudecătoresc poate sigila obiectele sechestrate. Opisul se întocmeşte în prezenţa debitorului şi a martorilorasistenţi. În lipsa debitorului el se face în prezenţa unuia dinmemebrii majori ai familiei lui, iar în lipsa acestora - cu participareaunor împuterniciţi ai organizaţiei de exploatare a locuinţelor saucomitetului executiv al Sovietului de orăşel sau sătesc de deputaţu ainorodului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

În timpul întocmirii opisului debitorul are dreptul să declareexecutorului judecătoresc, ce anume obiecte să fie urmărite în primulrînd. Executorul judecătoresc este obligat să satisfacă această cerere,dacă ea nu împiedică executarea hotărîrii.

Articolul 373. Cuprinsul proceului-verbal de sechestrare a bunurilor În procesul-verbal de sechestrare a bunurilor se va arăta: 1) data şi locul întocmirii procesului-verbal; 2) numele executorului judecătoresc, care întocmeşte procesul-verbal, precum şi al persoanelor care asistă la întocmirea lui; 3) denumirea instanţei de judecată sau a organului a cărui hotărîrese execută; 4) numele creditorului-urmăritor şi al debitorului; 5) denumirea fiecărui obiect trecut în procesul-verbal, semnele luidistinctive (cantitatea, greutatea, metrajul, gradul de uzare) evaluareafiecărui obiect în parte şi valoarea tuturor bunurilor sechestrate; 6) care anume obicte au fost sigilate în cazul cînd s-au aplicatsigilii; 7) numele persoanei, căreia i se predau bunurile în păstrare(custode) şi adresa ei, dacă păstrarea bunurilor nu a fost încredinţatădebitorului însuşi; 8) menţiunea că s-a explicat debitorului şi celorlalte persoanecalea şi termenul de atac împotriva actelor executorului judecătoresc,precum şi că s-au explicat debitorului sau custodelui obligaţiile lui înce priveşte păstrarea şi răpunderea ce o poartă în caz de delapidare,înstrăinare sau ascundere a bunurilor predate spre păstrare; 9) observaţiile şi cererile făcute de creditorul-urmăritor, de

debitor şi de persoanele care asistă la întocmirea opisului, precum şidispoziţiile executorului judecătoresc asupra acestor observaţii şicereri. Procesul-verbal de sechestrare a bunurilor se semnează de cătreexecutorul judecătoresc, creditorul-urmăritor, debitor, custode şi altepersoane, care au asistat la înctocmirea lui şi se aprobă de şeful(şeful adjunct) subdiviziunii teritoriale a Departamentului de executarea deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei aplicîndu-seştampila. Cîte o copie de pe procesul-verbal se înmînează custodelui şidebitorului. [Art.373 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 374. Evaluarea bunurilor debitorului Evaluarea bunurilor debitorului se face de executorul judecătorescla preţurile existente în localitatea respectivă, ţinîndu-se seama degradul lor de uzură. În cazul cînd este greu să se evalueze unele obiecte, precumi şidacă debitorul sau creditorul-urmăritor obiectează împotriva evaluăriifăcute de executorul judecătoresc, pentru stabilirea valorii bunurilorpot fi invitaţi experţi.

Articolul 375. Păstrarea bunurilor sechestrate Bunurile sechestrate se dau în păstrare, conttra chitanţă,deitorului, creditorului-urmăritor sau altor persoane, numite deexecutorul judecătoresc. Custodele, dacă nu este însuşi debitorul sau un memebru al familieilui, primeşte pentru păstrare o remuneraţie în conformitate cu taxastabilită. Afată de aceasta i se restituie cheltuielile necesare,efectuate în legătură cu păstrarea bunurilor, scăzîndu-se avantajul realobţinut în urma folosirii acestora. Custodele, căruia i s-au dat în păstrare bunuri sechestrate, poatesă se folosească de ele, dacă prin însuşirile lor ele pot fi folosite,fără ca aceasta să ducă la nimicira sau la scăderea valorii lor.

Articolul 376. Păstrarea obiectelor de valoare ridicate de la debitor Valuta, bijuteriile şi alte obiecte casnice din aur, argint, platinăşi metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi perle, precum şiobiectele de acest fel stricate, ridicate de la debitor, se depun decătre executorul judecătoresc spre păstrare la instituţiile financiareale în Republicii Moldova. Obligaţiile împrumuturilor de stat se ridică de la debitor şi sedepun de către executorul judecătoresc spre păstrarea la cea maiapropiată instituţie financiară. Sumele de bani, găsite la debitor şi necesare pentru acoperireasumei cuvenite creditorului-urmăritor şi a cheltuielilor de executare,se ridică de la debitor şi se consemnează de către executoruljudecătoresc pe contul de depozit al subdiviziunii teritoriale aDepartamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă MinisterulJustiţiei, în care el funcţionează. [Art.376 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 377. Răspunderea custodelui Pentru delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau ascundereabunurilor primite spre păstrare custodele, în afară de răspundereamaterială pentru daunele cauzate, va fi dat în judecată pe bazaarticolului 199 din Codul penal al Republicii Moldova.

Articolul 378. Sechestrarea clădirilor de locuit Cînd este urmărită o clădire de locuit, executorul judecătorescconstată, dacă ea aparine debitorului, care este valoarea ei reală, dacănu cumva a mai fost aplicat un sechestru pe dînsa şi ce sarcini grevează

asupra ei. Convingîndu-se că această clădire aparţine debitorului, executoruljudecătoresc include în opisul obiectelor urmărite întreaga clădire sauo parte a ei, în funcţie de suma urmărită, îi aplică un sechestru şitrimite comitetului executiv al Sovietului local de deputaţi ainorodului o adresă în vederea înregistrării sechestrului; totodatăcomunică aceasta biroului notaial al locului unde se află clădirea. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

În cazul cînd clădirea este dată în gaj, executorul judecătorescînştiinţează imediat pe creditorul-gajist, că s-a pus sechestru peclădire.

Articolul 379. Determinarea cotei-părţi ce revine debitorului dintr-o proprietate în debălmăşie În cazul cînd bunurile debitorului nu sînt suficiente pentruacoperirea sumei urmărite, determinarea cotei-părţi care-i revine dinbunurile gospodăriei de colhoznic sau gospodăriei cetăţenilor, care seocupă cu munca individuală în agricultură se face de instanţă în şedinţade judecată, la propunerea executorului judecătoresc. Debitorului şipersoanelor interesate li se comunică locul şi data şedinţei, darneprezentarea lor nu împiedică examinarea propunerii. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Împotriva încheierii instanţei de judeată cu privire la chestiuneacotei-părţi care revine debitorului din bunurile gospodăriei decolhoznic sau gospodăriei ţărăneşti individuale se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 380. Urmărirea salariului debitorului Urmărirea salariului sau a unui alt cîştig, a pensiei şi stipendieidebitorului se face în cazul cînd debitorul nu are bunuri sau cîndaceste bunuri nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită. Bunurile debitorului nu se vor urmări, dacă suma urmărită nudepăşeşte acea parte a salariului lunar sau a unui alt cîştig, a pensieisau stipendiei, care potrivit legii, poate fi urmărită. Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, alte organizaţiiobşteşti precum şi cetăţenii, au obligaţia, la cererea executoruluijudecătoresc şi în termenul fixat de el, să comunice, dacă debitorulluvrează la ei şi cît cîştigă pe lună, inclusiv toate felurile de plăţineperiodice. În acelaşi mod executorul judecătoresc va cere informaţiaasupra onorarului cuveni debitorului în virtutea drepptului de autor,precum şi a dreptului de descoperitor, inventator sau în virtutea uneipropuneri de raţionalizare. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 381. Mărimea reţinerilor din salariu şi din alte categorii de venituri ale debitorului Mărimea reţinerilor din salariu şi din alte plăţi echivalente secalculează în raport cu suma pe care debitorul are a o primi, după ce ise vor fi scăzute impozitele pe salariu. Din suma salariului şi a plăţilor echivalente cuvenite debitoruluise pot reţine pe baza titlurilor executorii, pînă la acoperireaintegrală a sumelor urmărite: 1) în caz de urmărire a pensiei de întreţinere (alimente) pentrurepararea daunei cauzate prin schilodire sau prin altă vătămare asănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului şi pentrurepararea daunei cauzate prin tîlhărie sau sustragere de bunuri alestatului: cooperatiste, sau altor bunuri obşteşti, sau de bunuripersonale ale cetăţenilor - cincizeci la sută. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

