Anul LX. Nr. 5 1 - 5 2 Arad, 27 Decemvrie 193f5.

C R « l O f l » 31 CTffiHKi ORWMXe R0M3K4 3 SRSDÜLvl

Pastorală la praznicul naşterii Domnului Nr. 8 3 5 6 / 1 9 3 6 .

ANDREI din mila lui Dumnezeu d r e p t c r e d i n c i o -sul Episcop ortodox al Eparhiei române

a Aradului, lenopolei şi Hălmagiuiui precum şi al părţilor din Banatul-Timişan

Iubitului cler şi popor şi tuturor credincioşilor din eparhia Aradului, dar şi pace dela Dum­nezeu Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu salutarea Noastră arhierească.

„împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni pe pământ s'a arătat şi cu oamenii a petrecut". (Stihirea învierii glas 8).

Iubipllor mei fii sufleteşti, Acesta este cel dintâiu praznic al Naşterii

Domnului pe care-1 sărbătoresc împreună cu voi. Mult aş dori ca cu acest prilej să pot pă­trunde cu graiul acestei scrisori pastorale în familia fiecăruia dintre voi, întocmai precum steaua magilor a pătruns odinioară cu lumina ei în toate sâlaşurile omeneşti. Aş vrea să vă spun tot ce văd eu în icoana cea minunată a Naşterii Domnului în ieslea din Viîieem, pe care Dum­nezeu ni-o pune în fiecare an înaintea ochilor sufleteşti, pentruca din această minunată ară­tare fiecare familie creştină să cunoască, prin comparaţie, starea sa proprie morală.

Crăciunul este sărbătoarea familiei creştine. In icoana familiei sfinte fiecare din noi ar trebui

Cucernicii Preo{i vor citi această scrisoare Pastorală în sf. qiserici în I zi a Naşterii Domnului din anul 1936.

să-şi vadă oglinda vieţii sa le , părinţii în ase­mănarea cu iosiî sau cu Maica Domnului, iar copiii în chipul nevinovatului Iisus.

S'ar părea că în jurul Celui născut în ic e, înconjurat de sărăcie şi frig, înfăşurat în scu­tece şi privit cu milă chiar de animale, ar fi fost numai jale şi tânguire. Dar n'a fost nimic din acestea. De pe faţa mamei, din ochii copi­lului şi ai bătrânului Iosif, străluceşte numai bucuria unei fericiri fără seamăn. Sfânta Fe­cioară e fericită că a împlinit porunca lui Dum­nezeu de a fi maica Mântuitorului lumii, co­pilul e fericit că poate aduce pe pământ o rază din bucuria cerului, iar bătrânul Iosif, ocrotito­rul fecioarei Măria, e fericit că a putut fi şi dânsul o unealtă în mâna lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc. Lipsa oricărei podoabe dimprejurul lor e o dovadă că feri­cirea familiei n'o dau lucrurile din afară, ci curăţenia sufletească a membrilor ei.

Iubiţii mei fii sufleteşti, Cineva m'a întrebat deunăzi: „Unde trebue să căutăm rădăcina răului ce se întinde în ţara noastră ca o pecingine, astăzi când întâlnim copii cari işi ucid şi ciopârţesc fără milă părinţii, pentru a pune mâna cât mai de vreme pe ago­niseala lor, fiindcă nu pot aştepta până ce vor aiunge să-i moştenească, sau când se găsesc părinţi cari îşi otrăvesc copiii sau îi leapădă şi astupă în gunoi pe cei născuţi în mod nelegiuit; lucruri la care nu se dedau nici fiarele cele sălbatice?" M'a rugat să-i dau un răspuns de tot scurt.

I-am răspuns : Rădăcina răului zace în familie. Acolo e germenul boalei de care sufere societatea omenească, pentrucă familia e ră-

BISERICA Şl ŞCOALĂ Nr. D l - 5 2

sadniţa omenirii. Acolo se sădeşte în sufletul copilului sămânţa cea bună sau rea pe care acesta o duce apoi în lume şi o împrăştie în ju­rul său. Copilul nu poartă numai pe faţă chipul părinţilor, ci moşteneşte în suflet duhul din casa părintească. Dacă el n'a văzut acolo decât ceartă şi hărţuială şi a crescut lipsit de iubire, sub pu­terea pildei rele, ce zestre bună poate duce cu s ine? Familia este cea dintâi şi cea mai puter­nică şcoală a noastră şi ceeace învăţăm în ea nu uităm până la moarte.

Trei sunt factorii cari laolaltă alcătuesc fa­milia : tatăl, mama şi copiii. In acest cerc re­strâns Dumnezeu a rânduit fiecăruia un rol de împlinit.

Tatăl e chipul lui Dumnezeu. El este pur­tătorul de grijă, hrănitorul şi apărătorul familiei. In acest scop Dumnezeu 1-a înzestrat cu: putere, înţelepciune, voinţă şi autoritate. El chibzueşte ş i 'hotăreşte ceeace este spre binele familiei. Precum Dumnezeu conduce lumea, aşa tatăl conduce lumea cea mică a familiei.

Mama este inima familiei. Precum inima omului ţine laolaltă toată viaţa trupului, aşa şi mama e legătura cea vie dintre soţ şi copii. Inima ei este altarul pe care arde tămâia iubirii că t re : soţ şi copii. Femeea „se va mântui prin naştere de fii" zice sî. apostol Pavel. (I. fim. 2, v. 15). Cea mai înaltă cinste pentru o femee este aceea de mamă, şi cea mai scumpă po­doabă pentru ea sunt copiii crescuţi în frica lui Dumnezeu. Pentruca femeea să poată împlini măreaţa chemare ce o are, inima ei trebue să fie încălzită de credinţa în Dumnezeu, curată şi gata de jertfă.

Mama poartă în sân viaţa copilului. Din inima ei se aprinde noua viaţă. De pe buzele ei desprinde copilul graiul; în ochii ei vede întâiaşdată cerul cu îngerii. Ea e cei dintâiu învăţător şi cel dintâiu preot al omenirii, care deschide prin rugăciune cerul pe seama copilului.

Toate aceste podoabe ale femeei se pot ceti pe faţa Maicii Domnului c i copilul în braţe. Dar femeile cari n'au fost mame nu pot înţelege frumuseţea cerească a acestor podoabe.

Copilul e un dar ceresc, o comoară cu ne­bănuite înzestrări, pe care Dumnezeu îi aşează în sânul familiei pentru a pecetlui prin el iubirea dintre soţ şi soţie. Naşterea fiecărui copil are ceva asemănător cu naşterea mântuitoare a copilului Iisus. Prin fiecare copil ar trebui să vină un mântuitor în familie. Copilul nu este dat părinţilor pentru a-1 desmierda ca pe un obiect de mândrie, ci pentru a i creşte pe seama lui Dumnezeu, făcându-1 prin botez şi creştere religioasă, cetăţean al cerului. Copilul nu este

numai al părinţilor, cari i-au dat trup din trupul lor, ci mai nainte de toate este proprietatea lui Dumnezeu, care 1-a înzestrat cu suflet ne­muritor pentru viaţa cea veşnică.

Aceasta e învăţătura ce se desprinde din icoana cea sfântă dela Vifieem.

Dar sunt oare familiile noastre asemănă­toare acestui chip? Stăpâneşte în ele duhul lui Dumnezeu, sau duhul lumii?

După voinţa lui Dumnezeu familia trebue să fie cuibul cel cald al dragostei în care se zămisleşte şi se prelungeşte viaţa omenească în lume. Deaceea orice căsnicie are să înceapă cu binecuvântarea Lui, să fie apărată contra ispitelor şi păcatelor prin rugăciune neadormită, întărită prin sf. taine ale Bisericii şi străjuită d e : cruce, icoane şi candele. Căci căsnicia deşi se con­tractează pe pământ, contractul ei se înregis­trează în cer. Căsnicia e o grea sarcină ce nu poate fi purtată fără ajutorul lui Dumnezeu. Unde se închee căsătorii fără binecuvântarea lui Dum nezeu, acolo darul şi ajutorul Lui, nu poate fi de faţă.

Dar copiii sunt ei primiţi ca nişte daruri dela Dumnezeu, date în grija noas t ră? Atunci cum se explică lipsa ior, sau numărul lor scăzut cu socoteala, în cele mai multe familii? Să fie pricina grija de hrana ior ? Dar Dumnezeu, care dă câie-un seceriş lumii în fiecare lună din an, a măsurat din beişug hrana pentru fiecare om. Nu v'aţi convins îndeajuns cum unicul copil, desmieidat, ajunge totdeauna tiranul părinţilor săi? „Căsătoriile fără copii sunt un semn al celei mai adânci stricăciuni morale, iar căsniciile bogate în copii sunt semne de sănătatea morală a unui popor" — zice un scriitor — „căci nu există pe pământ ceva lucru mai mare decât a da cuiva viaţa".

Duhul lumii a făcut mari spărturi în cămi­nul familiar. Ceie mai multe familii se asea­mănă cu acele case dărăpănate, unde pe fere-striie sparte suflă toate vânturile, iar prin găurile cărămizilor putrezite şi căzute, străbate ploaia şi zăpada.

Aceasta e icoana familiei în care căsătoria e lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu, care e streină de mângăerile religiei, lipsită de tai­nele Bisericii; şi unde copiii sunt nişte streini nedoriţi cari vin să turbure socotelile soţilor îngrijoraţi de a soarbe cât mai adânc din plă­cerile acestei vieţi trecătoare. Mai este în astfel de familii credinţă în Dumnezeu, în nemurirea sufletului şi în judecata de apoi ? Oare nu din astfel de familii se răspândeşte putregaiul mo­ral in lume ?

Numai nişte femei în care s'a stins cu

Nr. 5 1 - 5 2 BISERICA Şi ŞC5ALÂ Pag . â

totul frica de Dumnezeu se pot coborî pe treapta cea mai prejos de animale, de a se face mor­minte vii, ce-au stâns în ele sâmburele vieţii.

Familia nu e o alcătuire lăsată în voia oamenilor de a opri sau stinge prin ea cursul vieţii, — la care singur Dumnezeu are dreptul de a se atinge, — ci una pentru prelungirea vieţii. Ce grozavă pedeapsă aşteaptă pe cei ce atentează împotriva drepturilor lui Dumnezeu!

Familia românească e greu bolnavă, şi din această pricină sufere neamul nostru şi ţara aceasta.

Gât de mult ne-am îndepărtat de acele vremuri, când fiecare familie era o bisericuţă, unde voia lui Dumnezeu era păzită cu sfinţenie. Nici o altă putere nu dădea părinţilor mai mare cinste în faţa copiilor, decât aceea de a-i vedea îngenunchind alături de dânşii, cu mâinile în­crucişate spre rugăciune, în faţa aceleiaşi icoane. Aceasta era singura pildă ducătoare la cerul mântuirii. Pentruce n'am încerca şi astăzi, când părinţii nu mai au autoritate iar copiii nu ie mai dau ascultare, puterea acestei pilde, care prin contopirea gândului în aceeaşi credinţă duce la contopirea inimilor în aceeaşi iubire.

«împăratul cerurilor" coboară iarăşi pe pă­mânt in chipul unui copil nevinovat pentru a învăţa pe oameni la iubire. Sărbătoarea Naşterii lui e un prilej pentru fiecare familie creştină de a cunoaşte duhul care stăpâneşte într'ânsa. Acolo unde nu este surâs de copil, unde nu sunt muguri ai vieţii, ci vetre familiare stinse, morminte ale vieţii, acolo copilul lisus nu are ce căuta. De acolo El este alungat ca odinioară Măria ce căuta sălaş în Vifleem.

Steaua lui lisus nu pătrunde cu lumina ei curată decât în acele familii unde naşterea Lui e întimpinată cu bucurie de copii nevinovaţi în­conjuraţi de părinţi iubitori.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Naşterea Mântuitorului e un prilej de re­naştere sufletească şi pentru noi

lisus vine să petreacă cu noi. Să-i deschidem poarta inimei ca să între

la noi. Să ne curăţim inima ca să vedem stră­lucirea feţii Lui. Să-L oprim în casa noastră. Să-I pregătim aşternut în inimi calde, scăldându-L în lacrămile de bucurie ce picură din ochii ma­melor iubitoare de copii. Fericită va fi familia care L va scălda pe micul lisus în aceste lacrămi curate. De acolo El nu mai pleacă.

Întruparea lui lisus este începutul lucrării Lui de mântuire a neamului omenesc. Curăţi­rea moravurilor şi sălăşluirea voinţei lui Dum­

nezeu în familiile noastre va fi începutul fericirii neamului nostru.

Pentru aceasta Ne rugăm Noi astăzi către Dumnezeu Tatăl, care „aşa a iubit lumea încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca ori­cine care crede înir'Insul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică". {Ioan 3 v. 16) să coboare deodată cu darurile Sale cele bogate pacea în sufletele iubiţilor Noştri fii sufleteşti pentru ca Naşterea lui Hristos să Vă fie tuturora de folos.

„Binecuvântarea Domnului peste voi cu darul şi cu iubirea Sa de oameni acum şi totdeauna".

Dat în reşedinţa Noastră episcopească din Arad la praznicul Naşterii Domnului din anul mântuirii 1936.

Cu părintească iubire : f Andrei

Episcop.

Reculegere sufletească la Naşterea Domnului

C â n t a r e a î n g e r e a s c ă din n o a p t e N a ş t e r e i D o m ­nu lu i , „ M ă r i r e î n t r u cei de s u s lui D-zeu, ş i p e p ă ­m â n t pace ş i î n t r e o a m e n i b u n ă învo i r e" , n ' a f o s t n u ­m a i o m a n i f e s t a r e d e b u c u r i e a lumei sp i r i t ua l e , pen­t r u p r u n c u l N o u N ă s c u t , n ' a f o s t n u m a i u n s a l u t t r i u m f a l cu c a r e se p r i m e s c r eg i i m a r i , ci a f o s t m a i ales , u n „ p r o g r a m d e v i a t ă " , pe c a r e D i v i n i t a t e a îl e x p r i m a , p r i n î n g e r i c ă t r e o m e n i r e a c u f u n d a t ă în în-t u n e r e c

C e s t r ă l u c i t şi d u mn ezeesc p r o g r a m ! P r o g r a m veşnic , c a şi D-zeu c a r e 1-a d a t . O ! d e

l-ar fi în ţe les o m e n i r e a în c u r s d e 2000 ani , ce a u t r e ­cut , de ce v r e m u r i fe r ic i te , a m fi a v u t no i a s t ă z i p a r t e !

