dezvoltarea competenȚelor informaticĂ În baza … · преподавании курса...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
Cu titlul de manuscris
C.Z.U: 37.016:004 (043.3)
VASCAN TEODORA
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE LA
INFORMATICĂ ÎN BAZA CORELĂRII OPTIME A
CONȚINUTURILOR DE MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
532.02 DIDACTICA INFORMATICII
Teză de doctor în științe pedagogice
Conducător științific: Cioban Mitrofan, doctor habilitat
în șt. fiz.-mat., profesor universitar,
academician
Autor: Vascan Teodora
Chișinău, 2018
2
© Vascan Teodora, 2018
3
CUPRINS
ADNOTARE (în română, rusă și engleză) ..................................................................................... 5
LISTA ABREVERILOR .............................................................................................................. 8
INTRODUCERE ........................................................................................................................... 9
1. ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOMENIUL DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR
PROFESIONALE LA INFORMATICĂ ÎN BAZA CORELĂRII OPTIME A
CONȚINUTURILOR DE MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
1.1. Aspecte psihopedagogice de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică a
viitorilor specialiști informaticieni …………………..........……...………………………………...16
1.2. Bazele psihopedagogice ale legăturilor interdisciplinare dintre cursurile de matematică și
informatică ................................................................................................................................ 299
1.3. Formarea și dezvoltarea gândirii interdisciplinare în învățământul superior ...................... 40
1.4. Concluzii la capitolul 1 ........................................................................................................ 44
2. MODELUL PEDAGOGIC ȘI METODOLOGIA PREGĂTIRII VIITORILOR
INFORMATICIENI ÎN BAZA CORELĂRII OPTIME A CONȚINUTURILOR DE
MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
2.1. Rolul matematicii universitare în pregătirea specialiștilor informaticieni .......................... 46
2.2. Elaborarea modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică
în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică ..................................... 52
2.3. Metodologia dezvoltării competențelor profesionale la informatică în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și informatică .............................................................. 644
2.4. Set de probleme cu caracter de integrare, orientat spre formarea CPI a studenților
informaticieni prin corelarea optimă a cursurilor de matematic și informatică (pe exemplul
cursului „Grafica asistată de calculator”) ............................................................................... 700
2.5. Sugestii privind evaluarea competențelor ............................................................................ 95
2.6. Concluzii la capitolul 2 ........................................................................................................ 98
3. VALORIFICAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENȚEI MODELULUI ȘI A
METODOLOGIEI ELABORATE
3.1. Descrierea scenariului experimentului pedagogic ............................................................. 100
3.2. Descrierea experimentului de constatare ………..……………..…………………...………….….102
3.3. Descrierea experimentului de formare ............................................................................... 112
4
3.4. Prelucrarea datelor statistce prin metode digitale .............................................................. 114
3.5. Concluzii la capitolul 3 ...................................................................................................... 141
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ................................................................. 142
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 144
ANEXE ....................................................................................................................................... 158
ANEXA 1. Curriculum-ul la disciplina „Grafica asistată de calculator” .................................. 158
ANEXA 2. Selecții din îndrumarul de laborator elaborat ........................................................... 171
ANEXA 3. Ancheta studentului .................................................................................................. 207
ANEXA 4. Ancheta specialistului .............................................................................................. 209
ANEXA 5. Metoda de diagnosticare a componentei motivaționale a CPI după Т.Д. Дубовицкая
.................................................................................................................................................. 210
ANEXA 6. Chestionar de diagnosticare a necesităților de auto-dezvoltare a CPI după Н.П.
Фетискин ................................................................................................................................. 212
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ................................................... 213
CURRICULUM VITAE ........................................................................................................... 214
5
ADNOTARE
Vascan Teodora
Dezvoltarea competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a
conținuturilor de matematică și informatică
Teză de doctor în științe pedagogice, Chișinău, 2017
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din
185 titluri, 6 anexe, 143 pagini de text de bază, 18 figuri, 69 tabele. Rezultatele obținute sunt
publicate în 11 lucrări științifice.
Cuvintele cheie: competență, competență profesională, legături interdisciplinare, lecții integrate,
specialist informatician, evaluarea competențelor.
Domeniul de studii: Științe pedagogice. Didactica informaticii.
Scopul cercetării: constă în elaborarea metodologiei de dezvoltare a competențelor profesionale
la informatică prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică.
Obiectivele cercetării: (1) Formularea unei baze științifice și metodologice de realizare a
legăturilor interdisciplinare matematică-informatică la studierea particularităților psihologice și
pedagogice a studenților, determinarea nivelului necesar de cunoștințe, identificarea și
sintetizarea legăturii interdisciplinare dintre matematică și obiectele informatice; (2) Elaborarea
modelului pedagogic integrat și orientat spre formarea și dezvoltarea competențelor profesionale
la informatică în baza corelării optime a disciplinelor de matematică și informatică; (3)
Identificarea reperelor metodologice de utilizare a modelului elaborat în studierea disciplinei
universitare „Grafica asistată de calculator”; (4) Validarea experimentală a eficienței modelului
și metodologiei elaborate.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării: a fost elaborat un model de dezvoltare a
competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică
și informatică, prin intermediul disciplinei universitare „Grafica asistată de calculator”, al cărui
curriculum a fost modernizat în vederea realizării scopului cercetării.
Problema științifică importantă soluționată: rezidă în fundamentarea teoretico-praxiologică a
Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și informatică, fapt care a contribuit la eficientizarea
procesului de pregătire a studenților informaticieni, în vederea valorificării cu succes a
potențialului legăturilor interdisciplinare.
Semnificația teoretică a lucrării: constă în studierea impactului produs de legăturile
interdisciplinare asupra procesului de formare și dezvoltare a competențelor profesionale la
informatică a viitorilor informaticieni.
Valoarea aplicativă a lucrării: rezultă din metodologia elaborată și posibilitatea implementării
ei în practica educațională universitară de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică
în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică.
Implementarea rezultatelor științifice: metodologia elaborată este utilizată în predarea cursului
„Grafica asistată de calculator”.
6
АННОТАЦИЯ
Васкан Теодора
Разработка профессиональных навыков в области информатики на основе
оптимальной корреляции математического и компьютерного контента
Диссертация доктора педагогических наук, Кишинев, 2017
Структура диссертации: введение, три главы, выводы, библиография из 185
наименований, 6 приложений, 143 страниц основного текста, 18 рисунка, 69 таблиц.
Результаты исследования опубликованы в 11 научных работ.
Ключевые слова: компетентность, профессиональная компетентность,
междисциплинарные связи, интегрированные уроки, ИТ-специалист, оценивание
компетенций.
Область исследования: Педагогика. Дидактика информатики.
Цель исследования: состоит в разработке методологии разработки начальных
профессиональных навыков в области информатики на основе оптимальной корреляции
математического и компьютерного контента
Задачи исследования: (1) Формирование научно-методической основы для реализации
междисциплинарных связей математики-информатики с изучением психолого-
педагогических особенностей учащихся, определением необходимого уровня знаний,
выявлением и синтезом междисциплинарной связи между предметами математики и
информатики; (2) Разработка интегрированной и ориентированной педагогической
модели формирования и развития начальных профессиональных компьютерных навыков
на основе оптимального соотношения дисциплин математики и информатики; (3)
Идентификация методологических ориентиров для использования разработанной модели,
при изучении курса «Компьютерная графика»; (4). Экспериментальная проверка
эффективности разработанной модели и методологии.
Научная новизна работы: была разработана модель для формирования начальных
профессиональных информационных компетенций при оптимальной связи курсов
математики и информатики посредством университетского курса «Компьютерная
графика», чья учебная программа была модернизирована для достижения цели
исследования.
Главная решенная проблема заключается в теоретико-праксиологические основы
педагогической модели развития профессиональных компетенций в информатики,
основанная на оптимальном соотношении содержания математики и информатики, что
способствовало повышению эффективности подготовки ИТ-специалистов с целью
успешного использования потенциала междисциплинарных связей.
Теоретическая значимость исследования: изучение влияния междисциплинарных
связей на процесс формирования начальных профессиональных информационных
компетенций будущих ИТ-специалистов.
Практическая значимость исследования: возможность внедрения разработанной
методологии в высшей образовательной практике формирования начальных
профессиональных информационных компетенций при оптимальной связи курсов
математики и информатики.
Внедрение результатов исследования: разработанная методология используется в
преподавании курса «Компьютерная графика».
7
ANNOTATION
Vascan Teodora
Developing professional skills in computer science based on optimal correlation of
mathematics and informatics contents
PhD thesis in pedagogy, Chisinau, 2017
Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions, 185 bibliographical titles, 6 annexes,
143 basic text pages, 18 figures, 69 tables. The results of the thesis are published in 11 scientific
papers.
Keywords: competence, professional competence, interdisciplinary links, integrated lessons, IT
specialist, competence assessment.
Field of study: Pedagogical Sciences. Didactics of computer science.
Research goal: consists in elaboration of the methodology of developing professional skills in
informatics based on optimal correlation of mathematics and informatics contents.
Research objectives: (1) The formulation of a scientific and methodological basis for the
realization of interdisciplinary mathematical-computer science links to studying the
psychological and pedagogical peculiarities of the students, the determination of the necessary
level of knowledge, the identification and synthesis of the interdisciplinary link between
mathematics and informatics objects; (2) Elaboration of the integrated and oriented pedagogical
model of training and development of professional computer skills based on optimal correlation
of mathematics and computer science disciplines; (3) Identification of the methodological
reference points for the use of the model developed in the "Computer-assisted graphics" course.
(4). Experimental validation of the efficiency of the developed model and methodology.
Novelty and originality of scientific work: was developed a model of training the professional
computer skills through the optimal correlation of mathematics and computer science courses
through the "Computer-assisted graphics" course, whose curriculum was upgraded to achieve
the research goal.
Important scientific problem solved: lies in the theoretical-praxiological foundation of the
pedagogical Model of developing professional competences in computer science based on the
optimal correlation the mathematical and informatics content, which contributed to the efficiency
of the training of the IT specialists in order to successfully exploit the potential of the
interdisciplinary links.
The theoretical significance of research: consists in studying the impact of interdisciplinary
links on the process of forming the initial professional skills in computer science of future
computer scientists.
The practical value of the work: it results from the developed methodology and the possibility
of its implementation in the university educational practice of training the initial professional
competences in computer science through the optimal correlation of the mathematics and
informatics courses.
Implementation of scientific results: the elaborated methodology is used in teaching the
"Computer-assisted graphics" course.
8
LISTA ABREVERILOR
1. GAC – Grafica asistată de calculator
2. SGBD – Sisteme de gestiune a bazelor de date
3. UST – Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chișinău)
4. USM – Universitatea de Stat din Moldova
5. SPSS – Statistical Package for the Social Sciences (Pachet statistic pentru Științe
Sociale)
6. CPI - competențe profesionale la informatică
7. TIC – Tehnologii Informaționale și de Comunicație
8. CNCIS - Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior
9
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Obiectivele stabilite de Uniunea Europeană prin
Strategia Lisabona şi Procesul de la Bologna au ca scop reformarea sistemelor de învăţământ
superior, în vederea transformării acestora în sisteme mai flexibile, mai coerente şi mai deschise
la nevoile societăţii, capabile să răspundă provocărilor globalizării şi necesităţii de formare şi
reformare a forţei de muncă europene.
Implementarea în practica educațională a unui învățământ din perspectiva competențelor
rămâne a fi dificilă. Astfel, problema formării competențelor profesionale prin prisma corelării
interdisciplinare este actuală ca proces și realizare.
În ultimele decenii este tot mai răspândită tendința reflectării legăturilor interdisciplinare la
toate treptele și nivelele de învățământ. Cauza acestui fenomen o reprezintă imposibilitatea uneia
din discipline să rezolve probleme complexe ale realității. Legăturile interdisciplinare stau la
baza reformei curriculare și problema legăturilor interdisciplinare în instituțiile de învățământ
superior a devenit deosebit de actuală odată cu schimbările ce au loc în sistemul educațional.
Punerea în aplicare a conexiunilor interdisciplinare este un factor important în
îmbunătățirea și eficientizarea procesului de învățământ.
Aceeaşi calificare profesională atribuită de diferite instituţii de învăţământ ar presupune,
logic, aceleaşi (sau aproximativ aceleaşi) condiţii de formare profesională, aceiaşi parametri
comportamentali, aceleaşi competenţe profesionale iniţiale. În condiţiile diversităţii, apare
necesitatea reglementării procesului de învăţământ, în scopul asigurării calităţii produsului final
– absolvenţi ai instituţiei capabili de a presta servicii la un standard definitivat. Diversitatea
duratei studiilor şi a programelor de învăţământ impun o varietate a capacităţii şi parametrilor
rezultativi, pentru care la moment nu există un mecanism eficient de formare şi evaluare.
Abordarea integrată a conţinuturilor de matematică și informatică crează un mediu
favorabil şi necesar pentru dezvoltarea competenţelor profesionale la informatică care devine o
prioritate a reformei educaționale.
Gradul de cercetare al problemei. La dezvoltarea teoriei interdisciplinare au influențat
procesele de diferențiere și integrare a științelor. „Tot ceia ce este în comunicare reciprocă ar
trebui să fie predat în același context”- spune Comenius [1, р. 287] J. Look consideră că, în
procesul de învățare, un obiect de studiu trebuie să fie completat cu elemente ale altui obiect de
studiu. Pestalozzi a arătat o varietate de legături interdisciplinare dintre obiectele de studiu din
ciclul primar și a remarcat pericolul de explozie a acestora. Diferențierea cunoștințelor la
10
începutul sec. al XIX-lea a determinat o creștere a numărului de obiecte de studiu și a dus la o
supraîncărcare a programelor de studiu. Ушинский și alții au văzut că una din cauzele acestei
încărcături ar fi lipsa legăturilor interdisciplinare. El pentru prima dată a dat o definire psiho-
pedagogică mai completă a legăturilor interdisciplinare, afirmând că „cunoștințele și ideiile,
comunicate de careva științe, trebuie să se construiască organic într-o viziune luminoasă și,
dacă este posibil, cuprinzătoare asupra lumii și vieții ” [2, p. 178].
La dezvoltarea teoriei interdisciplinare au participat și: Белинский Г., Зверев И.,
Лошкарѐва Н., Максимова V., Фѐдорец T., Фѐдорова В., Ciolan L. și alții, care și-au expus
punctul de vedere privind definirea, funcțiile și tipurile legăturilor interdisciplinare.
După părearea noastră, cea mai exactă definire a categoriei „legături interdisciplinare” este
dată de Фѐдорец T.: „Legăturile interdisciplinare sunt o categorie pedagogică pentru definirea
relațiilor sintetizate și integrate între obiecte, fenomene și procese ale realității care și-au găsit
reflectarea în conținutul, formele și metodele procesului instructiv-educativ și care realizează
funcția de învățare și dezvoltare în unitatea lor organică”. După cum putem vedea, această
definiție atrage atenția asupra scopului de a stabili legături interdisciplinare. Din acest motiv se
subliniază necesitatea unei abordări diferite la selecția conținutului, alegerea metodelor și
formelor de învățământ. Astfel de modificări în conținuturile și formele de învățământ pot
asigura un nou nivel calitativ în rezolvarea problemelor educaționale.
Un model de formare profesională iniţială va presupune un ansamblu flexibil de
competenţe, care vor exprima, la rândul lor, o nouă viziune asupra formării profesionale iniţiale
în contextul „cunoştinţelor fundamentale” şi a „competenţelor profesionale”. Instituţiile de
învăţământ superior, oferind modele de gândire şi acţiune, tehnici de muncă intelectuală şi de
inserţie socială, modele de adaptare, capacităţi opţionale şi decizionale etc,. vor spori gradul de
performanţă în domeniul profesional al absolvenţilor informaticieni. Dezideratele sunt oportune
pentru a specifica că în condiţiile actuale există o discrepanţă în formarea profesională iniţială a
studentului informatician: lipsa unei corelări între fundamentele matematice şi cele informatice,
contradicţie care indică insuficienţa formării iniţiale a specialistului în informatică din
învăţământul universitar.
Problema competențelor profesionale ale celor instruiți este dezvăluită în lucrările
cercetătorilor de la noi din republică și de peste hotarele ei. C. Negară în [7] examinează
profesionalizarea formării inițiale ale profesorilor de informatică, V. Cojocaru în lucrările [8, 9,
10] examinează problema formării competențelor pedagigice pentru cadrele didactice și
necesitatea formării competenţelor inovaţionale la managerii din învăţământul preuniversitar.M.
Pavel în lucrarea [38] examinează formarea inițială a viitorilor învățători pentru utilizarea TIC
11
etc. Rolul disciplinelor matematice în pregătirea profesională a inginerilor, economiștilor,
juriștilor etc. au fost abordate în lucrările: [39, 100-114, 118, 141, 145, 149]. Lucrările [147, 148,
152] abordează rolul matematicii în pregătirea peuniversitară de orientare profesională.
Problema legăturilor interdisciplinare a fost examinată în lucrările [5, 16, 28, 31, 32, 54,
58, 63, 65, 74, 77, 79, 80, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91].
Însă nu a fost abordată problema corelării optime a cursurilor de matematică și informatică.
Aceasta a condus la conturarea problemei cercetării care constă în fundamentarea teoretico-
praxiologică a modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în
baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică.
Obiectul cercetării îl constituie procesul de dezvoltare a competenţelor profesionale la
informatică în baza corelării optime a conținuturior de matematică și informatică.
Scopul cercetării rezidă în elaborarea metodologiei de dezvoltare a competențelor
profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică.
Ipoteza cercetării. Dacă procesul de pregătire a viitorilor informaticieni se va axa pe
integrarea cursurilor de matematică și informatică, atunci formarea competențelor profesionale la
informatică va fi mai efectivă. Dezvoltarea competențelor profesionale la informatică în baza
corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică, va fi realizată eficient dacă:
- vor fi argumentate în aspect epistemologic şi psihopedagogic conceptele: competenţe
profesionale și legături interdisciplinare.
- va fi elaborat un sistem de repere metodologice de dezvoltare a competenţelor
profesionale la informatică axat pe abordarea integrată matematică - informatică;
- va fi creat un Model de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza
corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică (la studierea disciplinei
universitare „Grafica asistată de calculator”).
Obiectivele cercetării:
1. Formularea unei baze științifice și metodologice de realizare a legăturilor
interdisciplinare matematică-informatică la studierea particularităților psihologice și pedagogice
a studenților, determinarea nivelului necesar de cunoștințe, identificarea și sintetizarea legăturii
interdisciplinare dintre matematică și obiectele informatice.
2. Elaborarea modelului pedagogic integrat și orientat spre formarea și dezvoltarea
competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică.
12
3. Identificarea reperelor metodologice de utilizare a modelului elaborat în studierea
disciplinei universitare „Grafica asistată de calculator”
4. Validarea experimentală a modelului și metodologiei elaborate
Metodologia cercetării ştiinţifice include:
- metode teoretice: documentarea ştiinţifică, sintetizarea bibliografiei, analiza şi sinteza
teoretică, metoda descriptivă;
- metode experimentale: observarea, conversaţia, testarea, experimentul pedagogic de
constatare, de formare, de validare;
- metode statistico-matematice: depozitarea datelor experimentului, prelucrarea cantitativa,
calitativă şi comparativă a datelor obţinute, generalizarea şi interpretarea rezultatelor
experimentale.
Problema științifică importantă soluționată constă în fundamentarea teoretico-
praxiologică a Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în
baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică, fapt care a contribuit la
eficientizarea procesului de pregătire a studenților informaticieni, în vederea valorificării cu
succes a potențialului legăturilor interdisciplinare.
Modelul pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza
corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică elaborat în lucrare se deosebește
de alte modele existente prin armonizarea legăturilor interdisciplinare dintre matematică și
informatică la dezvoltarea competențelor profesionale la informatică. Acesta a fost implementat
prin intermediul cursului universitar „Grafica asistată de calculator”, a cărui curriculum a fost
actualizat în vederea realizării scopului cercetării.
Importanța teoretică a lucrării constă în studierea impactului pe care le au legăturile
interdisciplinare dintre matematică și informatică asupra formării competențelor profesionale la
informatică a viitorilor informaticieni. În lucrare este soluționată problema formării competențelor
profesionale la informatică a viitorilor informaticieni prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică, în condițiile unui singur curs de „Grafica asistată de calculator”.
Valoarea aplicativă a cercetării este certificată de:
- evidențierea rolului matematicii universitare în pregătirea specialiștilor informaticieni;
- metodologia elaborată și posibilitatea implementării ei în practica educațională
universitară la pregătirea specialiștilor informaticieni;
- consemnarea unui sistem de indicatori şi descriptori care pot fi utilizaţi în cadrul
evaluării nivelurilor de dezvoltare a competenţelor profesionale;
13
- un sistem de indicatori utilizaţi în scopul evaluării nivelurilor de formare a
competenţelor profesionale;
- conceptualizarea unui curriculum integralizat la disciplina „Grafica asistată de
calculator”, axat pe dezvoltarea competenţelor profesionale inițiale la informatică în
baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică.
- elaborarea unui set-model de conținuturi educaționale, incluse în îndrumarul de
laborator propus pentru studenții informaticieni.
Principalele rezultate înaintate spre susținere:
1. Modelul pedagogic de formare și dezvoltare a competențelor profesionale la informatică
în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică elaborat.
2. Metodologia de implementare a Modelului pedagogic de formare și dezvoltare a
competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică
și informatică elaborat.
3. Curriculum-ul la disciplina universitară „Grafica asistată de calculator” și îndrumarul de
laborator la disciplina menționată care prezintă o metodologie de implementare a acestuia.
4. Metodologia de aplicare a modelului axată pe următoarele: conținuturile cursurilor de
informatică de racordat cu cele matematice; de asigurat disciplinele de informatică cu sisteme de
probleme cu caracter integrator abordând rezolvarea lor conform schemei: Problema - Modelul
Matematic - Soluționarea – Interpretarea Soluției; formele de organizare a procesului educațional
să presupună integrare în predare și învățare (seminare integrate, activități de laborator
integrate).
Aceste rezultate au fost validate prin experiment pedagogic.
Rezultatele obținute pot fi integrate în procesul de formare inițială a cadrelor didactice prin
studierea modelului pedagogic și a metodologiei de implementare elaborate în scopul ulterioarei
aplicări în activitatea didactică pe care o vor desfășura, la realizarea tezelor de licență și masterat,
în cercetările ulterioare. De asemenea, rezultatele obținute pot fi utilizate la elaborarea noilor
manuale și materiale didactice destinate disciplinelor informatice.
Implementarea rezultatelor științifice s-a realizat în cadrul experimentului pedagogic
desfășurat pe eșantioane experimentale și de control, care au cuprins 101 studenți ai anului II și
III, ciclul I, secția cu frecvență la zi care urmează programul de studiu Informatică Aplicată și
Informatică ai Universității de Stat din Moldova și 14 studenți ai anului II, ciclul I ce urmează
programul de studiu Informatica ai Universității de Stat din Tiraspol.
14
Aprobarea rezultatelor cercetării s-a efectuat în corespundere cu etapele de bază ale
cercetării, pe parcursul realizării obiectivelor teoretice și experimentale propuse. Principalele
rezultate ale cercetării au fost prezentate și discutate la ședințele catedrelor Informatică și
Tehnologii Informaționale și Didactica Matematicii, Fizicii și Informaticii ale Universității de
Stat din Tiraspol, dar și la conferințele științifice naționale și internaționale:
- Conferința științifică internațională „Învățământul de performanță la disciplinele din
ariile curriculare științe exacte și naturale. Obiective. Strategii. Perspective.”, UST
Chișinău, 25-28 septembrie, 2014.
- Conferința științifică națională cu participare internațională „Învățământul superior din
Republica Moldova la 85 de ani”, UST, Chișinău, 2015.
- The 23nd Conferince on Applied and Industrial Mathematics – CAIM 2015, Suceava,
Romania, September 17-20, 2015, România.
- Conferința științifică internațională Mahematics & Information Technologies: Research
and Education (MITRE-2016) dedicated to the 70th anniversary of the Moldova State
University. Chişinău, iunie 23-26, 2016.
- Conferinţa știinţifico-practică internaţională «Știință, educație, cultură», Universitatea
de Stat din Comrat, 10 februarie, 2017.
- The fourth conferince of Matematical Society of the Republic of Moldova, dedicated to
the centenary of Vladimir Andrunachievici, June 28- July 2, Chișinău, 2017.
Sumarul compartimentelor tezei
În Introducere este argumentată alegerea temei de cercetare și actualitatea acesteia.
Compartimentul dat conține o descriere succintă a situației domeniului de cercetare și sunt
scoase în evidență problemele neelucidate din procesul de formare a competențelor profesionale
la informatică prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică. Sunt formulate
problema cercetării, scopul și obiectivele acesteia. Tot aici este evidențiată importanța teoretică
și practică a rezultatelor cercetării, după care sunt expuse principalele rezultate științifice
înaintate spre susținere, dar și cadrul de implementare a lor. La final se descrie contextul
aprobării rezultatelor și sumarul compartimentelor tezei.
Capitolul 1, „Analiza situației în domeniul dezvoltării competențelor profesionale la
informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică” este conceput
din trei paragrafe în care se face o analiză amplă a literaturii de specialitate. Sunt analizate
conceptele pedagogiei moderne: competență, competență profesională, abordare prin
competențe, competențele viitorilor specialiști informaticieni conform Cadrului Național al
15
Calificărilor, legături interdisciplinare, lecții integrate. Sunt aduse spre exemplificare diferite
modele de clasificare a competențelor și a structurii acestora. Din literatura aferentă domeniului
cercetării, sunt identificate modelele existente de formare a gândirii interdisciplinare. Este
identificată lipsa orientării modelelor respective spre formarea competențelor integrate a
viitorilor informaticieni, fapt ce permite înaintarea obiectivelor cercetării. La final sunt formulate
concluziile pentru acest capitol.
Capitolul 2, „Modelul pedagogic și metodologia formării competențelor profesionale la
informatică prin corelarea optimă a conținuturilor de matematică și informatică”, conţine rolul
matematicii universitare în pregătirea specialiștilor informaticieni și metodologia elaborării şi
fundamentarea teoretică a modelului de formare a competențelor profesionale la informatică prin
corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică. Sunt identificate componentele
modelului, criteriile de evaluare a nivelului componentelor competențelor profesionale la
informatică și descrisă metodologia de implementare a acestui model. Concluziile din acest
capitol scot în evidență principale rezultate ale cercetării.
În Capitolul 3, „Valorificarea experimentală a eficienţei modelului şi a metodologiei
elaborate”, este descrisă proiectarea și desfășurarea experimentului pedagogic: experimentul de
constatare şi cel de formare și este efectuată analiza statistică a rezultatelor experimentului prin
intermediul aplicaţiei SPSS și MS Excel. Sunt evaluate componentele competențelor
profesionale la informatică: motivațională, cognitivă, acțională și reflexivă. Pentru a demonstra
ipotezele de cerecetare s-a folosit testul parametric t-Student și testul neparametric (U) Mann-
Whitney. Fiecare test aplicat în analiza statistică a datelor este realizat pentru doi ani de
experiment: 2015-2016 și 2016-2017, și separat pentru a câte două eșantioane: de control și
experimental pentru fiecare an. Concluziile acestui capitol evidențiază eficiența modelului de
formare a competențelor profesionale la informatică prin corelarea optimă a disciplinelor
de matematică și informatică, creat.
Autorul exprimă sincere mulțumiri conducătorilor științifici academicianului Mitrofan
Cioban și doctor conferențiar universitar dnei Larisa Sali pentru inspirație și îndrumare pe tot
parcursul realizării cercetării prezente.
16
1. ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOMENIUL DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR
PROFESIONALE LA INFORMATICĂ ÎN BAZA CORELĂRII OPTIME A
CONȚINUTURILOR DE MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
1.1. Aspecte psihopedagogice de dezvoltare a competențelor profesionale la
informatică a viitorilor specialiști informaticieni
Aderarea Republicii Moldova la spațiul de învățământ european comun și semnarea
acordurilor de la Bologna au condus la schimbări majore în sistemul de învățământ din republica
noastră, în special în cel superior. Printre misiunile învățământului superior conform Codului
Educației [3], se găsește formarea specialiștilor de înaltă calificare, competitivi pe piața națională
și internațională a muncii. Cadrul Național al Calificărilor din învățământul superior [4], pentru
domeniul 44 Științe reale, specialitatea 444 Informatică, determină dezvoltarea învățământului
abordat pe competențe, orientat spre formarea nu numai a anumitor cunoștințe și abilități, dar și a
competențelor speciale, focusate pe abilitatea aplicării acestora în practică, într-o sarcină reală,
care trebuie să ducă la autodezvoltarea personalității în condițiile societății informatizate, unde
este asigurat accesul liber și ușor la informații din întreaga lume.
La etapa actuală, în legătură cu creșterea resurselor informaționale fundamentale și a
cunoștințelor aplicative, se cer de la absolvenți așa calități precum: mobilitatea, abordarea
creativă la rezolvarea problemelor profesionale, disponibilitatea și dorința de cunoaștere,
competența academică și socială în societatea contemporană care se dezvoltă dinamic. În
legătură cu aceasta, apare necesitatea implementării în învățământ a abordărilor centrate pe
formarea și dezvoltarea competențelor, care sunt orientate atât spre dezvoltarea potențialului
personalității, cât și spre creșterea calităților profesionale ale viitorilor absolvenți informaticieni.
Un aport esențial în cercetarea problemelor abordării pe competențe a învățământului la noi
în republică l-au adus următorii cercetători: A. Gremalschi [5], V. Cabac și R. Dumbrăveanu [6],
I. Lupu și C. Negară [7], ș.a.; și peste hotarele ei: I. Vlașin [11], A. Ardelean [12], V. Chiș [13],
F. Voiculescu [14], O. Mândruț [15], И. Г. Агапов [16], И. А. Зимняя [17], Ф. К. Маркова
[18], М. В. Рыжаков [19], С. Е. Шишов [20], H. Eysenck [21], J. Barret [22], J. Raven [23], A.
Luerhman [24], David McClelland [25], Weinert [27] ș.a.
Societatea de azi înaintează cereri provocatoare către specialiști. Aceste cerințe se referă la
formarea de competențe cheie pe care studenții trebuie să le dobândească. Definind astfel de
competențe putem să îmbunătățim calitatea pregătirii tinerilor specialiști pentru provocările
17
vieții, precum și să identificăm obiectivele generale ale sistemelor de învățământ pe tot parcursul
vieții.
Există diverse puncte de vedere în definirea conceptului „competență”. Numărul de
definiții ale acestei noțiuni trece orice limită rezonabilă. Acest concept a fost preluat în
învățământ din alte domenii (psihologie, piața muncii, lingvistică), și este o noțiune
polisemantică, semnificația ei schimbându-se în funcție de domeniul în care ea este aplicată.
David McClelland, un psiholog american, este adesea considerat părintele noțiunii de
competență. Conceptul care începuse sa fie vehiculat prin anii 60, a fost definitiv stabilit ca
esențial prin articolul său Testing for Competence Rather Than Intelligence.
Ideea de bază de la care a pornit McClelland a fost aceea că testele de inteligență folosite
pentru a prezice performanța la locul de muncă nu aveau de fapt nici-o relevanță în acest sens,
lucru dovedit prin cercetare. De aici, apare necesitatea de a impune o altă noțiune în baza căreia
să se poată prezice mai corect o performanță viitoare.
Cea mai des utilizată definiție a noțiunii de competență (și cea mai apropiată de modul în
care a definit-o McClelland) este aceea care consideră competența o suma a cunoștințelor,
abilităților și atitudinilor ce contribuie la capacitatea unei persoane de a-și îndeplini eficient
sarcinile și responsabilitățile postului de lucru (pe scurt, a fi performant).
Competența reprezintă mai mult decât doar cunoștințe și abilități [25], ea implică abilitatea
de a satisface cererile complexe, prin valorificarea și mobilizarea resurselor psihosociale
(inclusiv aptitudini și atitudini) într-un anumit context.
În dicționarul limbii române on-line [26], competența este definită în felul următor:
„Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a
problemei în discuție …” .
Competențele după Weinert [27] sunt acele aptitudini și priceperi cognitive ce pot fi
învățate, pentru a soluționa anumite probleme, precum și disponibilitățile și aptitudinile
motivaționale, voliționale și sociale asociate cu acestea, pentru a putea valorifica problematizări
în situații variabile cu succes și în mod responsabil.
La formarea competențelor în instituțiile de învățământ superior (de rând cu cunoștințele și
aptitudinile studenților, fără de care competențele nu au sens) apare problema de sinteză a
informațiilor teoretice primite, care împreună cu practica demonstrează adevărul sau falsul
propozițiilor teoretice construite despre asigurarea eficacității activității profesionale privind
satisfacerea cerințelor înaintate. A fi competent va fi examinat de noi drept a avea capacitatea de
a aplica competențele pentru a atinge un rezultat calitativ.
18
Autorii români O. Mândruț și L. Catană definesc competențele ca „un ansamblu
multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini necesare în situații
diferite” [15, p. 9].
И. А. Зимняя examinează competențele drept niște cunoștințe, repezentări, algoritmi de
acțiune, sisteme de valori și relații, care apoi sunt dezvăluite în competențele personalității [17].
După cercetătorii moldoveni V. Guțu, E. Muraru, O. Dandara competența este
achiziționarea contextuală de cunoștințe, aptitudini și valori, relațiile necesare pentru utilizarea în
anumite situații [28].
După Bowden și Marton competența este văzută ca o cunoaștere profundă a unei discipline
sau deținerea anumitor aptitudini speciale [24]. Structura ei este formată din subsisteme
conectate: cunoștințe, abilități, aptitudini, unde aptitudinile sunt văzute ca un set de transfer
intern de variabile ale personalității: motivare, valori, comportament, sentimente, atitudini,
emoție, stil, “Eu-concept”. Competența se manifestă în realitate în situațiile profesionale de lucru
și de viață sub formă de acțiuni efective pentru a atinge un obiectiv sau pentru a rezolva
probleme specifice.
Reeșind din definițiile competenței examinate mai sus putem delimita părțile componente
ale competenței reflectate în fig. 1.1. [30].
Fig. 1.1. Structura competenței
Cunoștințele reprezintă rezultatul asimilării prin învățare a unor informații, ansamblul de
fapte, principii, teorii și practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu.
Competența
Cunoștințe Deprinderi Aptitudini Calități personale
Abiltăți
Direcționare
Temperament
Caracter
Motivaționale
Teoretice
Orientative
Conceptual descriptive
Viziune asupra lumii
19
Deprinderile/Abilitățile reprezintă capacitățile de a aplica și de a utiliza cunoștințele
pentru a duce la îndeplinire sarcini și pentru a rezolva probleme.
Calitățile personale reprezintă comportamentele constructive, a unor conduite și atitudini
pozitive în plan profesional.
O altă structură a competenței este dată de D. Potolea și S. Toma în [31] care se reflectă în
tabelul 1.1:
Tabelul 1.1: Structura competenței după D. Potolea și S. Toma
Structura competenței
Internă Externă
- Cunoștințe
- Abilități
- Atitudini
- Sarcină
- Situație
- Context
Mai multe elemente constituitive ale noţiunii de competenţă se desprind din analiza unui
corpus de definiţii din ştiinţele educaţiei [32]:
un context;
o persoană sau un grup de persoane;
un cadru situaţional:
o situaţie şi familia ei de situaţii;
o sferă de experienţe trăite anterior de
o persoană sau un grup de persoane în situaţii aproape izomorfe cu situaţia în curs de
prelucrare;
un cadru de acţiune: categorii de acţiuni incluzând un anumit număr de acţiuni realizate
de una sau mai multe persoane în această situaţie;
un cadru al resurselor: resurse utilizate pentru dezvoltarea competenţei;
un cadru de evaluare: rezultate obţinute, transformări observate în situaţie şi la
persoanele în cauză şi criterii care permit să se afirme că prelucrarea situaţiei este
completă, reuşită, acceptabilă din punct de vedere social.
Dacă ne referim la clasificarea competențelor după Cadrul Național al Calificărilor din
România, deosebim următoarele tipuri de competențe [33]:
- competențe transversale;
- competențe profesionale.
Descriptorii generici ai competenţei profesionale (echivalent Dublin) după aceiași sursă
sunt:
20
- cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific;
- explicaţie şi interpretare;
- aplicare, transfer şi rezolvare de probleme;
- reflexie critică şi constructivă;
- conduită creativ-inovativă.
Schema formării acestor tipuri de competențe este ilustrată în fig 1.2.
O altă clasificare a competențelor este realizată de C. Masalagiu ș.a. în [34]:
- competențe sub raport stadial care se clasifică la rândul lor în: competențe - cheie,
competențe generale, competențe specifice, competențe derivate;
- competențe sub raport psihopedagogic care se clasifică în: competențe cognitive
(transpunerea și interpretarea); competențe de extrapolare, competențe psihomotorii, competențe
afective.