2) la toate celelalte categorii de urmărire, dacă legea nu prevede

altfel - douăzeci la sută. Dacă salariul este urmărit pe baza mai multor documente de executaresilită, muncitorului şi slujbaşului trebuie să li se menţină în toatecazurile cinczeci la sută din cîştig. Limitările mărimii reţinerilor din salariu şi din plăţile şi altesume ecgivalente cu el, limitări stabilite de părţile a doua şi a treiaale prezentului articol, nu se extinde la urmărirea pensiei alimentarepentru întreţinerea copiilor minori. [În redacţia Ucazului din 01.04.87]

[Art.382 exclus prin Legea nr.136-XV din 10.05.2001] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 383. Urmărirea altor venituri ale debitorului, în afară de salariu Regulile de urmărire a salariului se aplică şi în cazurile, cînd seurmăresc: 1) veniturile debitorului, provenite din muncă în colhoz; 2) onorarul ce i se cuvine în virtutea dreptului de autor, dedescoperitor sau de inventator, pentru care s-a eliberat certificat deautor, sau în virtutea unei propuneri de raţionalizare; 3) stipendiile celor ce învaţă; 4) sumele pentru repararea daunei cauzate prin schilodirte sau prinaltă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierdereaîntreţinătorului. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Urmărirea pensiei se face în conformitate cu legislaţia privitoarela pensii.

Articolul 384. Urmărirea indemnizaţiilor plătite pe linia asigurărilor sociale şi a ajutoarelor acordate de casele de ajutor reciproc Indemnizaţiile plătite pe linia asigurărilor sociale, în caz deincapacitate temporară de muncă, precum şi ajutoarele acordate de caselede ajutor reciproc pot fi urmărite numai pe baza unei hotărîri ainstanţei judecătoreşti pentru urmărirea pensiei alimentare şi pentrurepararea daunei cauzate prin schilodire sau prin altă vătămare asănătăţii, precum şi de moartea susţinătorului." [Art.384 în redacţia Legii nr.1340 din 08.10.97] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.06.85] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 385. Sumele care nu pot fi urmărite Nu pot fi urmărite sumele cuvenite debitorului cu titlu de: 1) preaviz şi compensaţii pentru concediul nefolosit, ce se plătescla concedierea lucrătorului. În pricinile privitoare la plata pensiei deîntreţinere (alimente) se admite urmărirea indemnizaţiei pentruconcediiul nefolosit - în cazul cînd persoana obligată a plăti pensia deîntreţinere (alimente) primeşte la concediere o indemnizaţie pe cîtevaluni pentru concediul nefolisit în decurs de cîţiva ani. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

2) compensaţii pentru uzarea instrumentelor, care aparţinlucrătorului şi alte compensaţii în conformitate cu legislaţia muncii; 3) sume plătite lucrătorului în legătură cu delegaţia în interes deserviciu, transferarea, angajarea sau trimiterea la muncă în altălocalitate; 4) premii ce poartă un caracter neperiodic; 5) ajutoare de stat pentru mamele cu mulţi copii şi mamele singure; 6) ajutoare în legătură cu naşterea unui copil, precum şi cele deînmormîntare, acordate pe linia asigurărilor sociale.

Articolul 386. Procedura de urmărire a salariului şi a altor categorii de venituri ale debitorului Executorul judecătoresc trimite documentul de executare silităinstituţiei, întreprinderii sau organizaţiei, unde lucrează debitorulsau unde el are de primit o recompensă, pensie, stipendie sau ajutor,cerînd să se facă reţinerile cuvenite în conformitate cu hotărîreainstanţei şi să se trimită sumele reţinute creditorului-urmăritor. Documentele de executare silită de la cetăţeni referitoare laurmărirea în folosul întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor destat, colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor,altor organizaţii obşteşti a sumelor de bani, ce nu depăşesc acea partea salariului lunar sau a unui alt cîştig, a pensiei sau stipendieidebitorului, care, potrivit legii poate fi urmărită, se trimit decreditorii-urmăritori spre executare direct la întreprinderea,instituţia sau organizaţia, unde lucrează debitorul sau unde el are deprimit o recompensă, pensie sau stipendie. În caz de concediere a debitorului, întreprinderea, instituţia sauorganizaţia restituie documentul de executare silită executoruluijudecătoresc, indicînd totodată suma reţinerilor efectuate şi noul locde muncă al debitorului, dacă are cunoştinţă despre aceasta. [În redacţia Ucazului din 06.05.82] [În redacţia Ucazului din 02.06.66]

Dacă salariul sau un alt cîştig, pensia, stipendia se plăteşte uneipersoane, în al cărei paşaport există menţiune (o notă), că înconformitate cu hotărîrea instanţei de judecată această persoană esteobligtă să plăteacă pensie de întreţinere, administraţia întrepinderii,instituţiei, organizaţiei este obligată, pînă la primirea titluluiexecutor, să efectueze reţinerea pensiei de întreţinere în conformitatecu menţiunea (nota) din paşaport şi în modul stabilit pentru reţinerilepe baza titlurilor executorii, şi să comunice aceasta executoruluijudecătoresc al subdiviziunii teritoriale respective a Departamentuluide executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, dacănu este cunoscută adresa persoanei, în folosul căreia este urmărităpensia de întreţinere, sumele reţinute se virează în contul de depozital subdiviziunii teritoriale respective a Departamentului de executare adeciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei. În caz deneexecutare a aceste obligaţii persoanelor oficiale vinovate li se poateaplica o amendă în modul şi mărimea, stabilite de articolul 391 dinprezentul cod. [Alin.4 art.386 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Alin.4 art.386 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 30.07.68]

Articolul 386/1. Obligaţia administraţiei şi a debitorului de a comunica executorului executorului judecătoresc şi persoanei care primeşte pensia de întreţinere schimbarea locului de muncă al debitorului Administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, care aefectuat reţinerea pensiei de întreţinere pentru copii pe baza uneihotărîri a instanţei de judecată sau pe baza unei decizii ajudecătorului, trebuie să comunice în termen de trei zile executoruluijudecătoresc de la locul de executare a hotărîrii şi persoanei careprimeşte pensia de întreţinere despre plecarea de la lucru a persoaneicare plăteşte pensia de întreţinere, precum şi despre noul loc de muncăsau domiciliul ei, dacă acesta este cunoscut. [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Persoana care este obligată să plătească pensie de întreţineretrebuie să comunice în acelaşi termen executorului judecătoresc despreschimbarea locului de muncă sau a domiciliului, precum şi desprecîştigul suplimentar (pentru lucru în cumul ş.a.). În caz de necomunicare din motive neîntemeiate a datelor menţionate,

persoanelor oficiale şi cetăţenilor li se poate aplica o amendă în modulşi în mărimea stabilite de articolul 391 din prezentul cod. [În redacţia Ucazului din 30.07.68]

Articolul 387. Controlul asupra efectuării juste şi la timp a reţinerilor din salariu Executorul judecătoresc controlează sistematic, dacă reţinerile dinsalariu, din alte venituri ale debitorului s-au făcut cum trebuie şi latimp şi dacă sumele reţinute au fost trimise creditorului-urmăritor.