I n a n u m i t e epoci ale i s to r i e , s -au v ă z u t î m p ă r a ţ i l acomi de g lor ie , c a r e a u s t r ă b ă t u t f a ţ a p ă m â n t u l u i , cu a r m a t e l e şi d r ape l e l e lor . C a s ă - ş i p o a t ă împl in i d o r i n ţ a l o r de s t ă p â n i r e , n u s ' au u i t a t l a n imic . D e a u î n t â ln i t p o p o a r e s labe , le-au că l ca t în p ic ioa re , v ă r ­s â n d v a l u r i de s â n g e n e v i n o v a t , d â n d p ă m â n t u l u i mi i de t r u p u r i t i ne re , — c a r n e b u n ă d e î n g r ă ş a t h u m a p e s t e c a r e că l cau cu m â n d r i e .

D a r , în c l ipa c â n d se c r e d e a u s t ă p â n i i lumei , atunci vedeau cu ochii sfărimându-se stăpânirea lor, c l ăd i t ă p e silnicie şi jaf.

F iu l cerului , n ă s c u t în ies lea c u p a e u m e d e a Be t l eemulu i , a f o s t u n a d e v ă r a t î m p ă r a t . M e n i r e a lui , a f o s t ca s ă s u p u e î n t r e g u l u n i v e r s p r i n I u b i r e a du ­să p â n ă la sacr i f ic iu l de p e G o l g o t a d u r e r i l o r .

P r i v i ţ i , ce u m i l i n ţ ă î nvă lue s t au lu l , în c a r e z â m ­b e ş t e n e v i n o v a t pe b r a ţ e d e F e c i o a r a s f â n t ă , Regele '

Regi lo r ! A z i z t e n ţ ă s t r ă l u c i t ă la n a ş t e r e ? Simplii p ă s ­tor i , cu su f le tu l lor c u r a t ca şi n a t u r a în c a r e îşi du­ceau v i a ţ a , z iua şi n o a p t e a . . . An ima le l e nev inova­t e îndu lc ind a e r u l r ece , c u r ă s u f l a r e a lo r ca ldă . L u ­mini fee r ice de l ă m p i a u r i t e ? . . . Raze le vii şi s t r ă ­l uc i t oa r e a le s te le i m i n u n a t e , c a r e a că lăuz i t pe Ma­gi i o r ien ta l i , p â n ă l a u m i l i t a iesle, p e n t r u ca în f a ţ a c r ed in ţ e i b i r u i t o a r e , să-ş i î nch ine ş t i i n ţ a lor m ă r ­g in i tă .

S b u c i u m ă r i în suf le tu l lui Irod. . . . T e m e r i în suf le tu l Măr ie i şi a b ă t r â n u l u i Iosif . . . Ce ru l ve-g h i a z ă a s u p r a D u m n e z e u l u i s ău , t r i m i s p e l u m e ca P iu N ă s c u t . 30 a n i s -au d u s şi ia tă-1 . pe F i u l omulu i p o r n i n d la u n i r e a suf le te lo r omeneş t i , p e n t r u î n t eme­ierea î m p ă r ă ţ i e i lui- D-zeu.

E l p o a t e to tu l . N i m i c nu- i se p o a t e împo t r iv i , nici d in cele a le omului , n ic i d in cele ale n a t u r e i .

P o r u n c e ş t e boa le lo r s ă p i a r ă şi p ie r . . . a l u n g ă m o a r t e a o r i u n d e o î n t â l n e ş t e . N ' a r ă m a s nici u n ne­fer ic i t n e m â n g â i a t , nici o l a c r i m ă n e ş t e a r s ă , n ic i o r a n ă n e v i n d e c a t ă . Ochi i s e d e s c h i d p r i n E l . Surz i i aoid; ologii u m b l ă , p ă c a t e l e se i a r t ă . I u b i r e a L u i es­te ca o m a r e de v i a ţ ă ce învie t o t u l , or i u n d e a j u n g valur i le E i .

* „ O h i r s t o s se n a ş t e , mar i ţ i -1" a ş a n e c â n t ă bise­

r i ca n o a s t r ă s t r ă m o ş a s c ă . D e - a m în ţe lege senzul a-ces te i c â n t ă r i !

Da, să 1 prea mărim, prin viaţa noastră jertfită p e a l t a r u l E i . Să-1 s l ă v i m p r i n i u b i r e a n o a s t r ă s in­c e r ă a u n u i a p e n t r u a l tu l , p r i n f a p t a n o a s t r ă c reş ­t ină , p r i n c r e d i n ţ a n o a s t r ă c u r a t ă în I s u s M â n t u i t o r u l su f l e te lo r n o a s t r e .

Să ne plecăm genunchii! Nici dragostea, care ne pluteşte în sânge

nici obligaţia morală de a ne cinsti trecutul, ci un nepărtinitor simt de dreptate ne îndeamnă să ne plecăm genunchii în fata mormintelor în cari se odihnesc cei mai bravi stegari ai culturii româneşti, preoţii de demult.

Ca rădăcinile pomilor de pe stânci, cari topesc cu sucurile lor şi pietrile, aşa au fost vrednicii noştri înaintaşi, cari au preofit în să­tuleţele româneşti, risipite pe coastele munţilor şi prin văile râurilor.

In mijlocul sărăciei, mizeria nu i a putut mânca, dincontră prin sârguinţa lor de albine au făcut de poveste îndestulirea care se găsea pe la mesele lor în zile de clacă şi de sărbă­toare. Cu cât erau împrejurările mai negre şi mai sufocante, cu atât isvora mai puternic op-

t mismul zdravăn din casa preotului vechiu. Aici ardeau candelele sfinte ale neamului cari prin sfioasa lor lumină simbolizau lumina li­bertăţi?, care trebuia să vină precum a şi venit.

Der ce a fost mai frumos în vieţa acestor preoţi bălrâni şi ce merită să fie pururea po­menit cu laude este firea lor independentă de domnii şi puteri. Au trecut Turcii, Tătarii şi Ungurii prin meleagurile lor, pusiiindu-le bise­ricile şi casele, dar în convingerile lor roma neşti şi în dragostea credinţei nu i a putut clătina nimeni. Erau nişte mici aristocraţi, cari trăiau o viaţă lăuntrică rebdurie şi îndârjită.

Acest duh sănătos al preoţimei de demult s'a îmbrăcat de atâteaori în literile tipărite ale revistei .Biserica şi Şcoala", care a ajuns fru­moasa vârstă de 60 de ani. Este sfânta dato­rie a condeielor, cari vor ilustra aceasta re­vistă de aci înainte să se uite în trecut şi să desgroape de sub colbul istoric amănuntele preţoase în vi ţa înainlaşilor cari zac la b za vieţii libere a bisericei ş a neamului.

Noi cei de azi ne rugăm lui Dumnezeu să ne împl nească cererea de a scula dintre noi pe pictojul inspirat care să redeie pe o pânză măiastră figura preotului care a mers cu crucea în fruntea poporului nostru sbuciu-maf, dar învingător prin credinţa Iu?'.

Dar şi până atunci cucernic ne plecăm genunchii în feţa mormintelor cari adăpostesc atâjia eroi anonimi încă azi, dar ca mâine proslăviţi după cuvunţă.

Pomenirea să fie vecinică a acelor ce s'au sacrificat cu condeiul 60 de ani pe paginile , Bisericei şi Şcoalei" susţinând treaz şi viguros duhul religios şi naţional a neamului şi nepe-rîtoare sâ fie cinstea celor ce le urmează ca­lea cu statornicie şi credinţă.

Dr. Ştefan Cioroianu protopop

Pacea unirii Cea dintâi solie a naşteriii Mesiei este o

solie de pace ; împăcare cu Dumnezeu şi pace între oameni. Pe temelia acestei solii se clă­deşte cultura, progresul şi fericirea omenirii. Răsboiul distruge, — pacea creiază. Chiar şi mijloacele de creaţie ale răsboiului, — inven-ţiunile de ofensivă şl apărare militară, — sunt numai în slujba distrugerii.

Numai pacea fericeşte şi înalţă omenirea. Romanii spuneau cu dreptate : inter arma silent mutae.

Nr. 51—52 BISERICA ŞI ŞCOALA Pag 5

Problema păcii este o problemă morală | îna'nte de toate. Ca să avem pace în lume, 1 mai întâi se cere pace între oamenii singura- I tici. Pacea însă presupune o oarecare evoluţie î morală şi nimic nu înaintează mai greu ca mo- j rula. Cât sbucium, câte frământări, câte lupte \ şi lacrimi, pentru un sirop de viaţă morală.

Să luăm un exemplu din viaţa muncitori­lor manuali. Munca cea mai grea, dar şi cea mat rentabilă, o prestează lucrătorii din fabrici. Pe braţele muncitorilor negriţi de fumul atelie­relor şi uneori asurziţi de larma maşinilor s'a ridicat şi se ţine marea putere a capitalismului modern. Dar când şi unde au consimţit, — fără imboldul grevelor şi a mijloacelor de con strângere, — marii patroni să se plece asupra nevoilor bieţilor muncitori ?... Astăzi şi munci torul ştie aprecia şi calcula cât beneficiu a-duce patronului produsul muncii sale şi deci e foarte firesc şi legitim, când dîsproporţia din­tre salarul Iui şi beneficiul patronului este prea ( mare, să se trezească nemulţumiri, conflicie f şi proteste. Nimic mai just ca să-fi asiguri o ' bucală de pâne pentru bătrâneţe, când fabrica j nu mai apelează la bra|ele istovite, — şi ni­mic mai imoral ca fabr.ca să te concedieze, cum se întâmplă prea adeseori azi, dupăce ţi-a stors ioată vlsga şi le aruncă în stradă, J cum atunci o maşină uzală la vechituri. t

Alt exemplu, din viaţa politică şi socială, ' — poate fi naţională sau internaţională: câte | blesieme, cale lupte şi revoluţi'-, pentru un sirop f de dreptate?. Istoiia întreagă a lumii este o f •m încetată luplă a dreptăţi cu sirâmbătafea. Şi esîe foarte de mirai, c im după milenii da ex­perienţe, nu a devenit nici astăzi un bun co­mun învăţământul, că fot ce se clădeşte pe nedreptate se dărâmă la cea dintâi adiere da vânt. Şi dacă vântul nu poate dstruge nedrep­tatea, vine furtuna cu fulgerele şi trăsnetele e| şi nimiceşte împreună cu răul şi o bună parte d n bine. Nedreptatea strică pacea popoarelor şi liniştea sufletelor.

Armonia socială este tot una cu pacea socială şi pacea socială cu dreptatea şi cu viaţa morală.

Acesia este idealul suprem ai ceasului de faţă: pace şi frăţie, după chipul raporturilor de iubire dintre Filimon şi Onisim sclavul său, convertit de sf. ap. Pavel. — De acum nu ca rob, ci maf presus de rob, ca frate prea iubit.

Deci, înfrăţire moiaiă între om şi om, între patroni şi muncitori, între cârmuiiori şi popor, şi vom avea pacea mult dorită şi înlre oameni şi între neamuri. Pr. II. V. Felea.

tthrlil in Rusia s o i ţ i Când nouri negrii acoper cerul ori ceaţă deasă

înfăşoară pământul, fiecare ştie că soarele cu sigu­ranţă va învinge, că razele lui dătătoare de viaţă vor pătrunde încet dar sigur prin toate cutele şi în­creţiturile întunerec'ului respingător şi-1 vor împrăş­tia aşa cum vântul împrăştie fumul.

Aceiaşi lege activează şi în lumea spirituală; minciuna fără îndoială se va împrăştia în faţa zări­lor adevărului. Diavolul nu poate rezista în faţa soa­relui dătător de viaţă, a Mântuitorului nostru Iisus Christos. Dovezi în această privinţă ne oferă istoria bisericii creştine.

Puternicul imperiu roman, cu întreaga sa arma­tă, s'a ridicat contra adevărului, contra luminei, cari smerite veniau dela răsărit, un colţ cu totul dispre­ţuit lumii de atunci. S'a luptat în mod viguros şi crud. Râuri de sânge s'au vărsat din trupurile istovi­te dar hotărâte pentru luptă, ale mucenicilor pentru Christos, timp de trei veacuri. Adevărul lui Christos a biruit însă! Sanquis martirum, est semen christi-anorum.

In zalele noastre în locul păgânismului, au apă­rut bolşevicii, cari din nou înceracă să înfrângă creş­tinismul. In fosta Rusie pravoslavnică, Biserica creş­tină se găseşte într'o situaţie dintre cele mai critice. Un materialism feroce voeşte să îndobitocească şi să brutalizeze omenirea, tinzând a scoate pe Dumnezeu din sânul tineretului rus ca şi din sufletul tuturor lo­cuitorilor haosului rusesc colectivizat şi anarhizat.

In faţa acestei ofensive a comunismului, a celor fără de Dumnezeu, este suficient a aminti cuvintele Mântuitorului Christos: . . . „Pe această piatră voiu zidi biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" Matei 16.18.

Acţiunea antireligioasă întâmpină rezistenţa credincioşilor. Există o rezistenţă pasivă, care se manifestă prin conservarea cu tărie a tradiţiilor şi practicilor religioase, adânc infiltrate în sufletul cre­dincioşilor.

Fondul religios al sufletului rus, este descris în ziarul: „Le Christianisme an XX. s" (17 Mai 1935). Corespondentul afirmă că în noaptea „învierii* toate bisericile Moscovei erau pline. La ţară nu departe de Moscova şi alte regiuni,, afluenţa era aceiaşi. Ele-menîul dominant printre credincioşi îl forma tinere­tul înre 18—25 ani. Membrii ai grupărilor comuniste şi chiar a U. Ateilor, compuneau aproape exlusiv corurile, cântând imnurile Paştilor, ceiaoe arată uşu­rinţa de adaptare la credinţă, când nelegiuirea^impusă sufletului rus, a fost slăbită.

Cu toate turburările antireligioase, ierarhia se menţine. Biserici închise au fost redeschise. In dife-

rite părţi ale. ţării, iau naştere grupuri religioase sub numele: „Cei cari luminează", „Adevăratul drum al liberării",, „Paznicii Bisericii" etc. Poporul susţine biserica şi pe preoţi. Preoţi uniţi cu credincişii reac­ţionează împotriva atacurilor antireligioase.

După rapoartele mai multelor specialişti, cari au călătorit în ultimii ani în Rusia şi datorită in­succeselor obţinute în toate ramurile, se poate afirma că bolşevismul nu este în ascenziune, ci din contră în plină decadenţă. Planul quinquinal elaborat de ei, n'a reuşit să inaugereze în Rusia paradisul socia­list, n'a reuşit să inaugureze nici măcar o rodicare a nivelului de viaţă a populaţiei sau cel puţin a mase­lor proletare. Nu libertate ci sclavie! Nu ascensiune culturală şi economică ci iobăgie, decadenţă, crasă incultură şi miserie.

Bolşevizmul a dat faliment, pentrucă a călcat în picioare cele mai elementare principii umanitariste, pentrucă n'a respectat credinţa şi religia. „Mai cu­rând veţi zidi o cetate în aer, decât să cultivaţi fără religiune şi fără cult public un popor" zice Plutarh.