Fig. 1.2. Schema tipurilor de competențe adaptată după sursa [28]
Modelul pedagogic al competenței după S. Cristea [35] poate fi reprezentat grafic în felul
următor fig. 1.3 [36]:
COMPETENȚE
PROFESIONALE
ABILITĂȚI
(dimensiunea
funcțional -
acțională)
CUNOȘTINȚE
(dimensiunea
cognitivă)
Explicare și interpretare
Cunoaștere, înțelegere și
utilizare a limbajului specific
Creativitate și inovare
Reflecție critică și
constructivă
Aplicare, transfer și
rezolvare de probleme
COMPETENȚE
TRANSVERSALE
Explicare și interpretare
Explicare și interpretare
Explicare și interpretare
21
Fig. 1.3. Modelul pedagogic al competențelor după S. Cristea
Specificarea competenţelor se referă, de fapt, la delimitarea capacităţilor sau a operaţiilor
intelectuale de tipul: capacitatea de a detecta, selecta, analiza şi sintetiza date, informaţii sau
relaţii, capacitatea de a învăţa, de a acţiona sau de a judeca. Fiecare capacitate se bazează pe
anumite operaţii mentale, luându-se drept referinţă fie procesele psihice (percepţie, gândire,
memorie, imaginaţie etc.), fie operaţiile specifice fiecăruia privite în mod generic. Competenţele
necesare în secolul XXI după R. Boytzis sunt [37]:
Responsabilitate şi capacitate de adaptare – Exersarea responsabilităţii personale şi a
flexibilităţii în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate; stabilirea
şi atingerea unor standarde şi scopuri pentru sine şi pentru ceilalţi; tolerarea ambiguităţii.
Competenţe de comunicare – Înţelegerea şi realizarea unei comunicări eficiente verbale,
scrise şi multimedia, într-o varietate de forme şi contexte.
Creativitate şi curiozitate intelectuală – Dezvoltarea, implementarea şi comunicarea
ideilor noi altor persoane; deschidere şi receptivitate la nou, perspective variate.
Gândire critică şi gândire sistemică – Exersarea gândirii în ceia ce priveşte înţelegerea şi
realizarea unor alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme.
Informaţii şi abilităţi media – Analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea,
şi crearea de informaţii în diverse forme şi medii.
Capacităţi de colaborare şi interpersonale – Demonstrarea capacităţilor de lucru în echipă
şi de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; colaborarea productivă cu
ceilalţi; conduită empatică; respectarea altor puncte de vedere.
Identificarea, formularea şi soluţionarea problemelor – Capacitatea de a depista, formula,
analiza şi rezolva probleme.
Auto-formare – Monitorizarea propriilor nevoi de înţelegere şi învăţare; localizarea
resurselor corespunzătoare; transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul.
Competențe de gradul I, care
intervin în fazele inițiale ale
învățării
Competențe de gradul II, care
intervin ulterior în fazele avansate
ale învățării
Cunoaștere
simplă
Înțelegere
Aplicare Analiză
Evaluare
critică
Sinteză
22
Responsabilitate socială – Acţionarea în mod responsabil, ţinând cont de interesele
comunităţii; demonstrarea unui comportament etic în contexte legate de propria persoană,
loc de muncă şi comunitate.
În proiectarea didactică dacă scopul arată direcţia instruirii, atunci obiectivele exprimă
rezultatul care se doreşte să se obţină prin proiectare şi realizarea unei activităţi didactice. În
funcţie de nivelul de la care privim procesul educaţional, distingem:
Nivelul 1 - cel mai general și cel mai sintetic – aici se situează competenţele generale care
se stabilesc şi se urmăresc prin întregul proces de învăţământ pe o lungă perioadă de timp (de
regulă un ciclu de şcolarizare).
Nivelul 2 – intermediar, conţine competenţele specifice disciplinei şcolare, enunţate de
obicei prin programa – curriculum-ul acelei discipline.
Nivelul 3 - are caracter aplicativ, cuprinde realizarea etapei de operaţionalizare a
obiectivelor pentru atingerea competenţelor specifice unui capitol din programă, al unei lecţii
sau, uneori, chiar al unei secvenţe dintr-o lecţie.
Competențele profesionale inițiale ale viitorilor specialiști informaticieni
Misiunea învățământului superior este, în primul rând, de a răspunde nevoilor specifice de
educație și de formare profesională ale individului, precum și necesităților dezvoltării sociale și
economice ale societății. În activitatea profesională are loc aplicarea competențelor la rezolvarea
problemelor legate între ele, de aceia, în opinia noastră, calitatea învățământului în condițiile
realizării abordării pe competențe a pregătirii specialiștilor trebuie să se reflecte în pregătirea
unui ,,specialist ideal”, care va deține un sistem și nu un set de competențe racordate la
necesitățile societății.
Prin urmare, conceptul competență profesională este definit ca fiind capacitatea de a
rezolva anumite tipuri de probleme corelate cu viața reală și situații de la locul de muncă.
Problema competențelor profesionale ale celor instruiți este dezvăluită în lucrările
cercetătorilor de la noi din republică și de peste hotarele ei. C. Negară în [7] examinează
profesionalizarea formării inițiale a profesorilor de informatică, M. Pavel [38] examinează
formarea inițială a viitorilor învățători pentru utilizarea TIC etc. Rolul disciplinelor matematice
în pregătirea profesională a inginerilor, economiștilor, juriștilor etc. au fost abordate în lucrările:
[39, 100- 96, 97, 98, 99, 100-110, 113, 114, 118, 141, 145, 149]. Lucrările [147, 148, 152]
abordează rolul matematicii în pregătirea peuniversitară de orientare profesională.
Problema legăturilor interdisciplinare a fost examinată în lucrările [5, 16, 28, 31, 32, 54,
58, 63, 65, 74, 77, 79, 80, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91].
23
Pe piața muncii este răspândit modelul de „lucrător competent”, „lucrător ideal”, dezvoltat
de către oamenii de știință americani. Cele mai importante elemente ale acestui model sunt în
mod individual, calitățile psihologice ale unui specialist, cum ar fi independența, disciplina,
sociabilitatea, dorința de autodezvoltare [24]. Autodezvoltarea personalității în această teorie este
înțeleasă ca un proces de conștientizare, dezvoltare a abiltăților, forțare a necesităților [40].
În consecință, autodezvoltarea nu este doar un proces conștient de formare profesională, de
calificare a caracteristicii individuale de stil profesional, auto-educație și auto- îmbunătățire, dar
de asemenea, și o alegere motivațională, orientată și liberă precum și dorința de a atinge nivelul
dorit de competență profesională.
În literatura de specialitate psihopedagogică străină conceptul a “fi competent”este de
obicei tratat ca o educatie integrală a modelului absolventului universitar și se utilizează ca o
caracteristică a scopului său final de formare profesională.
Noțiunea de competență profesională se folosește pentru exprimarea nivelului înalt de
calificare și profesionalism, caracterizând calitatea pregătirii absolventului, potențialul
rezultativității activității lui de lucru. Competența profesională se referă la o caracteristică
integrală, care determină capacitatea specialistului de a rezolva sarcini și probleme profesionale
tipice care apar în situații reale de muncă profesională, utilizând cunoștințele, experiența
profesională și de viață, valorile și tendințele [41]. În sistemul de niveluri de calificare
profesională competența este situată între executare și perfecțiune [42]. Una din componentele
principale ale competenței profesionale este, după părerea cercetătoarei A. К. Маркова,
capacitatea de a dobândi în mod independent, cunoștințe și competențe noi, și de a le aplica la
locul de muncă [43]. Tabelul 1.2. conține diverse abordări ale noțiunii „competență
profesională”.
Tabelul 1.2. Definirea și conținutul conceptului „competență profesională”
Autorul/ Sursa Definirea și conținutul noțiunii „competență profesională”
Metodologia de realizare a
cadrului naţional al
calificărilor din
învăţământul superior,
România [44].
Prin competenţă profesională se înţelege capacitatea dovedită de a
selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte
achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei
anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, circumscrise
profesiei respective, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.
24
Legislația muncii din
România
Competenta profesionala reprezintă capacitatea de a aplica, a
transfera și a combina cunostințe și deprinderi în situații și medii de
muncă diverse, pentru a realiza activitățile cerute la locul de munca,
la nivelul calitativ specificat în standardul ocupațional.
M. Mulder [45]. Competența profesională este văzută ca capacitatea generică,
integrată și interiorizată pentru a oferi performanța efectivă durabilă
(inclusiv rezolvarea problemelor, realizarea de inovare și crearea de
transformări) într-un anumit domeniu profesional, locuri de muncă,
rol, context organizațional, și situații de activitate.
I. Jinga [46] Competenţa profesională a cadrului didactic este un ansamblu de
capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale, care
interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului,
conferindu-i acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii
didactice, care să asigure îndeplinirea obiectivelor proiectate de
către majoritatea elevilor, iar performanţele obţinute de aceştia să se
situeze aproape de nivelul maxim al potenţialului intelectual al
fiecăruia.
Э. Ф. Зеер [47]. Competența profesională - totalitatea cunoștințelor și aptitudinilor
profesionale, precum și modalități de realizare a lucrărilor practice.
Л.Н. Журбенко [48]. Competența profesională - un set integrat de cunoștințe
fundamentale și profesional-relevante de specialitate care asigură
utilizarea lor eficientă la locul de muncă.
U. Klusmann, O. Lüdtke
[49].
Competența profesională cuprinde cunoștințele profesionale
precum și aspectele motivaționale și afective.
În baza analizei interpretărilor noțiunii ,,competență profesională”, noi am selectat
următoarele cele mai frecvente puncte de vedere ale cercetărilor:
- competență profesională este o caracteristică integrantă a profesionalismului,
reprezentând calitatea personalității, precum și calitatea profesională personală, bazată pe
cunoștințe științifice fundamentale, abilități practice, confirmând disponibilitatea și capacitatea
profesională de a desfășura cu succes activități profesionale;
25
- competența profesională, de regulă, este exprimată prin nivelul de posedare a
cunoștințelor și aptitudinilor profesionale, motive, aspirații, orientări valorice, în capacitatea sa
de a aplica cunoștințele și aptitudinile profesionale în activitatea lor de muncă.
Aplicând procedura de analiză asupra activității profesionale a specialistului, se pot
evidenția cerințele înaintate acestuia, satisfacerea cărora asigură în mare măsură eficacitatea
acestei activități. Indentificarea acestor cerințe ar trebui să fie cât mai obiectivă și să se bazeze,
cel puțin pe experiența mondială în domeniu și analiza tendințelor de dezvoltare a acesteia,
alegerea formei de transmitere a cererilor, care să le reflecte în mod adecvat. Ca o astfel de formă
apare competența, care include organic cunoștințe, abilități și calități personale ce caracterizează
comportamentul social, reflexiv. Rezultatul analizei este un set de competențe și relațiile dintre
ele.
La formarea competențelor universitare (de rând cu cunoștințele și abilitățile studenților,
fără de care competențele nu are sens), apare problema sintezei informațiilor teoretice și a
consecințelor din ele, care este corelată cu practica și dovedesc adevărul sau falsitatea ipotezelor
teoretice construite orientate spre asigurarea eficacității activității profesionale la satisfacerea
cerințelor. În procesul de sinteză a rezultatelor analizei are loc combinarea într-o singură unitate
a competențelor și relațiilor dintre ele, și creează o nouă formațiune - sistem de competențe, ale
specialistului-absolvent, a cărui eficiență este testată în practică. Acest lucru reflectă scopul și
punerea sa în aplicare în practica pedagogică a abordării pe competențe.
La elaborarea modelului uni sistem de competențe ale specialistului (adică toate
competențele incluse în Cadrul Național al Calificărilor [4]) o secvență importantă în opinia
noastră, ține de competențele integratoare (subsisteme ale sistemelor de competențe ale
specialistului) și, în primul rând, acele, la baza cărora stau competențele-cheie din punctul de
vedere al cercetărilor pedagogice, a Cadrului Național al Calificărilor și al opiniilor angajatorilor.
Datorită tehnologiilor informaționale și a ritmului înalt de dezvoltare a tehnicii de calcul,
informatica a pătruns în diferite domenii ale societății. Prin specificul său interdisciplinar,
informatica contribuie la formarea competențelor în majoritatea domeniilor de activitate: socială,
științifică, culturală etc. De asemenea, informatica contribuie la formarea competențelor în
utilizarea metodelor moderne de cercetare, la formarea competențelor de tip interpersonal și
abilitatea de a lucra în context internațional prin accesul la sursele electronice de informație.
În Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior [4], la domeniul de formare
profesională 444 Informatica, specialitatea 444.1. Informatică sunt enumerate următoarele
competențe generale și specifice:
26
Competențe generale:
- Capacitatea de analiză şi sinteză a teoriilor, metodelor şi datelor provenite din diverse
compartimente ale informaticii sau din surse adiacente;
- Capacitatea de a aplica cunoştinţele teoretice la studiul problemelor practice;
- Programarea în limbaje de nivel înalt;
- Dezvoltarea şi întreţinerea aplicaţiilor informatice;
- Utilizarea instrumentelor informatice în context interdisciplinar;
- Utilizarea bazelor teoretice ale informaticii și a modelelor formale;
- Proiectarea şi gestiunea bazelor de date;
- Proiectarea şi administrarea reţelelor de calculatoare;
- Capacitatea de a lucra atât independent, cât şi în echipă, în funcţie de cerinţele activităţii
profesionale.
Competenţe specifice:
- Cunoaşterea teoriilor fundamentale şi de specialitate din domeniile matematicii şi
informaticii;
- Aplicarea reţelelor de calcul, a soft-ului de sistem, a personalierelor în domeniul de
activitate profesională;
- Utilizarea metodelor matematicii aplicate şi a softului instrumental la soluţionarea
problemelor de automatizare a gestiunii întreprinderilor;
- Asigurarea comunicării informaţionale în cadrul întreprinderii prin intermediul reţelelor
de calculatoare;
- Administrarea eficientă a bazelor de date din cadrul unităţilor economice;
- Administrarea sistemelor de operare distribuite;
- Administrarea reţelelor de calculatoare;
- Integrarea tehnologiilor informaţionale în diferite domenii ale economiei naţionale;
- Proiectarea aplicaţiilor pentru dispozitive mobile;
- Proiectarea sistemelor suport inteligente;
- Proiectarea aplicaţiilor în reţea şi în MS Office;
- Proiectarea sistemelor de simulare.
Luând în considerare specificul pregătirii viitorilor specialiști informaticieni și standardele
de competență ale acestora, noi considerăm că în componența competenței profesionale este
necesar de evidențiat următoarele componente: motivațională, cognitivă, acțională și de refleție.
27
Componenta motivațională a competenței profesionale se caracterizează prin prezența
valorilor de orientare a motivației și interesului direcționate spre pregătirea profesională a
viitorului informatician. Această componentă presupune prezența creativității la viitorul licențiat,
pregătirea acestuia de a stabili scopuri și obiective ale activității profesionale, de cercetare și de
creație și respectiv exercitarea și atingerea acestor scopuri. Această componentă mai include și
axarea pe îmbunătățirea experienței profesionale.
Componenta cognitivă a competenței profesionale determină prezența cunoștințelor
teoretice și practice formate în procesul de studiere a cursurilor de matematică și asigură
studentul cu posibilitatea de a se orienta liber în mediul informațional și de a folosi pachetele
software matematice pentru rezolvarea problemelor (sarcinilor) profesionale. Această
componentă va permite să satisfacă și să dezvolte nevoile, interesele, valorile și calitățile
personale ale viitorului specialist informatician.
Componenta acțională a competenței profesionale (competența matematică) conține un
complex de acțiuni de autoreglare și abilități de a lua decizii, elemente de creativitate
profesională, competențe comunicaționale și autoevaluare adecvată.
Componenta de refleție permite de a se apropia conștient de rezolvarea problemei înaintate,
de a evalua procesul și rezultatul propriei lor învățări și reproducerea experienței dobândite în
rezutatul învățării, abilități de a lua decizii.
Luând în considerare cele expuse mai sus, s-a determinat, că fiecare componentă a
competenței profesionale matematice a viitorilor specialiști informaticieni, îndeplinește
următoarele funcții: cea motivațională – funcția de stimulare; cea cognitivă – funcția
informațională și de orientare; cea acțională – funcția de translare și reglare; cea reflexivă –
funcția de autoanaliză.
Pregătirea viitorilor absolvenți informaticieni se confruntă la etapa actuală cu următoarele
probleme:
- cerințele înalte ale societății contemporane față de competențele profesionale incluse în
standardele de competențe, se contrazic cu schimbările lente în abordările folosite la
formarea competențelor profesionale matematice ale studenților, care trebuie să le
permită acestora să rezolve diverse probleme ale viitoarei activități profesionale;
- insuficiența elaborării unor metodologii de formare a competențelor profesionale inițiale
a viitorilor specialiști informaticieni, prin integrarea cursurilor de matematică și
informatică.
28
Deci, ridicarea nivelului competențelor profesionale inițiale ale viitorilor specialiști
informaticieni prin integrarea cursurilor de matematică și informatică, ocupă un rol important și
necesită o îndrumare pedagogică a procesului de formare a acestora [50].
În cele ce urmează, vom examina diverse abordări ale conceptului „formare”. А.В.
Петровский definește formarea ca educație, compunere, organizare, generare, dând careva
formă la ceva, finitudine [51]. К.К. Платонов presupune, că „formarea – este schimbarea
structurii psihologice dinamice funcționale” [52, p. 47]. Т.А. Ильина [53] analizează conceptul
„formare” din diverse puncte de vedere: ca o formă deosebită de formare a personaltății în
procesul activităților din viața reală și sub influența acțiunilor speciale de educare; ca rezultat al
dezvoltării individului, care determină formarea unui sistem de achiziții de proprietăți și calități
rezistente. Т.В. Иванова consideră acest concept ca „dezvoltarea sferei cognitive, apariția unor
forme rezistente de comportament și activitate, asimilarea normelor morale“ [54, p. 35].
Formarea competențelor profesionale ale specialiștilor informaticieni prin corelarea optimă
a cursurilor de matematcă și informatică are loc pe parcursul întregii vieți pe măsura acumulării
de către individ a exprienței profesionale și sociale. Respectiv putem vorbi despre nivelul de
formare a acesteia doar la anumite etape de învățare. Această presupunere concordează cu
punctul de vedere a lui Ю. Г. Татур, care definește competența ca „calitate a personalității, care
absolvește un anumit ciclu de învățământ superior, ce se exprimă prin pregătirea (abilitatea) de
activitate (productivă, efectivă) luînd în considerarea valoarea și riscurile sociale, care pot fi
legate de aceasta”[55, p. 24].
În așa mod, prin dezvoltarea competențelor profesionale la informatică în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și informatică vom înțelege o activitate din cadrul
procesului de învățământ special organizată de transformare a cunoștințelor din domeniul
matematicii într-un tip de cunoștințe profesional specifice, care va permite prelucrarea și
aplicarea acestora la rezolvarea problemelor din activitatea profesională a viitorilor specialiști
informaticieni.
29
1.2. Bazele psihopedagogice ale legăturilor interdisciplinare dintre cursurile de matematică
și informatică
Reforma învățământului a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculum-ului,
printre care se distinge perpectiva interdisciplinară. Societatea are nevoie de oameni care să
gândească interdisciplinar, care să treacă cu ușurință de la un domeniu la altul.
Studiul legăturilor interdisciplinare a fost permanent o problemă actuală a didacticii
științelor. Însă studiul integrării disciplinelor de învățământ ridică problema dată la un nivel mai
superior. Integrarea disciplinelor este deosebit de importantă în procesul de pregătite a
specialiștilor de înaltă calificare. Tendința mondială de pregătire a cadrelor constă în pregătirea
specialiștilor de înaltă calificare cu potențial de angajare în mai multe domenii adiacente.
Ideia integrării în învăţământ sub forma necesităţii sistematizării şi continuităţii
învăţământului şi folosirii pentru aceste scopuri a legăturilor trans- şi interdisciplinare se
regăsește în lucrările fondatorilor pedagogiei clasice I. A. Comenius și I. G. Pestalozzi. În a doua
jumătate a secolului XX s-a început etapa dezvoltării învăţământului integrat - etapa legăturilor
interdisciplinare.
Conform dicţionarului explicativ român conceptul “integrare” înseamnă includere,
înglobare [56]. “Legăturile interdisciplinare, ilustrează legături ale realităţii în procesul de
învăţământ şi sunt niste expresii de măsurare a lumii obiective care în contextul lor filosofic şi
didactic determină conţinutul, metodele şi formele de învăţământ”[57, p. 36].
În anii 50-60 ai secolului XX, problema legăturilor interdisciplinare se realiza prin
întărirea legăturillor dintre cunoştinţele din cadrul disciplinelor de studiu şi cunoştinţele
profesional-tehnice. În anii 70 din aceiași perioadă, problema dată se rezolva prin dezvoltarea
legăturilor de conţinut, de sistem şi didactice între disciplinele şcolare de învăţământ. Cu toate
acestea, când legăturile interdisciplinare au început să fie examinate ca principiu didactic a
apărut o contradicţie dintre formă şi conţinut. „Contradicția dintre formă (legături
interdisciplinare) și noul conținut (principiu didactici) a condus la o schimbare a formei –
conceptul legături interdisciplinare, în anii 80 a cedat locul conceptului integrare” [58, p. 33].
Se consideră, în general, că există următoarele niveluri de corelare ale disciplinelor:
pluridisciplinaritate, multidisciplinaritate, interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate.
Interdisciplinaritatea trebuie înțeleasă și aplicată în combinație cu alte concepte corelative:
- monodisciplinaritatea – fiecare disciplină reprezintă un compartiment;
- multidisciplinaritatea – juxtapunerea anumitor cunoștințe din anumite domenii pentru a
evidenția aspectele comune, fapt ce poate provoca supraîncărcarea;
30
- pluridisciplinaritatea – o temă este abordată din mai multe perspective, de mai multe
discipline, cu metodologii diferite;
- transdiciplinaritatea – abordarea unei teme din perspectiva mai multor arii curriculare.
Interdisciplinaritatea are un scop diferit de cel al pluridisciplinaritătii, ea presupune
fenomene, concepte şi legi generale comune mai multor discipline ce se analizează în contexte
cât mai variat posibile, pentru a evidenţia faţetele multiple şi posibilitățile de aplicare a lor în
sfera diverselor discipline. Prin interdisciplinaritate se favorizează transferul orizontal al
cunoştinţelor dintr-o disciplină în alta.
Interdisciplinaritatea are numeroase avantaje: stimulează realizarea de planificări corelate
(corelarea în timp) a predării conţinuturilor, la diverse discipline; încurajează colaborarea directă
şi schimbul între specialişti în diferite discipline; încurajează pedagogiile active şi metodologiile
participative; ajută la formarea strategiilor de rezolvare a problemelor; sunt analizate teme din
mai multe perspective; se formează competenţe transversale, integrate, cheie şi transdisciplinare.
În realizarea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea
interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de
învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei studenților, la formarea şi dezvoltarea
flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor
fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele; o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine
însuşită.
Organizarea interdisciplinară răspunde mai bine atât progresului științific cât și cerințelor
socio-umane privind formarea personalității omului contemporan.
Reuşita în activitatea profesională este strâns legată de încrederea pe care ne-o acordăm
nouă, dar şi celorlalţi, atunci când relaţionăm. Încrederea de sine presupune cunoaşterea
propriilor resurse, exprimarea clară a nevoilor şi dorinţelor, acceptarea limitelor şi formularea
corectă a scopurilor.
Un învățământ interdisciplinar ajută dobândirea unei priviri de ansamblu asupra vieții și
universului, la asimilarea temeinică a valorilor fundamentale și la distingerea mai ușoară a
scopurilor.
Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor educaţionale este astăzi o provocare și în
același timp un imperativ pentru cadrele didactice și pentru toate nivelele de școlaritate. Mult
teoretizată, interdisciplinaritatea are în contextul educațional actual șanse sporite de abordare,
odată cu asimilarea în practica școlară a noii viziuni educaționale propuse prin reforma
învățământului. Atât reforma de orientare, cât și cea de structură și de conținut, susțin
interdisciplinaritatea ca un principiu de organizare și desfășurare a procesului educațional.
31
Din punctul de vedere al modului în care se produce învăţarea în context interdisciplinar,
putem diferenţia [59]:
1. interdisciplinaritate centripetă: cu accent pe utilizarea în interacţiune a diferitelor
discipline pentru exploatarea unei teme sau pentru formarea unei competenţe integrate;
2. interdisciplinaritate centrifugă: mută accentul de pe disciplină pe cel care învaţă, punând
pe primul plan tipurile de achiziţii integrate/interdisciplinare pe care acesta le va dobândi prin
învăţare.
Abordarea integrată (holistică), care constă într-o deplină și armonioasă dezvoltare a
personalității autonome și creative - acesta fiind obiectivul educației contemporane – vizează
etapele educației care cuprind toate dimensiunile ființei umane. Monodisciplinaritatea și educația
multidisciplinară s-au dovedit a nu avea nici un impact asupra societății de astăzi. Nu este de
mirare că abordarea integrată, și anume interdisciplinaritatea și în special transdisciplinaritatea
au câștigat teren, deoarece acestea :
- oferă un progres epistemologic, care să permită stabilirea de conexiuni și relații
interdisciplinare într-o manieră de sintetizare și integrare;
- facilitează schimburile reciproce între conținuturi, metode, tehnici, și limbaj;
- implică construirea conceptuală și practică mai largă care sunt scheme mai flexibile și
transferabile de dezvoltare a paradigmelor și construcțiilor epistemologice;
- permite noi situații complexe de rezolvare a problemelor, prin abordări integratoare și
sintetizate;
- oferă soluții pentru probleme reale, care iau în considerare fenomene și procese în
totalitatea lor;
- dezvoltă gândirea logică și sistemică;
- oferă un set sintetizat de cunoștințe unificate, integrate ale proceselor și fenomenelor
investigate într-o manieră sistemică;
- poate duce la crearea de noi limbaje de specialitate;
- asigură structuri explicative pentru domenii largi ale științei;
- poate duce la formarea de discipline noi, de frontieră, numite transdiscipline;
- reprezintă o strategie pentru a stimula capacitatea activă și responsabilă, implicarea în
abordări de învățare inovatoare și creative.
Interdisciplinaritatea apare ca necesitate a depășirii granițelor artificiale dintre diferite
domenii. Argumentele care pledează pentru interdisciplinaritate sunt: oferă o imagine integrată a
lucrurilor care sunt, de regula, analizate separat; accentul pus pe formarea de competențe,
atitudini transversale și transferabile la studenți; formarea unei imagini unitare a realității,
32
dezvoltând o gândire integratoare; dezvoltarea de competențe integrate și transversale; o
percepere unitară și coerentă a fenomenului studiat; transferarea competențelor efective în
contexte de viață cotidiană; accentul cade pe cel care învață nu pe disciplină, punând pe prim
plan tipurile de achiziții integrate/interdisciplinare pa care acesta le va dobândi prin învățare.
Prin interdisiciplinaritate se creează: acoperirea rupturilor dintre discipline, eliminarea
izolării şi lipsei corelaţiilor între conținuturile diverselor discipline; construirea, prin educație, a
unor structuri mentale dinamice și flexibile, capabile să sprijine deciziile cele mai potrivite;
rezolvarea de probleme, care poate fi considerată cea mai importantă forță motrice a integrării,
datorită relevanței sale practice. Problemele cu care ne confruntăm în viața profesională, socială
sau personală impun judecăți și decizii care nu sunt, de regulă, limitate în jaloanele disciplinare.
Aceste probleme au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelații rapide și
semnificative.
Rezolvarea fiecărei probleme profesionale are loc prin punerea în aplicare a competențelor
respective și necesită îndeplinirea următoarelor condiții din partea subiectului activității [30]:
prezența informațiilor necesare pentru a rezolva problema; posesia deprinderilor de rezolvare a
aceastei probleme; formarea unor relații cu valoare semantică, care vor permite alegerea celor
mai eficiente metode în contextul social corespunzător activității. Aceste considerații sunt
reflectate în fig. 1.4, unde de asemenea, sunt prezentate și aspectele funcționale ale integrării a
două competențe. Probemele activităților profesionale care sunt reflectate în aceste competențe
sunt interdependente.
În conformitate cu condițiile-cerințele selectate pentru rezolvarea problemelor din
activitatea profesională, am identificat următoarele niveluri de integrare a competențelor:
- nivelul de integrare a informațiilor, care stă la baza metodelor activităților, necesare
pentru rezolvarea problemelor profesionale;
- nivelul de integrare a metodelor de activitate;
- nivelul de integrare a relațiilor cu valoare semantică – nivelul de reglementare (reglare).
La nivelul frontierelor au loc relațiile, cauzate de faptul că, în primul rând, la baza
metodelor de activitate stă informația necesară pentru realizarea acestora, în al 2-lea rând
indicațiile cu valoare semantică, realizează funcția de reglare, și permit alegerea celor mai
efective metode de realizare a acestora în condițiile activităților sociale (în fig. 1.4 și 1.5 sunt
notate cu cifra 2). Așa relații devin mai clare, dacă ele vor fi demonstrate pe exemple ce au
capacitatea de a forma componentele competenței în procesul educațional. Luând în considerare
că competența se prezintă ca abilitatea potențială a personalității de a îndeplini o careva activitate
și are în conținutul ei cunoștințele corespunzătoare, vom folosi analogia cu cadrele
33
(mecanismele) abilităților dată de О.А. Артемьева [60]: funcționale, operaționale, de
reglementare (fig. 1.5).
Cadrele funcționale sunt cauzate de depozitarea cunoștințelor și constituie baza pentru
dezvoltarea unor cadre operaționale și de reglementare. Conținutul mecanismelor operaționale
include experiența activității umane, exprimate în particular prin cunoștințe operaționale, care la
rândul lor sunt legate de cele teoretice și conceptual explicative. Cadrul de reglementare este
prezentat de cunoștințele motivaționale și de viziunea asupra lumii.
Fig. 1.4. Aspecte funcționale ale integrării competențelor
În fig. 1.5 este ilustrată, pe exemplul cunoștințelor de diferite tipuri ca componente ale
competenței, esența relațiilor notate mai sus prin cifrele 1 și 2, pe frontierele de integrare a
competențelor:
1. Integrarea bazelor teoretice (cunoștințele) și practice (activitate) ca realizare a teoriei în
practică cu scopul de a atinge rezultatele scontate (în pedagogie acest lucru și-a găsit
oglindire sub formă de principiu didactic despre legătura teoriei cu practica [61-67].
Așa gen de integrare este specifică în general pentru toate competențele, însă există
particularități pentru competențele integrate care se exprimă prin faptul că activitatea
poartă un caracter complex, integrat și metodele de punere a ei în aplicare sunt de
asemenea integrate și se formează la lecțiile integrate.
Nivelul de integrare a
informațiilor
Nivelul de integrare a
metodelor de activitate
Nivelul relațiilor cu
valoare semantică (nivelul de
reglementare)
Realizarea competenței 2 pentru
rezolvarea problemei 2
Realizarea competenței 1 pentru
rezolvarea problemei 1
Problemă profesională 1 Problema profesională 2
Relații cu valoare semantică
pentru rezolvarea problemei 1
Relații cu valoare semantică
pentru rezolvarea problemei 2
Metode de rezolvare a
problemei 1
Metode de rezolvare a
problemei 2
Informații pentru rezolvarea
problemei 1
Informații pentru rezolvarea
problemei 2
2
1 1
2
34
2. Integrarea cadrelor de reglementare și operațional, ce asigură eficacitatea procesului de
execuție a acțiunilor din componența activității în condiții sociale concrete de
implementare a acesteia, de asemenea este specifică competențelor în general. Cadrul
de reglementare a competențelor se prezintă sub forma relațiilor personale, care se
exprimă prin preferințele motivaționale ale individului. La baza funcționării și
autodezvoltării cadrului de reglementare stau cunoștințele motivaționale și viziunile
asupra lumii. În structura cadrului operațional un loc important îl ocupă abilitățile (care
la rândul lor se formează pe baza cunoștințelor: operaționale, teoretice și explicative).
Desfășurând o activitate, subiectul realizează (pune în aplicare) aceste abilități în
unificare cu relațiile personale (față de sine și lumea înconjurătoare). Eficacitatea
activității va depinde de nivelul de formare a acestui învățământ integru –
componentele de reglementare și operaționale.
Fig. 1.5. Relațiile de la frontierele nivelurilor de integrare a competențelor (pe exemplul
diverselor tipuri de cunoștințe – ca parte componentă a competenței)
După părerea noastră, la componentele funcționale ale competenței se atribuie cele
integrat-informațională, integrat-acțională și integrat-reglementară. Prima ne permite să
examinăm rezultatul integrării competenței (competența integrată) în ceea ce privește conținutul
ca un sistem supus la asimilarea informațiilor generale teoretice, metodologice, profesionale.
Aici are loc integrarea nemijlocită a tuturor tipurilor de cunoștințe. În același timp, este esențială
integrarea acestui conținut - informații (conținutul învățării), efectuate, de exemplu, cu ajutorul
identificării conexiuniunilor interdisciplinare. Cea dea doua, componenta integrat-acțională,
sugerează că în procesul de integrare a competențelor trebui să aibă loc integrarea modurilor de
Cadrul de reglementare
Cadrul operațional
Baza teoretică
Cunoștințe
Conceptual explicative
Teoretice
Viziune asupra lumii
Motivaționale
Operaționale
A
C
T
I
V
I
T
A
T
E
1
2
35
activitate (efectuate pe baza sistemelor integratoare de acțiuni prezentate de cunoștințele
integratoare relevante). Cea dea treia componentă funcțională a competenței, integrat-
reglementară îndreaptă, coordonează procesul de integrare a activităților, bazându-se pe
integrarea relațiilor cu valoare semantică - componente inerente ale competenței, pe punerea lor
în aplicare și dezvoltate în motivația de a lucra.
O înțelegere mai completă a caracteristicilor esențiale ale integrării competențelor, ne poate
oferi analiza activității profesionale, în scopul de a clarifica circumstanțele, mai bine zis,
condițiile sociale, în care este necesar de pus în aplicare competențele, ținând cont de integrarea
lor.
Prezența interconexiunii între problemele (sarcinile) unei activități profesionale nu este
unica condiție pentru asigurarea posibilității de integrare a competențelor. Caracterul de natură
socială a activității profesionale face necesar la rezolvarea problemelor de a lua în considerare
contextul său social și industrial, deoarece un lucrător competent este capabil de a rezolva
problemele profesionale efectiv în aceste diferite condiții sociale și industriale. Competențele,
după cum s-a menționat mai sus, sunt după natura lor cerințe față de lucrător, ce-i permit
asigurarea eficacității activității profesionale, prezentate în așa mod ca caracteristici naturale ale
activităților sociale. Cu alte cuvinte, în abordarea pe competențe este pus potențialul de a nivela
factorii de mediu, și acest aspect stă la bază integrării competențelor, iar însăși condițiile sociale
și de producție ce însoțesc rezolvarea problemelor (sarcinilor) profesionale sunt niște condiții
prealabile pentru integrarea competențelor.
Care ar fi deci obiectivele interdisciplinare ale pregătirii studenţilor informaticieni? După
părerea noastră, este vorba despre a facilita prin învăţarea integrată accesul spre o zonă de
cunoaştere comună sau consensuală, un lucru esenţial pentru întregul sistem de învăţământ.
Este vorba despre capacităţi şi aptitudini pe care instituția de învățământ le formează studenților
la diverse discipline şi cu care aceștea rămân în momentul în care uită ceea ce au învăţat din
disciplina respectivă. Este un fel de miez de învăţătură, de sâmbure al învăţării, folosind
metafora lui Alexandru Crişan, „valijoara cu care mergi toată viaţa şi în care porţi o serie de
lucruri: cunoştinţe fundamentale, dar nu în sensul de cunoaştere de fapte, evenimente, date, ci
mai degrabă cunoaşterea de tip procesual”. Altfel spus, este vorba despre cunoştinţe procedurale
sau strategice, precum şi de cunoştinţe pragmatice sau de transfer, de abilităţi, precum şi
formarea unor atitudini-valori, bunuri ce îţi rămân pentru toată viaţa. Mai pe scurt, este vorba
despre cei 4 piloni ai invățării integrate :
- a învăța să știi / să cunoști - a stăpâni instrumentele cunoașterii; instrumentele esențiale ale
învățării pentru comunicare și exprimare orală, citit, scris, socotit și rezolvare de probleme,
36
a poseda în același timp o cunoaștere vastă, dar și aprofundată a unor domenii principale; a
înțelege drepturile și obligațiile specifice unei societăți democratice. Cel mai important
aspect al acestui pilon este considerat însă a învăța să înveți.
- a învăța să faci - a-ți însuși deprinderile necesare pentru a practica o profesie și a-ți însuși
competențele psihologice și sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate diverselor
situații de viață; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate.
- a învăța să muncești împreună - a accepta interdependența ca pe o caracteristică a
mediilor sociale contemporane; a preveni și a rezolva conflictele; a lucra împreună cu
ceilalți pentru atingerea unor obiective comune, respectând identitatea fiecăruia.
- a învăța să fii — a-ți dezvolta personalitatea și a fi capabil să acționezi autonom și creativ
în diverse situații de viață; a manifesta gândire critică și responsabilitate; a valoriza cultura
și a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacitățti intelectuale, fizice, culturale; a
manifesta simț estetic și a acționa pentru menținerea unui climat de pace și întelegere.
Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare permite formarea competențelor cheie,
deoarece interdisciplinaritatea în sine presupune interacțiunea deschisă între competențe sau
conținuturi interdependente proprii mai multor discipline. Competențele permit transferul a ceia
ce știi în rezolvarea situațiilor probleme, iar interdisciplinaritatea nu face altceve decât să
încurajeze învățarea prin cooperare și contribuie la crearea unor structuri mentale și acțional-
comportamentale flexibile și integrate, cu mare potențial de transfer și adaptare. În opinia
noastră, așa abordare ne permite nu doar să ridicăm calitatea pregătirii specialiștilor, dar și
creează condiții pentru autoperfecționarea ulterioară, autodezvoltarea absolventului prin
modalități de integrare a competențelor.
Ideiile integrării cunoștințelor, abilităților și deprinderilor în pedagogie sunt examinate
destul de detaliat. Printre acestea se evidențiază concepțiile legăturilor interdisciplinare,
integrarea conținuturilor interdisciplinare, aspectele teoretice și experiența practică a integrării
conținuturilor învățământului.