Articolul 388. Urmărirea sumelor de bani şi bunurilor care se află la terţe persoane În caz de urmărire a unor sume de bani şi bunuri care se află laterţe persoane executorul judecătoresc trimite acestor persoane onotificare, cerîndu-le să-l informeze, dacă deţin careva bunuri de aledebitorului şi dacă sînt obligate să-i plătească careba sume de bani, pece temeiuri şi în ce termen. Totodată li se comunică persoanelor arătate, că, din momentulprimirii notificării, pe bunurile şi sumele de bani aflate la ele s-aaplicat un sechestru, corespunzător sumei urmărite, şi că toate plăţilecuvenite debitorului, pînă la acoperirea deplină a sumei urmărite, elesînt obligate să le facă creditorului-urmăritor sau să le consemneze pecontul de depozit al judecătoriei de sector şi municipale. [Alin.2 art.388 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 389. Punerea sechestrului pe bunurile care se află la alte persoane După ce s-a comunicat, că terţele persoane deţin bunuri de aledebitorului, executorul judecătoresc pune un sechestru pe aceste bunuri. În cazul cînd aflarea bunurilor debitorului la terţe persoane estestimulată printr-un contract încheiat cu ele, chestiunea apărăriidrepturilor contractuale ale terţelor persoane şi chestiunea ridicăriiacestor bunuri se soluţionează de instanţă, conform prevederilorarticolului 427 din prezentul cod.

Articolul 390. Urmărirea depunerilor făcute de cetăţeni la casele de economii ale statului Depunerile cetăţenilor la instituţiile financiare ale RepubliciiMoldova pot fi urmărite pe baza unei sentinţe sau a unei hotărîrijudecătoreşti, prin care s-a admis o acţiune civilă, izvorîtă dintr-unproces penal, sau pe baza unei hotărîri a instanţei de judecată, sau pebaza unei decizii a judecătorului, într-o acţiune pentru plata uneipensii de înteţinere (în lipsă de cîştig sau alte bunuri, care ar puteafu urmărite) ori pr baza unei hotărîri judecătoreşti de împărţire adepunerii, care constituie un bun comun al soţilor. [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

În asemenea cazuri judecătorul are dreptul potrivit cu prevederilelegislaţiei a cere instanţei de credit respestive să prezinte informaţiidacă debitorul are depuneri la această instituţie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Depunerile făcute de cetăţeni la instituţiile de credit arătate potfi confiscate pe baza unei sentinţe definitive sau pe baza unei deciziiîn conformitate cu legea şi prin care s-a dispus confiscarea bunurilor.

Articolul 391. Efectele neîndeplinirii cerinţelor executorului judecătoresc În caz de neîndeplinire a cerinţelor, arătate în alineatul altreilea al articolului 380 şi în articolele 386, 386/1 şi 388 dinprezentul cod, pentru motive considerate de instanţă ca neîntemeiate,persoanelor oficiale vinovate din întreprinderile, instituţiile şiorganizaţiile respective sau cetăţenilor vinovaţi li se aplică, la

propunerea executorului judecătoresc, o amendă de la zece la cincizecide salarii minime. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 20.02.85] [În redacţia Ucazului din 30.07.68]

Creditorul-urmăritor are de asemenea dreptul să intentezeîntreprinderii, instituţiei şi organizaţiei respective sau cetăţeanuluirespectiv o acţiune pentru plata sumei ce trebuie să fie reţinută de ladebitor şi care nu a fost reţinută din vina acestei întreprinderi,instituţii sau organizaţii. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 392. Vînzarea bunurilor sechestrate Vînzarea bunurilor sechestrate ale debitorului se face de cătreexecutorul judecătoresc, organizaţiile comerciale, organele financiareşi instituţiile financiare ale Republicii Moldova, în funcţie detemeiurile sechestrului şi de categoria bunurilor. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Articolul 393. Vînzarea bunurilor ce urmează a fi trecute în proprietatea statului Vînzarea bunurilor debitorului, sechestrate pe baza unei sentinţepenale în ce priveşte partea referitoare la confiscarea bunurilor, saupe baza unei hotărîri, prin care anumite bunuri urmează să treacă înproprietatea statului, se face de organele financiare după regulileprvăzute de lege.

Articolul 394. Vînzarea obiectelor de valoare Contravaloarea valutei, bijuteriilor şi altor obiecte casnice dinaur, argint, platină şi metale din grupa platinei, din pietre preţioaseşi perle, precum şi contravaloarea obiectelor de acest fel stricate,care au fost ridicate de la debitor şi remise spre păstraseinstituţiilor financiare ale Republicii Moldova, se plăteşte, potrivitpreţurilor stabilite, de către instituţia financiară sau de cătreîntreţinerea, instituţia ori organizaţia de stat cărora li s-au remisaceste valori. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Obligaţiile împrumuturilor de stat se plătesc de către casele destat de economii provenite din muncă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 395. Vînzarea bunurilor în comision Vînzarea bunurilor sechestrate ale debitorului, cu excepţia celorenumerate în articolele 393, 394 şi 396 din prezentul cod, se face încomision prin organizaţiile comerciale de stat şi cooperatiste înlocalitatea unde se află bunurile. Transportarea acestora spre a fivîndute în altă localitate se admite numai în urma convenţiei dintrecreditor şi debitor şi pe contul lor. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Ridicarea bunurilor sechestrate şi remiterea lor spre vînzare seface în termenul fixat de executorul judecătoresc, dar nu mai înainte decinci zile şi nu mai tîrziu de o lună după punerea sechestrului.Debitorul are dreptul să vîndă bunurile înainte de îndeplinirea acestuitermen, dar numai sub controlul executorului judecătoresc şi cu un preţ,care să nu fie mai mic decît cel arătat în procesul-verbal de sechestru. Produsele alimentare şi obiectele care se strică repede sîntridicate şi trimise spre vînzare imediat. Sumele realizate de organizaţiile comerciale din vînzarea bunurilordebitorului remise lor se consemnează pe contul de depozit alsubdiviziunii teritoriale respective a Departamentului de executare adeciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei în termen de trei

zile din momentul vînzări. Din sumele realizate organizaţiile comercialereţin în folosul lor un comision, în proporţia stabilită de lege. [Alin.4 art.395 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Alin.4 art.395 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Bunurile debitorului, nevîndute în curs de o lună din ziua remiteriilor organizaţiei comerciale, în cazul cînd creditorul-urmăritor refuzăsă le reţină pentru el, pot fi reevaluate la cererea creditorului-urmăritor, a debitorului sau a organizaţiei comerciale. Reevaluarea seface de executorul judecătoresc cu participarea unui împuternicit alorganizaţiei comerciale. Data şi locul reevaluării se comunicăcreditorului-urmăritor şi debitorului, dar neprezentarea lor nuîmpiedică soluţionarea chestiunii reevaluării. În acest caz se comunicăcreditorului-urmăritor şi debitorului reevaluarea făcută. Dacă bunurile nu vor fi vîndute în curs de două luni dupăreevaluarea lor, creditorul-urmăritor are dreptul să le reţină pentru ella preţul stabilit prin reevaluare. În cazul cînd creditorul-urmăritorrefuză să ia bunurile, ele se restituie debitorului, iar titlul executordacă debitorul nu are alte bunuri sau venituri care ar putea fiurmărite, se restituie creditorului-urmăritor.

Articolul 396. Vînzarea clădirilor de locuit la licitaţie publică Vînzarea clădirii de locuit, care aparţine debitorului şi care estesupusă urmăririi, se face la licitaţie publică în termenele arătate înalineatul al doilea al articolului 395 din prezentul cod. Urmărirea unei clădiri se face în ultimul rînd, cînd nu există altmod de acoperire a datoriei, cu excepţia cazurilor de urmărire pe bazapretenţiilor instituţiilor de credit cu privire la restituireaîmpumuturilor acordate de ele pentru construcţii.