Comunismul acuză religia de a fi complice a bur­gheziei, inamicul muncii, duşmana clasei proletare căutând s'o înlocuiască cu doctrina materialistă. Bi­serica însă nu aparţine unei anumite clase sociale ci cuprinde societatea întreagă. Creştinismul se oferă tuturor indivizilor din societate, cu predilecţie celor neajutoraţi, slabi şi nedreptăţiţi. Săracul, văduva şi orfanul, totdeauna au găsit în biserică dragoste şi ajutor, a fost sprijinitoarea sclavilor, consolatoarea celor necăjiţi şi oropsiţi. „Veniţi la mine toţi cei os­teniţi şi împovăraţi . . ." glăsuia Iisus poporului. Biserica nu poate fi duşmana clasei muncitorilor ci din contră participă la revendicările sale.

Boişevismiul a dat faliment, deoarece n'a preţuit scânteia de geniu, fiindcă nivelarea şi egalarea suf­letelor, a eonsţinţelor, a talentelor, a muncii, a averi­lor, a popoarelor este o utopie şi orice utopie poa,te trăi numai în mintea autorului şi pe hârtie. Indivi­dualitatea a fost totdeauna işvorul tainic din care au luat naştele toate ideile mari ale culturii omeneşti, colectivismul suprima individualitatea, zdrobeşte for­ţele ei creatoare şi duce astfel la decadenţă, încpitu-ră şi barbarie!

Lovitura dată de către comunism bisericii ruse, poate că este o pedeapsă a Cerului, dar este spre bi­nele ortodoxiei. In lupta sa împotriva comunismului, ortodoxia va arunca toate elementele care îi împie­decară progresul şi întorcându-se la fondul ei pri­mitiv va ieşi victorioasă, cu forţe oţelite şi cu nă-îzuinţi noi, întocmai cum se exprimă Boulgakoff în opul său: „L'ortodoxie": „Dacă arborele verde al oreştinismului, pare astăzi vestejit, e puntrucă gră­

dinarul a retezat crengile moarte din grădina sa şi aceasta ca în locul lor să răsară altele noi şi să creas­că cu mai multă tărie"!

Diaconul Victor Vlăducearou.

I

Gânduri de Crăciun Naşterea Mântuitorului înseamnă luminarea con­

ştiinţei omului pentru cunoaşterea adevărului spre a sa mântuire. Ofensiva pornită de Mântuitorii1 împot­riva păcatului şi a morţii a răsturnat lumea veche şi pe ruinele ei o lume nouă s'a ridicat. Aceasta bi­ruinţă, — care 'şi continuă mersul ei triumfal şi în zilele noastre, •- Mântuitorul n'a câştigat'o prin pu­terea brută a armelor, nici prin bogăţia banului sau prin înţelepciunea oamenilor, ci prin armele duhov­niceşti. A umilit pe cei puternici, a dojenit pe cei bo­gaţi, a îmbărbătat pe cei săraci, a înălţat pe cei sme­riţi, a mângâiat pe cei nenorociţi, a iertat pe cei pă­cătoşi, a vindecat pe cei bolnavi, a intrat în casa va­meşilor şi cu cei fără de lege a petrecut. Nu puterea şi bogăţia acestei lumi sunt condiţiile mântuirii, ci curăţenia sufletului: iubirea, milostenia, bunătatea şi dreptatea, smerenia şi iertarea. In sufletul omu­lui a sădit nădejdea iertării de păcate şi a mântuirii prin lacrimile pocăinţei. Iată cheile fermecate cu pu­terea cărora putem deschide uşile împărăţiei luţ Dumnezeu. Iată motivele pentru cari creştinii de pretutindenea cu nespusă bucurie aşteaptă şi praz-nuesc marele eveniment al Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos. In deosebi noi românii, unul dintre neamurile cele mai vechi în -cíes? tinism, se cuvine de rândul acesta să prăznuim eu îndoită bucurie frumoasa noastră sărbătoare a Cră­ciunului, căci în zilele aceste, prin dreptatea şi în­durarea lui Dumnezeu, s'au împlinit optsprăzece ani dela închegarea, neamului nostru românesc într'o sin­gură ţară, România Mare. una şi nedespărţită pe vecie. Păcătoşi am fost şi suntem, dar Dumnezeul părinţilor noştri, pentru credinţa noastră, pe care am păstrat'o curată, ne-a dus spre limanul mântuirii naţionale. Ca bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu să rămână deapururea cu noi, trebue să dovedim prin viaţa noastră de toate zilele, că am cunoscut adevărul, că ştim, care este voinţa Lui şi ne străduim s'o îndeplinim prin faptele noastre. Căci credinţa fă­ră de fapte bune este moartă.

Toţi acei buni creştini, cari în aceste zile de înoi-re vor căuta cu gândul şi vor petrece cu sufletul câ­te-va clipe in preajma Pruncului din peştera Viflee-mului, după ce se vor fi închinat cu evlavie, să facă întocmai ca Magii dela Răsărit: să nu se mai întoar­că pe la Irod, adecă eviavioşii noştri creştini şă, nu

Nr. 5 1 - 5 2 BISERICA Şt ŞCOALA

mai apuce calea cea veche a păcatelor, ci să se în­toarcă spre o nouă viaţă pe calea cea mântuitoare.

La praznicul Naşterii Domnului, să ne curăţim simţirile plini de nădejdi că Pruncul Isus, va revăr­sa binecuvântarea Ceriului asupra familiei noastre Bisiricei şi pctriei române.

Cuvântare r o s t i t ă i a s f i n ţ i r e a m o n u m t n t u ui

e r o i l o r d i n c o m u n a P i î u l

„Sfânt şi cucernic lucru este a te ruga pentru cei morţi".

(Macabei, Cartea II. c. 12 )

Iubiţi Creştini, întristate Familii,

Astăzi, când ne găsim în fa (a acestui monu­ment, s mţ m, că tu.flelek noe sire sunt pătrunse de amintiri triste, cari odinioară eu :-epaîrane j adânci în multe inmi, ceri sângerează şi astaz'. | Rând pe rând s'au strecurat 22 de a n , de când părinţi, copii, soţi şi fraţi de ai noştri eu părăsit căminuriie familiare şi s'au împrăştiat in cefe patru părţi a lumii, luând parte ia mă­celul, care a strivit aiâiea fiinţe şi a secerat atâtea vieţi. Mulţi s'au reîntors la c e s d e lor cu boala în oase, muliora însă le a venii nu­mai numele.

Acest monument —, ridicat prin stăruinţa membrilor din organizaţia rel gloasă „Sfântul Gheorghe", prin jertfa morală şi mat-nală a preoţilor, învăţătorilor, a reprezentanţilor co munei bisericeşti şi poiiiice, a văduv lor şi or­fanilor din răsboJ, precum şi a tuturor oame­nilor de bine, — reprezintă pe cei 56 fraţi eroi, născuţi in comuna aceasta şi cari au că­zut pe câmpul de luptă în răsboiul mondial, rânduit par'că de Provedinfa divină şi pentru întregirea neamului românesc.

Rugăciunile înălţate spre Ceriuri pentru odihna lor, au pătruns sufletele noastre dă pie­tate, aducându-ne mângâierea, că dacă aceşti fraţi-eroi şi-au dai ce au avut mal bun, tot au­rul sufletului lor, sângele şl viaţa lor, în schim bul acestei jertfe, noi cei de astăzi avem feri cirea să ne bucurăm de o ţară frumoasă, bo gaia şi mărită. Astăzi, cele 10 surori: Moldova, Munten a, Oltenia, Bucovina, Basarabie, Dob-rogea, Ardealul, Banalul, Crişana şi Maramu­reşul, prin jertfa de sânge a frcţJor cszuţi pe câmpul de luptă, sunt unite pe veci. Fraţii no­ştri români, împrăştiaţi în cele patru părţi ale

lumii, dela Siberia până în Franţa şi Albania, şi-au vărsat sângele lor pentru fericirea noa­stră şi soarta mai bună a nepoţilor şi străne­poţilor noştri. Şi dacă mulţi au fost siliţi să lupte sub steag străin, — alături de vrăşmaşi, — gândul lor şi dorul lor erau la scumpa Ro-mânie-Mare, visată de moşii şi strămoşii no­ştri, la fraţii robiţi sub stăpâniri streine, Ia uni­rea tuturor românilor într'o singură ţară. Sute de mii de români din Ardeal, Bucovina şi Ba-sarab e, luptând şi eu dat viaţa cu dorul da ţară, pe buze cu rugăciuni ferbinţi pentru isbânda visului de veacuri.

Oh, ce gând cucernic ne pătrunde adu­cându-ne aminte de grelele jertfe, de ostene-Jele, de luptele şi sângele vărsat prin tranşee, pe câmpurile albite de oase, prin spitale, în prinsoare sau chiar acasă, de multe-ori fără preot, sfârşindu-şi zilele fără mamă, fără tată, fără soţie, fără copii, fără vre-un prieten lângă ei, care să le fi pulut da un pahar cu apă în ceasul morţii.

Lăsaţi gândurile voastre să se îndrepte spre acele câmpuri de luptă şi cu privirea a-ţntitâ spre ele, cu ochiul sufletului vostru veţi vedea : grămezi de morţi cu ochii sticloşi în feţe îngheţate, soldaţi călcând în sângele în­chegat printre pletrile munţilor, fraţi, cari pă­şesc muţi, arătând cu un semn de durere milă vreunui camarad sfâşiat de o rană hidoasă sau vre-unui prieten, cu faţa i acoperită cu sânge închegat. Veţi vedea soldaţi, cari fac echipe, de gropaşi, începând munca funebră. Ei sapă iranşeelemorminie. Nu se aude, decât sgomotul uneltelor alunecând pe pietre cu un scârţăit strigător, căderea moale a lopeţilor de pământ sau sgomotul paşilor celor ce aduc Ia groapă lugubra lor sarcină. Soarele se coboară însângerând Ceriul, în amurg toate s'au ispră­vit, iar soldaţii gropaşi, îşi şterg sudoarea, care şiruie pe frunte şi apoi pleacă în mirosul de umezeală sângerândă.

Vedeţi pe aceste câmpuri mai mulţi morţi decât pieire ? In şirul celor morţi vedeţi poate pe părinţii, fiii, soţii, fraţii voştri înşiraţi cu nu­mele pe acest monument?

Iată-ne, iubiţi creştini, cum prin acest mo­nument — simbo al atâtor. jertfe, — ne gă­sim faţă în faţa cu scumpii voştri morţi pen­tru isbânda unui vis de veacuri, pentru Româ­nia-Mare.

Inspiraţi de cuvintele sf. Scripturi: „Sfânt şi cucernic lucru este a te ruga pentru cei morţi", am înălţat astăzi rugăciuni pentru su­fletele lor. In faţa amintirii lor se înclină cu sufletul plin de părintească iubire slujitorii sf.

Altar, rostind o rugăciune pentru odihna de veci i a acestor mucenici şi varsă cu graiul şi cu­vintele lor un picur din roua mângâierii pe sufletele dogorite de durere a întristatelor fa­milii, ceri ne-au dat nouă şi ţării pe aceşti martiri. In faţa acestor mărgăritare ale neamu­lui nostru, — între cari găsim un preot, — ucis mişeleşte de bandele bolşevice, — ofiţer, fu de general, profesor, fiu de ţăran şi aţâţi a'ţi fii ai satului, — se înclină toţi trecătorii, rostind de pe buzele lor creştinescul cuvânt: „Dumnezeu să-i ierte*1! Se înclină în faţa amin tirii lor tot sufletul creştinesc, căci ei ş au văr­sat sângele pentru aceasta ţara, dispreţuinci moartea cu conştiinţa, că dm sângele lor văr sat şi din cenuşa trupului lor, va răsări Ro mânia-Mare, visată de moşii şi strămoşii noştri. S'au avântat în luptă şi cu gândul la suferin ţele celor din „Triunghiul morţii", au murit pe buze cu cuvintele marelui poe t :

. Cei rana dureroasă ce capul mi l brăzdează Şi chinurile grele;

Alăturea de rana, de care sângerează, Vai, trupul ţării mele"!

Mângâiaţi vă deci în durerea voastră, în­tristate familii, căci noi cei de astăzi nu vom uita amintirea lor şi în rugăciuni cucernice, vom cere odihnă pentru sufletele lor. — Mân­gâiaţi-vă, căci ei prin jertfa lor de sânge, ne au lăsat o scumpă moştenire, o ţară mândră, care, — dupScum zice marele post Goga, — are „codrii verzi de brad şi câmpuri de mătase". — dar acum fără jale în casă", o ţară larg i şi încăpătoare, ce se întinde din munţi şi până la mare, dela Nistru pân ' la Tisa, o ţară bo gată şi plină de toate bunătăţile.

Deci cu mic cu mare, tmfir şi bătrân, băr­baţi şi" femei, bogaţi şi s e r a i , să nu i dăm u tării pe aceşti mucenici, ci. dacă ei au înălţat ţara aceasta, dându-şi viaţa pentru ea, să cade s ă i înălţăm şi noi, rugându ne neîncetat peri tru sufletele lor. Să-i pn .i€.m pildă tinerimii, pil­da de vitejie, pildă de jemâ. Să învăţăm dela. ei dragoste de ţară şi de l?ge şi să în cum: năm cu flori acest monument, simbolul mor­mântului, care cuprinde ia şanul său întunecos pe cei scumpi ai voştri şl ai noştri

Esprim mulfumitele cele mai călduroasa j tuturor acelora, cari au stăruit prin jertfe mo râie şi materiale ia ridicarea acestui monument • şi îi felicit d n suflet, că au avut inspiraţia să \ ridice acest monument la acest Ioc, ia câteva ' sute de paşi de frontieră, cu faţa spre cei ce pe pândesc în tot pasul. Aceşti duşmani de

veacuri ai neamului nostru blând, să ştie, că acest monument este o stavilă în calea lor de o nouă încercare de cutropire a acestor pla­iuri recâştigate cu atâta sânge şi ei au să ştie, că sufletele celor înscrişi pe aceasta sfinţită Cruce, le strigă: „Pe aici nu se trece\"

„Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Carele ai călcat moartea şi pre diavolul ai surpat şi ai dat viaţă lumii tale, însuţi Doa­mne, odihneşte sufletele robilor Tăi fraţi-eroi înscrişi pe aceasta sf. Cruce, în loc cu ver­deaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit du­rerea şi întristarea şi le iartă lor toată gre-sala cea de voie şi cea fără de voie; aşază-i în corturile drepţilor, odihneşte-i în şanurile lai Avram şi-i numără cu cei drepţi, ca un bun şi de oameni iubitor", Amin.

Ve cinică să fie pomenirea lor f P. M a i ş i e u

protopop.

