Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul IV, Serie nouă - Nr. 110 (145), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 13 - 19 noiembrie 2009

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

7

3

Planul înclinat, în paragină

Ce înţeleg politicienii noştri prin interes

naţional?

Începând din luna noiembrie 2009, săptămânalul regional de atitudine

şi cultură numărul 1, Condeiul Ardelean,

îl puteţi achiziţiona, în judeţul Braşov, de la punctele de difuzare

a presei Chioşcurile Roşii.

De asemenea, publicaţia noastră se găseşte, în judeţul Covasna, alături

de chioşcurile H-Press, şi la punctele de difuzare a presei Adrimar din:

Sfântu-Gheorghe (lângă Romtelecom şi BCR), Covasna

(la Spitalul de Cardiologie), Întorsura-Buzăului (aleea spre piaţă).

După ce pe 4 noiembrie Guvernul Boc 3 fără Boc, adică Lucian Croitoru, a fost picat de Parlament, pe 6 noiembrie Traian Băsescu, preşedintele cu apucături de dictator, şi-a mai bătut un cui în „sicriu“: Guvernul Boc 3 fără Boc - partea a doua, adică Liviu Negoiţă 6

Sfi nţirea troiţei din incinta Unităţii de Vânători de Munte din Sfântu-Gheorghe,

O nouă „poartă spre cer” La începutul acestei luni, mai precis pe 3 noiembrie 2009, în cadrul manifestărilor organizate în Garnizoana Militară Sfântu-Gheorghe cu ocazia Zilei Armatei Române şi a Zilei Vânătorilor de Munte, a avut loc un ceremonial militar şi religios şi sfi nţirea troiţei din unitate. La ceremonie au par-ticipat reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai par-tidelor politice, instituţiilor cultu-rale, ştiinţifi ce şi religioase, cadre militare în activitate, în rezervă sau retragere, veterani de război, ai celorlalte unităţi de ordine publică din judeţul Covasna, ai Bisericii Ortodoxe, societăţii civile şi mass-media. Slujba de sfi nţire a fost ofi cia-

tă de IPS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, împreună

cu un sobor de preoţi militari şi civili, însoţit de preoţii protopopi Florin Tohănean şi Ioan Bercu. Despre semnifi caţia evenimentu-

lui au rostit alocuţiuni: col. Vasile Cristea, comandantul Garnizoanei

Militare Sfântu-Gheorghe, preotul militar Ioan Boroş de la Inspecto-ratul de Jandarmi Braşov, originar din Breţcu, drd. Codrin Munteanu,

prefectul judeţului Covasna, şi IPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan. IPS Ioan a felicitat comanda uni-tăţii, pe preotul militar Ioan Cucu şi pe toţi cei care au contribuit la ridicarea acestei noi „porţi către cer” în incinta unităţii militare, subliniind semnifi caţia prezenţei sfi ntei troiţe pentru întărirea sufl e-tească a ostaşilor. Prefectul jude-ţului Covasna, Codrin Munteanu, a reluat propunerile de a declara monument istoric drapelul tricolor de pe turnul Primăriei municipiu-lui Sfântu-Gheorghe, pentru a-i asigura prezenţa sa, în siguranţă, în locul cucerit prin jertfa de sân-ge a militarilor români, în toamna anului 1944, şi a ridica un bust ge-neralului Grigore Bălan, care să fi e amplasat în Sfântu-Gheorghe pe bulevardul ce-i poartă numele.

(continuare în pagina 7)

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

8 Părintele Teofil Părăian a trecut la cele veşnice

Gheorghe Dinică s-a stins la vârsta de 75 de ani

12 Postul Naºterii Domnului

(15 noiembrie - 24 decembrie)

2 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Politic

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratoriprof. univ. dr. Petre Ţurleadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Mircea Frenţiu ing. Nicolae Dorofteiprof. Ilie Şandruprof. Ligia Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Mircea Bodnariprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Corina Sporea Bărăganprof. Georgeta Ciobotăprof. ing. Adrian Moisoiuprof. ing. Maria PeligradPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Constantin IacobPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăMihail BroanărMarius DănilăDan TanasăMonica Blaj

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor aparţine în exclusivitate autorilor.

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Caţa

Redactori Adrian Teacă Andrei Mihai Braşoveanu Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia KardaTiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap.1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte Florin Ignat

Director executiv Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conserva-tor solicită rezolvarea neîntârziată a petiţiei cetăţeanului Dan Tanasă, locuitor al municipiului Sfântu-Gheorghe din judeţul Covasna, trimisă în urmă cu un an Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care sesiza au-toritatea statului asupra faptului că domnul, pe atunci depu-tat, Tamas Sandor, acum preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, a folosit în campania sa electorală sloganul „Trei scaune deasupra tuturor!”, similar sloganului fascist „Deu-tscland uber alles!”, tradus „Germania deasupra tuturor!”. Domnul Tanasă a avut în vedere faptul că au fost încălcate prevederile Legii nr. 107/2006 pentru aprobarea Ordonan-ţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzice-rea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, care, pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de in-fracţiuni contra păcii şi omenirii, reglementează interzi-cerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi ome-nirii. Legea dă şi defi niţii. „Prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi ori-ce alte asemenea însemne, care promovează ideile, concep-ţiile sau doctrinele fasciste, rasiste sau xenofobe.” Este ştiut că domnul Tamas Sandor este susţinător fer-vent al autonomiei pe criterii strict etnice a judeţelor Co-vasna, Harghita şi Mureş. Aşa cum sloganul „Germania deasupra tuturor!” a adus locuitorilor evrei din Germania o epurare etnică, ne gândim că domnul susmenţionat are în vedere o epurare etnică pe teritoriul unde a solicitat să fi e ales conducător folosind similar sloganul „Haromszek mindenekfelett!”, în traducere „Trei scaune deasupra tutu-ror!”. Să ne amintim că în această zonă a României, ca şi mai la nord de ea, după Dictatul de la Viena, sub acelaşi slogan german, maghiarii au practicat genocidul şi dezna-ţionalizarea, ca la carte, asupra românilor. Oare domnul Tamas Sandor a vrut să ameninţe românii din judeţul Co-vasna cu sloganul său? Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conservator crede că da. Ca dovadă este faptul că un membru al comunităţii municipiului Sfântu-Gheor-ghe, domnul Dan Tanasă, i-a solicitat demisia şi a sesizat instituţiile statului. Suntem profund îngrijoraţi de tergiversarea acestui caz de către funcţionarii publici abilitaţi să-l rezolve. Spălân-du-se pe mâni ca Pilat din Pont, succesiv, funcţionarii pu-blici au făcut ca sesizarea să fi e cercetată spre dreaptă solu-ţionare de către colegii lor din judeţul Covasna. Sperăm că aici, în fi eful domnului Tamas, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu-Gheorghe să nu fi e timoraţi şi să facă publice eventualele presiuni. Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conserva-tor solicită soluţionarea cauzei cu celeritate, ea fi ind de in-teres public. Orice amânare ne va duce cu gândul la faptul că s-a instaurat deja acceptarea ori teama de Tamas Sandor în urma sloganului folosit.Preşedinte, DataDoru Decebal Feldiorean 12.11.2009

COMUNICAT DE PRESĂCovasna

Braşov

Cluj

Tribunalul a anulat autorizaţia privind panoul „Ţinutul Secuiesc” de la Aita-Mare

Decizia preşedintelui Băsescu e proastă şi neinspirată, susţine Codruţ Şereş

Băsescu contează pe „parlamentari trădători”

Tribunalul Covasna a decis anularea autoriza-ţiei de construire a pano-ului „Ţinutul Secuiesc”, amplasat anul trecut în localitatea Aita-Mare, motiv pentru care acesta va trebui îndepărtat. Instanţa de judecată a fost sesizată în legătu-ră cu acest panou de Pre-fectura Covasna, în baza unei constatări a Inspec-toratului de Stat pentru Construcţii, pe motiv că nu au fost îndeplinite condiţiile de legalitate. Prefectul Codrin Mun-teanu a declarat pentru Agerpres că anularea autorizaţiei atrage după sine înlăturarea panou-lui, iar acest lucru intră în atribuţiile Primări-ei Aita-Mare. Panoul inscripţionat „Ţinutul Secuiesc” în limbile maghiară, română şi engleză a fost amplasat de Consiliul Judeţean Covasna la Aita-Mare în mai 2008, înaintea ale-gerilor locale, cu scop publicitar, de promovare turistică a zonei. La scurt timp însă, Consiliul Local Aita-

Mare a retras, la cererea fostului prefect Gyorgy Ervin, hotărârea prin care acorda în folosinţă gratu-ită suprafaţa de teren în cauză, deoarece, potrivit legii, consiliile locale şi judeţene pot da în folo-sinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate pu-blică sau privată locală ori judeţeană exclusiv persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfă-şoară activitate de binefa-

cere sau de utilitate publi-că ori servicii publice, iar Consiliul Judeţean Co-vasna nu se încadrează în această categorie. Un pa-nou asemănător celui de la Aita-Mare, însă mult mai mare, a fost inaugu-

rat în luna august 2007 în localitatea Chichiş, la graniţa cu judeţul Braşov, în prezenţa mai multor politicieni UDMR, prin-tre care şi Marko Bela. Panoul publicitar de aproape 18 metri pătraţi, pe fundalul căruia apărea o poartă secuiască sculp-tată în lemn, doi tineri îmbrăcaţi în costume po-pulare maghiare şi denu-mirea „Ţinutul Secuiesc” în maghiară, română şi engleză a fost demontat,

la scurt timp, de Societa-tea de Drumuri Naţiona-le, la ordinul ministrului Transporturilor, pentru că nu respecta poziţia din autorizaţie şi era prea aproape de axul şoselei.

(Oana Mălina Negrea)

Secretarul general al Partidului Conservator, Codruţ Şereş, a afi rmat vineri, la Braşov, că decizia preşedintelui Traian Băsescu de desemnare a lui Liviu Negoiţă de a forma un nou Guvern este una proastă, neinspirată, care nu face decât să îl compromită în viitorul apropiat pe unul dintre primarii cu rezultate din Bucureşti. „Cred că Guvernul pe care Liviu Negoiţă îl pregăteşte nu va mai ajunge să fi e audiat în Parlament şi, până la urmă, se va dovedi că Traian Băsescu lucrează pe două planuri. Unul este cel imagistic, de a promova sau de a dori să promoveze un Guvern, dar în realitate domnia sa încearcă să îl ţină pe domnul Boc şi echipa domniei sale până în data de 6 decembrie”, a precizat, într-o conferinţă de presă, secretarul general al PC. Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, conducerea formaţiunii politice şi liderii locali ai PC au avut vineri, la Braşov, o întâlnire organizatorică pentru alegerile prezidenţiale. „Trebuie să conservăm cele 400.000-500.000 de voturi care, în fi ecare an, au fost atribuite Partidului Conservator”, a spus secretarul general al PC. Tot vineri, la Braşov, liderii fi lialelor de tineret PC din toată ţara au discutat des-pre pregătirea alegerilor la nivelul acestora, iar organizaţiile de femei din Regiunea 7 Centru despre implicarea lor în campania electorală. (Jana Pintili)

Justiţia din România

tergiversează

sancţionarea lui

Tamas Sandor pentru

folosirea unui slogan

de inspiraţie nazistă

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

Secretarul general al PRM, Gheor-ghe Funar, crede că preşedintele Traian Băsescu mizează pe „trădători” în în-cercarea de a trece de votul Parlamen-tului cabinetul condus de noul premier desemnat, Liviu Negoiţă. „Ştiind că va pierde alegerile prezi-denţiale încă din primul tur, preşedinte-le-candidat Băsescu se apără atacând, din toate poziţiile, Parlamentul, pe care îl ameninţă cu dizolvarea şi alegeri an-ticipate. După ce a cumpărat primari în viu, acum PDL achiziţionează parla-mentari-grăsuni care devin dependenţi.

Pe aceşti trădători contează preşedin-tele Băsescu”, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, Gheorghe Funar. El este de părere că, în acest fel, Traian Băsescu vrea să-l încurce pe viitorul şef al statului. „Adevărul este că preşedintele Bă-sescu forţează nota pentru a fi validat Guvernul Negoiţă, pe care să-l poată manevra, iar după alegeri să-l împie-dice pe noul preşedinte al Românieisă-şi onoreze promisiunile din campa-nia electorală”, a mai spus Gheorghe Funar. (Marius Septimiu Avram)

3Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145)Opinii

Ce înţeleg politicienii noştri prin interes naţional?Motto: Aşa să vă ajute Dumnezeu, cum şi cât gândiţi şi acţionaţi în interesul acestei Naţii şi a acestei Ţări. Amin.

În cursul zilei de joi, din săptămâ-na care a trecut, au avut loc consul-tările de la Palatul Cotroceni a gru-părilor parlamentare şi a partidelor politice, fi ecare delegaţie apărând pe ecranele diferitelor posturi TV, atât la începutul dialogului cu domnul preşedinte, cât şi la sfârşitul consul-tărilor în faţa presei scrise, preţ de 1-2 minute. În ambele situaţii, liderul delegaţiei a adus la cunoştinţa preşe-dintelui şi a presei, opiniile celor pe care îi reprezenta privind necesitatea formării imediate a unui nou guvern, propunând, totodată, şi primul-minis-tru care să-l formeze. Cei care au ur-mărit cu atenţie conţinutul mesajelor fi ecărei delegaţii au fost impresionaţi de concordanţa lor până la identitate. Toţi înţelegeau, de la preşedinte până la ultimul delegat, grava criză politică în care ne afl ăm, fi reşte generată de adversarii politici, urgenţa alcătuirii unui nou guvern, a aprobării buge-tului „pe 2010”, a legilor pensiilor şi responsabilităţii fi scale, toate în nu-mele interesului naţional.