Legăturile interdisciplinare sunt o expresie concretă a proceselor de integrare care au loc
astăzi în ştiinţă şi în societate. Aceste relaţii joacă un rol important în consolidarea pregătirii
practice şi ştiinţifico-teoretice a studenţilor, a căror caracteristică esenţială este stăpânirea
activităţii cognitive de natură generalizată. Realizarea legăturilor între disciplinele de învăţământ
contribuie la sistematizarea şi, prin urmare, la adâncimea şi la puterea cunoaşterii, ajută la
crearea unei imagini complete a lumii.
37
Un rol important în procesul activității profesionale îl ocupă problemele. Rezolvarea
fiecărei probleme are loc pe calea punerii în aplicare a competențelor corespunzătoare și necesită
îndeplinirea următoarelor condiții din partea subiectului activității:
- posesia informațiilor necesare pentru rezolvarea problemelor;
- deprinderi de rezolvare a problemelor;
- capacitatea de a forma sisteme cu valoare semantică care vor permite alegerea celor
mai efective metode de activitate în contextul social.
Realizarea legăturilor interdisciplinare dintre cursurile de matematică și informatică prin lecții
integrate.
O metodă de realizarea a legăturilor interdisciplinare o reprezintă lecțiile integrate. În cele ce
urmează vom examina lecțiile integrate și particularitățile lor.
Cu ajutorul legăturilor interdisciplinare multilaterale, se rezolvă probleme de formare,
dezvoltare şi educaţie a studenţilor şi, de asemenea, se pune baza unei abordări integrate de
rezolvare a problemelor complexe ale realităţii. Anume din acest motiv legăturile
interdisciplinare prezintă o condiţie importantă și rezultatul unei abordări complexe în formarea
şi educarea studenţilor. Dacă ne referim la legătura dintre matematică şi informatică, putem
spune următoarele:
Matematica oferă cercetătorului o serie de metode matematice atât pentru a obţine
caracteristicile numerice ale obiectului cât şi pentru a modela comportamentul
obiectului sub influenţa diferitor factori.
Informatica oferă instrumentele care pot îmbunătăţi precizia şi pot reduce
complexitatea evenimentelor complexe, care nu sunt posibile de realizat manual.
La organizarea legăturilor interdisciplinare este necesar de specificat rolul profesorului şi
rolul studentului. Profesorul expune studentului cunoștințe, identifică legăturile logice între
diferitele părţi ale conţinutului, prezintă posibilitatea utilizării acestor legături pentru
achiziţionarea de noi cunoştinţe. Studentul asimilează aceste cunoştinţe, achiziţionează o
experienţă individuală de cunoaştere, și aplică cunoştinţele independent. Varietatea tipurilor de
activități ale studentului le putem prezenta în 3 grupe:
Studenții sunt capabili să atragă şi să implice:
abilităţile practice şi deprinderile dezvoltate în cadrul disciplinelor înrudite, pentru
furnizarea datelor noi ale experimentului.
38
conceptele şi faptele din disciplinele înrudite pentru a extinde domeniul de
aplicabilitate a teoriei studiate în cadrul acestei discipline;
teoriile studiate în clasă la alte discipline, pentru explicarea faptelor examinate în
cadrul acestei discipline;
Identificarea şi implementarea ulterioară a prevederilor majore ale temelor de studiu
interdisciplinar necesare şi importante pentru dezvăluire ne permit:
reducerea probabilităţii abordării subiective în determinarea capacităţii temelor de
studiu interdisciplinar;
concentrarea atenţiei profesorilor şi studenţilor asupra aspectelor modulare ale
disciplinelor, care joacă un rol important în descoperirea principalelor idei ale ştiinţei;
efectuarea unei organizări pe etape a lucrărilor privind stabilirea relaţiilor
interdisciplinare, complicând în mod continuu problemele cognitive, lărgind
domeniul de acţiune al iniţiativei creatoare şi al activităţii independente a studentului,
folosind varietatea resurselor didactice pentru implementarea eficientă a legăturilor
interdisciplinare multilaterale;
formarea la studenţi a intereselor cognitive prin intermediul unei varietăţi de
discipline în unitatea lor organică;
crearea unei colaborări creative dintre profesori şi studenţi;
studierea celor mai importante probleme legate de viziunea asupra lumii şi întrebări
ale societăţii contemporane prin intermediul mai multor discipline.
În ceia ce privește careva disciplină de studiu, legăturile interdisciplinare pot fi împărțite
în legături interdisciplinare „ca obiectiv” și legături interdisciplinare „ca rezultat” (pe termen
lung). Un rol important pentru o disciplină concretă îl are legăturile interdisciplinare orientate,
deoarece fără realizarea lor nu este posibilă studierea materiei examinate. Realizarea legăturilor
interdisciplinare „ca rezultat” este necesară pentru asigurarea altei discipline asigurând o învățare
mai profundă. Legăturile interdisciplinare „ca obiectiv” în cadrul informaticii pot fi realizate cu
matematica, fizica, filologia, istoria, biologia etc. La studierea temelor legate de informație și
procesele informaționale, trebuie de adus exemple din diferite domenii disciplinare (de exemplu,
folosirea dicționarelor, dispozitivele de transmitere a informației etc.) [68]. Baza explicării
dispozitivelor informatice o reprezintă cunoștințele din cursul de fizică. Conceptul de valoare
este introdus pe baza și în comparație cu conceptul de valoare din fizică și matematică.
Cunoștințele privind sistemele de calcul ar trebui formate în cadrul cursului de matematică.
Legăturile interdisciplinare afectează interacțiunea profesorilor a disciplinelor ce corelează.
39
Profesorii trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta competențele necesare mai eficient,
astfel apare un interes de colegialitate și entuziasm, care nu s-ar fi realizat în cazul în care aceștia
ar fi lucrat separat [69]. Integrarea unităților interdisciplinare în cadrul unei instituții de
învățământ ajută profesorii să vizualizeze disciplinele ca un ansamblu interdependent și
stimulează, de asemenea, colegialitatea ducând la o apreciere profundă a comunității
educaționale. Legăturile interdisciplinare folosite în procesul educațional influențează pozitiv și
studenții, dezvoltând abilitățile de gândire ale acestora. Studenții implicați în activități de
învățare cu caracter interdisciplinar găsesc adesea conținutul mai interesant și mai relevant, mai
ales în cazurile când profesorii aduc exemple din viața reală.
Caracteristica principală a lecției integrate este că această lecție se costruiește în baza
căreiva discipline, care este de bază. Celelalte discipline integrabile cu aceasta ajută la
cunoașterea mai amplă a legăturilor și proceselor și la aplicarea cunoștințelor dobândite în
practică. Cu toate acestea structura și conținutul lecției nu se schimbă.
Complexitatea lecțiilor integrate o constituie necesitatea de a salva dezvoltarea dinamică
a oricărei teme de la introducere până la consolidare.
Aceste lecții la rândul lor, permit profesorului să reducă timpul de subiecte individuale,
pentru a elimina suprapunerea materialului în diferite discipline, să acorde mai multă atenție (în
diverse forme) obiectivelor de învățare pe care profesorul le selectează la moment.
În cele ce urmează vom enumera avantajele lecțiilor integrate:
1. Cunoașterea lumii înconjurătoare în diversitate și unitate;
2. Lecțiile integrate dezvoltă potențialul studenților, încurajează cunoașterea activă a
mediului înconjurător, înțelegerea și găsirea relațiilor cauză-efect, dezvoltarea gândirii
logice și a abilităților de comunicare. Într-o măsură mai mare decât în mod normal,
acestea contribuie la dezvoltarea vorbirii, care formează capacitatea de a compara,
rezuma, trage concluzii.
3. Integrarea face posibilă auto-realizarea și auto-exprimarea, arta profesorului ajută la
dezvăluirea abilităților studenților. Integrarea este o sursă de a găsi noi fapte care
confirmă sau aprofundează anumite concluzii, observații ale studenților din diverse
discipline.
Structura lecțiilor integrate este diferită de lecțiile obișnuite prin următoarele caracteristici:
- mare claritate și caracterul compact al materialului didactic;
- interdependența logică, a disciplinelor ce se integrează la fiecare etapă a lecției;
- capacitatea mare a materiei educațional- informativă utilizată la lecție;
- prezența a doi profesori în procesul de predare a lecției.
40
În planificarea și organizarea de lecții integrate, profesorul trebuie să ia în considerare
următoarele condiții:
1. La lecțiile integrate se unesc împreună blocurile de cunoaștere a două sau trei discipline
de studiu, de aceea este extrem de important să se determine scopul principal al lecției integrate.
În cazul în care obiectivul general este definit, atunci din conținuturile discipinelor se iau acele
informații care sunt necesare pentru realizarea acestuia.
2. Integrarea ajută la ameliorarea stresului și oboselii studenților prin trecerea acestora la o
varietate de activități în timpul lecției. La planificarea lecțiilor integrate este necesar de
determinat atent sarcini optime de diferite tipuri de activitate ale studenților.
3. La realizarea lecțiilor integrate, este necesară o coordonare atentă a acțiunilor cadrelor
didactice (de diverse obiecte).
1.3. Formarea și dezvoltarea gândirii interdisciplinare în învățământul superior
Un specialist profesionist trebuie să poată analiza critic, conceptualiza și sintetiza
cunoștințele și să ajungă la concluzii pe baza unor informații ambigue [70]. Ca răspuns,
învățământul superior este chemat din ce în ce mai mult să antreneze studenții pentru a deveni
capabili să se ocupe cu probleme complexe atât în medii științifice, cât și profesionale [71].
Interdisciplinaritatea poate contribui la abordarea problemelor complexe de astăzi,
deoarece se crede că o abordare interdisciplinară facilitează o înțelegere globală [72]. Această
credință a dus la un interes sporit față de învățământul superior interdisciplinar de-a lungul anilor
[68]. În comparație cu învățământul superior tradițional, care se concentrează pe cunoașterea
specifică a domeniului și dezvoltarea competențelor generale, acest tip de învățământ superior
urmărește, de asemenea, dezvoltarea abilităților de trecere a frontierelor disciplinare. Abilitățile
de trecere a frontierei sunt, de exemplu, abilitatea de a schimba perspective, de a sintetiza
cunoștințele din diferite discipline și de a face față complexității.
Spre deosebire de multidisciplinaritate, care este aditivă, interdisciplinaritatea este
integrativă: cunoașterea diferitelor discipline este contrastantă și schimbată prin integrare [69].
Această integrare sau sinteză a cunoașterii este văzută ca o caracteristică definitorie a
interdisciplinarității. Ca o consecință, abilitatea de a sintetiza sau de a integra este considerată ca
un rezultat benefic al învățării în învățământul superior interdisciplinar. În acest caz, rezultatul
învățării se numește înțelegere interdisciplinară sau gândire interdisciplinară. Boix Mansilla și
alții [75] au propus următoarea definiție a înțelegerii interdisciplinare: "Capacitatea de a integra
cunoștințe și moduri de gândire în două sau mai multe discipline sau zone de expertiză stabilite
pentru a produce o evoluție cognitivă - cum ar fi explicarea unui fenomen, rezolvarea unei
41
probleme sau crearea unui produs - în moduri care ar fi fost imposibile sau improbabile prin
mijloace disciplinare unice.” Această definiție se bazează pe o viziune de performanță a
înțelegerii, ceea ce înseamnă că indivizii înțeleg un concept atunci când sunt capabili să-l aplice
sau să gândească în mod corect și flexibil în situații noi.
Conform acestei definiții, gândirea interdisciplinară poate fi considerată ca un complex de
cunoștințe cognitive care constă dintr-o serie de componente [76], cum ar fi abilitatea de a
schimba perspectivele disciplinare și de a crea legături semnificative între discipline. Gândirea
interdisciplinară nu are loc în mod spontan, poate dura un timp considerabil pentru ca studenții
să obțină un nivel adecvat de experiență în practica sa. În plus, studenții au nevoie de ajutor
pentru a putea sintetiza două sau mai multe discipline.
Studenții întâmpină greutăți în lucrul și sinteza diferitor discipline. Aceasta prezintă
dificultăți pentru dezvoltarea gândirii interdisciplinare în învățământul superior interdisciplinar.
Aceste probleme ale studenților pot fi cauzate de diferențele disciplinare în epistemologii,
discursuri și moduri de predare [71]. În plus, programele care urmăresc să dezvolte o gândire
interdisciplinară la scară largă sunt susceptibile de a avea mai multe dificultăți decât curricula
care urmărește să dezvolte o gândire interdisciplinară pe o scară îngustă. Acest lucru se datorează
faptului că, spre deosebire de o gândire interdisciplinară restrânsă, o largă gândire
interdisciplinară necesită integrarea disciplinelor în științe [77]. Aceasta înseamnă că studenții
trebuie, de asemenea, să depășească diferențele dintre discipline (cursuri). Atenția explicită la
aceste diferențe disciplinare și științifice pare a fi o condiție tipică pentru a permite dezvoltarea
gândirii interdisciplinare.
Având în vedere complexitatea formării și dezvoltării gândirii interdisciplinare,
învățământul superior interdisciplinar se confruntă cu provocări în formarea gândirii
interdisciplinare largi și înguste la studenții săi. Realizarea rezultatelor învățării dorite necesită
medii de învățare consistente și bine concepute, în cadrul unui curriculum coerent și axat pe
student [78]. Din acest motiv, dezvoltatorii de curriculum și cursuri au nevoie de o înțelegere
globală a condițiilor tipice care stau la baza dezvoltării gândirii interdisciplinare [79]. Acest
lucru necesită, de exemplu, obținerea unei perspective asupra măsurii în care studenții trebuie să
fie echipați cu cunoștințe din diferite discipline, precum și modalități didactice de integrare [80].
În cercetarea noastră, privind formarea CPI prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică, a fost folosită teoria lui Biggs [81] ca un cadru de referință, aceasta
oferind o modalitate organizată de revizuire a literaturii care corespunde bine liniei noastre de
cercetare. Această teorie descrie un model cuprinzător de predare și învățare în învățământul
superior. În special, predarea și învățarea sunt concepute ca un sistem interactiv compus din
42
patru componente: student, mediul de învățare, procesul de învățare și rezultatele învățării [82].
Un astfel de model ar putea permite dezvoltatorilor de curriculum și cursuri în învățământul
superior interdisciplinar să dobândească o înțelegere globală a formării și dezvoltării gândirii
interdisciplinare. În plus, modelul respectă principiul de aliniere, ceea ce înseamnă că activitățile
de predare și învățare sunt aliniate la rezultatele învățării dorite. Acest principiu conduce la o
abordare bazată pe rezultate a predării și învățării, care facilitează proiectarea coerentă și
pedagogică a curriculum-ului.
Potrivit lui Biggs [81], componentele: studenți, mediul de învățare și procesul de învățare,
reprezintă câteva caracteristici care influențează rezultatele învățării. În studiul de față,
componentele studenți și mediul de învățare au fost similare cu cele ale lui Biggs. Caracteristicile
studenților sunt introduse în mediul de învățare de către student, de exemplu, cunoștințe și
abilități anterioare. În plus, mediul de învățare se referă la caracteristicile situaționale, cum ar fi
metodele de predare și evaluare, care sunt stabilite de instituție, curriculum și dezvoltatorii de
cursuri. Procesul de învățare a abordat caracteristicile activităților de învățare, cum ar fi
segmentarea activităților specifice de învățare. Rezultatele învățării componente ale teoriei lui
Biggs [81], au fost definite ca gândire interdisciplinară și reprezentau subcompetențele care
constituie gândirea interdisciplinară complexă a abilităților cognitive [76].
Figura 1.6. prezintă cele patru componente utilizate în acest studiu, în conformitate cu
modelul general de predare și învățare al lui Biggs. Așa cum se vede din figură, rezultatul
formării gândirii interdisciplinare este determinat de celelalte componente: mediul de învățare și
procesul de învățare care interacționează unul cu celălalt. Direcția generală de interacțiune,
reprezentată prin săgeți pronunțate, este compusă din elementele componente studenți și mediul
de învățare care sunt precursori ai procesului de învățare și produc împreună activități pe care
studenții le întreprind pentru o anumită sarcină de învățare, iar procesul de învățare, la rândul
său, se rezumă la gândirea interdisciplinară a rezultatelor. Toate componentele sunt conectate
prin săgeți (vezi figura 1.6.) pentru a demonstra conceptualizarea predării și învățării ca sistem
interactiv.
Pentru formarea unei gândiri interdisciplinare este nevoie de careva condiții și competențe
inițiale, un exemplu este reprezentat în figura 1.7. Pentru componenta „gândire
interdisciplinară” (vezi figura 1.7.), competența "cunoașterea paradigmelor disciplinare" indică
importanța lărgirii accentului pe cunoștințele disciplinare pentru a include caracteristicile
disciplinelor implicate, cum ar fi ipotezele lor teoretice și metodologice. Acest tip de cunoștințe
poate sprijini studenții să depășească teoriile și metodele disciplinare la meta-nivel [83]. Meta-
43
nivelul poate facilita studenții să facă legături între discipline, să identifice contradicțiile
disciplinare și să ia în considerare oportunitățile de integrare.
Fig. 1.6. Cadrul de revizuire conceptuală adaptat după Biggs [81].
În plus, competența "abilități de comunicare" indică necesitatea de a acorda atenție
limbajului din diferite discipline [84, 85]. Acest lucru va facilita studenții să negocieze înțelesul,
să rezolve diferențele epistemologice, să dezvolte înțelegerea comună și să comunice progresele
cognitive unui public larg.
În figura1.7. pentru componenta student, sunt prezentate condițiile de „deschidere” și
„respect ”. Aceste condiții indică necesitatea dezvoltării aprecierii studenților față de alte
discipline [87]. Atitudinile actorilor față de alte discipline par să prezinte variații mari [80].
STUDENT
GÂ
ND
IRE
INT
ER
DIS
CIP
LIN
AR
Ă
ME
DIU
DE
ÎN
VĂ
ȚA
RE
PROCES DE ÎNVĂȚARE
Fig. 1.7. Exemple de competențe și condiții pentru dezvoltarea gândirii interdisciplinare,
adaptat după Spelt și alții [86].
Competențe
și
condiții
Deschidere
Respect
Cunoașterea
paradigmelor
disciplinare
Competența de
comunicare
Echilibru
Expertiza
profesorului
Condițiile experimentale
etapizate cu repere
Iterative
Student
Mediu de
învățare
Proces de
învățare
Gândire
interdisciplinară
44
Pentru componenta mediul de învățare condiția de echilibru între disciplină și
interdisciplinaritate, care dă naștere unui cadru general, pare să fie un accent esențial [68]. Un
astfel de cadru leagă secvențele curriculare și conținutul cursului pentru a oferi context și o
direcție de parcurs cu repere pentru formarea și dezvoltarea gândirii interdisciplinare. În plus,
condiția expertiza profesorului indică necesitatea dezvoltării profesionale a cadrelor didactice
care să includă interdisciplinaritatea [88, 89, 73]. O astfel de dezvoltare profesională pare să fie
benefică pentru echipele de profesori; facilitând înțelegerea și integrarea necesară a disciplinelor.
În plus, permite profesorilor să realizeze un mediu sigur în care să îndrume studenții în călătoria
lor către interdisciplinaritate. În figura1.7. pentru componenta procesul de învățare, sunt
prezentate condițiile experimentale etapizate cu repere și iterative. Condițiile date se referă la
necesitatea unui proces de învățare pe etape, cu rezultate de învățare predeterminate [84, 85, 89,
90]. Rezultatele învățării predeterminate servesc drept repere pentru fiecare fază în care studenții
sunt expuși în mod repetat unei gândirii interdisciplinare.
Analiza sistematică prezentată mai sus identifică subciclurile de gândire interdisciplinară,
precum și condițiile care permit dezvoltarea acesteia. Unele dintre acestea sunt prezentate în mod
ilustrativ. Exemplele de componente a competenței descrise mai sus sunt: cunoașterea
paradigmelor disciplinare și a abilităților de comunicare. Exemplele de condiții descrise sunt:
deschiderea, respectul, echilibrul, expertiza cadrelor didactice, etapizate cu repere și iterative.
Poate fi fructuoasă recunoașterea acestor componente ale competenței și condițiile favorabile în
organizarea formării și dezvoltării gândirii interdisciplinare [91].
1.4. Concluzii la capitolul 1
Prin analiza literaturii de specialitate și a documentelor normative s-a ajuns la concluzia că sunt
elaborate standarde de competenţă profesionale ale specialistului informatician, dar nu sunt
elaborate strategii didactice de formare, dezvoltare și evaluare ale acestora. Se propun standarde
de competenţă profesionale pentru informatieni dar formarea lor nu este fundamentată
metodologic.
În studiul dezvoltării competențelor profesionale inițiale a informaticienilor nu a fost
abordată problema corelării disciplinelor de matematică cu cele de informatică în scopul
dezvoltării competențelor profesionale la informatică.
Prin urmare este actuală problema cercetării care constă în fundamentarea teoretico-
praxiologică a Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în
baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică.
Pentru rezolvarea problemei de cercetare este necesar de realizat următoarele obiective:
45
1. Formularea unei baze științifice și metodologice de realizare a legăturilor
interdisciplinare matematică-informatică la studierea particularităților psihologice și
pedagogice a studenților, determinarea nivelului necesar de cunoștințe, identificarea și
sintetizarea legăturii interdisciplinare dintre matematică și informatică.
2. Elaborarea modelului pedagogic integrat și orientat spre formarea și dezvoltarea
competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de
matematică și informatică.
3. Identificarea reperelor metodologice de utilizare a modelului elaborat în studierea
disciplinei universitare „Grafica asistată de calculator”.
4. Validarea experimentală a modelului și metodologiei elaborate.
46
2. MODELUL PEDAGOGIC ȘI METODOLOGIA PREGĂTIRII VIITORILOR
INFORMATICIENI ÎN BAZA CĂRELĂRII OPTIME A CONȚINUTURILOR DE
MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
2.1. Rolul matematicii universitare în pregătirea specialiștilor informaticieni
Potrivit unor oameni de știință străini [92 - 97, etc.] în secolul XXI, cunoștințele
matematice aplicative, metodele, tehnologiile stau la baza economiei moderne (fără instrumente
matematice nu se face nici o producere de noi medicamente, nici gestionarea sistemelor
energetice complexe etc.).
Cultura matematică a personalității (înțeleasă ca cultura de argumentare a standardelor de
precizie elaborate de matematică, coerență, dovezi, abilitatea de a identifica cauzele și
conexiunile logice la analiza, clasificarea, modelarea fenomenelor și proceselor lumii, în
cunoștința de cauză la luarea deciziilor) este semnificativă într-un spectru foarte larg de profesii
moderne.
Importanța și necesitatea calității educației matematice a absolvenților este recunoscută de
principalele țări ale lumii. De exemplu, în 2012, Ministerul Educației al Marii Britanii a spus:
„Învățământul superior bun în domeniul informaticii, este printre cel mai fundamental și
respectat în lumea educației. O astfel de pregătire este bazată în special pe realizări intelectuale
majore, pe realizări ale logicii matematice, teoriei mulțimilor ... Vom susține cursurile școlare
serioase în domeniul matematicii informaționale ”[cit. 98].
În cercetările [98 - 105] se observă că este necesar de a moderniza baza metodologică și de
conținut al învățământului matematic universitar (în deosebi acest lucru este actual pentru
specialitatea informatică). Scopul unei astfel de modernizări ar trebui să fie saturarea
materialului didactic cu astfel de instrumente și aparate matematice, care sunt necesare viitorului
specialist pentru a rezolva probleme teoretice și practice ale activității profesionale, pentru
dezvoltarea gândirii deductive și logice, pentru dezvoltarea abilităților și deprinderilor de
traducere în limbaj matematic a problemelor profesionale, pentru formarea unei culturi de auto-
activitate privind studiul literaturii de specialitate în matematica aplicată.
Datorită cererii ridicate de către angajatori de specialiști informaticieni, există un mediu
favorabil pentru reflecția teoretică și metodologică de studiere a procesului de formare a culturii
matematice a specialiștilor în informatică în instituțiile de învățământ superior.
Participarea Republicii Moldova la punerea în aplicare a acordului de la Bologna prevede,
de asemenea cere de la sistemul național de învățământ superior îmbunătățiri în mod
47
semnificativ a calității pregătirii specialiștilor competitivi în domeniul informaticii (ținând cont
de tendințele majore din lumea pieței muncii intelectuale).
Pentru formarea universitară a viitorilor specialiști în domeniul informaticii componenta
matematică a învățământului superior este baza principală atât pentru procesele general -
intectuale a dezvoltării studenților și pentru procesele de formare profesională a tinerilor
specialiști, formarea culturii sale profesionale (inclusiv competența profesional matematică). În
plus, pregătirea matematică a viitorilor specialiști în domeniul informaticii este concepută pentru
a forma la absolvenți abilitățile de realizare a abordării matematice a raționamentului lor, la
raționamentul și justificarea ideilor de proiect, la planificarea și luarea deciziilor.
Pentru viitorul specialist în domeniul de studiu informatica studierea în universitate a unui
set de discipline matematice nu este doar un „divertisment inteligent pentru dezvoltarea
generală“, ci o necesitate urgentă de dezvoltare a instrumentelor matematice aplicate, ceea ce va
determina în mare măsură caracterul de stăpânire a viitoarei activități profesionale. Pentru
specialistul informatician modern menținerea „formei matematice“, interesul în cele mai recente
evoluții în matematica aplicată trebuie să fie la fel de naturale ca și interesul pentru progresele
tehnologice și culturale.
Suntem de acord cu diversele formulări expuse în lucrările [102, 103, 106, 107] precum că
matematica universitară a viitorilor tineri specialiști pentru piața muncii contemporană este
importantă din punctele de vedere filosofic, istoric, epistemologic, psohologo-pedagogic, logic,
didactic și aplicativ.
De exemplu, din punct de vedere filosofic, matematica permite studentului să înțeleagă
modelul structural a lumii din jurul nostru în relațiile cauză-efect iar educația matematică
calitativă contribuie la dezvoltarea viziunilor asupra lumii a unei persoane. Christian Wolff
(profesor al lui M. V. Lomonosov) în „Lexicon matematic“ a scris: „Matematica este știința de a
măsura tot ce este măsurabil ... matematica ne conduce la cunoașterea cea mai perfectă a
tuturor lucrurilor posibile din lume “. Astăzi, putem extinde situațiile de aplicabilitate ale lui
Wolff cu privire la posibilitatea de a analiza fenomenele calitative și măsurările infinite cu
ajutorul mijloacelor matematice [108].
Din pinct de vedere istoric importanța pregătirii matematice universitare constă în faptul că
prin exemple din istoria matematicii pot fi demonstrate repere remarcabile în dezvoltarea culturii
umane în ansamblul său, precum și că în istoria matematicii sunt multe exemple de aplicare a
metodelor matematice în economie, informatică, cibernetică.
Din punct de vedere epistemologic, anume cu ajutorul matematicii, oricine cunoaște lumea
în relațiile sale spațiale și cantitative, și de asemenea, cu ajutorul metodelor matematice poate
48
cunoaște esența proceselor economice, sociale și de altele, fenomenele și sistemele; studiile
matematice dezvoltă o percepție estetică a realității, pentru a înțelege frumusețea realizărilor
intelectuale și a cunoaște bucuria muncii intelectuale umane.
Din punct de vedere al psihologiei și pedagogiei învățământului superior, formarea
matematică a viitorilor specialiști în domeniul informaticii rezolvă astfel de sarcini educaționale
importante, cum ar fi: dezvoltarea abilităților studenților de a analiza, clasifica, de a argumenta,
de a nega, de a dovedi, de a stabili relații cauză-efect; capacitatea de a gândi algoritmic și
euristic; abilități de a evidenția principalul și secundarul (inclusiv, în conținutul activității
profesionale), de a generaliza și specifica; abilitatea fundamentării consecutivității activităților
educaționale, informative și profesionale.
Din punctul de vedere logic importanța pregătirii matematice universitare constă în faptul
că studiul matematicii este un mijloc de formare și dezvoltare a gândirii profesionale și logice a
viitorului specialist, și stăpânirea de către student a fundamentelor teoretice ale logicii
matematice pot fi revendicate în realitățile de angajare a absolvenților. Fondatorul logicii
matematice J. Boole în prefața lucrării „Analiza matematică a logicii“ formulează o gândire
critică, destul de obișnuită pentru noi și absolut inovatoare pentru anul 1847: „Dacă examinăm
logica din punct de vedere din exterior, prin legătura sa cu ajutorul numerelor cu conceptele de
spațiu și timp, este de asemenea legitim să fie examinată din interior, în baza conceptelor de alt
ordin, care-și găsesc locul în structura minții”. În această frază se stabilește metoda de
construire a întregii matematici moderne: de la axiome și reguli de inferență – la teoreme, de la
fundamentele matematicii - la varietatea de domenii matematice, modele și metode.
Din punct de vedere didactic, învățământul universitar matematic permite formarea de
competențe în domeniul prelucrării matematice a matricelor de informații profesional relevante,
iar conținutul cursurilor universitare de orientare matematică în sine are de obicei o structură
logică rezonabilă, care ține seama de specificul aplicării metodelor matematice în viitoarea
activitate profesională a absolventului. În plus, principalul obiectiv de pregătire matematică în
universitate constă în formarea interesului studenților pentru materialul matematic studiat și
aplicabilitatea acestuia în realitățile activității profesionale. Pregătirea universitară matematică a
viitorului informatician este necesar de realizat în baza următoarelor principii didactice:
principiul legăturii teoriei științifice cu practica profesională, cu viața; principiu de mișcare de la
simplu la complex; principiul sistematizării și continuității; principiul disponibilității, principiul
conștientizării, principiul accesibilității și principiul stimulării motivației.
Din punct de vedere aplicativ, cultura matematică a studentului duce la asimilarea cu
succes a altor discipline academice, precum și a elementelor de bază ale profesiei, poziționarea și
49
motivarea pentru formarea continuă, legate cu tehnologiile matematice aplicate în economie,
informatică [102, 103, 107].
Rezumând cele expuse mai sus, se poate argumenta că cultura matematică a absolvenților
de învățământ superior include în sine un set complet de cunoștințe speciale, aptitudini și
motivații care caracterizează o personalitate care gândește matematic și educată, pentru care un
mod matematic de a înțelege lumea este o valoare semnificativă individuală fundamentală.
Formarea (dezvoltarea) culturii matematice a tinerilor profesioniști (absolvenți de facultate), ar
trebui să fie văzută ca un proces creativ care impune fiecărui cadru didactic (și cadrele didactice
ale universității în ansamblu) un înalt profesionalism într-un sens pur matematic, cât și în
filosofic și educațional.
Pe baza analizei lucrărilor următorilor cercetători: Н. В. Автионовa [106], Г. М. Булык
[109], Н. А. Бурмистровa [110], Г. С. Жуковa [111, 112], Л.Г. Кузнецовa [113], Е. Ю.
Напеденинa [102], putem spune că între științele matematice (în mod special, matematică
aplicată) și activitățile viitorului specialist informatician s-a instalat o legătură bilaterală, și
anume informaticienii de multe ori creează „comenzi“ pentru dezvoltarea unor noi metode de
matematică aplicată, matematicienii, la rândul său, dezvoltă instrumente matematice care pot fi
folosite pentru a rezolva diverselor probleme ale activității practice ale informaticianului. Afară
de aceasta în lucrărilr cercetatorilor menționați mai sus se evidențiază că progresul ulterior al
activităților viitorilor informaticieni este legat cu folosirea activă a metodelor matematice și
modelelor de optimizare, a programării liniare, neliniare, dinamice, a tehnologiilor IT, a
metodelor de modelare a rețelelor, a teoriei probabilităților și statisticii matematice, a metodelor
teoriei jocurilor etc.
O serie de studii privind problemele moderne ale teoriei și metodologiei pregătirii
matematice profesionale a viitorilor informaticieni subliniază faptul că punând în aplicare
principiul orientării profesionale a pregătirii matematice profesorii universitari se confruntă cu
problema că pentru mulți studenți, este caracteristic așa-numita aspirație pragmatică care se
manifestă în dorința de a „primi“ (asimila) doar acele cunoștințe, care găsesc aplicarea practică
în domeniul profesional. Și, din păcate, destul de des, nivelul de bază pre-universitar (școalar) de
formare matematică a studenților nu este suficient de înalt pentru dezvoltarea calitativă a
dispozițiilor fundamentale ale unui număr de discipline matematice educaționale.
Vom examina componentele de bază ale conținutului pregătirii matematice universitare,
ceea ce este deosebit de important pentru dezvoltarea profesională a viitorului specialist în
domeniul informaticii. Tabelele 2.1 și 2.2 reflectă disciplinele matematice studiate (conform
50
planurilor de învățământ) în anul I și II de pregătire a studenților informaticieni în UST și USM
respectiv.
Tabelul 2.1: Disciplinele matematice studiate (conform planelor de învățământ) în anul I și
II de pregătire a studenților informaticieni în UST
Codul Denumirea disciplinei Total ore
F.01.O.001 Calculul diferenţial 150
F.01.O.002 Algebra 1 (Mulţimi şi structuri algebrice) 120
F.01.O.003 Geometria 1 (Geometria analitică în plan) 120
F.01.O.004 Complimente de matematică elementară 90
F.02.O.009 Calculul integral 120
F.02.O.010 Algebra 2 (Algebra liniară) 90
F.02.O.011 Geometria 2 (Geometria analitică în spaţiu) 120
F.03.O.016 Serii funcţionale. Ecuaţii diferenţiale 120
F.03.O.017 Probabilităţi şi statistica matematică 120
Total ore 1050
Tabelul 2.2: Disciplinele matematice studiate (conform planelor de învățământ) în anul I și
II de pregătire a studenților informaticieni în USM
Codul Denumirea disciplinei Total ore
F01O001 Fundamantele algebrice ale informaticii 180
F01O002 Calcul diferenţial 150
F01O003 Logica informatică 120
F02O008 Calcul integral 180
F02O009 Geometrie informatică 120
S03A121 Probabilităţi şi statistică 120
Total ore 870
Pentru UST disciplinele matematice studiate constituie 16% din totalul disciplinelor
studiate în cadrul programului de studiu Informatica, iar pentru USM acestea constituie 11,5%.
În anii de studiu 1-2 studenții învață disciplina „Algebra liniară“ baza de conținut și
metodologică a căreia promovează dezvoltarea gândirii logice și algoritmice a studenților,
dezvoltarea culturii matematice a personalității, formarea de competențe și înțelegerea
soluționării sarcinilor profesionale în baza algoritmilor și metodelor corespunzătoare. Disciplina
„Algebra liniară“, este metodologic legată de predarea unui număr de științe matematice și
profesional aplicate, conceptele de bază ale algebrei liniare, și afirmațiile utilizate în cursurile de
51
analiză matematică, statistică matematică, teoria bazelor de date, etc.; metodele algebrei liniare
se folosesc la modelarea matematică a proceselor economice. Cursul de algebră liniară este
important pentru realizarea legăturilor intradisciplinare și interdisciplinare ale pregătirii
matematice profesionale a viitorilor informaticieni.
O componentă importantă a conținutului și baza didactică de pregătire matematică
universitară a viitorilor specialiști în domeniul informaticii sunt disciplinele de analiză
matematică, deoarece asimilarea calitativă de către studenți a materialului din aceste discipline,
este necesară pentru a studia un număr de discipline de bază profesionale și aplicate, aparatul de
analiză matematică este aplicat la cercetarea diferitelor modele dinamice ale proceselor
economice.
Un rol deosebit în procesul de formare a profesionalismului viitorului specialist în
domeniul informaticii îl joacă disciplina „Matematici discrete“. Studiul său are ca scop formarea
și dezvoltarea deprinderilor și abilităților studenților de a construi matematici discrete, în special,
modelul grafic, de a rezolva sarcini profesionale orientate în baza metodelor adecvate ale
matematicii discrete; de a forma capacități de studiu independent de noi metode pentru
modelarea stocastică discretă și procese deterministe, precum și abilitățile de simulare pe
calculator. După conținut și metodologie acest curs este legat cu cursurile informatice, deoarece
metodele matematicii discrete se aplică în procesul de prelucrare a algoritmilor și produselor
software, modelarea proceselor de simulare și matematice, etc.
În procesul de studiere a disciplinei de învățământ „Probabilități și statistica matematică“
viitorii specialiști informaticieni formează următoarele deprinderi de bază, abilități și competențe
ale absolvenților:
- capacitatea de a utiliza metode cantitative și calitative de analiză a sistemelor economice,
sociale și de altă natură;
- posedarea principalelor metode și mijloace de colectare, prelucrare, depozitare,
interpretare a informației, modalități de organizare a interacțiunii de informații;
- deținerea tehnicilor de bază ale modelării în baza teoriei probabilității și modelor
statistice;
- posedarea de competențe în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor;
- dorința și capacitatea de percepere complexă, științifică și sistematică a informațiilor.
Conceptele teoretice și metodele teoriei probabilităților și statisticii matematice se aplică în
operațiunile de cercetare, de exemplu, în teoria jocurilor în analiza financiară. Asimilarea
calitativă de către studenți a disciplinei „Probabilități și statistica matematică“ le va oferi un
52
studiu cu succes în statistica prelucrării informației nenumerice, metode statistice multivariate
pentru analiza sistemelor economice, metode statistice de analiză a pieței, etc.
În baza analizei lucrărilor [102, 103, 113], precum și analiza rezultatelor propriilor
activități de predare și a datelor de analiză multivariată și extinsă a materialelor teoretice și
empirice colectate la problema de cercetare, se poate argumenta că principalele tendințe ale
pregătirii matematice profesionale universitare a viitorilor specialiști informaticieni în
învățământul superior din țară și de peste hotarele ei sunt:
- cerințele angajatorilor asupra nivelului de cultură profesionale, inclusiv nivelul
competenței profesional matematică, a viitorilor specialiști în domeniul informaticii;
- caracterul aplicativ profesional și practic orientat a conținutului și a bazei metodologice a
disciplinelor matematice ale ciclului de formare a viitorilor specialiști informaticieni;
- punerea în aplicare a legăturilor interdisciplinare în procesul pregătire a viitorilor
specialiști în domeniul informaticii.