Hristos se naşte Poporul roman prin politica lui de ex

lansiune în jurul mâni Msdsterane, ajunge stăpân şi asupra Paltstinei şi poporului evreu, oe care î' conducea prin procuratori trimişi dela Roma. Din cinci în cinci ani, ia ordinul Ce­zarului se fă, ei un fel de recensământ pentru jşez . :ea censului sau impnztului , în întreg imperiul roman. Ia Palestina, acest soiu d,-recensământ se făcea prima dată — după o-cupiiţie; deoarece evreii ereu veşnic în agitaţie contra stăpânirei romane.

Din ajunul zilei, fixată de autorităţile ad minJstrative romane oentru recensământ, ro­iuri, roiuri de evrei, bărb ţi ş; ferne1, din toate părţile grăbeau spre centrele mai importante pentru a satisface înaltelor porunci.

Un astfel de centru a fost şi V f i e e m u ! îudeei, oraş ,ma< important dtn punct de ve dere adminfst aîiv, căt e care gravitau o mul ţime de sătuleţe şi orăşUe din jur, întie caii era şi Nazaretui.

Această poruncă ajunse şi pe evlavioasa Fecioară Măria şi logodnicul ei bătrânul dul­g h e r Ios f. In grabă mare îşi pregătiră celea de lipsă şi se îndreptară spre biblicul orăşel, ia care aparţineau după neamul şi casa lui David,

In amu gui sării ajunseră fanţ i de obo­seală şl greutatea drumului la V.fleem, căutând adăpost şi loc de odihnă peste noapte. Insă înfăţişarea lot sărăcăcioasă şi simplă inspiră

Nr. 5 2 - 5 2 BISERICA Şl ŞCOALA Pag. 9

neîncredere compatrioţilor săi; fiind nevoiţi să se adăpostească într'o peşteră umedă şi întu­necoasă din marginea oraşului.

Se scurseseră nouă luni de când îngerul Domnului vestise Fecioarei Măria „Duhul Sfânt se va pogori peste t<ne şi puterea Celui de sus te va umbri... şi Sfântul ce se va naşte din tine, se v* chema F ul lui Dumnezeu". j_uca. 1 v. 35. Şi momentul cel mai important din istoria mântuirii noastre sosi. Fiul lui Dumnezeu cel născut mai înainte de veci din Tatăl, ia trup omenesc, în cel mai umil săltş şi în cel mai modest adăpost ş: eşternut.

Astfel „Cuvântul trup S ' J făcut şi s a să­lăşluit întru noi, şi-am văzut slava Lui..... plin de dar şi de adevăr*. „Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbă­tească, ci dela Dumnezeu S'a născut" Ioan. 1. v. 14. 1 3 Iată întregul mister a întrupării Fiului Dumnezeu.

In jurul peşterei sfinte între timp se pro­duce un armonios şi plăcut sunet dulce; erau cântările de laudă şi mărire a îngerilor car! preamăreau pe cel necuprins şi Stăpân a roate „Mărire iui Dumneztu întru cei de sus ş -pe Dâmânt pace, între oameni banăvoire". Luca 2. v. 14.

Din ceata îngerească se desprinde un în ger, vestfnd păstorii „că s'a născut vouă Mân­tuitor..." Lăsând toare turmele în grija Dom. nului, într'un suflet se îndreptează spre peşteră Acei păstori cu sufletul curat şt sincer în toa'â simplicitatea lor se învredniciră a vedea mai întâ'U pe unui născut Fiul lui Dumnezeu.

•O. rază de lumină străbătu în ptşteră şi lumină sferic întreaga încăpere, era steaua ma­gică după care 3 crai din părţile răsăritului, se călăuziră până la locul Sfânt.

In vreme ce ia marginea oraş jlui în peşteră se petrecea cel mai însemnat eveniment din câte a cunoscut istoJia; ceiaialţi concetăţeni evrei orb ţi de patimi şi păcate nici nu vedeau şi nici nu auzeau ce se petrecea în jurul lor şi la ei.

De atunci şi până azi a trecut un şir de aproape 2000 ani; dar cântarea îngerească cu acelaş refren se repetă mereu „Slavă Iu» Jum-nezeu... şi pe pământ pace, între oameni bună voire". Luca 2. 1 4 Dr. R. Popa

preot.

, } : C O L I N D I

„ S c u l a ţ r s cu la ţ i , b o e r i m a r i . F lo r i l e da lba . C ă v ă v i n c o l i n d ă t o r i " ; S e a r a p e l a c a n t a t o r i .

D i m i n e a ţ a pe la zor i . N u v ă v i n cu nici u n rău-. Ci v ' a d u e p e D u m n e z e u . P e D u m n e z e u n o u n ă s c u t . D in F e c i o a r a M ă r i a . M a i c u r a t ă c a o s t ea . I n s eu t i ce î n f ă ş a t . I n esle d e boi cu lca . D e î n g e r i m c u n g i u r â t .

. Şi d e t r e i m a g i i î n c h i n a t . C a u n c e r e s c î m p ă r a t . S t r ă l u c i t ş i m i n u n a t .

haplea sfânta dela Uitam Omul din timpurile străvechi dorea să cu­

noască pe Dumnezeu, pe care-1 credea în­trupat când în animale, în lucrurile din jurul său, çând în forţele naturii. Zadarnic însă. căci fiinţa supranaturală sălăşluia în înălţimile ne­sfârşite ale boitei cereşt*. Proorocii neîn­cetat vestiau, că la plinirea vremii, Dumnezeu va părăsi lăcaşul Iui cel deasupra norilor şi se va pogorî între oameni, ca să înfemeeze împărăţia păcii şi a sfinţeniei.

Prima profeţie în legătură cu venirea Mân­tuitorului - în formă mai concretă - o aflăm chiar Ia Iacob, apoi la Moise, în psalmi. O icoană desăvârşită despre împărăţia mesianică ne-b dă proorocul Isaia : Acest toiag din rădăcina lui lesse, va fi duh de înţelepciune şi de pri­cepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cu­noştinţă şi de frică de Domnul (11. 2 ) Deci e vorba de un nou duh de viaţă, care va bine­cuvânta şi reinoi pământul încât: în locul sca­iului se va înălţa (hiparos şi în locul urzicei va creşte mirtul. E aşa de măreeţă imaginea nouei împărăţii, încât cu cutremur t r t b u e s ă n e plecăm genunchii în faţa mejestăţii dumnezeeştî ce ni s'a arătat în peştera din Vifleem.

Noaptea sfântă din Vifleem e plină de poezie şi artă, cari vestesc iubirea şi puterea nemărginită a lui Dumnezeu. Din ea se des­prinde cea mai milostivă faptă a Sa deljH Adam încoaci şi par'că am auzi tainiclle Lui cuvinte: Voiu creia din nou pământul,, Voiu da un îndrumător şi Stăpân sufletelor voastre, pe care Laţi auzit din gura prooro­cilor Mei. Dumnezeu a coborât din cer iubire şi mărire cari au strălucit într'o peşteră para­sita şi săracă în gerul nopţii de iarnă. v "

Sărăcia din peşteră pe noi oamenii ne înfioară, dar pentru Pruncul ceresc este în pér-

fectă concordantă cu viata trăită pe pământ. Toc-maiaceastă sărăcie 1-a făcut independent de lume p e lisus, care nu putea depinde de nimeni. Lumea nu i-a dat nimic, afară de mângăerile şi gingăşia Mamei Sale sfinte şi fără prihană. D e ce oare oamenii nu l-au primit pe Mân­tuitorul în casele lor ? De ce Fecioara a t re­buit să poposească în preajma animalelor? Unii vor zice: e o fatalitate stranie. Dar min­tea luminată de razele credinţii va recunoaşte, c ă aşa a fost voia lui Dumnezeu- Mai apoi nici o fiinţă de pe pământ — afară de Fecioara Măria — nu ar fi fost demnă să-1 primească. E mare respectul dat mărirei dumnezeeşti, că pe acest Prunc nimeni n u l primeşte, îl lasă singur, ca să nu se amestece în mulţimea pă­cătoasa .

Ieslea este împrejmuită de întunerec şi încă de un întunerec dublu. Noaptea din afară e neagră, dar cea din peşteră e şi mai nepă-trunsă. In cea diniâiu se mai proectează ici-colo pe bolta cerească o rază de stea, dar fn cea de a doua lipseşte orice lumină. Aceste două nopţi din Vifleem, au un tâlc deosebit pentru noi. Intunerecul cuprinde în sine întâiu: noaptea păcatului şi în al doilea rând noaptea morţii. Aceste două nopţi au învăluit natura Ia naşterea Mântuitorului şi tocmai El a fost tri­mis în lume ca să aducă lumină in întunerec.

Frigul ce stăpânea în iesle, ne învaţă, că şi inima oamenilor este rece, este ca o mare îngheţată. Lipseşte căldura iubirii, ca re nu poate fi înlocuită cu nici o iscusinţă şi belşug omenesc . Dovadă, împărăţia romană care era o capod'operă a minţii şi iscusinţii omeneşti, cu toate acestea istoria e martoră, ce jalnică pustie domnia în inimile oamenilor, în cari băteau toate vânturile păcatelor, — afară de soarele iubirii. La fel e şi icoana lumii de azi. C e e drept, omul a luat în stăpânire mările, văzduhul, bogăţiile pământului şi energiile ape­lor şi totuşi acest progres uriaş nu asigură fe­ricire pe pământ.

Fericirea şi menirea noastră de creştini s e cuprinde în cântarea îngerească : „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire" (Le. 2 1 4 , ) Deci Fiul lui Dumnezeu îmbracă trup omenesc, ca să ne înalţe până la sferele păcii şi buneivoiri. Iubirea, pacea şi fericirea se va sălăşlui în noi, dacă vom primi în inimile noastre acest oaspe ceresc şi închidem intrarea pentru orice şi oricine ar fi străin de El. Numai în chipul acesta vom putea z i ce : Doamne „Tu însuţi eşti pacea noastră" {Efes. 2. t4.) „Şi în a-ceastă pace mă voiu culca şi voiu adormi". (Ps . 4. 8 ) Diacon M. M ă c i n i c .

întristez praznicul Cu gânduri cari nu sunt prea binevenite

poate pentru ziua când oamenii, înlocuiesc ca­lendarele anului trecut cu cele noui, când mă­nâncă şi beau mai bine şi mai tihniţi şl nu prea ştiu că în amintirea a cărui fapt s'a să ­vârşit slujbă în sf. biserică. Aceasta, fiindcă iumea de azi a dat acestei zile iarâş caracte­rul pe care îl avea în antichitate. Laic şi pă­gân. Poate s'a crezut îndreptăţită să-i schimbe acest caracter fiindcă biserica sărbătoreşte în aceasta zi un act trupesc din viaţa Mântuitoru­lui : „Cea după trup tăiereîmprejur..." Circum-ciziunea iudaică.

Oricum ar fi, e drept să faci în ziua bi­lanţurilor materiale, şi un bilanţ şl un proect despre cele sufleteşti. E drept şi la timp. E foiositor. Să te întrebi de pildă : Ce voiu face cu sufletul meu în anul ce vine ? Unul, — spune sf. Evanghelie — şi a zis : Ştiu ce voiu f ace : voiu zice sufletului meu: suflete, ai multe bunătăţi; odihneşte-te, mănâncă, bea şi te ve* seleşte (Luca 12, 17—18). Era un nebun. Noi, să nu ne dăm aşa răspunsuri. Sunt vrednice de animalele cari n-au într'ânseie nimic nepie­ritor).

Apoi, deşi e zi de bucurie, zi când ne z i cem: „La mulţi ani!" e cu câştig lucru să ne gândim la moartea care ar putea în fiecare clipă să-şl bată joc de această urare a noastră. Să nu ne facem iluzii! Aproape în fiecare zi vedem împrejurul nostru vieţi sfârşindu se şi totuş, nimic în lume nu credem mai imposibil ca aceea, că am putea muri şi noi. Cu gura. spunem că suntem muritori; dar în suflet, câtă îndoială în privinţa aceasta! Ca şl când până la noi oamenii au fost muritori, dar dela noi înainte se va întrona nemurirea. Trăim în mân­gâierea şi nădejdea nebună de îndrăzneaţă, că doar generaţia nostră va fi aceea care nu va muti.

N-am vrea să murim niciodată şi ceeace nu dorim, nici nu aşteptăm. Amăgirea aceasta, o aduce iubirea prea mare de viaţă. Şi aceasta, ne face să t r ă imîn t r ' uncon t inuufa lmen tmora l .

Aproape fiecare aşezământ omenesc ori întocmire socială, îşi propune cu prilejul anului nou de a adăuga o îmbunătăţire ori o schimbare la ceeace a fost. O ¿re în sufletul nostru nu e nimic de îngrijit, de îndreptat? Cuvântul epis­copului Remegiu, către regele chlodvig pe care 1-a botezat , : „Arde ce ai adorat până acum şi adoră ce ai ars până acum!" să nu ne spună

| nimic?

Anul cel nou, dacă va fi trăit fără Dum­nezeu, fără un pic de mai multă creştinătate, ^ a fi tot un biet an vechm şi deficitar.

Pr. Gh. Perva

Uniţilor cu Roma Cu glas de Arhanghel Vă strigă azi Vouă, Uniţilor cu Roma O Românie nouă.

Din peptul ei de mamă, Din care V-aţi hrănit, Dar de car' duşmanii Pe voi v'au despărţit.

Prin intrigi şi prin ură Prin „blidul cel de linte" Prin apucături meschine Pre mulţi din voi făcură,

Să şi lapede credinţa Si legea strămoşească, Unindu-se drept plată Cu cea împărătească.

A cărei deviză Era prea cunoscută: „împarte- i, stăpâneşte i /" Politică ştiinţă.

Când apoi intriga Era biruitoare, Smulgându-Vă din braţele Matcei iubitoare,

Carea cu atâta ardoare Va ocrotit, Lăsând-o cu inima Şi sufletul cernit,

Duşmanii au râs cu hohot De a voastră amăgire, Dându-vă doar blazoane Şi-un petec de hârtie.

C'apoi batjocura Să fie mai deplină, Au exilat pe I. Micu In ţară străină,

*l/nde ca pedeapsă -Pentru neascultare

Şi-a 'nchetat viaţa -In lacrimi amare.

Blăstămănd ceasul Unirii făcute, Răbdând prigoana Cu lacrimi tăcute,

A rugat osârdnic Pre bunul Dumnezeu, Să-i primească yn pace Sufletul său.

Când toate acestea Acum sânt trecute, Iar multe suflete Inimi refăcute,

întoarce Vă-ţi cu toţii Spre bucuria Ţării, Cântând cu duioşie Cântarea 'nfrăţirii.

Făcând să tresalte D'această bucurie, Toată suflarea Din scumpa Românie,

îmbrăţişând cu drag Frate pe frate, Udând tot trecutul Cu-ale lui păcate.

Români uniţi cu Roma, Din România-Mare, Plecaţi'Vă urechea Uaceastă chemare:

Lăsaţi zavistia Şi ura frăţească, Că'n pofida duşmanilor Să strălucească:

Iubirea de ţară, De neam şi de frate, Ca virtuţi creştine De strămoşi lăsate,

Pentru cari ei sânge, Viata şi au jertfit, Iar nouă prin ele scumpă moştenire Ne-aa fost hărăzit.

