despre pesti

ATLAS CU PEŞTI DIN APELE ROMÂNIEI ŞI DIN MAREA NEAGRĂCOSTEL COSTAN, Paşcani – IAŞI 2009

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------

--------------

P E Ş T I

_________________________1


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2009

SUPRACLASA PISCES

Caractere generale

Peştii sunt vertebrate exclusiv acvatice şi se caracterizează prin corp cu forma hidrodinamică acoperit cu

solzi de origine dermică. Scheletul lor este cartilaginos sau osos. Se deplasează cu ajutorul înotătoarelor perechi şi

neperechi. Înotătoarele perechi (patru) sunt două pectorale şi două ventrale, iar cele neperechi (în număr variabil)

pot fi 1–3 dorsale, 1–2 anale şi înotătoarea codală. Circulaţia sângelui este închisă, simplă, inima este alcătuită din

două camere: un atriu şi un ventricul. Temperatura corpului este variabilă (poichilotermie). Respiraţia este

branhială. Reproducerea este sexuată. Are loc în mediul acvatic, iar fecundaţia este, la majoritatea speciilor,

externă. Peştii se clasifică în două clase: clasa peştilor cartilaginoşi şi clasa peştilor osoşi.

CLASA PEŞTILOR CARTILAGINOŞI

Cuprinde peşti cu schelet cartilaginos şi cu corpul acoperit cu solzi placoizi. Gura aşezată ventral sub bot

(gură subterminală) are numeroşi dinţi. Înotătoarea codală are lobul superior mai mare (heterocercă). Au 5–7

perechi de branhii aşezate în pungi branhiale care comunică cu exteriorul prin fante branhiale. Le lipseşte vezica

înotătoare. Trăiesc în apele mărilor şi oceanelor. Majoritatea sunt răpitori, cunoscuţi sub numele de rechini

selacieni: rechinul albastru, rechinul alb, rechinul ciocan, câinele de mare (lung de 1,5 m prezent şi în Marea

Neagră), peştele ferăstrău, rechinul balenă (lung de peste 15 m), etc. O parte din speciile de peşti cartilaginoşi sunt

bentonice (bentos = zona de fund a mărilor) şi au corpul puternic turtit dorso-ventral, cu înotătoarele pectorale mult

întinse pe laturile corpului: vulpea de mare, pisica de mare, torpila electrică (prezentă şi în Marea Mediterană) cu

organe electrice ce produc descărcări de 70–80 V, cu rol în aparare.

CLASA PEŞTILOR OSOŞI

Cuprinde peşti cu scheletul parţial sau total osificat, cu corpul acoperit cu solzi osoşi. Branhiile sunt aşezate

în două camere branhiale, plasate de o parte şi de alta a capului şi acoperite de câte un opercul. La majoritatea

speciilor există vezica înotătoare. Sunt cei mai numeroşi dintre peşti. Populează atât apele marine şi oceanice, cât

şi cele dulci. Peştii osoşi actuali sunt grupaţi în mai multe unităţi sistematice:

- acipenseride (morunul, nisetrul, păstruga, cega, viza, şipul, etc.)

- teleosteeni (scrumbia, somnul, zărganul, ştiuca, anghila, acul-de-mare, plătica, crapul, cambula, pestele-luna)

- dipnoi (neoceratod, lepidosiren si protopter.)

- crosopterigieni (latimeria)

CUPRINS

PEŞTI DE APĂ DULCEAmurul …………………………………………………1Aspretele ……………………………………………….1Avatul …………………………………………………..2

Babuşca de Dunăre …………………………………... 2Batca …………………………………………………….3Beldiţa …………………………………………………..3Bibanul …………………………………………………4

2


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Bibanul soare …………………………………………. 4Boarţa …………………………………………………...5Boişteanul ……………………………………………...5Caracuda ……………………………………………….6Carasul …………………………………………………6Chişcarul ……………………………………………….7Cleanul …………………………………………………8Cosacul …………………………………………………8Crapul ………………………………………………….9

Crapul oglindă ……………………………………….10Fitofagul ………………………………………………10Fusarul ………………………………………………...11Gambuzia ……………………………………………..11Ghiborţul ……………………………………………...12Grindelul ……………………………………………...13Linul …………………………………………………...13Lipanul ………………………………………………..14Lostriţa ………………………………………………..14Mihalţul ……………………………………………….15Morunaşul …………………………………………….15Mreana ………………………………………………..16Murgoiul bălţat ………………………………………16Nisiparniţa ……………………………………………17Novacul ……………………………………………….17Obletele ……………………………………………….18Pangasiusul …………………………………………..18Păstrăvul curcubeu ………………………………….18Păstrăvul de lac ………………………………………19Păstrăvul fântănel …………………………………...20Păstrăvul indigen …………………………………….20Plătica …………………………………………………21Poliodonul ……………………………………………21Porsuşorul ……………………………………………22Roşioara ………………………………………………22Săbiţa ………………………………………………….23Scobarul ……………………………………………….23Scrumbia de Dunăre …………………………………24Somnul ………………………………………………..24Somnul pitic …………………………………………..25Somnul negru ………………………………………...25Şalăul ………………………………………………….26Ştiuca ………………………………………………….26Ţiparul ………………………………………………...27Zglavoaca ……………………………………………..28Zvârluga ………………………………………………28

PEŞTI DE APĂ SĂRATĂAterina .....................................................................

......29Bacaliarul .................................................................

.....29Barbunul ..................................................................

......29Bibanul de

mare ...........................................................30Boul de

mare ................................................................30Calcanul ...................................................................

.....31Cambula ..................................................................

......31

Cega ...............................................................................32Chefalul

mare ...............................................................32Chefalul

auriu ..............................................................32Chefalul

mic .................................................................33Cocoşelul de

mare .......................................................33Codul de

Pacific ...........................................................33Codul de

Atlantic .........................................................34Codul negru de

Alaska ...............................................34Codul

Eglefin ...............................................................34Codul

Pollack ...............................................................34Codul

Leng ...................................................................35Corbul de

mare ............................................................35Corosbina .................................................................

.....35Dorada .....................................................................

......36Dracul de

mare .............................................................36Gingirica ..................................................................

......36Guvidul de

nisip ..........................................................37Guvidul

negru ..............................................................37Guvidul

strunghil ........................................................37Guvidul

hanos ..............................................................38Guvidul de

mare ..........................................................38Hamsia .....................................................................

.....38Heringul ...................................................................

.....39Limba de

mare .............................................................39Lufarul .....................................................................

......40Lupul de

mare ..............................................................40Macroul ....................................................................

.....41Merluciusul ..............................................................

.....41Merlanul ...................................................................

.....41Morunul ....................................................................

....41Nisetrul ....................................................................

.....42Pălămida ..................................................................

.....42

3


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Păstruga ..................................................................

......43Peştele

spadă ................................................................43Pisica de

mare ..............................................................44Rândunica de

mare .....................................................44Rechinul de Marea

Neagră ........................................45Rizeafca ...................................................................

......45Sardina ....................................................................

......46Scorpia de

mare ...........................................................46Smaridul ..................................................................

.....47

Sparosul ........................................................................47

Stavridul .......................................................................47

Şipul ..............................................................................48

Şprotul ..........................................................................48

Tonul .............................................................................49

Viza ................................................................................49

Vulpea de mare ............................................................50

Zărganul ........................................................................50

PEŞTI DE APĂ DULCE

AMURUL(Ctenopharyngodon idella)

Denumire populară: ten, crap chinezesc.Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care trăiesc în ţara noastră, având preferinţe alimentare de natură predominant vegetală. Corpul său zvelt şi fusiform este acoperit în întregime de solzi mari, de culoare gri argintie, cu nuanţe închise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg şi peste 130 cm lungime. Aceştia sunt nişte peşti deosebit de vioi, iar când sunt capturaţi opun o mare rezistenţă, în timpul drilului. Se hrăneşte cu vegetaţie submersă, alge şi stuf. Originar din China, din bazinul fluviului Amur, a fost introdus în apele române în ultima jumatate de secol. Deşi este numit ,,crap chinezesc’’ el este mai apropiat filogenetic de clean decât de crap.

A fost introdus în piscicultura ca sursa de proteină; practic este o maşină de transformat algele, brădişul şi stuful în proteină animală. Creşte foarte repede, iar carnea sa este destul de apreciată pe piaţa de peşte.

4


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ASPRETELE(Romanichthys valsanicola)

Denumire populară: poprete sau sforete.Este singurul peşte a cărui denumire internaţională este cea în limba română: asprete.Răspândire: În apele ţării noastre şi anume în râul Vâlsan, care izvorăşte din Munţii Făgăraş, afluent stâng al râului Argeş şi în Râul Doamnei. A fost descoperit abia în august 1956! Are aspect general asemănător cu zglăvoaca, corpul alungit şi comprimat lateral în regiunea posterioară şi îmbrăcat în solzi ctenoizi. Capul mare, turtit dorso-ventral; osul preopercular neted; nările mari, în formă de pâlnii,; gura terminală şi protractilă; ochii mari şi apropiaţi între ei. Linia laterală completă, prelungită până la baza cozii. Distanţa între cele 2 dorsale este mică. Dorsala a doua este mult mai lungă decât prima. Coloraţia este cafenie, cenuşie cu aspect slab marmorat. Trăieşte pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul râului acolo unde curentul este puternic. Aspretele este o fosilă vie şi este cel mai rar peşte din Europa, şi - după unele estimări - chiar din lume. A fost contemporan cu ultimii dinozauri, are o vechime de peste 65 de milioane de ani, iar in momentul de faţă există pericolul dispariţiei sale. Specie ocrotita de lege!

AVATUL(Aspius aspius)

Denumire populară: avat, aun, boulean, butoi, făt, hanţ, peşte lup, vânător, vulcan, vrespe.Răspândire pe glob: Centrul şi estul Europei, Benelux.Răspândire în România: În Dunăre, în gârlele şi bălţile limitrofe Dunării, Prut, Someş, Criş, Tisa, Bega, Timiş.Lungime: 50 - 60 cm (excepţional 1m). Greutate: 4 - 7 kg (excepţional 15 kg)Mod de viaţă: trăieşte în toate râurile de ses, însă urcă şi până în regiunea desişurilor; îi plac apele clare şi repezi, dar îl întâlnim şi în lacurile şi bălţile adânci, cu fundul nisipos şi pietros. Vânează aproape numai la suprafaţă şi numai ziua, în special la răsărit şi la apus. Cât este mic se hrăneşte cu zooplancton, iar ca adult cu obleţi, cleni, porcuşori, scoici şi melci de apă, pe care-i atacă prin lovituri de coadă, ameţindu-i, apoi îi înghite.Se hrăneşte cu peşti de talie mică, dar preferă obletele.Trăieşte singuratic în curent puternic, în ape curgătoare şi stătătoare, urcând până în regiunea dealurilor; preferă fundurile pietroase.

Se reproduce în martie-aprilie, imediat după dezgheţul apelor, femelele depunând icrele pe funduri pietroase şi nisipoase, în curent repede.Valoare gastronomică: Carne fină, gustoasă, însă cu oase multe.Dimensiunea minimă legală: 30 cm.

BABUŞCA DE DUNĂRE(Rutilus rutilus)

5

http://www.pescar.go.ro/oblete.htm


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Trăieşte în ape stătătoare şi poate fi găsită pe un areal imens de iazuri şi bălţi şi în mai toate lacurile noastre cu fundul nisipos-mâlos şi vegetaţie abundentă. La noi este răspândită în Dunăre şi în bălţile ei, în lacuri, bălţi şi iazuri; este rară în râuri (Mureş, Bega, Timiş, Cerna, Olt, în brăţele închise ale Siretului), unde se întâlnesşte mai ales în cursul inferior şi foarte rar în Prut.Are corpul înalt, gura puţin înclinată, aripioarele ventrale în dreptul aripii dorsale. Culoarea corpului este asemănătoare mediului în care trăieşte, întunecată pe spate şi reflexe mimetice albăstrui sau verzui, făcând-o să se camufleze bine în zona de habitaţie. Are burta albă şi lateralele gălbui-argintii ce vin în contrast cu aripioarele care bat în portocaliu. Ochii au în partea de sus marginile cărămizii-gălbui bordate de o porţiune roşie, viu colorată.Masculii, în perioada reproducerii au pe corp şi pe înotătoare tuberculi albi. Preferă apele închise (bălţi, heleştee, iazuri, lacuri), căutând fundurile nisipoase.Se hrăneşte cu larve de insecte, moluşte şi crustacee mici, uneori şi cu propria progenitură, însă hrana principală este mătasea broaştei.

Se reproduce în aprilie-mai, trecând din râuri în bălţi, unde femelele depun icrele pe vegetaţia submersă.Dă numeroşi hibrizi cu plătica, batca, obletele, roşioara. Dimensiunea minima legala: 15 cm.

BATCA(Blicca bjoerkna)

Este un peşte asemănător plăticii, deosebindu-se prin forma şi culoarea aripioarei anale, prin talia mică şi solzii puţin mai mari. Dimensiunile acestui peşte sunt de 20-25 cm, greutatea 100-200 g. Masculii sunt mai mici decât femelele.Caracteristici: aripioara anală este scurtă şi roşie, lateralele argintii-cenuşii, spatele albăstrui, abdomen alb strălucitor.Localizare: bălţi din lunca inundată a Dunării, cursul inferior al Prutului, Siretului, Argeşului, Oltului, Ialomiţei, pe Crişuri şi Someş. Se poate găsi şi în bălţi, lacuri, iazuri, heleştee sau gârle şi canale de campie.Este un peşte de fund, se hrăneşte cu seminţe, plante acvatice, crustacei mărunţi, insecte de apă, larve, viermuşi roşii de mâl şi resturi vegetale.Se pescuieşte aproape de maluri, în ape adânci cu fundul mâlos sau nisipos, lângă stuf şi papură, primavara şi toamna între ape, iar vara în ape limpezi pe fundul acestora. Dimensiune minima legală: 15 cm.

BELDIŢA(Alburnoides bipunctatus)

Acest peste mic poate fi gasit pretutindeni in raurile reci, limpezi si cu cursul relativ rapid din Europa, din nordul Alpilor si pana in Marea Nordului si Marea Baltica. Traieste in toate apele care alcatuiesc bazinulul Marii Negre. In Romania, beldita se gaseste in toate raurile mai mari. Beldita este un peste de talie mica, cu o lungime medie de 9-10 cm (rar peste 14-15 cm) si greutatea medie de 10-12 g (exemplarele mai mari de 35 g sunt exceptii). Beldita traieste in carduri. Spatiul sau de viata il constituie raurile, incepand cu zona pastravului si pana la cea a scobarului si a mrenei, de obicei in imediata apropiere a fundului apei. Ii plac apele limpezi, bogate in oxigen dizolvat, mai reci si cu adancimi medii, unde albia este acoperita de pietre si nisip. Nu patrunde pana

6

http://www.pescarulamator.ro/lege192_Anexa4.htm

http://www.pescarulamator.ro/platica.htm


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------pe cursurile superioare ale paraielor de munte, cu debit insuficient si neuniform. Consuma de obicei hrana de origine animala, pe care o gaseste la fundul raului, ca de exemplu rame mici, melci minusculi, insecte acvatice si larvele acestora, recurgand doar foarte rar la hrana de natura vegetala. Este un peste care inoata rapid, vioi. Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

BIBANUL(Perca fluviatilis)

Denumire populara: biban, asprisor, baboi, bosman, bubuioc, bonduras, costrus, ghiban, ghebus, zbors.Raspandire pe glob: In toate apele europene cu exceptia Portugaliei, Greciei, sudul Italiei precum si vestul peninsulei Balcanice, in Asia de nord. Raspandire in Romania: In toate apele, incepand din zona unde traieste scobarul, pana la Marea Neagra. Lungime: 30 - 35 cm (exeptional 50 - 60 cm) Greutate: 200 - 500 g (exceptional 2 - 5 kg) Aspect: Corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantati in tegument. Dinti marunti si ascutiti pe ambele maxilare. Bibanul prezinta tepi pe placile operculelor si pe dorsala anterioara. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajuncand spre un verde-negricios, pe flancuri este verde cu reflexe aramii, burta fiind cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.Mod de viata: Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa traieste si in rauri, Este un peste lacom si prefera hrana vie. Acesta se hraneste tot timpul anului . In general acesta sta la loc de panda radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde traiesc solitari. Se hraneste cu insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, chiar si proprii sai pui. Valoare gastronomica: Carne este alba, gustoasa, cu putine oase. Dificil de curatat de solzi (prin oparire, prajire). Se consuma fileuri prajite sau peste intreg saramura. Da gust bun ciorbei de peste. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

BIBANUL-SOARE(Lepomis eupomotis gibbosus)

Denumire populara: regina baltii, regina, biban-soare, sorel. Raspandire pe glob: Originar din America de Nord, a fost adus in Europa in sec XIX, raspandindu-se pe intreg continentul. Raspandire in Romania: In toate apele dulci, rauri, lacuri, iazuri, helestee. Prezenta nedorita fiind daunator altor specii. Lungime: 12 - 15 cm Greutate: 100 - 150 g

7


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Aspect: Corpul este oval, plat, cu solzi colorati frumos verde-oliv, cu pete brune si albastre, burta fiind liliachie. Mod de viata: Ii plac locurile cu stuf alge si alte plante acvatice pe unde pestii isi depun icrele cu care acesta se hraneste. Se hraneste cu: icrele de peste, insecte, larve, alevinii altor pesti. Valoare gastronomica: Carnea este buna mai ales la exemplarele mari. Da gust bun ciorbei de peste.