Caragiale, mai actual ca niciodată

Acest concept a fost dominant în discuţiile cotroceniste, fi ind chiar repetat, în mod abuziv, de unele de-legaţii. În mai puţin de un minut, domnul general de armată şi depu-tat în Parlamentul României Gabriel Oprea, liderul grupului parlamentar al independenţilor, a reluat conceptul de cinci ori. Un adevărat patriot! L-a reluat şi-n faţa ziariştilor de câteva ori, cât şi pe un post TV, ca nu cumva aceştia, care nu scriu decât prostii - cum ar fi : „generalul prezidenţiabil” lider al „grupului racolaţilor”, „gru-pului trădătorilor”, „grupului vânăto-rilor de stele”, „grupului parlamentar cotrocenist”, „grupului parlamentar care nu există” -, să nu cumva să nu cunoască adevăratul „interes naţio-nal” pe care-l serveşte dânsul şi înso-ţitorii săi. Liderul PNL, profesorul de istorie Crin Antonescu, mai erudit în problematica discutată, l-a folosit în fi nalul alocuţiunii sale ca o concluzie, precum cireaşa de pe tort, afi rmând că întreaga sa acţiune şi a partidului său în această grea perioadă este dic-tată de „interesul naţional”. Preşedin-tele PSD, diplomatul Mircea Geoană, ca orice diplomat, ne-a spus mai pe ocolite, că poziţia preşedintelui Ro-mâniei ar fi trebuit să fi e „un gest de politeţe democratică” şi nu „un gest dăunător Ţării”, de unde să înţelegem că ne trebuie „un nou guvern care să facă o treabă mai bună pentru această Ţară”, pentru că „la Cotroceni sunt nori de furtună fără semne de cer senin”, în privinţa rezolvării crizei politice, deci un nou guvern în „inte-res naţional”. Pentru Adrian Năstase, „principalul interes naţional este să scăpăm ţara de pericolul unui nou mandat al lui Băsescu”, care „identi-fi că de fi ecare dată, interesul personal cu interesul naţional”. A doua zi, la fi nalul întâlnirii cu

liderii partidelor parlamentare de la Cotroceni, şi şeful informal al PDL, preşedintele României, Traian Bă-sescu, concluzionând consultările din ziua precedentă, afi rma că „nu agreează un guvern de tehnicieni” propus de majoritatea parlamentară, ci „viitorul cabinet să fi e din oameni politici”, pentru că „nu pot răspunde unor astfel de abordări care nu sunt temeinice şi nu sunt de interes naţio-nal”. Nu am remarcat observaţiile ce-lor doi de la UDMR, dar iată ce spu-nea la Lutiţa, în 2006, liderul maghiar Marko Bela: „Nu dorim să realizăm autonomia teritorială împotriva ro-mânilor care trăiesc aici, ci împreună cu ei. Suntem convinşi că aceasta le va fi de folos şi lor, nu numai nouă”. De atunci, în dese rânduri mi s-a spus de către şefi i şi şefuţii uniuni-lor, consiliilor, asociaţiilor provenite din rândul minoritarilor maghiari, că autonomia teritorială este spre binele românilor ardeleni, deci în interes na-ţional. Astfel, mi-am dat seama cât de bine s-au integrat şi aceştia în socie-tatea politică românească. Deci, toţi „actorii” de pe scena politică românească au folosit sintag-ma „interes naţional”, la care au ape-lat fără niciun fel de reţinere.

Politicienii şi oamenii politici, în accepţiunea mareşalului Alexandru Averescu

Repetarea termenului la nesfâr-şit mi-a amintit de spusele, de prin anii ’30, ale unui fost prim-ministru al României, mareşalul Alexandru Averescu, care-l defi nea astfel: „În lumea noastră politică se mai pot găsi şi persoane - rara avis - care să justifi ce denumirea onorabilă de om politic, marea majoritate însă este compusă din politicieni. Omul po-litic pune în serviciul Ţării tot ce-i poate fi , eventual, de folos pentru rezolvarea chestiunilor de interes general în convieţuirea colectivă, şi anume: pricepere, energie, timp şi, la trebuinţă, chiar şi avutul său”. În concluzie, omul politic serveşte interesul naţional. În schimb, „poli-ticianul, dimpotrivă, se amestecă în chestiuni de interes general ale co-lectivităţii, justifi când acest amestec prin angajamente fără acoperire cu vreo garanţie valabilă, aşa încât, la urma-urmei, activitatea politicianu-lui se rezumă în: goana după putere, pentru că prin ea să realizeze avan-taje personale de naturi deosebite, fără a exclude... pe cele materiale”. Un apropiat al mareşalului, Episco-pul de Hotin, viitorul Mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, într-o scri-soare adresată regelui, la 15 august 1930, arăta „care nu sunt adevăratele politici trebuitoare, unui stat superi-or”, deci, care nu vizează interesul naţional. (Orice asemănare cu actua-litatea nu este întâmplătoare.) „Justi-ţia, Sire, azi nu e decât în mică parte secretul poporului, ea este mai mult o unealtă în mâinile statului. Avem o justiţie aprigă în faţa delictelor de or-din comun şi absolut neputincioasă faţă de actele arbitrare de stat. În oas-te politicianismul pătrunde mereu. În

învăţământ a pătruns până a paralizat toată munca şcolilor; o antiteză mai groaznică între învăţătura şcolilor şi ceea ce prezintă viaţa reală viciată de politică, nu există nicăieri. Nu mai vorbim de administraţie care, alcătu-ită parcă înadins din elemente abso-

lut nepregătite şi impuse pe rând de toate partidele, a devenit cea mai co-borâtă parodiere a cârmuirii mărunte a unui popor. Şi această infl uenţă rea a politicii pătrunde mereu şi în ce-lelalte instituţii din ţară. Principiile trâmbiţate de politicieni în progra-mele lor şi făgăduielile lor demago-gice din vremea frământărilor elec-torale, sunt sfruntate neadevăruri. Alegerile, acte electorale barbar pa-rodiate; aleşii, elemente nepregătite, inferioare, adesea, alegătorilor; acti-vitatea «aleşilor», o slugarnică spri-jinire a trecerii legilor prin parlament şi o aroganţă a asumării de drepturi în a cârmui judeţele în care s-au ales, săvârşind tot felul de nedreptăţi, de infl uenţe şi vinovăţii în afaceri ve-roase. Nu mai îngăduiţi formarea gu-vernelor din nepregătiţi, care adesea nici n-au visat că vor ajunge miniştri, ci din valori conştiente şi apte, care astăzi stau în nedumerire şi resemna-re, adesea dincolo de cadrele politici-enilor organizaţi, aşteptând ca şi po-porul de obşte, curmarea defi nitivă a spectacolelor date de aceste alcătuiri cârmuitoare nedrepte...”

Stupoare! Nu există vinovaţi în „Dosarul Caltaboşul”

Că ne afl ăm în lumea descrisă de Episcop, fără îndoială. În mass-me-dia de luni o ştire a produs stupoa-re. Curtea Constituţională a decis în „Dosarul Caltaboşul” (în care sunt implicaţi Decebal Traian Remeş, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi Ioan Avram Mureşan, fost ministru al Agriculturii, acuzaţi de trafi c de infl uenţă şi de complicitate la cumpărarea de infl uenţă, în formă continuată) că nu există probe legale; mai mult decât atât, că „probele în-ceperii urmăririi penale sunt ilegale”. Cine nu-şi aminteşte de fi lmuleţul dat pe posturile TV, în care Mureşan îi în-mâna lui Remeş plicul cu 15.000 de euro, de caltaboşii şi alte produse ali-mentare stropite cu pălincă, în valoa-

re de 1.500 de lei noi, duse de Mure-şan la locuinţa ministrului în funcţie? Toate acestea în scopul favorizării fi rmei SC Construct Europromt SRL Certeze, pentru câştigarea a două lici-taţii publice de atribuiri de lucrări de amenajări funciare, desigur, în „in-

teres naţional”. Altfel nu se explică de ce forul suprem al bunului mers al Justiţiei, „Curtea Constituţională, a decis că probele începerii urmăririi penale sunt ilegale. Prin urmare, în-registrările efectuate înaintea acestei faze procedurale nu mai pot fi folo-site ca probă în instanţă”. După câte pricep eu, trebuie să-i spun infrac-torului că-l fi lmez şi să fi e zâmbitor, degajat, să stea cu faţa la obiectivul aparatului şi să semneze de luare la cunoştinţă. Deci, ce a văzut o ţară întreagă, nu vede Justiţia? Drept e că este legată la ochi. Mai mult, cei care au făcut ilegalitatea sunt „pro-curorii” probelor. Aşa le trebuie! Să răspundă penal! În aceste condiţii, ce ziceţi? Nu e bine să fi i ministru? Nu al Agriculturii, că te mânjeşti cu „porcării”. Cel puţin al Tineretului şi Sportului sau al Turismului. Dar prim-ministru? Nu este greu. Trebuie să îndeplineşti două condiţii: să faci parte dintr-o gaşcă, pardon, partid, şi să clamezi din răsputeri ţelul găştii, adică „interesul naţional”. Şi aceasta pentru simplul motiv, vorba lui Visa-rion Puiu, că „Justiţia... este mai mult o unealtă în mâinile statului... absolut neputincioasă faţă de actele arbitrare de stat”. Ori, statul suntem noi! Noi, partidul. Iar„partidele la noi, spunea Eminescu, doctrinarul Partidului Conservator, nu sunt partide de prin-cipii, ci de interese personale, cu spi-rit de gaşcă în activitatea lor”. „Noţiunea de interes naţional, spunea Şerban Rădulescu-Zoner, cu-prinde două componente: una ce cu-prinde unele priorităţi din domeniul politicii interne a oricărei ţări, şi cea-laltă care conţine anumite imperative ale politicii externe a oricărui stat.” Dacă nu au înţeles ce nu trebuie să facă pentru a acţiona în interes na-ţional, având în vedere prima com-ponentă de care vorbeşte Zoner, voi aduce în faţa celor „interesaţi naţio-nal” defi nirea sintagmei, aşa cum o redă Dicţionarul Diplomatic, apărut la Editura Politică din Bucureşti, în anul 1979: „Interes naţional, ţel fun-damental şi mobil hotărâtor care

călăuzeşte şi animă conduita fi ecărui stat în viaţa internaţională. Interesul naţional al unui stat reprezintă un concept generalizat al elementelor ce alcătuiesc nevoile şi năzuinţele sale vitale. Existenţa, respectarea perso-nalităţii, independenţa, suveranitatea,

integritatea teritorială, securitatea, bunăstarea economică se numără printre elementele ce dau materiali-tate interesului naţional şi determină fi nalităţile acţiunilor întreprinse în conformitate cu acesta...”.

Să plătească adevăraţii vinovaţi, care şi-au bătut joc de Constituţia României

De ce - dacă toţi politicienii vor binele acestui popor şi vor să rezolve grava criză ECONOMICĂ prin care trece Ţara, gravele probleme din jus-tiţie, învăţământ, instituţiile militare, administraţia centrală şi locală - nu reuşesc un lucru atât de simplu? Să formeze un guvern de „uniune na-ţională în interes naţional” sau „de tehnicieni în interes naţional” sau „minoritar cu susţinere parlamentară în interes naţional”. Ce-i uneşte este interesul naţional, după cum afi rmă fi ecare dintre ei. Răspunsul este la fel de simplu. Pentru că nu interesul naţional îi mână în luptă pe politici-eni, ci interesul personal sau de grup, care trebuie rezolvat pe orice cale şi cu orice mijloace. Cât ne costă pe noi românii? Criza politică „a vădu-vit statul” de tranşa a III-a din partea FMI-ului şi Comisiei Europene (CE), în valoare de 4 miliarde de euro, am-bele în cadrul acordului de fi nanţare în valoare de 19,95 miliarde de euro. „Interesul naţional” al politicienilor noştri a dus la împrumuturi bancare pe plan intern cu 1,75% mai scumpe decât cele de la FMI şi CE, ceea ce va scoate din buzunarul românilor 41,4 milioane euro mai mult pe an, sau 124,2 milioane euro mai mult pe perioada împrumutului. Mă gândesc. De ce să plătim noi? Am plătit cu vârf şi îndesat toate greşelile şi „ex-perimentele” guvernanţilor de 20 de ani încoace, care ne-au adus „la sapă de lemn”. Să plătească adevăraţii vi-novaţi! Toţi aceia care în numele in-teresului naţional şi-au bătut joc de Constituţia Ţării şi de acest răbdător popor român. Până când?