Pentru a cărei bine, Drag şi fericire, Voi să Vă întoarceţi Dela rătăcire!

Pag. 12 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 5 1 — 5 2

Fiind iarăşi una Ca Neam şi Credinţă, Ajungând cu toţii Marea biruinţă. Amin.

Lucian Lungu preot.

Impresii de Crăciun Mai sunt câteva zile şi Crăciunul bate la

uşa fiecărui creştin, vestindu-i acel eveniment atât de grandios şi de o importanţă capitală pentru omenire, mai ales pentru creştimtate: Naşterea Fiului iui Dumiezeu Lsus Hristos Mântuitorul omenirii câzuîe în sclavia păcatu­lui. Si caest eveniment, cu toată simplitatea Iui în aparenţă pentru cel cari nu-1 apreciau, dar în fond cel mai măreţ, nu a putut fi înre­gistrat, de cei cari i a u dat importanţa cuve­nită şi i-au dovedit veracitatea şi scopul sub­lim, ca un simplu fapt divers menit să cadă în desuetudine ci creştinii încă dela început i-au dat cinstea cuvenită rezervându-i în fie­care an o Zi l a 2 5 Decemvrie c a s ă fie săibăto-rită cu cinstea cuvenită unei sărbători care ocupă locul de frunte între sărbătorile inst tuite de Biserică

Naşterea Domnului prilej de bucurie şi veselie pentru noi creştinii. Ce frumos şi plă­cut sună aceste cuvinte în urechi ! Cu toţii dela mic până la mare aşteaptă Crăciunul cu bucurie care cu bucurie însă variază după vârstă şi ocupaţie. Copilul mic aşteaptă pe a c e l , Moş Cră­ciun" cu barbă albă şi cu o traistă în spate în care sunt îngrămădite toate bunâîăţile pe care co­pilul le primeşte în măsura în care a fost bun. Pentru adulţi un prilej în plus pentru a-şi pierde timpul în libertate prin diferite distracţii iar pentru cei bătrâni resemnare. Elevilor încă de multe zile le surâde vacanţa Crăciunului în care să se răsfeţe*fn libertate, iar cei din de­părtare dorul de părinţi îi face să numere chiar şi orele câte mai sunt până la primirea vacanţei. Pentru funcţionari câteva zile de li­bertate iar pentru muncitori câteva momente de reculegere şi împrospătare a forţei fizice.:

Cei cu dare de mână pregătesc în vede-l rea sărbătorilor ca să le petreacă într'un mod deosebit de celelalte z le obişnuite ale anului.; îmbrăcămintea par'că nu mai corespunde ci re-; clamă alta, de asemenea masa trebue să fie mai bogată, copioasă, căci numai astfel se simte bucuria Crăciunu ui. Dar oare câţi sunt aceia cari se gândesc să mulţumească lui

Dumnezeu pentru toate acestea bunătăţi ? Câţi merg la biserică ? Câţi caută să înţeleagă săr­bătoarea Naşterii Domnului ? Câţi sunt aceia cari se gândesc că sunt atâţia oameni cari în­dură foame, ca să le ofere b bucată de pâine?"

Câtă veselie şi plăcere produce Crăciunul, dar şi câtă întristare şi durere! Şi acesta nu e un paradox. Câţi nu sunt aoeia cărora ace­ste sărbători le produc desamăgire şi întristare când văd plăcerile în cari se răsfaţă alţii, iar ei nu au nici o bucată de pâine pe masă, hainele tot cele vechi iar copiilor, cărora „Moş Crăciun" nu le-a adus nimic, se uită cu jind la alţi copii, cari au fost mai norocoşi şi „Moş Crăciun" le-a adus v r e o haină nouă sau alte daruri. Câtă deziluzie nu străbate sufletul lori Câte greutăţi provocate de greutăţile iernii nu sunt sortiţi să îndure ! Purtaţi-vă gândul prin-tr'un azil de copii şi veţi fi izbiţi de aceeaş icoană a întristării. Cercetaţi spitalele şi veţi vedea câtă durere veţi găsi acolo la cei cu­prinşi de o boală grea cari din zi în zi îşi: aşteaptă sfârşitul. Şi câte alte întristări şi du­reri nu sunt cari împiedică pe mulţi să se bucure — după cum ar trebui — de Naşte­rea Blândului Mântuitor care a venit în lume ( a pe toţi să-i mântuiască.

Câţi sunt aceia cărora Ie sună în urechi cuvintele Mântuitorului „Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru milostiv este" sau „Orice aţi fă­cut unora dintre uceştia Mie mi-aţi făcut" ? Aceste cuvinte ar trebui să fie în gândul fie­cărui creştin care se bucură de acest praznic şl — după posibilitate — să le traducă în fapte, ca astfel bucuria lui să nu fie numai tru­pească şi trecătoare ci şi sufletească pentru care va avea răsplată în viaţa viitoare. Şi bu­curia sufletească nu o va avea creştinul dacă nu se va gândi să ajute acum la sărbători pe cei cari — nu din vina lor ^ - sunt sortiţi să îndure mizeria acestei vieţi pământeşti. Inimile împietrite dacă vor da ascultare cuvintelor: „Fiţi milostivi etc", se vor gândi la icoana bogatului şi a săracului Lazar, când aceştia ni se înfăţişează în rai, poate că se vor îndu* pleca la fapte de milostenie faţă de cei orop­siţi, şi să-şi deschidă pungile şi pentru cei cari reclamă ajutorul altora şi atunci desigur vor simţi o bucurie şi : mulţumire sufletească,: care va fi şi penţrutcei cari au fost ajutaţi. Adu­ceţi-vă aminte şi de cei bolnavi si mângă-iaţi-i.

Aceasta e realitatea care ni \se prezintă în faţa ochilor la sărbătorile Crăciunului. Bu­curii, veselii, oameni îmbrăcaţi în haine d e

s ărbătoare ; dureri, întristări şi... oameni ne­

voiaşi.

Aşa ne găseşte Crăciunul Fiecare creştin e dator să se gândească

la însemnătatea acestor sărbători şi cei cu dare de mână, conduşi de dragostea faţă de aproa­pele nevoiaş şi de faptele îndurării sufleteşti, să ajute pe cei lipsiţi şi oropsiţi ca astfel cu toţii dela mic până la mare să se poată bu­cura de Naşterea Domnului nostiu lisus Hcistos şi să strige „Hristos se naşte măriţl-L, Hristos din cer întimpinaţi-L.

Sever Codreanu stud. teolog.

Steaua Magilor înaintea naşterii Domnului în toate ţările dela

răsărit era răspândită credinţa întemeiată pe prooro-ciile vechi, cam că de cărând se va ivi în ladeia un totemic împărat, care va cuceri sieşi toită lumea. Omenirea istovită şi slab tă de păcate aştepta un iz­băvitor.

Insă între popoarele dela răsărit, care aşteptau venirea unui mare împărat, era răspândită şi credlnţ*, că mşterea acestui împărat se va semnala cu nn fe nomen neobicinuit în lumea stelelor, şi aceasta cu atât mai mult, că lor le era cunoscută şi proorocia lui Valaam despre steaua, care va răsări dela Iacob.

Şi Iată că după împlinirea vremur lor, când s'a născut Mântuitorul lumii, la răsărit s'a arătat o ne-, ob cinuită stea, o stea mare şl foarte strălucitoire.

Ce stea oare să fi fost aceasta, care s'a ivit la răsărit ? învăţaţii astronomi şVau arătat despre ea multe şi felurite păreri. Noi îniă pentru curiozitate vom aduce aici numai una. învăţaţii astronomi au calculat, că în vremea Naşterii Domnului, sau aproape de această zi, pe cer a avut loc un neobicinuit fee o men de stele, — şi anume o rtră coincidenţă sau apropiere într'un loc al cerului a trei pjanete. Locui acesta după ştiinţa astronomică se numeşte constela t^unea sau zodia Peştelui, iar planetele, care s'au în­trunit una cu alta an fost : Jupiter, Saturn şi Mart

Iasă cum au privi t steaua aceasta magii, adică înţelepţii răsăritului ? După mai multe cugetări ei au ajuns la convingerea, că ivirea acestei stele nu era ceva întâmplător şi că prin ea lucra o ancmită pute­re Dumnezească.

Cunoscătorii buni ai vechilor proorocii şi atras de o putere deosebită al acestei stele, magii au p!e~ cat la drum. Se poate de presupus, că au ajuns la Ierusalim chiar in ziua Naşterii Domnului. Şi lată câ aici steaua care le mergea înainte s'a ascuns.

Ierusalimul, care a omorât proorocii, na s'a gă­t i t vrednic să vadă această stea.

Venind la Ierusalim, JX agii au întrebat. „Unde este împăratul iudeilor, cel ce s'a născut? căci am văzut Ia răsărit steaua loi şi am venit să ne închinăm ui". ŞI Înştiinţând, că locul naşterii împăratului aş­

teptat de toţi, trebuie să fie Betleemul, au plecat într'acolo. Şl lată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor până ce a venit şi a stat deasupra, ande era pruncul. Şl Intrând în peşteră, au văzut pe Prunc împreună cu Măria, mama Lui, şi că zâad la pământ, s'au închinat Lui şi deschizând vis­tieriile lor, l-au adus Lui daruri: aer, tămâie şi smirnă

Minunată a fost arătarea acestei stele, precum şi mersul ei. Sf. Ioan Gură de aur învaţă, că steaua aceasta n'a fost una din acele stele, pe care noi de ob cei le vedem pe bolta cerului. In chipul acele stele a lucrat o deosebită putere îngerească.

Sf. Teofilact zice, că steaua aceea lumina nu numai noaptea, ci şi zina şi lamina încă mai strălu­citor decât soarele. Steaua aceasta, zice tot el, na se mişca necontenit ca celelalte stele, ci uneori se oprea n lo;, sta fără mişcare, iar uneori se mişca înainte n să na deli răsărit spre apus, ca toate stelele, c s >re miază-zi. Când magii se porneau la dram, se mişca şi ea, arâtându-le dramul, iar când ei se opreau nu se mişca nici steaua.

Steaca aceasta s'a arătat magilor, spun sf. pă­rinţi cu puţină vreme înaintea Naşterii Domnului. A ş a a fost rânduit de Dumnezeu ca scopul, ca magii să se poată închina noului născut împărat, îacă fiind în rsle.

Se naşte întrebarea, de ce steaua, care arăta :i agi lor drumul, când aa sosit el la Ierusalim, s'a

ascuns de ochii lor ? Acest fenomen toţi comentatorii Sf. Scripturi îî

explică la fel. El zic, că dacă steaua ar fi strălucit şi în Ierusalim, apoi poporul, văzând-o, s'ar fi dus după ea împreună cu magii la Hristos. Ar fi Înştiinţat de locul naşterii Iui Hristos şi Irod, şi din zavistie i'ar fl omorât. Pronia Dumnezeiască a poruncit stele să se ascundă cu scopul, ca cei ce căutau sufletul Pruncului să nu cunoască locul, unde El s'a născut şi să na-L omoare. AH motiv, pentru care steaua s'a ascuns, a fost acela, ca să se vadă, dacă locuitori Ierusalimului vor crede cuvintelor mag lor, care propo-vedalau venirea Messiel şi dacă vor dori să-L cu­noască pe Hristos—Mântuitorul lumii.

Când magii au ieşit din Ierusalim, steaaa din nou s'a arătat şi spre marea lor bucurie le-a arătat drumul, până ce a venit şl-a stat deasupra unde era Pruncul.

Cine au fost magii, cari au venit, la Betleem din locuri îndepărtate, ca să se închine Pruncului lisus?

Ei aa fost na numai nişte înţelepţi, cari se îo-

deletniceau ca s tudierea tainelor nat-irei şi în deosebi a stelelor cereşt i , ci erau încă ş! crai, adică regi ş :

prin a rmare oameni bogaţ i . Pent ru aceea , p lecând la un drum lung şi poa te chiar pr imejdios , ei au fost însoţiţ i de robi şi de ostaşi . Craii mergean înainte, vorbind între ei pr ie teneş te , iar ostaşii ş i robi! mer­geau din urmă. Fiind oameni bogaţ i ei au putut aduce Mântuitorului în dar nu numai t ă u â l e şl smirnă, ci chiar şl aur.

Magii p u r t a i numele — G i s p a r , Melchior şi Valtazar. G i s p a r era cel mai băt rân dintre ei El era regele S e l e v c h k i şi un vestit cunoscător al as tono-miei. Melchior era un rege tânăr , venit întâmplător ia G a s p a r d n părţile Indiei şl poftit să ia par te la că­lătorie. Valtazar era un rege a unei ţări megiaşe cu * lui Gaspar . Ca şi Gaspar el era un om înţelept şi

1 nminat . Ajung ind la Betleem şi d u p ă a ră t a rea - stelei

intrând îa peşteră el au găsi t aici după cum ne spu­ne evanghel is tu l Matei, Pruncul născut împreună ca Măria, Mama Lui. Cu adâncă evlavie şt nespusă bu­curie craii Răsăritului au căzut la pământ înaintea leagănului sărăcăcios , în care era Fini lui Dumnezeu şl i s'au îoch 'na t Lui. O credinţă vie !-ao «dus pre ej a picioarele Fiuiui iui Dumnezeu în t rupa t , şi n imic n'a putut să clatine în ei aceas tă credinţă .

Sărăcia Izbitoare, care el aa văzut-o aici, n 'a m i ; şo ra t însufleţirea lor f ; rb:ote , în f i ţa Pranculu l -Impărat . Care In loc de pa la te svea o peşteră, în loc de scaun împără tesc , nişte iesle ca pae, î s loc de porfirâ împără tească — nlşie scutece aspre , credinţa 1 r s'a întărit încă mat mult. In acest P runc ei au văzut pe s tăpânul cerului şi al pamatului , care n'aie nevoe de semnele vredniciei pământeş t i . Pentru a-ceasta deschizând vistieriile lor, i-au adu s Lei darur aur, tă f tâ ie şi smirnă .

Preasfinţii Fecioară în tăcere privea la craii ră . sări tclni , care veniseră să se închine F.ului ei k b t

Inimii ei de mamă Născă toa re de Dumnezeu îi e r a ; p lăcute semnele de cinstire, care magii le arătau Lui.

După ce s'au închinat Pruncului Hrls tos , mag 1 au plecat de Sa Bet leem, având în vedere, potrivit cu făgăduinţa , să ' l înşti inţeze despre Prunc pe Irod. Iar uând ştiinţă, la vis să nu se mt\ în toarsă la Irod pe aită cale s'au d a s în ţara lor.