BOARŢA(Rhodeus sericeus amarus)

Peste cu corpul latit, cu o dunga verzuie inspre coada, prezinta o linie mijlocie intrerupta. Coloritul acestui peste devine frumos in timpul depunerii icrelor când, in mod sportiv, ar trebui eliberat.Masculul se deosebeste prin culori aprinse si diverse, avand aripioarele rosii. Femela are o prelungire de forma unui viermisor inaintea analei, tub cu ajutorul caruia depune icrele in scoicile de pe fundul apei. Cu o lungime de 6-8 cm. traieste in santuri cu multa vegetatie. Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

BOIŞTEANUL(Phoxinus phoxinus)

Asemanator cu beldita si obletele, boisteanul se diferentiaza prin forma corpului care este cilindric, botul este rotunjit si solzii marunti.Coloritul specific demarca spinarea verde bruna, de laturile deschise, cu pete asemanatoare bibanului. Irizatiile laterale bat spre albastru-verde sidefat, iar botul si unele aripioare se nuanteaza in rosu. Boisteanul traieste in mal, in locuri cu ape domoale, la adincime, unde cauta vietuitoare mici si resturi organice. Are simturile foarte dezvoltate, de aceea camuflarea trebuie sa fie cit mai buna.Dimensiunile obişnuite sunt de 9 - 10 cm, întâlnind rar şi exemplare ce pot ajunge la 15 cm.Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

8


http://www.pescarulamator.ro/oblete.htm

http://www.pescarulamator.ro/beldita.htm




------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CARACUDA(Carassius carassius)

Denumire populara: caras, crap de balta, carasita, gurgusel, lunita, rusinoasa. Este un peste foarte putin pretentios, cu corpul rotunjit, fiind in lungime aproape egal cu inaltimea. Are culoarea namolului pe spate, laturile mai deschise spre burta care este de culoare galben-rosiatica. In comparatie cu carasul, cu care se aseamana foarte bine, are solzii mai mari si aripa spinarii mult mai lunga. Peste de fund, este caracterizat de faptul ca nu paraseste zona in care sta, fiind un peste foarte lenes. Are o dezvoltare inceata, cu dimensiuni cuprinse intre 15-20 cm (exceptional 35 - 40 cm), si 80-200 g.Lungime: 15-20 cm Greutate: 80 - 100g (exceptional, aparand hibride caracuda-platica, caracuda-crap, au ajuns pana la o greutate de peste 1,5 kg).Mod de viata: Traieste in apele statatoare, cu exceptia celor de munte, nu prea adanci, cu albia namoloasa. Se hraneste cu: larve, rame, mamaliga, etc. Dimensiunea minima legala: 17 cm.

CARASUL(Carassius auratus gibelio)

Denumire populara: caras, caras argintiu, caracuda argintie, caracuda alba, argentina, caras-florat, etc. Raspandire pe glob: Provine din Asia Orientala, fiind mai raspandit in China si Japonia. Este aclimatizat in toate tarile Europei. In Romania se intalneste in toate raurile si lacurile de ses, in Delta si in Dunare.Lungime: 15 - 20 cm (exceptional 40 cm) Greutate: 200 – 300 g (exceptional 2,5 kg) Aspect: Asemanarea cu caracuda ii face pe unii sa ii cofunde, insa carasul atinge talii mai mari si are o coloratie diferita. Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate, de culoare cenusie-negricios-albastruie, care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii, apoi argintie curat. Culorile sunt mai inchise sau mai deschise in functie de mediul, mai luminat sau mai putin luminat, in care traieste. Corpul este alungit, cap scurt, solzi mari si grosi, bine fixati. Mod de viata: Prefera locurile cu vegetatie si fund malos, traind in aceleasi biotipuri cu caracuda. Curios la acest peste faptul ca toate exemplarele de peste 15 cm sunt femele. Sub aceasta talie sunt si masculi in proportie de circa 50%, insa din a doua vara se pare ca acestia devin femele. Se credea ca icrele lor sunt fecundate de crap si carasul auriu, si ca acesta ar fi o incrucisare intre acestia, insa este o specie bine definita. Se hraneste cu organisme vegetale si animale, purici de balta, larve de insecte, viermi, icre de peste, etc. Valoare gastronomica: Carnea este gustoasa, dulce. Dimensiunea minima legala: 15 cm.

CHIŞCARUL

(Eudontomyzon danfordi)

9

http://www.pescarulamator.ro/caras.htm


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

(Eudontomyzon mariae)In tara noastra traieste mai ales in afluentii Muresului, Somesului si ai Crisurilor, cum sunt Iadul, Sebesul, Streiul, Crisul Negru si Crisul Repede, in Timis, Somesul Rece si Cald, dar a fost intalnit si in afluentii Argesului si ai Moldovei, precum si in Siret, Dambovita si Bistrita Aurie. In Dunare traieste ruda sa apropiata, Eudontomyzon mariae, care creste la dimensiuni mai mari decat chiscarul din apele montane.

Chiscarul poate fi usor recunoscut dupa corpul lung, cilindric si gura rotunda; cand o tine complet deschisa, este perfect circulara, nefiind prevazuta cu maxilare. La prima vedere se aseamana cu un sarpe. Spatele chiscarului este gri-albastrui sau gri-brun, partile laterale gri-galbui, iar abdomenul galbui sau de un alb murdar.Lungimea exemplarelor mature este de 20-22 cm, dar poate atinge si 30 cm; are o greutate de 10-25 g, corpul sau fiind de regula de grosimea unui deget.Chiscarul se reproduce in august. Dupa depunerea icrelor, reproducatorii mor. Duce o viata parazitara pe seama pestilor (mai ales a exemplarelor bolnave) din raurile de munte. Folosind drept ventuza gura sa circulara, el se lipeste de corpul pestilor, sugandu-le sangele si celelalte substante nutritive.Specie ocrotita de lege!

CLEANUL(Leuciscus cephalus)

Raspandire: Foarte raspandit in toate apele curgatoare din regiunile de dealuri, urca pana in zona pastravului si lipanului, dar il putem gasi - mai rar - si in apele de campie.Descriere : Are corpul gros, aproape cilindric, capul relativ mare, gura terminala si larga; solzii, destul de slab fixati, sunt tiviti cu negru.Se deosebeste de crap prin lipsa mustatilor, precum si prin aripioara dorsala, care la clean este mult mai mica.Dimensiuni: poate atinge lungimi de 25 - 40 cm (exceptional 50 - 80 cm) si 200 g greutate (exceptional 4 kg).Comportament : Vara si toamna sta in locuri mai linistite, in bulboane, pandind prada din zone unde curentul apei nu este prea puternic. Dimineata, seara si mai ales noaptea se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi, vegetale, atacand si puii si icrele altor pesti. In prima perioada de viata traieste in carduri, cu cat avanseaza in varsta devenind solitar.Se reproduce devreme si chiar in lunile iulie - august. In timpul reproducerii masculii poarta niste granulatii albe pe cap si pe laturi. Femela depune pana la 100.000 icre de diametrul de 1 -1,5 mm, pe locurile tari, pietroase sau fara vegetatie acvatica, acolo unde apa este linistita.Dimensiune minima legala: 25 cm

10


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

COSACUL(Abramis ballerus)

COSACUL CU BOT TURTIT(Abramis sapa)

Este un peste asemanator platicii, cu capul mic si culoare albastruie inchis spre verde pe lateral, cu un areal redus la baltile riverane Dunarii. Abdomenul este usor galbui, in unele cazuri roscat. Hrana de baza o constituie insectele, larvele rosii, crustacee si moluste.Greutatea oscileaza intre 200 - 300g, ajungand rar la 700 g -1 kg, iar dimensiunea intre 15-25 cm, rar ajungand la 30 cm. Pescarul va cauta pe fundul apei, unde curentul este lent si materialul mocirlos, in rest pescuitul se desfasoara nădind in acelasi fel si având aceleasi monturi ca la platica.Dimensiunea minima legala: 25 cm.

CRAPUL(Cyprinus carpio)

Denumire populara: crap romanesc

11




------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Crapul comun se aseamana cu carasul si are corpul acoperit cu solzi.Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile, iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun-argintie, cu nuante in functie de particularitatile mediului in care traieste. Primavara si toamna, prefera hrana de origine animala, spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala.Crapul este un peste omnivor, ce poate trai pana la 150 de ani. El se intalneste in apele dulci din Europa, America de Nord, Africa si Asia. Fiind un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult ajunge la 11 kg, exemplarele cele mai mari depasind 40 de Kg. Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi, iar inotatoarele perechi, dorsala si anala, au radiile moi, exceptand primele 2-3 care au forma de spini. Pe maxilar are o pereche de mustati mai mici, iar spre coltul gurii o pereche de mustati mai mari. Primavara, cand apele incep sa se incalzeasca, crapul incepe sa misune in cautarea hranei, vara urmand a se retrage la apa adanca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. Iarna, crapii se retrag in gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii. Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante, dar exemplarele mari, mai degusta si pestisori sau raci. In mod normal, un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale. Reproducerea are loc prin aprilie-mai. In acest timp, crapii se aduna in carduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. O femela depune o cantitate de icre de pana la 23% din masa sa neta, icrele masurand 1,3-1,5 mm diametru. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Nu intotdeauna icrele sunt expulzate in totalitate, o parte ramanand in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 0C. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile pe vegetatie. Dimensiune minima legala: 45 cm.

CRAPUL OGLINDA(Cyprinus carpio)

Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor, exceptie facand zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Are culoarea brun-galbuie, cu nuante determinate de mediul in care traieste. Modul de hranire si comportamentul sunt similare cu cele ale crapului comun. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun. Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda, cu deosebirea ca se remarca absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. La acesta gura este orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, si este prevazuta cu doua mustati. Crapul golas creste in iazuri si helestee. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o greutate de peste 40 kg.

12


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

FITOFAGUL(Hypophthalmichthys molitrix)

Denumire populara: crap argintiu, crap chinezesc.Raspandire in Romania: Originar din China, a ajuns in tara noastra la inceputul anilor ’60, incercandu-se aclimatizarea lui in medii naturale, deschise. De aici a ajuns accidental in Dunare si raurile mari. Cele mai multe exemplare se intalnesc in Dunare, din Delta pana in apropierea Portilor de Fier.Spre deosebire de novac are capul mai mic si o culoare mai deschisa. Ca hrana prefera planctonul de natura vegetala (fitoplancton). Este un peste de talie medie-mare, cu un ritm de crestere rapid (in primii 3 ani de viata poate depasi o greutate de 4kg). Aspect: capul foarte mare cu ochii asezati jos, gura mare, dintii faringieni puternici; corpul este acoperit cu solzi mici si argintii. Partea dorsala este gri-verzuie, deschizandu-se pe flancuri pana spre argintiu. Abdomenul este alb-argintiu.Lungime: 40 cm (exceptional peste 1,5 m) Greutate: 1-2 kg (exceptional peste 60 kg) Se reproduce doar in bazine artificiale, atent supravegheate si controlate de piscicultori. Cu toate acestea, a fost semnalata prezenta unor exemplare de mici dimensiuni in regiuni populate cu mult timp in urma. De aceea se presupune ca reusit sa se adapteze si sa se inmulteasca in Dunare si principalele rauri.Majoritatea timpului si-l petrece inotand in straturile superficiale ale apei in cautarea hranei. Acest peste are o carne foarte gustoasa, bogata in grasimi, prezentand o valoare economica ridicata.Se prinde la mamaliga, boabe de porumb in lapte, pufarin.

FUSARUL(Aspro streber)

La noi este intalnit in dunare si majoritatea raurilor mari. Este un peste de talie mica-medie, putand atinge in mod exceptional 30 cm si 400 g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 10-15 cm si cantaresc 100-250 g. Corpul fusiform este acoperit cu solzi mici, desi si aspri. Capul alungit, usor ascutit si turtit dorso-ventral. Gura transversal este brazdata de numerosi dinti marunti. Operculul se termina printr-o parte subtire si ascutita asemanatoare unui ghimpe. Traieste pe fundul pietros si nisipos al apelor limpezi, curate, bine oxigenate si adanci.

Coloratie: Partea dorsala si flancurile sunt galben-cafenii, iar corpul, pe intreaga lui lungime, este brazdat de 4-5 dungi transversale late, negricioase. Abdomenul este alb-galbui. Hrana: Fiind un peste rapitor se hraneste cu larve ale diferitelor insecte, viermi, insecte, icre si pestisori. Reproducerea are loc in perioada martie - aprilie, cand femelele migreaza in amonte, spre zonele cu apa mica pentru a depune icrele pe pietre sau pe plantele acvatice. Comportament: In majoritatea timpului sta ascuns deasupra substratului pietros sau nisipos, parasindu-si ascunzatoarea doar pentru a se hrani. Se pescuieste in special toamna. Are carnea alba si gustoasa. Nu este specificata lungimea minima de retinere.

13


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

GAMBUZIA(Gambusia affinis)

Gambuzia este o specie euribionta, care se aclimatizeaza usor. Traieste în ape curgatoare si statatoare, dulci si salmastre, suportand variatii mari de temperatura. Gambuzia poate trai si in ape poluate. Cand temperatura apei scade sub 10 C, se ingroapa in nisip, intrand in ,,somnul de iarna’’. Gambuzia are lungimea, la femele intre 2 si 4 cm,iar la masculi intre 1,5 si 2,5 cm. Are corpul gros, cu solzi mari. Capul este turtit dorso-ventral, cu mai multe santuri adanci, cu diferite forme. La femele, de o parte si alta a abdomenului apare cate o pata neagra. Hrana: de preferinta larve de tantari, cu crustacei mici, diatomee, alge verzi sau albastre. Reproducerea gambuziei are loc atat timp cat temperatura apei se mentine intre 15 si 20 0C in lunile aprilie-iunie, adultii inotand in acest timp in grupuri numeroase la suprafata apei. Femelele, dupa fecundare, poarta ouale în abdomen timp de 4-6 saptamani, dupa care le depun. Ies aproximativ 60 sau 100 pui care înoata si se hranesc singuri. Provine din America si a fost raspandita in multe tari in scopul distrugerii larvelor de tantari.

GHIBORŢUL(Acerina cernua)

In Romania poate fi intalnit in toate raurile mai mari, incepand cu zona caracteristica mrenei si pana la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Traieste in numar mare in baltile de langa Dunare, in Dunare, Olt, Mures, Crisuri, Somes, Timis, Bega, precum si in foarte multe lacuri (Snagov, Cernica, Caldarusani, Zau de Campie etc.). Apare in multe iazuri si helesteie, chiar si in crescatorii, unde este considerat o specie nedorita, consumatoare de icre si de larve de crap.Corpul pestelui este relativ scurt si indesat, turtit lateral. Seamana cu cel al bibanului, profilul spatelui fiind insa mai incovoiat. Buzele sunt carnoase, iar dintii marunti sunt asezati in gura intocmai ca o perie. Pe opercule si pe marginile lor sunt implantati tepi foarte ascutiti si marunti. Corpul este acoperit cu solzi mici si aspri (solzi ctenoizi). Pestele are doua inotatoare dorsale, nedespartite printr-un interval, dintre care prima este prevazuta cu 12-16 radii tepoase. Intepatura provocata de tepii din inotatoarea dorsala este extrem de dureroasa si se poate infecta. Ghibortul este un peste de talie mica, cu o lungime medie de 12-15 cm, rar de 30-32 cm. Greutatea medie in apele din tara noastra este de 25-30 g, depasind rareori 35 g.Carnea sa este gustoasa, mai ales pentru prepararea ciorbei pescaresti.Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

GHIDRINUL(Gasterosteus aculeatus)

14


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia. Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani. Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.