Astfel, pregătirea matematică universitară a viitorilor specialiști în domeniul informaticii
este o parte integrantă a formării sale în condițiile învățământului superior, în general. Această
formare este concepută pentru a promova dezvoltarea sferelor intelectuale și volitive ale
personalității studentului, dezvoltarea unităților logice și algoritmice ale conștiinței umane,
gândirea euristică și spațială, să fie orientată spre stăpânirea de tinerii profesioniști a
tehnologiilor și metodelor matematicii aplicate profesional-orientate.
2.2. Elaborarea modelului pedagogic de formare a competențelor profesionale la
informatică prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică
Pentru proiectarea modelului de formare a CPI prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică au fost studiate: Cadrul Național al Calificărilor Învățământul
Superior, planurile de învățământ, curriculum-urile disciplinelor. Principala categorie de
dezvoltare a CPI în baza corelării optime a cursurilor de matematică și informatică este noțiunea
de integritate a proprietăților de bază ale sistemului, determinată de independența relativă a
părților sale și, în același timp, interconectivitatea funcțiilor acestora [114].
53
Fig. 2.1. Modelul pedagogic de dezvoltare a CPI în baza corelării optime a conținuturilor
de matematică și informatică
Etapele de formare a CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și
informatică
1. Reproductivă 2. Productivă 3. Creativă
matematica informatica integrare
Metode - informațional-
perceptivă;
- reproductivă;
- problematizarea,
- euristică;
Forme - curs: prelegerea
interactivă, studii de caz
etc.
- laborator: abordarea
interdisciplinară, predarea
în parteneriat
Mijloace - multimedia;
- ghiduri și culegeri de
probleme cu caracter
interdisciplinar;
- soft-uri educaționale
Corelarea optimă a cursurilor în formarea competențelor profesionale la
informatică
Abordări:
- sistemică
- integrată
- pe competențe
- bazată pe acțiune
Principii:
- didactice generale
- de orientare profesională
- de îmbogățire informațională
- integrării interdisciplinare
Dezvoltarea CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică
Motivație Cunoaștere Acțiune Reflecție
Rezultat: Competențe profesionale la informatică formate
Monitorizarea formării CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și
informatică
Criterii Metode
diagnostice
Indicatori Niveluri
Ob
iect
ul
cerc
etă
rii
Blo
cul
teo
reti
co-
met
od
olo
gic
Blo
cul
de
con
țin
ut
Blo
cul
pro
cesu
al-
acț
ion
al
Evalu
are
a
Cerințe ale societății și angajatorilor
față de pregătirea specialiștilor
informaticieni
Cadrul Național al calificărilor,
competențele profesionale ale
absolvenților informaticieni
54
Elementele structurale ale modelului sunt blocurile: obiectul cercetării, teoretico-
metodologic, de conținut, procesual–acțional și de evaluare. Cu ajutorul lor, se asigură o mai
bună înțelegere a procesului de dezvoltare a CPI la studenți prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică (fig. 2.1).
Obiectul cercetării este determinat de Cadrul Național al Calificărilor [4], de disciplinele
academice, de cerințele caracteristicilor de calificare a absolvenților și se corelează la funcțiile de
învățare - viziune asupra lumii, învățământ general, practice și educaționale.
Asupra formării obiectului influențează cerințele societății și angajatorilor față de
pregătirea studenților informaticieni în condițiile informatizării globale a tuturor sferelor de
activitate umană, inclusiv și a proceselor de predare și învățare.
Blocul obiectul cercetării reflectă scopul și obiectivele procesului de investigare. Scopul
acestui proces este dezvoltarea CPI, prin integrarea matematicii și informaticii. Acesta este
realizat prin obiectivele definite, ținând cont de structura și conținutul noțiunii de competență
profesională - un set de cunoștințe profesionale, care să permită la un nivel suficient de ridicat
rezolvarea problemelor teoretice și practice importante în activitatea profesională a viitorului
informatician.
Blocul teoretico-metodologic al modelului de formare a CPI a studenților informaticieni
prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică determină abordările: sistemică,
pe competențe, integratoare, personal-acțională; principiile de bază ale didacticii, precum și
principiile de orientare profesională,de îmbogățire informațională și de integrare
interdisciplinară.
Abordarea sistemică permite prezentarea conținutului ca un sistem didactico-metodic
complex, orientat spre asimilarea prin activitate [115]. Această abordare identifică consolidarea
implicațiilor metodologice ale conținutului, precum și dezvoltarea de aparate metodologice de
asimilare a conținutului.
Strategia teoretico-metodologică este o abordare pe competențe care îmbunătățește
orientarea profesională a formării, presupunând selectarea tipurilor de activitate mentală, metode
și operații importante pentru studenții informaticieni, cum ar fi capacitatea de a analiza și a
modela matematic sarcinile practice profesionale; posesia unei gândiri abstracte; interpretarea
rezultatelor soluției într-un limbaj profesional caracteristic domeniului de activitate; verificarea
conformității și datelor experimentale obținute.
Abordarea integrată realizează integritatea organică a procesului educațional, orientează
spre calitatea învățământului; care vizează formarea personalității viitorului informatician prin
integrarea diferitelor activități în cursul de formare profesional-matematică.
55
Abordarea bazată pe acțiune se bazează pe dezvoltarea calităților profesionale individuale
ale studentului prin activități de rezolvare a problemelor orientate profesional; pe unitatea
activităților de învățare personale și ale obiectului de studiu; ținând seama de caracteristicile și
nevoile individului la fiecare etapă a educației individuale; pe formarea conceptelor de activitate
profesională ca o semnificație personală pentru fiecare elev [116].
Procesul de formare a CPI a studenților informaticieni prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică este construit, având în vedere bine-cunoscutele principii de bază ale
didacticii: însușirii conștiente și active; intuiției; sistematizării și continuității; științific;
accesibilității; varietății și auto-realizării [64].
Principiul științific – corespunderea conținutului cu nivelul științei moderne, ce reflectă în
mod obiectiv starea actuală a învățământului superior, care are o varietate de corelări cu alte
științe și cu practica.
Principiul accesibilității materialului didactic - conținutul, formele și metodele de
activitate educațională ar trebui să țină seama de posibilitățile reale ale studenților în mod
cuprinzător și profund. Cu toate acestea, formarea ar trebui să se desfășoare într-un astfel de
nivel de dificultate, care ar fi în „zona de dezvoltare proximală“ a oportunităților de învățare a
studentului, pentru ca formarea să fie efectuată la cel mai înalt nivel posibil de dificultate.
Principiul intuiției promovează o percepție holistică a disciplinelor matematice, asimilarea
cunoștințelor matematice și dezvoltarea abilităților cognitive, gândirea matematică și
profesională a viitorilor informaticeni prin crearea modelelor bine asimilate, diagrame, coduri,
substituții care se bazează pe mecanisme psihologice de percepție.
Principiul auto-realizării promovează achiziționarea independentă a cunoștințelor,
deprinderilor și abilităților în activitatea de predare - cercetare, aprofundarea independentă,
extinderea și aplicarea acestora în practică de viață, efectuarea cercetărilor profesional orientate.
Principiul varietății presupune modificarea condițiilor, cursul acțiunii sau rezultatul
problemei, în care se intensifică activitatea intelectuală a studenților, se crează condiții pentru
acțiune independentă.
În condițiile sistemului de învățământ superior, pe lângă principiile de bază trebuie aplicate
principiile de orientare profesională, îmbăgățire informațională și integrare interdisciplinară.
Principiul orientării profesionale orientează studenții spre viitoarele activități profesionale
pe baza folosirii în procesul de învățare a problemelor profesional-orientate cu caracter de
integrare.
56
Principiul îmbogățirii informaționale are ca scop formarea abilităților de căutare și
cercetare independentă a studenților și abordarea creativă la rezolvarea problemelor și sarcinior
orientate profesional, folosind pachetele de programe matematice și TIC-ul.
Principiul integrării interdisciplinare este responsabil pentru formarea unei cunoașteri
complete a abilităților de integrare a viitorilor informaticieni prin organizarea procesului de
învățământ, pe baza integrării matematicii și informaticii, precum și a conexiuni interdisciplinare
cu disciplinele ciclului profesional.
Pentru eficientizarea procesului de formare a CPI a studenților informaticieni este necesară
punerea în aplicare a tuturor principiilor enumerate mai sus. De aceia, oricare dintre principiile
enumerate dobândește valoarea sa efectivă numai în relație cu altele.
Blocul de conținut al modelului descrie direcțiile principale ale formării CPI, prin
integrarea matematicii și informaticii.
Pentru a determina conținutul învățării universitare, în conformitate cu С. И.
Архангельский [117], este necesar să se îndeplinească următoarele trei condiții:
- stabilirea unui volum suficient de cunoștințe de bază și instrumente necesare pentru
înțelegerea și stăpânirea domeniilor științei ce se dezvoltă, precum și pentru dobândirea de
competențe și abilități relevante;
- identificarea principalelor direcții, idei și tendințe în dezvoltarea unor domenii științifice
relevante;
- prezentarea unor cerințe specifice pentru dezvoltarea generală și științifică a studenților,
în viziunea lor asupra lumii înconjurătoare.
Această abordare a conținutului educației duce la necesitatea de a vorbi despre procesul de
integrare a științelor, atunci când anumite științe pătrund din ce în ce mai mult una în alta și se
transformă într-o știință „unificată“, care nu distruge procesul de specializare și diferențiere dar
stabilește o relație strânsă și interacțiune între științele individuale.
O componentă importantă a procesului de formare a CPI a studenților informaticieni este
blocul procesual-acțional, care se caracterizează printr-o combinație de tehnologii de educație
profesională, asigurând formarea CPI a studenților informaticieni prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și informatică. Această componentă a modelului îndeplinește funcția de
transmitere și reproducere a conținutului procesului de învățare. Componenta procesual-acțională
implică utilizarea în procesul de învățare a elementelor didactice orientate profesional special
concepute, reprezentate prin următoarele componente structurale: conținuturile cursurilor de
informatică de racordat cu cele matematice; de asigurat disciplinele de informatică cu sisteme de
probleme cu caracter integrator abordând rezolvarea lor conform schemei: Problema - Modelul
57
Matematic - Soluționarea – Interpretarea Soluției; formele de organizare a procesului educațional
să presupună integrare în predare și învățare (seminare integrate, activități de laborator
integrate).
Următoarea componentă a modelului de formare a CPI prin corelarea optimă a cursurilor
de matematică și informatică este blocul de evaluare care caracterizează gradul de realizare a
obiectivului. Acesta include evaluarea nivelului de formare a CPI al studenților informaticieni
prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică și identificarea domeniilor de
bază ale procesului de îmbunătățire, concepute pentru a crește nivelul de formare a CPI a
viitorilor informaticieni. Această componentă îndeplinește funcția de ajustare și de corectare.
Folosirea modelului de dezvoltare a CPI în baza integrării matematicii și informaticii
elaborat, presupune că în rezultatul pregătirii profesionale, studenții pot avea nivelurile:
reproductiv, productiv și creativ de formare a CPI.
Având în vedere structura conceptului CPI prin corelarea optimă a cursurilor de
matematică și informatică, și componentele acestuia, s-au racordat criteriile de evaluare a
nivelurilor de formare a CPI: reproductiv, productiv și creativ la fiecare componentă a
competenței (Tabelul 2.3).
Tabelul 2.3: Criteriile de evaluare a CPI
Niv
elu
l
Componenta
motivațională
Componenta
cognitivă
Componenta
acțională
Componenta de
reflecție
Rep
rod
uct
iv
Lipsa motivației și a
interesului pentru
educația matematică
profesională, lipsa de
interes în utilizarea TIC
și a pachetelor software
matematice în
pregătirea profesional-
matematică.
Cunoașterea
formală a
formulelor,
definițiilor,
metodelor de
soluționare, a
elementelor teoriei
matematice.
Capacitatea slabă
de a evalua, de a
demonstra, utiliza
cunoștințele
matematice și
informatice în
cursul de pregătire
profesională.
Nivelul scăzut de
autoevaluare a
gradului de
pregătire, lipsa de
încredere în
utilizarea
cunoștințelor
matematice și TIC,
incapacitatea de a
gestiona procesele
de învățare.
58
Pro
du
ctiv
O motivație constantă
și un interes în
pregătirea profesională
matematică;
Conștientizarea
importanței formării
profesionale
matematice;
Dorința de a îmbunătăți
capacitatea lor de a
utiliza cunoștințele
matematice în cursurile
informatice de
pregătire profesională.
Cunoașterea
formulelor,
definițiilor și
structura metodei
de rezolvare
folosite, utilizarea
tehnicilor de
rezolvare în situații
cunoscute.
Competențe și
abilități ale
operațiunilor
mentale în limita
judecăților
elementare,
experiență fragilă a
demonstrațiilor și
respingerilor,
capacitatea de a
utiliza cunoștințele
matematice în
pregătirea
profesională.
O evaluare mai mare
a abilităților lor. Un
grad considerabil de
certitudine, în
utilizarea
cunoștințelor
matematice și TIC în
rezolvarea
problemelor
profesionale, dorința
de a gestiona
procesul de învățare
și a extinde
cunoștințele privind
utilizarea
cunoștințelor
matematice în
studierea cursurilor
informatice.
Cre
ati
v
Motivație puternică
pentru pregătirea
matematică
profesională; grad
ridicat de conștientizare
a importanței pregătirii
culturii matematice.
Un interes special în
utilizarea cunoștințelor
matematice. Încrederea
în necesitatea folosirii
de informații, software
și TIC în cursul de
pregătire profesională.
Cunoștințe teoretice
în domeniul
analizei
matematice,
capacitatea de a
decide și a accept
decizia, a justifica
utilizarea acesteia.
Posesia
cunoștinelor
matematice și
conexiunilor
interdisciplinare.
Capacitatea de a
aplica în mod
independent
tehnicile de
rezolvare în
majoritatea
situațiilor.
Aptitudini pe
termen lung a
operațiunilor
mentale de bază.
Îmbunătățirea
cunoștințelor și
aptitudinilor
profesionale.
Soluționarea
problemelor cu
conținut profesional
care utilizează
cunoștințe
matematice.
Autoevaluare înaltă
al propriilor lor
abilități. Încrederea
în folosirea
cunoștințelor
matematice în
soluționarea
problemelor
profesionale. Gradul
ridicat de
conștientizare a
nevoilor lor actuale
și viitoare în
învățământul
profesional. Dorința
și capacitatea de a
gestiona propriul
proces de învățare.
Metodologia de formare a competenței profesionale a studenților din domeniul
informaticii, prin integrarea matematicii și informaticii trebuie să abordeze următoarele obiective
principale:
1. Asigurarea asimilării cunoștințelor din domeniile de studiu: matematică și informatică;
2. Formarea motivației pentru viitoarea activitate profesională;
3. Orientarea studenților asupra activităților lor profesionale în baza cunoștințelor
matematice, modelarea problemelor de cercetare și rezolvarea acestora cu ajutorul calculatorului;
59
4. Consolidarea și extinderea competențelor în utilizarea capacităților de modelare
matematică la rezolvarea problemelor de natură profesional-orientată;
5. Crearea condițiilor pentru o activitate creativă și de dezvoltare personală a studenților.
În selectarea și structurarea materialului didactic pentru matematică și informatică ar trebui
să fie luate în considerare următoarele dispoziții și principii:
1. Materialul de instruire trebuie să fie selectat astfel încât să contribuie la formarea și
dezvoltarea viziunilor asupra lumii reale ale studenților și asupra profesiei sale viitoare.
2. Conținutul și profunzimea materialului didactic trebuie să respecte nivelul de cunoștințe
teoretice ale studenților cu privire la disciplinele matematice și informatice, în care:
trebuie să se introducă concepte matematice fundamentale și modele care
demonstrează o gamă largă de aplicabilitate;
este necesar să se prezinte exemple care explică interconectivitatea, logica, gradul
științific al disciplinei, sporind posibilitatea de a învăța;
conținutul și structura materialului didactic, trebuie să reflecte legăturile
interdisciplinare dintre matematică și informatică.
3. Disciplinele care se integrează trebuie să dezvăluie o astfel de metodă de cercetare
general- științifică ca metoda modelării matematice [118].
4. Baza pentru formarea competenței profesionale a studenților informaticieni ar trebui să
fie constituită dintr-un set special creat de probleme cu caracter de integrare a matematicii,
profesional semnificative pentru viitorul licențiat în informatică.
Funcționarea eficientă a modelului de dezvoltare a CPI în baza corelării optime a cursurilor
de matematică și informatică elaborat, este posibilă numai în prezența unui număr de condiții
pedagogice.
„Condițiile pedagogice - circumstanțele pedagogice ce însoțesc factorul care promovează
(sau antagonizează) apariția legităților pedagogice cauzate de acțiunea factorilor” [119, p. 93].
Prin factor vom înțelege „forța motrice a oricărui proces pedagogic“.
Pe baza analizei și generalizării experienței pedagogice a problemei cercetate și a
observațiilor s-a identificat un număr optim de condiții pedagogice, care asigură eficiența
dezvoltării CPI a studenților informaticieni în baza corelării optime a conținuturilor de
matematică și informatică:
1. Condiții motivaționale:
- crearea unei situații de succes, interes, motivație pentru a atinge un anumit nivel de CPI;
- asigurarea unui climat psihologic favorabil în procesul de cooperare între toți subiecții
procesului educațional.
60
Procesul de formare a CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică
are un impact semnificativ asupra formării sferei motivaționale, deoarece „motivația reprezintă o
totalitate de factori dinamici ce determină conduita omului” [120, p.142].
Motivația crește activitatea individului, care afectează formarea de goluri și alegerea de
moduri de a realiza acest lucru are un impact semnificativ asupra rezultatelor învățării [121].
Această condiție este de bază, printre alte condiții, pentru că motivația, după Дж. Равен,
este componenta principală în structura competenței [23].
Pentru organizarea procesului de asimilare, importantă este prevederea posibilității și a
productivității de formare a motivației printr-o schimbare a stabilirii obiectivelor activității de
învățare. Cercetătorii au identificat două grupuri de motive: cognitive, legate de conținutul
activităților de învățare și a procesului de implementare a acestuia, și sociale, legate de diferite
interacțiuni sociale ale studentului.
Motivele cognitive includ:
1) motivele cognitive generale (orientare spre stăpânirea de cunoștințe noi);
2) motivele educațional-cognitive (orientate spre stăpânirea metodelor de obținere a
cunoștințelor);
3) motivele auto-educaționale (se pune accent pe auto-îmbunătățirea metodelor de obținere
a cunoștințelor).
Motivele sociale includ:
1) motivele sociale extinse (dorința de a dobândi cunoștințe pe baza conștientizării nevoii
sociale);
2) motivele sociale înguste (dorința de a lua o poziție în relațiile cu ceilalți, să primească
aprobare de la părinți, profesori, prieteni);
3) motive de cooperare socială (comunicarea și interacțiunea cu alte persoane,
conștientizarea de forme, modalități de cooperare și relații cu profesori, părinți, prieteni și
îmbunătățirea lor). [122]
Tehnicile de actualizare, care promovează motivația studenților în activități de învățare ar
trebui să vizeze crearea problematizării în procesul de învățare, precum și condiții de manifestare
a abilităților de creativitate, de cercetare și de auto-exprimare a studenților.
Tehnicile de actualizare folosite în procesul de învățare bazat pe integrarea cursurilor de
matematică și informatică sunt:
1) crearea situațiilor ocupaționale ;
2) executarea sarcinilor de maximă dificultate pentru studenți;
3) formarea și dezvoltarea deprinderilor logico-analitice și vizual-formative la studenți;
61
4) utilizarea elementelor de modelare matematică;
5) utilizarea metodelor și tehnicilor de dezvoltare a abilităților creative;
6) utilizarea pachetelor software matematice și TIC în studiul și rezolvarea unor sarcini
orientate profesional [123].
Aceste tehnici de actualizare permit creșterea motivației studenților pentru a studia
cursurile de matematică și informatică, astfel dezvoltând CPI.
2. Condiții de subiectivitate:
- includerea activă a studenților în procesul de formare a CPI (auto-diagnostic, auto-
monitorizare);
- existența la subiectul activității a unor necesități puternic exprimate și a unor motive
stabile;
- dezvoltarea activității de informare independentă a studenților, prin extracurricular și
cercetare cu aplicarea cunoștințelor matematice, a pachetelor de aplicații și TIC.
Competența absolventului se manifestă și se dezvoltă prin activități [124]. În desfășurarea
activității de cercetare, studentul în mod independent trece toate etapele succesive
(organizatorice, activitate, reflexivă și finală), astfel prezentând și dezvoltând abilitățile de
proiectare și generând activitatea auto-cognitivă. Munca creativă stimulează activitatea
studentului la studiul cursurilor de matematică și informatică, creează o auto-reflecție, abilități de
modelare matematică și multiplică cunoștințele, ceia ce contribuie la dezvoltarea CPI.
3. Condiții de integrare interdisciplinară:
- integrarea obiectivelor de studiu ale cursurilor de matematică și informatică, bazate pe
partea comună a lor (în obiectivele de studiu ale matematicii se include dezvoltarea culturii
informaționale, în obiectivele de studiu ale informaticii - dezvoltarea abilităților de modelare
matematică);
- integrarea conținuturilor de predare a matematicii și informaticii cu elemente de
cunoștințe profesionale, bazate pe concepte comune studiate, pe legăturile lor interdisciplinare,
pe potențialul profesional orientat;
- integrarea metodelor de predare bazate pe combinarea metodelor utilizate la predarea
cursurilor de matematică și informatică (rezolvare de probleme, lucrul individual, generalizarea
și sistematizarea cunoștințelor, etc.);
- integrarea tehnologiilor didactice bazate pe utilizarea combinată a manualelor
tradiționale, seturi de probleme profesionale cu caracter de integrare; pachete de aplicații cu
ajutorul cărora se pot fixa, organiza și controla componentele CPI formate în procesul de studiu
al matematicii și informaticii.
62
4. Condiții de prevalență a metodelor de predare active și interactive în procesul de
învățare.
Metodele active de predare sunt metodele care încurajează studenții la activități mentale și
practice active în procesul de învățare a materialului educațional; contribuie la dezvoltarea
gândirii, intereselor și abilităților cognitive și la formarea de abilități și competențe de auto-
educație [59, 125, 126, 127].
Metodele de predare interactive implică interacțiunea participanților în procesul
educațional; o orientare spre o mai mare interactiune a studenților nu este doar cu profesoul, dar
de asemenea, și unii cu alții și dominația activității studenților în procesul de învățare.
Metodele de predare active și interactive sunt utilizate de către noi în următoarele etape ale
procesului de învățământ:
1) achiziționarea inițială de cunoștințe (lecția problematizată, convorbirea euristică, discuții
educaționale, etc.);
2) consolidarea cunoștințelor (activitate intelectuală colectivă, brainstorming -ul, "masă
rotundă", etc.);
3) Controlul cunoștințelor (testarea [128 -137], anchetarea [125] etc.);
4) dezvoltarea abilităților profesionale și creative (jocuri de afaceri, teze de licență, etc.).
Aplicarea instrumentelor multimedia în metodele de predare active și interactive contribuie
la formarea componentelor CPI prin implicarea studenților în procesul de învățare activă și în
activitatea cognitivă.
Astfel folosirea tehnologiilor informaționale la lecții permitte integrarea diverselor forme
de prezentare a informațiilor (text, grafică, animație, audio) într-un singur sistem, oferind un
impact global asupra studentului. Utilizarea multimedia este de folos în explicarea și discutarea
cărorva fragmente ale temei, permite intensificarea procesului de învățare, și ajută la depășirea
particularităților psihologice și pedagogice de predare atât a matematicii cât și a informaticii.
Studenții au posibilitatea de a participa activ la procesul de învățare prin dialog: să pună
întrebări, să primească explicații detaliate și rezonabile pentru secțiunile și fragmentele de
prelegeri neclare pentru ei. Combinarea comentariilor profesorului cu imagini grafice și animație
va crește în mod semnificativ atenția elevilor la conținutul materialului educațional expus și va
crește interesul pentru subiectul examinat. Această tehnologie permite o utilizare mai eficientă a
timpului de studiu al lecției, concentrându-se pe discutarea fragmentelor mai complexe.
Multimedia creează factori psihologici care contribuie la o percepție și memorie a materiei mai
bună, cu includerea reacțiilor subconștientului studentului.
63
Utilizarea multimedia în timpul lecțiilor, așa cum s-a demonstrat de către psihologi,
activează emisfera dreaptă a creierului, care este responsabilă pentru gândire asociativă, de
apariție a ideilor noi, de intuiție, îmbunătățește starea psiho-emoțională a studentului, activează
emoțiile lui pozitive [138]. Citirea cursurilor se reduce la dislocarea comentariilor de către
profesor a materialelor vizuale pregătite, care dezvăluie pe deplin tema acestui curs. Informațiile
furnizate, astfel asigură sistematizarea cunoștințelor existente a studenților; crearea unor situații
problematice și posibila rezolvare a acestora; prezintă diferite modalități de vizibilitate, ceea ce
este important în procesul de învățare și în activitatea profesională.
Lecțiile integrate, de asemenea contribuie la formarea CPI prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și informatcă. Literatura pedagogică actuală descrie integrarea
curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculumului, care presupune
sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din diferitele domenii ale cunoaşterii, astfel
încât să se asigure că studentul achiziţionează o imagine coerentă, unitară despre lumea reală.
Curriculum-ul integrat presupune crearea de conexiui semnificative între teme sau
competenţe care sunt de regulă formate separat, în interiorul disciplinelor. Aceste teme sau
competenţe au o puternică legătură cu viaţa cotidiană a studenților şi îşi propun, direct sau
indirect, să contribuie la formarea unor valori şi atitudini.” Acest demers integrator implică o
serie de probleme complexe, referitoare la abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru
integrarea curriculară, stabilirea modalităţilor de evaluare a performanţelor individuale, mai ales
în situaţia învăţării prin cooperare, acomodarea corectă a proiectelor şi abordării pe teme într-o
schemă orală coerentă. O asemenea organizare a conţinuturilor, prin integrarea lor, cu toate
avantajele sale, şi-a dovedit însă şi propriile dificultăţi şi limite. Acestea ar fi:
- imposibilitatea aprofundării de către studenți a cunoaşterii ştiinţifice specializate;
- dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea discipline integrate de
învăţământ;
- lipsa de tradiţie pedagogică a integrării, dar şi opoziţia latentă sau activă a
profesorilor faţă de tendinţele integratoare.
Prin metoda predării integrate, studenții pot să participe, să se implice mai mult, efectiv şi
afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conţinuturilor cu ajutorul
experienţelor diverse, al învăţării prin descoperire.
Învăţarea integrată se reflectă cel mai bine prin predarea tematică, care sprijină
dezvoltarea concomitentă a unor domenii. Procesul educaţional trebuie să fie unul creativ,
interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe studenți în vederea asimilării informaţiilor. În
vederea realizării obiectivelor propuse pentru fiecare activitate comună se gândeşte atent
64
repartizarea sarcinilor activităţilor zilnice la fiecare sector de activitate. Activităţile integrate vor
fi cele prezente în planificarea didactică, proiectate conform planului de învăţământ și susţinute
de experienţa cadrului didactic [139].
Modelul de dezvoltare a CPI în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică a studenților informaticieni este un sistem pedagogic integru și dinamic (sunt
specificate obiectivele, principiile, abordările, asigurarea tehnologică și de conținut a procesului,
criterii, indicatori și niveluri de dezvoltare CPI).
Modelul de dezvoltare a CPI în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică a studenților informaticieni este deschis pentru actualizare constantă, bazată pe
conceptul de dezvoltare a viitoarei personalității individuale a absolvenților, în primul rând, și
apoi ca un profesionist în domeniul lor de activitate.
Pe baza pozițiilor teoretice selectate, al treilea paragraf al acestui capitol examinează
metodologia dezvoltării CPI a studenților informaticieni, prin integrarea cursurilor de
matematică și informatică pe exemplul cursului „Grafica asistată de calculator”.
2.3. Metodologia dezvoltării competențelor profesionale inițiale la infomatică în baza
corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică
O mare oportunitate de a îmbunătăți procesul de formare a CPI a viitorilor informaticieni
este integrarea cursurilor de matematică și informatică. Această integrare necesită o corelare
organică de obiective, conținuturi, metode și forme de organizare a procesului de învățământ,
precum și mijloace de monitorizare a rezultatului planificat. În opinia autorului, această integrare
asigură realizarea pe deplin a competenței profesionale a studenților informaticieni, precum și
principalele direcții ale strategiei moderne de învățământ informatic în contextul informatizării
societății moderne.
Metodologia de formare a CPI a studenților informaticieni, prin integrarea cursurilor de
matematică și informatică trebuie să abordeze următoarele obiective principale:
1. asigurarea asimilării cunoștințelor din matematică și informatică;
2. formarea motivației pentru viitoarea activitate profesională;
3. orientarea studenților în activitățile lor profesionale pe baza cunoștințelor matematice,
formarea abilităților și deprinderilor de cercetare și rezolvare a problemelor cu caracter de
integrare;
4. consolidarea și extinderea competențelor în utilizarea capacităților de modelare
matematică, în rezolvarea problemelor orientate profesional;
5. crearea condițiilor pentru o activitate creativă și dezvoltarea personalității studenților.
65
În selectarea și structurarea materialului didactic la matematică și informatică ar trebui să
fie luate în considerare următoarele aspecte:
1. Materialul didactic este necesar de selectat astfel încât să contribuie la formarea și
dezvoltarea viziunilor despre lumea înconjurătoare și viitoarea profesie.
2. Conținutul și profunzimea materialului didactic trebuie să respecte nivelul de cunoștințe
teoretice a studenților privind disciplinele matematice și informatice, în același timp:
- ar trebui să fie introduse conceptele matematice fundamentale și construcțiile care
demonstrează o gamă largă de aplicabilitate;
- este necesar să se efectueze activități prin idei care explică interconectivitatea, logica,
sporind posibilitatea de a învăța;
- conținutul materialului didactic și localizarea acestuia trebuie să reflecte legăturile de
integrare a disciplinelor matematice și informatice.
3. Disciplinele integrabile ar trebui să dezvăluie așa o metodă de cercetare științifică
generală ca metoda modelării matematice [140].
4. Baza pentru formarea a CPI a studenților informaticieni trebuie să fie construită în
special din probleme matematice complexe cu caracter de integrare, semnificative pentru viitorul
specialist informatician.
La baza metodologiei de formare a competenței profesionale a studenților informaticieni
noi am pus un model ce include etapele: reproductivă, productivă și creativă. La aceste etape se
realizează formarea simultană a tuturor componentelor competenței profesionale a studenților
informaticieni (motivațională, cognitivă, de acțiune, de reflecție).
Vom caracteriza fiecare etapă a metodologiei, exprimată în unitatea componentelor:
obiective, conținut, proces [115].
I. Etapa reproductivă
La acestă etapa rolul prioritar îl au sarcinile de formare a componentei motivaționale a
competenței profesional-matematice a studenților informaticieni.
Obiectivele acestei etape sunt orientate spre conștientizarea de către studenți a rolului de
viitori specialiști capabili să realizeze activități științifice, de cercetare, de proiectare, de
organizare și gestionare, de producere și tehnologice. La această etapă, are loc actualizarea
necesităților studenților în dobândirea de cunoștințe din domeniul matematicii și informaticii,
formarea unor atitudini pozitive față de învățare, motivație, și auto-interes.
Conținutul etapei reproductive. Această etapă de formare a competenței profesionale se
realizează în procesul de învățare a studenților informaticieni în primul an de studiu în cadrul
disciplinelor „Analiza matematică“, „Algebră”, „Geometrie“ și disciplinele informatice studiate
66
în acest an. Punerea în aplicare a relațiilor de integrare a disciplinelor nu necesită o planificare
strictă a sesiunilor tematice. Cunoștințele de bază din domeniul matematicii se aplică în procesul
de predare a disciplinelor informatice, menținând în același timp independența fiecărei discipline
cu obiectivele, sarcinile și programul său.
Interacțiunea și coerența între discipline, în particular dezvoltarea componentelor
competenței profesional-matematice, este asigurată de legăturile interdisciplinare dintre
disciplinele matematice și informatice cu disciplinele speciale și utilizarea unor pachete software
matematice care permit activarea proceselor de integrare în educație, însoțite de o sinteză a
cunoștințelor științifice, transferul de metode de cercetare de la o disciplină la alta.
La această etapă, la studenți se formează cunoștințe inițiale despre rolul matematicii în
activitățile profesionale, despre metoda de modelare matematică și a principiilor generale de
construire a modelelor de informații și analiză a rezultatelor obținute, aplicarea unor instrumente
software moderne în studiul și rezolvarea problemelor.
Componenta de remediere. La etapa reproductivă se folosesc metodele de predare
informațional-receptivă (cunoștințele sunt transmise studenților sub forma „gata“ prin prelegeri,
din literatura metodologică și academică, sub formă electronică) și reproductivă (aplicarea
materiei studiate anterior în baza folosirii unui model sau exemplu). Se folosesc așa zisele
sarcini de execuție, care sunt orientate spre asimilarea și aplicarea conceptelor de bază, a
proprietăților, formulelor; care necesită abilitatea de a utiliza într-o careva situație fapte
cunoscute, metode standarde de soluționare.
La lecțiile practice din cadrul disciplinelor matematice, de rând cu problemele rezolvate în
instruirea tradițională, elevii lucrează cu modele de rezolvare a problemelor matematice orientate
profesional. La lecțiile de laborator privind disciplinele informatice la compartimentele care
studiază bazele algoritmizării, Introducere în programare se examinează exemple de modele
matematice a problemelor orientate profesional, se compun și se scriu programe.
Rezolvarea problemelor trezește sentimentul de încredere în sine la studenți. La această
etapă, profesorul trebuie să ofere la timp ajutor studenților pentru a scăpa de sentimentele lor de
insucces.
Ca rezultat al etapei motivaționale la studenții informaticieni se formează gândirea
reproductivă și o atitudine pozitivă față de activitățile de învățare.
II. Etapa productivă
La această etapă, sunt prioritare sarcinile de formare a componentelor cognitive și de
acțiune a competenței profesionale a studenților informaticieni.
67
Obiectivele acestei etape sunt axate pe intensificarea procesului de activități de pregătire,
orientate spre formarea competenței profesionale a studenților informaticieni.
Conținutul etapei productive. Această componentă sistematizează procesul de învățare,
având în vedere relațiile intra- și interdisciplinare și demonstrează orientarea profesională a
materialului studiat.
Formarea competenței profesional-matematice la studenții informaticieni la etapa
productivă continuă în al doilea și al treilea semestru de studiu la disciplinele matematice și
informatice.
Integrarea în cadrul acestor discipline este construită pe calea unificării în jurul unei teme
de studiu comune, astfel relevând rolul metodei de modelare matematică ca fiind una dintre cele
mai importante metode de cunoaștere științifică, extinderii domeniului de aplicare a pachetelor
de programe matematice pentru rezolvarea și studiul sarcinilor orientate profesional.
Componenta de remediere (proces). Se folosește metoda problematizării pentru expunerea
materiei. Această metodă permite caracterizarea gradului de stăpânire a abilităților de a aplica
informațiile învățate în sfere practice pentru o clasă de probleme și de a produce informații
subiective noi.
La etapa de reproducere se folosesc probleme executabile și de restabilire orientate spre
identificarea și analiza relațiilor dintre proprietăți, formule, teoreme; spre găsirea soluției optime
într-o anumită situație; spre combinarea modalităților de rezolvare a problemelor cunoscute de
studenți.
În practica formării componentelor competenței profesional-matematice a studenților
informaticieni se presupune deținerea unor lecții integrate special organizate la matematică și
informatică [30], dedicate studiului temelor comune, precum și rezolvarea unor probleme
complexe. Este necesar să se țină seama de următoarele condiții obligatorii pentru punerea în
aplicare a acestor tipuri de activități [68]:
o organizarea atentă și amănunțită a structurării conținutului disciplinelor, ținând seama
de integrarea ulterioară sau paralelă;
o punerea în aplicare a unui sistem de măsuri organizatorice și metodologice, inclusiv,
crearea de echipe de profesori și determinarea particularităților de interacțiune a lor în
studiul disciplinelor integrabile.
Un loc deosebit în învățământ îl ocupă lecțiile practice la disciplinele matematice și lecțiile
de laborator la discipline informatice, care trebuie să combine armonios pregătirea teoretică și
practică a studenților în baza abordării integrate în cadrul procesului de formare a competenței
profesional-matematice a studenților informaticieni.
68
Studenții învață etapele de modelare matematică, dobândesc abilități de formulare a
problemei, de aplicare a soft-ului necesar pentru cercetarea și rezolvarea acestora, precum și de
analizare și interpretare a rezultatelor obținute.
În rezultatul etapei productive are loc consolidarea capacităților reproductive ale
studenților, dezvoltarea abilităților profesional-matematice de bază ale studenților și trecerea la
nivelul productiv de dezvoltare a competenței profesionale.
III. Etapa creativă
Predominante la această etapă sunt problemele de formare a componentelor competenței
profesional-matematice: de acțiune și reflexivă.
Obiectivele acestei etape au ca scop dezvoltarea abilităților de desfășurare a activităților
intelectuale adecvate pentru activitatea profesională viitoare a studenților informaticieni.