Articolul 397. Anunţurile despre vînzarea la licitaţie Despre licitaţia ace urmează să aibă loc, executorul judecătorescînştiinţează cu cel puţin zece zile înainte de licitaţie, dînd un anunţprin biroul de informaţii; totodată el pune cîte un anunţ la locul undese află clădirea ce se vinde şi la judecătoria de sector sau municipalărespectivă. [Alin.1 art.397 modificat prin Legea nr.762-XIV din 24.12.99] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

În aceste anunţuri trebuie să se arate ce clădire se vinde, cui îiaparţine ea, la ce preţ este evaluată clădirea, unde şi cînd va avea loclicitaţia. În cazul cînd clădirea este dată în gaj, executorul judecătoresccomunică creditorului-gajust data şi locul vînzării la licitaţie aclădirii date în gaj.

Articulul 398. Persoanele, care nu au dreptul de a participa la licitaţii Nu au dreptul de a participa la licitaţii întreprinderile,instituţiile, organizaţiile de stat, organizaţiile cooperatiste (cuexcepţia colhozurilor), asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti şinici persoanele cu funcţii de răspundere ale organelor administraţiepublice, justiţiei, procuraturii de la organele afacerilor interne, dela avocatură şi membrii familiilor lor. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 399. Efectarea licitaţiei Persoanele care doresc să participe la licitaţie sînt obligate săfacă o declaraţie în scris, că nu există obstacole, prevăzute de Codulcivil al Republicii Moldova, pentru dobîndirea acestei clădiri, şi săconsemneze pe contul de depozit al subdiviziunii teritoriale aDepartamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul

Justiţiei o sumă egală cu zece la sută din preţul, la care a fostevaluată clădirea. Licitaţia începr de la preţul la care a fost evaluată clădirea ce sevinde şi care este arătat în procesul-verbal de sechestru. Clădirea seconsidetră vîndută persoanei care a propus la licitaţie cel mai marepreţ. Cumpărătorul este obligat să depună în curs de cinci zile dupăterminarea licitaţiei întreaga sumă cu care a cumpărat clădireascăzîndu-se suma depusă înainte de începerea licitaţii. Celorlalţiparticipanţi la licitaţie sumele depuse li se restituie imediat dupăterminarea licitaţiei. Dacă cumpărătorul clădirii nu depune în termenul fixat întreaga sumăcuvenită, banii pe care i-a depus înainte de începerea licitaţiei nu ise restituie, ci se fac venit la stat. Acesti bani se fac venit la statşi în cazul cînd se va constata, că cumpărătorul nu a avut dreptul săparticipe la licitaţie. După ce cumpărătorul clădirii plăteşte întreaga sumă cuvenită,executorul judecătoresc în remite o copie de pe procesul-verbal privitorla licitaţia ce a avut loc. [Art.399 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002]

Articolul 400. Cazurile cînd se consideră că licitaţia nu a avut loc Executorul judecătoresc va declara, că licitaţia nu a avut loc: 1) dacă la licitaţie s-a prezentat numai un cumpărător; 2) dacă din cei ce s-au prezentat nimeni nu va oferi un preţ maimare decît cel iniţial, la care fusese evaluată clădirea; 3) dacă cumpărătorul nu va depune în decurs de cinci zile întreagasumă cu care a cumpărat clădirea.

Articolul 401. Efectele în cazul cînd s-a declarat că licitaţia nu a avut loc În cazul cînd s-a declarat că licitaţia nu a avut loc, creditorul-urmăritor are dreptul să reţină clădirea pentru el la preţul de evaluareiniţial. În cazul cînd creditorul gajist are calitatea de creditorurmăritor, el este în drept să procure obiectul gajului la preţulindicat în contractul de gaj. [Alin.1 art.401 completat prin Legea nr.1465-XIII din 29.01.98]

Dacă el nu face o asemenea cerere, executorul judecătoresc dispune,după cel puţin zece zile din momentul cînd s-a declarat, că licitaţia nua avut loc, să se ţină o a doua licitaţie. Cea de-a doua licitaţie seanunţă şi are loc în conformitate cu regulile stabilite pentru primalicitaţie, dar începe de la preţul la care a fost evaluată clădirea saude la prima sumă propusă. În cazul în care se declară că licitaţia nu a avut loc şi seorganizează o licitaţie repetată, creditorul gajist are dreptul săprocure obiectul gajului la un preţ mai mic cu cel mult 10% decît preţulde pornire, stabilit la ultima licitaţie. [Alin.3 art.401 introdus prin Legea nr.1465-XIII din 29.01.98]

În cazul cînd se va declara că nici cea de-a doua licitaţie nu aavut los şi creditorul-urmăritor va refuza să reţină pentru el clădireace se vinde, sechestrul pus pe clădire se va ridica.

Articolul 402. Anularea licitaţiei Licitaţia poate fi anulată de instanţă în curs de trei ani din ziuacînd a avut loc, dacă ea s-a făcut cu încălcarea regulilor stabilite,dacă clădirea a fost vîndută unei persoane care nu a avut dreptul săparticipe la licitaţie, precum şi în cazul cînd executorul judecătoresc,creditorul-urmăritor sau cumpărătorul s-au făcut vinovaţi de abuzuri.Dacă actele cumpărătorului, care a săvîrşit abuzul, constituie oinfracţiune, licitaţia poate fi anulată de către instanţă în cursultermenelor de prescripţie, stabilite de lege pentru aducerea la

îndeplinire a sentinţei de condamnare. Împotriva încheierii de anulare a licitaţiei se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 403. Remiterea către creditorul-urmăritor a obiectelor arătate în hotărîrea instanţei Dacă hotărîrea instanţei îl obligă pe pîrît a preda reclamantuluianuumite obiecte, executorul judecătoresc ridică aceste obiecte de ladebitor şi le remite creditorului-urmăritor.

Articolul 404. Executarea hotărîrii care obligă pe debitor să îndeplinească anumite acte În caz de neexecutare a hotărîrii care obligă pe debitor săîndeplinească anumite acte, nelegate de predarea unor bunuri sau unorsume de bani, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal deneexecutare a hotărîrii. Dacă în hotărîre sînt arătate măsurile prevăzute de alineatul întîial articolului 200 din prezentul cod, ce urmează să fie aplicate în cazde neexecutare a hotărîrii, procesul-verbal întocmit se trimitejudecătorului locului de executare, care dă o încheiere, prin caredispune aplicarea măsurilor arătate în hotărîre în caz de neexecutare decătre debiror a unor anumite acte. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Dacă în hotărîre nu sînt arătate asemenea măsuri, procesul-verbalîntocmit se trimite instanţei locului de executare, care soluţioneazăchestiunea, cum să fie executată hotărîrea, conform regulilor cuprinseîn articolul 205 din prezentul cod. În caz de neexecutare în rermenul stabilit de instanţă a hotărîriicare obligă pe debitor să îndeplinească acţiuni ce pot fi săvîrşitenumai de el însuşi (alineatul al doilea al articolului 200 din prezentulcod), procesul-verbal întocmit se trimite de către executoruljudecătoresc instanţei locului de executare. Chestiunea cu privire laneexecutarea hotărîrii se soluţionează în şedinţa de judecată.Creditorului-urmăritor şi debitorului li se comunică data şi loculşedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea chestiuniineexecutării hotărîrii. Constatînd că debitorul nu a executat hotărîrea,instanţa de judecată poate să aplice persoanei juridice o amendă înmărime de la o sută la două sute de salarii minime, fixîndu-i un noutermen pentru executarea hotărîrii, iar persoana fizică poate fi supusăunei sancţiuni administrative conform legii. Amenda plătită de debitorse trece la venitul statului. [În redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94] [În redacţia Legii nr.640-XIII din 10.07.91] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Dacă debitorul încalcă a doua oară sau de mai multe ori termenelestabilite pentru executarea hotărîrii, instanţa aplică din nou măsurileprevăzute la alineatul al patrulea al acestui articol. Achitarea amenziinu-l scuteşte pe debitor de obligaţia de a executa acţiunile prevăzutede hotărîrea instanţei de judecată. [În redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94] [În redacţia Legii nr.640-XIII din 10.07.91]