GRINDELUL(Nemachilus barbatulus)

Denumiri populare: grindel, grindea, moină, molan, vârlan. Răspândire: în Europa de la Cercul polar până în nordul Italiei, iar în est până în Urali. În România este un peşte comun în mai toate apele de deal şi de munte. Corpul este aproape cilindric, cu solzi mici şi rari, învelit într-un strat des de mucus, ceea ce îl face alunecos la pipăit. Spatele şi burta sunt lipsite de solzi. Gura largă are deasupra patru mustăţi, iar în colţuri încă două. Poate atinge lungimea de 10-15 cm. Coloraţia: Foarte variabilă, în general marmorată, galben-verzuie pe spate şi flancuri, cu multe pete negre, neregulate. Burta albă cu o linie roşiatică. Pe înotătoarele dorsală şi codală prezintă pete brune, neregulate. Preferă apele limpezi, cu fund nisipos sau cu prundiş. Este un peşte fricos, activ mai mult noaptea. Se reproduce în aprilie - mai. Carnea sa este foarte gustoasă şi de aceea este vânat cu plase cu ochiurile mici de către localnici.

LINUL(Tinca tinca)

Linul se gaseste in cea mai mare parte a Europei. Lipseste in apele din nordul Scotiei, nordul si centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei si din Crimeea. In tara noastra, linul este foarte raspandit in apele de ses, in multe ape statatoare dulci, lacuri, brate moarte etc., inclusiv iazurile de crap. Se gaseste in toate baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, in bratele moarte, dar numarul cel mai mare de lini traieste in Delta. In rauri este mai rar intalnit, pentru ca nu-i plac curentii din apele curgatoare. Aspect: Poate fi recunoscut usor dupa corpul caracteristic, indesat, foarte lat in regiunea cozii, precum si dupa solzii marunti cu care este in intregime acoperit. Corpul lui este protejat insa si de un strat gros de piele, cu o bogata secretie. Masculii sunt ceva mai mici decat femelele de lin de aceeasi varsta. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie de 0,5-1 kg. Mai rar poate atinge si lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg. Linul creste lent, desi are o mare pofta de mancare. In timpul zilei se misca relativ putin, schimbandu-si locul mai ales noaptea, cand miscarile sale devin putin mai vioaie. Cand scurma cu botul malul de pe fundul albiei, tulbura puternic apa din zona respectiva, tradandu-si astfel prezenta prin bulele de aer si norul de mal ce se ridica spre suprafata apei. Inainte de a inghiti hrana, el o ,,pipaie’’ indelung, o impinge cu botul intr-o parte si intr-alta si dupa multe tergiversari se decide sa o inghita. Linul este un peste pasnic, omnivor, a carui hrana consta in principal din insecte acvatice si larvele acestora, rame, melci, scoici si raci minusculi. Consuma cu evidenta placere semintele unor plante din apa, dar ,,paste’’ si mugurii si lastarele tinere ale acestor plante, materiile organice aflate in descompunere pe fundul apei, cum ar fi, de exemplu, excrementele crapului. Odata cu hrana, linul inghite de regula si mici

15


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------cantitati de mal. Cu buzele usor intinse inainte, culege insectele, larvele acestora, precum si melcii lipiti de tulpinile submerse ale plantelor acvatice. Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm.

LIPANUL(Thynallus thymallus)

Denumiri populare: lipan, lipian, lipean, cimbrisor. Raspandire: in toata Europa, cu precadere in zona centrala si nordica. In Romania se poate intalni in multe rauri de munte, in zona dintre zona pastravului si cea a mrenei. Din cauza faptului ca traieste mai jos decat pastravul, in zone construibile, arealul lipanului este in permanenta amenintare, astfel numai in ultimii 12 ani zonele in care se gasea frecvent lipan s-au injumatatit. Este un peste foarte elegant, foarte frumos, are o forma alungita, aripioara dorsala este foarte inalta, stropita cu pete galbene, mov si negre asezate in linii orizontale. Dimensiuni 30 – 40 cm. Extrem de rar exemplare peste 1 kg.Coloratia: Pe flancurile cu fond argintiu se amesteca nunate de galben si violet stropite cu puncet mici, negre, galbui asezate sub forma unor linii orizontale, spatele este inchis la culoare, batand spre verde inchis, burta alb - galbuie. Prefera apele de la poalele muntilor, cu curenti mai domoli, si deshidere mai larga, sta la panda in suvoaie, sub pietre, sub cascade. Se hraneste cu larve, mici crustaceee, muste pe care le prinde chiar si din zborul la rasul apei, iar exemplarele mari mai ataca si pestisori. La varsta de 3-4 ani se aduna in lunile martie - mai in grupuri mici si urca in zonele superioare ale raului unde femela depune in mici cuiburi din prundis icrele. Dupa 14 - 30 zile puii ies din icre. La un an masoara 10-12 cm, la 2 ani 15-20 cm, iar la 3 ani 30 cm. Specie ocrotita de lege!

LOSTRIŢA(Hucho hucho)

Cel mai mare salmonid din apele noastre, putand atinge talii impresionante, lostrita o gasim numai in ape mari, cu debit constant si bogate in hrana naturala. Poate ajunge la 1 m lungime si 10 - 12 kg greutate. Corpul il are aproape cilindric, gura mare cu dinti puternici. In general, in primii ani, culoarea este argintie, cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie; pe masura ce se maturizeaza devine roscata pe laturi si galbena deschis pe burta, cu luciri argintii. Flancurile sunt stropite cu puncte mici inchise la culoare. In cazul lostritei, boistea are loc in aprilie si dureaza pana pe la jumatatea lui mai. In aceasta perioada, atat masculul cat si femela isi modifica coloritul : femela capata un colorit pestrit, iar pielea de pe capul masculului devine o crusta intarita.In momentul in care cuibul de pe fundul apei este gata, femela depune cele 1600 - 2000 icre la kg/corp.Puietul se hraneste cu insecte si crustacee, mai tarziu si cu puiet de peste, iar dupa 1 an numai cu peste (zglavoaca, porcusorul, cleanul, mreana, obletul, grindelul, mihaltul) si cu alte vietati care traiesc in preajma apelor (ataca broaste, soparle, soareci si chiar si pasari de apa).Lostritele mari, de regula, prefera zonele adanci aproape de fundul apei, ferindu-se de curent de dupa vreun bolovan sau orice alt obstacol. In zonele de defileu sau in cele cu maluri abrupte lostrita prefera locurile de sub maluri sau pe langa vreun copac cazut in apa. O intalnim acolo unde curentul apei este variabil, dar adancimea mai mare, coborand in aval, pe masura ce creste in greutate. Ziua se odihneste in gropile mai adanci, iar noaptea este foarte activa. Peste solitar, este un rapitor fara pereche, atacandu-si chiar semenii. De fapt, cel mai accentuat canibalism il intalnim la lostrita din toate speciile de pesti din apele noastre. Nu se hraneste cu cadavre. In prezent se fac eforturi pentru inmultirea artificiala si popularea unor bazine acvatice care pot oferi conditii pentru cresterea acestei specii. Specie ocrotita de lege!

16


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

MIHALŢUL(Lota lota)

Raspandire pe glob: Se intalneste in toata Europa, din nord pana in Italia. Raspandire in Romania: In toate apele curgatoare, in special in Mures, Olt, Somes, Crisuri, Bega, Timis, Jiu, Cerna, Prut, Siret. Se gaseste si in Dunare, in Delta si lacurile de revarsare. Prefera zonele cu ape mai mici. Lungime: 35-45 cm (exceptional 1m) Greutate: 0,5- 2kg (exceptional 10 kg). Aspect: Se aseamana cu somnul, desi face parte din alta familie. Coprul lung, cu partea anterioara cilindrica, iar cea posterioara plata. Cap mare, cu gura larga, cu doua mustati mici, cu dinti desi. Are o a treia mustata careporneste din barbie si este mai lunga. Ochii sunt mici. Solzii sunt foarte marunti. Spatele si flancurile au culoarea brun-verzuie, burta fiind albicioasa. Mod de viata: Prefera apele reci, vara hranindu-se foarte putin. Odata cu racirea vremii devine mult mai activ, parasindu-si ascunzatorile in cautarea hranei. De obicei vaneaza numai noaptea, ziua foarte rar si numai pe vreme inchisa. Se hraneste cu: viermi, crustacei, moluste, insecte, alevini (pestisori) si icre. Pescuitul sportiv: Rezultate bune se obtin iarna. Este cautat aproape de fundul apei, cu pluta sau cu plumb de fund. Muscatura este hotarata si se apara cu darzenie. Valoare gastronomica: Carnea este alba, fara oase si foarte gustoasa. Ficatul este o adevarata delicatese si este considerat a avea proprietati afrodisiace. Atentie !!! Icrele mihaltului sunt toxice.

MORUNAŞUL(Vimba vimba)

Raspandire pe glob: In bazinele Marii Negre, Marii Caspice, Marii Nordului si Marii Baltice. Raspandire in Romania: In raurile Siret, Prut, Buzau, Bistrita, Olt, Somes, Mures, Cerna, precum si in Dunare. Lungime: 15 - 25 cm (exceptional 40 cm) Greutate: 0,3 - 0,4 kg (exceptional 1kg) Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, botul proeminent cu falca de sus mai mare si gura arcuita,cu partea inferioara in forma de potcoava. Botul este asemanator cu cel al morunului de unde isi trage si numele. Culoarea capului si spatelui este cenusiu-albastruie, burta alb-argintie, cu luiciu mai puternic decat al scobarului. Aripioara dorsala este inalta si scurta. Mod de viata: Prefera locuile unde apa este adanca si are un curs domol, cu fundul nisipos sau malos. Se hraneste cu: viermi, moluste, broaste, crustacee, larve, rame, resturi vegetale. Valoare gastronomica: Carne grasa si gustoasa. Specie ocrotita de lege!

17

http://www.pescar.go.ro/somnul.htm


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

MREANA(Barbus barbus)

Denumire populara: barcaci, breana, jama, imbrena, mireahna, mbreana, balana, umbreana. Raspandire pe glob: Aproape in toate raurile conlinare si de ses ale Europei. Raspandire in Romania: Traieste in raurile mari si mici Prut, Siret, Somes, Jiu, Arges, Olt, Mures, Cerna, Trotus, Tarvane, Somes, Bistrita, Crisuri, Dunare. Sta la adancime in curenti, adapostindu-se dupa bolovani sau alte obstacole care-i asigura un adapost.Lungime: 40 - 60 cm Greutate: 0,8 - 1 kg (exceptional 10 - 12 kg). Mod de viata: Traieste in apele mai repezi si cu albia pietroasa. Este un peste de fund, acolo isi cauta hrana. Pretutindeni unde albia se adanceste si apa curge mai repede, ne putem astepta sa dam de un banc de mrene. In dosul insulelor , al bancurilor de nisip, la gura afluentilor, la coturi, unde apa sapa in albie adancituri putem da de mreana. Timpul bun de pescuit incepe din a doua jumatate a lunii februarie si tine pana la sfarsitul lunii martie, in zile caldute si cu cer acoperit de nori.Se hraneste cu seminte, viermi, rame, insecte, melci, hoituri. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu pluta sau cu plumb pe fundul apei. Pescuitul cu pluta se face cu undita simpla sau cu lanseta. Momeala se arunca oblic in susul apei, in asa fel incat curentul sa o aduca la locul vizat. Pentru pescuitul pe fund se folosesc plumbi gauriti prin care firul culiseaza. Valoare gastronomica: Carnea ei este cu atat mai gustoasa cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai spre iarna. Dimensiunea minima legala: 27 cm.Atentie!!! Icrele mrenei sunt toxice.

MURGOIUL BĂLŢAT(Pseudorasbora parva)

Murgoiul bălţat face parte din familia Cyprinidae şi trăieşte în estul Asiei, în râuri şi lacuri, în zona malurilor cu vegetaţie acvatică densă. Împreună cu crapul-de-iarbă, a ajuns prin aclimatizare în apele interioare central-europene şi s-a răspândit mai departe.Se hrăneşte mai ales cu larve de insecte şi insecte care cad în apă. Atinge o lungime de până la 10 cm. Masculii se ocupă de protejarea puietului.

NISIPARNIŢA(Cobitis caspia romanica)

Este un peşte endemic, a cărui prezenţă a fost semnalată pentru prima dată în ţara noastră în 1943. Cunoaşte o largă răspândire în cursurile superioare ale principalelor râuri, precum şi în afluenţii acestora. Preferă apele limpezi, reci, curate, cu substrat nisipos, coborând până în zona lipanului. Majoritatea timpului stă ascuns în nisip, aproape nemişcat.

18


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Are corpul aproape cilindric, acoperit cu o piele subţire, aproape transparentă, putând ajunge la o lungime maximă de 12 cm. Capul scurt, ascuţit, este prevăzut cu un spin prefrontal foarte subţire, cu două vârfuri alăturate. Gura este mică, prevăzută cu şase mustăţi, mai lungi ca ale zvârlugii. Spatele are o culoare maroniu-gălbuie presărată cu 11-14 pete brun închis, lateralele, puţin mai deschise decât partea dorsală au 8-13 pete mai mici, de culoare brun-deschis, aşezate longitudinal, iar abdomenul este argintiu-gălbui. Se hrăneşte cu viermişori, diferite insecte şi larvele acestora, mici crustacei şi moluşte. Se foloseşte ca momeală pentru pescuirea păstrăvului, avatului, cleanului şi lostriţei.

NOVACUL(Aristichthys nobilis)

Denumire populara: crap chinezesc, sângerAjunge la dimensiuni mari datorita hranirii fortate. Odata cu aspirarea apei, pestele aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor, care prezinta o structura speciala, un adevarat filtru. Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Este o specie de culoare mai inchisa, marmorata si consuma plancton de origine animala (zooplancton). Novacul are capul mai mare decat al fitofagului si branhii bine dezvoltate. Nu mananca momeala traditionala, capturile fiind cu totul intamplatoare.

OBLETELE(Alburnus alburnus)

Denumire populara: albete, boblete.Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 10-15 cm si 20-40 grame. Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie.

19


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

PANGASIUSUL(Helicophagus hypophthalmus)

Este originar din Thailanda, traieste in rauri repezi unde poate atinge dimensiuni considerabile. Corpul sau este alungit si comprimat lateral, de culoare gri-albastrui, cu dungi argintii pe toata lungimea acestuia. Capul turtit, privit din fata, are aspectul unui rechin cap de ciocan, desi nu are nici pe departe ferocitatea acestuia. Ochii sunt mari, acoperind jumatate din cap. Gura este alungita si prevazuta cu mustati in partea inferioara. Pui tineri au dinti, pe care ii pierd in stadiul adult. Pangasisus poate respira si aerul atmosferic. La maturitate poate atinge lungimea de 1 m si poate sa depaseasca greutatea de 30 kg. Pangasiusul este un peste omnivor. Se hraneste cu hrana vie si uscata: larve de insecte, crustacee, creveti, pesti, vegetale, putand fi crescut in acvariu.

PĂSTRĂVUL CURCUBEU(Salmo iridaeus girderi)

Denumire populara: curcubeu, venetic. Raspandire pe glob: In raurile din Europa si din vestul S.U.A. Raspandire in Romania: In apele de munte (Valea Stanii, Teleajan, Valea Azugii, Trotus, Somesul Rece). Aspect: Corpul este ca un fus turtit lateral, cu solzii mai mari decat la pastravul indigen. Spinarea este gri - albastruie, flancurile arginii si burta alba. Pe corp are pete mici, cafenii, incercuite cu alb. Pe flancuri se intinde cate o dunga roscat-sidefie cu nuante in culorile curcubeului. Mod de viata: Este mai putin pretentius decat pastravul indigen inprivinta calitatii apei, acest pastrav pare adaptat apelor ceva mai opace; linia laterala bine dezvoltata dovedeste ca poate vana excelent in orice conditii de visibilitate, avantaj pentru pescari, care profita de o apa putin tulbure pentru a prinde curcubeu. Se hraneste cu insecte, crustacee, pesti mici. Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu musca artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare. Valoare gastronomica: Carne foarte gustoasa. Dimensiunea minima legala: 25 cm.