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

Bucureşti, Palatul

Parlamentului

Deformări maghiare

„Pentru a stăvili cursul normal al ideii de continuitate daco-romană-română, istoricii unguri şi mai ales pseudoistoricii au pornit o acţiune de deformare a istoriei române şi de ne-gare a celor mai elementare adevăruri. De unde până în secolul al XVIII-lea, ideea continuităţii daco-romane pe te-ritoriul Transilvaniei era unanim recu-

noscută şi românii consideraţi ca fi ind cei mai vechi locuitori ai acestei regi-uni, în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, istoriografi a maghiară şi săsească au făcut un volte-face, negând evidenţa. Într-un rezumat al istoriei români-lor, publicat recent de revista maghia-ră de limbă engleză „The Hungarian Quarterly”, scriitorul ungur Zsombor de Szasz încearcă să prezinte teoria continuităţii ca pe o „invenţie româ-nească datorată scriitorilor transilvă-neni Gheorghe Şincai, Petru Maior (Istoria pentru începutul românilor în Dacia) şi Samuel Klein (Elementa

ARDEALUL

4 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Istorie - Cultură

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”

(Tudor Gheorghe)

O carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- LXXVIII -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

linguae daco-romanae sive valachi-cae)”, teorie care le-ar fi fost sugerată în şcolile de la Roma de apropierea dintre limbile română şi latină. Mai mult încă, domnul Szasz, care scrie pentru uzul cititorilor din străi-nătate, atribuindu-le o ignoranţă tota-lă în chestiunile ce interesează viaţa popoarelor din bazinul carpato-dună-rean, afi rmă că daco-romanitatea este o simplă dogmă politică şi nu o teorie cu caracter ştiinţifi c. Această dogmă, în intenţia propovăduitorilor ei, con-chide domnul Szasz, avea drept scop să sprijine ideea unităţilor românilor de pretutindeni şi să asigure realizarea aspiraţiilor româneşti de întregire (The endeavour towards racial unity). De dragul informării precise a cititorilor de limbă engleză, domnul Szasz, scriitor ungur cu veleităţi de istoric român, uită însă toate cronicile vechi maghiare şi celelalte mărturii re-cente care imprimă susţinerilor româ-neşti cel mai autentic caracter ştiinţifi c. Îl întrebăm însă pe domnul Szasz:

oare, pentru a realiza înfăptuirea uni-tăţii românilor, sau ca să împrumutăm expresia domniei sale proprie, „pentru a înfăptui efortul către unitatea rasială românească”, au recunoscut nemeşii unguri şi împăratul Iosif al II-lea în termeni atât de categorici obârşia da-co-romană a românilor transilvăneni şi permanenţa lor pe pământul fostei Dacii...?! Domnul Szasz însă, socotindu-se probabil că este primul care publică o sinteză a istoriei românilor în limba engleză, îşi permite şi alte libertăţi cu noţiunea de adevăr care trebuie să că-lăuzească orice operă istorică cinstită. Există două feluri de a induce în eroa-re: a omite cu bună ştiinţă ceea ce ar putea lămuri o situaţiune (deformarea prin omisiune) şi a denatura în chip manifest faptele (metoda de acţiune). Domnul Szasz, ca de altfel întreaga şcoală modernă a pseudoistoricilor unguri, animaţi de o singură pasiune, aceea politică, şi de un singur obiectiv, crearea în mintea cititorilor străini a

unei imagini absolut false despre evo-luţia istoriei românilor, întrebuinţează ambele metode. Am văzut că domnul Szasz este un maestru în a ignora tot ceea ce este contrar intereselor politice ungare. El este însă neîntrecut şi în metoda a doua a inexactităţilor. De pildă: dom-nia sa atribuie istoricilor români afi r-maţia că după invazia maghiarilor (şi bineînţeles şi după „imigrarea româ-nilor în Transilvania”), românii şi un-gurii şi-au unit forţele şi împreună au zidit „un stat nou” (They joined forces and together built up a new state). Complet fals; niciunul din istoricii români nu a făcut undeva o asemenea afi rmaţie, inclusiv domnul C. C. Giu-rescu, a cărui recentă Istorie a români-lor a provocat studiul domnului Szasz. Dimpotrivă, întreaga istorie a ro-mânilor ardeleni este un viu protest împotriva îndepărtării totale a elemen-tului autohton românesc de la condu-cerea treburilor Transilvaniei.” (va urma)

Însemnări despre tragedii care au îndoliat Ardealul (II)

...Eugen Vescan e un bărbat care a trăit dra-mele Turzii, ale Ardealului, petrecute în vremea Diktatului de la Viena. E greu să uite crimele pe care le-a trăit, dar refuză şi condamnă orice gând de răzbunare. El invită la meditaţie. La raţiune. La colaborare. E unicul drum... Şi cât de fru-mos a transmis acest mesaj, în cărţile sale, isto-ricul Gheorghe I. Bodea. „Podul de sânge” e doar una din tulburătoarele sale cărţi-document. Sunt aici lecţii de viaţă pe care agitatorii de azi ai iredentei ungureşti ar trebui să le înţeleagă, să tremure în faţa zguduitoarelor adevăruri, şi azi propagate fără pic de remuşcare de noul val de incitatori la dezordine socială, la rebeliune inter-etnică, segregare rasială şi dezmembrare a Ro-mâniei. Viaţa merge, însă, înainte!

La Coasta, între legenda „Duzsárdy” şi uciderea sadică a lui Ionel Berghianu...

Legenda are şi o datare: 1789. Atunci a ajuns la Coasta, o comună frumoasă din Ardeal, un francez: Duzsárdy... Un personaj de vază în Fran-ţa lui Ludovic al XVI-lea: grădinarul acestuia! Şi ce „zestre” mai bună decât un teren întins cât vezi cu ochii, i-ar fi putut oferi Banffy, nobilul la-tifundiar de Bonţida? Pe „coasta” din... Coasta a pus vie, pentru iubita lui a plantat o pădure de lili-ac, şi-a ridicat un castel care a dăinuit veacuri în şir, toate pe spinarea iobagilor români din Coas-ta. Om fără pic de sufl et. Rău. Fără Dumnezeu. Sadic. Vai, bieţii oameni... Îi punea să-i sape via de sus, de pe coastă, spre vale. Ameţeau. Cădeau. Calvar fără sfârşit... Şi dacă nu respectau regula săpatului, de sus în jos, fără nicio avertizare, din foişorul în care se lăfăia, ridica puşca, ochea, şi privea satisfăcut cum mai cădea un iobag român, care nu-i respecta întocmai regula impusă. Şi nu era singura tortură... „inventată” de franco-un-gurul Duzsárdy! A săpat şi o fântână adâncă, pe care a „căptuşit-o”, din loc în loc, cu săbii ascu-ţite, prin vârful cărora abia se strecura ciutura... Românii pedepsiţi luau locul ciuturii. Erau legaţi, dezbrăcaţi până la piele şi trecuţi prin săbii, când spre oglinda de apă a fântânii, când sus... Urlau bieţii oameni de durere, curgea sânge, se desprin-deau din trup bucăţi de carne, iar el, Duzsárdy privea satisfăcut fi orosul „spectacol”.

Era înspăimântată şi fi ica lui Duzsárdy... Când n-a mai rezistat, s-a autopedepsit, dorin-du-şi sfârşitul. A refuzat orice confort. Dormea în paie, refuza mâncarea, urca în genunchi, în vârful coastei. Îşi striga durerea aşa cum putea, în total dezacord cu tatăl său, grădinarul de odini-oară al lui Ludovic al XVI-lea, pripăşit la Coasta, după detronarea regelui, în anul 1789. Sus, pe „Coasta scrisă” de la Giulatelec, ea a săpat trei litere şi patru cifre: I.H.S. - „Iesus Horoinuro Sal-vator” (Iisus Mântuitorul Oamenilor). Din cele patru cifre destinate, probabil, anului, se disting doar primele două: 15... O „legendă”? Nu doar atât! E o tragedie trăită de iobagii români din Coasta şi de fi ica franco-ungurului Duzsárdy, fostul grădinar al regelui Franţei. Trăită şi repovestită din generaţie în ge-neraţie. Un criminal care avea să-şi aibă urmaşi pe măsură, la 1848, şi-n vremurile ce-au urmat... Urmaşii lui Duzsárdy...

La începutul anilor ‚90, un distins dascăl al Clujului, Ioan Şerdean readucea în memoria românilor o crimă cutremurătoare, petrecută la Coasta - judeţul Cluj, în toamna anului 1940. Articolul „Urmaşii lui Duzsárdy”, publicat în „Vatra Românească” din august 1991, a rea-prins nu doar durerile familiilor Berghianu şi Moga, dar şi revolta întregii comunităţi, afl ată atunci la un pas de a fi împuşcată în masă, iar satul ras de pe suprafaţa pământului. Sus, pe „Dealul scris” de la Coasta, tunurile aşteptau doar clipa ordinului „foc”! - De fapt, ce s-a-ntâmplat, domnule profe-sor Şerdean? - Zilele acelea continuă să mă chinuie şi azi... A fost, într-un fel, sfârşitul unei tulburătoare poveşti de dragoste. Doi consăteni ai mei, Oti-lia Moga a lui badea Pante, o fată frumoasă ca toate ţărăncuţele noastre, urma să se căsătorească în câteva săptămâni, cu Ionel Berghian. El avea cam 28 de ani şi era dintr-o altă comună. Lucra la Cluj, unde avea o prăvălioară de coloniale, pe Calea Moţilor... O poveste încheiată tragic, în septembrie 1940... - ... În zilele Diktatului de la Viena! - Satul nostru, Coasta, a „căzut” la unguri. Eram la vreo 12 kilometri de „graniţă”... Doam-ne, cât de supăraţi au fost românii! Se simţeau c-au fost trădaţi, lăsaţi pe mâna ungurilor, dar sperau că până la urmă totul va fi bine. Ocupan-

ţii, o companie de honvezi, au venit dinspre Sic. Soldaţii pe jos, iar comandantul călare... Doar doamna Vilma, soţia notarului, i-a întâmpinat. După ce ne-au „ocupat”, au gonit să ocupe şi Tăuşenii, după care şi-au intrat în rol. L-au pus pe gornistul satului să-i anunţe pe cei ce deţin arme, să le predea „comandamentului”, instalat în şcoala din sat. Trei vânători şi-au dus puşti-le... Până şi obiele au fost predate! Au scotocit apoi fi ecare colţişor din case, dar n-au găsit de-cât în buzunarul unei haine, a lui Zaharia C., un capăt de panglică tricoloră. L-au bătut cumplit, aproape să-şi dea duhul. Era doar începutul. Peste nicio oră, începea drama cumplită a lui Ionel Berghian... - Ce acuze i-au adus? - El era din altă localitate, rămasă în Ro-mânia... A fost deconcentrat şi a venit imediat la Coasta să-şi ia logodnica acasă, dincolo de graniţă, în România. Vânduse micul lui maga-zin de coloniale din Cluj şi avea şi ceva bănuţi. L-au găsit dormind... Se vorbea că lângă bani, în noptieră, honvezii ar fi găsit şi un revolver. Cei din patrulă i-au luat banii, i-au împărţit între ei, după care l-au predat comandantului, pen-tru interogatoriu. Când a afl at de ce i se întâm-plă viitorului său ginere, badea Pante a alergat într-un sufl et implorându-l pe comandant să-l lase liber pe Ionel Berghian, că împreună cu fi -ica lui, va pleca imediat în România. Ba chiar a garantat cu viaţa lui! - Ar fi fost prea omenesc gestul! - I-au pus în spinare puştile de vânătoare pre-date de oamenii din Coasta, după care, escortat de vreo zece soldaţi înarmaţi şi un ofi ţer cu re-volverul în mână, l-au condus spre ulicioarele de lângă biserică... În drum, a ieşit în cale şi Otilia Moga, implorându-i să-i dea drumul logodni-cului, că vor pleca de îndată dincolo de graniţă. Zadarnic! Şi pe măsură ce se distanţa de sat, se auzeau lovituri urmate de gemete prelungi. Îl lo-veau, îi străpungeau trupul cu baionetele, cădea, îl obligau să se ridice, şi din nou îi străpungeau trupul... În timp ce „haita” se îndrepta spre Va-lea Bărăiului, cei câţiva copii, care ne ţineam de soldaţii unguri, speriaţi, am încetat a ne mai zbengui şi ne-am întors, fugind de mâncam pă-mântul. Mai departe, „fi lmul” crimei a fost văzut de o femeie care se-ntorcea de la Bărăi, şi de că-tre un pădurar... L-au izbit în cap cu puştile până i-a implorat să-l împuşte. Îl loveau. Râdeau. Iar îl împungeau cu baionetele. L-au călcat în picioare,

l-au schingiuit. Zbiera. Gemea. Horcăia. Îşi che-ma mama... I-au tras până la urmă câteva gloanţe în cap. Era deja mort. Haita care l-a schingiuit, era în delir. Bea pălincă şi cânta. - ... Şi înmormântarea? - L-au căutat toată noaptea şi abia spre di-mineaţă l-au găsit. Era mutilat. De acolo, l-au adus într-un cearceaf. Bucăţi de om în bălţi de sânge... Capul zdrobit, creierii scoşi afară, ars cu ţigări pe braţe şi pe piept. I-au tăiat o ureche, i-au scos ochii... Moaşa satului şi câteva bătrâne l-au pregătit pentru înmormântare, în vreme ce badea Pante a alergat la Sic pentru a obţine aprobarea de la unguri, pe care a obţinut-o greu. Totul s-a făcut sub cea mai severă pază militarizată. Satul era împânzit de honvezi înarmaţi. Patrulau infan-terişti, husari, biciclişti şi chiar câteva maşini care slujiseră parcă şi-n primul război mondial. Apă-ruseră şi fi oroşii jandarmi cu pene de cocoş la pă-lăriile lor negre. Oamenii, cu toată demonstraţia de forţă a armatei ungureşti, nu s-au speriat. Au venit chiar şi din Tăuşeni să-l conducă pe ultimul drum pe Ionel Berghianu, care, peste câteva săp-tămâni ar fi trebuit să fi e soţul Otiliei Moga...

*

Prin apropiere, soldaţi şi mitraliere. Sus, pe pieptul de deal „La scrisori”, câteva tunuri, pregătite să lichideze Coasta. Fiare. Demenţă. Ură. Spre cimitir, au mers doar câţiva oameni. Părintele Victor Someşan, diacul, fătul, groparii care au dus şi praporii, membrii familiei şi câ-teva bătrâne, sub fi oroasa supraveghere a hon-vezilor. La graniţă, părinţii lui Ionel Berghianu îşi plângeau fi ul, fără a li se permite să treacă. La Coasta, când oamenii încercau să deznoade sălbăticia criminalilor, în meditaţia lor, încercau să se gândească dacă e posibil ca urmaşii cri-minalilor să urmeze gestul de legendă al fi icei franco-ungurului Duzsárdy. Ca act de ispăşire... Chiar dacă, peste câteva săptămâni, la Coas-ta, avea să sosească o comisie germano-italo-româno-ungurească, pentru a cerceta oribila crimă! Verdictul ei n-a mai ajuns la urechile satului. A fost o singură clipă de mângâiere: la Coasta, oamenii au tresărit atunci când au văzut steguleţe tricolore româneşti, pe maşina delega-ţiei României. Atunci când copiii din Coasta au strigat fericiţi: „Au venit românii!”. Chiar dacă până la eliberarea pământului românesc mai aveau de aşteptat o veşnicie: patru ani!

Constantin Mustaţă (Cluj-Napoca)

5Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“

(Nicolae Iorga)

Paznic la Vatră

Ţara nu e doar un steag,Ea e râu şi este ram,

Ea e tot ce mi-e mai drag, Ea e tot ce sunt şi am.

Scris pe veci e-n foi de fagŞi în cronici vechi de neam:Ţara nu e doar un steag,

Ea e râu şi este ram.