Componenta de conținut a etapei creative are ca scop extinderea și aprofundarea
cunoștințelor în matematică și informatică, formarea abilităților și deprinderilor la studenți de
aplicare creativă a modelării matematice la rezolvarea și cercetarea problemelor profesionale cu
utilizarea pachetelor de aplicații.
La această etapă, în limitele disciplinelor matematice și informatice nivelul cunoștințelor
studenților trebuie să fie adus la nivelul activității de cercetare. Se continuă în cadrul
disciplinelor integrabile examinarea temelor comune. Problema inițială nu se pierde din viziunea
studenților, are loc extinderea și aprofundarea cunoștințelor în domeniu, o creștere a
complexității elementelor ce corelează.
Componenta de remediere (proces). Se aplică așa metode de predare ca căutarea parțială și
cercetarea.
Pachetele software matematice se utilizează în studiul și soluționarea modelelor
matematice ale problemelor orientate profesional.
Problemele de cercetare și creativitate utilizate la etapa de creație, sunt asociate cu
aprofundarea și dezvoltarea cunoștințelor teoretice de matematică, care vizează dezvoltarea unor
moduri independente de acțiune în modelarea matematică și utilizarea de instrumente software.
Se utilizează în mod activ la această etapă metoda jocurilor pe roluri, care se caracterizează
prin:
o orientare cu privire la activarea forțată a gândirii - studentul trebuie să fie activ,
indiferent dacă dorește sau nu;
implicarea pe termen lung (pe parcursul întregii lecții) a studenților în procesul de
învățare;
69
interacțiunea constantă a studenților și profesorilor prin intermediul legăturilor directe
și indirecte;
independență de creație la luarea deciziilor, grad ridicat de motivare și de emoții.
Odată ajuns într-o situație nestandardă, studentul nu numai actualizează și aplică
cunoștințele dobândite anterior la lecții, dar și obține experiență în rezolvarea problemelor
orientate profesional, folosind matematica și informatica.
Metoda jocurilor pe roluri permite stimularea interesulului durabil și pe termen lung în
procesul de învățare a studenților, oferă o oportunitate de a genera motivația de a învăța;
evaluează nivelul de pregătire al studenților; evaluează gradul de stăpânire a materiei studiate;
dezvoltă gândirea profesională individuală [141].
În timpul jocului, studenții dezvoltă următoarele competențe: învățarea independentă,
colectarea și analizarea informațiilor necesare pentru rezolvarea problemelor; organizarea
executării rezolvărilor; analiza sarcinilor; stabilirea de legături între diferite sfere de activitate
profesională [64,142].
Pentru dezvoltarea abilităților creative ale studenților informaticieni și formarea CPI se
folosește metoda proiectelor. Tematicele proiectelor sunt orientate spre activitățile profesionale
viitoare ale studenților informaticieni și implică integrarea cunoștințelor din domeniile
matematicii și informaticii.
Această formă independentă de lucru este orientată spre următoarele sarcini [143,144]:
- formarea competențelor de rezolvare a problemelor matematice și a problemeor de
un nivel mai ridicat de complexitate;
- abilități de abordare creativă și independentă în rezolvarea problemelor matematice
și problemelor care necesită o anumită originalitate a gândirii;
- dezvoltarea abilităților de modelare matematică independentă a problemelor
orientate profesional;
- formarea abilităților de învățare și de analiză a literaturii educaționale și științifice în
mod independent;
- dezvoltarea abilităților de prezentare a afirmațiilor și demonstrațiilor matematice, a
problemelor și soluțiilor în mod clar și cu acuratețe în termeni care sunt ușor de
înțeles pentru publicul profesionist, atât în scris cât și oral;
- formarea competențelor de utilizare a pachetelor software matematice pentru
modelarea și rezolvarea problemelor.
La etapa de pregătire și planificare a conținutului proiectului profesorul selectează idei de
lucru, le diferențiază în funcție de gradul de dificultate, descriind minimul necesar de cunoștințe
70
și abilități matematice, care pot fi studiate în continuare independent în cursul elaborării
proiectului.
Rezultatul acestei etape este achiziționarea capacităților unui student de a transforma datele
inițiale, încât aceștea să poată rezolva probleme de diferite tipuri, pe care le vor rezolva prin
transferul competențelor învățate.
Una dintre condițiile de formare a CPI a studenților informaticieni prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și informatică este activitatea de rezolvare a problemelor orientate
profesional, reflectate în blocul procesual - acțional al modelului elaborat. În conformitate cu
concluzia că grupele de studenți ai domeniului 44 Științe reale, specialitatea 444 Informatică au
un mediu profesional comun, vorbim despre posibilitatea dezvoltării și utilizării în procesul de
învățare a unui complex de probleme cu caracter de integrare profesional semnificative pentru
studenții din aceste domenii de formare.
2.4. Set de probleme cu caracter de integrare, orientat spre formarea CPI a studenților
informaticieni prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică (pe
exemplul cursului „Grafica asistată de calculator”)
Problemele ocupă loc special în procesul de învățare a disciplinelor informatice, „pătrund
în toate componentele majore ale sistemului metodologic, dândui acestui sistem, multe calități
integratoare, ce asigură integritatea, continuitatea și adaptabilitatea procesului educațional“
[145].
Conform abordării centrate pe student, scopul învățării se formază în limbajul activităților,
unde problema este o situație în care este necesar de a atinge un anumit scop; activitatea în sine
este procesul de realizare a scopului; metoda de rezolvare - este o modalitate de realizare a
activității [146,147].
Formarea CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică are loc în
activități de formulare a unor varietăți de probleme și situații problematice. Dezvoltarea sa este
strâns legată de capacitatea de a rezolva probleme cu caracter de integrare, orientate profesional
[148]. În cursul rezolvării problemelor, studenții învață să opereze cu cunoștințele și abilitățile
profesionale, să stăpânească abilitățile de analiză a situației. La rezolvarea problemelor orientate
profesional, este necesar de mai mult timp pentru a analiza datele și rezultatele obținute.
Studenții primului curs încă nu sunt familiarizați cu limbajul profesional și aparatul conceptual al
viitoarelor domenii de activitate, au puține idei despre profesia aleasă de ei, de aceia se complică
examinarea problemelor orientate profesional în cadrul disciplinelor informatice.
71
Problemele din activitatea profesională necesită pentru soluționarea lor activități de
proiectare, cercetare, modelare matematică, activitatăți auto-educative, în urma căreia studenții
își aprofundează cunoștințele informatice și stăpânesc modalitățile și mijloacele de utilizare a
acestora în practica activităților profesionale.
Problemele orientate profesional cu caracter integrator permit nu doar formarea calităților
profesional semnificative ale viitorilor informaticieni, dar, de asemenea, formarea motivației
studenților de a studia cursurile de matematică și informatică, întăresc interesul către disciplinele
ciclului profesional. Dezvăluirea valorilor profesionale ale acestor cursuri duce la dezvoltarea
CPI a studenților informaticieni, dezvoltă abilități și deprinderi și utilizare a cunoștințelor
dobândite de către studenți, educându-le înțelegerea valorii practice a matematicii și informaticii
în structura activității profesionale [149].
În studiul curent, prin termenul de „probleme orientate profesional“ înțelegem problemele
ce contribuie la formarea CPI a studenților informaticieni, condițiile și cerințele cărora determină
prin sine un model abstract al unei situații ce apare în activitatea profesională a viitorului
informatician, orientate spre raportul dintre cunoștințele matematice fundamentale, abilitățile
practice și deprinderile de a le utiliza în procesul studiului disciplinelor informatice.
S-au identificat următoarele criterii de selecție a problemelor orientate profesional cu
caracter de integrare, utilizate în formarea CPI a studenților informaticieni, prin integrarea
matematicii și informaticii:
1) conținutul problemei trebuie să se bazeze pe un sistem de cunoștințe fundamentale,
definite de către Cadrul Național al Calificărilor pentru disciplinele ciclului profesional;
2) în contextul problemei ar trebui să fie incluse principalele obiecte ale viitoarelor
activități profesionale ale absolventului;
3) în problemă trebuie să fie prezentă integrarea matematicii și informaticii și comunicarea
interdisciplinară cu disciplinele profesionale;
4) procesul de rezolvare a problemei trebuie să permită utilizarea cunoștințelor matematice
în modelarea matematică a ei;
5) în problemă trebuie să fie prezentă o legătură cu materialul studiat anterior și
posibilitatea de a aplica cunoștințele pe această temă la rezolvarea problemei;
6) problema trebuie să fie accesibilă pentru studenții din primul și al doilea an de studiu;
7) prezența în problemă a elementelor de noutate pentru a motiva creativitatea și interesul
studenților.
Pentru asigurarea procesului metodic de formare CPI a studenților informaticieni prin
corelarea optimă a cursurilor de matematic și informatică s-a elaborat un îndrumar de laborator
72
la disciplina „Grafica asistată de calculator” [140] care include un set de probleme orientate
spre implementarea în procesul educațional a problemelor orientate profesional, rezolvate cu
ajutorul integrării cunoștințelor din disciplinele matematice (Anexa 2).
Selectarea disciplinei „Grafica asistată de calculator” este cauzată de rezultatele analizei
Cadrului Național al Calificărilor pentru domeniul 44 Științe reale, specialitatea 444 Informatică,
a a curriculum-urilor disciplinelor matematice și „Grafica asistată de calculator”.
În scopul implementării modelului de dezvoltare a CPI în baza corelării optime a cursurilor
de matematică și informatică la studierea cursului „Grafica asistată de calculator”, s-a elaborat
un nou curriculum la acest curs (Anexa 1). La elaborarea acestui curriculum s-a ținut cont de
cadrul de referință a curriculum-ului universitar [150].
Conform curriculumui dat este recomandabil de realizat în procesul de predare a acestei
discipline cel puțin patru lecții integrate după cum urmează:
1. trei lecții la studierea Modulului 3: Bazele matematice ale graficii asistate de calculator,
pentru următoarele unități de curs:
- Transformări bidimensionale: translația, scalarea, rotația, oglindirea, forfecarea;
- Transformările tridimensionale: translația, scalarea și rotația;
- Proiecțiile: paralelă, perspectivă și oblică;
2. o lecție pentru studierea Modulului 7: Generarea fractalilor pentru următoarele unități de
curs:
- Aplicații în teoria fractalilor.
- Aproximații de fractali.
- Mulțimile Julia și Mandelbrot.
Lecțiile integrate desfășurate în limitele cercetării sunt orientate spre:
1) sinteza cunoștințelor informatice prin conexiuni intra și interdisciplinare pentru a forma
și dezvolta CPI a viitorilor informaticieni;
2) organizarea într-un anumit sistem de concepte, proprietăți și metode de rezolvare a
problemelor, folosind instrumente și tehnici matematice pentru formarea cu succes a CPI a
viitorlor informaticieni;
3) formarea cadrului motivațional, cognitiv, de activitate și reflexiv pentru dezvoltarea
efectivă a CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică;
4) modelarea conținutului profesional al viitoarei activității profesionale a studentului,
bazată pe utilizarea componentelor profesional orientate fără a schimba numărul de ore dedicate
disciplinelor matematice și informatice în curriculum și standarde;
73
5) învățarea de către studenți a bazelor formulelor și problemelor matematice universale; a
modelării matematice a problemelor orientate profesional, cercetarea și rezolvarea acestora cu
ajutorul limbajelor de programare.
Procesul educațional în universități se organizeză sub formă de lecții auditoriale (prelegeri,
lecții practice și de laborator) și activități individuale (rapoarte, eseuri, proiecte, teze de licență).
Pentru aceste forme de activități este dat un anumit număr de ore pentru învățare, în conformitate
cu curricula disciplinelor. Anume în timpul acestor forme de lecții urmează să fie puse în
aplicare posibilitatea formării CPI a studenților informaticieni prin corelarea optimă a cursurilor
de matematică și informatică; să fie formate abilitățile profesionale (metode de rezolvare a
problemelor folosind aparatul matematic și aplicarea cunoștințelor matematice la elaborarea
programelor, dezvoltarea gândirii logice).
Reeșind din cele examinate mai sus, propunem următoarea structură a unei lecții de
laborator în Tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Structura unei lecții de laborator
Eta
pel
e
lecț
iei
Conținutul etapei
Timpul
alocat
(min)
Componentele CPI
care se formează
Moti
vați
on
ală
,
de
fixare
Anunțarea temei lecției și indicarea rolului ei în
studierea modulului dat, diagnostificarea
cunoștințelor și abilităților, care se vor folosi la
rezolvarea problemelor.
15
Motivațională,
cognitivă
De
bază
Formarea abilităților și deprinderilor de
rezolvare a problmelor profesionale folosind
legătura interdisciplinară cu matematica.
60
Motivațională,
cognitivă, acțională
Înch
eire
Realizarea totalurilor lecției, evidențierea
abilităților profesionale și sferele de activitate
profesională, în care se folosește materia
studiată. Formularea lucrului independent.
15
Motivațională,
reflexivă
Formarea CPI a studenților informaticieni prin rezolvarea de probleme, este legată cu
etapele activității de învățare a studenților, de exemplu, tabelul 2.5. ilustrează etape de rezolvare
a problemei raportate la competențele specifice CPI:
74
Tabelul 2.5. Etapele de rezolvare a problemei
Etapele de rezolvare a problemei Componentele CPI formate
Analiza formulării problemei rezolvate Analitică
Elaborarea modelului matematic Analitică, de cerecetare
Transpunerea modelului matematic în
elaborarea programului în careva limbaj de
programare
Informațională, de cercetare
Execuția programului Informațională, de cercetare, creativă, vizuală
Analiza și interpretarea rezultatelor Analitică
Iată structura unei lucrări de laborator cu probleme orientate profesional cu caracter de
integrare din îndrumarul de laborator „Grafica asistată de calculator”, elaborat de autor în baza
modelului și conform curriculum-lui creat [140]:
Tema: Transformările bidimensionale
Structura lucrării:
1. Cunoștințe matematice necesare:
- Noțiunea de transformare geometrică;
- Transformarea de translație și ecuația ei;
- Transformarea de omotetie și ecuația ei;
- Transformarea de rotație și ecuația ei;
- Transformarea de simetrie și ecuația ei;
- Transformarea de forfecare și ecuația ei.
2. Competențe formate în urma acestei lucrări :
- Abilități de folosire a transformărilor geometrice
bidimensionale la crearea scenelor grafice;
- Aptitudini de folosire a transformării de rotație la animarea
obiectelor;
- Abilități de folosire a combinațiilor de transformări
geometrice bidimensionale la crearea scenelor grafice.
3. Considerații teoretice
Asupra obiectelor grafice putem aplica următoarele transformări bidimensionale:
Translația
Scalarea
Rotația
75
Refleția (Oglindirea)
Forfecarea
a) Translația este definită ca deplasarea obiectului dintr-o poziție în alta, pătrând
distanța dintre puncte.
Fig. 2.2. Translația obiectelor
Putem deplasa obiectele de-a lungul axei Ox și de-a lungul axei Oy. tx – va fi distanța de
deplasare de-a lungul axei Ox, iar ty - va fi distanța de deplasare de-a lungul axei Oy. Considerăm
că (x,y) sunt coordonatele vechi ale punctului, atunci coordonatele noi ale acestui punct în urma
translației vor fi ( yx , ) care se obțin după următoarele ecuații:
y
x
tyy
txx
Vom nota transformarea de translație prin P. Ecuațiile de mai sus pot fi scrise sub formă
matricială în felul următor:
y
x
t
t
y
x
y
x
TPP
unde:
x, y – coordonatele vechi;
yx , - noile coordonate după translație;
tx, ty – distanțele de translare.
b) Scalarea – transformarea care modifică dimensiunile obiectului, fie prin mărirea
sau micșorarea acestuia. Vom mări sau micșora dimensiunea obiectului pe baza factorilor de
scalare de-a lungul axelor Ox și Oy.
76
Fig. 2.3. Scalarea obiectelor
Dacă (x,y) sunt coordonatele vechi ale obiectului, atunci noile coordonate ale obiectului
supus transformării de scalare se vor obține în felul următor:
y
x
syy
sxx
*
unde sx și sy sunt factorii de scalare de-a lungul axelor Ox și Oy respectiv. Forma matricială
a ecuațiilor de mai sus este:
y
x
s
s
y
x
y
x
0
0
c) Rotația - este o transformare specificată printr-un unghi. Dacă unghiul este
pozitiv, atunci rotaţia este efectuată în sensul trigonometric (invers faţă de sensul de rotaţie al
acelor de ceas). Dacă dorim să efectuăm rotaţia în sens invers trigonometric, unghiul va fi
negativ. Noile coordonate după rotație depind atât de x cât și de y și se obțin în felul următor:
cossin
sincos
yxy
yxx
Forma matricială a acestor ecuații va fi: PRP * , unde R – matricea de rotație
cossin
sincosR
77
Fig. 2.4. Rotația obiectelor plane
d) Oglindirea (Reflecția) - producerea imaginii unui obiect în oglindă. Reflecția se
poate face doar prin rotirea obiectului în jurul axei de reflecție, cu un unghi de 180 de grade.
Putem reflecta un obiect față de axa Ox, față de axa Oy, față de origine, față de o dreaptă etc.
Față de axa Ox:
yy
xx
1100
010
001
1
y
x
y
x
deci matricea de oglindire faţă de axa Ox este:
100
010
001
xO
Faţă de axa Oy:
yy
xx
1100
010
001
1
y
x
y
x
deci matricea de oglindire faţă de axa Oy este:
100
010
001
yO
Față de origine
yy
xx
1100
010
001
1
y
x
y
x
rezultă că matricea de oglindire faţă de origine este:
78
100
010
001
oO
Fig. 2.5. Oglindirea obiectelor
e) Forfecarea – este transformarea care produce distorsiuni de formă, schimbă
forma obiectului într-o poziție înclinată. Această transformare este utilă la crearea literelor
cursive. Transformarea de forfecare poate fi:
Forfecarea față de axa Ox – modifică valoarea coordonatei x, iar valoarea
coordonatei y o păstrează constantă:
yy
yshxx
*
Forfecarea față de axa Oy – modifică valoarea coordonatei y, iar valoarea
coordonatei x o păstrează constantă:
xshyy
xx
*
Forfecarea față de origine – modifică valoarea ambelor coordonate:
xshyy
yshxx
*
*
Fig. 2.6. Forfecarea obiectelor
79
Problema 1: Să se deseneze imaginea unui triunghi inițial și imaginea aceluiași triunghi
deplasat cu careva distanță față de axele Ox și Oy folosind ecuațiile translației.
Rezolvare:
Tabelul 2.6. Rezolvarea problemei 1
Codul sursă al programului scris în
Turbo Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program translatia_triunghiului;
uses graph, crt;
var dr,dm,x1,y1,x2,y2,x3,y3,
tx,ty,x4,y4,x5,y5,x6,y6:integer;
begin
writeln('Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:');
readln(x1,y1);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al
doilea varf al triunghiului:');
readln (x2,y2);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al
treilea varf al triunghiului:');
readln (x3,y3);
writeln('Introdu distantele de translatie:');
readln (tx, ty);
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line(x2,y2,x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2,y3+2,'Triunghiul initial');
x4:=x1+tx;
y4:=y1+ty;
x5:=x2+tx;
y5:=y2+ty;
x6:=x3+tx;
y6:=y3+tx;
setcolor(7);
#include<stdio.h>
#include<graphics.h>
#include<conio.h>
void main ()
{
int gd=DETECT,gm;
int x3,y3,x1,y1,x2,y2,tx,ty,x4,y4,x5,y5,x6,y6;
initgraph(&gd,&gm, " ");
printf("Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:");
scanf("%d%d",&x1,&y1);
printf("Introdu coordonatele celui de-al doilea varf
al triunghiului:");
scanf("%d%d",&x2,&y2);
printf("Introdu coordonatele celui de-al treilea
varf:");
scanf("%d%d",&x3,&y3);
printf("Introdu distantele de deplasare tx si ty:");
scanf("%d%d",&tx,&ty);
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line (x2,y2, x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2, y3+2,"Triunghiul initial" );
x4=x1+tx;
y4=y1+ty;
x5=x2+tx;
y5=y2+ty;
x6=x3+tx;
y6=y3+ty;
80
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2, y6+2, ' Triunghiul dupa
translatie');
readln;
closegraph;
end.
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2, y6+2, "Triunghiul dupa translatie"
);
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
81
Problema 2: Să se deseneze imaginea unui triunghi inițial și imaginea aceluiași triunghi
mărit sau micșorat cu careva factor de scalare sx și sy folosind ecuațiile scalării.
Rezolvare:
Tabelul 2.7: Rezolvarea problemei 2
Codul sursă al programului scris în
Turbo Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program Scalarea_triunghiului;
uses graph, crt;
var dr,dm,x1,y1,x2,y2,x3,
y3,sx,sy,x4,y4,x5,y5,
x6,y6:integer;
begin
writeln('Introdu coordonatele primului varf
al triunghiului:');
readln(x1,y1);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al
doilea varf al triunghiului:');
readln (x2,y2);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al
treilea varf al triunghiului:');
readln (x3,y3);
writeln('Introdu factorii de scalare:');
readln (sx, sy);
dr:=detect;
#include<stdio.h>
#include<graphics.h>
#include<conio.h>
void main ()
{
int gd=DETECT,gm;
int x3,y3,x1,y1,x2,y2,sx,sy,x4,y4,x5,y5,x6,y6;
initgraph(&gd,&gm, " ");
printf("Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:");
scanf("%d%d",&x1,&y1);
printf("Introdu coordonatele celui de-al doilea varf al
triunghiului:");
scanf("%d%d",&x2,&y2);
printf("Introdu coordonatele celui de-al treilea varf:");
scanf("%d%d",&x3,&y3);
printf("Introdu distantele de deplasare tx si ty:");
scanf("%d%d",&sx,&sy);
82
initgraph(dr,dm,' ');
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line(x2,y2,x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2,y3+2,
'Triunghiul initial');
x4:=x1*sx;
y4:=y1*sy;
x5:=x2*sx;
y5:=y2*sy;
x6:=x3*sx;
y6:=y3*sx;
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2, y6+2, ' Triunghiul dupa
scalare');
readln;
closegraph;
end.
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line (x2,y2, x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2, y3+2,"Triunghiul initial" );
x4=x1*sx;
y4=y1*sy;
x5=x2*sx;
y5=y2*sy;
x6=x3*sx;
y6=y3*sy;
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2, y6+2, "Triunghiul dupa scalare" );
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
83
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
Problema 3: Să se deseneze imaginea unui triunghi inițial și imaginea aceluiași triunghi
rotit cu careva unghi t, folosind ecuațiile rotației.
Rezolvare:
Tabelul 2.8: Rezolvarea problemei 3
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program Rotatia_triunghiului;
uses graph, crt;
var dr,dm:integer;
x1,y1,x2,y2,x3,y3, a,t,x4,y4,x5,y5,x6,y6:real;
begin
writeln('Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:');
readln(x1,y1);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al doilea
#include<stdio.h>
#include<graphics.h>
#include<conio.h>
#include<math.h>
void main ()
{
int gd=DETECT,gm;
float x3,y3,x1,y1,x2,y2,a,t,x4,y4,x5,y5,x6,y6;
initgraph(&gd,&gm, " ");
84
varf al triunghiului:');
readln (x2,y2);
writeln('Introdu coordonatele celui de-al treilea
varf al triunghiului:');
readln (x3,y3);
writeln('Introdu unghiul de rotatie:');
readln (a);
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
setcolor(14);
line(round(x1),round(y1),round(x2),round(y2));
line(round(x2),round(y2),round(x3),round(y3));
line(round(x3),round(y3),round(x1),round(y1));
outtextxy(round(x3)+2,round(y3)+2,'Triunghiul
initial');
t:=a*(3.14/180);
x4:=(x1*cos(t))-(y1*sin(t));
y4:=(x1*sin(t))+(y1*cos(t));
x5:=(x2*cos(t))-(y2*sin(t));
y5:=(x2*sin(t))+(y2*cos(t));
x6:=(x3*cos(t))-(y3*sin(t));
y6:=(x3*sin(t))+(y3*cos(t));
setcolor(7);
line(round(x4),round(y4),round(x5),round(y5));
line(round(x5),round(y5),round(x6),round(y6));
line(round(x6),round(y6),round(x4),round(y4));
outtextxy(round(x6)+2, round(y6)+2, ' Triunghiul
dupa rotatie');
readln;
closegraph;
end.
printf("Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:");
scanf("%f%f",&x1,&y1);
printf("Introdu coordonatele celui de-al doilea
varf al triunghiului:");
scanf("%f%f",&x2,&y2);
printf("Introdu coordonatele celui de-al treilea
varf:");
scanf("%f%f",&x3,&y3);
printf("Introdu unghiul de rotatie a:");
scanf("%f",&a);
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line (x2,y2, x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2, y3+2,"Triunghiul initial" );
t=a*(3.14/180);
x4=(x1*cos(t))-(y1*sin(t));
y4=(x1*sin(t))+(y1*cos(t));
x5=(x2*cos(t))-(y2*sin(t));
y5=(x2*sin(t))+(y2*cos(t));
x6=(x3*cos(t))-(y3*sin(t));
y6=(x3*sin(t))+(y3*cos(t));
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2, y6+2, "Triunghiul dupa rotatie" );
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
85
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
Problema 4: Să se deseneze imaginea unui triunghi inițial și imaginea aceluiași triunghi
reflectat (oglindit) față de axele Ox și Oy, folosind ecuațiile reflecției.
86
Rezolvare 1: Reflecția față de axa Ox
Tabelul 2.9: Rezolvarea 1 a problemei 4
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în
Turbo C++
program oglindire_Ox;
uses crt, graph;
var
gd,dm,x1,y1,x2,y2,x3,y3,x4,y4,x5,y5,x6,y6:integ
er;
begin
write('Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:');
readln(x1,y1);
write('Introdu coordonatele celui de-al doilea
varf al triunghiului:');
readln(x2,y2);
write('Introdu coordonatele celui de-al treilea
varf al triunghiului:');
readln(x3,y3);
gd:=detect;
initgraph(gd,dm,' ');
setcolor(5);
line(0, getmaxy div 2,getmaxx, getmaxy div 2);
line(getmaxx div 2, 0,getmaxx div 2, getmaxy);
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line(x2,y2,x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x3+2,y3+2,'Triunghiul initial');
x4:=x1;
y4:=480-y1;
x5:=x2;
y5:=480-y2;
x6:=x3;
# include <stdio.h>
# include <conio.h>
# include <graphics.h>
# include <math.h>
char IncFlag;
int
PolygonPoints[3][2]={{10,100},{110,100},{11
0,200}};
void PolyLine()
{
int iCnt;
cleardevice();
line(0,240,640,240);
line(320,0,320,480);
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
{
line(PolygonPoints[iCnt][0],PolygonPoints[iCnt
][1],
PolygonPoints[(iCnt+1)%3][0],PolygonPoints[(
iCnt+1)%3][1]);
}
}
void Reflect()
{
float Angle;
int iCnt;
int Tx,Ty;
printf("endl");;
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
PolygonPoints[iCnt][1]=(480-
PolygonPoints[iCnt][1]);
}
87
y6:=480-y3;
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2,y6+2,'Triunghiul oglindit fata de
axa Ox');
readln;
closegraph;
end.
void main()
{
int gDriver=DETECT, gMode;
int iCnt;
initgraph(&gDriver,&gMode," ");
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
{ PolygonPoints[iCnt][0]+=320;
PolygonPoints[iCnt][1]=240-
PolygonPoints[iCnt][1];
}
PolyLine();
getch();
Reflect();
PolyLine();
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului în Borland Pascal:
88
Rezolvare 2: Reflecția față de axa Oy
Tabelul 2.10: Rezolvarea 2 a problemei 4
Codul sursă al programului scris în
Turbo Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
program oglindire_Oy;
uses crt, graph;
var
gd,dm,x1,y1,x2,y2,x3,y3,x4,y4,x5,y5,x6,y6:in
teger;
begin
write('Introdu coordonatele primului varf al
triunghiului:');
readln(x1,y1);
write('Introdu coordonatele celui de-al doilea
varf al triunghiului:');
readln(x2,y2);
write('Introdu coordonatele celui de-al treilea
varf al triunghiului:');
readln(x3,y3);
gd:=detect;
initgraph(gd,dm,' ');
setcolor(5);
line(0, getmaxy div 2,getmaxx, getmaxy div
# include <stdio.h>
# include <conio.h>
# include <graphics.h>
# include <math.h>
char IncFlag;
int
PolygonPoints[3][2]={{10,100},{110,100},{110,20
0}};
void PolyLine()
{
int iCnt;
cleardevice();
line(0,240,640,240);
line(320,0,320,480);
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
{
line(PolygonPoints[iCnt][0],PolygonPoints[
iCnt][1],
89
2);
line(getmaxx div 2, 0,getmaxx div 2,
getmaxy);
setcolor(14);
line(x1,y1,x2,y2);
line(x2,y2,x3,y3);
line(x3,y3,x1,y1);
outtextxy(x2+2,y2+2,'Triunghiul initial');
x4:=640-x1;
y4:=y1;
x5:=640-x2;
y5:=y2;
x6:=640-x3;
y6:=y3;
setcolor(7);
line(x4,y4,x5,y5);
line(x5,y5,x6,y6);
line(x6,y6,x4,y4);
outtextxy(x6+2,y6+2,'Triunghiul oglindit fata
de axa Oy');
readln;
closegraph;
end.
PolygonPoints[(iCnt+1)%3][0],PolygonPoin
ts[(iCnt+1)%3][1]);
}
}
void Reflect()
{
float Angle;
int iCnt; int Tx,Ty;
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
PolygonPoints[iCnt][0]=(640-
PolygonPoints[iCnt][0]);
}
void main()
{
int gd=DETECT, gm;
int iCnt;
initgraph(&gd,&gm," ");
for (iCnt=0; iCnt<3; iCnt++)
{
PolygonPoints[iCnt][0]+=320;
PolygonPoints[iCnt][1]=240-
PolygonPoints[iCnt][1];
}
PolyLine();
getch();
Reflect();
PolyLine();
getch();
closegraph();
}
90
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului în Borland Pascal:
Problema5: Să se deseneze imaginea unui triunghi inițial și imaginea aceluiași triunghi
forfecat după axele Ox și Oy, folosind ecuațiile forfecării.
Rezolvare 1: Forfecarea față de axa Ox
Tabelul 2.11: Rezolvarea 1 a problemei 5
Codul sursă al programului scris în
Turbo Pascal
Codul sursă al programului scris în
Turbo C++
program Forfecare_Ox;
uses crt, graph;
var gd,gm:integer;
shx:real;
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<dos.h>
#include<graphics.h>
91
begin
write('Introdu factorul de forfecare dupa axa
Ox- shx:');
readln(shx);
gd:=detect;
initgraph(gd,gm, ' ');
setbkcolor(15);
setcolor(14);
line(100,0,200,0);
line(200,0,200,200);
line(200,200,100,0);
outtextxy(200,200, 'Triunghiul initial');
setcolor(12);
line((100+(0*round(shx))),0,(200+(0*round(s
hx))),0);
line((200+(0*round(shx))),0,(200+(200*roun
d(shx))),200);
line((200+(200*round(shx))),200,(100+(0*ro
und(shx))),0);
readln;
closegraph;
end.
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
float shx,shy;
initgraph(&gd,&gm," ");
printf("Introdu factorul de forfecare dea lungul
axei x -shx:");
scanf("%f",&shx);
setbkcolor(15);
line(100,0,200,0);
line(200,0,200,200);
line(200,200,100,0);
printf("X-forfecarea");
setcolor(12);
line((100+(0*shx)),0,(200+(0*shx)),0);
line((200+(0*shx)),0,(200+(200*shx)),200);
line((200+(200*shx)),200,(100+(0*shx)),0);
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
92
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
Rezolvare 2: Forfecarea față de axa Oy
Tabelul 2.12: Rezolvarea 2 a problemei 5
Codul sursă al programului scris în
Turbo Pascal
Codul sursă al programului scris în
Turbo C++
program Forfecare_Ox;
uses crt, graph;
var gd,gm:integer;
shy:real;
begin
write('Introdu factorul de forfecare dupa axa
Oy - shx:');
readln(shy);
gd:=detect;
initgraph(gd,gm, ' ');
setcolor(14);
line(100,10,200,10);
line(200,10,200,200);
line(200,200,100,10);
setcolor(12);
line(100,
10+(round(shy)*100),200,10+(round(shy)*200
));
line(200,10+(round(shy)*200),200,200+(round
(shy)*200));
line(200,200+(round(shy)*200),100,10+(round
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<dos.h>
#include<graphics.h>
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
float shx,shy;
initgraph(&gd,&gm," ");
printf("Introdu factorul de forfecare de-a lungul
axei Oy - shy:");
scanf("%f",­);
setcolor(14);
line(100,10,200,10);
line(200,10,200,200);
line(200,200,100,10);
printf("Y-Forfecare");
setcolor(12);
line(100,10+(shy*100),200,10+(shy*200));
line(200,10+(shy*200),200,200+(shy*200));
line(200,200+(shy*200),100,10+(shy*100));
93
(shy)*100));
readln;
closegraph;
end.
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal cu factorul de forfecare 0,75:
4. Sarcini pentru lucrul individual
1. Scrieți și analizați programele din lucrarea dată.
2. Supuneți transformărilor bidimensionale examinate în lucrare imaginile
create în lucrarea 5.
În lucrarea [151] sunt examinate particularitățile procesului de pregătire a viitorilor
specialiști informaticieni în domeniul graficii asistate de calculator prin corelarea optimă cu
cursul de matematică.
94
Predarea se realizează la nivelul „studentul poate“, astfel încât studenții pregătiți să poată
obține rezultate mai bune. Structurarea ulterioară a materiei educaționale a problemelor cu
evidențierea nivelului obligatoriu a cerințelor, permite fiecărui student să-și determine acțiunile
sale ulterioare. Lucrul la diferite nivele de asimilare are loc cu orientarea asupra tempoului
individual de progres, trcerea de la un nivel la altul de asemenea este individuală [92]. La
evaluarea cunoștințelor, deprinderilor și abilităților diferențierea se evidențiează și trece în
individualizare (principiul de combinație optimă a activităților de grup și individuale).
Procesul de investigare și de rezolvare a problemelor cu caracter de integrare prezintă prin
sine un lanț de tehnologii, care include în componența sa o serie de pași care au fost corelați cu
etapele propuse de Ю. М. Колягин în [152]:
1) modelarea – construcția modelului matematic al unei situații reale, transpunerea
problemei inițiale în limbajul de simboluri și operații matematice. La această etapă, studenții
învață să analizeze problema, prin alocarea relațiile semnificative între date, prin definirea
caracterului complet al datelor inițiale prin descrierea simbolurilor matematice a acelor poziții și
relații, care sunt stabilite în problemă;
2) cercetarea modelului matematic construit prin metode și mijloace matematice și
informatice. La această etapă, studenții învață cum să aleagă metoda cea mai optimă de rezolvare
a acestei probleme; metodele de rezolvare și consecutivitatea acțiunilor; să se folosească de
instrumentele matematice auxiliare; să împartă problemele complexe într-un șir de subprobleme
simple; să elaboreze algoritmi pentru rezolvarea problemei și să le codifice într-un limbaj de
programare;
3) interpretarea - corelarea rezultatului cu situația inițială, adică transpunerea răspunsului
în limbajul problemei profesional orientate. La această etapă, studenții învață pe baza
răspunsului lor de a face concluzii calitative, pentru a identifica rezultatele care se potrivesc
pentru această situație, să evalueze importanța sarcinii în domeniul profesional de activitate.
Pentru rezolvarea problemelor etapei creative, legate de aprofundarea și dezvoltarea
cunoștințelor, este necesar de aplicat intuiția și raționamentul la selecția metodei de rezolvare.
Algoritmul de acțiuni este elaborat de studenți în mod individual.
Setul de probleme se folosește atât la lecțiile de laborator (la etapa de formare și
consolidare a cunoștințelor), cât și la organizarea lucrului individual al studenților.
Problemele incluse în îndrumarul de laborator la disciplina „Grafica asistată de
calculator”, elaborat de noi, realizează legături de integrare a matematicii și informaticii; ajută la
formarea abilităților de aplicare a conceptelor matematice în rezolvarea problemelor din
domeniul graficii asistate de calculator.
95
În urma rezolvării problemelor profesional orientate cu caracter de integrare, studenții
formează propria lor necesitate de învățare în dezvoltarea metodologiilor și tehnicilor a
activităților de învățare; formează capacitatea de a analiza situațiile prevăzute în probleme și
rezolvă probleme de diferite nivele de complexitate, folosind aparatul matematic. Rezolvarea
problemelor contribuie la activitatea personală de creație, arată relația dintre disciplinele
matematice și informatice și de asemenea, se concentrează pe legătura cu profesia aleasă.
În scopul formării CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică este
necesar de a distribui în mod eficient sarcinile orientate profesional în planificarea diferitelor
forme de predare cu caracter de integrare a matematicii și informaticii [153].
2.5. Sugestii privind evaluarea competențelor
Cu evaluarea procesului educațional s-au ocupat o serie de cercetători [154 - 164].
Evaluarea prin competențe este o problemă relativ recentă în domeniul evaluării procesului
educativ. Ea este ultima dintre practicile care s-au succedat, în organizarea învățământului, a
planurilor și programelor de învățământ [154]. Aceasta semnifică fapul că atenția în procesul
evaluativ nu mai tebuie focalizată pe performanțe, ci pe activitățile mentale ale celui instruit care
susțin obținerea acelor performanțe.
Competența este un referențial la care ne putem raporta, este un criteriu de evaluare. Dar
competența este tot un rezultat sintetic al învățării, mai amplu și mai greu de obținut, de aceea
este mai greu de realizat [156].