Doi din ei, G a s p a r şi Valtazar şi-au pecetluit cu (

s â n g e credinţa lor în Mântuitorul lumii . După trad { e rămăş i ţe le unuia din aceşti c ra i -magi au fost înmor­mânta te în s t răvechea b i se r ică creş t inească, închinată Preasflntel Fecioare Măria din oraşul Urmi a, c a p i t a l i Persiel ,

Cât priveşte pe Melchior, apoi el. după ce s V întors în patr ia sa a î n t eme ia t oraşul Ca 'ens la , î n c ă

r e a zidit o p rea f rumoasă biserică î s cinstea Pruncu .

!ai din Bs t leem. După al tă tradiţ ie moaştele nug i io r a a fost af­

late de împără teasa Elena şi deoda tă au fost pa se în Constant lnopol , apoi în Milan, iar îa sfârşit în Cheln, unde craniile lor se păs t rează p â n ă astăzi . Et se con­sideră drept ocrotitori ai călătorilor, in cinstea lor în Apus este aşeza tă şl o să rbă toare .

C P-

Primejdia baptistă B a p t i s m u l s 'a p r i p ă ş i t în j ude ţ e l e A r a d , B i h o r şi

T i m i ş - T o r o n t a l s u b d o m i n a ţ i a d e t r i s t ă a m i n t i r e a m a g h i a r i l o r . U n u l d in mi j loace le p r i n c a r e p u t e m î n s t r ă i n a pe r o m â n i de la c r e d i n ţ ă e r a şi î n v r ă j b i r e a lor p r i n b i se r ică . R ă s l e ţ i n d u - i p u t e a u m a i u ş o r să-i m a g h i a r i z e z e .

Cu a c e s t e n e n o r o c i t e g â n d u r i a u sos i t p r i n t r e ro­m â n i p r o p o v ă d u i t o r i i b a p t i ş t i ş i s ' au p u s l a lucru , a j u t a ţ i c â t m a i m u l t de cei dela B u d a p e s t a .

In 1914 b a p t i ş t i i din G u r a h o n ţ j u d . A r a d , e r a u a j u t a ţ i b ă n e ş t e de o s o c i e t a t e m a g h i a r ă , d â n d c h i a r p r emi i p e n t r u a d e r e n ţ i c â ş t i g a ţ i l a a c e a s t ă c r e d i n ţ ă r ă t ă c i t ă , p r e v ă z â n d , în aceş t i a , pe m a g h i a r i de m â i n e .

T o t în ace laş t i m p , d e p u t a t u l m a g h i a r Olmay , cerea , în c a m e r a d e p u t a ţ i l o r d in B u d a p e s t a , ca gu ­v e r n u l s ă a j u t e pe t o a t e căi le r ă s p â n d i r e a b a p t i s ­m u l u i p r i n t r e r o m â n i , căci n u m a i în felul a c e s t a îl p u t e a d e p ă r t a de p reo ţ i i şi î n v ă ţ ă t o r i i lor . ,

A v e n i t r ă s b o i u l cel m a r e şi cu el î m p l i n i r e a vi­sulu i s t r ă m o ş e s c : u n i r e a t u t u r o r R o m â n i l o r . D o m n i a m a g h i a r ă s 'a d u s , î n să n e - a r ă m a s m o ş t e n i r e a po­că i ţ i lor de e r i şi de azi. T ipu r i l e lor s u n t î n mij locul r o m â n i l o r , ochii îi au î n d r e p t a ţ i s p r e Tisa , i a r sufle­te le la B u d a p e s t a .

C ă a u l e g ă t u r ă ou B u d a p e s t a n u e x i s t ă nici o îndoia lă şi i a t ă de c e :

Şi î n a i n t e de r ă s b o i u şi a c u m case le lo r d e r u g ă ­c iune s u n t p r o p r i e t a t e a c o m u n i t ă ţ i i b a p t i s t e dela Bu­d a p e s t a , căci în m u l t e comune , p r o p r i e t ă ţ i l e în sc r i se în filele c a d a s t r u l u i n u s u n t t r a n s c r i s e a s u p r a comu­n i t ă ţ i l o r r o m â n e ş t i .

O a r e r o m â n i i , în p i ep tu l c ă r o r a m a i b a t e o ini­m ă r o m â n e a s c ă , po t s ă m a i r ă m â n ă în mi j locul aces­t o r d u ş m a n i c a r i n e - a u d o r i t p u s t i i r e a ţ ă r i i ş i r ob i a n o a s t r ă ? i

E v r e m e a d e ş t e p t ă r i i ! Cei ce a u u r e c h i de auzi t să a u z ă ş ise g â n d e a s c ă la cuvin te le M â n t u i t o r u l u i „Şi cei din ceasu l al unsp rezece l ea v o r fi p r i m i ţ i în î m p ă r ă ţ i a ce ru r i l o r " .

Nr. 51—52 BISERICA Şl ŞCOALA Pag. 15

losif şi Măria în d rum sp re V i f i e e m

E ceasu l al t re i lea d i n zi. Mul ţ i n e g u s t o r i ş i cum­p ă r ă t o r i s ' au r e t r a s depe p i a ţ a Be than ie i . î n s u f l e ţ i r e a t o t u ş i e a p r o a p e aceeaş i . P r i n t r e noui i veni ţ i , i a t ă , l â n g ă zidul de miazăz i , u n g r u p — u n b ă r b a t , o fe-m e e şi u n as in — d e s p r e ca r i ne v o m ocupa .

B ă r b a t u l ţ i n e a n i m a l u l de f râu . E l se sp r i j i nă pe un to iag , care-i p o a t e sluji în ace laş t i m p ca p i n t e n şi ea r e a z ă m .

î m b r ă c ă m i n t e a sa e î m b r ă c ă m i n t e a ob i şnu i t ă a Iudei lor ca r i îl î ncon ju ră . P a r e d o a r că e n o u ă . Man­t a u a ca re ' i e ade ' n s p a t e d in c r e ş t e t şi p â n ă j o s şi ha l a tu l ca re ' i î m b r a c ă dela g â t şi p â n ă la glezne, s u n t d u p ă c u m se p a r e v e s t m i n t e l e cu c a r e ob i şnueş t e să m e a r g ă la s inagogă , în zile de S a b a t . J u d e c â n d d u p ă t r ă s ă t u r i l e fe ţe i , p a r e să a ibă optzeci de ani . Dea l t ­fel b a r b a s a a lbă ne duce la a c e a s t ă p r e s u p u n e r e . E l ce rce t ează t o t u l în j u r u l s ă u cu p r i v i r ea pe j u m ă ­t a t e c u r i o a s ă p e j u m ă t a t e d i s t r a t ă , a unu i s t r ă i n s a u provincia l .

A s i n u l m ă n â n c ă în vce i a r b a v e r d e ca r e se gă­s e ş t e cu u ş u r i n ţ ă în p ia ţ ă . M u l ţ u m i t de a s e m e n e a chilipir , el n u se s imte s t i n g h e r i t de l a r m ă şi d e s t r i ­g ă t e . Nu- i p a s ă nici de f e m e e a ca re ' i s t ă în s p i n a r e pe ş e a u a cu pe r ină . O h a i n ă de l â n ă g r o a s ă î n v ă l u e ş t e pe t â n ă r a femee . U n vă l a lb îi a p ă r ă capul . U n e o r i , do r ind să v a d ă s a u să a u d ă ceea ce se pe t r ece , în­d e p ă r t e a z ă vălul , d a r a ş a de pu ţ in , î n c â t f a ţ a îi r ă ­m â n e t o t a s c u n s ă .

C ineva t o t u ş i se ap rop ie şi s ' ad r e sează b ă t r â n u ­lui :

— N u eş t i t u losif d in N a z a r e t h ? — A ş a m i se zice — r ă s p u n d e losif î n to rcându-

se cu g r a v i t a t e . . . Şi t u . . . a h ! P a c e a s ă fie cu t ine, R a b i Samue l , p r i e t enu l m e u !

— Şi cu t ine l a fe l ! — Apoi , r i d i cându- ş i ochii s p r e femee, R a b i a d a o g ă : — Şi cu t i ne , şi c a s a t a şi cu to ţ i ai t ă i !

Z icând a c e s t e cuv in te , el îşi d u s e m â n a la ini­m ă şi se înc l ină î n a i n t e a femeei ca re , p e n t r u a'l r e ­c u n o a ş t e , îş i desvel i şe d e a s t ă d a t ă f a ţ a în î n t r e g i m e . E r a o f emee f o a r t e t â n ă r ă , a p r o a p e o copilă. Cei doi bă rba ţ i , p r i nzându- ş i unu l a l t u i a m â n a d r e a p t a , o du­s e r ă p â n ă ' n d r e p t u l buzelor , da r , în cl ipa d in u r m ă , o l ă s a r ă şi f i ecare îşi s ă r u t ă m â n a sa p r o p r i e , d u c â n d - o apoi l a f r u n t e .

— E a t â t de p u ţ i n p r a f pe v e s t m i n t e l e v o a s t r e r e l u ă R a b i cu u n g l a s f ami l i a r — î n c â t îmi vine

şă c r e d că a ţ i p e t r e c u t n o a p t e a în a c e s t o r a ş al p ă r in ţ i lo r v o ş t r i .

-— N u , — r ă s p u n s e losif. — N ' a m p u t u t t r e c e de B e t h â n i a p â n ă a n u şe î nop t â . N e - a m op r i t deci la

han, p e n t r u ca să p l ecăm a s t ă z i cu n o a p t e a ' n c a p . M e r g e ţ i m a i d e p a r t e ? N u c u m v a s p r e I a f a ? — N u m a i la B e t h l e h e m . •

Ch ipu l Rab inu lu i , p â n ă a t u n c i b u n şi sen in , s e î n c r u n t ă d e o d a t ă . E l t u ş i , m a i c u r â n d u n m u g e t d e c â t o t u ş ă .

— Da, d a ! V ă d — zise el. — T u eş t i n ă s c u t în B e t h l e h e m şi t e duc i cu fiica t a p e n t r u r e c e n s ă m â n t u l porunc i t de Cezar . Copiii lui I a c c b s u n t a s t ă z i ceea ce p ă r i n ţ i i l o r f u s e s e r ă od in ioa ră î n E g i p t . C u deosebi re că noi n u a v e m nici u n Moisi , nici u n Io -sua . V a i ! Ce d e c ă d e r e !

— N u e fi ica m e a — r ă s p u n s e losif, f ă r ă să ' ş i s c h i m b e î n f ă ţ i ş a r ea .

Rab inu l , e u n f u n d a t în ches t iun i polit ice, u r m ă ca şi cum n ' a r fi auz i t .

— Şi zeloţii, ce fac în Gal i le ia? — E u s u n t d u l g h e r şi N a z a r e t u l n u e d e c â t u r r

sa t . U l i ţ a în ca r e a m a te l i e ru l m e u , n u e a t â t de um­bla tă . Să ciopleşt i l emne şi s ă t a i s c â n d u r i , e s t e o m e ­ser ie c a r e n u ' m i p r e a lasă s ă m ă a m e s t e c în ce r t u ­rile de p a r t i d e .

— D a r , tv. e ş t i Iudeu , cel p u ţ i n ! — r e u l ă R a ­binul cu un g l a s ser ios . — E ş t i I u d e u şi m a i m u l t în­că, d in c a s a lui D a vid. N u e cu p u t i n ţ ă să crezi că e o p l ăce re să p l ă t e ş t i a l te dă r i , d e c â t siclul ofer i t lui I ahve , d u p ă vechiul obiceiu.

losif t ă cea . — N u m ă p l â n g de s u m a , ca a t a r e — u r m ă p r i e ­

t enu l s ă u — u n d i n a r e o n imica t o a t ă ! D a r f a p t u l că ni se cere p r i n t r - u n impozi t , e s t e o j ign i re p e n t r u noi. Şi apoi, a'l p l ă t i î n s e a m n ă a n e s u p u n e t i r an ie i . Spune-mi , e a d e v ă r a t că I u d a se dă d r e p t M e s s i a ? T u t r ă e ş t i p r i n t r e oamen i i lui.

— l - a m auz i t s p u n â n d că el es te Mess ia . I n cl ipa a c e s t a vălul se de te la o p a r t e şi chipul

t ine re i femei se a r ă t ă descoper i t . Rab inu l p r i v e a mi ­r a t . E l avu când să v a d ă că d r u m e a ţ a e r a de o r a r ă frumseţe şi câ asculta cu cel mai mare interes S imţ indu- se o b s e r v a t ă , roş i şi vă lu l r e v e n i i a r ă ş i .

Po l i t i c ianul n u m a i gândea, la p r e o c u p ă r i l e lui poli t ice.

— Fi ica t a e î n c â n t ă t o a r e — zise el încet . N u mi-i f ică •— r e p e t ă losif.

Cu r ioz i t a t ea Rab inu lu i e r a v ă d i t ă . los i f în ţe lese şi se g r ă b i să a d a o g e :

— E fi ica lui I o a c h i m şi A n a din B e t h l e h e m , d e s p r e c a r e vei fi auz i t , căci ei e r a u f o a r t e cunoscu ţ i .

— S i g u r — zise Rab inu l cu r e s p e c t . Ii cunosc . E i e r a u d in v i ţ a lui David . I i c u n o ş t e a m b ine .

— A u m u r i t la N a z a r e t h . I o a c h i m n u e r a b o g a t . E l l ă s a s e t o t u ş i o cosă şi o g r ă d i n ă fiicei sale , M ă r i a , l a t - o pe M ă r i a . . .

— Şi t u i a i fi . . . — U n c h i u l ei.

— Da , d a ! Şi cuim a m â n d o i s u n t e ţ i n ă s c u ţ i în B e t h l e h e m , R o m a n u l t e s i leş te s ă ' ţ i aduc i şi femeia p e n t r u r e c e n s ă m â n t !

Cu mâ in i l e î m p r e u n a t e , r i d i c â n d c ă t r ă c e r u r i o p r i v i r e de i nd igna re , R a b i n u l a d a o s e :

— D u m n e z e u l lui I s r a e l e încă viu. R ă z b u n a r e a e a lu i ! Cu a c e s t e cuv in t e el se d e p ă r t a r epede . U n s t r ă i n c a r e t r e c e a ş i v e d e a u i m i r e a lui losif, zise cu s i m p l i t a t e :

— R a b i S a m u e l e s t e u n zelot . î n s u ş i I u d a n u e ma i zelot .

N e g r ă b i n d u - s e să lege vo rba , los i f se f ă c u că n u a u d e şi p r i n s e s ă a d u n e i a r b a pe oa re as inu l o î m p r ă ş -t iase . Se spr i j in i i a r ă ş i î n t o i a g u l s ă u şi a ş t e p t ă .

P u ţ i n m a i t â r z i u , că l ă to r i i n o ş t r i t r e c u r ă p o a r t a , apoi l u â n d - o l a s t â n g a , p ă ş i r ă p e r d u m u l B e t h l e h e -mulu i .