Ea e „vatră”-ntr-un meleag,E sfi nţirea unui hram!Fără ea aş fi pribeag,Fără ea nici nu eram!

Ţara nu e doar un steag!

ŢaraŢaraDoctorului Mircea Dogaru,

din Bucureşti

Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

Bustul cărturarului şi revoluţionarului Alexandru Papiu-Ilarian din Târgu-Mureş (I)

Se dedică împlinirii a 90 de ani de la înfi inţarea Colegiului Naţional „Alexandru Papiu-Ilarian”

Povestea unui monument poate fi la fel de palpitantă, la fel de instruc-tivă precum biografi a unei persona-lităţi, mai ales atunci când piatra sau bronzul ne poartă prin istorie, fi e că este vorba de un timp mai îndepărtat, cel în care a activat o anumită per-sonalitate, fi e că este rememorată o epocă mai recentă, şi afl ăm astfel şi despre destinul celor care - cu recu-noştinţă, cu pioşenie - l-au ridicat. Este raţiunea pentru care, recent, am consacrat o minimonografi e is-toriei bustului patronului colegiului nostru, omului politic şi învăţatului de formaţie iluministă şi cuprins de titanismul romantic specifi c mijlo-cului secolului al XIX-lea, bărbatului care a marcat profund, începând cu revoluţia de la 1848 şi până în preaj-ma Proclamării Independenţei de Stat, făgaşul istoric al Ardealului şi al tânărului stat România, Alexandru Papiu-Ilarian. În rândurile de faţă doresc să evi-denţiez doar câteva momente privi-toare la amplasarea acestui bust în faţa actualului Colegiu Naţional „Alexandru Papiu-Ilarian” (foto), în anul 1930, şi la reinstalarea lui în faţa şcolii, în decembrie 1957. Într-un moment în care existau foarte puţine monumente istorice româneşti în Târgu-Mureş, datorită vitregiei, a împilării şi a marginali-zării de secole a românilor de către nemeşimea maghiară, profesorul Ioan Bojoru are iniţiativa, în calitate de consilier municipal, la începutul lunii martie a anului 1927, de a se ridica în faţa Liceului de Băieţi Nr. 1 o sculptură dedicată lui Alexandru

Papiu-Ilarian. S-a alcătuit un comitet din care făceau parte profesorii Nico-lae Sulică, Arthur Dupont, Traian

Popa, Grigore Ciortea, Dumitru Mărtinaş şi David Roman, iar ca preşedinte a fost ales profesorul Ioan Bozdog însuşi. Colectarea banilor necesari aces-tei întreprinderi, din donaţii, prin listele de subscripţie, prin apelul la diverse ministere şi oameni politici a durat peste doi ani. De-abia în august 1929, în urma unei licitaţii publice, comitetul a încredinţat turnarea aces-tui bust în bronz sculptorului Ioan Faur-Schmidt, care venea cu oferta cea mai avantajoasă (90.000 de lei) şi, în plus, era cunoscut târgumure-şenilor pentru că tot în acest oraş ri-dicase şi statuia „Ostaşului Român” (distrusă mai târziu de horthyşti) şi copia „Lupoaicei capitoline”. Iată cum arăta, iniţial, statuia lui Alexandru Papiu-Ilarian, aşa cum este ea prezentată în Anuarul liceului pe anul 1929-1930, întocmit de directo-rul Grigore Ciortea (Tipografi a „Ar-

deleana”, Târgu-Mureş, 1931, p. 3): „Bustul are dimensiunile: 1,32 m înălţime, 1,55 m lăţime, executat în

bronz calitate superioară, greutatea bustului 247 kg; basoreliefurile în bronz de aceeaşi calitate, presentând primul basorelief pe Papiu Ilarian, ca tânăr de 21 de ani, în faţa unei mari mulţimi de ţărani, vorbindu-le pe Câmpia Libertăţii; al doilea basoreli-ef, presintă pe Papiu Ilarian, la vârsta de 41 ani (1868), când îşi ţine discur-sul de recepţie, în modesta cameră de şedinţă a Academiei de pe acele vre-muri, fără niciun fast, stând toţi aca-demicienii în jurul unei mese: fi ind de faţă: Elie Rădulescu, I. Maxiimu, Alexandru Romanu, Vicenţiu Babe-şiu, Gheorghe Bariţiu, Iosif Hodoşiu, Timotei Cipariu, A. Treboniu Lauri-ani, schiţaţi după tablourile lor afl ă-toare la Academie. Contimporanii academicieni: Jean I. Sbierea, V. Al. Ureche, Nicolae Janescu, n’au putut fi schiţaţi, neafl ând la Academie fo-tografi ile lor, cum scrie Dl. Ioan Sch-midt-Faur, cu adresa sa 8 februarie

1930. Basoreliefurile au dimensiuni-le 70 cm. pe 46 cm, greutatea basore-liefurilor 23+23-46 kg. Soclul monumentului are dimen-siunile de bază: a.m. 50 pe 2 m. 50; înălţimea de 3 m. 70 cm. Roca vulcanică folosită la soclu e andesit adus de la Deva, jud. Hu-nedoara, fi ind mai rezistent decât an-desitul afl ător în munţii Călimanului, prelucrat la Stânceni, judeţul Mureş. Fundamentul de beton are afunzi-me de: 1 m. 80 cm., pe o bază de 6 m pătraţi, la suprafaţă asfaltat. Monumentul are în faţa soclului inscripţia: Alexandru Papiu Ilarian 1807-1877; pe cele două laturi baso-reliefurile mai sus menţionate: a) în dreapta bustului este Papiu

academicianul, b) în stânga bustului Papiu tribu-

nul poporului. Monumentul s’a aşezat, la dorinţa Comitetului pentru monument, nu în locul indicat de arhitecţii consultaţi, ci în partea mijlocie, la intrarea prin-cipală a şcoalei, al cărui patron este monument-simbol”. Festivitatea de dezvelire a monu-mentului a avut loc la 1 Decembrie 1930 cu mult fast şi la ea au luat par-te ierarhi ai bisericii, elevi ai şcolilor din oraş, reprezentanţi ai Ministerului Instrucţiunii, un numeros public. A fost, cu siguranţă, evenimentul cultu-ral şi de afi rmare naţională româneas-că cel mai important de pe parcursul anului 1930, în Târgu-Mureş. Cu această ocazie a fost semnat şi un Act comemorativ, păstrat la Direcţiunea Colegiului, pe care îl reproducem in extenso, tocmai pen-tru faptul că el imortalizează numele principalelor personalităţi care au contribuit la ridica-

rea bustului sau au participat la inau-gurarea acestuia: „Astăzi, 1 Decembrie 1930, în al XII-lea an al întregirii neamului şi în primul an de domnie al M.S. Rege-lui Carol al II-lea, s-a desvălit bustul lui Alexandru Papiu Ilarian cu bine-cuvântarea Preasfi nţitului Episcop al Maramureşului Dr. Al. Rusu, şi în presenţa D-lui Ministru subsecretar de stat de la Instrucţie şi Culte Gh. Pop, fi ind director al liceului G. Cior-tea şi membri ai corpului didactic: A. Antalffy, Dr. D. Baciu, I. Bojoru, I. Bozdog, I. Bucur, M. Demetrescu, A. Dupont, V. Georgian, E. Gyorgy, H. Heltmann, M. Epure, R. Larchet, D. Martinaş, L. Peter, Tr. Popa, I. Pop, D. Romanu, Al. Sighişoreanu, N. Sulică, L. Szabo, D. Şuteu, Gh. Târnăveanu, E. Vlasiu; preşedinte al Comitetului pentru ridicarea mo-numentului: I. Bojoru, şi membri ai Comitetului I. Bozdog, G. Ciortea, A. Dupont, H. Heltmann, D. Marti-naş, Tr. Popa, D. Romanu, N. Sulică, E. Vlasiu; preşedinte al Comitetului şcolar: Dr. I. Vescan, iar membrii: Col. Berindei, G. Ciortea, D. Marti-naş, Dr. P. Muscă, D. Şuteu. Momentul s’a ridicat din iniţiati-va corpului profesoral, cu concursul material al guvernului, al consiliului judeţean, al comitetului şcolar al liceu-lui şi al marelui public, ca semn de ad-miraţie şi recunoştinţă faţă de marele patriot şi strălucitul istoriograf al cărui nume îl poartă liceul nostru şi ca în-demn spre lumină şi spre dragostea de neam şi ţară, pentru toate generaţiile, cari îşi vor adăpa sufl etul la isvoarele de cultură ale acestui liceu”. (va urma)

prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-Mureş)

Un plan de dezvoltare al oraşului Sfântu-Gheorghe, din anul 1928

În expunerea de motive care argumentează adoptarea Deci-ziei nr. 223/1928 a Delegaţiei permanente a Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, din 19 sep-tembrie 1928, privind adoptarea „programului general de lucrări pe timp de 8 ani”, se spune: „art. 223 din Legea pentru unifi carea administrativă prevede ca fi ecare comună reşedinţă de judeţ în ter-men de doi ani de la intrarea în funcţiune a primelor consilii ale-se pe baza acelei legi, vor întoc-mi un program general de lucrări ce îşi propun a executa în curs de 8 ani, arătând şi mijloacele pen-tru realizarea acestui program”. Pe baza acestei prevederi, De-legaţia permanentă a Consiliului

Local Sfântu-Gheorghe, în şe-dinţa sa din 19 septembrie 1928, a aprobat „programul general de lucrări pe timp de 8 ani” care, printre altele, prevedea: întoc-mirea planului de sistematizare a localităţii, dezvoltarea uzinei electrice „cu turbine pe râul Olt”, dezvoltarea alimentării cu apă potabilă „prin captarea unui nou izvor”, realizarea canalizării ora-şului şi introducerea canalizării în „străzile exterioare” ale acestuia, „pardosirea străzilor principale ale oraşului - general Moşoiu, Regele Ferdinad, general Averes-cu, Ştefan cel Mare, Cuza Vodă, Regele Carol, Horia, Cloşca şi Crişan, Gării”, construirea unui nou local al primăriei, la parterul căruia urma să funcţioneze „cine-matograful comunal”, construirea unei şcoli în cartierul Simeria,

asigurarea „edifi ciilor instituţiilor publice ale oraşului”, realizarea „ambelor maluri ale pârâului De-bren”, construirea unui abator co-munal „cu instalaţiuni moderne”, construirea de „chioşcuri pentru afi şarea publicaţiunilor”. În documentul menţionat este motivată fi ecare lucrare prevăzu-tă şi sunt stabilite priorităţile de realizare. Astfel, se precizează că „prima lucrare ce trebuie să fi e întreprinsă este planul de sis-tematizare care... este o lucrare matematică precis stabilită, care durează ani de zile şi care costă chiar milioane”. Urmează apoi „lucrări de trebuinţă indispensa-bile vieţii comunale, precum: ilu-minatul”, fi indcă „aşa cum este astăzi, uzina electrică nu poate prevedea şi satisface toate trebu-inţele de iluminat ale comunei”.

În rândul priorităţilor urmează „apeductul (reţeaua de distribuţie a apei potabile - n.n.), canaliza-rea, pavarea străzilor” şi celelalte lucrări prevăzute. O bună parte din aceste lu-crări au fost executate, până în anul 1940, o mică parte în pe-rioada 1940-1944, altele între anii 1945 -1967 şi, cea mai mare parte, după anul 1968, când ora-şul a devenit reşedinţa judeţului Covasna. Le place sau nu unor analişti şi istorici locali, adevărul este că cea mai dinamică şi com-plexă dezvoltare urbanistică a municipiului Sfântu-Gheorghe a fost între anii 1968-1989. Indis-cutabil, au fost făcute şi greşeli, dar în bilanţul general realizările sunt cu mult mai mari şi benefi ce pentru destinul urbei noastre, la scară istorică.

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

6 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Politic

Toate crizele politice din ultimii ani au un numitor comun: Traian Băsescu. Preşedintele care s-a vrut „jucător” a reuşit performanţa unică de a intra în confl ict cu toate pute-rile statului: parlament, executiv, justiţie, presă, şi să aducă Româ-nia într-o stare de confl ict, politic şi social, permanent. Am trăit, în aceşti ani, o sumă de premiere care i se datorează: pentru prima dată, un preşedinte este suspendat de parla-ment; pentru prima dată, un guvern este demis în urma unei moţiuni de cenzură; pentru prima dată, o pro-punere de guvern este respinsă de către parlament. Şi ne afl ăm, iată, în faţa unei alte posibile premiere: dizolvarea Parlamentului şi, pe cale de consecinţă, organizarea de ale-geri anticipate! Pentru că la asta ar duce respingerea de către legislativ a „Guvernului Negoiţă”. Puţini s-ar fi gândit că, după ce a fost respinsă „varianta Croitoru”, preşedintele va ignora în continuare, în dispreţul normelor democratice şi a spiritului Constituţiei, majorita-tea parlamentară, şi va opta pentru o soluţie perdantă. Desemnarea lui Liviu Negoiţă (foto) a fost făcută, parcă, în bătaie de joc. Adică, zi-cea Băsescu, au vrut (partidele care constituie majoritatea) un primar, bun gospodar, ales cu peste 80 la

sută din voturi (Klaus Johannis), în fruntea Guvernului, ete că vi-l dau pe primarul pedelist de la sectorul 3! Nu mai vorbim de faptul că Ne-goiţă e un tip contestat, băgat în tot

felul de afaceri dubioase, inclusiv cu banul public, dar care a trecut şi printr-un penibil scandal sexual, cu starleta porno Laura Andreşan! Dar batjocura nu se opreşte aici. Negoiţă propune un Guvern de 14 miniştri, dar 11 dintre ei au făcut parte şi din „varianta Croitoru”, fi ind respinşi deja, în mare parte, de către comi-siile parlamentare! Presa l-a numit, cu umor, Guvernul copy-paste. Iar Berceanu, iar Videanu, iar Pogea, iar Blaga, iar Stănişoară, iar Paleologu? Iar. Vă puteţi imagina cum se vor