Dificultățile provin din faptul că presupun o identificare în prealabil și evaluarea
componentelor din care este alcătuită. Se face referință, de exemplu, la cunoștințele sau noțiunile
reactivate, se face analiza proceselor care explică funcționalitatea abilităților sau a capacităților,
a deprinderilor și atitudiilor care au fost antrenate, a motivației care a susținut realizarea
competenței etc. sau se face referință, în alți termeni, la acele socluri de competențe – ca
ansambluri de resurse cognitive diverse care permit constituirea de răspunsuri adecvate la
problemele sau sițuațiile complexe, și nu simpla recurgere la un repertoriu de răspunsuri [157].
În plus, trebuie de ținut seama că formarea competenței necesită un timp mai îndelungat,
ani de studiu, nu se poate realiza pe etape parțiale, scurte, imediat controlabile, așa încât pe
parcurs se evaluează doar stadiul de dezvoltare a capacităților cognitive, nivele atinse temporar,
și nu competența în sine, în plenitudinea ei finală. De aceea, evaluarea competențelor este una
sumativă, de bilanț [156].
În activitatea didactică trebuie să ținem seama de unele deplasări de accent, de regândire a
strategiilor evaluative și de unele exigențe cum sunt [162]:
96
- extinderea acțiunii de evaluare, de la verificarea și aprecierea rezultatelor, la evaluarea
procesului care a dus la anumite rezultate. În acest context se evaluează nu numai elevul ci
și conținuturile, metodele, obiectivele etc.;
- se vor lua în vedeere și alți indicatori ca: atitudinea, conduita, personalitatea studentului;
- extinderea folosirii tehnicilor de evaluare;
- deschiderea evaluării către mai multe laturi ale activității didactice cum ar fi: competențele,
comunicarea profesor-elev, înclinații și tendințe de integrare în mediul social;
- formarea studentului ca partener al profesorului în evaluare (prin autoevaluare).
Evaluarea competenţelor profesionale este procesul prin care sunt colectate şi analizate
dovezile necesare pentru judecarea competenţei în raport de cerinţele standardului ocupaţional
[158].
În cazul evaluării competențelor profesionale sursa primară o reprezintă standardul
ocupațional al calificării corespunzătoare și/sau standardul de pregătire profesională. Procesul de
evaluare presupune analiza calificării în ansamblu, până la nivel de unitate, luând în considerare
și elementele de competență, gama de variabile și criteriile de performanță. Înainte de începerea
evaluării trebuie să fie absolut clar care este obiectivul evaluării, competențele sau rezultatele
învățării care trebuie evaluate. În general, obiectivele sunt reprezentate de evaluarea
cunoștințelor, abilităților și atitudinilor. Prin citirea criteriilor respective de performanță pentru
elementul de competență al fiecărei unități se obține un indice asupra tipurilor de cunoștințe,
abilități și atitudini solicitate. Pe baza acestor informații, se poate realiza o hartă mentală care să
evidențieze elementele care trebuie evaluate pentru fiecare unitate de competență.
Metodele de evaluare utilizate trebuie să evidenţieze:
- Cunoştinţele şi deprinderile dovedite de către candidat;
- Capacitatea de înţelegere şi de alegere dintre alternative;
- Atitudinea candidatului faţă de anumite situaţii de muncă;
- Capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate;
- Capacitatea de a acţiona în situaţii neprevăzute.
Instrumentele de evaluare utilizate trebuie să țină seama de anumite aspecte [162]:
- Ca și alte instrumente, instrumentele de evaluare sunt de folos atunci când sunt utilizate
cum trebuie, dar pot fi inutile, dăunătoare sau chiar ilicite când sunt utilzate incorect. De
aceea, se vor selecta cele mai potrivite instrumente de evaluare;
- Un instrument de evaluare poate furniza informații importante despre o persoană dar nici
un instrument de evaluare nu este 100% valid. Un singur instrument oferă informații
limitate cu privire la competențele unei persoane. Utilizarea unei varietăți de instrumente
97
pentru măsurarea competențelor, abilităților și a altor caracteristici relevante va furniza o
bază solidă pentru luarea unor decizii importante asupra persoanei și va minimiza
impactul negativ al evaluării;
- Este importantă utilizarea unor teste obiective și corecte;
- Validitatea este cel mai important aspect în alegerea instrumentelor de evaluare.
Pentru evaluarea CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică
potrivit modelului pedagogic elaborat s-au luat în considerare următoarele niveluri de formare:
reproductiv, productiv și creativ. Descrierea acestora prin raportarea la componentele competeței
sunt ilustrate în tabelul 2.3 (pag. 57).
Este imposibil de a stabili un examen tradițional în scris pentru a măsura careva
competență [165]. Evaluarea trebuie să includă diferite componente, inclusiv autoevaluarea,
observarea, etc. Deseori se utilizează portofoliile care includ evaluări colectate de studenți din
diverse surse: lucrări practice, de laborator, etc.
În continuare sunt prezentate ( tabelul 2.12) câteva sugestii de selectare a metodelor de
evaluare astfel încât acestea să conducă la dovezi de competență relevante:
Tabelul 2.12. Selectarea metodelor de evaluare pentru componentele competenței
Componenta competenței Metode de evaluare
pentru componenta cognitivă Testul scris, întrebări orale, proiecte, portofoliu
pentru componenta motivațională Sondaje/ chestionare, teste psihologice de evaluare a
motivației (în cercetare pentru a evalua componenta
motivațională s-a folosit metoda propusă de Т.Д.
Дубовицкая).
pentru componenta acțională Rezolvare de probleme, lucrări de laborator, proiecte,
portofoliu, practica tehnologică, lucrul individual
pentru componenta de reflecție Anchete de autoevaluare pentru a diagnostifica necesitățile
autodezvoltării personale (în cercetare pentru a evalua
componenta motivațională a fost folosită metoda de
diagnosticare a necesității de autodezvoltare personală
propusă de Н.П. Фетискин).
Evaluarea nivelului de motivație pentru învățare și a modului în care elevii doresc să li se
predea poate fi realizată utilizând:
- Sondaj/chestionar și analiza rezultatelor;
- Observație și reflectare;
- Ameliorarea nivelului de motivație;
98
- Respectarea particularităților de vârstă a studenților;
- Evaluarea interesului fiecărui student pentru disciplina predată;
- Dezvoltarea unor strategii didactice;
- Evaluarea impactului noilor strategii asupra studenților;
- Revizuire, inițierea unor noi strategii.
În conluzie, nu există formule standard de evaluare a competențelor. Există modele de
ghiduri pentru elaborarea descriptorilor de competențe. Aceste ghiduri se referă la scrierea
afirmațiilor, care să se potriveacă cu contextul diferitor medii organizaționale și educaționale.
Modelul pedagogic elaborat a fost implementat cu unele ajustări și în predarea disciplinei
universitare ”Sisteme de gestiune a bazelor de date [166, 167].
2.6. Concluzii la capitolul 2
Studiul legăturilor interdisciplinare a fost permanent o problemă actuală a didacticii științelor.
Însă studiul integrării disciplinelor de învățământ ridică problema dată la un nivel mai superior.
Integrarea disciplinelor este deosebit de importantă în procesul de pregătite a specialiștilor de
înaltă calificare. Tendința mondială de pregătire a cadrelor constă în pregătirea specialiștilor de
înaltă calificare cu potențial de angajare în mai multe domenii adiacente. Din aceste considerente
este actuală problema cercetării care constă în fundamentarea teoretico-praxiologică a
Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și informatică.
Rezultatele obținute referitor la problema cercetării permit formularea următoarelor
concluzii:
1. A fost elaborat Modelul pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la
informatică prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică.
2. Elaborarea modelului pedagogic orientat spre dezvoltarea competențelor
profesionale la informatică a permis crearea metodologiei de proiectare și
implementare a strategiilor de corelare a cursurilor de matematică și informatică.
Metodologia contribuie la dezvoltarea activității cognitive a studenților, a
cunoștințelor fundamentale și la dobândirea abilităților necesare pentru modelarea
și de cercetarea problemelor din domeniul profesional de activitate.
3. Corelarea conținuturilor de matematică și informatică pentru dezvoltarea
competențelor profesionale la informatică se poate optimiza respectând
următoarele rigori: conținuturile cursurilor de informatică de racordat cu cele
matematice; de asigurat disciplinele de informatică cu sisteme de probleme cu
99
caracter integrator abordând rezolvarea lor conform schemei: Problema - Modelul
Matematic - Soluționarea – Interpretarea Soluției; formele de organizare a
procesului educațional să presupună integrare în predare și învățare (seminare
integrate, activități de laborator integrate).
4. În metodologia de implementare a Modelului elaborat au fost argumentate și
justificate condițiile și premisele pedagogice care influențează major dezvoltarea
competențelor profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor
de matematică și informatică: condiții motivaționale, condiții de subiectivitate,
condiții și premise de integrare interdisciplinară, condiții de prevalență a
metodelor de învățare active și interactive. În rezultat a fost actualizat curriculum-
ul la cursul „Grafica asistată de calculator”.
5. Au fost sistematizate criteriile de selecție a problemelor cu caracter integrator care
au servit la elaborarea îndrumarului de laborator la disciplina „Grafica asistată de
calculator”, ce reprezintă o metodologie de implementare a curriculum-ului
elaborat, în particular au specificate tematica și conținutul Lecțiilor integrate.
100
3. VALORIFICAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENȚEI MODELULUI ȘI A
METODOLOGIEI ELABORATE.
3.1. Descrierea scenariului experimentului pedagogic
Experimentul pedagogic - o metodă de a face în mod deliberat schimbări, inovații în
procesul de învățare cu scopul de a primi rezultate mai înalte cu o testare și evaluare ulterioară a
acestora.
Cercetările experimentale presupun declanșarea unor acțiuni educaționale originale, ale
căror rezultate sunt înregistrate, prelucrate pentru a demonstra eficiența lor. Conduc la
descoperirea relațiilor cauzale și legităților care guvernează acțiunea educațională. Concluziile la
care se ajunge prin acest tip de cercetare au un grad mai ridicat de obiectivitate, iar șansele
generalizării lor sunt evident crescute.
Cercetarea pedagogică este o strategie proiectată și realizată în scopul de a surprinde
relații și fapte noi între componentele acțiunii educaționale și de a elabora, pe această bază,
soluții optime pentru problemele procesului educațonal [168].
Experimentul pedagogic devine metodă de cercetare, în cazul în care:
- este stabilit pe baza datelor obținute științific, în conformitate cu ipoteza teoretic
rezonabilă;
- transformă realitatea și crează noi fenomene educaționale;
- este însoțit de o analiză profundă, din care se extrag concluzii și se creează generalizări
teoretice [169].
Experimentul pedagogic este o metodă principală de investigație pedagogică directă, fiind
definită ca o obsevare provocată, care are ca scop optimizarea procesului pedagogic urmărind fie
ameliorarea unor soluții instructiv educative, fie descoperirea altor soluții noi, calitativ
superioare, mai moderne și mai eficiente [170, 171].
În conformitate cu problema, scopul și ipoteza studiului realizat, am dezvoltat un model pe
etape de lucru experimental privind realizarea metodologiei de formare a CPI, bazată pe
integrarea matematicii și informaticii (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1: Etapele lucrului experimental
Parametrul etapei Activități
I Etapă (anul 2014-2015)
Obiective 1. Determinarea direcției generale a cercetării.
2. Studiul și analiza literaturii științifice, pedagogice și metodologice
101
privind problema cercetării.
3. Clarificarea interpretării noțiuniunilor de competență, competență
integrată și competență profesională a studenților informaticieni.
Metode
Observarea, anchetarea, dialogul, studierea și generalizarea experienței
pedagogice, experimentul de constatare, metodele de statistică matematică
și de prelucrare a datelor de calculator.
II Etapă (anul 2015-2016)
Obiective
1. Dezvoltarea unui model de formare a CPI prin integrarea cursurilor
de matematică și informatică.
2. Identificarea principalelor componente ale competenței
profesional-matematice a viitorilor informaticieni.
3. Elaborarea criteriilor de selecție a problemelor orientate
profesional, cu caracter de integrare, asigurând formarea CPI
studenților informaticieni.
4. Testarea îndrumarului de laborator la disciplina „Grafica asistată
de calculator” care conține probleme profesional-orientate cu
caracter de integrare, asigurând formarea competențelor
profesional-matematice a studenților informaticieni.
5. Dezvoltarea metodologiei de diagnosticare a criteriului pentru
determinarea nivelului de formare a competenței profesional-
matematice a studenților.
6. Implementarea modelului de formare a CPI prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și informatică elaborat în procesul de
predare a cursului „Grafica asistată de calculator”.
Metode Observarea, testarea, experimentul de căutare, metode de statistică
matematică și prelucrare a datelor de calculator
II Etapă (anul 2016-2017)
Obiective
1. Verificarea experimentală a modelului de formare a CPI prin
corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică cu
realizarea complexă a condițiilor pedagogice.
2. Realizarea unei analize statistice a datelor experimentale.
3. Formularea concluziilor și analiza metodelor statistice pe baza
rezultatelor experimentele.
102
Metode
Experimentul de formare, analiza, compilarea și sistematizarea rezultatelor
experimentului, metodele statisticii matematice, prelucrarea datelor pe
calculator și prezentarea vizuală a rezultatelor experimentale.
Experimentul pedagogic a fost efectuat în condiții naturale ale procesului educațional prin
compararea omogenității eșantioanelor independente de studenți. În experimentul pedagogic au
participat studenții cursului II și III ai „Universității de Stat din Moldova”, grupele academice
21IA și 31I, a cursului II ai „Universatea de Stat din Tiraspol”, grupa academică 2I, anii de
studiu 2015-2016 și 2016-2017.
3.2. Descrierea experimentului de constatare
Experimentul de constatare s-a realizat în două etape: 1) determinarea reperelor metodologice de
aplicare a legăturilor interdisciplinare dintre cursurile de matematică și informatică în procesul
didactic al disciplinei „Grafica asistată de calculator” ce s-a realizat în anul de studiu 2014-
2015; 2) selectarea eșantioanelor experimentale și de control prin verificarea omogenității
acestor eșantioane, realizat pe anii de studiu 2015-2016 și 2016-2017.
Numărul de studenți implicați în experimentul pedagogic este ilustrat în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2. Numărul de studenți implicați în experiment
Anii de studiu Eșantionul experimental Eșantionul de control
2015-2016
31I (USM) I subgrupă
13 studenți
31I (USM) II subgrupă
13 studenți
21IA (USM) I subgrupă
16 studenți
21IA (USM) II subgrupă
17 studenți
2015-2017
31I (USM) I subgrupă
14 studenți
31I (USM) II subgrupă
14 studenți
2I UST (2015-2016)
7 studenți
2I UST (2016-2017)
7 studenți
Total 50 51
Experimentul de constatare s-a desfășurat în procesul de studiu al matematicii și
informaticii.
În cadrul primei faze s-a aplicat un chestionar, pentru a identifica rolul matematicii în
pregătirea viitorilor informaticieni, asupra a 14 profesori de diverse discipline, 17 specialiști IT
[Anexa 4] din cadrul unei companii de telefonie mobilă și 119 studenți [Anexa 3] ai cursurilor I-
III, specialitatea Informatică și Informatică Aplicată ai Universității de Stat din Tiraspol și
103
Universității de Stat din Moldova. Profesorii și specialiștii IT la întrebarea dacă este necesară
matematica unui specialist ce folosește în practica sa calculatorul au răspuns afirmativ 81% și
negativ- 19%. [172]. Studenți la întrebarea dacă este necesară matematica unui specialist
informatician au răspuns afirmativ 21% și negativ 79%. La întrebarea la ce categorie a obiectelor
de studiu clasificați matematica, specialiștii au răspuns după cum urmează: necesare - 55%;
semnificative - 32%; mai puțin necesare - 6%; mai puțin semnificative - 6%. Dintre studenți la
acestă întrebare au răspuns după cum urmează: necesare - 11%; semnificative - 19%; mai puțin
necesare - 62%; mai puțin semnificative - 8%.
Rugând studenții să enumere compartimentele matematicii, după părerea lor necesare unui
viitor informatician, au răspuns după cum se ilustrează în fig. 3.1.
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
35%
40%
45%
50%
55%
60%
1
Compartimentele matematice ce pot fi de folos informaticienilor
1. Algebra Vectorială
2. Geometria analitică
3. Teoria matricelor și determinanților
4. Sisteme de ecuații liniare
5. Transformări liniare
6. Numere complexe
7. Funcții și graficele lor
8. Calculul diferențial
9. Limite și continuitatea funcției
10. Calculul integral
11. Șiruri numerice
12. Șiruri funcționale
13. Ecuații diferențiale
14. Teoria probabilității
15. Matematica statistică
16. Mulțimi și operații cu mulțimi
17. Dependențe funcționale
18. Cercetarea operațională
19. Teoria grafurilor
20. Transformări în plan și spațiu
Fig. 3.1. Repartizarea răspunsurilor studenților
Anchetarea și discuțiile cu studenții au relevat următoarele tendințe în ceea ce privește
cursurile de matematică: majoritatea studenților nu percep obiectele vizate importante pentru
viitoarea profesie, nu văd potențialul de utilizare a instrumentelor și cunoștințințelor matematice
în abordarea unei sarcini orientate profesional, ceea ce reduce în mod semnificativ posibilitatea
de a aplica cunoștințele dobândite în studiul disciplinelor speciale în domeniul profesional de
activitate.
104
La majoritatea studenților, ce au o bază matematică bună, le este greu să le aplice la
rezolvarea problemelor informatice pe calculator, la construcția modelelor matematice ale
obiectelor și proceselor profesionale.
Pentru a obține datele experimentale au fost studiate și analizate: informații despre
performanțele studenților, rezultatele examinării acestora la disciplinele informatice,
monitorizarea activității educaționale curente a studenților.
Rezultatele obținute în timpul experimentului de constatare ne-a permis să confirmăm
validitatea problemei inițiale de cercetare: dacă în procesul de pregătire a specialiștilor
informaticieni se va implementa integrarea cursurilor de matematică și informatică, formarea
CPI a studenților va fi mai eficientă.
În urma chestionării și dialogului cu profesorii de matematică și informatică, am dezvoltat
baza teoretică a formării CPI a studenților informaticieni, prin integrarea cursurilor de
matematică și informatică, au fost identificate și justificate condițiile pedagogice care creează
baza pentru punerea în practică a metodologiei, au fost elaborate criteriile de selecție a
problemelor profesional orientate cu caracter de integrare.
La această etapă a experimentului, metodologia de dezvoltare a CPI în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și infomatică a fost pusă în aplicare în procesul real de
învățare. Au fost realizate lecții integrate, în procesul cărora au fost testate o serie de probleme
profesional orientate cu caracter de integrare.
Tot la etapa experimentului de constatare pe parcursul anului 2014-2015 s-au analizat
programele analitice existente la obiectele matematice și informatice, actele normative
referitoare la specialiștii din domeniul informaticii și s-a studiat literatura de specialitate. Pe baza
rezultatelor anchetei și a studiului realizat a fost elaborat un nou curriculum pentru disciplina
universitară „Grafica asistată de calculator” și s-au planificat atent etapele cercetării.
Tot la acestă etapă, a experimentului de constatare pentru evaluarea competențelor
informatice acumulate anterior, s-a luat media notelor la obiectele informatice studiate anterior.
Tabelele 3.3 și 3.4 ilustrează aceste medii.
Prelucrarea statistică a datelor a fost realzată în aplicația SPSS (Statistical Package for the
Social Sciences), care este cea mai utilizată aplicație statistică destinată pentru analiza datelor în
ştiinţele sociale.
105
Tabelul 3.3. Repartizarea mediilor pe eșantioanele independente anul de studiu 2015-2016
Grupa Eșantion Nota
Total 5 6 7 8 9 10
31I
experimental
de control
total
6
6
12
3
1
4
4
2
6
-
3
3
-
1
1
-
-
-
13
13
26
2IA
experimental
de control
total
5
8
13
5
6
11
1
3
4
3
-
3
-
-
-
2
-
2
16
17
33
Total 25 15 10 6 1 2 59
Tabelul 3.4. Repartizarea mediilor pe eșantioanele independente anul de studiu 2016-2017
Grupa Eșantion Nota
Total 5 6 7 8 9 10
31I
experimental
de control
total
2
4
6
4
2
6
2
4
6
3
4
7
3
-
3
-
-
-
14
14
28
2I
experimental
de control
total
-
-
-
-
2
2
2
1
3
2
1
3
3
2
5
-
1
1
7
7
14
Total - 4 6 6 10 2 28
Pentru a demonstra că eşantioanele experimental şi de control au niveluri de pregătire
apropiate, s-a aplicat testul t pentru două eşantioane independente. Testul dat permite verificarea
existenţei de diferenţe semnificative între două grupuri comparate, în ceea ce priveşte mediile
variabilei dependente analizate (în cazul nostru variabila dependentă reprezintă media obiectelor
informatice studiate anterior, iar variabila independentă - eşantionul). Pentru aplicarea testului t
eşantioanele independente trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii [170]:
- independența grupurilor;
- variabila dependență este cantitativă;
- variabila dependentă este normal distribuită;
- omogenitatea varianțelor.
S-a aplicat acest test mai întâi studenților care au participat la experiment în anul 2015-
2016 și s-au obținut datele din tabelele 3.5 și 3.6.
106
Eșantioanele de control și cel experimentatl sunt eșantioane independente deoarece,
grupele de subiecți din cercetarea noastră conțin elemente diferite, adică selectarea unui element
într-un eșantion nu are nimic comun cu selectarea elementelor din al doilea eșantion (fiecare
student este inclus într-un singur eșantion). În contextul celor prezentate mai sus au fost
formulate următoarele ipoteze de cercetare:
H0: m1=m2 - Nu există diferențe semnificative între media eșantionului experimental și
media eșantionului de control;
H1: m1m2 - Există diferențe semnificative între media eșantionului experimental și media
eșantionului de control.
Aplicăm testele t – Student și (U) Mann-Whitney pentru a verifica dacă există diferențe
semnificative între mediile eșantioanelor experimental și cel de control.
Testul t-Student – este testul de comparare a două medii când abaterile standard sunt egale
(cazul eşantioanelor mici). Se aplică:
- dacă măsurătorile efectuate la cele două eşantioane sunt independente;
- dacă eşantioanele provin din populaţii care sunt normal distribuite (lucru care trebuie
verificat înainte de aplicarea testului)
- dacă populațiile din care provin eşantioanele au dispersii egale (sau abateri standard, ceea
ce este acelasi lucru) [174].
Condiția egalității varianței este testată cu testul Levene.
Realizând operațiile necesare în aplicația SPSS, pentru media pe eșantion calculată la
obiectele informatice studiate anterior, au fost calculați indicatorii statistici de bază pentru
fiecare eșantion implicat în experiment (anii 2015-2016, 2016-20117) iar rezultatele sunt
reflectate în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5. Indicatorii statistici de bază calculați pentru fiecare eșantion implicat în experiment
Anul Eșantion Nr. de subiecți
(n) Media (m)
Abaterea
standard
2015-2016
gr. 31 I (USM)
EE 13 6,15 1,46322
EC 13 6,53 1,45002
2015-2016
gr. 2IA (USM)
EE 16 6,06 1,87861
EC 17 6,00 1,45774
2016-2017
gr. 31I (USM)
EE 14 7,21 1,36880
EC 14 7,00 1,30089
2015-2017 EE 7 7,51 1,20475
107
gr. 2I (UST) EC 7 7,45 1,36974
Rezultatele testului t- Student pentru eșantioanele independente anul de studiu 2015-2016,
grupa academică 31I (USM), sunt ilustrate în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6. Rezultatele testului t – Student pentru eșantioane independente
(gr. 31I, anul 2015-2016)
Analizând rezultatele din tabelul 3.6. se observă că, testul Levene este nesemnificativ:
F(26)=0,199 cu pragul de semnificație 0,660>0.05, ceea ce ne permite să facem concluzia că, se
satisface omogenitatea varianțelor. S-a obținut t=0,673 și p=0,507>0,05.
Din anexa 4 [174, p. 358] citim tcr=2,064. Observăm că, t< tcr, 0,673 < 2,064, aceasta
însemnând că în acest caz nu există diferențe semnificative între mediile eșantioanelor
experimental și cel de control, menținându-se ipoteza nulă.
Același lucru repetăm cu eșantioanele independente ale grupei academice 2IA (USM) I și
II subgrupă pentru anul 2015-2016. Tabelul 3.7. ilustrează rezultatele testului t – Student.
Tabelul 3.7. Rezultatele testului t – Student pentru eșantioane independente
(gr. 2IA, anul 2015-2016)
Din tabelul 3.7 vedem că rezultatele testului Levene sunt nesemnificative la fel ca și în
cazul precedent. F(33)=0,755 și pragul de semnificație 0,391>0,05 ceia ce ne permite să facem
concluzia că, se satisface omogenitatea varianțelor. S-a obținut t=0,107 și p=0,915>0,05.
Din anexa 4 [174, p. 358] citim tcr= 2,035. Observăm că, t< tcr, 0,107 < 2,035, aceasta
însemnând că și în acest caz nu există diferențe semnificative între mediile eșantioanelor
experimental și cel de control, menținându-se ipoteza nulă.
Aplicăm testul t- Student pentru eșantioanele independente din anul de studiu 2016-2017,
grupa academică 31I (USM) I și II subgrupă. Rezultatele sunt ilustrate în tabelul 3.8.
108
Tabelul 3.8. Rezultatele testului t – Student pentru eșantioane independente
(gr. 31I, anul 2016-2017)
În acest caz, citind din tabel rezultatele testului Levene se obsevă că ele sunt
nesemnificative la fel ca și în cazurile precedente. F(28)=0,27 și pragul de semnificație
0,870>0,05 ceea ce ne permite să facem concluzia că, se satisface omogenitatea varianțelor. S-a
obținut t=0,425 și p=0,675 >0,05.
Din anexa 4 [174, p. 358] citim tcr= 2,048. Observăm că, t< tcr, 0,425 < 2,048, aceasta
însemnând că și în acest caz nu există diferențe semnificative între mediile eșantioanelor
experimental și cel de control, menținându-se ipoteza nulă.
Și pentru eșantioanele independe a grupei academice 2I (UST) 2015-2017 sunt ilustrate în
tabelul 3.9.
Tabelul 3.9. Rezultatele testului t – Student pentru eșantioane independente
(gr. 2I, anul 2015-2017)
În acest caz rezultatele testului Levene la fel sunt nesemnificative ca și în cazurile
precedente. F(14)=0,38 și pragul de semnificație 0,848>0,05 ceea ce ne permite să facem
concluzia că, se satisface omogenitatea varianțelor. S-a obținut t=0,083 și p=0,935 >0,05.
Din anexa 4 [174, p. 358] citim tcr= 2,145. Observăm că, t< tcr, 0,083 < 2,145, aceasta
însemnând că și în acest caz nu există diferențe semnificative între mediile eșantioanelor
experimental și cel de control, menținându-se ipoteza nulă.
Testul neparametric (U) Mann-Whitney. Pentru o veridicitate mai mare și pentru
confirmarea rezultatelor a fost aplicat și testul neparametric (U) Mann-Whitney. Este analog
testului parametric t independent, fiind una dintre cele mai puternice probe neparametrice. Poate
fi utilizat atât asupra eșantioanelor mici de subiecți, cât și asupra așantioanelor mari, acest test
necesită măsurători de tip rang și operează cu numere ordinale. Testul nu este sensibil la
distribuția datelor ci doar la numărul de cazuri.
109
În cele ce urmează, pentru a aplica testul (U) Mann-Whitney și pentru a determina valoarea
exactă a testului, vom ordona crescător datele după care vom calcula rangurile. Pentru anul de
studiu 2015-2016 eșantionul de control a fost compus din n1=13 și eșantionul experimental din
n2=13 (gr. academică 31I USM), n=n1+n2=13+13=26. Se atribuie ranguri valorilor ordonate cu
prelucrarea cazurilor de egalitate (tabelul 3. 10).
Tabelul 3.10. Eșantionul experimental și de control al gr. 31I, anul 2015-2016
după atribuirea rangurilor
Id_Student Media_semestru Eșantion Rangul
B.D. 5 2 6,5
B.G. 5 2 6,5
B.V. 5 2 6,5
C.D. 5 2 6,5
G.C. 5 2 6,5
G.S. 5 2 6,5
L.V. 5 1 6,5
L.A. 5 1 6,5
P.G. 5 1 6,5
R.A. 5 1 6,5
S.M. 5 1 6,5
T.A. 5 1 6,5
C.V. 6 2 14,5
C.I. 6 2 14,5
I.N. 6 2 14,5
V.V. 6 1 14,5
B.P. 7 2 19,5
C.E. 7 2 19,5
D.A. 7 2 19,5
H.I. 7 2 19,5
M.D. 7 1 19,5
P.M. 7 1 19,5
L.E. 8 1 24
Ş.M. 8 1 24
S.D. 8 1 24
I.A. 9 1 26
La următoarea etapă se calculează suma rangurilor pentru fiecare grup de cercetare.
Obținem: 5,1901 R și 5,1602 R . Suma totală a rangurilor este:
3515,1605,19021 RR .
110
Verificăm acest rezultat comparândul cu rezultatul obținut după formula: 2
)1( nn, unde n
- numărul total de subiecți. Pentru cazul nostru, 3512
)126(26
2
)1(
nn. Deci, calculele au
fost efectuate corect. Aplicăm formula de calcul a valorii testului statistic (U) Mann-Whitney
asupra datelor noastre experimentale:
5.69)5.69,5.95min(
2
)113(135.160,
2
)113(135.190min
2
1,
2
1min 2
211
1
nR
nnRU
În cazul în care cele două eșantioane nu sunt mai mari de 20 subiecți, valoarea U se poate
raportă direct la anexa 8 [174, p. 364] (Valori critice pentru testul (U) Mann-Whitney la un prag
de semnificație p < 0,05). Pentru a fi semnificativ la acest prag, valoarea U trebuie să fie mai
mică sau cel mult egală cu valoarea de referință din acest tabel. Efectuând acest lucru obținem:
21,5 < 45, deci se deduce că testul (U) Mann-Whitney este nesemnificativ, se menține ipoteza
nulă, formulată mai sus, pentru eșantioanele grupei 31I din anul 2015-2016.
Rezultatul realzat în SPSS este:
Tabelul 3.11. Rezultatul aplicării testului (U) Mann-Whitney pentru eșantionul
experimental și cel de control al gr. 31I, anul de studiu 2015-2016.
Deoarece z= -1,334 și ,05,0182,0 p conchidem că nu există diferențe semnificative
între cele două eșantioane la mediile obiectelor informatice studiate anterior.
Efectuăm același lucru pentru celelalte eșantioane experimentale și de control. Pentru
eșantionul 2IA USM (2015-2016) rezultatele statistice sunt arătate de tabelul 3. 12.
111
Tabelul 3.12. Rezultatul aplicării testului (U) Mann-Whitney pentru eșantionul
gr. 2IA, anul 2015-2016.
Și în acest caz am obținut z= -0,293, iar p=0,770>0,05, atunci nu există diferențe
semnificative între cele două eșantioane la mediile obiectelor informatice studiate anterior.
Pentru eșantionul 3I USM (2016-2017) rezultatele statistice a testului U Mann-Whitney
sunt arătate de tabelul 3.13.
Tabelul 3.13. Rezultatul aplicării testului (U) Mann-Whitney pentru eșantionul
gr. 31I, anul 2016-2017.
112
Pentru aceste eșantioane am obținut z=-0,472 și p=0,637>0,05 și prin urmare, și în acest
caz, nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane la mediile obiectelor informatice
studiate anterior.
Pentru grupele academice 2I UST ai anilor de studii 2015-2017 rezultatele testului statistic
(U) Mann-Whitney sunt reprezentate în tabelul 3.14.
Tabelul 3.14. Rezultatul aplicării testului (U) Mann-Whitney pentru eșantionul
gr. 2I UST, anul 2015-2017.
Și în acest caz nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane la mediile
obiectelor informatice studiate anterior, deoarece s-a obținut z= -0,134 și p=0,893>0,05.
3.3. Descrierea experimentului de formare
Experimentul de formare s-a realizat timp de doi ani de studiu: 2015-2016 și 2016-2017. În anul
2015-2016, au fost implicați în experiment două grupe experimentale (13+16 studenți) și două
grupe de control (13+17 studenți) ai grupelor academice 31I și 2IA (USM) respectiv. Orele de
curs la disciplina „Grafica asistată de calculator” au fost predate în comun. Orele de laborator
au fost predate separat având la bază modelul pedagogic elaborat axat pe formarea CPI prin
corelarea optimă a conținuturilor de matematică și informatică. În cadrul acestor ore s-au realizat
4 lecții integrate și s-au folosit probleme orientate pofesional cu caracter de integare a
matematicii.
Cea de-a doua etapă a experimentului de formare a fost realizată în anul de studiu 2016-
2017 pentru a demonstra repetat eficacitatea modelului elaborat și a metodologiei propuse. Au
113
fost implicați în experiment două grupe experimentale (14+7 studenți) și două grupe de control
(14+7 studenți) a grupelor academice 31I (USM) și 2I (UST) respectiv.
La etapa experimentului de formare a fost efectuată aprobarea condițiilor pedagogice și a
modelului de formare a CPI a studenților informaticieni prin integrarea cursurilor de matematică
și informatică, apoi a fost confirmată eficacitatea modelului elaborat.
Eficacitatea modelului experimental de formare a CPI a studenților informaticieni prin
corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică a fost testată după următorii
parametri:
- nivelul de dezvoltare a componentei motivaționale (de conștientizare a valorii orientării,
motivele și interesele, care vizează formarea profesională și matematică, necesitatea creativității
a viitorilor informaticieni, promptitudinea de a-și fixa în mod independent obiectivele activității
profesional-creative și a le îndeplini, exercitarea volitivă în atingerea acestor obiective, și de
fixare spre îmbunătățirea experienței lor profesionale). Pentru realizarea testării componentei
motivaționale s-a consultat următoarele surse bibliografice [177-182].;
- nivelul de dezvoltare a componentei cognitive (calitatea cunoștințelor teoretice și practice
generate pe parcursul învățământului informatic, matematic și individual, ce asigură viitorului
specialist informatician navigarea liberă în spațiul informațional și utilizarea posibilităților
acestuia în rezolvarea problemelor ale activității profesionale);
- nivelul de dezvoltare al componentei acționale (gradul de înțelegere a acțiunilor care
vizează auto-reglementarea, precum și capacitatea de a lua decizii, creativitatea profesională,
competențe de comunicare profesională și stima de sine);
- nivelul de dezvoltare a componentei de reflecție (abilitatea de a ajunge în mod conștient
la rezolvarea problemei, să evalueze rezultatele propriului lor proces de învățare și reproducere a
experienței dobândite ca urmare în rezultatul formării).
Verificarea experimentală a studiului s-a efectuat pentru eșantioanele experimentale și
pentru eșantioanele de control, respectiv.
S-au utilizat următoarele metode de testare:
- metoda de diagnosticare a orientării motivației educaționale după Т.Д. Дубовицкая
[175]. Validitatea și siguranța acestei metode a fost controlată în baza analizei unei
anchete în care cei chestionați (studenții implicați în experiment) și-au exprimat
atitudinea lor față de disciplina predată;
- analiza performanței academice la disciplinele informatice a studenților din fiecare
grupă;
114
- metoda de diagnosticare a realizării necesităților în auto-dezvoltare după Н.П.
Фетискин [176].
3.4. Prelucrarea datelor statistice prin metode digitale
Pentru a verifica eficacitatea implementării în procesul de predare a modelului elaborat și a
metodologiei propuse, vom efectua analiza statistică a experimentului de formare a fiecărei
componente a CPI a studenților informaticieni.
Cercetarea nivelului de formare a componentei motivaționale a CPI a studenților
informaticieni a fost efectuată prin utilizarea metodei de diagnosticare a motivației asupra
învățării după Т. Д. Дубовицкая [175]. Această metodă ne permite de a identifica direcția și
nivelul de dezvoltare a motivației interioare a activității educaționale a studenților în formarea
CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică.
Motivația realizării – este dorința de a îmbunătăți rezultatele, nemulțumire, persistența în
atingere a scopurilor lor, dorința lor de a realiza prin toate mijloacele cu orice preț - este una
dintre principalele trăsături ale personalității care afectează întreaga viață umană.
Numeroase studii au arătat o relație strânsă între nivelul de motivație a realizării și succesul
în activitata personală. Și nu este o coincidență, deoarece este dovedit faptul că persoanele cu un
nivel ridicat al motivației, caută o situație pentru a realiza scopurile, cred în rezultatul de succes,
caută informații pentru a enunța succesul lor, sunt gata să accepte responsabilitatea, sunt fermi în
situații incerte, persevereți în atingerea obiectivelor, primesc plăcere în timpul rezolvării
problemelor interesante, nu se pierd în situații de competiție, arată o mare perseverență atunci
când se confruntă cu obstacolele.
Măsurarea nivelului de motivație poate fi realizat cu ajutorul unei scale a unui mic test de
tip chestionar. Scala este formată dintr-un număr de enunțuri pentru care există 2 răspunsuri
posibile - „Nu“ sau „Da“. La sfîrșitul testului se află cheia testului. Răspunsurile care coincid cu
cheia (codul), se însumează (1 punct pentru fiecare astfel de răspuns).
Pentru a afla atitudinea față de disciplina academică „Grafica asistată de calculator”,
studenților li s-a propus de completat un chestionar format din 20 de enunțuri la care ei răspund
cu „da” sau „nu” (Anexa 5 ).
Nivelul de motivație poate fi evaluat utilizând tabelul 3.15.
115
Tabelul 3.15. Evaluarea motivației
Nivelul motivației de învățare
reproductiv productiv creativ
Suma punctelor 0-11 12-15 de la 16 și mai multe
Note 5-6 7-8 9-10
Nivelul mediu în note a studenților eșantioanelor experimentale și de control este ilustrat în
tabelul 3.16.