20

http://www.pescar.go.ro/pastravindigen.htm



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

PĂSTRĂVUL DE LAC(Salmo trutta lacustris)

Practic nu este o specie separata, ci doar o varietate a lui Salmo trutta fario, pastravul indigen, adaptat la viata lacustra. Aici gaseste mult mai multa hrana decat in rauri si se dezvolta mult mai repede. Din cauza acestei dezvoltari rapide capata forme putin diferite de ale pastravului de rau, capul ramane ceva mai mic in comparatie cu corpul, trunchiul se lateste si ia o forma mai compacta, coloritul de baza poate ramane asemanator cu al pastravului de rau, adica un patern galben - auriu, spatele verzui si pete rosii inclusiv pe coada si aripiaore dar culoarea se poate schimba devenind argintie pe flancuri, spatele negricios, petele rosii sunt mici si rare, petele negre numeroase, predominante. La noi in tara au fost importati din vestul Europei pastravi de lac derivati din Steelhead-ul american si din alte varietati de pastravi. Astfel exista varietati de pastravi de lac fara puncte rosii, doar o culoare predominant argintie, spate negru si pete mari negre, burta alba. Si acestia sunt declarati tot pastravi de lac, alaturi de indigenii adaptati. Hrana pastravului de lac este foarte variata, de la mici insecte si larve, mici crustacee, moluste, racusori, salamandre, broaste, soricei sau chiar pasari de apa, dar dupa varsta de 1 an baza hranei este formata din pestisori, verdeti (craieti) si zglavoace. De foarte multe ori carnea pastravului de lac salbatic are o culoare rozalie sau chiar portocalie, la fel ca a somonului. Aceasta culoare este data de hrana naturala, se pare ca provine de la mici crustacei foarte vanati de pastrav. Reproducerea pastravului de lac are loc in lunile octombrie - decembrie, alegandu-si de regula locurile din preajma paraielor, cu apa mai oxigenata. Femela depune cca 20000-50000 de icre cu un diametru de 4-5,5 mm, rosii. Spre deosebire de cei din rau, pastravii de lac pot ajunge in primul an de viata chiar si la 18-19 cm, iar in al 3-lea an pot depasi 50 cm. Din cauza ca in Romania majoritatea lacurilor populate cu pastravi de lac sunt lacuri de baraj in care nivelul apei fluctueaza uneori cu zeci de metri sunt foarte rare cazurile in care pontele depuse peste toamna ajung sa eclozeze, de cele mai multe ori ramanad pe uscat sau fiind astupate de prea multa apa ceea ce duce la uciderea embrionilor in icre.

PĂSTRĂVUL FÂNTÂNEL(Salvelinus fontinalis)

Raspandire pe glob: America de NordRaspandire in Romania: In cateva ape (Gurghiu, Dejani, Iad, Neagra Brosteni). Aspect: Seamana cu pastravul indigen insa are un colorit mult mai frumos. Mod de viata: Este mai activ decat pastravul indigen, si mai harnic in prinderea musculitelor aceasta dandu-i un aer mai sportiv. Se hraneste cu: : insecte, crustacee, pesti mici. Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu mucsa artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare. Valoare gastronomica: Carnea este o delicatesa, ca de altfel a tuturor pastravilor. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

PĂSTRĂVUL INDIGEN(Salmo trutta fario)

Denumire populara: pastrav de munte, pastrau, pastrug, patat.

21



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Raspandire pe glob: In toate apele din zona de munte ale Europei. Raspandire in Romania: In toate raurile de munte, in cateva lacuri naturale (Rosu, Calcescu, Balea, Ana), lacurile de baraj populate. Dimensiuni: In rauri: lungime 23 cm ; greutate 150g (exceptional 700 - 800g ). In lacuri: lungime 23 cm (exceptional 70 cm ); greutate 150g (exceptional 5kg ). Aspect: Corp zvelt musculos, gura mare cu dinti ascutiti, solzimici. Coloritul indigenului, surprinzator de placut,variaza in functie de conditiile locului, de naturafundului apei, de flora submersa, limpezimea apei, si luminozitatea albiei. Daca in albiile pietroase, scaldate de lumina, paleta de culori trece de la verde-masliniu spre auriu, in zonele adanci si umbrite pastravul are straie inchise, batand spre brun negricios pe spate. Mod de viata: Traieste in zona superioara a apelor curgatoare,fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate in oxigen dizolvat, apa a carao temperatuta nu depaseste 18°C nici in perioadele cele mai calde. Il intalnim in raurile de munte de la cateva sute de matrii pana peste 2000m. In mod natural, locul de panda si vanatoare nu se schimba decat in perioadele de viituri, cand pastravii sunt purtati la vale de forta curentului, ori toamna, cand are loc bataia si pestii cauta locurile mai ferite, cu apa limpede si fund nisipos sau acoperite cu pietris fin. Se hraneste cu insecte, crustacee, pesti mici (chiar si propriile progenituri). Valoare gastronomica: Este considerat a fi printre cei mai gustosi pesti.Dimensiunea minima legala: 20 cm.

PLĂTICA(Abramis brama)

Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul Dunarii si lacurile de ses si de deal.Are in mod obisnuit 30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei. Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. Nu are mustati. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane. In perioada reproducerii masculii de peste 4 ani au niste excrescente numite „butoni de nunta”. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita. Inotatoarele sunt fumurii. Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul lacului).Desi are multe oase, carnea este foarte gustoasa, saramura de platica fiind foarte apreciata de catre cunoscatori.

POLIODONUL(Polyodon spathula)

Este un peste de apa dulce si apartine familiei Polyodontidae. Poate atinge o lungime de 220 cm. Arealul sau de distributie este sistemul fluviului Mississippi in America de Nord. Se recunoaste usor dupa botul foarte lung, turtit dorso-ventral, in forma de padela. Botul poate

22


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------atinge o treime din lungimea corpului. Gura este foarte mare. Pe spate are o culoare cenusiu albastru spre negru iar abdomenul este alb. Corpul nu este acoperit de scuturi osoase, dar prezinta placi mici spre caudala. Este o specie filtratoare, se hraneste cu plancton. Ca adaptare la acest stil de hranire prezinta numerosi spini branhiali, lungi si subtiri, ceea ce reprezinta o caracteristica a genului. Masculii ating maturitatea sexuala la 6 ani, iar femelele la 9 ani. Se reproduce la o temperatura a apei de 10 - 16 0C. In arealul sau natural de distributie specia este in declin. Specia a fost introdusa in tara noastra pentru acvacultura.

PORCUŞORUL(Gobio gobio)

Se întâlneşte mai ales în râurile lente din zona de şes, în Dunărea şi mai puţin în lacuri.Se aseamănă cu mreana, în parte şi datorită celor două mustăţi groase şi scurte de-o parte şi de alta a gurii. Mreana are însă patru mustăţi, aşadar este uşor de identificat dacă aţi prins o mreană mică sau un porcuşor. Dimensiunea maximă este de 15 cm, cea normală de 10 cm, la care se şi atinge maturitatea sexuală. Durata de viaţă este de aproximativ 3 ani.Trăieşte în mici cârduri, de 10-20 de exemplare, în apropierea locului în care s-a născut. Se hrăneşte pe fundul apei, căutând în substrat asemenea crapului, gura subterminală şi mustăţile fiind o dovadă în acest sens.Se reproduce între lunile aprilie şi iulie. Femela depune 800-3000 icre în mici grămăjoare care eclozează după 10-15 zile în funcţie de temperatură. Peştişorii se menţin în imediata vecinătate a locului de reproducţie, hrănindu-se îndeosebi cu zooplancton.Deşi mic, porcuşorul are o carne foarte gustoasă.

ROŞIOARA(Scardinius erythrophthalmus)

Roşioara este răspândită în apele Europei, din Suedia pana în Mediterana şi Asia Mica. În România se găseşte în aproape toate apele stătătoare de deal şi şes, precum şi în râurile din aceeaşi zonă.Lungimea medie a acestui peşte este de 20-30 cm, dar sunt şi excepţii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul până la 1- 2 kg. Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari şi bine fixaţi în piele. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuanţe de verde sau cafeniu, iar laturile corpului şi burta sunt argintii. Înotătoarele, caracteristice acestui peşte, sunt de un roşu aprins, cu excepţia dorsalei. Ochii sunt aurii şi nu roşu-gălbui ca babuşca, cu care este deseori confundată.Este un peste sedentar, simţindu-se în largul lui în bălţile cu vegetaţie abundentă. Roşioarele ,,serioase’’ (mai mari de 0,5 kg) umblă singure. Vara şi toamna, până la căderea vegetaţiei, o găsim în mijlocul vegetaţiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeşte căderea insectelor în apă, ţânţari, muşte, mici gaze. Alături de acestea mănâncă larve de insecte, viermi, melci, precum şi plante acvatice. Imperecherea are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatură a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate.Carnea acestui peşte este de o calitate inferioară, având multe oase.

23


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SĂBIŢA(Pelecus cultratus)

Raspandire: in Dunare si baltile sale, in lacurile litorale, ca si in apele de ses ale raurilor Mures, Olt, Siret, Prut, unde migreaza pentru reproducere. Lungime: 25 - 35 cm Greutate: 150 - 300 g (exceptional 500 g). Aspect: Corpul este alungit, comprimat lateral, solzi mici ce se desprind usor, ochii mari, gura mica cu falca inferioara proiectata in sus. Spatele este albastru inchis sau verde cu luciuri metalice, flancurile si burta sunt argintii. Mod de viata: Traieste in zonele cu maluri argiloase , ea cautandu-si hrana in aceste zone. Se hraneste cu: larve de insecte, crustacei, pestisori mici. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu undita cu pluta sau la fund cu plumb greu. Se folosesc muste asemanatoare cu cele de la taparina, linguri mici si dandinete. Valoare gastronomica: Carnea este grasa si gustoasa fiind consumata mai ales sarata. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

SCOBARUL(Chondrostoma nasus)

Denumiri populare: scobar, podut. Dimensiuni: Exemplarele obisnuite au 20-30 cm lungime, respectiv 100-500g, mai rar 40 cm si 1-2 kg. Varsta maxima cunoscuta: 15 ani.

Raspandirea: Este raspandit in in zona Europei Centrale, pana in Ural, dar lipseste in zona Balcanica dinspre Marea Adriatica. La noi in tara il gasim in apropierea zonelor montane ale mrenei, in zona colinara si mai putin in Dunare. In Ardeal este vedeta pescuitului pe rau.

Descriere si mod de viata: Prefera raurile mai reci, limpezi, cu fundul pietros (prundis) pe unde umbla in carduri mari. Ii mai plac apele involburate de la confluentele raurilor. Primavara urca pana in zona pastravului intrand in paraie mici cu prundis pentru depunere. Scobarul se hraneste in special cu alge pe care le roade de pe pietre dar nu refuza nici larve de insecte, moluste si crustacee de mici dimensiuni, cereale, icre sau chiar pesti mici (in special primavara, cand poate fi pescuit si cu voblere mici sau rotative). Coloratia pe spate este verde maslinie, burta albicioasa iar aripioarele, cu exceptia dorsalei, sunt rosiatice. Capul are o caracteristica, si anume, maxilarul superior este mai lung decat cel inferior, avand o proeminenta ce aduce cu un nas.

24


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SCRUMBIA DE DUNĂRE(Alosa pontica)

Aspect: Corpul alungit, indesat si mult turtit lateral; solzi potrivit de maricad repede,; sub burta un numar variabil de solzi (30-36) alcatuiesc o muchie distincta (carena); botul mai lungdacat diametrul ochiului. Peste ochi o pleoapa groasa bine distincta. Gura cu numerosi dinti asezati pe maxila, mandibula, limba, vomer si oasele faringiene.Pe spate este verde-albastriu, laturile sunt alb-argintii cu reflexe roz. Are o pata mica neagra suspe opercul.Lungimea obisnuita 30-40cm, exceptional 50 cm. Greutate obisnuita 300-600g, exceptional 1kg.

Traieste in numeroase carduri in Marea Neagra, aparand in februarie pe litoral, pe o zona lata de 30 km, inotand in directia curentului N-S dinspre Bosfor spre Odesa. Sta la gurile Dunarii din februarie si pana in a doua jumatate a lunii martie, vreme suficienta pentru a se ingrasa. O parte din ele, fiind atrase de curentul fluvial de la guri, intra in Dunare pentru reproducere pana mai sus de Giurgiu, cand apa are 6°C, ramanand in Dunare pana la jumatatea lunii mai, cand iau calea intoarsa, obosite si slabite. Ajunsa la varsta de 4-5 ani, depune in Dunare 10.000-140.000 icre cu diametrul de 2,5-2,8 mm.Hrana scrumbiei de Dunare consta in diferite specii de pesti (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine si crustacei). Iarna se retrage in mare.Se pescuieste mai mult industrial la gurile Dunarii.Lungimea minima admisa: 22 cm.

SOMNUL(Silurus glanis)

Denumire populară: somotei, codoi, codău, harc, harcă. Răspândire: în Dunăre şi în bălţile ei, în Deltă, în lacurile litorale (Siutghiol, Taşaul), în cele interioare (Snagov), în râurile Prut, Siret, Argeş, Mureş, Olt, Jiu, Someş, Crişuri, Târnave, Bega, Timiş. Uneori ajunge şi în amonte pe afluenţii râurilor de mai sus (Cibin, Arieş, etc). Aspect: Are corpul masiv, puternic, gros în partea dinainte şi comprimat în cea dinapoi. Pielea nu prezintă solzi, este moale şi alunecoasă, cu secreţii abundente de mucus. Capul este mare şi turtit, gura foarte mare, cu dinţii ascuţiţi şi deşi ca o perie. Are trei perechi de mustăţi din care una cu firele foarte lungi (folosite ca momeală pentru peştişori). Culoarea este verde cenuşie pe spinare şi flancuri; pe alocuri corpul este marmorat. Burta este albă sau gălbuie. Lungime: 0,5-1m (excepţional 3-4 m) Greutate: 10 - 15 kg (recordul mondial de somn prins sportiv este de 157 kg însă poate ajunge până la 400 kg ). Mod de viaţă: Trăieşte în ape adânci cu fundul mâlos. Este un peşte de pândă stând nemişcat mult timp în aşteptarea prăzii, de unde şi numele de somn. Principala sa armă sunt mustăţile care atrag peştişorii curioşi pe care acesta îi înşfacă de cum s-au apropiat îndeajuns pentru a fi o pradă sigură. Spre sfârşitul toamnei se adună în număr mare în gropane adânci unde, îngropaţi în mâl, îşi petrec iarna. Se hrăneşte cu crustacei, peşti (preferă ţiparul), broaşte, lipitori, viermi mari. Se reproduce în aprilie - mai, depunându-şi icrele la apă mică, pe lângă maluri, pe vegetaţie, rădăcini de salcie sau în gropiţe săpate de femelă.Pescuitul sportiv: Perioada optimă pentru pescuit este aprilie-noiembrie. Se practică în special pescuitul de fund, cu scule rezistente şi momeli adecvate. Pescuitul cu lingură ondulată sau rotativă cât mai aproape de fundul apei dă rezultate bune. În toate cazurile trebuie folosite unelte rezistente, cârlige mari şi fire groase. De obicei somnul se înţeapă sigur. Când este mare, scoaterea lui din apă pune probleme serioase. Valoare gastronomică: Carnea este fragedă, grasă şi gustoasă, fără oase. Exemplarele mari au carnea prea grasă. Atenţie!!! Icrele somnului sunt toxice. Dimensiunea minimă legală: 50 cm.