D r u m u l c a r e c o b o a r ă în v a l e a H i n n o m es te r â ­pos, î n c u r c a t p r i n t r e măs l i n i să lba t ic i , c a r i se în­t i n d l a voia î n t â m p l ă r i i . los i f m e r g e a pe l â n g ă f eme­ia sa , v e g h i n d a s u p r a ei cu o du ioasă g r i j ă . E l îşi conducea as inu l ţ inându-1 de f r âu . S p r e s t â n g a , în ju ­ru l m u n t e l u i Sion şi î n d r e p t â n d u - s e c ă t r ă . miază-z i şi r ă s ă r i t , se î n a l ţ ă z idur i le o raşu lu i . In d r e a p t a lor ei v ă d înă l ţ imi le r â p o a s e c a r e înch id va lea d i n s p r e apus. încet, ei trecură de fântâna Gihon, pe când s o a r e l e i zgonea r e p e d e u m b r a colinei r e g a l e . î nce ­tişor, ei urmară apaductul fântâna lui Solomon, pâ-n ă ' n locul u n d e e r a p a l a t u l de v a r ă a l m a r e l u i r ege şi c a r e a s t ă z i se n u m e ş t e M u n t e l e S fa tu lu i R ă u . A-tunc i ei î n c e p u r ă s ă u r c e s p r e p l a tou l Refa im. Soare ­le i n u n d a cu r a z e l e sa le a c e s t e câmpi i a c u m pus t i i , s ă m ă n a t e c u p i e t r e şi b u c ă ţ i d e s t â n c ă . M ă r i a fiica lui Ioach im, îşi a r u n c ă cu t o t u l vălul . los i f îi poves t i i s ­t o r i a F i l e s t en i lo r s u r p r i n ş i aici , în t a b ă r a lor, de că­t r ă Dav id . I s t o r i s i r e a e r a m o n o t o n ă , g l a s u l p u ţ i n cam solemn, c u v â n t u l f ă r ă nici o însuf le ţ i re . M ă r i a nu a s c u l t a c h i a r t o t d e a u n a

I n or ice loc a r fi — p e p â m ă n t , d e p a r t e p e m a r e — p r e t u t i n d e n i chipul ş i î n f ă ţ i ş a r e a Iudeu lu i s u n t a-celeaşi . T i p u l fizic a l r a s e i a f o s t t o t d e a u n a ace laş . E l a su f e r i t t o t u ş i , une le s c h i m b ă r i indiv iduale . „ E l e r a ro şu , c u o î n f ă ţ i ş a r e p l ă c u t ă şi a v e a chipul f o a r t e f rumos '" . A s t f e l n e e s t e î n f ă ţ i ş a t fiul lui l e s s e , când el a p a r e î n a i n t e a lui Samue l . Şi aces t < ch ip ni s 'a i m p u s m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n închipui r i i n o a s t r e . Cu l i b e r t a t e a î n g ă d u i t ă poeţ i lor , a m c r e z u t că v o m găs i în cei m a i d e s e a m ă u r m a ş i a lui David , t r ă s ă ­tu r i l e ce rec te r i s t i ce ale s t r ă m o ş u l u i . As t fe l , t o ţ i Solo-moni i n o ş t r i i a u „un ch ip f r u m o s f o a r t e " , p ă r u l cas ­t a n i u ca ş i b a r b a şi l a l u m i n a soare lu i , p ă r şi b a r b ă , c a p ă t ă o n u a n ţ ă au r i e . A ş a — n e p lace n o u ă cel pu­ţ in să p r e s p u n e m , — că e r a u p le te le l ung i a le lui A b -

sa lom. Şi, î n l ip sa une i m ă r t u r i i a u t e n t i c e a i s tor ie i , t r a d i ţ i u n e a u r m e a z ă aceeaş i oale, c â n d e v o r b a des ­p r e t â n ă r a f emee p e c a r e o î n t o v ă r ă ş i m a c u m pe ca­lea c ă t r e B e t h l e h e m .

E a n ' a r e m a i m u l t de c inc isprezece ani , j u d e c â n d d u p ă g i n g ă ş i a î n t r ege i s a l e f i inţi , d u p ă g l a s u l şi d u p ă m i ş c ă r i l e sa le . F a ţ a e ova lă d e s ă v â r ş i t ă . P ie ­lea m a i m u l t pa l idă d e c â t a lbă . N a s u l f ă r ă nici un cusu r . Buze le u ş o r î n t r e d e s c h i s e d a u g u r i i o e x p r e -s iune de g ingăş i e î n c r e z ă t o a r e . Ochii , s u b spr incen i -ie lo r de l i ca te s u n t m a r i şi a lba ş t r i , u m b r i ţ i de g e n e lungi . I n d e s ă v â r ş i t ă a r m o n i e c u aces tea , b o g a t e pie­ţ e b londe se r e v a r s ă în voe pe u m e r i i ei, d u p ă u n obi-eeiu al femei lor iudee şi s e r o s t o g o l e s c p â n ă la p e r i n a pe ca r e e a s t ă . G â t u l şi s â n u l a u acea de l i ca t e ţ ă m o ­l a t ecă pe ca re -o o b s e r v ă u n e o r i a r t i s t u l c â n d se în­t r e a b ă d a c ă a c e s t a e s t e efectul u n u i j oc de l u m i n a s a u ţ i n e d e a c e s t e f o r m e înseş i . L a fa rmec i le aces tu i chip , se a d a o g ă al te le , l a c a r e r e n u n ţ ă m d e a le m a i d e s c r i — o c u r ă ţ e n i e c a r e n u p o a t e fi d e c â t u n re f lex al suf le tu lu i , o r e c u l e g e r e c a r e de scope re u n sp i r i t ş i o in imă n e î n c e t a t î n d r e p t a t e c ă t r ă o l u m e cu t o t u l su­p e r i o a r ă lume i n o a s t r e m a t e r i a l e . A d e s e o r i buzele ei t r e m u r ă . E a ' ş i î n a l ţ ă p r i v i r ea c ă t r ă ce ru r i , al că ru i a l o a s t r u e m a i p u ţ i n a d â n c d e c â t a l b a s t r u l ochi lor să i . U n e o r i , îşi î nc ruc i şează mâ in i l e pe p iep t c a pen­t r u a d o r a r e ş i r u g ă c i u n e , s a u îşi î n a l ţ ă capul c a pen­t r u a a s c u l t a u n g la s care- i v o r b e ş t e . losif, p ă ş i n d m e r e u , se î n t o a r c e ş i o p r i v e ş t e . A t u n c i , c u p r i n s de e x p r e s i u n e a aces t e i f i gu r i p e c a r e o c ă l d u r ă t a i n i c ă o i luminează , îşi u i t ă i s t o r i s i r ea , îşi înc l ină capu l şi g â n d e ş t e l a a c e a s t ă m i n u n e .

E i s t r ă b ă t u r ă as t fe l şesul p r e l u n g şi a j u n s e r ă în s f â r ş i t l a colina lui M a r E l i a s , de unde , s t r ă b ă t â n d valea, z ă r i r ă B e t h l e h e m u l , vech ia ) ,Ceta te a P a n i i " , cu z idur i le s a l e a lbe î n c u n u n â n d c r e a s t a şi desp r in -z â n d u - s e d in cad ru l î n t u n e c o s al l ivezilor d e s p u i a t e de f runze . E i f ă c u r ă p o p a s şi losif a r ă t ă Măr i e i locu­ri le cons f in ţ i t e de a m i n t i r e a c red in ţe i . Apoi , cobo­r â n d devale , a j u n s e r ă la f â n t â n i l e l â n g ă ca r i v r edn i ­cii r ăzbo in ic i a lui David , s ă v â r ş i s e r ă u n a d in cele ma i m i n u n a t e , i sp răv i . Locu l e r a acope r i t de o a m e n i .şi de an ima le . los i f se î ng r i j o r ă . E l se t e m e a să n u p o a t ă g ă s i nici u n loc de od ihnă p e n t r u M ă r i a , d a c ă o r a şu l a r fi fo s t n ă p ă d i t în a ş a m ă s u r ă .

E i se g r ă b e s c deci ş i t r e c â n d dincolo de coloa­na de p i a t r ă c a r e a r a t ă m o r m â n t u l Rahele i , u r c â n d povâ rn i şu l pe c a r e d r u m u l ş e r p u e ş t e p r i n t r e g răd in i , f ă r ă s ă s a l u t e pe c a r e v a d i n t r e n u m e r o ş i i c ă l ă t o r i pe cari- i î n t â lnesc , ei s e op re sc î n a i n t e a p o r ţ i i h a n u ­lui, d in a f a r a s a t u l u i , l a r ă s c r u c e a d r u m u r i l o r .

Nr. 5 1 - 5 2 BISERICA $1 ŞCOALA Pag. 17

Misiune re l ig ioasă in corn. Monoroş t i a

11 comuna Monoroştia de pe valea Mure-şalul, (orotop. Radnei) a avut ioc în zilele de 12 ş i 13 Decembrie a. c. misiuni religioase, cu mărturisiri ş i cuminecări şi cu un bogat program relîgios-eultural pentru fiii acestei co­muni.

De Sâmbătă 12 Dec. după masă a sos t în comună misionarul protop. Părintele iiie Chebeleu din Şoimoş, împreună cu Păr. O.t Câmpeanu din Bârzava, cari la orele 4 d. m. servesc vecernia în bisericuţa de lemn, veche, dar curată şl bine îngrijită, in faţă unui număr mare de credincioşi.

La sfârşitul vecerniei, Păr. misionar I. Che­beleu, arată ascultătorilor, importanţa Sf Tain ? a pocăinţei ş i a c u m in e c ă t u r e i, îndem-nându-i ca, mai ales acum, îna ntea Naşterii Domnului ş i la sărbătorile mai mari, creştinii ortodocşi să-şi mărturisească păcatele şi să se cuminece. Copiilor de şcoală le dă sfaturi ş îndemnuri cum să se poarte faţă de părinţii lor, faţă de semeni, faţă de bătrâni şi mai a k s faţă de Dumnezeu. Un număr mare de bărbat ş i femei s'au mărturisit cu această ocaziune.

Seara dela orele 8—9V 2 s'a făcut tot de cătră numiţii preoţi „privegherea".

Duminecă 13 Dec. misiunea se continuă, poporul se adună cu mic cu mare la sf. bi­serică, din comunele vecine Bârzava ş i Că pruţa vin foarte mulţi credincir ş i şi bisericuţa de lemn a satului, devenise absolut neîncăpătoare.

Sfânta liturghie este celebrată în sobor de preoţii cercului religios Bârzava, Păr. Iosif Po-poviciu, A irian Mursa, Ştefan R. Munteanu, Octavlan Câmpeanu, Petre Ciongradi, Dimitrie Maci şi Nicodim Neagota, sub conducerea Păr. misionar tractual I. Chibeleu. La pricea-snă Păr. misionar într'o predică documentată explică ascultătorilor evanghelia cu „bogatul ce a făcut cină mare", arătând însămnătatea „Duminecii strămoşilor" apoi combate patimile creşt nilor de azi cari deasemenea, dau mai mult pe cele lumeşti, iar de suflet nu se În­grijesc. „Domnul ne chiamă şi azi pe toţi ia masa lui, să lăsăm toa?e grijile cele lumeşti, să nu întristăm pe Domnul şt să ne apropiem cu o ţ i de masa ş i la cina lui cea mare", sunt cuvintele cu cari păr. misionar îşi închee cu­vântarea, care ; după expresia feţelor — se putea vedea că, a fost sorbită cu multă plă­cere de numărul cel mare al ascultătorilor.

După cuminecările credincioşilor, la sfâr­

şitul sf. liturgii se face „sf. maslu" peste circa 20 de bolnavi din Monoroştia şi comunele în­vecinate.

La orele 4 d. m. în localul şcoalei pri­mare a avut ioc o reuşită serbare şcolară, sub conducerea învăţătorului director P o p a , unde au mai vorbit poporului Păr. I Chebe­leu, Păr. Neagota, Păr. Ciongrad', cari în con­ferinţa publică a combătut multe scăderi şi obiceiuri rele din popor, ca; „speriatul şi ame­ninţarea copiilor", „înjurăturile şi minciunile la copii", etc.

O. C.

I N F O R M A Ţ I U N I S ă r b ă t o r i f e r i c i t e !

Cu prilejul praznicului Naşterii Domnului, dorim iubiţilor noştri Colaboratori, abo­

naţi şl cititori: Sărbători fericite!

Rect i f i ca re

Colaboratorul nostru Myr Alb reproducând în numărui nostru trecut fragmente din 1. meditaţie religioasă ţinută de P . S. Sa Epis­copul Andrei, unele propoziţ i sau fraze fiind prea comprimate au primit un înţeles greşit. Astfel propoziţia: „Raportul între noi şi Dumnezeu * e o clipă în realitate, o scântee pe care o răpeşte vântul şi apoi o stinge" este a se rectifica a şa : „Viaţa omului pe pământ este o clipă în comparaţie ca eternitatea, o scân­tee luată de vânt".

In Ioc de: „Anii noştri sunt mai mulţi şi în faţa acestora suntem nemişcaţi (?)" este a se înţelege: „Omul vede că toate sunt trecă­toare, toate aleargă, toa te i părăsesc. Uneori el pare că rămâne singur nemişcat în mij­locul valurilor repezi".

In loc de : „In suflet — în care gândul nostru îşi are un refugiu — parcă nu Ie putem mări (?)" este a se ceti: „Ceeace se depozitează în suflet în formă de experienţe şi amintiri, este o comoară, in care gândul se refugiază din faţa vremii t recătoare".

In loc de: „Capriciul tău şi lipsa de frâu, libera ta voinţă n'au a face cu tine (?)" se va ceti: „Capriciul tău, lipsa de frâu (liber­tatea voinţei) nu te-ar dace din nou la greşală?"

In loc d e : „Dumnezeu e drept şi dreptatea lui Dumnezeu ne face să trăim în păcat (7)'t

se va ce t i : „Dreptatea Iui Dumnezeu a admis moartea pentru a nimici prin ea păcatul"

In Ioc de : „Dacă totul s'ar termina cu moartea atunci noi am fi prada creşt inismului^)" se va ce t i : „Dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii" (I. Cor. 15 v. 1 9 )

In loc d e : .,Dar din moment ce credem în înviere, moartea pentru noi e zădărnicie (?)" se va ce t i : „ . . . . moartea nu este o ză dărnicie, o nimicire a existenţei noastre'.

In loc de : „Timpul este relativ creiai pentru anumite creaţii (?) în univers" se va ce t i : „Timpul nostru actual e ca o antenă ce nu poate prinde decât anumite vibraţii din univers''.

Onoraţii noştri cetitori îşi vor fi dat seama, că e vorba de greşeli ce se strecoară în reportaje condensate, făcute de ascultători ce nu sunt stenografi.