Tabelul 3.16. Nivelul motivației eșantioanelor exprimentale și de control
exprimat în note
Eșantion 2015-2016 2016-2017
31I 2IA 31I 2I
EE 7,46 6,56 7,28 6,71
EC 6,08 5,29 6,80 6,14
În procesul prelucrării rezultatelor au fost înaintate următoarele ipoteze:
H0: nivelurile de formare a componentei motivaționale a CPI în eșantioanele de control și
experimentale nu prezintă diferențe semnificative.
H1: nivelurile de formare a componentei motivaționale a CPI a eșantioanelor de control și
experimentale prezintă diferențe semnificative.
Componenta motivațională
Nivelul de formare a componentei motivaționale a CPI studenților prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și informatică, a fost calculat folosind testul statistic (U) Man -
Whitney.
Pentru eșantionul experimental și de control al grupei academice 31I (2015-2016)
rezultatele testului (U) Mann-Whitney sunt ilustrate în tabelul 3.18.
În acest caz, în tabel avem reprezentate următoarele date: numărul de subiecți, media
rangurilor, suma rangurilor, valorile testelor (U) Mann-Whitney, Wilcoxon W, transformarea
valorii U în scor Z şi pragul de semnificaţie asociat pentru fiecare eșantion al grupei academice
31I din anul de studiu 2016-2017. Deoarece Z = -2,692, iar p = 0,007 ≤ 0,05, atunci există
diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte formarea componentei
motivaționale a CPI. Din tabel vedem că media rangurilor din grupul experimental este 16,90, iar
din grupul de control este 8,86, de unde rezultă că studenţii din grupul experimental au obţinut
rezultate mai mari.
116
Tabelul 3.18. Rezultatele testului (U) Mann-Whitney (gr. 31I, anul 2015-2016)
Vom calcula în ceea ce urmează mărimea efectului variabilei independente, asupra
variabilei dependente după formula n
zr
2
. În cazul nostru z=-2,530 și n=26, deci
.99,026
530,2 22
n
zr Conform criteriilor lui Cohen [179], unde 60,099,050,0 r ,
efectul variabilei rezultat al motivației este moderat, aproape de puternic.
Tabelul 3.19 ilustrează rezultatele testului (U) Mann-Whitney pentru grupa academică 2IA
(2015-2016).
Tabelul 3.19. Rezultatele testului (U) Mann-Whitney (gr. 2IA, anul 2015-2016)
117
În acest caz, conform tabelului rezultatelor testului (U) Mann-Whitney (gr. 2IA, 2015-
2016) avem: media rangurilor grupului de control nu întrece media rangurilor grupului
experimental. Deoarece z = -2,710, iar p = 0,007 ≤ 0,05, atunci există diferenţe semnificative
între cele două grupuri în ceea ce priveşte formarea componentei motivaționale a CPI. Din tabel
vedem că media rangurilor din grupul experimental este 21.66, iar din grupul de control este
12.62, de unde rezultă că studenţii din grupul experimental au obţinut rezultate mai mari. Vom
calcula în ceea ce urmează mărimea efectului variabilei independente, asupra variabilei
dependente după formula n
zr
2
. În cazul nostru z=2,710 n=33, deci
47,033
710,2 22
n
zr Conform criteriilor lui Cohen, unde 50,047,030,0 r , efectul
variabilei rezultat al motivației este moderat, aproape de puternic.
Pentru eșantionoanele experimentale și de control ale experimentului pedagogic din anul de
studii 2016-2017 sunt ilustrate rezultatele testului parametric (U) Mann-Whitney sunt ilustrate în
tabelele 3.20 și 3.21
Tabelul 3.20. Rezultatele testului (U) Mann-Whitney (gr. 31I, anul 2016-2017)
În tabel avem reprezentate următoarele date: numărul de subiecți, media rangurilor, suma
rangurilor pentru fiecare eșantion, valorile testelor (U) Mann-Whitney, Wilcoxon W,
transformarea valorii U în scor z şi pragul de semnificaţie asociat grupei academice 31I din anul
de studiu 2016-2017. Deoarece z= -2,008, iar p = 0,045 ≤ 0,05, atunci există diferenţe
semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte formarea componentei motivaționale a
118
CPI. Din tabel vedem că media rangurilor din grupul experimental este17.61, iar din grupul de
control este 11,39, de unde rezultă că studenţii din grupul experimental au obţinut rezultate mai
mari. Vom calcula în ceea ce urmează mărimea efectului variabilei independente, asupra
variabilei dependente după formula n
zr
2
. În cazul nostru z=2.008 și n=28, deci
.38,028
008,2 22
n
zr Conform criteriilor lui Cohen, unde 40,038,030,0 r , efectul
variabilei rezultat al motivației este modest, aproape de moderat.
Tabelul 3.22. Rezultatele testului (U) Mann-Whitney (gr. 2I, anul 2015-2017)
Din valorile testelor (U) Mann-Whitney, Wilcoxon W, transformarea valorii U în scor Z şi
pragul de semnificaţie asociat ne interesează z = -2,136 şi p = 0,038 ≤ 0,05. Acestea înseamnă că
există diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte nivelul motivației.
Pentru a face o concluzie în ceea ce priveşte diferenţa semnificativă, citim că media rangurilor
din grupul experimental este 9,79, iar din grupul de control este 5,21, de unde rezultă că studenţii
din grupul experimental au obţinut rezultate mai mari. Mărimea efectului variabilei independente
(eşantion), asupra variabilei dependente (nota), pentru z=2,136 şi n=14 va fi
57,014
136,2 22
n
zr . Conform criteriilor lui Cohen, unde 70,057,040,0 r efectul
variabilei rezultat al motivației este moderat, aproape de puternic.
La analza statistică a datelor cu ajutorul testului parametric (U) Mann-Whitney pentru
evaluarea compenentei motivaționale a CPI după metoda lui Т. Д. Дубовицкая am primit
119
următorul rezultat: Nivelul de formare a componentei motivaționale de formare a CPI a
studenților din grupul experimental după utilizarea modelului propus este statistic semnificativ
mai ridicat.
În cele ce urmează vom aplica testul statistic t – Student pentru o veridicitate mai mare a
rezultatelor. Rezultatele statistice a testului t – Student pentru eșantioanele de control și
experimental a gr. 31I 2015-2016 sunt ilustrate în tabelul 3.23.
Tabelul 3.23. Rezultatele statistice ale testului t – Student gr. 31I, anul de studiu 2015-2016
Din tabelul 3.23 se citesc rezultatele testului Levene care sunt nesemnificative:
F(24)=0,156 și pragul de semnificație p=0,012<0,05, ceea ce înseamnă că există diferenţe
semnificative între medii. Tot în acest tabel găsim că diferenţa dintre medii este de 3,07692, iar
intervalul de încredere cu o probabilitate de 95% cuprinde această diferenţă. Deoarece în acest
interval nu se conţine şi valoarea 0, atunci se demonstrează încă o dată că diferenţa dintre medii
este semnificativă.
Tabelul 3.24 conține rezultatele testului t- Student pentru eșantionul experimental și cel de
control al grupei academice 2IA (USM) anul de studiu 2015-2016.
Tabelul 3.24. Rezultatele testului t- Student pentru eșantionul experimental și de control al
gr. 2IA, anul 2015-2016
Din acest tabel citim: rezultatul testului Levene este F(31) =3,152, p = 0,088. Valoarea F
este nesemnificativă ( 0,05), deaceea se satisface omogenitatea varianţelor. Astfel vom analiza
120
rezultatele pentru testul t din rândul întâi, unde se presupun
varianţe egale. Determinăm că t(31) = 2,467, iar p = 0,021 ≤ 0,05, ceea ce înseamnă că există
diferenţe semnificative între mediile eşantioanelor menționate mai sus. Diferenţa dintre medii
este de 3,04, iar intervalul de încredere cu o probabilitate de 95% cuprinde această diferenţă, dar
nu conţine valoarea 0, demonstrându-se încă o dată că diferenţa dintre medii este semnificativă.
Tabelul 3.25. Rezultatele testului t- Student pentru eșantionul experimental și de control al
gr. 31I, anul 2016-2017
Din tabelul de mai sus vedem că media eșantionului experimental 13.78 este mai mare ca
media eșantionului de control 10,57. Rezultatul testului Levene este F(26) =0,006, p = 0,939.
Valoarea F este nesemnificativă ( > 0,05), deaceea se satisface omogenitatea varianţelor. Astfel
vom analiza rezultatele pentru testul t din rândul întâi, unde se presupun
varianţe egale. Determinăm că t(26) = 2,467, iar p = 0,034 ≤ 0,05, ceea ce înseamnă că există
diferenţe semnificative între mediile eşantioanelor menționate mai sus. Diferenţa dintre medii
este de 3,21 iar intervalul de încredere cu o probabilitate de 95% cuprinde această diferenţă, dar
nu conţine valoarea 0, demonstrându-se încă o dată că diferenţa dintre medii este semnificativă.
În tabelul 3.26 sunt ilustrate rezultatele testului t- Student a eșantionului experimental și de
control ale gr. 2I anii de studiu 2015-2017.
Rezultatul testului Levene este F(12) = 2,749 , p = 0,123. Valoarea F este semnificativă
(>0,05), de aceea se satisface omogenitatea varianţelor. S-a obținut t=2,749 și p=0,085>0,05.
Valoarea critică tcr pentru 05,0p se calculează cu ajutorul egalității:
.475,02
05,01
2
1
ptF cr
După tabelul funcției Laplace [152] avem .96,1crt
Am obinut t=2,749>tcr=1,96, aceasta însemnând că și în acest caz există o diferență dintre
medii semnificativă.
121
Tabelul 3.26. Rezultatele testului t- Student ale eșantioanelor experimental și cel de control
a gr. 2I, anul 2015-2017.
În tabelul 3. 37 sunt reprezentate nivelurile componentei motivaționale a CPI la toate
eșantioanele din experiment.
Tabelul 3. 27. Reprezentarea nivelurilor componentei motivaționale a CPI
Anul / grupa Eșantion Nivelul componentei motivaționale
Reproductiv Productiv Creativ
gr. 31I
2015-2016
EE 3 8 2
EC 9 4 0
gr. 2IA
2015-2016
EE 10 4 2
EC 14 1 2
gr. 31I
2016-2017
EE 4 5 5
EC 8 4 2
gr. 2I
2015-2017
EE 4 1 2
EC 6 0 1
Componenta cognitivă
Pentru a evalua nivelul de formare a componentei cognitive a CPI am examinat rezultatele
performanței academice a studenților în grupurile experimentale și de control la disciplina
„Grafica asistată de calculator“, la 2 teste sumative și un test final.
Tabelul 3.28 ilustrează mediile, deviația standard, eroarea standard a mediei pentru cele trei
evaluări pentru eșantionul experimental și de control al gr. academice 31I anul 2015-2016.
122
Tabelul 3.28. Statistica grupei 31I, anul 2015-2016
Tabelul 3.29 conține rezultatele testului t-Student pentru trei evaluări (grupa academică 31I, anul
de studiu 2015-2016
Tabelul 3. 29. Rezultatele statistice ale testului t-Student pentru cele trei evaluări a gr. 31I, anul
2015-2016
Din tabelul 3.29 se obsevă o diferență a semnificativă a mediilor pentru fiecare eșantion
experimental față de mediile eșantionului de control.
Din tabelul 3.29 citim pentru cele trei evaluări după cum urmează:
Evaluare_1: F(24)=0,003; p=0,030: Valoarea F este nesemnificativă (<0,05), de aceea nu
se satisface omogenitatea varianţelor. Obținem t=2,302 și p=0,030<0,05 și după tabelul funcției
Laplace [157] avem .96,1crt Deci t=2,302>tcr=1,96, aceasta însemnând că și în acest caz există
o diferență semnificativă dintre medii, respingându-se ipoteza nulă.
Evaluare_2: F(24)=10,039; p=0,055: Valoarea F este semnificativă (>0,05), de aceea se
satisface omogenitatea varianţelor. Obținem t=2,019 și p=0,248 >0,055 Deci t=2,019>tcr=1,96,
aceasta însemnând că și în acest caz există o diferență semnificativă dintre medii, respingându-se
ipoteza nulă.
Examen: F(24)=2,626 ; p=0,003; t=3,295 și p=0,005<0,05; t=3,295 >tcr=1,96, ceea ce
înseamnă că serespinge ipoteza nulă.
Pentru afișarea distribuției cantitative (notele la cele trei evaluări: evaluare1, 2 și examen
pentru gr. 31I 2015-2016), am folosit modalitatea de obținere a histogramelor oferită de SPSS
(figura 3.2.)
123
Figura 3.2. Reprezentarea grafică a distribuției variabilelor cantitative: testele sumative (1,2) și
testul final (examen), pentru eșantionul experimental al gr. 31I, anul de studii 2015-2016.
Aprecierea normaltății distribuțiilor obținute are un caracter subiectiv după metoda grafică,
însă metoda ANOVA este destul de robustă la nerespectarea primei condiţii. De acea se va trece
nemijlocit la realizarea ei. Se va executa calea SPSS: Analyze General Linear Model
Repeated Measures. Se redenumeşte factor 1 din cîmpul Within-Subject Factor Name în
evaluare, după care se introduce numărul de condiţii ale variabilei independente – 3. Urmează un
clic pe Add, apoi Define. În fereastra deschisă se trec variabilele studiate în caseta Within-Subject
Variables. Apoi, după acţionarea butonului Contrasts, se alege opţiunea Repeated, apoi clic pe
Change Continue. Graficul rezultant se include în fişierul de ieşire, acţionând butonul Plots
se include variabila testari Add Continue. Vom analiza mai întîi rezultatele testului
ANOVA pentru eşantionul experimental 31I din anul academic 2015-2016.
124
Tabelul 3.30. Testul Mauchly de sfericitate (Mauchly’s Test of Sphericity)
Observăm că coeficientul p= 0,032 pentru W=0,534 este semnifcativ statistic deoarece este
mai mic de 0,05, prin urmare condiția de sfericitate este îndeplinită. În tabelul 3.31 sunt incluse
rezultatele la testele F generale. Analizând rezultatele concludem că există diferențe
semnificative între cele două eșantioane.
Tabelul 3.31. Rezultatele generale ale lui F (Tests of Within-Subjects Effects)
În fişierul de ieşire sunt tipărite rezultatele la testele de contrast, pentru a vedea diferenţele
semnificative dintre cele trei teste. În tabelul Tests of Within-Subjects Effects Contrasts observăm
că există diferenţe semnificative între testul 1 şi testul 2 ( F = 2,769; p = 0,027<0,05), dar şi între
testul 2 şi examen ( F =1,000; p = 0,337).
Tabelul 3.32. Tabelul contrastelor
Rezultatele obţinute au şi o ilustraţie grafică afişată în fişierul de ieşire. Graficul din figura
3.3 evidenţiază tendinţa de creștere a mediilor de la o evaluare la alta. Prin urmare, se
demonstrează înregistrarea unui succes academic de la o testare la alta..
125
Fig. 3.3. Reprezentarea grafică a succesului academic al eșantionului experimental gr. 31I,
anul 2015-2016
Repetăm algoritmul pentru eșantionul de control 31I din anul academic 2015-2016, pentru
care la fel se înregistrează succes academic de la o evaluare la alta.
Tabelul 3.33. Testul Mauchly de sfericitate (Mauchly’s Test of Sphericity) pentru
eșantionul de control gr. academică 31I, anul 2015-2016
În tabelul Mauchly’s Test of Sphericity afişat se verifică condiţia de sfericitate, care se
îndeplineşte şi în acest caz (W = 0,565, p = 0,043).
În tabelul 3.34 sunt incluse rezultatele la testele F generale. Analizând rezultatele
concludem că nu există diferențe semnificative între între rezultatele evaluărilor.
Tabelul 3.34. Rezultatele generale ale lui F (Tests of Within-Subjects Effects) eșantionul de
control gr. 31I, anul 2015-2016
126
Rezultatele la testele de contrast sunt inluse în tabelul 3.35, pentru a vedea diferenţele
semnificative dintre cele trei teste. În tabelul Tests of Within-Subjects Effects Contrasts observăm
că nu există diferenţe semnificative între testul 1 şi testul 2 ( F = 2,182, p = 0,165 >0.05), dar şi
între testul 2 şi examen ( F =0,000, p = 1).
Tabelul 3.35. Tabelul contrastelor grup de control 31I anul 2015-2016
Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute afişată în fişierul de ieşire eate ilustrată în
figura 3.4. Graficul din figura 3.5 evidenţiază tendinţa de descreștere a mediilor de la o evaluare
la alta la eșantionul de control al grupei academine 31I anul de studiu 2015-2016, infirmând
înregistrarea unui succes academic de la o evaluare la alta.
Fig. 3.4. Reprezentarea grafică a succesului academic al eșantionului de control gr. 31I
2015-2016.
127
Grupul experimental 2IA 2015-2016 Grupul de control 2IA 2015-2016
Eșantionul experimental 31I 2016-2017 Eșantionul de control 31I 2016-2017
Eșantionul experimental 2I 2016-2017 Eșantionul de control 2I 2015-2016
Fig. 3.5. Reprezentarea grafică a succesului academic pentru fiecare eșantion.
128
Același lucru s-a efectuat asupra tuturor grupelor de studenți implicați în experiment, astfel
s-au obținut următoarele rezultate (tabelul 3.36) de unde se vede că există diferențe semnificative
între eșantioanele experimentale și cel de control în favoarea celor experimentale.
Tabelul 3.36: Rezultatele testelor t-Student pentru toate celelalte grupe de studenți
implicate în experiment
Grupa Evaluare 1 Evaluare 2 Examen
31I anul de
studiu
2015-2016
F(24)=2,087
p=0,162
t=2,087>tcr=1,96
F(24)=1,973 p=0,173
t=1,186 >tcr=1,96
F(24)=1,543
p=0,56
t=2,014>tcr=1,96
2IA anul de
studiu
2015-2016
F(31)=2,229
p=0,146
t=2,180>tcr=1,96
F(31)=0,083
p= 0,775
t=2,514>tcr=1,96
F(31)=5,847
p=0,022
t=4,924>tcr=1,96
31I anul de
studiu
2016-2017
F(28)=2,072
p=0,162
t=1,995>tcr=1,96
F(28)=6,952
p=0,014
t=3,069>tcr=1,96
F(28)=2,409
p=0,133
t=3,420>tcr=1,96
2I anii de
studiu
2015-2017
F(14)=0,248
p=0,627
t=2,067>tcr=1,96
F(14)=0,000
p=1,000
t=3,834>tcr=1,96
F(14)=0,688
p=0,423
t=6,299>tcr=1,96
Confirmarea ipotezelor care s-au demonstrat mai sus, demonstraeză că metodologia bazată
pe modelul de formare a CPI prin corelarea optimă a cursurilor de matematică și informatică,
include conţinuturi care au o acțiune benefică în dezvoltarea componentei cognitive a CPI. În
tabelul 3.37 sunt ilustrate nivelurile componentei cognitive a competenței CPI formate la toate
eșantioanele din experiment.
Tabelul 3.37. Nivelurile componentei cognitive a CPI pentru toate eșantioanele din
experiment
Anul / grupa Eșantion Nivelul competenței cognitive
Reproductiv Productiv Creativ
gr. 31I
2015-2016
EE 7 3 2
EC 9 4 0
gr. 2IA
2015-2016
EE 10 4 2
EC 16 1 0
gr. 31I
2016-2017
EE 7 4 3
EC 6 6 2
gr. 2I
2015-2017
EE 2 2 3
EC 2 3 2
129
Componenta acțională
Evaluarea componentei acționale a CPI a fost efectuată prin monitorizarea și evaluarea
lucrului individual și a lucrărilor de laborator.
Vom folosi testele statistice t –Student și (U) Mann - Whitney pentru a compara nivelurile
de formare a componentei acționale a CPI a viitorului informatician formată prin corelarea
optimă a cursurilor de matematică și informatică.
În timpul prelucrării rezultatelor s-au înaintat următoarele ipoteze:
H0: nivelul de dezvoltare a componentei acționale a CPI formate prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și infomatică a eșantionului experimental și de control nu prezintă
diferențe semnificative;
H1: nivelul de dezvoltare a componentei acționale a CPI formate prin corelarea optimă a
cursurilor de matematică și infomatică a eșantionului experimental și de control prezintă
diferențe semnificative.
Rezultatele testului t- Student pentru componenta acțională a CPI pentru eșantionul
experimental al gr. 31I 2015-2016 sunt prezentate în tabelul 3. 38.
Tabelul 3. 38. Rezultatele testului t-Student pentru componenta acțională
gr. 31I, anul 2015-2016.
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Lucrul_ind 1 13 7,3846 1,93815 ,53755
2 13 6,8462 2,11527 ,58667
Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Lucrul_ind Equal
variances
assumed
,282 ,600 ,677 24 ,505 ,53846 ,79570 -1,10378 2,18070
Equal
variances not
assumed
,677 23,819 ,505 ,53846 ,79570 -1,10444 2,18136
130
De aici, media eșantionului experimental este 7,38 fiind mai mare ca media eșantionului de
control care este 6,85 și F=0,282 și p=0,600>0,05, deci se respinge ipoteza nulă și se menține
existența diferențelor semnificative între eșantioanele experimentale și cel de control în favoarea
celui experimental.
În continuare, vom aplica tot pentru acest eșantion testul (U) Mann – Whitney.
Tabelul 3.39. Rezultatele testului (U) Mann – Whitney pentru gr. 31I, anul 2015-2016
Din tabelul 3.39. avem media rangurilor eșantionului experimental este mai mare ca media
rangurilor eșantionului de control. Tot aici avem: U=36,500; z=-2,514 și p= 0,012. Deci au loc
relațiile ce atestă diferențe semnificative între media eșantionului experimental și media
eșantionului de control.
Rezultatele testului, t-Student pentru anul de studii 2015-2016, gr. 2IA sunt prezentate în
tabelul 3.40.
Tabelul 3.40. Rezultatele testul t - Student pentru eșantioane independente, gr. 21IA, anul
2015-2016
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Lucrul_ind 1 16 7,0625 1,69189 ,42297
2 17 6,1765 1,66716 ,40434
Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
131
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Lucrul_ind Equal
variances
assumed
1,110 ,300 2,139 31 ,040 1,19853 ,56032 ,05575 2,34131
Equal
variances
not
assumed
2,144 30,994 ,040 1,19853 ,55898 ,05848 2,33858
Omogenitatea varianțelor este demonstrată de testul Levene care este semnificativă:
F(31)=1,110 iar p=0,3 0,05 și t(31)=2,139 ce demonstrează și în acest caz existența
diferențelor semnificative între mediile eșantioanelor experimental și cel de control în favoarea
celui experimental.
Testul (U) Mann-Whitney pentru aceste eșantioane Tabelul 3.41, de asemenea,
demonstrează existența diferențelor semnificative între mediile eșantionului experimental și cel
de control.
Tabelul 3.41. Testul (U) Mann-Whitney pentru aceste eșantioanele experimentale și de
control gr. 2IA, anul 2015-2016
Ranks
Eșantion N Mean Rank Sum of Ranks
Lucrul_ind 1 16 23,06 369,00
2 17 11,29 192,00
Total 33
Test Statisticsa
Lucrul_ind
Mann-Whitney U 39,000
Wilcoxon W 192,000
Z -3,596
Asymp. Sig. (2-tailed) ,000
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] ,000b
a. Grouping Variable: Eșantion
b. Not corrected for ties.
Din tabel citim z=-3,596, p=0,000<0.05 atunci există diferenţe semnificative între cele
două grupuri în ceea ce priveşte rezultatele lucrului individual.
132
Pentru anul 2016-2017 pentru grupa 31I rezultatele testului, t-Student sunt prezentate în
tabelul 3.42.
Tabelul 3.42. Rezultatele testul t-Student pentru eșantioane independente, gr. 31I, anul
2016-2017.
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Lucrul_ind 1 14 7,5000 1,74312 ,46587
2 14 6,6429 1,21574 ,32492
Independent Samples Test
Levene's Test t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Differenc
e
Std.
Error
Differe
nce
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Lucrul_ind Equal variances
assumed 5,953 ,022
1,50
9 26 ,143 ,85714 ,56798 -,31037 2,02465
Equal variances
not assumed 1,50
9 23,227 ,145 ,85714 ,56798 -,31719 2,03147
Omogenitatea varianțelor este demonstrată de testul Levene care este semnificativă:
F(26)=5,953 iar p=0,022 Se demonstrează și în acest caz ipoteza H1.
Testul (U) Mann-Whitney pentru aceste eșantioane Tabelul 3.43 de asemenea,
demonstrează existența diferențelor semnificative între mediile eșantioanelor experimental și cel
de control în favoarea celui experimental.
Tabelul 3.43. Testul (U) Mann-Whitney pentru eșantioanele experimentale și de control gr.
31I, anul 2016-2017
133
Și aici avem z=-2,768 și p=0,006, care este mai mic ca 0,05, atunci există diferențe
semnificative între eșantionul de control și cel experimental.
Tabelul 3.44. Rezultatele testul t-Student pentru eșantioane independente ale gr. 2I,
anul de studiu 2015-2017.
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Lucrul_ind 1 7 8,8571 ,69007 ,26082
2 7 6,8571 ,69007 ,26082
Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Lucrul_ind Equal
variances
assumed
,000 1,000 5,422 12 ,000 2,00000 ,36886 1,19633 2,80367
Equal
variances not
assumed
5,422 12,000 ,000 2,00000 ,36886 1,19633 2,80367
În tabelul Rezultatele testul t-Student pentru eșantioane independente, ale gr. 2I anul de
studiu 2015-2017 sunt indicate rezultatele testului Levene, unde F(12) = 0,000, p = 1,000.
Valoarea F este semnificativă ( ≥ 0,05), astfel satisfăcându-se omogenitatea varianţelor. Vom
analiza rezultatele pentru testul t din primul rând, unde se presupun varianţe egale. Determinăm
că t(12) =5,422, iar p = 0,000 ≤ 0,05, ceea ce înseamnă că există diferenţe semnificative între
medii. Tot în acest tabel găsim că diferenţa dintre medii este de 2.000, iar intervalul de încredere
cu o probabilitate de 95% cuprinde această diferenţă. Deoarece în acest interval nu se conţine şi
valoarea 0, atunci se demonstrează încă o dată că diferenţa dintre medii este semnificativă.
Vom aplica în continuare testul (U) Mann-Whitney pentru eșantioanele independente ale
grupei academice 2I anii de studiu 2015-2017.
134
Tabelul 3.45.Rezultatele testului (U) Mann-Whitney pentru eșantioanele independente a
grupei academice 2I.
Din tabel se vede că z=-3,235 cu pragul de semnificație p=0,001 care este mai mic ca 0,05
și în acest caz se menține ipoteza diferențierii semnificative dintre eșantionul experimental și cel
de control al grupei academice 2I 2015-2017.
Tabelul 3.46 reprezintă nivelurile de formare ale componentei acționale ale tuturor
eșantioanelor independente
Tabelul 3.46. Nivelurile de dezvoltare a componentei acționale
Anul / grupa Eșantion Nivelul componentei acționale
Reproductiv Productiv Creativ
gr. 31I
2015-2016
EE 3 6 4
EC 9 3 1
gr. 2IA
2015-2016
EE 6 6 4
EC 11 6 0
gr. 31I
2016-2017
EE 6 2 6
EC 6 5 3
gr. 2I
2015-2017
EE 1 2 4
EC 0 4 2
Componenta de reflecție a fost evaluată folosind metoda de autoevaluare a lui Н.П.
Фетискин, adaptată la studenții infomricieni (Anexa 6)
135
Aplicăm testele t - Sudent și (U) Mann-Whitney asupra eșantioanelor independente a gr. 31I
anul de studiu 2015-2016.
Tabelul 3. 47. Rezultatele testului t-Student pentru eșantioanele independente a grupei 31I,
anul 2015-2016
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Puncte_Autoevaluare 1 13 68,2308 19,18834 5,32189
2 13 44,6154 13,13100 3,64188
Independent Samples Test
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig.
(2-
tailed
)
Mean
Differenc
e
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Puncte_Autoevaluare Equal
variances
assumed
3,411 ,077 3,662 24 ,001 23,61538 6,44871 10,30591 36,92486
Equal
variances
not
assumed
3,662 21,218 ,001 23,61538 6,44871 10,21294 37,01783
În tabelul 3.47 sunt indicate rezultatele testului Levene, unde F(24) = 3,411, p = 0,77.
Valoarea F este nesemnificativă ( ≥ 0,05), astfel satisfăcându-se omogenitatea varianţelor. Deci
vom analiza rezultatele pentru testul t din primul rând, unde se presupun varianţe egale.
Determinăm că t(24) = 3,662, iar p = 0,001 ≤ 0,05, ceea ce înseamnă că există diferenţe
semnificative între medii. Tot în acest tabel găsim că diferenţa dintre medii este de 23,61, iar
intervalul de încredere cu o probabilitate de 95% cuprinde această diferenţă. Deoarece în acest
interval nu se conţine şi valoarea 0, atunci se demonstrează încă o dată că diferenţa dintre medii
este semnificativă.
În tabelul 3.48 sunt ilustrate rezultatele testului (U) Mann-Whitney pentru aceleași
eșantioane independente: de aici citim z= -2,876 și p=0,004<0.05. Acestea înseamnă că există
diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte autoevaluarea componentei
refrexive a CPI pentru grupa 31I anul de studiu 2015-2016.
136
Tabelul 3.48. Rezultatele testului (U) Mann-Whitney 31I, anul 2015-2106
Pentru eșantioanele independente ale grupei 2IA 2015-2016 repetăm algorimul de mai sus
și obținem: pentru testul t Student F = 4,997 și p = 0,033<0.05, nu se presupun varianțe egale.
Din rândul doi avem t=5,324 și p=0,000, prin urmare se respinge ipoteza nulă și se menține
ipoteza că există diferențe semnificative privind autoevaluarea.
Tabelul 3.49. Rezultatele testului t-Student pentru eșantioanele independente al gr. 2IA,
anul 2015-2016.
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Puncte_Autoevaluare 1 16 70,7500 19,27174 4,81794
2 17 41,0588 11,58377 2,80948
Independent Samples Test
Levene's
Test t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig.
(2-
tailed
)
Mean
Differenc
e
Std. Error
Differenc
e
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Puncte_A
utoevaluar
e
Equal variances
assumed 4,997 ,033 5,402 31 ,000 29,69118 5,49595 18,48212 40,90023
Equal variances not
assumed 5,324 24,301 ,000 29,69118 5,57725 18,18786 41,19450
137
În tabelul 3.50 de mai jos sunt ilustrate rezultatele testului (U) Mann- Whitney pentru
aceiași grupă.
Tabelul 3.50. Rezultatele testului (U) Mann- Whitney pentru eșantioanele independente al
gr. 2IA, anul 2015-2016.
În tabelul 3.50 se indică valorile testelor (U) Mann -Whitney, Wilcoxon W, transformarea
valorii U în scor Z şi pragul de semnificaţie asociat. Deoarece Z = -3,931, iar p = 0,000 ≤ 0,05,
atunci există diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte rezultatele
autoevaluării. Pentru a decide în favoarea cărui grup diferenţele sunt semnificative ne vom
raporta la mediile rangurilor celor două grupe, ci nu la sumele rangurilor. Din tabelul 3.48 vedem
că media rangurilor din grupul experimental este 23,81, iar din grupul de control este 10,59, de
unde rezultă că studenţii din grupul experimental au obţinut rezultate mai mari. Vom calcula în
ceea ce urmează mărimea efectului variabilei independente (eşantion), asupra variabilei
dependente (nota) după formula 68,033
9,3 22
n
zr . Conform criteriiilor lui Cohen efectul
variabilei eşantion asupra variabilei rezultat la testul final este moderat, aproape de puternic.
Tabelul 3. 51 ilustrează rezultatele testului statistic t- Student pentru eșantioanele independente
ale gr. 31I anul de studiu 2016-2017.
138
Tabelul 3.51. Rezultatele testului t-Student gr. 31I anul 2016-2017
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Puncte_Autoevaluare 1 14 75,5000 17,53568 4,68661
2 14 50,4286 16,87380 4,50971
Independent Samples Test
Levene’s
Test t-test for Equality of Means
F Sig. T df
Sig.
(2-
tailed)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Puncte_Autoevaluare Equal
variances
assumed
,076 ,784 3,855 26 ,001 25,07143 6,50398 11,70230 38,44056
Equal
variances
not
assumed
3,855 25,962 ,001 25,07143 6,50398 11,70134 38,44152
În acest caz avem: t(26)=3.855și p=0,01<0.05, deci și în acest caz se respinge ipoteza nulă
și se satisface ipoteza că există diferențe semnificative dintre eșantionul experimental și cel de
control.
Tabelul 3.52. Rezultatele testulului (U) Mann-Whitney pentru eșantioanele independente a
grupei 31I, anul 2016-2017
139
Aici avem z= -3,127, p=0,002<0.05. Acestea înseamnă că există diferenţe semnificative
între cele două eșantioane în ceea ce priveşte testul de autoevaluare.
A rămas să aplicăm testele t Student și U Mann-Whitney asupra eșantioanelor
independente a grupei academice 2I anii de studiu 2015-2017 (tabelele 3.53 și 3.54).
Tabelul 3.53. Rezultatele testului t-Student gr. 2I, anul 2015-2017
Group Statistics
Eșantion N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Puncte_Autoevaluare 1 7 67,8571 33,52327 12,67060
2 7 37,4286 7,04408 2,66241
Independent Samples Test
Levene's
Test t-test for Equality of Means
F Sig. t df
Sig.
(2-
tailed
)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Puncte_Autoevaluare Equal
variances
assumed
10,45
7 ,007 2,350 12 ,037 30,42857 12,94730 2,21882 58,63832
Equal
variances
not assumed
2,350 6,529 ,054 30,42857 12,94730 -,64061 61,49775
Din valorile testului t -Student din tabel concludem că și în acest caz se satisface ipoteza
H1 că există diferențe semnificative în eșantioanele de control și experimental deoarece
F = 10,457 și p=0,007 care este mai mic ca 0,05.
140
Tabelul 3.54. Rezultatele testulului (U) Mann-Whitney pentru eșantioanele independente a
grupei 2I, anul 2015-2017
Din tabelul 3.54 avem z= -1,602 și p=0,0109<0.05. Prin urmare există diferențe
semnificative între nivelul autoevaluării competenței reflexive a CPI.
Rezultatele primite la autoevaluarea studenților grupurilor experimentale și de control pe
niveluri de formare a compenetei reflexive a CPI sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.55. Nivelurile de dezvoltare a componentei de reflecție
Anul / grupa Eșantion Nivelul componentei de reflecție
Reproductiv Productiv Creativ
gr. 31I
2015-2016
EE 2 4 7
EC 7 5 1
gr. 2IA
2015-2016
EE 2 4 8
EC 3 4 9
gr. 31I
2016-2017
EE 10 6 1
EC 12 4 0
gr. 2I
2015-2017
EE 2 1 4
EC 4 2 1
În urma calculelor statistice de evaluare a formării componentei reflexive după metoda lui
Н.П. Фетискин a fost primit următorul rezultat: Nivelul de formare a componentei de reflecție a
CPI la eșantioanele experimentale statistic diferă de cele de control.
Metodologia de implementre a modelului s-a dovedit eficientă și în procesul de predare-
învățare-evaluare a disciplinei „Baze de date și cunoștințe” [166, 167].
141
3.5. Concluzii la capitolul 3
În conformitate cu modelul elaborat a fost argumentat organizarea și desfășurarea experimentului
pedagogic. Interpretarea rezultatelor aplicării metodelor statistice de prelucrare a datelor
experimentale permite formularea următoarele concluzii:
1. Rezultatele experimentului de constatare au confirmat faptul că abordarea
tradițională în formarea competențelor profesionale la informatică a viitorilor
informaticieni este insuficientă, prin urmare, este necesar un model de
dezvoltare a competențelor profesionale la informatică care se va baza pe
integrarea cursurilor de matematică și informatică.
2. La etapa de constatare în toate eșantioanele implicate în experiment distribuția
studenților în funcție de nivelul de dezvoltare a componentelor competențelor
profesionale la informatică este relativ la fel. Predomină nivelurile reproductive
și productive. După aplicarea modelului de dezvoltare a competențelor
profesionale la informatică a studenților informaticieni în baza corelării optiime
a conținuturilor de matematică și informatică, nivelului competențelor
profesionale la informatică a studenților din eșantionul experimental a crescut
semnificativ. Rezultatele lucrului experimental demonstrează, de asemenea, o
creștere a nivelului de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în
eșantionul de control, dar la un număr mic de studenți.
3. Cercetarea teoretică și experimentală ne-a permis realizarea obiectivelor
propuse și rezolvarea problemei de cercetare care rezidă în fundamentarea
teoretico-praxiologică a Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor
profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de
matematică și informatică. Problema cercetării este soluționată complet.
142
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Abordarea interdisciplinara a conţinuturilor educaţionale este o provocare și în acelaș timp un
imperativ pentru cadrele didactice la toate nivelele de școlaritate. Mult teoretizată,
interdisciplinaritatea are în contextul educațional actual șanse sporite de abordare, odată cu
asimilarea în practica școlară a viziunilor educaționale inovative. Din acest punct de vedere, este
importantă corelarea conținuturilor disciplinelor de specializare cu disciplinele fundamentale de
formare profesională, în particular, este actuală problema cercetării care constă în
fundamentarea teoretico-praxiologică a Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor
profesionale la informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică.