derula audierile din comisii? Vine inginerul Pogea, propus din nou la Finanţe. „Bună ziua.” „Bună. Aţi mai fost pe la noi. Şi v-am zis că nu vă vrem.” „Mai încerc o dată.” „Păi, hai să vedem, ce faceţi cu fi nanţe-le?” „Impozit forfetar, taxe mărite, aia, aia…” „Iar?” „Iar.” Nu vă sună a teatru absurd? Bineînţeles că vor pica dinozaurii pedelişti la comisii, pe capete. Dar cea mai gogonată propunere e Gabriel Oprea, la Interne. Generalul „trădător”, căruia Băse i-a mai dat o stea, în semn de recunoştinţă pentru că a plecat din PSD şi i s-a alăturat, a mai fost în centrul unui scandal, la formarea Guvernului Boc 1. Atunci, Oprea a fost numit la Interne, peste capul PSD! A fost supărare mare, pe-sediştii au ţipat ca din gură de şarpe, i-au retras omului sprijinul politic şi l-au forţat pe Boc să renunţe. Readu-cerea generalului pe acelaşi post e ca o palmă dată pesediştilor. Şi o invita-ţie făţişă la respingerea Guvernului! Practic, asta urmăreşte preşedintele cu acest Guvern caricatural: să fi e respins de către Parlament. Pentru ca, dacă va fi reales (să nu ne amăgim, în pofi da căderilor din sondaje, nu e încă înfrânt), să dizolve Parlamentul, ca să se poată organiza alegeri antici-pate. În urma cărora, speră el, PDL să obţină un scor mai bun, şi să formeze Guvernul, cu sprijinul UDMR şi al „trădătorilor” care au fost cumpăraţi sau şantajaţi să treacă în barca sa. In-

diferent cât de dăunătoare pentru ţară ar fi noul rând de alegeri. Numai că, din câte se pare, majoritatea parla-mentară a ales o altă cale: tergiversa-rea. Nu-i va audia în comisii pe cei de pe lista lui Negoiţă; aşadar, nu se

va mai ajunge la votul din plen! To-tul amânându-se până după alegeri. Dacă va cădea Băsescu, indiferent cine va fi preşedinte - Geoană sau Antonescu - vom avea cu siguranţă un alt Guvern. Sigur, fără PDL!

Fiecare om are slăbiciunile lui. Şi preşedintele nostru, chiar dacă nu vă vine să credeţi, are slăbiciuni. Una dintre ele e legendară: Elena Udrea. O slăbiciune cam durdulie, dar blondă şi aprigă. Nimeni nu sare în apăra-rea Lui ca această amazoancă ciclam, poreclită, cu duioşie, fecioara din Pleşcoi. Când îi făcea Bibicului fi guri Tăricea-nu, cine fugea la televiziune, cu bileţelul roz? Dar câte lupte a dus madama, pe câţi nu i-a porcăit şi i-a pus cu botul pe labe! Ce Ana Ipătescu, ce Eca-terina Teodoroiu, ce Miţa Bas-ton, Nutzi le dă clasă! Deunăzi, amazoanca a sunat la un post de radio. Cu vocea ei inconfundabilă, ea l-a apărat din nou pe marele său binefăcător, cel mai iubit dintre mateloţi. Când reporterul a întrebat-o dacă nu cumva e chiar ea, blonda s-a fâstâcit niţel, apoi „vai, nu, dar o admir pe doamna Udrea şi aş vrea să fi u ca ea”! Presa, clasa politică, au intrat în fi brilaţie. O fi Ea, n-o fi ? Vocea ei a fost analizată, infl exiunile, spectrul vocal, chiar şi micile sâsâieli şi poticneli... Concluzia a fost unanimă: Ea a fost! Mai apoi, o ziaristă a întrebat-o: dumneavoastră aţi sunat la radio? Ea, îmbrăcată sobru, în negru, s-a fâstâcit feciorelnic, şi-a ţuguiat buzele, şi-a dat ochii peste cap, apoi „ah, nu ştiu, nu-mi aduc amin-te”! De ce n-o fi recunoscând ea, ca o adevărată republicană, da, eu am fost eu, badigarda de sufl et a lui Băselu! De ce, Nutzi, de ce?

Adrian Teacă (Braşov)

Adrian Teacă (Braşov)

7Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145)Anchetă - Eveniment

SC ANAANTONIA SRLAdresa: Str. Stirenului, Nr. 8A, OneştiE-Mail: contact@anaantonia.ro

www.anaantonia.ro

023432002307324220470746680405Te

lefo

n:

Sfi nţirea troiţei din incinta Unităţii de Vânători de Munte din Sfântu-Gheorghe,

O nouă „poartă spre cer”(urmare din pagina 1)

Un binecuvântat act de reparaţie simbolică

La rândul nostru, am avut bucuria de a semnala faptul că în incinta cazărmii militare din Sfântu-Gheorghe, până în toamna anului 1940, a mai existat o troiţă (foto), momentul sfi nţirii actualei troiţe reprezentând un binecuvântat act de reparaţie simbolică. Astfel, din articolul „Solemnitatea depunerii jurământului recruţilor la Centrul de Instrucţie al Infanteriei, din Sfântu-Gheorghe”, apărut în „Buletinul Societăţii Culturale ASTRA”, editat de către Despărţământul Central Treiscaune, nr. 13/1939, afl ăm că „în actuala incintă a Unităţii Militare de Vânători de Mun-te, din Sfântu-Gheorghe, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, respectiv din anul 1919, a funcţionat Centrul de Instrucţie al Infanteriei. Unitatea a fost inspectată de către Regele Ferdinand cel Loial, în ziua de 21 iulie 1920 (zi în care Regele a vizitat şi Muzeul Secuiesc din oraş - n.n.), când s-a decis defi nitiv

ca acest Centru să rămână aici pentru totdeauna”. Centrul a cunoscut o peri-oadă de dezvoltare şi modernizare, sub comanda generalului Mihai Todicescu, şi o implicare benefi că în viaţa cetăţii.

În anul 1939, la comanda unităţii se afl a col. Ştefan Bardan, „ofi ţer comandant cu o pregătire superioară, cumpănit în vor-be şi fapte, metodic şi hotărât”. Cu spri-jinul conducerii Ministerului de resort, a prefectului judeţului Treiscaune, dr. Ion Băleanu, şi a Rezidentului Regal al Ţinu-

tului „Bucegi”, prof. Gheorghe Alexianu, clădirile unităţii „s-au transformat în lo-caluri demne pentru viaţa şi manifestaţi-unile armatei noastre de la acest Centru”. Relatând despre solemnitatea depunerii jurământului militar, de către recruţi, în toamna anului 1939, autorul articolului, Eugen Sibianu, preşedintele Despărţă-mântului ASTRA Treiscaune, afi rmă: „Ce schimbări şi ce impresii frumoase ai la intrare, curtea curată, ordonată, cu o troiţă minunată lucrată de soldaţii Centru-lui, la care trupa în fi ecare seară înainte de culcare ridică rugăciune către Dumne-zeu pentru sănătatea M.S. Regele, pentru Ţară şi Neamul Românesc”. Afl ăm, aşadar, că în incinta cazărmii de Vânători de Munte din Sfântu-Gheor-ghe a existat o troiţă care a căzut pradă valului de intoleranţă, manifestat cu furie oarbă, faţă de tot ceea ce era românesc, în anii ocupaţiei horthyiste. Din inspiraţie divină şi trudă jertfelnică omenească, prin astfel de acte reparatorii au fost ridicate, în locul unor troiţe dărâmate în toamna anului 1940, statuia Mitropolitului An-drei Şaguna şi troiţa din curtea Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, din acelaşi municipiu Sfântu-Gheorghe.

Ca stat nou intrat în Uniunea Europeană, România trebuie, spre binele ei, să se prezinte cu tot ce are reprezentativ, unic, valoros în faţa ce-lorlalte naţiuni pentru a fi percepută ca un partener egal, util, nu o povară pusă în cârca celor din vest din raţiuni conjuncturale.

Unii mai sceptici, probabil vor zâmbi, spunând că ne-am făcut des-tul cunoscuţi prin faptele reprobabile ale unor conaţionali în străinătate şi în ţară, prin drumurile proaste, prin ma-nele, nerespectarea legilor, a promisi-unilor electorale, şi câte şi mai câte. Totuşi, avem foarte multe valori româneşti care dacă ar fi promova-te ne-ar ridica în faţa Europei. Aici nu vreau să mă refer la frumuseţile naturii (pe care ne căznim cu destul succes să o distrugem), nici la pleia-da de artişti şi savanţi cunoscuţi de multe ori mai bine în afară (laurea-ta premiului Nobel la literatură din

acest an, Herta Muller, este ultimul exemplu), nici la sportivii ale căror reuşite au făcut mapamondul să audă de România, ci la valorile de patrimo-niu cultural existente în ţară, la acele valori care ne-ar putea face cunoscuţi şi respectaţi şi care ar putea atrage (şi atrag într-o oarecare măsură şi acum) turişti mult mai mult decât orice cam-panie publicitară plătită, aşa cum cred unii că trebuie făcut.

Din păcate, multe dintre aceste va-lori, mai ales de patrimoniu cultural imobil, nu benefi ciază de atenţia cu-venită din partea autorităţilor statului, centrale şi locale, şi se transformă în ruine. Un caz tipic este monumentul is-toric (conform denumirii sale ofi ciale din lista monumentelor istorice) An-samblul tehnic - Planul înclinat de la Comandău, obiectiv clasat în cate-goria cea mai înaltă, „Tezaur”, codul său din lista respectivă fi ind CV-II-a-A-13195. În mod normal, această clasifi care trebuia să aducă o serie de avantaje ansamblului, acesta benefi -

ciind de prevederile Legii nr. 422 din 2001 privind protejarea monumente-lor istorice. Din păcate, în acest caz nu s-a întâmplat aşa. Ansamblul tehnic este o atracţie europeană prin unicitatea sa. A fost proiectat şi construit de specialişti ita-lieni şi austrieci la sfârşitul secolului al XIX-lea, timp de mai mult de 100 de ani fi ind utilizat pentru transportul materialului lemnos folosind o resur-să energetică inepuizabilă: gravitaţia. Cu siguranţă, această bijuterie tehni-că, din păcate la ora actuală cunoscu-tă şi vizitată de cunoscători mai ales din străinătate, ar putea deveni o em-blemă a judeţului Covasna. Sunt convins că unii dintre cititori îşi aduc aminte de deasa mediatizare a Planului înclinat, pe vremea când era funcţional. El a fost şi cadru pen-tru fi lmări în multe pelicule foarte cu-noscute, realizate de cineaştii noştri. Acum, după ce actualul propri-etar, întreprinderea forestieră SC BRAFOR SA Braşov, şi-a încetat activitatea, ansamblul a fost lăsat în părăsire, fără o minimă supraveghe-re şi îngrijire. Urmare a acestei ne-păsări condamnabile, din staţiile de încărcare-descărcare de la cele două capete ale planului înclinat au dispă-rut cabluri, scripeţi, roţi dinţate, axe, cărucioare de transport, contragreu-tăţi şi şine. Calea ferată îngustă de pe teritoriul administrativ al Covasnei şi Comandăului, aferentă planului încli-nat propriu-zis, a fost şi ea vandali-zată. Multe dintre clădirile anexe au fost distruse aproape în totalitate, s-au furat macaze şi şine. Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Con-siliul Judeţean Covasna şi Consiliul Local Covasna au adoptat, chipurile, unele măsuri în favoarea monumen-

tului şi a locomotivelor cu abur uti-lizate pentru transportul vagoanelor până la planul înclinat, locomotivele făcând parte, la rândul lor, din patri-moniul cultural naţional categoria „Tezaur”. Rezultatul aşa-zisului inte-res al instituţiilor se vede la faţa locu-lui. Mai mult decât atât, societatea fo-restieră din Braşov a vândut terenuri şi clădiri anexe ce fac parte integrantă din monument, încălcând fl agrant dispoziţiile Legii nr. 422 din 2001, unei societăţi din Zărneşti şi unor persoane particulare din Comandău, complicând şi mai mult situaţia. Pentru a mai salva ce a rămas din monument, CJ Covasna, în data de 22 mai 2008, a înaintat către Tribuna-lul Covasna Cererea de Expropriere cu nr. 4930 în virtutea art. 48, lit. b din Legea 422 din 2001, republicată, care îi dă acest drept. Judecătorii sunt, însă, foarte aglomeraţi cu cauzele şi nu au ajuns încă să dea o soluţie.

Cert este faptul că, până la rezol-varea situaţiei, continuă degradarea în ritm accelerat a Planului înclinat de la Comandău. Din păcate, multe dintre piesele distruse sau furate pot fi refăcute cu mare greutate, docu-

mentaţiile tehnice, după atâta amar de vreme, negăsindu-se. Pe de altă parte, mecanicii şi lăcătuşii care au lucrat la întreţinerea mecanismelor - şi deci cunosc piesele, precum şi mo-dul de funcţionare - sunt din ce în ce mai puţini în viaţă. Domnilor ce lucraţi în instituţi-ile statului cu atribuţii în păstrarea şi protejarea patrimoniului, turism, ce ocupaţi posturi de răspundere în Con-siliul Judeţean ori cel Local, judecă-torii, tribunale, curţi de apel sau sun-teţi investitori particulari strategici, precum SIF Transilvania din Braşov, vă rog să vă gândiţi şi la modalităţile de salvare ale monumentului Ansam-blul tehnic - Planul înclinat de la Co-mandău, obiectiv clasat în categoria cea mai înaltă - „Tezaur”. O investiţie făcută coordonat, cu bună credinţă, fără orgolii, cu dorinţă de progres, poate, cu siguranţă, salva situl şi aduce mari benefi cii fi nancia-

re acelora care investesc şi apoi îl ex-ploatează în scop turistic. Ca să spun vorbe mari, deşi astea nu prea plac, este o îndatorire patriotică de a reda patrimoniului naţional şi universal monumentul unic, tezaur.