Împotriva încheierilor asupra chestiunilor arătate în prezentularticol se poate face recurs. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.640-XIII din 10.07.91] [În redacţia Ucazului din 20.02.85]

Articolul 405. Efectele neexecutării hotărîrii cu privire la restabilirea în serviciu În caz de neexecutare de către administraţia întreprinderii,instituţiei, organizaţiei sau organului colegial a hotărîrii

judecătoreşti cu privire la restabilirea în serviciu a salariatuluiconcediat sau transferat nelegitim, instanţa de judecată, la cerereaexecutorului judecătoresc, va supune persoana cu funcţii de răspunderesau, după caz, membrii organului colegial, care sînt obligaţi să executehotărîrea, unei amenzi în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci desalarii minime. Achitarea amenzii nu eliberează persoana cu funcţii de răspundereori organul colegial de executarea hotărîrii instanţei de judecată cuprivire la restabilirea în serviciu a salariatului concediat sautransferat nelegitim. Instanţa de judcată dă o decizie prin care dispune să i se plăteascăsalariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe tot intervalulde timp, începînd cu ziua emiterii hotărîrii şi terminînd cu ziuaexecutării ei. Totodată, instanţa de judecată pune în sarcină persoanei cu funcţiide răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial care aureţinut executarea hotărîrii judecătoreşti obligaţia de a repara deplindauna pricinuită întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în legăturăcu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. [Art.405 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

CAPITOLUL AL PATRUZECELEA

EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR ÎN PRIVINŢA ÎNTREPRINDERILOR, INSTITUŢIILOR, ORGANIZAŢIILOR DE STAT, COLHOZURILOR, ALTOR ORGANIZAŢII COOPERATISTE, ASOCIAŢIILOR LOR, ALTOR ORANIZAŢII OBŞTEŞTI

Articolul 406. Aplicarea regulilor generale Executarea hotărîrilor în privinţa întreprinderilor, instituţiilorde stat, colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor,altor organizaţii obşteşti se face în conformitate cu regulile generaledin prezentul cod, cu excepţiile şi completările arătate în capitolul defaţă. [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 407. Urmărirea mijloacelor băneşti Cînd este vorba de întreprinderi, instituţii, organizaţii de stat,de colhozuri, de alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alteorganizaţii obşteşti, se urmăresc, pe bază de documente de executaresilită, în primul rînd, mijloacele băneşti ale debitorului, aflate lainstituţiile de credit, potrivit cu regulile stabilite de legislaţie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 408. Procedura de urmărire a mijloacelor băneşti Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat, colhozurile,alte organizaţii cooperatiste, asociaţiile lor, alte organizaţiiobşteşti, care au conturi la instituţii de credit, în cazul cînd sînturmărite mijloacele băneşti ale debitorilor, aflate la instituţii decredit, prezintă documentul de executare silită direct instituţiei decredit respective pentru virarea silită a mijloacelor, conform regulilorstabilite de legislaţie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

[Art.408/1 abrogat prin Legea nr.1396-XV din 17.10.2002] [Completările introduse prin Legea nr. 1367-XIV din 10.11.2000]

[se declară neconstituţionale conform Hot. Curţii] [Constituţionale nr.11 din 15.02.2001] [Art.408/1 introdus prin Legea nr.1367-XIV din 10.11.2000]

Articolul 409. Urmărirea bunurilor întreprinderilor agricole supuse privatizării Dacă întreprinderea agricolă care se privatizează sau urmează a fiprivatizată nu are mijloace băneşti suficiente pentru acoperireadatoriei, se pot urmări bunurile aflate în proprietatea acestui debitor,cu excepţia instalaţiilor de irigaţie şi plantaţiilor multianualeamplasate pe terenurile fondului funciar de privatizare, tractoarelor,combinelor, altor maşini şi echipament cu destinaţie agricolă,mijloacelor de transport folosite la obţinerea producţiei agricole,fondului semincer, vitelor de muncă şi celor productive şi producţieiagricole în stadiu neterminat. [Art.409 introdus prin Legea nr.394-XIV din 13.05.99] [Art.409 exclus prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98] [Art.409 modificat prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.409 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

[Art.410 exclus prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98] [Art.410 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

[Art.411 exclus prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98] [Art.411 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 412. Vînzarea bunurilor Vînzarea bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilorde stat, colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor,altor organizaţii obşteşti se face potrivit cu prevederile legislaţiei. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 413. Procedura de urmărire în caz de lichidare a organizaţiei În caz de lichidare a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei destat, a colhozului, a unei alte organizaţii cooperatiste, asociaţiilorlor, altor organizaţii obşteşti urmărirea datoriei se face dupăprocedura stabilită de legislaţie. [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Ucazului din 06.05.82]

CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI UNULEA

DISTRIBUIREA ÎNTRE CREDITORII-URMĂRITORI A SUMELOR REALIZATE PRIN URMĂRIRE

Articolul 414. Predarea sumelor realizate prin urmărire creditorilor-urmăritori Din suma pe care executorul judecătoresc a realizat-o prin urmărireadebitorului se acoperă mai întîi cheltuielile de executare, restul estefolosit apoi pentru satisfacerea pretenţiilor creditorilor-urmăritori.Suma rămasă după satisfacerea tuturir pretenţiilor se restituiedebitorului. Sumele, realizate prin urmărirea debitorului şi care trebuie să fiepredate creditorilor-urmăritori, se consemnează de executoruljudecătoresc pe contul de depozit al subdiviziunii teritoriale aDepartamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă MinisterulJustiţiei, iar după aceea se eliberează sau se transferă după regulilestabilite. Sumele care urmează să fie făcute venit la stat se depun deexecutorul judecătoresc direct la instituţia finanaciară respectivă aRepublicii Moldova. Sumele urmărite în folosul unor persoane care locuiesc în

străinătate, se virează creditorului-urmăritor conform regulilorstabilite. [Art.414 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [În redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 415. Alăturarea la urmărire În timpul urmăririi persoanele, care au documente de executaresilită în legătură cu alte pricini, se pot alătura la urmărire.