25



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SOMNUL PITIC(Ameiurus nebulosus)

Denumiri populare: somn pitic, somn american, somn cu coarne. Raspandire: Originar din America de Nord, introdus in Europa intai in Germania (1880) apoi in Franta, Austia, Belgia. Astazi gasim aceasta specie raspandita de-a lungul si de-a latul globului. La noi in tara a fost introdus intai in Lacul Sfanta Ana de catre statul maghiar, in 1908. Ulterior s-a raspandit si acum poate fi intalnit in foarte multe ape, rauri si balti. Biologie: In toate zonele in care a fost introdus a fost perceput ca un peste daunator, invaziv, periculos pentru speciile autohtone. Este un peste foarte vorace mancand tot ce-i iese in cale, pestisori, icre, larve, insecte, moluste, crustacee, alge, plancton, muguri si radacini de plante acvatice. Rezista in ape lipsite de oxigen, poluate, supravietuieste in ape de peste 37 0C unde orice alt peste moare imediat, poate rezista luni intregi in ape secate daca i se ofera putin noroi umed. Dimensiunile la care poate ajunge acest peste sunt putin diferite de la o sursa la alta, astfel in timp ce unii specialisti dau dimensiunea maxima la 2-3 kg, pescarii declara exemplare de 5-8 kg. Corpul este asemanator cu al somnului, gura mare, puternica, armata cu dinti mici, spre coada prezinta o aripioara adipoasa, asemanatoare cu a salmonizilor. Pe ambele falci are cate 4 mustati. Inotatoarele dorsala si pectorala au cate un spin puternic. Culoarea este in general maronie-negricioasa, uneori cu tenta violacee, burta este albicioasa. Prefera apele cu fund malos, limpezi, putin adanci in care traieste in grupuri. In lunile martie - mai se reproduce depunand icrele pe ierburi acvatice sau in mici gropite sapate cu coada.

SOMNUL NEGRU(Ameiurus melas)

Originar din America de Nord s-a raspandit impreuna cu somnul pitic in Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone. Este foarte vorace consumand ca puiet insecte si crustacee, apoi ca adult broaste, plante si pesti.In mediul sau originar poate atinge 40 cm.

26


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ŞALĂUL(Stizostedion lucioperca)

Denumire populara: cealau, suduc, smug, etc. Raspandire pe glob: Se gaseste in toata Europa, cu exceptia peninsulei Iberice, Italiei si Angliei Raspandire in Romania: Traieste in Dunare, in baltile dunarene, in rauri mari, in lacuri litorale si in cele din interior. Dimensiuni: Lungime: 40 - 70 cm (exceptional 1m) Greutate: 1 - 4 kg (exceptional 10 - 12 kg). Aspect: Corpul este lung aproape cilindric, subtiat mult spre coada, capul mare, comprimat lateral, gura larga cu deschidere oblica, in jos, ajungand pana inapoia ochilor. Are dinti ascutiti, cu cate doi colti puternici pe fiecare falca. Aripile de pe spate, dorsalele, sunt mari, rotunjite si aproape unite. Cele din fata, ventralele, au ace, aidoma bibanului. Pe spate este verde-cenusiu, din ce in ce mai deschis inspre burta alba, cu 8-12 dungi inchise ce se coboara de pe spate pe laturi. Inotatoarele de pe spinare au dungi si puncte mai inchise. Solzii care il acopera sunt mici si aspri. Mod de viata: Ii plac apele limpezi, unde isi poate zari cu usurinta prada. In apele curgatoare locurile ideale sunt cele unde se intalnesc curentii puternici cu apele linistitem, asa numitele "ape de despartire". Salaul va cauta mereu in zona delimitata de curentii cu viteze diferite, zone create chiar de obstacole naturale sau artificiale (copaci cazuti, radacini, stanci, margini de gropi, baraje de control, etc.). Se hraneste cu pestisori vii sau morti, raci, rame, etc. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu undita cu pluta, cu lanseta la fundul apei cu plumb gaurit sau cu plumbla capatul firului, cu momeala naturala. Se poate pescui cu linguri usoare rotative sau ondulante albe in ape curgatoare, cat mai aproape de fund. Se prinde in tot timpul anului, mai ales pe vreme inchisa. Muscatura estela inceput nusigura, apoi pleaca cu momeala si atunci trebuie intepat. Exemplarele mari se apara destul de ferm. Valoare gastronomica: Carnea este alba, slaba si foarte gustoasa. Dimensiunea minima legala: 50 cm.

ŞTIUCA(Exos lucius)

Denumire populară: căţea, ciucă, fiţă, ştiucoiţa, mârliţă, mârloaie. Răspândire pe glob: Trăieşte în toate apele dulci din Europa, cu excepţia Peninsulei Iberice, Greciei şi Albaniei. Răspândire în România: În toate apele dulci curgătoare şi stătătoare din regiunile colinare şi de şes. Lungime: 40 - 50 cm (excepţional 1,5 - 1,8m) Greutate: 1 - 1,8 kg (excepţional 20 - 22 kg). Aspect: Corp alungit, uşor turtit lateral, capul lunguieţ ca un cioc de raţă, gura largă, dinţi puternici şi ascuţiţi. Culoarea spatelui variază de la gri-verzui la galben, la negru sau cafeniu. Flancurile sunt marmorate cu pete maronii, oliv sau negricioase. Burta este gălbuie sau albicioasă. Mod de viaţă: Preferă apele liniştite, limpezi cu fundul curat, în care abundă peşti mici. Locurile preferate de ea sunt acelea din care poate porni o ambuscadă, ele fiind în general în apropierea unui perete de stuf sau pâlc de papură, printre nuferi sau vegetaţii plutitoare, lângă o masă de ierburi submerse, rădăcini de copaci, etc. Se hrăneşte cu orice vietate acvatică care îi intră în gură, de la insecte la peşti şi chiar propriile progenituri.

27


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Pescuitul sportiv: Se poate pescui tot anul cu excepţia perioadei de prohibiţie (februarie - martie) când depune icrele. Se practică pescuitul cu undiţa cu plută sau cu năluci. Acesta din urma dă rezultate foarte bune cu linguri ondulante sau rotative, peşti artificiali, woblere, etc. La pescuitul ştiucii este necesară montarea unei strune metalice pentru evitarea tăierii firului. Pentru pescuitul cu peştisor viu înţepearea se face numai când se simte tracţiunea mai energică a răpitorului. La pescuitul cu năluci se înţeapă energic când se simte muşcătura ştiucii. Este un adevărat luptător, scoaterea din apă dând mult de lucru pescarului, deoarece opune o mare rezistenţă, folosind o serie de trucuri (schimbări bruşte ale direcţiei, salturi bruşte etc.). Valoare gastronomică: Carnea este destul de gustoasă, având însă multe oase. Icrele ştiucii sunt foarte apreciate. Dimensiunea minimă legală: 50 cm.

ŢIPARUL(Misgurnus fossilis)

Originar din Europa Centrala si cea rasariteana, tiparul este prezent in tot bazinul dunarean, in Romania se gaseste in Dunare si Delta, in toate baltile, bratele moarte, lacurile si iazurile din interiorul tarii, exceptand apele de munte.Corpul este alungit si gros, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos. Tiparul are 10 mustati, dintre care 6 langa gura, iar doua scurte pe mandibula. Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele.

Lungimea obisnuita este de 18-20 cm, dar atinge si 24-26 cm.Tiparul este o specie de peste de apa dulce, care prefera fundul malos si cu multa vegetatie, in general, se gaseste in ape fara nici o miscare, dar apare si in raurile de ses cu un curs foarte lent. Tiparul are posibilitatea sa respire prin intestine, ceea ce-i permite sa reziste mult timp si in albiile care au secat. In acest caz il gasim ingropat in mal, ca de multe ori si in timpul iernii. Prin intestinul gros, puternic vascularizat, absoarbe aerul atmosferic si prin anus elimina dioxidul de carbon. Scormoneste tot timpul fundul baltii, de unde inghite si namol, pe langa hrana preferata, care consta din particule de vegetatie, detritus organic, viermi, larve acvatice, mici crustacee, melci, moluste mici etc. De obicei se hraneste in timpul noptii, ziua fiind inactiv, mai mult ingropat in namol. Tinut in mana, putin strins cu degetele, emite un sunet caracteristic datorita eliminarii bruste a aerului din intestin prin anus. Acestui sunet (chitcait) ii datoreaza si denumirea de tipar. Se reproduce din martie pana in august. Femela depune icrele, in general, in trei portii, in total 10000-15000 icre.

Pescarii il folosesc ca nada vie la pescuitul somnului, stiucii, salaului, mihaltului etc.Specie ocrotita de lege!

ZGLĂVOACA(Cottus gobio)

(Cottus poecilopus)Zglavoaca face parte din familia percidelor al carei membru este si bibanul. Este un peste foarte raspandit, putand fi gasit in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen.Corpul, fara solzi, este aproape cilindric in portiunea de mijloc si usor plat lateral, in vecinatatea caudalei. Are un cap mare si lat, care aminteste de cel al broastei. Ochii privesc in sus. Gura larga este situata in varful botului. Coloritul zglavoacei variaza mult in functie de mediul in care traieste exemplarul respectiv. In medie, zglavoaca creste pana la lungimea de 6-10 cm, ajungand rareori la 12-13 cm.

Daca este speriat, sare brusc din ascunzis, inotand repede dintr-un loc in altul. Hrana acestui pestisor se limiteaza de obicei la ceea ce aduce spre el curentul apei. In timpul zilei nu se prea misca, fiind un peste fricos.

28


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Meniul consta din insecte si larvele acestora, alte vietuitoare mici, precum si icrele si puietul foarte tanar ale altor pesti, provocand astfel pagube in randurile speciilor mai valoroase; dar nu cruta nici propriile icre sau alevini. Perioada de depunere a icrelor corespunde cu lunile februarie-martie. Carnea sa este gustoasa, pe plan local se consuma in mod regulat. In unele rauri montane din Maramures si Moldova poate fi intalnita o ruda apropiata a zglavoacei (Cottus poecilopus), cu un colorit mai bogat, inotatoarele ventrale ale acesteia, mai lungi, intinzandu-se pana la orificiul anal, sunt impodobite cu 5-15 dungi maronii. Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

ZVÂRLUGA(Cobitis Taenia)

Denumiri populare: fâsa mare (Cobitis elongata), sfârleaza (Cobitis aurata radnensis) şi dunariţa (Cobitis aurata bulgarica).Raspandire: in paraie, in majoritatea raurilor (Prut, Siret, Bistrita, Mures, Somes, Olt, Tarnave, Niraj, Bega, Arges) si afluentii lor, incepand cu zona pastravului si pana la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Mai poate fi intalnita si-n barajele de acumulare, Dunare si Delta ei.

Aspect: Corpul pestelui este alungit si puternic comprimat lateral, aproape de aceeasi grosime pe toata lungimea sa, fiind acoperit cu solzi mici si desi, acestia insa lipsind cu desavarsire de-a lungul liniei laterale. Gura este prevazuta cu 6 mustati. Poate atinge o lungime maxima de 15 cm si o greutate de 20 g (majoritatea exemplarelor masoara 8-10cm si cantaresc 7-10g). Sub fiecare ochi are cate un spin osos si foarte ascutit. Coloritul zvarlugii este cafeniu-cenusiu sau galbui.Traieste in general in apele statatoare sau lin curgatoare, cu substrat malos, in mlastini, dar si apele de deal si de munte cu fund malos. Este activa mai ales noaptea, ziua stationand, aproape nemiscata, in apropierea fundului. Se hraneste cu rame, viermusi, moluste si crustacei de mici dimensiuni, larve ale diferitelor insecte, seminte ale unor plante, icre ale unor specii de pesti, materii vegetale.Este folosita ca momeala vie in pescuitul rapitorilor de talie mare: somn, salau, stiuca.

29


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

PEŞTI DE APĂ SĂRATĂ

ATERINA(Atherina boyeri)

Aterina are corpul argintiu, cu o dungă pe toată lungimea sa. Este foarte agilă şi foarte greu de prins. Acest peştisor marin, lung de 9-10 cm, maximum 12 cm, este o specie locală a Mării Negre. Exemplarele tinere sunt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a muşchilor. Aterina migrează pe lângă ţărm în cârduri mici, căutându-şi hrana în partea mai îndulcită a mării. Pătrunde şi în lacurile litorale dulci sau sărate deoarece rezistă la mari oscilaţii de salinitate.Carnea acestui peşte este gustoasă şi se aseamănă cu cea a obletului.

BACALIARUL(Odontogadus merlangus euxinus)

Reprezentant al peştilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic din Marea Neagră. Din ficatul lui se extrage renumita untură de peşte. Aripioara dorsală este formată din trei segmente distinct delimitate, iar cea anală din două segmente. Aripioara caudală este mare şi cu marginea dreaptă. Un semn de recunoaştere, pe lângă cele amintite, îl constituie mustaţa de sub falca inferioară. În lungime, bacaliarul poate creşte până la 50 cm, exemplarele obişnuite fiind însă de 20 - 25 cm. Pe corp are o pigmentaţie brun-albăstruie sau galben-cenuşie cu reflexe violete şi roşiatice. Partea ventrală este albicioasă. Trăieşte la adâncimi de 60-80 m, însă primavara se apropie de mal. Este hrana preferată a morunului.

30


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

BARBUNUL(Mullus barbatus)

Barbunul este un peşte cu o largă răspândire, întâlnindu-se în apele Mării Negre, Mării Mediterane şi în Oceanul Atlantic. Peşte de fund, el este caracterizat prin corpul berbecat şi prin prezenţa sub falca inferioară a două mustăţi lungi. Înotătoarea dorsală este dublă, între cele două părţi ale ei existând o oarecare distanţă. Corpul şi capul sunt acoperite de solzi mari, care se desprind însă foarte uşor. Culoarea generală a corpului este roşie, înotătoarele sunt galbene, iar laturile corpului şi ale abdomenului sunt alb-argintiu cu pete roşii. Ducându-şi viaţa pe fundul mărilor, barbunul se hrăneşte cu vieţuitoare de fund şi resturi vegetale. Barbunul îşi duce toată viaţa în cârduri mici, explorând fundurile bogate în hrană. Barbunii sunt mult apreciaţi pentru carnea lor foarte gustoasă.

BIBANUL DE MARE(Serranus scriba)

Bibanul de mare atinge lungimea de 20-30 cm. Corpul bibanului este uşor comprimat şi alungit, cu solzi ctenoizi, potrivit de mari, ce acoperă mai mult sau mai puţin operculul şi preoperculul. Operculul are 3 ghimpi în partea posterioară. Gura este mare, oblică, cu dinţi fini în perie, printre care se disting şi dinţi conici ce au aspect de canini. Cerul gurii are dinţi mici. Pedunculul codal este înalt. Culoarea generală a bibanului de mare este roşie-cărămizie, cu 7-9 benzi verticale albastru întunecat pe laturile corpului, trecând şi pe linia laterală. Obrajii sunt roz-portocalii, cu dungi şi pete neregulate, albăstrui, ce au aspect de inscripţii. Operculul este cu o pată întunecată. Trăieşte pe funduri pietroase, adânci, hrănindu-se cu peşti mici şi creveţi. Reproducerea poate fi normală sau prin autofecundare. Bibanul de mare este răspandit în Atlantic, Marea Mediterană şi Marea Neagră.

BOUL DE MARE(Uranoscopus scober)

Boul de mare este răspândit în mările care scaldă ţărmurile Europei; el trăieşte şi în Marea Neagră, unde a venit din Marea Mediterană. Numele de bou de mare se trage de la corpul său umflat, prevăzut pe cap cu nişte prelungiri asemănătoare coarnelor de la vite. La înfăţişare seamănă cu dracul de mare. Are însă capul ceva mai mare, buzele mai umflate şi coloritul cenuşiu-cafeniu, brăzdat de dungi brune şi albe. Un semn distinctiv al acestui peşte îl constituie prima aripioară dorsală de culoare albă. Capul este învelit cu plăci osoase. În mod obişnuit stă înfundat în stratul de nisip sau de nămol de pe fund şi, fără prea mari eforturi, se hrăneşte cu pui de peşte şi viermişori. Explicaţia este simplă: din gură îi atârnă un filament, pe care peştişorii, crezând că este vreo algă, se reped să-l mănânce şi cad pradă amăgirii. Boul de mare atinge lungimea de 30 cm. Reproducerea are loc vara (iunie-iulie).