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

8 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Necrolog

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri,

cabinete, ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente), la preţuri foarte avantajoase.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797Vă aşteptăm cu drag la sediul nostru din Sfântu-Gheorghe,

str. Sporturilor, nr. 3, bl. 1, sc. 1, ap. 2. Programări la telefon: 0755-322.592

PFA Victoria HugianuCabinet de masaj şi reflexoterapie

Părintele Teofi l Părăian a trecut la cele veşnice

Părintele Teofi l s-a născut la 3 martie 1929, în satul Topârcea, din apropierea Sibiului. A primit la botez numele Ioan şi a fost primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, în perioada 1935-1940. Între anii 1942-1943, îşi con-tinuă cursurile la o şcoală de nevăză-tori din Timişoara. Cursurile liceale le face tot la Timişoara, într-un liceu teoretic pentru văzători. Urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948-1952. La 1 aprilie 1953, intră în obştea Mănăs-tirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Este călugărit în ziua prazni-cului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofi l. După şapte ani de la călugărie este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan. La 13 mai 1983, este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. La această dată primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986, este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Autobiografie

„Am fost hirotonit preot şi hiro-tesit duhovnic în anul 1983, în ziua de 13 mai, la Izvorul Tămăduirii. În această zi, aici, la Mănăstirea Brân-coveanu, este un fel de hram, la care se adună mulţi credincioşi şi se să-vârşeşte Liturghia Arhierească, cu un mare sobor de preoţi şi diaconi. Am fost hirotonit şi hirotesit de IPS Anto-nie, Mitropolitul Ardealului. Cred că în legătură cu această întrebare e bine să spun ceva şi despre felul cum s-a ajuns la hiro-tonia mea ca preot şi la hirotesia mea în duhovnic. Încă din copilărie, îmi plăceau mult sfi ntele slujbe şi mi-am dorit mult să fi u preot. În vremea copi-lăriei, mă jucam de-a slujba şi îmi închipuiam că sunt preot. În timpul liceului, m-am hotărât să studiez te-ologia, cu gândul de a ajunge preot. În vederea împlinirii acestei dorin-ţe, m-am prezentat la Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sibiu, pentru a obţine aprobarea, în nişte împreju-rări care nu m-au favorizat la cei optsprezece ani ai mei de atunci: în loc să-i vorbesc Mitropolitului de dorinţa mea de a studia teolo-gia în vederea preoţiei, i-am spus - de la bun început şi fără nicio ezitare - că vreau să mă fac preot. Răspunsul Mitropolitului a fost negativ: «Nu, nepoate», cu adao-sul: «Să ai lumină în sufl et!». Am reţinut îndemnul său, urarea, deşi nu

mi s-a spus nimic despre metoda de a câştiga lumină sufl etească, nici în ce condiţii se poate împlini pentru mine această urare - dacă a fost o urare şi nu un îndemn. N-am considerat, însă, defi nitivă afi rmaţia că nu pot deveni preot. Mi-am continuat şcoala, căci mai aveam de făcut două clase de liceu, pe care le-am absolvit într-un an, ultima clasă făcând-o ca «parti-cular» - cum se zicea pe atunci - adi-că la «fără frecvenţă». Între timp, cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut pe Părintele profesor Teodor Bodogae, care, pe acea vreme, preda Istoria Bisericească Universală la Institutul Teologic din Sibiu. I-am spus Pă-rintelui Bodogae de dorinţa mea de

a studia teologia, ca şi de insuccesul meu din vara precedentă. Sfi nţia Sa a fost foarte binevoitor faţă de mine şi mi-a promis că va vorbi cu Mitropo-litul în vederea intrării mele la Teolo-gie, ceea ce a şi făcut. Având terenul pregătit, m-am prezentat din nou la Mitropolitul Nicolae Bălan, căruia, de data aceasta, i-am prezentat doar dorinţa mea de a studia Teologia. Mi-tropolitul a fost de acord, dar a ţinut să-mi spună, din nou, că preot nu mă pot face. Am răspuns că am înţeles, pentru că, de fapt, am şi înţeles şi am rămas la acest cuvânt până la măsura aceea, că n-am cerut şi nici n-aş fi ce-rut vreodată promovarea mea în cler. În timpul anilor de studii teo-logice, fi ind eu de faţă, Episcopul Valerian al Oradiei l-a întrebat pe Mitropolitul Nicolae dacă are de gând să mă hirotonească. Mitropo-litul a răspuns doar atât: «N-am să-i dau parohie». Răspunsul acesta îmi dădea de gândit că ar putea veni vre-mea să fi u totuşi hirotonit, cel puţin ca diacon, şi aceasta să o facă chiar Mitropolitul Nicolae. La 1 aprilie 1953, ca absolvent de Teologie, am intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, în vederea călu-găriei. De acum, totul depindea de mai marii mei, fi e de cei de la mănăs-tire, fi e de superiorii lor. Iniţiativa hirotoniei mele a avut-o Mitropolitul Nicolae Colan, ajuns în anul 1957 Mitropolit al Ardealului. În anul 1960, cu prile-jul hramului mănăstirii noastre - la 15 august -, m-a hirotonit diacon.

Cu câteva zile mai înainte, trecând prin chilia în care locuiesc eu, m-a întrebat: «Vrei să te fac diacon de Sfânta Maria?». Am răspuns spon-tan: «Dacă ar zice cineva să cer aceasta, n-aş cere-o; dar dacă mi se oferă, primesc!». Mitropolitul mi-a spus: «Şi cel care este chemat la hi-rotonie trebuie să vrea». Drept răs-puns, eu am spus: «Fiţi sigur că n-o să fac, cum se zice în Pateric că a făcut unul, pe care confraţii lui vo-iau să-l facă preot cu silă şi care s-a dus şi s-a ascuns. Cei care îl căutau, aveau cu ei şi un măgar pe care l-au pierdut şi acum îl căutau. Când au găsit măgarul, au dat şi de monahul pe care voiau să-l facă preot, căci

amândoi erau ascunşi în aceleaşi buruieni. Ei atunci au vrut să-l lege şi să-l ducă cu sila pe confratele lor, ca să-l facă preot. El, însă, le-a spus: «Nu mă mai legaţi, căci merg şi nelegat, pentru că am cunoscut că este voia lui Dumnezeu să fi u preot». Mitropolitul a râs şi a zis: «Pregăteşte-te, că de Sfânta Maria te fac diacon. Dar n-am să te ţin

Pă i l T fil ă l 3 i i i d d d C â il i î i â d

Părintele Teofi l Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, a trecut, de curând, la cele veşnice, în dimin,eaţa zilei de joi, 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din municipiul Cluj-Napoca.

mult diacon, ci te voi hirotoni pre-ot, ca să fi i duhovnic la mănăstire şi coliturghisitor». Într-adevăr, m-a hirotonit diacon de Sfânta Maria. Îmi amintesc şi acum că, în cuvântul pe care l-a rostit cu acest prilej, Mitropolitul Nicolae Colan a spus: «Secerişul e mult şi secerătorii sunt puţini. Dumnezeu se bucură de orice plivitor . . .». Mitro-politul Nicolae Colan a mai afi rmat

despre mine că sunt «om fără lumină - adică nevăzător -, dar luminat». O astfel de convingere l-a făcut să mă hirotonească diacon şi a rămas doar la atât, căci, după câteva luni, s-a îm-bolnăvit şi, după ani de suferinţă, a plecat la Domnul. Urmaşul său, Mitropolitul Nico-lae Mladin, chiar de la început m-a întrebat dacă sunt de acord să mă hi-

rotonească preot. I-am răspuns că aş dori să rămân diacon. I-am spus, de fapt, un adevăr. Aşa s-a făcut că am rămas diacon vreme de 23 de ani. Preot m-a hirotonit IPS Mitro-polit Antonie, în cel de al 30-lea an al vieţii mele de mănăstire. Acum, după ce am ajuns, cu voia lui Dum-nezeu, preot şi duhovnic, am sim-ţământul că această situaţie este tot atât de reală şi de normală, pe cât de reală şi de normală este situaţia mea de nevăzător. Şi pe una şi pe cealaltă le socotesc ca rânduite de Dumnezeu şi le primesc spre slava Lui, zicând din adâncul inimii: «Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac!». Aceasta, cu atât mai mult cu cât sunt încredin-ţat de adevărul cuprins în cuvintele Sfântului Marcu Ascetul, care spu-ne: «Când binevoieşte Dumnezeu să se împlinească un lucru, toată zidirea ajută să se împlinească. Iar dacă nu voieşte Dumnezeu, toate se pun împotrivă». Eu sunt convins de aceasta şi în această perspectivă le văd pe toate cele ce s-au petrecut cu mine.”

(www.crestinortodox.ro)

Gheorghe Dinică s-a stins la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac

Cunoscutul actor a fost internat în spital pe 22 octombrie, fi ind diagnosticat cu bronhopneumo-nie severă şi o afecţiune renală. Iniţial, medicii au vorbit de o uşoară ameliorare a stării sale de sănătate, dar după mai multe zile petrecute în spital şi în ciu-da eforturilor depuse de doctori, Gheorghe Dinică nu a răspuns tratamentului administrat. Medicii anunţaseră în cursul zilei de marţi că starea actorului „se menţine extrem de critică”, după ce, cu o zi în urmă, acesta suferise o operaţie de colecist. Potrivit unui comunicat de presă remis de Spitalul Floreas-ca, Gheorghe Dinică a încetat din viaţă în urma unui „stop car-diac sub ventilaţie mecanică şi electrostimulare cardiacă”, medi-

cii încercând să îl resusciteze timp

de aproximativ 30 de minute.

Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti, reuşind să însufl eţească sute de personaje, care au ajuns direct la inimile publicului. Gheorghe Dinică s-a născut în Bucureşti, la 1 ianuarie 1934. A absolvit Institutul de Artă Tea-trală şi Cinematografi că Bucu-reşti, la clasa profesoarei Dina Cocea, în anul 1961. A debutat ca actor în fi lmul „Străinul”, în anul 1963, şi a jucat în peste 60 de fi lme. Cele mai cunoscute producţii cinematografi ce în care a jucat sunt „După-amiaza unui torţio-nar”, „Prin cenuşa imperiului”, „Filantropica”, „Turnul din Pisa” sau „Orient Expres”.

(Antena 3)

Maestrul s-a stins din viaţă marţi, 10 noiembrie 2009

9Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145)Sport

Rezultate,

etapa a XIII-a

Vineri, 6 nov.

Pandurii - Gloria Bistriţa1 - 1

Curtea de Argeş - „U“ Craiova0 - 1

Sâmbătă, 7 nov.

Gaz Metan - Poli Iaşi2 - 1

Ceahlăul - FC Vaslui0 - 1

FC Braşov - Unirea Urziceni0 - 0

Duminică, 8 nov.

Oţelul Galaţi - FC Timişoara3 - 3

CFR Cluj - Astra Ploieşti1 - 0

Dinamo - Rapid1 - 1

Luni, 9 nov.

Steaua - U. Alba Iulia2 - 0

Televizări,

etapa a XIV-a

Vineri, 20 nov.

U. Alba Iulia - Oţelul Galaţi(14:00)

Poli Iaşi - Pandurii Târgu-Jiu(18:00)

Rapid - Gaz Metan(20:00 )

Sâmbătă, 21 nov.

Curtea de Argeş - Unirea Urziceni(16:00)

Duminică, 22 nov.

Gloria Bistriţa - FC Braşov(17:00)

Luni, 23 nov.

„U“ Craiova - Ceahlăul(14:00)

FC Vaslui - CFR Cluj(16:00)

FC Timişoara - Dinamo(18:00)

Astra Ploieşti - Steaua(20:00)

Liga I

CFR Cluj a devenit lider

Dinamo - Galatasaray 0 - 3Sturm Graz - Panathinaikos 0 - 1

Joi, 5 noiembrie

Galatasaray - Panathinaikos 22:00Dinamo - Sturm Graz 22:00

Joi, 3 decembrie

FC Copenhaga - Eindhoven 1 - 1CFR Cluj - Sparta Praga 2 - 3

Joi, 5 noiembrie

Eindhoven - Sparta Praga 20:00FC Copenhaga - CFR Cluj 20:00

Joi, 3 decembrie

Twente - Sheriff Tiraspol 2 - 1Fenerbahce - Steaua 3 - 1

Joi, 5 noiembrie

Sheriff Tiraspol - Steaua 20:00Twente - Fenerbahce 20:00

Miercuri, 2 decembrie

Anderlecht - FC Timişoara 3 - 1D. Zagreb - Ajax 0 - 2

Joi, 5 noiembrie

FC Timişoara - Ajax 22:00Anderlecht - D. Zagreb 22:00

Miercuri, 2 decembrie

CLASAMENT M V E I GOL PCT1 Fenerbahce 4 3 0 1 6-3 92 Twente 4 2 1 1 4-4 73 Sheriff 4 1 1 2 3-3 44 Steaua 4 0 2 2 1-4 2

CLASAMENT M V E I GOL PCT1 Eindhoven 4 2 2 0 5-3 82 Sparta 4 2 1 1 7-5 73 Copenhaga 4 1 1 2 2-4 44 CFR 4 1 0 3 4-6 3

CLASAMENT M V E I GOL PCT1 Galatasaray 4 3 1 0 11-3 102 Panathinaikos 4 3 0 1 4-3 93 Dinamo 4 1 0 3 2-8 34 Sturm Graz 4 0 1 3 1-4 1

CLASAMENT M V E I GOL PCT1 Anderlecht 4 2 2 0 6-2 82 Ajax 4 2 2 0 5-2 83 D. Zagreb 4 1 0 3 4-6 34 FC Timişoara 4 0 2 2 1-6 2