Articolul 416. Ordinea satisfaceii pretenţiilor creditorilor- urmăritori Dacă suma realizată prin urmărirea debitorului nu este suficientăpentru satisfacera tuturor pretenţiilor conform documentelor deexecutare, suma aceasta se distribuie între creditorii-urmăritori înordinea categoriilor, stabilită prin articolele 417 - 424 din prezentulcod. Din momentul expirării termenului de executare a obligaţieigarantate prin gaj, creditorul gajist are dreptul preferenţial faţă deceilalţi creditori urmăritori de a-şi executa creanţele din valoareabunurilor sau drepturilor patrimoniale gajate. [Alin.2 art.416 introdus prin Legea nr.1465-XIII din 29.01.98]

Pretenţiile fiecărei categorii posterioare se satisfac, după ce aufost satisfăcute pe deplin pretenţiile categoriile anterioare. Dacă sumarealizată nu este suficientă pentru satisfacera completă a tuturorpretenţiilor unei categorii, aceste pretenţii se satisfac proporţionalcu suma ce i se cuvine fiecărui creditor-urmăritor. La examinarea cazurilor cu privire la falimentul debitorilor,cerinţele creditorilor se satisfac în ordinea stabilită de legislaţia cuprivire la faliment. [Alin.4 art.416 introdus prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98] [Art.416 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 417. Urmăririle de categoria întîia Se satisfac în primul rînd pretenţiile privitoare la plata pensieialimentare; pretenţiile care decurg din raporturile de muncă;pretenţiile cu privire la plata pentru asistenţa juridică, prestată deavocaţi; pretenţiile referitoare la plata onorarului în bazacontractului de autor; pretenţiile cu privire la repararea dauneicauzate prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii precum şi înlegătură cu pierdera întreţinătorului. [Alin.1 art.417 modificat prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98]

După satisfacera completă a pretenţiilor sus-menţionate se satisfacpretenţiile cu privire la asigurările sociale şi pretenţiile cetăţenilorprivind repararea daunei, cauzate bunurilor lor prin infracţiune saucontravenţie administrativă. [Art.417 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 418. Urmăririle de categoria a doua Se satisfac în al doilea rînd pretenţiile privitoare la impozite şila plăţile nefiscale, ce se varsă în buget; pretenţiile organelorasigurărilor de stat cu privire la asigurările obligatorii; pretenţiilecu privire la repararea daunei, cauzate prin infracţiune saucontravenţie administrativă întreprinderilor, instituţiilor de stat,colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, altororganizaţii obşteşti. [Art.418 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 419. Urmăririle de categoria a treia Se satisfac în al treilea rînd pretenţiile garantate prin gaj cuprivire la urmărirea din valoarea bunurilor date în gaj. [Art.419 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 420. Urmăririle de categoria a patra Se satisfac în al patrulea rînd pretenţiile negarantate prin gaj aleîntreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat, alecolhozurilor, ale altor organizaţii cooperatiste, ale asociaţiilor lor,ale altor organizaţii obşteşti. [Art.420 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 421. Urmăririle de categoria a cincea Toate celelalte pretenţii se satisfac în al cincilea rînd. [Art.421 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 422. Urmărirea bunurilor date în gaj Bunurile date în gaj pot fi urmărite, dacă celelalte bunuri aledebitorului nu sînt suficiente pentru satisfacerea completă a tuturorpretenţiilor, formulate faţă de el şi negarantate de gaj. Creditorul-gajist, care şi-a reţinut bunurile date în gaj, esteobligat să satisfacă pretenţiile, ce au precădere faţă de pretenţia lui,dar într-o proporţie, care să nu depăşească valoarea acestor bunuri. [Art.422 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

[Art.423 exclus prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.98] [Art.423 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96] [Art.423 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 424. Executarea sentinţei în partea privitoare la confiscarea bunurilor Vînzarea bunurilor debitorului în cadrul executării unei sentinţejudecătoreşti în parte privitoare la confiscarea bunurilor se face dupăce au fost satisfăcute toate pretenţiile faţă de debitor, care s-aunăscut înainte ca organele de anchetă preliminară sau instanţa dejudecată să fi pus sechestru pe bunurile celui condamnat. Pretenţiile referitoare la plata pensiei de întreţinere (alimente)şi repararea prejudiciului cauzate prin schilodire sau prin altăvătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierdereaîntreţinătorului lui, se îndestulează şi în cazul dacă aceste pretenţiiau luat naştere după aplicarea sechestrului asupra bunurilor celuicondamnat. [Art.424 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Articolul 425. Tabloul de împărţeală întocmit de executorul judecătoresc Dacă sînt mai mulţi creditori-urmăritori şi dacă suma realizată dinurmărirea degitorului nu este suficientă pentru satisfacerea completă atuturor cerinţelor executorul judecătoresc întocmeşte un tablou deîmpărţeală a banilor între creditorii-urmăritori, în ordinea stabilităîn ce priveşte satisfacera pretenţiilor, şi îl prezintă spre aprobarejudecătorului. [Art.425 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Împotriva încheierii judecătorului cu privire la aprobarea saumodificarea tabloului de împăţeală întocmit de executorul judecătorescse poate face recurs. [Alin.2 art.425 în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI DOILEA

APĂRAREA DREPTURILOR DEBITORULUI ŞI ALE ALTOR PERSOANE ÎN CADRUL EXECUTĂRII UNEI HOTĂRÎRI JUDECĂTOREŞTI

Articolul 426. Recursul împotriva actelor executorului judecătoresc Împotriva actelor efectuate de executorul judecătoresc în cadrulexecutării unei hotărîri sau împotriva refuzului de a efectua asemeneaacte, creditorul-urmăritor sau debitorul poate face recurs. Recursul se

introduce la instanţa, în a cărei circumscripţie se află subdiviziuneateritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pelîngă Ministerul Justiţiei, în care funcţionează executorul judecătorescîn curs de cinci zile din momentul efectării actului de cătreexecutorul judecătoresc sau din momentul cînd persoanele sus-arătate,cărora nu li s-a comunicat data şi locul efectuării actului au aflatdespre el. Recursurile împotriva actelor executorului judecătoresc seexaminează în şedinţa de judecată. Creditorului-urmăritor şi debitoruluili se comunică locul şi data şedinţeil dar neprezentarea lor nuîmpiedică soluţionarea chestiunii deduse în faţa instanţei. Împotriva încheierii instanţei cu privire la actele executoruluijudecătoresc se poate face recurs. [Art.426 modificat prin Legea nr.1144-XV din 20.06.2002] [Art.426 în redacţia Legii nr. 942-XIII din 18.07.96]

Articolul 427. Apărarea drepturilor altor persoane în cadrul executării hotărîrii În cazul cînd la punerea sechestrului pe bunuri executoruljudecătoresc a săvîrşit o încălcare a legii, care constituie un temeipentru anularea sechestrului, indiferent dacă bunurile aparţindebitorului sau altor persoane, cererea debitorului şi acestor persoanede a se anula sechestrul se examinează de instanţa de judecată dupăregulile, stabilite de articolul 426 din prezentul cod. Asemenea cereripot fi depuse pînă în momentul vînzării bunurilor sechestrate. Contestarea de către terţe persoane a dreptului privind apartenenţabunurilor urmărite se ecaminează de instanţă potrivit cu regulileprivitoare la procedura de intentare a acţiunilor (acţiunile pentruridicarea sechestrului pus pe bunuri). Acţiunile pentru ridicarea sechestrului pus pe bunuri pot fiintentate atît de proprietarii, cît şi de posesorii bunurilor, ce nuaparţin debitorului. Acţiunile pentru ridicarea sechestrului pus pe bunuri se intenteazădebitorului şi creditorului-urmăritor. Dacă sechestrarea bunurilor s-afăcut pe baza unei sentinţe penale în partea privitoare la confiscareabunurilor, vor figura în calitate de pîrîţi cel condamnat şi organulfinanciar respectiv. Dacă bunurile sechestrate au fost de acum vîndute,acţiunea se intentează şi persoanelor cărora li s-au predat bunurile. În caz de admitere a acţiunii de restituire a bunurilor de acumvîndute, litigiile dintre cei ce le-au cumpărat, creditorul-urmăritor şidebitor se examinează potrivit cu regulile privitoare la procedura deintentare a acţiunilor. Dacă se va constata, că există împrejurările arătate în alineatulîntîi al prezentului articol, judecătorul este obligat să anulezesechestrul, indiferent de cererea persoanelor interesate.