31


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CALCANUL(Scophthalmus maeoticus)

Calcanul poate fi socotit reprezentantul tipic al speciilor de peşti ce fac parte din ordinul pleuronectiformelor. Aceste specii au corpul asimetric, comprimat foarte mult lateral şi culcat pe o parte. Calcanul este culcat pe latura dreaptă şi, de aceea, ochiul drept este aşezat pe partea stângă, alături de ochiul stâng. Când ne uităm la calcan, ceea ce vedem deasupra este latura lui stângă şi nu spatele. Gura este terminală, iar aripioarele pectorale se găsesc una dedesubt şi alta deasupra, în partea pe care stă culcat calcanul. Aripioara dorsală este cea care înconjoară corpul pe partea stângă, dacă privim peştele de deasupra. Aceasta asimetrie este însă secundară, întrucât apare în timpul dezvoltării. Din ou eclozează la început un peştişor cu simetrie bilaterală perfectă, care este pelagic (de suprafaţă). Fenomenul de asimetrie se petrece dupa două luni când se culcă pe una din părţi, pe dreapta şi devine bentonic (de fund), apropiindu-se de maluri în căutarea hranei. La exemplarele adulte corpul este acoperit cu solzi mici şi butoni osoşi mari. Aceştia se găsesc pe ambele laturi ale corpului. În mijlocul fiecărui buton se află un spin subţire. La exemplarele tinere lipsesc spinii de pe butoane. Lungimea la care ajunge calcanul este de 1 m, iar greutatea de 8-10 kg. Obişnuit, calcanul este lung de 0,60-0,80 m, cântărind 3-4 kg. Dupa înfăţişare ar părea paşnic, calcanul este un peşte răpitor, care consumă în special hamsii, aterina, guvizi, barbuni şi bacaliari, adică peşti bentonici şi peşti care cârduiesc iarna în vecinatatea fundului. Carnea sa gustoasă, albă, dulce parcă ar fi pui, se consumă în stare proaspată. Icrele, mărunte şi fine ca nisipul mării, se pot conserva, dând un produs bun de calitate.

CAMBULA(Platichthys flessus luscus)

Spre deosebire de calcan, nu are capul rotund, ci rombic, alungit, acoperit cu solzi mici. La baza aripioarelor anală şi dorsală, cât şi de-a lungul liniei laterale, se întâlnesc butoni osoşi. Prezenţa butonilor dovedeşte că ceea ce vedem deasupra nu este spatele, ci una din laturile corpului. Cambula nu creşte mai mult de 35 cm, lungimea obişnuită fiind de 20-30 cm, iar greutatea 100 - 300 g. Trăieşte pe fundurile nisipoase de unde îşi adună hrana: peşti, viermi, moluşte, crustacei. Are o carne gustoasă.

32

http://www.pescuitulsportiv.ro/cambula.php


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CEGA(Acipenser ruthenus)

Trăieşte în Marea Neagră, Marea Baltică, etc. Atinge dimensiuni de 90-120 cm.Este o specie de apă dulce şi limpede. Botul este alungit, triunghiular, ascuţit. Corpul prezinta 12-17 scuturi dorsale, uşor asimetrice, 58-70 laterale, 12-18 ventrale. Spatele este cenuşiu sau cafeniu cu nuanţe verzui; abdomenul are o culoare gălbui-roz.Se hrăneşte cu crustacee şi larve de insecte, zoobentofag. Hibernează în fluvii, în gropi adânci şi cu fund tare. Trăieşte circa 22 de ani. Se reproduce în aprilie-mai. Există hibrizi cu viza, morunul, păstrugă şi nisetrul. Caracterul care variază cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-se astfel mai multe varietăţi.

CHEFALUL MARE(Mugil cephalus)

Chefalul mare (labanul) seamană cu cleanul, dar este mai mare ca acesta, mai gras, având capul mai turtit, iar aripioarele perechi sunt apropiate unele de altele, lângă cap. Labanul este cel mai mare şi cel mai valoros dintre chefalii Mării Negre. Capul, mare şi turtit dorsoventral, este acoperit de solzi până la vârful botului. Ochiul este prevăzut cu o pleoapă adipoasă foarte dezvoltată. Lungimea maximă la care ajunge este de 63 cm şi greutate de 3,3 kg, dar aceasta după ce trece de 16 ani. Lungimea obişnuită este însă de 25-30 cm, iar greutatea 300-1000 g. Labanul creşte mai repede decât celelalte specii de chefali. Începând cu luna mai migrează spre coastă, pătrund în lacurile litorale şi chiar în gurile fluviilor. Aici caută apă încălzită şi fundul bogat în detritus, pe care îl consumă cu viermii şi larvele de insecte care se găsesc în el. Stau aici până când apa începe să se răcească, retrăgându-se în mare. Are o carne gustoasă, lipsită de oase mărunte.

CHEFALUL AURIU(Mugil auratus)

Popular mai este numit singhil. Prinsă ca o mică mărgea, pata aurie de pe opercul, face ca acestui soi de chefal să i se spună chefalul auriu. El are capul lat, acoperit cu solzi începând de la nările posterioare. Pleoapele adipoase lipsesc. Lungimea maximă la care poate ajunge acest peşte este de 50 cm, când cântăreşte 800 g. De regulă are 20-30 cm şi greutatea de 80-400 g.

CHEFALUL MIC(Mugil saliens)

33

http://www.pescuitulsportiv.ro/chefalul.php

http://www.pescuitulsportiv.ro/chefalul.php

http://www.pescuitulsportiv.ro/labanul.php


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Chefalul mic (ilarul, ostreionul) are botul ascuţit şi acoperit de solzi până la orificiile nazale anterioare. Pleoapa adipoasă este puţin dezvoltată, încât pare inexistentă. Dimensiunile la care ajunge sunt mai mici faţă de celelalte specii de chefali, exemplarele obişnuite fiind de 30-50 cm lungime şi 300-500 g greutate. Peşte marin, trăieşte în cârduri şi se deplasează foarte rapid. Pătrund în lacurile litorale în căutarea hranei şi a apelor calde. Ca şi labanul, ostreinosul are aceleaşi obiceiuri, cu singura deosebire că preferă apele sărate celor dulci, pe când labanul suportă mai bine apele dulci.

COCOŞELUL DE MARE(Blennius tentacularis)

Este răspândit în Marea Mediterana şi Marea Neagră în lungul ţărmurilor. Lungimea obişnuita este de 9-10 cm. Tentaculele supraorbitale sunt bine dezvoltate, ramnificate sau de forma unor palete. Spaţiul interorbital este puţin convex. Botul scurt, rotunjit, cu colţurile gurii trecând puţin de verticala posterioară a ochilor. Pe fiecare falcă, de o parte şi alta, câte un canin mare şi curbat înapoi. Culoarea cenuşie-roşcată, cu linii şi puncte mici, cafenii sau negre. Pe bărbie, uneori, 3 dungi negricioase în zigzag. Trăieşte pe funduri cu facies mitiloid şi este rar pescuit la ţărm. Evită apele îndulcite.

CODUL DE PACIFIC(Gadus macrocephalus)

CODUL DE ATLANTIC(Gadus morhua)

34


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CODUL NEGRU DE ALASKA(Gadus ogac – Greenland)

CODUL EGLEFIN(Melanogrammus aeglefinus)

CODUL POLLACK(Pollachius virens)

CODUL LENG - LINGCOD(Ophiodon elongatus)

Codul este un peşte marin din fam. Gadidae, având corpul mai mult sau mai puţin alungit, acoperit cu solzi mici, moi şi zimţaţi. Este peştele de consum cel mai important din lume, răspândit în zonele nordice ale Oceanului Atlantic şi ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent în Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenuşiu cu pete rotunde cafenii ; cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, gălbui cu pete maronii şi de talie mai mică. Adesea, sub denumirea de cod se comercializează şi celelalte specii de gadidae; eglefin, leng, greenland, pollack (cod negru).

35

http://www.webdex.ro/online/dictionar/leng


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CORBUL DE MARE(Corvina umbra)

Peşte rar la ţărmul Mării Negre, corbul de mare trăieşte în Oceanul Atlantic şi în bazinul mediteranean. Seamănă întrucâtva cu un crap, dar are spinarea mai gheboasã. Caracteristice la corbul de mare sunt nările bine pronunţate, aşezate înaintea ochilor. Coloritul general este cafeniu închis, cu nuanţe mai deschise pe burtă. În mod obişnuit corbul de mare atinge lungimea de 30 cm, extrem de rar 50 cm şi greutatea de 1 kg, respectiv 4 kg. Nu prezintă importanţă economică.

COROSBINA(Blennius sanguinolentus)

Denumita popular corosbină, aceasta specie este bine reprezentată în Marea Neagră. Corpul gros în partea anterioară, îngustat şi comprimat lateral în cea posterioară, are oarecum forma unui mormoloc de broască. Unica înotatoare dorsală este foarte lungă, întinzându-se din dreptul operculului până aproape de baza înotătoarei caudale. Deasupra ochilor se află o pereche de tentacule mărunte, ramificate de la bază ca o tufă. Obişnuit măsoară 13-16 cm. Coloritul este verde sau cenuşiu-verzui, iar pe burtă galben. Pe spate şi pe laturi este pigmentat cu pete albe-spălăcite sau albe-gălbui. Nu prezintă importanţă economică.

DORADA(Sparus aurata)

Este un peşte răspândit pe coasta estică a Atlanticului şi în Marea Mediterană, iar în Marea Neagră destul de rar.Are o lungime obişnuită de 25-35 (rar 50) cm. Corpul foarte turtit lateral, oval, cu solzi subţiri, potrivit de mari. Gura nu prea mare, cu câte 6 dinţi conici, uşor curbaţi pe fiecare falcă, în partea anterioară, şi cu molarii în 3 rînduri pe mandibulă şi în 4-5 rânduri pe maxilă. Spatele şi capul verzui-albăstrui. Laturile argintii cu reflexe gălbui-aurii. Abdomenul este albicios. Peşte marin, preferă apele calde. Se hrăneşte cu moluşte (consumă numai carnea, bucăţile de cochilii le aruncă). Reproducerea are loc către sfârşitul iernii. Caracteristic este hermafrodismul său periodic. Dorada formează în tinereţe cârduri şi îşi caută hrana în apropierea malului, uneori chiar în linia de spargere

36


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------a valurilor pe plajă. Adulţii devin mai solitari. În general preferă întinderile de nisip şi zonele bogate în vegetaţie. Este apreciat pentru spectaculozitatea pescuitului, cât şi pentru carnea sa foarte gustoasă.

DRACUL DE MARE(Trachinus draco)

Pe fundul nisipos al mării, în apropierea ţărmului, trăieşte dragonul sau dracul de mare. Acest peşte nu depăşeşte ca lungime 30-40 cm. Capul umflat, cu bot scurt şi cu ochii mari, bulbucaţi, îi dau o înfăţişare bizară. Prima înotătoare dorsală este formată din ţepi veninoşi a căror înţepătură este foarte dureroasă; ea produce umflarea puternică a piciorului sau a mâinii înţepate. Culoarea predominantă a corpului este cenuşie-roşiatică, cu umbre galbene şi albastre pe laturi, iar burta albă. Se hrăneşte cu viermi, crustacee, pui de peşte, şi mai cu seamă cu pui de calcan. Aceasta specie este ocolită de pescari. ATENŢIE LA ŢEPII DRACULUI !

GINGIRICA(Clupeonella delicatula)

Acest peşte trăieşte în bazinul Mării Negre, al Mării Caspice şi al Mării Azov şi este răspândit în părţile îndulcite ale acestora, de unde pătrunde în fluvii şi lacuri. Dimensiunea obişnuită este la masculi de 8-9 cm, iar la femele rar 12-13 cm. Corpul său este comprimat lateral, iar abdomenul are o carenă bine dezvoltată. Ochii sunt lipsiţi de pleoape adipoase. Aripioara anală are două radii mai lungi decât la celelalte aripioare. Peşte de cârd, gingirica se reproduce în mare, primăvara şi vara, în special în lunile aprilie-mai, la temperatura apei de 13-20 °C. Reproducerea se face în apele mării din vecinătatea coastelor, dar şi în lacurile salmastre şi dulci. O femelă depune între 5-20 mii de icre mărunte, cu diametrul de circa 1 mm. Este un peşte exclusiv planctonofag, consumând zooplancton mărunt, constituind astfel o verigă între plancton şi peştii răpitori sau carnivori, cum sunt scrumbia de Dunăre, salăul, sturionii şi alţii, care consumã cantităţi uriaşe de gingirică.

GUVIDUL DE NISIP(Pomatoschistus microps leopardinus)

Guvidul acesta de talie mică, 5-6 cm, trăieşte atât în mare, cât şi lacurile litorale salmastre sau dulci, pe fundurile nisipoase, la apă puţin adâncă. El are corpul alungit, fusiform, pedunculul caudal lung şi îngust. Cele două aripioare dorsale sunt mai distanţate decât la ceilalţi guvizi, iar prima este mai scurtă. Gura mică are poziţia oblică, în sus, buzele fiind subţiri. Coloritul corpului galben-cenuşiu, asemănător nisipului şi presărat cu mai multe puncte negricioase.

GUVIDUL NEGRU(Gobius niger)

37


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Guvidele negru trăieşte prin grotele formate de stavilopozi lângă diguri, la întuneric.

GUVIDUL STRUNGHIL(Gobius melanostomus)

Cel mai frecvent guvid din apele Mării Negre este strunghilul. Faţă de ceilalţi guvizi are corpul ceva mai gros şi înalt. Botul lui este scurt, obtuz şi foarte convex, iar colţul şi ismul operculului sunt acoperite cu solzi. Coloritul general este galben deschis, stropit cu pete brune neregulate. La baza primei înotătoarei dorsale se află o pată neagră, evidentă. În perioada de reproducere corpul masculilor se înegreşte complet. Strunghilul trăieşte în zona litorală a mării, pe fundul pietros, hrănindu-se cu animale de fund preferând moluştele. Creşte până la lungimea de 20-25 cm.

GUVIDUL HANOS(Gobius batrachocephalus)

Hanosul trăieşte pe fundul pietros al Mării Negre la adâncimi mai mari decât ceilalţi guvizi. El este cel mai mare guvid, ajungând la lungimea de 30-35 cm, şi greutate de 600 g. Are corpul cilindric, pedunculul caudal lung, iar capul mare, gros, puternic turtit dorso-ventral. Ochii hanosului sunt mari, apropiaţi, situaţi în partea superioară a capului. Operculul şi baza înotătoarei pectorale sunt neacoperite de solzi. Hanosul este galben-închis sau brun pe spate şi pe laturi, stropit cu pete întunecate, neregulate. Pe laturi se disting 2-6 dungi transversale, cafenii sau negre. Specie tipic marină se hrăneşte cu moluşte, crustacei şi peşti mici. Se întâlneşte în mod excepţional în apele salmastre sau dulci. Hanosul are o carne gustoasă.

GUVIDUL DE MARE(Gobius cephalarges)

Trăieşte pe fundul pietros al Mării Negre, în vecinatatea ţărmului. Este un peşte cu capul turtit dorso-ventral, mai lat decât înalt, cu buza superioară groasă şi lăţită lateral. La această specie pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral şi înalt. Ca şi la ceilalţi guvizi înotătoarele ventrale sunt unite, formând o ventuză cu care peştele se poate fixa pe stâncă. Coloritul corpului este variabil. Predomină culoarea gălbuie-întunecată, corpul fiind presărat cu pete brune şi negricioase, dispuse neregulat. Înotătoarele sunt cenuşii, stropite cu pete mărunte. Se hrăneşte mai ales cu crustacee şi creşte până la lungimea de 20-25 cm.

HAMSIA(Engraulis encrassicholus)

38


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Hamsia are corpul lat, ochii mari şi gura despicată până spre uperculi. Pe coadă se observă o formă de solzi mici, aşezaţi perechi. Lungimea minimă admisă a hamsiei ce poate fi reţinută după capturare este de 7 cm. Acest peştişor de 8-12 cm lungime şi 8-10 g greutate, care rareori atinge lungimea de 20 cm, este foarte răspândit în Marea Neagră. Deşi seamănă cu scrumbiile, totuşi nu face parte din aceeaşi familie. Hamsia este un planctonofag, consumând zooplancton, copepode şi chiar fitoplancton. Fălcile sunt prevăzute cu dinţi mărunţi. Culoarea generală a corpului este albăstrui-închisă, iar cea a abdomenului albicioasă. Specie precoce, atinge maturitatea sexuală la 11 luni. Durata de viaţă este de 2-3 ani. Hamsia trăieşte în cârduri masive, uneori de zeci de mii de indivizi, întreprinzând migraţii de-a lungul mării şi pătrunzând ocazional în lacurile litorale salmastre. Din Marea Neagră ea migrează pentru hrănire în Marea Azov. Se reproduce din mai până în septembrie. Hamsiile constituie hrana preferată a multor peşti marini răpitori, cum sunt pălămida, scrumbia albastră, calcanul, morunul, dar şi a delfinilor, a furtunarilor şi a pescăruşilor. Ca şi gingirica, hamsia este o verigă intermediară între fiinţele microscopice ale zooplanctonului şi peştii mari răpitori care predomină în mări şi oceane.