CLASAMENT

Liga Campionilor Europa League Retrogradare

M V E I GOL PCT A 1 CFR Cluj 13 7 4 2 18-8 25 +42 Steaua 13 7 4 2 17-8 25 +43 FC Vaslui 13 8 1 4 20-15 25 +74 Rapid 13 7 2 4 28-17 23 +55 FC Timişoara 13 5 7 1 20-9 22 +46 Dinamo 13 6 4 3 15-8 22 +17 Unirea Urziceni 13 6 4 3 16-10 22 +48 FC Braşov 13 5 6 2 14-7 21 09 Gaz Metan Mediaş 13 5 4 4 15-16 19 -210 Pandurii Târgu-Jiu 13 4 4 5 11-14 16 -511 Oţelul Galaţi 13 4 3 6 15-18 15 -612 Curtea de Argeş 13 5 0 8 11-23 15 -613 „U” Craiova 13 4 2 7 20-20 14 -414 Poli Iaşi 13 4 2 7 14-21 14 -415 Astra Ploieşti 13 3 4 6 14-18 13 -516 Unirea Alba Iulia 13 2 4 7 14-22 10 -817 Gloria Bistriţa 13 1 6 6 10-20 9 -918 Ceahlăul 13 2 3 8 7-25 9 -12

Cupa României TimişoreanaSferturi de fi nală

- Program -

Marţi, 17 noiembrieFC Braşov - Gloria Bistriţa

(19:00 - Sport.ro)

Miercuri, 18 noiembrieFC Vaslui - Curtea de Argeş

(18:15 - Sport.ro)„U“ Craiova - CFR Cluj

(20:15 - Pro TV)

Miercuri, 25 noiembrieAstra Ploieşti - Dinamo

(20:15 - Pro TV)

Cupa României a ajuns, iată, la ultima fază care se va dispu-ta în acest an şi, spre deosebire de alte dăţi, acum n-a mai rămas în competiţia KO nicio echipă din ligile inferioare ale fotba-lului autohton. Aşa se face că, la mijlocul săptămânii viitoare, se vor duela pentru un loc în semifi nale, fază ce va avea loc în primăvara anului viitor, patru echipe din prima jumătate cu pa-tru din a doua jumătate a clasamentului Ligii lu’ Mitică. Ca de obicei, sorţii le-au hărăzit a juca una mai în formă cu una mai slabă (!), dar asta nu înseamnă că este sigură califi carea Braşo-vului, Vasluiului, Clujului şi a lui Dinamo. Nu, nicidecum. Aa, că formaţiile enumerate pornesc cu prima şansă, asta este altce-va, însă asta nu le garantează succesul. De văzut penultima fază a competiţiei o s-o vadă dacă vor pune osul la treabă, pentru că în acest sezon se vede, într-adevăr, o îmbunătăţire a calităţii jocului în Cupa României. Şi nu doar atât, parcă a (re)crescut şi interesul cluburilor vizavi de această întrecere, ce duce totuşi, să nu uităm, direct în Europa. (A.M.B.)

Nici nu ştim dacă dezastru este un termen potrivit pentru ce au jucat în această toamnă echipele româneşti în cea de-a doua competiţie europeană intercluburi. Dar, nu-i aşa, putem găsi şi alte sinonime: catastrofă, prăpăd, năpastă, nenorocire... Cum altfel să le spui la nişte fotba-lişti - pardon, jucători, că ăştia sunt greu de catalogat fot-balişti - care se pretind cei mai buni din campionatul naţi-onal, dar care „afară” nu doar că nu joacă nimic, nu doar că sunt aievea timoraţi de parcă i-a lovit bomba, însă ne mai şi fac de râs prin toate colţurile Bătrânului Continent. Indiferent că au jucat acasă sau în deplasare, Timişoara, Clujul, Dinamo şi Steaua au fost catastrofale, dovadă po-ziţiile pe care le ocupă în clasament după cele patru run-de disputate în faza grupelor. Ne-au caftit şi umilit turcii, vest-europenii şi chiar moldovenii de ne merg fulgii. Şi atunci te întrebi, ca microbist, retoric şi trist: la ce folos să avem atâtea echipe în Europa dacă şi-aşa avem parte numai de insuccese. Anul ăsta competiţional, spre exem-plu, era de ajuns doar una, campioana Unirea Urziceni, care a meritat pe deplin această participare în Liga Cam-pionilor, în a cărei fază a optimilor este deja cu un picior.

Practic, cu etape înainte de fi nalul grupelor, în Europa League nicio echipă românească nu mai are şanse nici de doi bani. Iar aici am ajuns din cauza unui campionat şi slab şi corupt pe care îl avem. (A.M.B.)

Dezastru în Europa League

Avem în Liga I, la ora actuală, vreo câ-teva echipe, chiar dintre cele nu nemaipo-menit cotate, în evidentă revenire de for-mă, ceea ce nu poate decât să ne bucure, deoarece este un lucru benefi c pentru să-nătatea fotbalului românesc. Asistăm ast-fel la partide foarte bune jucate de Bistriţa şi Vaslui, de când acestea au fost preluate de bătrânul Halagian şi „Fiara” Lăcătuş. Urmează acum o pauză în Liga I, pen-tru că la sfârşitul acestei săptămâni joacă „naţionalele”, România având amical cu Polonia. (A.M.B.)

Vaslui, 5 victorii din 5 meciuri

Dayro Moreno, chinuindu-se în spatele unui adversar de la Fener

De când a preluat Vasluiul, Lăcătuş a

obţinut numai victorii

Nicio echipă din ligile inferioare

10 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Integramă - Şah

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah ŞahProblemã propusã pasionaþilor de ºah

AMIROV TalipTo Mat 1962 (V)

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)

O frumoasă simetrie a poziţiei iniţiale.După „cheie”, maturile care apar ca răspuns la

mutările negrului sunt de asemenea „în oglindă”.

Soluţia în ediţia viitoare

Soluţia problemei din numărul trecut:

PARHOMENKO Nikolaj #2Mezij a, 1995

1.Th6 (cu ameninţarea 2. Dg3#) 1…Ng4 [Sau a) 1...Cxh6 2.Dg3#; b) 1...Cg5 2.Dxg5#] 2.Dxg4#

O COMBINAŢIE DE MARE EFECTO COMBINAŢIE DE MARE EFECT Combinaţia pe care o prezentăm astăzi a fost efectuată în urmă cu peste 100 de ani. Poziţia în care se declanşează este de o rară frumuseţe: nu mai puţin de 5 figuri albe se află pe coloana “h”!!! A fost publicată pentru prima dată în mai 1890, în prestigioasa pe atunci “International Chess Magazine”

Blumenschein, E - Smith, W. H.Dayton, 25.02.1890 În poziţia din diagrama 1 albul a declanşat un splendid “foc de artifi-cii”. 1.Nxg7+! Rxg7 (vezi diagrama 2) 2.Dh6+!! [Poanta combinaţiei! Regele negru este silit să plece în

pribegie, deoarece la 2...Rh8 urmea-

ză 3.Ng6+ Rg8 4.Dh7#.] 2...Rxh6 3.Cf5+ Rg5 [Încercuit de figurile albe

monarhul negru nu mai are şanse de

supravieţuire] 4.Ce4+ Rg4 5.Th4# [La fel de frumos era şi 5.Ce3#.]

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

Integramă propusă de Aurelian Mihalache

Integramă - MaciImaginea

săptămânii

Băiat dăştept, Hunor ăsta! Şi tupeist de mama-focului. De fapt, în spiritul par-tidului-nepartid din care face parte şi în numele căruia candidează... Unde? La Preşedinţia României. Cu afi şe prin care se exprimă doar în limba minorităţilor din rândul cărora face parte, maghiara. De parcă sfi darea românilor din judeţele Covasna şi Harghita nu ar fi sufi cientă, umilirea acestui popor, la el acasă, con-tinuă şi prin judeţele limitrofe, acolo unde domnul „vorbă dreaptă” (în traducere, de pe afi ş) le vorbeşte românilor al căror preşedinte vrea să ajungă tot în ungureşte - cum altfel?

Şi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

Diagrama 1 Diagrama 2

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fi ecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fi ecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o conven-ţie, relaţiile aritmetice între ele nefi ind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplita-tea regulilor sale şi în complexitatea solu-ţiilor sale. Difi cultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a ci-frelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

11

Telefoane Utile

Poliţia 112Pompieri 112Salvare 112Protecţia Civilă *982Jandarmeria *956Serviciul Antidrog *934Poliţia de Frontieră *959Deranjamente Electrica *929Deranjamente Gaze *928Deranjamente posturi telefonice 1921Informaţii abonaţi Romtelecom 1931Informaţii diverse 1951

*Se formează obligatoriu prefi xul judeţului

AlbaPrefectura 0258-811.179Consiliul Judeţean 0258-813.380Primăria Alba-Iulia 0258-819.462

BraşovPrefectura 0268-419.277Consiliul Judeţean 0268-410.777Primăria Braşov 0268-416.550

CovasnaPrefectura 0267-315.190Consiliul Judeţean 0267-311.190Primăria Sfântu-Gheorghe 0267/316.957

HarghitaPrefectura 0266-371.114Consiliul Judeţean 0266-207.700Primăria Miercurea-Ciuc 0266-317.007

MureşPrefectura 0265-263.211Consiliul Judeţean 0265-263.211Primăria Târgu-Mureş 0265-268.330

SibiuPrefectura 0269-210.104Consiliul Judeţean 0269-217.733Primăria Sibiu 0269-208.800

Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145)Traduceri

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.

Auto

Imobiliare

IT / Electronice

Servicii

Diverse

Efectuez lucrări de instalaţii de încălzire şi sanitare. Tel: 0761-320.610 Profesor ofer meditaţii în Braşov la limba franceză pen-tru orice nivel şi limba română clasele V-VIII. Garantez seri-ozitate şi profesionalism. Tel : 0742-383.410

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în vederea

Vând Skoda Octavia, an fabricaţie 2002, motor 2.0 l benzină, 150 CP, tuning optic, suspensie sport, climatronic, geamuri electrice, oglinzi elec-trice, scaune încălzite, set cau-ciucuri vară şi iarnă. Preţ 8.000 Euro. Tel: 0743-417.151 Vând Daewoo Cielo, an fabricaţie 1996, 1.5 DOHC benzină, 180.000 KM reali, culoare albastră, stare bună de funcţionare. Preţ 2.500 Euro negociabil. Tel: 0728-903.624

Vând teren în Alba-Iulia între Alba şi Piclisa, 630 mp. Preţ 35euro/mp. Tel: 0735-732.205 Vând garsonieră, decomandată, confort 1, termopane, centrală termică, gresie şi faianţă, uşă metalică, zona 1 Decembrie, Sfântu-Gheorghe. Preţ 24.000 euro. Tel: 0755-780.871 Vând apartament 2 camere situat în Braşov, cartierul Scri-itorilor, etaj 2 din 4, structură

decomandată, fară îmbunătăţiri, vedere bilaterală, una spre Tâmpa, loc de joacă pentru co-pii. Preţ 53.000 euro Tel: 0720-342.835

Vând apartament cu 3 camere în Sfântu-Gheorghe, cartierul Ciucului, bl 34, et. 2, deco-mandat, 65 mp. Preţ: 120.000 lei. Tel: 0743-330.724 Vând apartament în Sfântu- Gheorghe, patru camere, de-comandat, 80 mp., confort 1, centrală termică, parchet, etajul II din IV, cu garaj în faţa scării. Preţ: 47.000 euro negociabil, posibilitate plată în rate. Tel: 0722-643.021 Vând casă cu curte în cen-trul oraşului turistic Covasna, cu suprafaţă totală aproxima-tiv 800 mp, casa are 3 camere, bucătărie, cca 125 mp necesită reînnoire. Tel: 0744-610.586 Închiriez garsonieră la casă în

Sibiu, zonă centrală, la o familie fără copii sau unei persoane sin-gure! Preţ 150 Euro. Tel: 0269-213.715 Ofer spre închiriere garsonieră în Mureş pe strada Secuilor Mar-tiri, la 300 m de UMF, proaspăt renovată, Preţ 100 Euro. Tel : 0722-416.193

Caut să închiriez garsonieră mobilată în Sfântu-Gheorghe, ofer de la 50 până la 70 Euro. Tel: 0733-695.890

Vând LAPTOP MSI cu garanţie, diagonală 17 inch, rezoluţie 1440 x 900 pixeli, procesor AMD Athlon 64 X2 frecvenţa 1800 MHz, memorie 3gb ddr2, hard 250 gb, video ATI Rad-eon HD3470, DVD-RW, Co-nectivitate wireless 802.11 b/g, bluetooth, webcam 1.3 Mpixeli, port usb 3, fi rewire. Tel: 0747-580.577

Traduceri din presade limbă maghiară

S-a încheiat colaborarea dintre UDMR şi PCM la Sfântu-Gheorghe - a declarat Antal Arpad, pri-marul oraşului. El a cerut demisia viceprimarului PCM, Balint Jozsef, iar în cazul în care acesta nu va face acest lucru, va cere suspendarea lui în consiliu. Primarul a reacţionat astfel la acuzaţiile formulate de fracţiunea PCM, el considerând că ci-vicii nu sunt interesaţi de dezvoltarea oraşului şi nu sunt în stare să facă ceva constructiv. Cei din Partidul Civic nu au dorit răspunsuri, ci au vrut circ - este de părere Antal Arpad. În legătură cu achiziţionarea bordurilor, a declarat că fondurile alocate în acest sens sunt cele alocate de guvernul Tăriceanu, însă în cazul în care aceste fonduri nu ar fi fost cheltuite, ar fi trebuit returnate şi tocmai din această cauză s-a decis cu privire la achiziţionarea bordurilor. Achiziţionarea s-a făcut pe cale legală,

prin licitaţie. Verifi cările necesare au fost făcute şi de Curtea de Conturi şi totul a fost găsit în ordine. Primarul oraşului Sfântu-Gheorghe crede că PCM a declanşat scandalul deoarece observă că oraşul înregistrează progrese, iar acest lucru poa-te avea legătură cu UDMR. Popularitatea Uniunii este din nou în creştere. În opinia sa, Gazda Zoltan a formulat scrisoarea în care cere explicaţii, deoa-rece potrivit unei înţelegeri mai vechi, acestuia i s-a asigurat un loc de muncă la fi rma de turism înfi in-ţată de oraş şi de judeţ. Colegii săi de partid l-au acuzat de trădare şi ca atare a trebuit să demonstre-ze contrariul. Antal Arpad a evidenţiat: pornind de la cele întâmplate, consideră imposibilă colaborarea cu PCM. A mai declarat că vineri i-a cerut viceprima-rului Balint Jozsef să demisioneze, iar în cazul în

care acesta nu va face acest lucru, îl va suspenda şi va cere consiliului destituirea sa. El nu vrea să dispună alegerea unui alt viceprimar. Balint Jozsef nu doreşte însă să demisioneze. Eu nu am fost ales în funcţia de viceprimar de către primar, ci de consiliu. În cazul în care majoritatea colegilor consideră că nu sunt potrivit pentru această funcţie, mă pot destitui, însă aceasta nu este decizia lui Antal Arpad. În opinia sa, declaraţia de ieri este parte a unui proces care durează de o săptămână, iar toate acestea sunt o consecinţă a anului care a trecut. Fracţiunea PCM are o altă părere despre importanţa ordinii lucrărilor ce se desfăşoară în oraş.