Predicile preoţilor I n a l t e ţ ă r i s e p r e d i c ă m u l t . A ş a A n g l i a a v e a

î n a i n t e d e răziboi 55 d e mii i d e p r e d i c a t o r i a m b u l a n ţ i . C e frumos ar fi dacă am avea şi noi măcar câteva s u t e în R o m â n i a n o a s t r ă p l ină de t o t felul d e s e c t e !

U n p r e d i c a t o r englez Whi te f i e ld a s p u s 18 mi i de p red ic i î n 30 d e ani . U n a l tu l W e s l e y în 50 de ani a p r e d i c a t d e 40 mi i de or i ş i a p r e g ă t i t s i n g u r 300 de p r e d i c a t o r i .

C e f r u m o a s e t r e b u r i se f ac în a l t e ţ a r i ! C â n d o a r e v o m l u a şi no i p i ldă de la Eng lez i ?!

Rămas bun Deoarece forţele mele intelectuale şi suf­

leteşti, sunt mult angajate în cadrul altor ocu­paţii îndeplinite de mine, la cererea mea proprie P . S. Sa Episcopul Andrei, m'a absolvat — pe data de 1 Ianuarie 1937 — dela condu­cerea şl redactarea organului eparhial „Bise­rica şi Şcoala".

Când mă despart de „Biserica şi Şcoala", pe care am redactat-o vreme de cincisprăzece ani şi, în coloanele căreia mi-am pus toată căldu­ra sufletului, mulţumesc din inimă iubiţilor cola­boratori ai acestei reviste, cari m'au ajutat în mod aşa de efectiv să-mi îndeplinesc îndatorirea de redactor. Rog să nu fie supărate pe mine a-cele persoane ale căror articole sau material n'am putut să-1 public. N'am putut să le satis­fac dorinţa din mai multe motive: sau pentru că extensiunea revistei îmi era fixată la 8 pagini, sau pentru alte motive care îşi au criteriul în linia de conduită, ce-am ţinut s'o dau organului „Biserica şi Şcoala".

Dela 1 Ianuarie 1937 conducerea acestei reviste trece în mâinile abile ale părintelui- re­ferent eparhial Dr. Gh. Ctuhandu, căruia sunt s gur că iubit i colaboratori ai acestei reviste, îi vor da tot concursul, pentruca „Biserica şi Şcoala" să-şi poată îndeplini nobila misiune la care este chemată.

Las aci să urmeze următorul act:

Nr. 8354/1936.

P. O D. Prot. Simion Stana

Redactorul organului eparh. „Biserica şi Şcoala"

A r a d .

Văzând Noi adresa P. O. D Tale de data 9 Decembrie a. c. înregistrată la Nr. 8354/1936, pe data de 1 Ianuarie 1937, la cerere proprie, Te absolvăm dela r edaca rea organului eparhial „B ser ca şl Şcoala".

Constatând că P . O. D-Ta ai redactat or­ganul eparhial dela 1 Ianuarie 1922 până azi fără întrerupere, deci timp de 15 ani încheiaţi, ţinem să-ţi mulţumim pentru activitatea neo­bosită desfăşurată de P . O. D-Ta pe acest te en cu zel şi cenştienţiozitate.

Cu aih erească binecuvântare. Arad în 10 Decembrie 1936.

f Andrei Episcop.

Troparul Naşterii Domnului Naşterea Ta Christoase D u m n e z e u l nostru, ră-

să r i t - a i lumii l u m i n a cunoş t in ţ i i , că î n t r u d â n s a cei ce s lu j i au s te le lor , de la s t e a s ' au î n v ă ţ a t , s ă s e în­ch ine Ţie soa re lu i d r e p t ă ţ i i , ş i s ă t e c u n o a s c ă p r e T ine , r ă s ă r i t u l cel de sus , D o a m n e , m ă r i r e Ţie .

Distincţii. Părintele Dr. Ştefan Coroianu, protopopul B Comicsului şl Pr. Mitrofan Banciu, paroh in Lunga, au fost decoraţi cu medalia „Răsplata muncii pentru construcţiuni şcolare", primul de clasa I. iar secundul de clasa II. drept răsplată pentru serviciile aduse învăţământului, contribuind la construirea loca-lurilor de scoale.

S a r c i n a g r e a H a r ă n a l Ras id , u n p r e t o r e a r a b , v o i n d să - ' ş i

m ă r e a s c ă g r ă d i n ă , avea l ipsă de locul une i femei vă -d u c e c a r e locuia în v e c i n ă t a t e a lui . F e m e i a î n s ă cu nici u n p r e ţ n u voi să dee locul a r a b u l u i — f i indcă îl m o ş t e n i s e de la p ă r i n ţ i .

Nr. 5 1 - 5 2 BISERICA Şt ŞCOALA Pag. 19

Ei , H a r ă n al R a s i d îl l u ă eu p u t e r e a . V ă d u v a s c o a s ă în d r u m , — s 'a p l îns jude lu i , că

p r e t o r e l e i-a l u a t locul s t r ă m o ş e s c . J u d e l e î n să — t e -m i n d u s e d e p u t e r e a p r e t o r u l u i — n ' a vo i t s ă dea lucru l p e ca lea legii, ci î n cea l a l t ă d i m i n e a ţ ă , s ă sui p e u n azin, î n t r ă în c u r t e a lu i H a r ă n , şi f ă r ă a-i z ice o vo rbă , u m p l u u n s a c cu p ă m â n t din g r ă d i n a v ă d u ­v e ; apoi r u g ă p e R a s i d să- i a j u t e să ' l a şeze pe azin. Rasid, b u c u r o s voi s ă r i d i ce s a c u l cu p ă m â n t , î n s ă nu izbut i . A p o i z i s e :

„ B u c u r o s ţ i - a ş a j u t a , î n s ă s a r c i n a e p r e a grea. ' ' ' J u d e l e s u n i e ţ a c u m îi r ă s p u n s e z i m b i n d : „ D a c ă nici sacu l a c e s t a — n u m a i <* p a r t e f o a r t e

mică d in g r ă d i n a văduve i , — n u ' l po ţ i r id ica , c u m o vei p u t e a duce în z iua cea m a r e a j u d e c ă ţ i i d in u r m ă , c â n d t o a t ă g r ă d i n a v a a p ă s a suf le tu l t ă u ?

R a s i n d a în ţ e l e s cuv in te le j u d e l u i şi î n d a t ă c h e m ă v ă d u v a şi ' i d e t e g r ă d i n a înapoi .

U n i f i c a r e a c e l o r d o u ă b i se r ic i r o m â n e ş t S u n t c u n o s c u t e î m p r e j u r ă r i l e , c a r i a u fos t folo­

s i t e de V a t i c a n ş i î n spec ia l de P r o p a g a n d a f idae , p r e c u m şi de c ă t r e c o n d u c ă t o r i i i m p e r i u l u i h a b s b u r -gic, acum două sute şi ceva de ani, ca să atragă în sfera de i n f luen ţă şi d e d o m i n a ţ i e a ca to l i c i smulu i o p a r t e din c leru l o r t o d o x r o m â n din A r d e a l . Consec in ţe le ac­t u l u i un i r i i cu R o m a , s e m n a t cu a t â t a u ş u r i n ţ ă de mi ­t ropo l i t u l A t a n a s i e , s u n t d e - a s e m e n e a cunoscu t e .

A s t ă z i , d u p ă 18 a n i dela î n f ă p t u i r e a idealului n o s t r u n a ţ i o n a l , se s i m t e t o t m a i m u l t nevo ia un i r i su­f le teş t i ş i a une i p e r f e c t e c o m u n i t ă ţ i de c r ed in ţ e şi ^ s p i r a ţ i u n i , î n t r e t o ţ i r o m â n i i . I n p r i m u l r â n d se im­p u n e r e u n i u n e a celor d o u ă biser ic i din A r d e a l — or­t o d o x ă şi u n i t ă .

N e a m u l r o m â n e s c t r e b u e să fie u n c o r p şi un suf le t , căci n u m a i a ş a , e a v a p u t e a c o r e s p u n d e îna l ­te i sa le mis iun i . Să n u p i e r d e m din v e d e r e că la r ă ­s ă r i t , în ţ a r a sovie te lor , o r t o d o x i s m u l a s u f e r i t lovi­t u r i c u m p l i t e ; că d u ş m a n i i n o ş t r i , u r m ă r e s c p r i n p r o p a g a n d a b ine o r g a n i z a t ă a d ive r se lo r sec te , sub ­m i n a r e a c r e d i n ţ e i s t r ă m o ş e ş t i şi s l ă b i r e a b iser ic i lor o r t o d o x e şi un i t e , î n s copu r i o p u s e i n t e r e se lo r n o a s t r e n a ţ i o n a l e ş i c u l t u r a l e .

D e a c e e a se i m p u n e r e u n i r e a a m b e l o r n o a s t r e b i se r ic i d in A r d e a l , a ş a c u m a fos t p â n ă la 1700, în s ip i r i tu l cel m a i l a r g , f ă r ă să p r o v o c ă m r e g r e t e l e u n o r a , s a u t r i u m f u l a l t o r a .

P r o b l e m a e s t e d e s i g u r de l i ca t ă şi so lu ţ i a ei r ec ­l a m ă m u l t t a c t şi, î n ţ e l epc iune şi m a i cu s e a m ă d r a ­g o s t e d e n e a m .

Regele Angliei Edaard al VIII lea a abzis de tron. Proclamarea noului Rege. Intre Regele şi guvernul Angliei a izbucnit o neinţălegere, care s'a sfârşit cu abzlcerea Regelui.

Regele Eduard a declarat că se căsătorcş te cu o doamnă, care acum divorţează de * doilea bărbat. Episcopalul şi guvernul s'a împotrivit. In 10 Decemvrie Regele a abzis şi a părăsit Anglia.

Corpurile legiuitoare a proclamat Rege pe fratele celui abdicat, care este al doilea fiu al decedatului Rege Oheorghe al V-lea. Noul Rege va domni sub numele Gheorghe al Vl-lea.

El are soţie şi două fetiţe. încoronarea va fi la 12 Mai 1937.

Nr. 8328/1936.

Comunicat Dela Consiliul arhiepiscopesc din Chişi

nău am primit următoarea adresă cu Nr. 10921 din 2 Decemvrie a. c.

„Cu frăţească dragoste, Vă comunicăm că In depozitul acestei secţii se mai găsesc de vânzare mat multe exemplare din lucrarea „Vieţile Sta ţ i lor" , pe prima jumătate a lunei Mai (1 — 15), tipărită cu litere latine. Volumul conţine un număr de 400 pagini, având î i text un număr considerabil de clişee.

Dorind ca această interesantă şl folosi­toare lucrare să f e răspândită cât mai mult in marea masă a credincioşilor noştri dela sa te, dornici de cuvântul scris, am redus preţul ei dela Lei 225 la Lei 30 exemplarul.

Vă rugăm să binevoiţi a recomanda prin c. preoţi aceasta lucrare Ia sate urmând a o trimite de îndată la adresa acelora care ar dori să o cumpere.

La orice comandă, ce se va face, Vă acordăm un rabat de 20° / 0 .

Cu frăţeşti salutări şi mulţumiri." Recomandăm călduros aceasta publicaţie,

ziditoare de suflete. C. Preoţi să atragă atenţia şl a creştinilor

cetitori asupra ei şi să o procure, de n'ar fi câştigată până aci, pentru bibliotecile parohiaie.

Exemplarele cari vor trebui să fie anunţate urgent Oficiului protopopesc respectiv.

Consiliul Eparhial ort. rom. Arad.

Pag. 20 BISERICA ŞI $COALÂ Nr. 5 1 - 5 2

Nr. 8483/1936.

Comunicat Prin deciziunea On. Minister al Cultelor

180325 din 28 Oct. a. c. s'a înfiinţat pe lângă acel Minister, — cu începere dela 1 Noemvrie a. c , — un „Oficiu de Studii şi informaţluni", la care, — în conformitate cu dispoziţiile din art. 25 şi 26 din Legea pentru regimul gen. al Cultelor, — trebue a se trimite toate publi­caţiile, ordinaţiunile şi instrucţiunile de interes obştesc.

In nex cu aceasta, prin adresa ulterioară Nr. 201423/525 din 11 1 .c , conducătorul ser­viciului statisticei Cultelor, ne roagă să dispu­nem, ca în limita putinţei, în viitor să se tri­mită de către persoanele şi asociaţiile r e l ' g -oase-culturale din Eparhie, câte un exemplar şi din scrierile lor, de caracter bisericesc, cul­tural, misionar, Istoric-bisericesc, etc. la adre­sa : Oficiului de studii şi informaţiuni dela Ministerul Cultelor.

•Ceeace prin aceasta comunicăm spre ştiinţă şi conformare.

Arad, 17 Decemvrie 1936.

Consiliul Eparhial ort. rom Arad.

Concurs In baza rezoluţiunei Ven. Cons. Eparhial

Nr. 7180/936 prin aceasta se publică concurs cu termen de 30 zile dela prima apariţie în organul oficial „Biserica şi Şcoala" pentru În­deplinirea parohiei a Hl-a din Siria, protopo­piatul Siriei, jud. Arad, devenită vacantă prin pensionarea titularului ei părintele Romul Mă-ieruşan.

Venitele împreunate cu acest post sun t : 1. Folosinţa sesiunei parohiale constata­

toare din 32 jug. cad. arător cu complectarea primită dela Reforma Agrară.

2. Birul preoţesc rescumpărat In bani: 500 Lei.

3 . Stolele legale. 4. Eventuala întregire dela Stat, pentru

care parohia nu ia garanta. Alesul este obligat a suporta toate impo-

z te ie după întreg beneficiul preoţesc, va pre­dica regulat şi va catehiza elevii dela şcoala primară de Stat din localitate în clasele la cari va fi repartizat din partea superiorităţii sale.

Va substitui protopopul-paroh în şi afară de biserică când va fi săptămânal de câte ori acesta va avea deplasări oficiale.

Pentru serviciile prestate afară de bise­rică, va fi remunerat cu jumătate din stola achitată.

Postul se va ocupa cu data de 1 Aprilie 1937.

Parohia e de clasa I. (prima) deci reflec­tanţii vor dovedi asemenea cvalificaţiune.

Cei doritori a competa la acest post, se vor prezenta în vre-o Duminecă sau sărbătoare pe lângă avizul prealabil al protopopului trac-tual în sfânta biserică din Siria, pentru a-şi arăta destoinicia în cele pituale şi oratorie, conformându-se strict art. 33 din Regulamen­tul pentru parohii, iar cererile însoţite de ac­tele necesare, adresate consiliului parohial din Siria, le vor înainta în termenul legal Sfintej Episcopii din Arad, având fiecare recurent a cere în prealabil autorizaţie din partea Prea Sfinţiei Sale spre a putea recurge.

La alegere nu vor fi admişi decât candi­daţii selecţionaţi de Consiliul Eparhial.

Dat in şedinţa consiliului par. ort. rom. din Siria dela 21 Noembrie 1936.

In conţelegere cu Aurel Adamovlciu s s protopop.

2—3