Articolul 428. Întoarcerea executării În cazul cînd se anulează hotărîrea adusă la îndeplinire şi se dă,după rejudecarea pricini, o hotărîre de respingere a acţiunii în tot sauîn parte ori o încheiere a procesului sau de scoatere a pricinii de perol, precum şi în cazul cînd se admite acţiunea numai în parte,pîrîtului trebuie să i se restituie tot ce s-a incasat de la el înfolosul reclamantului în baza hotărîrii anulate (întoarcereaexecutării). Dacă nu este posibil să se restituie bunurile în natură, hotărîrea(încheierea, decizia) instanţei de judecată va prevedea restituireavalorii acestor bunuri.

Articolul 429. Soluţionarea de către prima instanţă a chestiunii întoarcerii executării Instanţa, căreia i s-a trimis pricina spre o nouă judecare, esteobligată să examineze din oficiu chestiunea întoarcerii executării şis-o soluţioneze în noua hotărîre sau decizie, cu care se va terminajudecarea pricinii.

Dacă instanţa, care a examinat din nou pricina, nu a soluţionatchestiunea întoarcerii executării hotărîrii anulate, pîrîtul are dreptulîn limitele termenelor de prescripţie să introducă la această instanţăo cerere de întoarcere a executării. Această cerere se examinează înşedinţa de judecată, înştiinţîndu-se persoanele care participă laproces. Dar neprezentarea acestor persoane nu împiedică soluţionarachestiunii depuse în faţa instanţei. Împotriva încheierii instanţei asupra chestiunii întoarceriiexecutării se poate face recurs. [Alin. în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

La depunera cererii de întoarcere a executării taxa de stat nu seplăteşte.

Articolul 430. Soluţionarea de către instanţa de recurs a chestiunii întoarcerii executării hotărîrii Dacă instanţa, care a examinat pricina pe baza unui recurs,soluţionează definitiv prin decizia sa litigiul asupra dreptului saudispune încerarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol, ea esteobligată să soluţioneze chestiunea întoarcerii executării sau s-otrimită spre soluţionare primei instanţe. [Art.430 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Dacă decizia instanţei superioare nu cuprinde indicaţii cu privirela întoarcerea executării, pîrîtul are dreptul să depună o cererecorespunzătoare la prima instanţă, care va examina şi va soluţionaaceastă cerere potrivit cu regulile articolului 429 din prezentul cod. [Alin. în redacţia Legii nr.942-XIII din 18.07.96]

Articolul 431. Cazurile de limitare a întoarcerii executării În caz de anulare în cadrul supravegherii a hotărîrilor în pricinileprivitoare la pretenţii de bani, decurgînd din raporturi juridice demuncă, în pricinile privitoare la veniturile colhoznicilor provenite dinmunca în colhoz, pentru plata onorarului cuvenit în virtutea dreptuluide autor, de descoperitor, de inventator - dacă s-a eliberat uncertificat de autor - şi în virtutea unei propuneri de raţionalizarepentru plata pensiei de întreţinere (alinente), pentru repararea dauneicauzate prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi înlegătură cu pierderea întreţinătorului întoarcerea executării esteadmisibilă, dacă hotărîrea anulată se întemeia pe informaţii mincinoase,comunicare de reclamant, sau pe documente false prezentate de el. [Art.431 în redacţia Ucazului din 06.05.82]

Notă: La data de 18.08.2000 se abrogă orice dispoziţie al Codului de procedură civilă care contravine Legii contenciosului administrativ conform art.34 art.4 al Legii nr.793-XIV din 10.02.2000

TITLUL AL ŞASELEA

DREPTURILE PROCEDURALE CIVILE ALE CETĂŢENILOR STRĂINI ŞI ALE PERSOANELOR FĂRĂ CETĂŢENIE. ACŢIUNILE INTENTATE STATELOR STRĂINE, DELEGAŢIILE JUDECĂTOREŞTI HOTĂRÎRILE INSTANŢELOR DE JUDECATĂ STRĂINE, TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 432. Drepturile procedurale civile ale cetăţenilor străini, ale întreprinderilor şi organizaţiilor străine Cetăţenii străini au dreptul să se adreseze instanţelor de judecatădin Republica Moldova şi se bucură de drepturile procedurale civile încondiţii egale cu cetăţenii Republicii Moldova.

Întreprinderile şi organizaţiile străine au dreptul să se adresezeinstanţelor de judecată din Republica Moldova şi se bucură de drepturileprocedurale civile pentru apărarea intereselor lor. Guvernul Republicii Moldova poate să aplice restricţii de răspunsfaţă de cetăţenii, întreprinderile şi organizaţiile statelor, în careexistă restricţii speciale în ceea ce priveşte drepturile proceduralecivile ale cetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor RepubliciiMoldova. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 433. Drepturile procedurale civile ale persoanelor fără cetăţenie Persoanele fără cetăţenie au dreptul să se adreseze instanţelor dejudecată din Republica Moldova şi se bucură de drepturile proceduralecivile în condiţii egale cu cetăţenii Republicii Moldova. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 433/1. Competenţa instanţelor de judecată ale Republicii Moldova în pricinile civile în legătură cu litigiile, la care participă cetăţeni stăini, persoane fără cetăţenie, întreprinderi şi organizaţii străine, precum şi în legătură cu litigiile în care măcar una din părţi locuieşte în străinătate Competenţa instanţelor de judeată ale Republicii Moldova înpricinile civile în legătură cu litigiile, la care participă cetăţenistrăini, persoane fără cetăţenie, întreprinderi şi organizaţii străine,precum şi în legătură cu litigiile în care măcar una din părţi locuieşteîn străinătate, este reglementată de legislaţia Republicii Moldova, iarîn cazurile neprevăzute de legislaţia Republicii Moldova - pe bazaregulilor de competenţă stabilite prin prezentul cod. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 434. Acţiunile intentate statelor străine. Imunitatea diplomatică Intentarea unei acţiuni unui stat străin, asigurarea acţiunii şiurmărirea bunurilor unui stat străin, aflate în Republica Moldova, sepot face numai cu consimţămîntul organelor competente ale statuluirespectiv. În materie de pricini civile reprezentanţii diplomatici ai statelorstrăine, acreditaţi în Republica Moldova, şi celelalte persoane, arătateîn legile şi tratatele internaţionale respectiv ale Republicii Moldovasînt supuse jurisdicţiei instanţelor de judecată ale Republicii Moldovanumai în limitele stabilite de normele dreptului internaţional sau detratatele internaţionale ale Republicii Moldova. În cazul în care într-un stat străin nu se asigură RepubliciiMoldova, bunurilor sau reprezentanţilor ei aceeaşi inviolabilitatejuridică, care, potrivit prezentului articol, se garantează statelorstrăine, bunurilor sau reprezentanţilor lor în Republica Moldova,Guvernul Republicii Moldova sau un alt organ împuternicit poate sădispună aplicarea unor măsuri de răspuns faţă de acest stat, faţă debunurile lui sau faţă de reprezentantul acestui stat. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 435. Executarea delegaţiilor date de instanţele de judecată străine şi adresarea delegaţiilor de către instanţele de judecată ale Republicii Moldova în instanţele de judecată străine Instanţele de judecată ale Republicii Moldova execută delegaţiilecare le-au fost date, în modul stabilit, de către instanţele de judecatăstrăine cu privire la efectuarea diferitelor acte de procedură(înmînarea citaţiilor şi a altor documente, audierea părţilor şi amartorilor, efectuarea expertizei şi a cercetărilor la faţa loculuietc.), cu execepţia cazurilor în care:

1) executarea delegaţiei ar fi în contradicţie cu suveranitateaRepublicii Moldova sau ar ameninţa securitatea Republicii Moldova; 2) executarea delegaţiei nu este de competenţa instanţei de judecată. Executarea delegaţiilor primite din parte instanţelor de judecatăstrăine cu privire la efectuarea diferitelor acte de procedură se faceîn baza legislaţiei Republicii Moldova. Instanţele de judecată ale Republicii Moldova pot da delegaţieinstanţelor de judecată străine în vederea efectuării diferitelor actede procedură. Modul de stabilire a relaţiilor dintre instanţele de judecată aleRepublicii Moldova şi cele străine se stabileşte de legislaţiaRepublicii Moldova şi de tratatele internaţionale încheiate de RepublicaMoldova şi de statele străine resprective. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 436. Executarea hotărîrilor instanţelor de judecată şi ale organelor de arbitraj străine Procedura de executare în Republica Moldova a hotărîrilorinstanţelor de judecată şi ale organelor de arbitraj străine sestabileşte de legislaţia Republicii Moldova şi de tratateleinternaţionale, încheiate de Republica Moldova şi de statele străinerespective. Hotărîrea unei instanţe de judecată străine sau a unui organde arbitraj străin poate fi prezentată spre executare silită înRepublica Moldova în termen de trei ani din momentul cînd a rămasdefinitivă. [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

Articolul 437. Tratatele internaţionale Dacă printr-un tratat internaţional la care a aderat RepublicaMoldova se stabilesc alte reguli decît cele prevăzute prin prezentul codse aplică regulile tratatului internaţional. [Legii RM nr.942-XIII din 18.07.96] [În redacţia Legii nr.1157-XII din 04.08.92]

ANEXA Nr.1

LISTA categoriilor de bunuri care nu pot fi urmărite pe baza documentelor de executare silită [Modificată prin Ucazul din 06.05.82]

Nu pot fi urmărite pe baza documentelor de executare silităumătoarele categorii de bunuri şi obiecte, care constituie proprietatepersonală a debitorului sau cota-parte ce-i revine într-o proprietatecomună şi care sînt necesate debitorului şi persoanelor întreţinute deel: 1. Casa de locuit cu dependinţele sau unele părţi ale el - lapersoanele, a căror îndeletnicire de bază este agricultura, dacădebitorul şi familia lui locuiesc permanent în ea, cu excepţia cazurilorcînd este vorba de restituirea unui împrumut, acordat de bancă pentrucostrucţia casei. 2. La persoanele, a căror îndeletnicire de bază este agricultura -unica vacă, în lipsa unei vaci - unica viţică; în gospodăriile care nuau nici vacă şi nici viţică - unica capră, oaie sau porc, la colhoznici,afară de aceasta - oile, caprele şi porcii pînă la jumătate din normastabilită pentru gospodăria de colhoznic prin Statutul colhozului precumşi păsările de curte. 3. Nutreţul pentru vite, necesar pînă la strîngerea noii recolte defuraj sau pînă la scoaterea vitelor la păşunat. 4. La persoanele, a căror îndeletnicire de bază este agricultura -seminţele necesare însămînţărilor curente. 5. Mobila, obiectele de uz casnic, îmbrăcămintea, necesaredebitorului şi persoanelor întreţinute de el:

1) îmbrăcămintea - pentru fiecare persoană: un platon de vară sau detoamnă, un palton de iarnă sau un cojoc, un costum de iarnă (pentrufemei - două rochii de iarnă), un costum de vară (pentru femei - douărochii de vară), cîte o pălărie pentru fiecare sezon (pentru femei, pelîngă aceasta, două broboade de vară şi o broboadă de iarnă sau un şal),altă îmbrăcăminte sau pălării, întrebuinţate timp îndelungat şi care nuprezintă valoare; 2) încălţăminte, rufele, albiturile de pat, tacîmurile aflte în uz(cu excepţia obiectelor făcute din materiale preţioase, precum şi aobiectelor care prezintă o valoare artistică); 3) mobila - cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă,un dulap şi o ladă pentru o familie; 4) toate lucrurile copiilor; 6. Produsele alimentare într-o cantitate necesară debitorului şifamiliei lui pînă la recolta nouă, dacă îndeletnicirea principală adebitorului este agricultura, iar în celelalte cazuri produselealimentare şi banii în valoarea totală egală cu salariul lunar aldebitorului, dar nu mai puţin de o sută de ruble. 7. Combustibilul necesar pentru pregărirea mîncării şi încălzirealocuinţei familiei în cursul sezonului, în care se face foc în sobe. 8. Inventarul (inclusiv manualele şi cărţile) necesar debitoruluipentru a-şi continua exercitarea profesiei, cu excepţia cazurilor, cîndprin sentinţa instanţei de judecată debitorul a fost lipsit de dreptulde a exercitta îndeletnicirea respectivă sau cînd inventarul a fostfolosit de el pentru a exercita un meşteşug nelegal. 9. Cotele de participare la organizaţiile cooperatiste, dacădebitorul nu a fost exclus din rîndurile membrilor cooperativei. 10. În caz de urmărire pe baza unor documente de executare silită acotei-părţi ce revine debitorului în bunurile în devălmăşie alegospodăriei de colhoznic sau ale gospodăriei ţăranilor, care se ocupă cumunca individuală în agricultură, mărimea cotei se stabileşte dupăscoaterea din aceste bunuri a casei de locuit, în care trăiesc membriigospodăriei, cu dependinţele ei, a seminţelor necesare însămînţărilorcurente, a unei vaci, iar în lipsa unei vaci - a unei viţele (iar într-ogospodărie de colhoznic - şi a oilor, caprelor, procilor şi păsărilor decurte) pînă la o jumătate de normă stabilită de Statul artelului agricolşi a nutreţului necesa animalelor rămase.

ANEXA Nr.2

Reconstituirea dosarelor pierdute, conţinînd acte de procedură judiciară sau de executare

Articolul 1. Dosarele pierdute, conţinînd acte de procedurăjudiciară sau de executare, pot fi reconstituite de instanţă la cerereaparticipanţilor la proces, a procurorului, precum şi din oficiu deinstanţă. Articolul 2. Dosarul pierdut se reconstituie în întregime sauparţial în partea care trebuie reconstituită după părerea primeiinstanţe sau a instanţei superioare. Hotărîrea sau încheierea cu pricirela încetarea procesului, care s-a dat de instanţă, trebuie să fiereconstituită în mod obligatoriu. Articolul 3. Cererea de reconstituire a dosarului pierdut, dacăacesta conţinea acte de procedură judiciară, se depune la instanţa carea judecat procesul, iar dacă conţine acte de executare - la instaţalocului de executare. Articolul 4. Cererea trebuie să cuprindă date amănunţite despreproces. La cerere se anexează documentele care s-au păstrat lapetiţionar şi care au legătură cu procesul, sau copii de pe ele, chiardacă nu sînt certificate după regulile stabilite. Articolul 5. La examinarea pricinii instanţa va folosi părţile dindosar care s-au păstrat, actele eliberate cetăţenilor şi instituţiilorînainte de pierderea dosarului, copiile de pe aceste acte, alteadeverinţe şi hîrtii care au legătură cu procesul.

Instanţa de judecată poate asculta în calitate de martor persoanelecare au fost de faţă la efectarea actelor de procedură, şi în cazurilenecesare, pe membrii completului ce a judecat procesul, al cărui dosars-a pierdut, precum şi persoanele care au executat hotărîrea instanţei. Articolul 6. Dacă materialele adunate nu sînt suficiente pentrureconstituirea exactă a dosarului pierdut, instanţa dă o încheiere, princare încetează examinarea cererii de reconstituire a dosarului. În acestcaz petiţionarul poate intenta o acţiune conform regulilor generale. Articolul 7. Cheltuielile făcute de instanţă în legătură cuexaminarea procesului privitor la reconstituirea dosarului pierdut cadîn sarcina statului. Dacă cererea s-a făcut cu rea-credinţă,petiţionarul va fi obligat a plăti cheltuielile de judecată. [Anexa nr.3 exclusă prin Legea nr.942-XIII din 18.07.96]

__________Legile Republicii MoldovaCodul de procedură civilă, adoptat la 26.12.64 (abrogat - parţial)