Cotidianul Haromszek (Covasna), nr. 5798, 06.10.2009; Titlu: Primarul

contraatacă / Se rupe coaliţia UDMR-PCM, Semnează: Farkas Reka

Szegedi Csanad, europarlamentar Jobbik, şi Kohazy Ferenc, cunoscut şi sub numele Fanka Deli, au pornit împreună prin ţară (n.t. - Ungaria), într-un turneu intitulat: Noua Descăle-care Maghiară. Acest turneu depăşeşte însă graniţele, având în vedere că cei doi au ajuns şi pe Pământul Secuiesc, iar pe 10 octombrie, la sediul primări-ei din Gheorgheni, s-au întâlnit cu cei interesaţi. Scopul bine defi nit al întâl-nirii este câştigarea simpatiei tinerilor, însă pe lângă cei 50 de tineri prezenţi în sala de şedinţe, au participat la întâl-nirea de peste două ore şi aproximativ 30 de persoane mai în vârstă. În faţa sediului fostului cinemato-graf din Gheorgheni, oaspeţii au fost întâmpinaţi de membrii mişcării 64 de comitate (HVIM), care fl uturau drape-le naţionale ungare, secuieşti şi arpadi-ene. Garda de onoare din sala de con-siliu a fost asigurată din membrii din

Miercurea-Ciuc ai Secţiei Secuieşti a Gărzii Ungare. Manifestarea a fost deschisă de alocuţiunea rostită de Fanka Deli Ko-hazy Ferenc, care purta un tricou cu inscripţia: Pământul Secuiesc nu este România. El a vorbit despre pericole-le pe care le reprezintă globalizarea, efectele negative asupra civilizaţiei, şi i-a îndemnat pe tinerii prezenţi să re-fl ecteze asupra situaţiei. Fanka Deli a subliniat unitatea maghiarimii din Ba-zinul Carpatic, respectiv importanţa solidarizării maghiarilor transilvăneni şi a celor din Ungaria ciuntită. Szegedi Csanad a pomenit de aspi-raţiile Jobbik, precizând că Jobbik este aripa politică a societăţii care validează interese maghiare, o formaţiune care, în actuala situaţie istorică, nu trebuie să ţină cont de nimeni şi de nimic, ci doar de interesele maghiare. Szegedi Csanad a accentuat că, în calitate de

europarlamentar Jobbik, şi-a asumat reprezentarea intereselor tuturor ma-ghiarilor din Bazinul Carpatic, inclusiv a cauzei autonomiei teritoriale a Pă-mântului Secuiesc. E datoria noastră istorică să vorbim despre autonomia teritorială a maghiarilor de peste hota-re, despre tragedia de la Trianon, des-pre glorioasa preistorie maghiară stră-veche, despre scrierea noastră runică sau despre constituţia Sfi ntei Coroane. După 1.000 de ani, trebuie să ne ocu-păm din nou ţara în Bazinul Carpatic, din casă în casă, din stradă în stradă, din localitate în localitate. Noi, noii descălecători maghiari, putem învin-ge doar prin credinţă maghiară pură, prin respect faţă de străbunii noştri, cu voinţă combativă hotărâtă, prin apreci-erea tuturor maghiarilor şi cu binecu-vântarea Dumnezeului Maghiarilor - a declarat Szegedi. Acesta a anunţat că, în calitate de europarlamentar, îşi va

deschide un birou pe Pământul Secu-iesc, respectiv la Odorheiu-Secuiesc, pentru a cultiva relaţii mai strânse cu locuitorii din această regiune. Alocuţi-unile au fost urmate de un dialog. Bor-sos Geza, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), a menţionat că, în Parlamentul European, ar trebui generalizată noţiunea autodeterminării în locul celei de autonomie, având în vedere că este dreptul şi sarcina unei comunităţi ca membrii acesteia să de-cidă ei înşişi cum doresc să trăiască în viitor, iar în cadrul uniunii este posibilă creşterea numărului statelor fără modi-fi carea teritoriilor. Europarlamentarul Szegedi Csanad a promis că, în viitor, va cultiva relaţii mai strânse cu Consi-liul Naţional Secuiesc. Săptămânalul „Szekely Ujsag”

(Covasna), nr. 41, 15-21.10.2009; Titlu: Noua Descălecare Maghiară,

Semnează: Ambrus Agnes

vinifi cării. Capacitate de de-pozitare 30.000 de litri. Even-tual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0728-351.014, 0237-633.072 Vând două fotolii nerabatabile în stare foarte bună de un an şi două convectoare pe gaz unul pentru apartament iar celălalt pentru casă cu toate actele afer-ente. Preţ negociabil. Tel: 0741-479.612, 0735-731.662 Vând BMX Mali Gravity. Stare foarte bună, jante Black Label.Preţ 650 lei negociabil. Tel: 0744-315.611

Pilda samarineanului milostiv este una dintre cele mai cunoscu-te, dar nu şi înţeleasă, şi mai ales nepracticată. Acest lucru se dato-rează faptului că suntem din ce în ce mai atraşi de formele comode ale trăirii religioase… Trăim într-o stare continuă de suspendare, de neimplicare, ceea ce cauzează gra-ve dezechilibre şi frustrări spiritu-ale. Din lumea medicală, ca psihia-tru şi neurolog, V. Frankl a sesizat foarte bine acest sentiment de frus-trare şi gol, de nonsens existenţial ce bântuie sufl etul celor lipsiţi de Dumnezeu şi de un sens în viaţă. „Acela care are un scop în viaţă - susţine părintele logoterapiei -, o sarcină de îndeplinit, o persoană de iubit, un ideal, o religie pentru care să trăiască sau să moară şi tinde, prin ceea ce face, să reali-

zeze acest scop, regăseşte, în con-secinţă, o mare stimă şi acceptare de sine, o actualizare a celor mai

profunde aspiraţii, un sentiment de bunăstare psihică şi fi zică, o forţă

şi o rezistenţă majoră la evenimen-tele stresante ale vieţii. Printr-o adevărată şi proprie analiză existenţială, logoterapia caută să abiliteze pacientul să descopere, să „întrevadă” singur sensul apelurilor vieţii care-l chea-mă în fi ecare clipă. El nu dă sens lucrurilor sau vieţii sale, sensul preexistă. El trebuie doar să „des-chidă ochii” să-l vadă şi golul de până aici se va umple pe măsură ce simte că se consacră unor valori şi împlineşte lucruri cu sens. Despre această implicare şi implicit întrevedere a sensului ne aminteşte Pilda samarineanului milostiv. Astfel, suntem atenţio-naţi asupra pericolului reprezen-tat de autosufi cienţă, ignoranţă şi comoditate. Nu este uşor să te im-plici în ceva, cu atât mai mult în viaţa aproapelui, dar satisfacţiile sunt pe măsură. Din nefericire, suntem prea ocupaţi de noi înşine pentru a mai avea timp de nevoile altora. Găsim mii de scuze pentru a nu ne implica.

Trecem pe lângă ceilalţi, ignorân-du-i. Dorim ca ceilalţi să fi e pentru

Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului, având o durată de şase săptămâni, a fost rânduit de Biserică pentru a pregăti pe cre-dincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos. El aminteş-te de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea venirii lui Mesia. Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Au-gustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol, din 1166 d. Hr., a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie. Prin lungimea şi durata lui, acest post ne aminteşte

de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când prooro-cul aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Asemenea şi creştinii, pos-tind 40 de zile, îşi curăţă sufl etele şi trupurile şi se învrednicesc să primească Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fe-cioară. Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiaza, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fi ert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postu-lui lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon. În alte zone, se aju-nează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.

Alături de faptele bune, de ru-găciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea vir-tuţilor. Această perioadă constituie timpul în care omul este dator să se pregătească în întâmpinarea mare-lui praznic al Naşterii Domnului, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, prin care omul se mărturiseşte, şi primeşte dezlegare de păcate de la duhovnic şi, totodată, iertare de la Cel ce a şezut înfăşat în scute-ce, în ieslea din Betleemul Iudeii, locul unde s-au întâlnit îngerii cu oamenii, locul unde Dumnezeu se coboară în cea mai intimă stare de comuniune cu omul, prin întrupa-rea Lui. Acest post este al doilea ca lun-gime după Postul Sfi ntelor Paşti, în schimb poate fi considerat cel mai uşor, datorită faptului că sunt foarte multe zile în care Biserica rânduieşte dezlegare la Peşte. Cu

excepţia primei sâmbete şi dumi-nici din post şi a ultimei sâmbete şi duminici, în fi ecare sâmbătă şi duminică se mănâncă peşte. De asemenea, se va mânca peşte în fi -ecare sărbătoare cu cruce neagră, sau unde este hramul unei biserici, dar şi la marile praznice din acest Post. În această perioadă a Postu-lui nu se fac excepţii, nici măcar în ziua de 20 decembrie, în care se prăznuieşte Sfântul Ignatie Te-oforul (sau Ignatul, cum se zice în limbaj popular). Deşi, în unele re-giuni ale României, această zi este destinată tăierii porcului, Biserica nu dă dezlegare în a se mânca bu-cate din carne de porc. Ca şi rânduieli tipiconale în timpul Postului Crăciunului, în-cepând cu data de 21 noiembrie

se introduc în cadrul slujbei Utre-niei Catavasiile Naşterii Domnu-lui, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. În această perioadă a Postului Crăciunului, la Ceasuri şi Pavecerniţă nu sunt cântate stihirile şi nici troparele, ci toate sunt rostite. De asemenea, anul acesta, în Ajunul Crăciunului se va ofi cia Liturghia Sfântului Va-sile cel Mare, iar în ziua de Cră-ciun se va ofi cia Liturghia Sfântu-lui Ioan Gură de Aur. Să ne rugăm Bunului şi Preami-lostivului Dumnezeu să ne ajute să ducem Crucea Postului cu sănătate şi spre sănătatea sufl etului, dar mai ales cu bucurie duhovnicească.

Pr. Iustin GârleanuParohia Aita-Mare

ROMÂNIA

12 Anul IV, Serie Nouă - Nr. 110 (145) Viaţa creştină

http://www.parohiaaitamare.blogspot.com/

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă Parohia Covasna, ROMÂNIA

IUBIREA IUBIREA APROAPELUIAPROAPELUI

Un Învăţător de Lege venind la Bunul Dumnezeu,Dorea stăruitor să afl e cine-i aproapele său.Mântuitorul îi explică pe înţelesul tuturor,

Rostind pilda minunată despre samarineanul îndurător.

Un om cobora pe cale de la Ierusalim la Ierihon,De tâlhari fi ind rănit, lăsându-l aproape mort.Pe acel drum călătoreau un rabin şi un levit,

Văzându-l s-au cutremurat şi pe alături au trecut.

Venind un samarinean care era de alt neam,Cu milă i-a legat rănile, punând vin şi untdelemn.

Mergând la casa de oaspeţi a purtat grijă de el,Promiţând că va da gazdei tot ce va mai cheltui.

Oameni milostivi şi buni, iubitori şi iertători,Deschid prin dragoste de semeni uşa binefacerilor.

Zilele sunt fi le alese-n cartea vieţii pe pământ,Să scriem mereu pe rând numai ce-i frumos şi sfânt.

Postul Naºterii Domnului(15 noiembrie - 24 decembrie)

Duminica a 25-a dupÅ Rusalii „Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspun-zând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufl etul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepte pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răs-punzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele unt-delemn şi vin şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.”

(Luca 10, 25-37)

(Pilda samarineanului milostiv)

noi bunii samariteni, dar nu noi lor. Suntem ca tânărul care a fost întrebat ce a înţeles din această pa-rabolă. El a răspuns: „Am învăţat că atunci când sunt într-un necaz, cineva trebuie să mă ajute să ies din el”. Păcatul preotului şi levitu-lui a fost păcatul omisiunii. Ei nu au făcut nimic atunci când puteau face ceva. Nefăcând nimic, ei au lăsat pe aproapele lor să moară. Nu este acest cel mai subtil mod de a ucide? Nu despre acest pă-cat vorbea Domnul când spunea: „Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat”. Nu este oare cel mai groaznic pă-cat al nostru faţă de semenii noştri: nu îi urâm, dar suntem indiferenţi, îi ignorăm! O altă idee pe care ne-o trans-mite Iisus prin această parabolă este că religia nu se practică doar

în Biserică, ci şi pe stradă. Preo-tul şi levitul au redus religia la în-datoririle lor din templu. Iisus ne aminteşte că suprema mărturie a practicării religiei se vede tocmai pe stradă, locul unde ei au eşuat. Pilda samarineanului nu este pentru noi un ideal de neatins, aşa cum ar pretinde folosirea peiora-tivă a termenului de „bun sama-rinean” (sunt cunoscute situaţiile în care sunt ironizaţi făcătorii de bine: „Lasă-mă în pace, nu trebu-ie să faci pe bunul samarinean cu mine!”). Trebuie să fi m conştienţi de faptul că ni se cere, în mod ex-pres, de către Hristos să urmăm pilda samarineanului şi să dăm un sens vieţii noastre, implicându-ne în vederea împlinirii binelui pen-tru aproapele nostru.

Pr. Constantin IacobParohia Cisnădie II

ROMÂNIA

„Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.” (1 Ioan 4, 20)