HERINGUL(Clupea harengus)

(Clupea pallasii)Heringul este unul dintre peştii cei mai importanţi pentru consum. Speciile mai importante sunt heringul din Atlantic (Clupea harengus) şi heringul din Pacific (Clupea pallasii). Este un peşte cu un corp suplu alungit, corpul acoperit cu solzi putând să atingă lungimea de 45 cm şi o greutate de 1 kg. Spatele este de culoare cenuşie albăstruie - verzuie, care poate fi punctat. Abdomenul este de culoare argintie. Înotătoarele abdominale şi codale sunt aproape transparente, pe când cele pectorale sunt de culoare închisă.Heringul trăieşte în bancuri mari, se hrăneşte cu plancton ca şi crusatecei mici, melci de mare sau puiet de peşte. În timpul zilei rămâne în adâncime şi numai noaptea se ridică la suprafaţa apei. Heringii produc anumite zgomote care probabil sunt o formă de comunicare a lor.Perioada împerecherii depinde de numărul bancului şi are loc în apropiere de coastă la o adâncime de 40 - 70 m, femelele depunând icrele de culoare albă care apoi sunt fecundate de masculi în apă. Icrele fecundate sunt lipicioase şi se lasă la fund unde se lipesc de pietre sau plante. La temperatura de 9 °C eclozează puietul care are o dimensiune între 7 şi 9 mm şi care, fiind atraşi de lumină, urcă la suprafaţă unde se hrănesc cu plancton, ajungând la vârsta de 3 - 7 ani să fie apţi de reproducţie. Un hering de Atlantic poate trăi peste 20 de ani.

LIMBA DE MARE(Solea lascaris nasuta)

Peşte marin de fund, stă culcat pe partea dreapta a corpului care a devenit partea dorsală. Gura este terminală, mică, iar falca superioară se prelungeşte peste cea inferioară, acoperind-o. În jurul gurii se observă bine franjurile. Solzii de pe corp sunt mai aspri pe partea dorsală, mai mărunţi pe cealaltă parte, lipsind butonii osoşi. În poziţia de înot faţa dorsală este de culoare cenuşie-cafenie, presarată cu pete negre sau cu un desen marmorat. Faţa cu care stă culcat pe fundul apei este albă. La acest peşte se întâlneşte frecvent fenomenul de mimetism,

39

http://ro.wikipedia.org/wiki/Celsius

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plancton

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pacific

http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlantic



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------culoarea corpului schimbându-se foarte uşor după culoarea fundului, întregul proces fiind dirijat de ochi prin intermediul sistemului nervos. Limba de mare trăieşte ascunsă pe fundul de nisip al plajelor marine de unde îşi vânează hrana: insecte şi crustacee. Ca lungime maximă atinge 30 cm, obişnuit pescuindu-se exemplare de 10-20 cm. Din cauza formei foarte lăţite a corpului limba de mare are puţină carne.

LUFARUL(Pomatomus saltatrix)

Lufarul este unul din cei mai lacomi şi mai de temut peşti marini răpitori. Răspândit în aproape toate mările cu apă caldă, el trăieşte şi în Marea Mediterană şi zona litorală a Mării Negre. Atinge dimensiuni de 30-50 cm, (rar 1-1,50 m), iar ca greutate 2-3 kg şi excepţional 15-20 kg. Lufarul este înzestrat cu atributele tipice unui răpitor. El are dentiţie puternică şi înoată cu viteză atât la suprafaţă, cît şi la fundul apei. Culoarea corpului este cenuşie-albăstruie pe spate, argintie pe laturi şi burtă. Se hrăneşte înghiţind cu lăcomie din bancurile de scrumbii, aterine, stavrizi, etc., Are o carne foarte gustoasă.

LUPUL DE MARE(Dicentrarchus labrax)

Este răspândit pe coasta europeană a Atlanticului, în Marea Mediterană şi în Marea Neagră, rar fiind întâlnit în Marea Azov. În mod obişnuit are lungimea de 60-80 cm, rar atingând 1 m. Are radiile branhiostege. Corpul mai mult sau mai puţin cilindric, alungit, cu solzi potrivit de mari, aspri (ctenoizi) pe corp şi netezi (cicloizi) pe ceafă şi obraji. Linia laterală se prelungeşte şi formeaza 3 rânduri. Gura o are mare, cu colţurile trecând de verticala anterioară a ochilor. Fălcile şi cerul gurii au dinţi în perie, iar limba cu dinţi foarte fini şi deşi. Preoperculul este zimţat pe marginea posterioară, iar pe opercul are 2 ţepi. Lupul de mare are culoarea cenuşie-argintie. Pe opercul are o pată clară cafenie, întunecată. Trăieşte în mare, de preferinţă în zonele îndulcite ale mării şi în cele stâncoase, nu prea departe de ţărm. Se hrăneşte cu peşti, crustacei sau viermi. Se reproduce în mai-august şi icrele sunt plutitoare. În apele noastre marine este semnalat în dreptul lacului Razelm până aproape de Mangalia.

MACROUL(Scomber japonicus)

40


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Este un peşte răspândit aproape pe tot globul, în zonele tropicale şi subtropicale. Uneori ajunge şi în Marea Neagră. Ca toate speciile de macrou este un peşte pelagic ce trăieşte în bancuri mari, ziua stă în apropierea fundului, iar noaptea urcă spre suprafaţă. Se hrăneşte cu mici vietăţi marine: peştişori, pui de cefalopode, crustacee şi viermi marini. Poate atinge 65 cm si 3 kg.Din punct de vedere calitativ cel mai recomandat este macroul de Atlantic, cu carnea mai consistentă şi cu iz marin mai puţin pregnant. Se deosebeşte de celelalte varietăţi prin culoarea albastru închis a spatelui care coboară până sub burtă.

MERLUCIUSUL(Merluccius merlucius)

Este un peşte de fund ce preferă adâncimile mai mari, în general peste 50 m, unde îşi petrece ziua, iar noaptea se apropie de mal, la apa mai mică. Se hrăneşte cu alevini şi peşti din speciile mici. Poate ajunge la 1,4 m si 15 kg. Are o valoare gastronomică ridicată, fiind înrudit cu codul.

MERLANUL(Merlangius merlangus )

Face parte din fam. gadidae (cod), ajunge la 30-40 cm lungime, având corp alungit cu solzi mici şi netezi. Se întâlneşte în Oceanul Atlantic şi în Marea Mediterană, cu subspecie şi în Marea Neagră. Este foarte apreciat pentru carnea albă şi gustoasă.

MORUNUL(Huso huso)

Cel mai valoros peşte al apelor noastre este morunul. El este considerat nu numai sturionul cel mai de preţ, ci şi gigantul peştilor din Marea Neagră, întrucât s-au pescuit exemplare de 1.500 kg greutate şi 9 m lungime. Acest adevarăt uriaş al apelor are corpul ca un trunchi gros, alungit spre cele două extremităţi; capul lui este mic în raport cu corpul. Spre deosebire de ceilalţi sturioni, botul morunului este scurt şi moale. La exemplarele tinere el are formă triunghiulară, este ascuţit la vârf şi acoperit cu scuturi tari, care nu cresc. La exemplarele mai vârstnice aceste scuturi se îngroapă în piele, încât botul devine moale. De altfel, fenomenul de îngropare a scuturilor în piele pe măsura înaintării în vârstă se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explică de ce exemplarele vârstnice au pielea lipsită de scuturi. La exemplarele tinere se observă 11-14 scuturi dorsale, 41-52 de scuturi laterale şi 9-12 scuturi ventrale. Culoarea corpului este, în general, cenuşie, iar cea a abdomenului albă. Exemplarele pescuite în mare au o culoare mai închisă, aproape neagră. Dacă unele exemplare ajung la dimensiuni mari şi greutăţi apreciabile, exemplarele pescuite obişnuit în faţa gurilor Dunării măsoară doar 2-2,5 m şi cântăresc 40-80 kg. Morunul face parte din grupa peştilor care trăiesc mult. Astfel, exemplarele de 1.000 kg au aproximativ 75 de ani.

41


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Maturitatea sexuală a morunului apare la vârsta de 15-18 ani la mascul şi 16-21 de ani la femelă. O femelă de 100 kg, în vârstă de circa 20-25 de ani, poate depune 8.000.000 de icre. Icrele de morun sunt mai mari decât ale celorlalţi sturioni, având diametrul de 2,5-3 mm şi culoarea cenuşie.

NISETRUL(Acipenser guldenstaedti)

În familia sturionilor, nisetrul ocupă, după morun, un loc important, datorită valorii sale economice. Corpul, îngroşat în partea din faţă şi îngust spre coadă, este acoperit de 5-19 plăci dorsale, 28-50 de plăci laterale şi 6-14 plăci ventrale. De asemenea, printre cele cinci rânduri de scuturi puternice de pe corp, se află mici plăcuţe stelate, dispuse tot în şiruri. Botul este scurt, rotunjit şi lat. Coloritul este, de obicei, galben-cenuşiu. La exemplarele pescuite în mare coloritul este închis, în timp ce nisetrul din Dunãre are o culoare galbuie. Obişnuit, atinge lungimea de 80-120 cm şi greutatea de 12-15 kg, pescuindu-se însă uneori şi exemplare de 1,5-2 m lungime, care cântăresc 25-60 kg. Maturitatea sexuală apare la 8-14 ani la mascul şi la 10-20 de ani la femelă. Nisetrul trăieşte până la 45 de ani. Peşte marin migrator, nisetrul se reproduce în fluvii, unde se deplasează primăvara, în martie-mai. O femelă de 15 kg depune până la 1 mil. de icre de culoare cenuşie-negricioasă. În Dunăre urcă până dincolo de Porţile de Fier. Puii de nisetru vieţuiesc în Dunăre până în iunie-iulie când coboarã în mare, unde rămân în faţa gurilor fluviului până ce ating vârsta de 2-3 ani. După această perioadă se retrag la adâncime. Hrana puilor de nisetru în Dunăre o constituie crustaceele şi larvele de chironomide, iar în apele mării consumă de preferinţă crustacee şi polichete. Rareori manâncă peşte, şi anume guvizi. De aceea, nisetrul se aglomereazã în zonele cu midii. Pe lângă migraţia de reproducere de primăvară, nisetrul întreprinde migraţii şi toamna (august-septembrie). Exemplarele care migrează vara şi toamna rămân în fluvii până în primăvara următoare când se reproduc. Rezultă deci că reproducerea nu se face în fiecare an, ci la doi sau chiar la trei ani.

PĂLĂMIDA(Sarda sarda)

Acest răpitor marin are corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere şi gros fusiform la exemplarele adulte. Se mai recunoaşte după botul alungit şi ascuţit, precum şi după prezenţa a numeroşi dinţi puternici. Înotătoarea dorsală este dublă, fiind urmată de opt pinule, iar cea anală de şapte pinule. Înotatoarea caudală, scobită adânc, are doi lobi lungi. Coloritul pălămidei este frumos. În stare vie ea este de un albastru închis pe spate. După moarte devine neagră pe spate, iar laturile capătă o culoare violetă deschisă sau cenuşie. Se mai disting 8-9 linii întunecate, înguste şi dispuse oblic. Exemplarele tinere au benzi transversale lungi. Limba şi interiorul gurii sunt negre, iar abdomenul argintiu. Pălămida este un înotator foarte bun, întrecut doar de chefal. Lungimea atinge max. 85 cm, iar greutatea 8 kg. Răpitor lacom şi nesaţios, acest peşte se hrăneşte cu şprot, hamsii, stavrizi, scrumbii, cu puiet de chefal şi câteodată îşi devorează puii.

PĂSTRUGA(Acipenser stellatus)

42

http://pescuitul.3x.ro/Momeli_nat_a.htm#larvelibelula


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Dintre toţi sturionii, păstruga are talia cea mai zveltă şi mai elegantă. Ca şi ceilalţi sturioni are corpul acoperit cu cinci şiruri de plăci osoase, care formeazã scuturi rânduite astfel: 9-16 dorsale, 26-43 laterale, 9-14 ventrale. Botul este lung şi lăţit. Coloraţia corpului variază după mediul în care trăieşte, exemplarele pescuite în mare având o culoare aproape neagră, iar cele din Dunãre o culoare cenuşie închisă. Lungimea maximă la care poate ajunge este de circa 2 m, iar greutatea aproape 70 kg, exemplarele obişnuite măsurând 80-100 cm şi cântărind 5-8 kg. Peşte marin migrator, păstruga trăieşte în Marea Neagră, Marea Azov şi Marea Caspică. Exemplare izolate pătrund în Marea Adriatică. Maturitatea sexuală apare la vârsta de 3-7 ani. Pentru reproducere migrează în fluvii. La noi, în Dunăre, unele exemplare ajung până dincolo de Porţile de Fier. De regulă, zonele unde se înmulţeşte păstruga sunt cuprinse între Giurgiu şi Brăila. Femela depune până la 400 mii de icre de culoare neagră. În Dunăre, puii se hrănesc cu larve de chironomide, iar în mare cu crustacee (gamaride si miside). Păstrugile vârstnice se hrănesc cu moluşte mici şi cu peşti, mai ales guvizi.

PEŞTELE SPADĂ(Xiphias Gladius )

Specie foarte plastică este prezentă în Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific şi Oceanul Indian, Marea Mediterană şi exemplare răzleţe în Marea Neagră.Specie de talie mare, poate ajunge până la 250-300 kg şi o lungime de 3-4 m.Caracteristic acestei specii o reprezintă botul foarte lung (rostul) ce depăşeşte mult restul capului, reprezentând peste 30% din lungimea corpului. Gura este în general mare, orizontală, ajungând aproape până la nivelul cavităţilor nazale.Prima înotătoare dorsala este scurtă, adânc scobită şi foarte înaltă în partea anterioară şi foarte joasă în cea posterioară. Înotatoarea anală este concavă, la fel şi ventralele, iar caudală este constituită din doi lobi lungi, bine dezvoltaţi, cu o excavaţie centrală puternică. Culoarea acestui peşte este albăstruie cu reflexe roşietice sau brune pe partea dorsală, iar pigmentaţia se diluează pe părţile declive, lipsind în totalitate pe partea ventrală. Se reproduce în iunie-iulie, când depune icre pelagice, cu un diametru de 1,6 - 1,8 mm. Peşte răpitor, se hrăneşte cu diverşi peşti de talie mai mică sau cu alte vieţuitoare marine.Este unul dintre cei mai temuţi peşti din mările şi oceanele lumii, bătăios din fire, vorace şi foarte curajos, atacând chiar balenele. Toata puterea şi îndrăzneala lui stau în maxilarul superior, care acţionează ca o spadă puternică şi tăioasă, de unde şi numele speciei.Cu toate că la noi se întâlnesc doar sporadic exemplare ale acestei specii, în alte ţări, cantităţile de peşte sunt foarte ridicate. Este însă un peşte periculos pentru pescari, de care trebuie să se ţină cont, altfel se pot întampla accidente grave.

43


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

PISICA DE MARE(Dasyatis pastinaca)

Pisica de mare are o formă rombică, cu linii îndulcite, iar coada este prevăzută în prima ei jumătate cu ţepi veninoşi. Ca lungime are obişnuit 60-70 cm, putând atinge chiar 2 metri şi o greutate de 6-16 kg. Pielea, lipsită de solzi, este netedă, de culoare cenuşie-neagră sau verzuie-măslinie pe spate şi albicioasă pe burtă. La ţărmul mării pescarii o întâlnesc des când apa începe să se încălzească. Hrana ei o formează peştii, moluştele şi crustaceii. Din ficatul de pisică de mare se obţine ulei cu un bogat conţinut de vitamine, cu proprietăţi antirahitice.

RÂNDUNICA DE MARE(Trigla lucerna)

În rândul peştilor marini, care prezintã o seamă de curiozităţi, atât ca înfăţisare, cât şi ca obiceiuri, intră şi rândunica de mare. Ea ajunge până la lungimea de 66 cm şi greutatea de 3 kg. Are capul mare, ochii mari şi bulbucaţi, iar corpul este butucănos în partea anterioară şi subţire spre coadă. Înotătoarea pectorală are cele trei radii ventrale libere, asemenea unor gheare îndoite, care îi permit să se târască pe fundul apei. Din această cauză înotătoarele pectorale par nişte aripi de rândunică, de unde i se trage şi numele. Corpul, acoperit cu solzi mici, este îmbrăcat în culori frumoase: spatele brun-gălbui, laturile roşii-brune sau verzui, iar abdomenul alb-gălbui. Rândunica de mare are aripioarele viu colorate cu diferite nuanţe: dorsala este roşie-brună sau roză, pectorala violetă cu pete roşcate la exterior şi verzuie sau albastre în interior, iar ventrala şi anala sunt de un roz-deschis. Coloritul viu si atrăgător situează rândunica de mare în rândul celor mai frumoşi peşti din Marea Neagră. Are o carne foarte gustoasă, dar fiind o specie rară în Marea Neagră nu prezintă importanţă economică.

RECHINUL DE MAREA NEAGRĂ(Squalus acanthias)

Numit popular câine de mare, rechinul din Marea Neagră este de talie mică în comparaţie cu rechinii oceanici. Este singura specie de rechin care trăieşte în Marea Neagră. În coloraţia corpului predomină nuanţa cenuşiu-albăstruie, fiind pigmentat pe spate şi pe laturi cu un număr neregulat de pete albăstrui şi albe. Pe partea ventrală rechinul are culoarea alb-gălbuie. Acest duşman al cârdurilor de hamsii, al guvizilor, scrumbiilor albastre şi al altor peşti marini este un solitar convins. Utilizarea ficatului, ce abundă în grăsime, constituie baza preparării uleiului de peşte medicinal, bogat în vitamina A. Carnea de rechin se consumă, dar este aspră şi lipsită de grăsimi.Este o specie relativ mică 90-170 cm, cu greutatea de 9 - 12 kg şi corp fusiform. Pedunculul caudal este puternic dezvoltat. Fantele branhiale sunt pe laturile corpului. Nu are aripioară anală; cu 2 dorsale precedate de un spin; caudala heterocercă epibatică. Gura transversală, inferioară, cu dinţi ascuţiţi, aşezaţi pe mai multe rânduri de maxilare. Dorsal cenuşiu, cu pete albe, mai mult sau mai puţin bine individualizate, rotunde; ventral albicios. Specie ovo-vivipară (aplacentar) cu fecundaţie internă.Se întâlneşte pe toată platforma continentală, obişnuit deasupra fundurilor mâloase. Masculii trăiesc mai mult în larg, la peste 20 km depărtare de ţărm. Se hrănesc cu scrumbii albastre, aterine, hamsii, barbuni, stavrizi, guvizi. Vara, femelele şi puii se apropie de ţărm; masculii rămân în larg la 3 - 5 km de coastă şi la 20 - 30 m adâncime. Se reproduc în ianuare-martie.

44


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

RIZEAFCA(Alosa caspia nordmanni)

Relict ponto-caspic, rizeafca este cea mai mică specie dintre scrumbiile de Dunăre; ea nu depăşeşte talia de 20 cm. şi greutatea de 50 g. Are corpul relativ mai înalt şi mai comprimat lateral decât celelalte scrumbii albe. Ochii sunt relativ mari, iar dinţii puţin dezvoltaţi. Specie migratoare, intră în Dunăre şi în Lacul Razelm primavara de timpuriu, reproducându-se în fluviu sau lac, unde se hrăneşte.Spre toamnă se retrage în mare, migrând în cârduri, mai întâi adulţii şi apoi puii. Până la vârsta de 3 ani se hrăneşte cu larve de insecte şi cu crustacee mici. Mai târziu devine răpitoare, atacând hamsiile, guvizii, obleţii etc. În timpul migraţiei de primavară pentru reproducere, rizeafca nu se îngraşă ca scrumbia de Dunăre. Maturitatea sexuală apare la masculi după ce împlinesc 2 ani, când au lungimea de 12 cm., iar femelele la 3 ani, când măsoară 15 cm. Exemplarele tinere de scrumbii de Dunăre se confundă adesea cu rizeafca, fiind pescuite şi înregistrate ca atare.

SARDINA(Sardina pilchardus)

Sardina trăieşte în mare, fiind o specie pelagică, eurihalină, gregară. Către ţărmul românesc vine prin martie din sud-vestul Mării Negre, de unde intră apoi în Dunăre, urcând până la Porţile de Fier. Depune icrele în serii, în mai şi iunie, iar prin august majoritatea adulţilor se reîntorc în mare. Este un peşte răpitor, hrănindu-se în special cu gingirică şi hamsii. Până la 3 ani se hrăneşte exclusiv cu larve de insecte (chironomide) şi crustacei . Se pescuieşte primăvara pe fluviu cu setci fixe şi în derivă cu plasele. Obişnuit are lungimea de 22 cm. şi are aproximativ 50-60 grame, corpul înalt, comprimat lateral, pendunculul caudal îl are scurt, abdomenul cu muchie evidentă . Are ochiul egal cu lungimea botului şi dinţii îi are mai puţin dezvoltaţi decât la celelelte scrumbii. Spatele îl are cenuşiu-verzui sau albăstrui închis. Capul este aproape negru. Pe flancuri şi spre abdomen este alb-argintie. Are o pată neagră postoperculară urmată de 3-4 pete mai deschise.

(Scropena scrofa)

45


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SCORPIA DE MARE(Scorpaena porcus)

De talie mică, 15-20 cm, foarte rar 30 cm, scorpia de mare este un peşte gheboşat, acoperit cu plăcuţe osoase pe cap. Corpul său cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate înotătoarele. Ţepii înotătoarelor sunt alimentaţi de secreţia unor glande veninoase, care reprezintă temute arme de atac. Coloritul scorpiei de mare este variat, din cauză că are proprietatea de a-şi schimba culoarea (mimetism). Această specie este ocolită de pescari. ATENŢIE LA ŢEPII SCORPIEI !

SMARIDUL(Maena smaris)

Smaridul este un peştişor care trăieşte în Marea Mediterană, în Oceanul Atlantic şi în Marea Neagră, şi care se caracterizează printr-un puternic dimorfism sexual. Bărbătuşul are lungimea de 10-19 cm., pe când femela de 5-15 cm. Corpul lui este alungit, înotătoarea dorsală fiind mai lungă, cea anală mai scurtă, iar fălcile se pot prelungi formând un fel de tub. În general are o coloraţie frumoasă, corpul este de culoare cenuşie-cafenie, cu dungi şi pete neregulate albăstrui. Petele se întâlnesc şi pe înotătoarele neperechi. Masculii se deosebesc de femele şi printr-un colorit mai viu, cu pigmentaţie mai puternică. Acest caracter se evidenţiază, în mod deosebit, în timpul reproducerii, care de obicei are loc în lunile mai-iunie, iar în apele Mediteranei în aprilie-mai. Fără să fie pretenţios, el consumă o hrană variată, de la alge până la icrele bentonice, întreprinzând migraţii de la adâncime spre mal, unde se află locurile de reproducere. De multe ori, aceste călătorii sunt fără întoarcere, deoarece cade pradă stavridului.

SPAROSUL / CARASUL DE MARE(Sargus annularis)

Sparosul este un peşte marin al cărui corp înalt, comprimat lateral, îl apropie de caras, fapt pentru care unele popoare l-au denumit astfel. Acoperit deopotrivă pe corp şi pe cap de solzi, el nu depăşeşte lungimea de 22 cm., obişnuit pescuindu-se exemplare mult mai mici. Frumos învesmântat, are o culoare dorsală aurie şi argintie pe laturile corpului şi pe abdomen. Câteva dungi transversale brăzdează fondul argintiu. La acest peşte aripioara dorsală, ca şi cea anală, este mai lungă, având primele radii aspre şi tari. Se reproduce în intervalul iunie-august şi în Marea Neagră deşi migrează din Marea Mediterană unde este mai frecvent.

46


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

STAVRIDUL(Trachurus trachurus mediterraneus )

Unul dintre cei mai răspândiţi şi mai frumoşi peşti pelagici din Marea Neagră este stavridul, bine reprezentat în toate mările şi oceanele de pe glob. Se recunoaşte uşor datorită corpului fusiform, însă turtit lateral şi după linia laterală curbă, acoperită cu mici plăcuţe care, în partea posterioară a corpului, formează o creasta ascuţită. Lungimea lui ajunge până la 50 cm, iar greutatea poate atinge 2 kg. Obişnuit, se pescuiesc exemplare de 15-20 cm. lungime şi 40 gr. greutate. Coloritul corpului este frumos: verzui pe spate şi argintiu, cu irizaţii albastre-violete, pe laturi şi pe abdomen. Caracteristic la el este prezenţa unei pete negre pe colţul de sus al operculului. Stavridul se reproduce în lunile iunie-iulie, când depune un număr mare de icre, de dimensiuni foarte mici. Deşi omnivor, preferă puii de peşte şi peştii mici, ca hamsia, gingirica, aterina. El întreprinde călătorii la suprafaţa apei.

ŞIPUL(Acipenser sturio)

Prezintă 30-44 radii dorsale. Botul este moderat cu vârf îngust şi alungit. Buza inferioară este întreruptă la centru. Mustăţile sunt dispuse între vârful botului şi gură, dar fără să o atingă. Cinci rânduri de scuturi, dorsale 9-16, laterale 24-39 pe fiecare parte, axiale 9-14 pe fiecare parte, cu linii dense din plăci mici rombice între rândurile dorsale şi laterale. Spatele este albastru spre mov cu nuanţe galbene, cu extremităţile mai deschise la culoare cu nuanţe argintii, burta albă; plăci dorsale 10-15; placi laterale 29-35.Peştii tineri se găsesc atât în estuare cât şi în mare. Adulţii intră pe cursul râurilor pentru reproducere. De obicei sunt solitari şi în ultimii ani sunt rari. Se hrănesc cu moluşte, crustacee, viermi de polychaete şi mici peşti. Icrele se depun în nisip sau pe pietriş în lunile aprilie-mai. O specie cu o viaţă lungă şi o viteză de creştere foarte mică. Specie pe cale de dispariţie din cauza braconajului şi a degradării habitatului, precum şi a obstacolelor fizice în momentul migrării. Poate atinge 5-6 cm şi poate trăi până la 100 de ani. Devine adult sexual la vârsta de 7-9 ani. Depune icre la adâncimi de 2-10 m. Femelele depun 800.000 - 2.400.000 icre cenuşii care se lipesc de pietre. Elasticitate şi mobilitate foarte mică, populaţia minimă se dublează aprox. o data la 14 ani. Este răspândit în Atlanticul de Est, Nordul Norvegiei, Marea Nordului şi Marea Baltică, Maroc, coastele nordice ale Marii Mediteraneene şi Mării Negre. Pot exista hibrizi cu nisetrul.

ŞPROTUL47


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

(Sprattus sprattus)Este un clupeid mic, răspândit sub formă de diferite subspecii locale în Oceanul Atlantic, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Varietatea de şprot din Marea Neagră se caracterizează prin forma mai înaltă a corpului, gura mică şi aripioara dorsală împinspă mai înapoi. Abdomenul, mult mai comprimat, are o carenă ascutiţă prevăzută cu 29-33 de solzi. Ultimele două radii ale analei nu sunt alungite ca la gingirică. Şprotul trăieşte în cârduri mari, întreprinzând migraţii de-a lungul litoralului, fără să pătrundă în râuri şi lacuri. Mărimea lui obişnuită este de 8-11 cm, iar greutatea de 9 g. Are un ritm încet de creştere, încât la vârsta de 5 ani abia măsoară 13 cm. Asemenea exemplare se întâlnesc foarte rar, fiindcã de cele mai multe ori mor înainte de a împlini 4 ani. La vârsta de 1 an sprotul se reproduce, femelele depunând 500-2000 de icre.

TONUL(Thunnus thynnus)

Dintre cei mai valoroşi peşti ai mărilor şi oceanelor face parte şi tonul, care trăieşte şi în Marea Neagră. El are forma unui fus gros, ascuţit la ambele capete. Pielea lui este groasă, puternic vascularizată, ceea ce face ca temperatura corpului să fie în strânsă dependenţă de temperatura apei. Deasupra pielii sunt dispuşi solzii, care îmbracă şi apară întregul corp. Aripioara dorsală este dublă, urmată, ca şi cea anală, de nouă pinule; caudală este larg desfăcută în doi lobi lungi. Culoarea generală a corpului este albăstruie-închisă, laturile şi abdomenul fiind cenuşii cu pete argintii, iar aripioarele albăstrui, cu pinule galbene mărginite cu negru. Tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin şi cu ochii ca de viţel, putând atinge 5 m. lungime şi 500-600 kg. greutate. El este un înotator pelagic foarte bun. Răpitor prin excelenţă, se hrăneşte cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc. De obicei, porneşte la vânătoare în cârduri mici, atacând cârdurile de peşti pelagici. Reproducerea tonului are loc în intervalele mai-iulie, el putându-se înmulţi şi în Marea Neagră, unde vine din Marea Mediterană.

VIZA(Acipenser nudiventris)

Această specie de sturion trăieşte în partea îndulcită a mărilor Neagră, Azov, Aral, Caspică, în fluviile şi râurile care se varsă în ele. Viza are botul triunghiular, ascuţit şi tare în tot timpul vieţii. Spre deosebire de ceilalţi sturioni, buza de jos este întreruptă la mijloc. Mustăţile sunt prevăzute cu franjuri mici. Primul scut dorsal este mare şi puternic. Pe corp are 11-16 scuturi dorsale, 52-74 laterale şi 11-17 ventrale. Viza ajunge până la 2 m lungime şi 50 kg greutate. Exemplarele pescuite în Dunăre cântăresc de obicei, 8-10 kg, având lungimea de 80-100 cm. Maturitatea sexuală apare la vârsta de 3-7 ani la masculi şi la 5-10 ani la femele.

48


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

VULPEA DE MARE(Raja clavata)

Trăieşte alături de calcan, pe fundurile nisipoase ale mării, la o adâncime care nu depăşeşte 70 m, vecin vremelnic al morunului. Denumirea se datorează poate şi faptului că foloseşte adesea anumite vicleşuguri în urmărirea prăzii -peştisori şi crustacee. Este răspândită în Oceanul Atlantic, în bazinul mediteranean, în Marea Neagră şi în partea de vest a Mării Baltice. Vulpea de mare are corpul în foră de romb, de culoarea mediului înconjurător, în mod obişnuit asemănătoare nisipului, cu numeroase pigmentaţii. Ochii, dispuşi pe partea ventrală sunt destul de mari. Ea se caracterizează, ca şi alti peşti de pe fundurile nisipoase, printr-o seamă de excrescenţe ţepoase, mai ascuţite pe spate şi mai tocite pe burtă. Coada este prevăzută şi ea cu ţepi. Masculul are lungimea de 70 cm, iar femelele de 1,5 m, greutatea lor variind între 5 şi 8 kg. Vulpea de mare se apropie de ţărmul românesc al Mării Negre primavara şi la începutul verii, trăind până la adâncimea de 25-45 m. O femelă depune 6-10 ouă mari, a căror incubaţie, până la ecloziunea puilor, durează 4-5 luni. Carnea acestui peste nu se consumă la noi.

ZĂRGANUL(Belone belone)

În apele Mării Negre care scaldă litoralul nostru, ca de altfel în întreaga zonă de coastă a Mării Negre şi Mării Azov, trăieşte zărganul. Denumirea populara de ,,ştiucă de mare" vădeşte asemănarea lui cu ştiuca. Spre dosebire de aceasta, are corpul lung, zvelt, foarte subţire şi aproape cilindric. Botul este şi el mai lung, cu falca inferioară proieminentă şi fără dinţi, care se găsesc numai pe falca superioară. Coloritul este verzui-albăstrui pe spate, argintiu pe laturi şi pe burtă. Oasele sunt verzi. Hrana şi-o adună de la suprafaţa apei, din cârdurile de hamsii, aterine şi pui de chefal. Se reproduce din aprilie până în septembrie, femela depunând 3000 - 4000 de icre. Zărganul oferă posibilitatea de a fi pescuit fără cârlig, ci numai cu ajutorul unor ciucuri din fire de mătase roşie prinşi de o strună de care se agaţă lesne.

49

despre pesti

Documents