Rezultatele obținute referitor la problema cercetării permit formularea următoarelor
concluzii:
1. Pregătirea specialistului modern în informatică impune corelare funcțională a
conținuturilor de matematică și informatică ce conduce la eficientizarea dezvoltării
competențelor profesionale [30, 36, 91, 166]. Cu acest scop a fost elaborat Modelul
pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza corelării
optime a conținuturilor de matematică și informatică.
2. Aplicarea Modelului pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică
în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică devine eficientă
fiind asigurată de metodologia de implementare propusă [115, 167].
3. Corelarea conținuturilor de matematică și informatică pentru dezvoltarea competențelor
profesionale la informatică se poate optimiza respectând următoarele rigori: conținuturile
cursurilor de informatică de racordat cu matematice; de asigurat disciplinele de
informatică cu sisteme de probleme cu caracter integrator abordând rezolvarea lor
conform schemei: Problema - Modelul Matematic - Soluționarea – Interpretarea Soluției;
formele de organizare a procesului educațional să presupună integrare în predare și
învățare (seminare integrate, activități de laborator integrate) [68, 153, 172].
4. Metodologia implementării Modelului elaborat a provocat actualizarea curriculum-ului la
disciplina universitară „Grafica asistată de calculator” și elaborarea îndrumarului de
laborator la disciplina menționată care prezintă o metodologie de implementare a acestuia
[140].
143
5. Validitatea Modelului și metodologiei de implementare a acestuia a fost demonstrată de
experimentul pedagogic desfășurat în două etape: 2015-2016 și 2016-2017. Analiza
statistică a rezultatelor a permis:
Constatarea eficienței modelului de dezvoltare a competențelor profesionale la
informatică în baza corelării optime a conținuturilor de matematică și
informatică înregistrându-se succes academic continuu pentru eșantioanele
experimentale și lipsa acestuia pentru eșantioanele de control;
Confirmarea înregistrării unui succes academic continuu pentru eșantioanele
experimentale și lipsa acestuia pentru eșantioanele de control în ce-a dea doua
etapă a experimentului de formare;
Constatarea atingerii obiectivelor propuse și rezolvarea completă a problemei
de cercetare care rezidă în fundamentarea teoretico-praxiologică a Modelului
pedagogic de dezvoltare a competențelor profesionale la informatică în baza
corelării optime a conținuturilor de matematică și informatică și confirmarea
ipotezei înaintate.
Luând în consideraţie cele menţionate anterior au fost formulate următoarele recomandări:
- pentru profesori:
În scopul îmbunătățirii activității cadrelor didactice din învățământul universitar și
preuniversitar, prin implementarea calitativă a legăturilor interdisciplinare în procesul
educațional, este necesară: documentarea și utilizarea complexelor instructiv-metodice
elaborate în conformitate cu cerințele și standardele modelului pedagogic propus.
Eficientizarea activității cadrelor didactice din învățămîntul universitar și preuniversitar
în raport cu integrarea cursurilor de matematică și informatică în activitatea educațională
prin formarea continuă în acest domeniu, prin studierea materialelor publicate la acest
compartiment și a experienței pedagogice a altor cadre didactice inovatoare.
- pentru autorii de manuale și materiale didactice:
Aplicarea rezultatelor obținute la elaborarea noilor manuale și materiale didactice
destinate disciplinelor informatice.
- pentru studenți și masteranzi:
Rezultatele obținute pot fi integrate în procesul de formare inițială a studenților și
masteranzilor prin studierea modelului pedagogic și a metodologiei de implementare
elaborate în scopul ulterioarei aplicări în activitatea didactică pe care o vor desfășura, la
realizarea tezelor de licență și masterat, în cercetările ulterioare.
144
BIBLIOGRAFIE
1. Коменский Я. Избранные педагогические сочинения, Москва: Международный
гуманитарный фонд «Знание», 1955. 287 c.
2. Ушинский Г. Cочинения, Изд-во Академии педагог. наук РСФСР, 1948.
3. Codul Educatiei al Republicii Moldova, http://lex.justice.md/md/355156/ (vizitat
26.12.16).
4. Cadrul național al calificărilor învățământului superior,
http://www.edu.gov.md/sites/default/files/cnc_22_31_32_33_34_38_42_44_55_85.pdf
(vizitat 19.04.16).
5. Gremalschi A. Formarea compețentelor-cheie în învățământul general: provacări și
constrîngeri, Studiu de politici educaționale. Institutul de Politici Publice, Chișinău, 2015.
88 p.
6. Dumbrăveanu R., Pâslaru V., Cabac V. Competențe ale pedagogilor. Interpretări.
Continental Grup, Chișinău, 2014. 192 p.
7. Lupu I., Negară C. Profesionalizarea formării inițiale a profesorilor de informatică prin
strategii interactive. Universitatea de Stat din Tiraspol, Universitatea ,,A.Russo’’ din
Bălți, Presa universitară bălțiană, Bălți, 2011. 157 p.
8. Cojocaru V. Formarea competenţelor pedagogice pentru cadrele didactice din
învăţământul universitar. Chişinău: Cartea Moldovei, 2007. 160 p.
9. Cojocaru V. Necesitatea formării competenţelor inovaţionale la managerii din
învăţământul preuniversitar. În Studia Universitatis (Seria Ştiinţe ale Educaţiei), Nr.
5(95) / 2016 / ISSN 1857-2103 /ISSN 2345-1025. p. 37-46.
10. Cojocaru V., Mafteuţa R. Diagnosticarea nivelului competenței de negociere educațională
a managerilor instituțiilor preuniversitare. În: Acta et Commentationes (Ştiinţe ale
Educaţiei), Nr. 2(9), 2016, ISSN 1857-3592, p. 120-127.
11. Vlașin I. Competența:Participarea de calitate la îndemina oricui. Alba-Iulia: Editura
Unirea, 2013. 390 p. ISBN: 978-606-8298-24-5.
12. Ardelean A. s.a. D. Didactica formării competențelor. Universitatea de Vest ,,Vasile
Goldis’’ din Arad: Centrul de Didactica și Educație Permanenta, 2012. 212 p.
13. Chis V. Pedagogia contemporana, pedagogia pentru competențe. Cluj-Napoca: Casa
Cărții de Știință, 2005. 270 p.
14. Voiculescu F. Paradigma adoptării prin competențe. Suport pentru dezbateri. ,,Calitate,
inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din învățământul
145
superior’’. Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Alba-Iulia, 2011. 102 p.
15. Mâdrut O. ș.a. Instruirea centrată pe competențe. Universitatea de Vest ,,Vasile Goldis’’
din Arad, Centrul de Didactică și Educație permanentă, 2012. 145 p.
16. Агапов И. Компетентностный подход к образованию: прихоть или необходимость?
B: Стандарты и мониторинг в образовании №2, 2002. р.58-62.
17. Зимняя И. Ключевые компетенции - новая парадигма результата образования. B:
Высшее образование сегодня №5, 2003. c.34-42.
18. Маркова Ф. Психология профессионализма, Москва: Международный
гуманитарный фонд «Знание», 1996. 312 р.
19. Рыжаков М. Ключевые компетенции в стандарте: возможности реализации B:
Стандарты и мониторинг в образовании №4, 1999. c. 20-23.
20. Шишов С. Понятие компетенции в контексте качества образования. B: Стандарты и
мониторинг в образовании №2, 1999. c. 30-34.
21. Айзенк Г. Интеллект: новый взгляд: пер. с англ. B: Вопросы психологии № 1б,
1995. c. 111-131.
22. Баррет Дж. Протестируйте себя: пер. с англ. СПб.: 2003. 254 c.
23. Равен Дж. Компетентность в современном обществе: выявление, развитие и
реализация: пер. с англ. Москва: Когнито – Центр, 2002. 396 c.
24. Luehrman A. Nation at Risk Implication for Computer Science Education. In: Computer
Studies: Computer in Education 85/86 ed., Wisconsin, 1985. p. 261-265.
25. Organisation for Economic and Co-operation and Development. The Definition and
Selection of Key Competencies. Executive Summary
http://www.oecd.org/pisa/35070367.pdf (vizitat 15.01.17)
26. Dicționar on-line http://dexoline.ro (vizitat 15.01.17)
27. Weinert F. Definition and Selection of Competencies Concepts of Competence. Max
Planck Institute for Psychological Research, Munich, 1999. 36 p.
28. Guţu V., Muraru E., Dandara O. Proiectarea standardelor de formare profesională iniţială
în învăţământul universitar. Chişinău: USM, 2003. 86 p.
29. Bowden J., Marton F. The University of learning: beyond quality and competence in
higher education. London, 1998. 310 p.
30. Vascan T., Integrarea competențelor – factor de asigurare a calității pregătirii
profesionale a absolvenților universitari, În Studia Universitatis, Seria Științe ale
146
Educației, Nr. 5(95), 2016, Chișinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2016, p.
231-241, ISSN:1857-2103. (Categoria B).
31. Potolea D., Toma S. Conceptualizarea competenței: implicații pentru proiectarea,
implementarea și evaluarea programelor de formare. În: 10 ani de dezvoltare europeană
în educația adulților, Timișoara, 2010. p. 36-44.
32. Jonnaert Ph., Ettayebi M., Defise R. Curriculum şi competenţe. Un cadru educaţional,
ASCRED, Cluj-Napoca, 2010.
33. Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior CNCIS
https://portal.unitbv.ro/Portals/0/Cadre%20didactice/Implementare%20CNCIS/1%20Prez
entare%20DOCIS%20UTBv%2003.02.pdf (vizitat 23.02.2017).
34. Masalagiu C., Asiminoaei I., Țibu M. Didactica predării informaticii, Ed. A 2-a, rev. și
adăug. – Iași, Polirom, 2016. 305 p.
35. Cristea S. Pedagogie generală, Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic,
Constanța, 2001. 308 p.
36. Vascan T., I. Țițchiev, Formarea competențelor prin legături interdisciplinare,
Conferinţa știinţifico-practică internaţională «Știință, educație, cultură»,
Universitatea de Stat din Comrat, 10 februarie, 2017.
37. Boyatzis R. Competencies in the 21st century, In: Journal of Management Development
Vol. 27 No. 1, 2008. p. 5-12.
38. Pavel M. Formarea inițială a viitorilor învățători pentru utilizarea tehnologiilor
informaționale și comunicațonale, teză de doctor în științe pedagogice, UST, Chișinău,
2015. 191 p.
39. Зарубина О. Развитие профессиональных компетенций экономиста-менеджера
в процессе повышения квалификации, Специальность: 13.00.08 - Теория и
методика профессионального образования: автореф. дис. пед. наук, Москва,
2010.
40. Шкерина Л. Измерение и оценивание уровня сформированности
профессиональных компетенций студентов – будущих учителей математики,
Учебное пособие, Красноярск, 2014. 136 c.
41. Козырев В., Радионовa Н. Компетентностный подход в педагогическом
образовании: коллективная монография. СПб: Издательство РГПУ им. А. И.
Герцена, 2004. 392 c.
147
42. Чурляева Н. Обеспечение качества подготовки инженеров в рыночных условиях на
основе компетентностного подхода: специальность 13.00.01, 13.00.08 «Общая
педагогика, история педагогики и образования», «Теория и методика
профессионального образования»: автореф. дис. пед. наук, Красноярск гос. пед. ун-
т, Красноярск, 2008. 144 c.
43. Маркова А. Психология профессионализма, / А. К. Маркова, Москва:
Международный гуманитарный фонд «Знание», 1996. 312 c.
44. Metodologia de realizare a cadrului național al calificărilor din învățământul superior
http://www.upt.ro/pdf/calitate/Metodologia_CNCSIS.pdf (vizitat la 15.03.17)
45. Mulder M. Conceptions of Professional Competence. In: S. Billett, C. Harteis, H. Gruber
(Eds). International Handbook of Research in Professional and Practice-based Learning.
Dordrecht: Springer, 2014. p. 107-137.
46. Jinga I., Istrate I. Manual de pedagogie, Bucureşti: All Educational S.A., 1998.
47. Зеер Э. Ф. Психология профессий : учебное пособие для студентов вузов / Э. Ф.
Зеер. – 2-е изд., перераб., доп. – М. : Академический Проект ; Екатеринбург :
Деловая книга, 2003. 336 c.
48. Журбенко Л. Дидактическая система гибкой многопрофильной математической
подготовки в технологическом университете : дис. д-ра пед. наук / Л. Н. Журбенко.
– Казань, 2000. 451 c.
49. Klusmann U., Lüdtke O. Professional competence of teachers, Institute for Educational
Quality Improvement; Humboldt-Universität zu Berlin; University of Potsdam, 2015-
2016, 22 p.
50. Носков М. Качество математического образования инженера: традиции и
инновации. Педагогика. № 6, 2006. c. 35-42.
51. Петровский А. В., Личность. Деятельность. Коллектив / А. В. Петровский. -
Москва: Высшая школа, 1982. 285 c.
52. Платонов К. Краткий словарь системы психологических понятий / К. К. Платонов.
– Москва : Высшая школа, 1981. 175 c.
53. Ильина, Т. Педагогика. Курс лекций / Т. А. Ильина. Москва: Педагогика, 1984.
495 c.
54. Иванова Т. Формирование педагогической культуры будущего учителя в учебном
процессе (на материале дисциплин педагогического цикла): автореф. дис. … канд.
пед. наук. Волгоград, 1991. 18 c.
148
55. Татур Ю. Компетентность в структуре модели качества подготовки специалиста. B:
Высшее образование сегодня. № 3, 2004. c. 20-26.
56. https://dexonline.ro/definitie/integrare (vizitat 26.03.2017)
57. Лошкарева Н. Место межпредметных связей в системе дидактических принципов
советской дидактики / Н.А. Лошкарева // Межпредметные связи в процессе
преподавания основ наук в средней школе. - М., 1973. c. 36-37.
58. Данилюк А. Теория интеграции образования / А.Я. Данилюк. -Ростов н/Д: Изд-во
Рост. пед. ун-та, 2000. 440 c.
59. Legendre R. Dictionnaire actuel de l’ éducation, Guérin Montréal, Québec, 1993
60. Артемьева О. Система учебно-ролевых игр профессиональной направленности :
монография. Тамбов : Изд-во Тамб. гос. техн. ун-та, 2007. 208 с.
61. Bontaș I. Pedagogie, Bucureşti: All Educational S.A., 1998. 380 p.
62. Maxim I., Moroșanu C. Informatică. Didactica specialității, Iași, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2007. 264 p.
63. Negreț-Dobridor I. Teoria generală a curriculumului educațonal, Editura Polirom, Iași,
2008. 438 p.
64. Masalagiu C., Asiminoaiei I., Țibu M. Didactica predării informaticii, Ediția a II, Editura
Polirom, Iași, 2016. 305 p.
65. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii,
Ediția a II, Editura Polirom, Iași, 2008. 395 p.
66. Cristea S. Teorii ale învățării. Metode de instruire, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2008. 192 p.
67. Cucoș C. Pedagogie, Editura Plirom, Iași, 2002. 230 p.
68. Vascan T. Integrarea și completarea reciprocă a disciplinelor de învățământ, În:
Didactica Pro... Revistă de teorie şi practică educaţională a Centrului Educaţional
PRO DIDACTICA. Nr.1 (101), 2017. p. 23-28. ISSN:1810-6455.
69. http://www.thirteen.org/edonline/concept2class/interdisciplinary/index_sub2.html (vizitat
21.04.17).
70. Tynjälä P., Slotte V., et al. From university to working life: Graduates' workplace skills
in practice. In Higher education and working life: Collaborations, confrontations and
challenges. Amsterdam: Elsevier, 2006.
71. Jacobson M. J., & Wilensky U. Complex systems in education: Scientific and educational
importance and implications for the learning sciences. The Journal of the Learning
Sciences, 15 (1), 2006. p.11–34.
149
72. Newell W. Decision making in interdisciplinary studies. In G. Morçöl (Ed.), Handbook of
decision making. New York: CRC, 2007.
73. Newell W. H. Interdisciplinarity in undergraduate general education. In R. Frodeman, J.
T. Klein & C. Mitcham (Eds.), The Oxford handbook on interdisciplinarity. Oxford:
Oxford University Press, 2009.
74. Klein J. Interdisciplinarity: History, theory, and practice . Detroit: Wayne State
University Press, 1990.
75. Mansilla B., Miller V., & Gardner H. On disciplinary lenses and interdisciplinary work.
In Interdisciplinary curriculum: Challenges of implementation. New York: Teachers
College Press, 2000.
76. Merriënboer V. Training complex cognitive skills: A four-component instructional design
model for technical training. Englewood Cliffs: Educational Technology, 1997.
77. Bradbeer J. Barriers to interdisciplinarity: Disciplinary discourses and student learning.
Journal of Geography in Higher Education, 23 (3), 1999. p. 381 – 396.
78. Dam T., Van Hout G., Terlouw H., C., & Willems, J. Onderwijskunde hoger onderwijs.
Assen: Koninklijke Van Gorcum, 2004.
79. Stefani L. Assessment in interdisciplinary and interprofessional programs: Shifting
paradigms. In B. Chandramohan & S. Fallows (Eds.), Interdisciplinary learning and
teaching in higher education: Theory and practice. New York: Routledge 2009.
80. Chen S. et al. Evaluation of undergraduate curriculum reform for interdisciplinary
learning. Teaching in Higher Education, 14 (2), 2009. p. 161–173.
81. Biggs, J. Teaching for quality learning at university: What the student does (2nd ed.).
Buckingham: Open University Press, 2003.
82. Biggs J. From theory to practice: A cognitive systems approach. Higher Education
Research and Development, 12 (1), 1993. p.73–86.
83. Mansilla B., & Duraising E. Targeted assessment of students' interdisciplinary work: An
empirically grounded framework proposed. The Journal of Higher Education 78(2), 2007.
p. 215-237.
84. Manathunga C, Lant P., & Mellick G. Imagining an interdisciplinary doctoral pedagogy.
Teaching in Higher Education, 11(3), 2006. p. 365-379.
85. Woods C. Researching and developing interdisciplinary teaching: Towards a conceptual
framework for classroom communication Higher Education, 54(6), 2007. p. 853-866.
150
86. Spelt E. J., Biemans H. J. et al. Teaching and learning in interdisciplinary higher
education: A systematic review Educational Psychology Review, 21(4), 2009. p. 365-
378.
87. Bruce A., Lyall C., et al. Interdisciplinary integration in Europe: The case of the Fifth
Framework programme. Futures, 36(4), 2004. p. 457-470.
88. Gilkey M., & Earp J. Effective interdisciplinary training: Lessons from the University of
North Carolina's Student Health Action Coalition. Academic Medicine, 81(8), 2006.
p.749-758.
89. Graybill J. K., Dooling S., et al. A rough guide to interdisciplinarity: Graduate student
perspectives. Bioscience, 56(9), 2006. p.757-763.
90. Ivanitskaya L., Clark D., et al. Interdisciplinary learning: Process and outcomes.
Innovative Higher Education, 27(2), 2002. p. 95-111.
91. Vascan T. Predarea și învățarea gândirii interdisciplinare în învățământul superior.
În: the 4th Conference of Mathematical Society of the Republic of Moldova,
dedicated to the centenary of Vladimir Andrunachievici (1917-1997), Chișinău,
Republic of Moldova, June 28- July 2, 2017. p. 302-309.
92. Клиланд Д., Кинг В. Системный анализ и целевое управление. - М.:
Наука, 1977. 235 с.
93. Пойа Д. Математическое открытие. - М.: Наука, 1970. 452 с.
94. Хакен Г. Синергетика. - М .: Наука, 1985. 152 с.
95. Burke W. Organization Development. - Reading, Mass.: Addison Wesley, 1987. 103 p.
96. Harrington J. Business Process Improvement. - New York: McGrawHill, 1991. 67 p.
97. Bloom B. Taxonomy of Educational Objectives
http://en.wikipedia.org/wiki/Bloom's_Taxonomy (vizitat 15.05.2017).
98. Проект «Концепция математического образования в России». Краткое изложение.
http: //urf.podelise.ru/docs/313/index-127236.html (vizitat 15.05.2017).
99. Кудрявцев Л. Основные положения преподавания математики в высшей школе //
Математика в высшем образовании, 2003, №1, c. 127-144
100. Кузнецова Л. Повышение качества обучения математике студентов
экономических специальностей в условиях реализации новых образовательных
стандартов // Стандарты и мониторинг в образовании. 2003, № 4, c. 13-17.
101. Кузьмин С. Методологические аспекты формирования математической
культуры у студентов педвузов // Высш. обр.-е сегодня, 2008, № 1, c. 73-75.
151
102. Напеденина Е. Формирование профессионально-прикладной
математической подготовленности будущих экономистов в вузе: Дисс.... к.п.н.
13.00.08. - М.: РГСУ, 2008. 186 c.
103. Рудько Е. Формирование в вузе основ профессионально-математической
компетентности специалистов юридического профиля: Дисс. .. . к. п. н., 13.00.08,
М : РГСУ, 2012. 186 c.
104. Тамер О. Проектирование и реализация системы профильной
дифференциации математической подготовки студентов технических и
гуманитарных специальностей университета: Дисс. .. . д.п.н. - М., 2002. 322 c.
105. Тестов В. Стратегия обучения математике в вузе. М.: Технологическая
школа бизнеса, 1999. 303 c.
106. Автионова Н. Формирование основ профессионально- математической
культуры будущих аудиторов в процессе профессиональной подготовки в вузе:
Дисс. ... к. п. н.: 13.00.08, М . : РГСУ, 2010. 189 c.
107. Ющенко Н. Формирование информационно-математической культуры
будущих политологов в вузе: Дисс. .. . к.п.н., 13.00.08, М.: РГСУ, 2008. 183 c.
108. Глейзер Г. Математика: Учеб. пособ. по истории, методологии, дидактике
математики, М.: Изд-во УРАО, 2001. 384 c.
109. Булдык Г. Формирование математической культуры экономиста в вузе:
дис... . д. пед. наук, Минск, 1997. 396 c.
110. Бурмистрова Н. Обучение студентов моделированию экономических
процессов при реализации интегративной функции курса математики в
финансовом колледже: Дис... . канд. пед. наук. - Омск: ОмГПУ, 2001. 196 c.
111. Жукова Г. Математика для студентов экономических специальнoстей. - М.:
Изд-во РГСУ, 2010, 203 p.
112. Жукова Г. Оптимизация стратегий управления экономическими процессами.
- М.: ИТК «Дашков и К0», 2006. 212 c.
113. Кузнецова Л. Повышение качества обучения математике студентов
экономических специальностей в условиях реализации новых
образовательных стандартов // Стандарты и мониторинг в образовании.
2003, № 4, c. 13-17.
114. Васильева Л. Модель дидактической системы формирования
профессионально -математической компетентности бакалавров-радиотехников в
процессе обучения математическому анализу, Восьмые курдюмовские чтения
152
«Синергетика в естественных науках» : материалы Междунар. междисциплинарной
науч. конф. с элементами научной школы для молодежи. – Тверь : Твер. гос. ун-т,
2012. c. 249-252.
115. Vascan T. Metodologia formării competenței profesional-matematice a
studenților informaticieni în baza integrării matematicii și informaticii. În: Acta et
Commentationes. Științe ale Educației. Revistă științifică Nr. (1) 10 (2017).
Chișinău: Universitatea de Stat din Tiraspol, 2017. p. 100-106, ISSN 1857-0623
(Categoria C)
116. Васильева Л. Принципы личностно-деятельностного подхода, реализуемые
при решении профессионально ориентированных задач / Л. Н. Васильева //
Вестник Северного (Арктического) федерального университета. Серия:
Гуманитарные и социальные науки, 2012, № 2, c.132-136.
117. Архангельский С. Учебный процесс в высшей школе, его закономерные
основы и методы : учебное пособие. Москва: Высшая школа, 1980. 368 с.
118. Lighthill J., Hollingdale R. ș.a. Newer uses of mathematics, Penguin books,
Institute of Mathematics and its Applications, 1978, 494 p.
119. Посталюк Н. Творческий стиль деятельности: педагогический аспект / Н.Ю.
Посталюк. – Казань: Изд-во КГУ, 1989. 204 с.
120. Savca L. Psihologie: Manual pentru liceee/ Lucia Savca; Editura Lumina,
Chișinău, 2005. 192 p.
121. Шадриков В. Деятельность и способности / В. Д. Шадриков. –
Москва:Логос, 1994. 320 c.
122. Гамезо М. Возрастная и педагогическая психология: учебное пособие для
студентов всех специальностей педагогических вузов Москва: Педагогическое
общество России, 2003. 512 c.
123. Охотина Л. О повышении познавательной активности студентов
электроэнергетического факультета, Современные методы физико-математических
наук : тр. междунар. конф. (9-14 октября 2006 г., Орел): в 3 т. Орел : Издательство
ОГУ : Полиграфическая фирма «Картуш», Т. 3: Методика преподавания
математики. Методика преподавания физики. Методика преподавания
информатики. 2006. c. 153-157.
124. Селевко Г. Современные образовательные технологии, Москва: Народное
образование, 1998. 256 c.
153
125. Camerzan I., Vascan T. Didactica Informaticii. Suport metodic, Chișinău, ”Elena-
V.I.” SRL, 2010. 210 p.
126. Masalagiu C., Asiminoaiei I. Didactica predării informaticii, Iași, Polirom, 2004.
232 p.
127. Maxim I. Îndrumar de didactica informaticii, Cluj-Napoca: InfoData, 2008. 101 p.
128. Grosu M., Dumbrăveanu R., ș.a. Evaluarea studenților. Strategii și metode,
Chișinău, 2006.
129. Brown S., Rust C. and Gibbs G. Strategies for diversifying assessment in Higher
Education, 1994.
130. Good Practice Guide on Assessment and Feedback to Students versiunea
electronică la adresa: https://capd.qmul.ac.uk/wp-content/uploads/2014/05/Assessment-and-
Feedback-Guide.pdf (vizitat 15.03.17)
131. Assessment: Strategies, procedures and techniques, versiunea electronică la
adresa: http://cevug.ugr.es/africamideast/module_six/5_two.html (vizitat 15. 03.17).
132. Methods of assessment – Oxford Brookes University, versiunea electronică la
adresa: https://www.brookes.ac.uk/services/ocsld/resources/methods.html (vizitat
15.03.17).
133. Formative Assessment Strategies, versiunea electronică la adresa:
http://www.levy.k12.fl.us/instruction/instructional_tools/60formativeassessment.pdf
(vizitat 15.03.17).
134. Assessment criteria, versiunea electronică la adresa:
https://www.uts.edu.au/research-and-teaching/teaching-and-
learning/assessment/assessment-criteria (vizitat 16.03.17).
135. Summative versus formative assessment, versiunea electronică la adresa:
http://www.doe.in.gov/sites/default/files/turnaround-principles/summative-versus-
formative-assessment.pdf (vizitat 16.03.17).
136. Охотина Л. Компьютерное тестирование знаний студентов по математике.
Педагогическая информатика. – № 3. – 2007. c. 46-51.
137. Васильева Л. Использование тестирования для текущего контроля знаний
студентов. Математический вестник педвузов и университетов Волго-Вятского
региона. – Киров : Изд-во ВятГУ, 2008, Вып. 10, c. 215-219.
138. Попков В. Дидактика высшей школы. Москва: Изд. центр «Академия», 2001.
768 p.
154
139. Integrated lessons: Definition & Examples:
http://study.com/academy/lesson/integrated-lessons-definition-examples.html (vizitat
23.03.17)
140. Vascan T., Globa A., Lupașco N. Grafica asistată de calculator: Îndrumar de
laborator, Universitatea de Stat din Tiraspol, Catedra Informatică și Tehnologii
informaționale, . –Chișinău, tipografia UST, Chișinău, 2017. 150 p.
141. Васильева Л. Методика формирования профессионального мышления
студентов направления «Радиотехника». Роль инновационных университетов в
реализации Национальной образовательной инициативы «Наша новая школа»:
тезисы научной конференции, − Н. Новгород, 2011. 112 c.
142. Трайнев В. Информационные коммуникационные педагогические
технологии. – Москва : Изд. Торговая корпорация «Дашков и Ко», 2006. – 280 p.
143. Boubouka M., Grigoriadou M., ș.a. Using Cases in an Undergraduate Course of
Didactics of Informatics, Proceedings of the Informatics Education Europe II Conference
IEEII, South-East European Research Center, 2007. p. 78-86.
144. Hadjerrouit S. Exploring the effect of teaching methods on students’ learning of
school informatics. Proceedings of Informing Science & IT Education Conference
(InSITE) 2015. p. 201-219.
145. Зайкин М., Пчелин А. Визуализация вербальных, графических и
символических характеристик сюжетных математических задач в образовательном
процессе. Вестник Костромского государственного университета им. Н.А.
Некрасова. Серия: Педагогика. Психология. Социальная работа. Ювенология.
Социокинетика. 2008, Т. 14. № 2, c. 35-39.
146. Cabac V., Schreurs J., ș.a. Design-ul procesului de învățare bazat pe abordarea
centrată pe student, Proiect European Tempus, Rețea educaționalăa profesorilor Vest-Est;
USAB, Tipografia „Continetal Grup” SRL, Bălți, 2012. 144 p.
147. Мамыкина Л. Усовершенствование методической системы обу-
чения математике в контексте профилизации средней школы. Вестник Поморского
университета. 2009, № 6, c. 162-166.
148. Васильева Л. Аспекты использования профессионально ориентированных
задач в математической подготовке бакалавров технических факультетов по
направлению 210300 «Радиотехника». Математика. Образование: материалы I
международного симпозиума: к сборнику в целом: 24-31 мая 2009 г. ред. А. К.
Ярдухин. – Чебоксары: Изд-во Чуваш ун-та, 2009 (Типография ЧГУ), c. 169.
155
149. Охотина Л. Применение профессионально- ориентированных задач при
изучении курса высшей математики на техническом факультете. Математика.
Образование. Mathematics Education: материалы XV междунар. конф., 28 мая - 2
июня 2007 г. – Чебоксары : Изд-во Чуваш. ун-та, 2007. c. 122.
150. Bîrnaz N., Dandara O., ș.a. Cadrul de referință al curriculummului universitar,
Ministerul Educațiai al Republicii Moldova, Chișinău, 2015. 128 p.
151. Vascan T. Formarea competențelor profesionale în cadrul disciplinei „Grafica
asistată de calculator” prin corelarea optimă cu cursul de matematică. În:
Probleme actuale ale didacticii ştiinţelor reale, materialele conf. ştiinţifice
internaţionale „Învățământul superior di Republica Moldova la 85 ani”.
Chişinău: Universitatea de Stat din Tiaspol, septembrie 24-25, 2015. p. 176-183.
152. Колягин Ю. О прикладной и практической направленности обучения математике.
Математика в школе.1985, № 6, c. 27-32.
153. Vascan T. Realizarea legăturilor interdisciplinare prin lecții integrate. În: Studia
Universitatis, Seria Științe ale Educației, Nr. 5(105), 2017, Chișinău: Universitatea
de Stat din Moldova, 2017, p.70-78, ISSN:1857-2103. (Categoria B).
154. Monolescu M. Evaluarea școlară, Editura Meteor Press, București, 2005.
155. Potolea D., Manolescu M. Teoria și practica evaluăii educaționale, Proiectul pentru
învățământul rural, ISBN 973-0-04233-0 București, 2005. 260 p.
156. Cerghit I. Sisteme de instruire alternatve și complementare: structuri, stiluri și strategii,
Științele educației, Ed. a 2-a rev. – Iași: Polirom, 2008. 397 p.
157. Manolescu M. Activitatea evaluativă între cogniție și meta-cogniție, Editura Meteor
Press, București, 2004. 256 p.
158. Lisievici P. Evaluarea în învățământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis
București, 2002. 304 p.
159. Baciu S. Suport metodologic pentru evaluarea academică / Sergiu Baciu : Acad. de
Studii Econ. din Moldova. – Ch.: ASEM, 2010. 95 p.
160. Tardif J., Fortier G., Prefontaine C. L’évaluation des compétences. Documenter le
parcours de développent. Chènevière Éducation, 2006. 363 p.
161. Scallon G. L’évaluation des apprentissages dans une approche par compétences.
Bruxelles: De Boeck Université, 2004. 342 p.
162. Dezvoltatori de instrumente de evaluare competențe
file:///C:/Users/2014/Desktop/acreditarea/Suport%20de%20curs%20C.pdf (vizitat
31.05.2017).
156
163. Îndrumar pentru evaluarea competențelor profesionale:
file:///C:/Users/2014/Downloads/Indrumar_evaluarea_competentelor_profesionale_fina
l_V1%20(2).pdf (vizitat 31.05.2017).
164. Profesor – evaluator de competenţe profesionale, Suport de curs realizat în cadrul
proiectului cofinanțat din Fondul Social European “Formarea cadrelor didactice în
domeniul evaluării competenţelor profesionale”, ID: POSDRU/57/1.3/S/30768,
program de formare A, Bucuresti, 2012.
165. Evaluarea studenților: Strategii și metode, Ministerul Educației și Tineretului al
Republicii Moldova, UPS „I. Creangă”, Chișinău, 2006.
166. Vascan T. Metoda euristică de optimizare a dependențelor funcționale la
proiectarea bazelor de date. The 23rd Conference on
Applied and Industrial Mathematics, Suceava, România, September 17-20, 2015.
p. 85.
167. Vascan T. Metodologii de utilizare a aparatului matematic în prosesul de
proiectare a bazelor de date relaționale. În: Acta et Commentationes. Științe ale
Educației. Revistă științifică Nr.1(8) (2016). Chișinău: Universitatea de Stat din
Tiraspol, 2016. p.87-98. ISSN 1857-0623.
168. Patrașcu D., Patrașcu L. ș.a. Metodologia cercetării și creativității psihopedagogice,
Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința, 2003. 252 p.
169. Сетьков В. Наглядность как основание понимания научного знания
(онтогносеологический аспект): дис. д-ра филос. наук: 09.00.01– Екатеринбург,
1996. 207 p.
170. Aniței M. Psihologie experimentală. Iași: Editura Polirom, 2007. 400 p.
171. Dumitriu C. Introducere în cercetarea psihopedagogică. Bucureşti: Editura didactică şi
pedagogică, R.A., 2004. 230 p.
172. Vascan T. Formarea culturii matematice – un factor calitativ de pregătire a
specialiștilor IT, Mathematics & Information Technologies: Research and
Education (MITRE-2016) dedicated to the 70th anniversary of the Moldova State
University. Chişinău, iunie 23-26, 2016. p.113.
173. Labăr A. SPSS pentru științele educației. Iași: Polirom, 2008. 347 p.
174. Opariuc D. Statistica aplicată în științele socio-umane. Analiza asocierilor și a
diferențelor statistice. Cluj-Napoca: Editura ASCR, 2011. 373 p.
175. Дубовицкая Т. Методика диагностики направленности учебной мотивации,
Психологическая наука и образование 2002, № 2, c. 42-45.
157
176. Фетискин Н., Козлов В., Мануйлов Г. Социально-психологическая диагностика
развития личности и малых групп. - М., Изд-во Института Психотерапии. 2002.
490 c.
177. Божович Л. Проблема развития мотивационной сферы ребенка // Изучение
мотивации поведения детей и подростков. М., 1972. 356 c.
178. Гребенюк О. Принцип мотивационной основы обучения. Психологические
проблемы повышения эффективности и качества труда: Тез. науч. сообщений
советских психологов к IV Всесоюз. съезду Общества психологов СССР. Москва,
1983. с. 42-45.
179. Ильин Е. Мотивация и мотивы. Издательский дом Питер, СПб., 2000. 512 c.
180. Маркова А., Матис Т., Орлов А. Формирование мотивации учения. Москва, 1990.
181. Мильман В. Внутренняя и внешняя мотивация учебной деятельности // Вопросы
психологии. 1987, № 5, c. 129-133.
182. Бодалева А., Столина В. Общая психодиагностика ,Москва, 1987. 443 c.
183. Фридман Л. Психопедагогика общего образования: Пособие для учителей. М.,
1997. 288 c.
184. Грабарь М. Применение математической статистики в педагогических
исследованиях. Непараметрические методы. – Москва : Педагогика, 1977. 136 c.
185. Mărimea efectului http://www.psihologietm.ro/download/membrii/Help/meff.htm
(vizitat 19.06.17).
158
ANEXE
Anexa 1. Curriculum-ul la disciplina „Grafica asistată de calculator”
Aprobat la ședința senatului UST Aprobat
„_____” ___________________ Ministerul Educației al Republicii Moldova
Coordonat*
„_____” ___________________ „_____” ___________________________
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
CURRICULUMUL
la disciplina
„GRAFICA ASISTATĂ PE CALCULATOR”
Autorul programului: Teodora Vascan,
lect. univ. cat. ITI
Chișinău, 2016
159
I. PRELIMINARII
Acest curriculum pentru disciplina "Grafică asistată pe calculator" stabilește cerințele
minime pentru cunoștințe și abilități ale studentului și determină conținutul și tipul activităților
de învățământ și a rapoartelor necesare.
Programul este conceput pentru profesorii, ce predau această disciplină și pentru studenții
ciclului I, specialitatea 444.2. Informatică.
Programul a fost realizat în conformitate cu planul de învățământ pentru specialitatea
444.2. Informatică, ciclul I, licență.
II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
În corespundere cu planul de învățământ disciplina „Grafica asistată de calculator” se
citește studenților anului II, semestrul IV, pentru domeniul general de studiu: 44 Științe exacte,
domeniul de formare profesională: 444 Informațica, specialitatea: 444.2 Informatica cu forma de
învățământ la zi.
Numărul de credite al disciplinei – 4.
Numărul total de ore – 120.
Ore auditoriale (contact drect) – 75, dintre care:
- 30 ore de curs;
- 45 ore de laborator.
Numărul de ore pentru lucrul individual – 45.
Evaluarea curentă (lucrări de evaluare) – 2. (4 ore).
Evaluarea finală (examen) –la finele sem. IV.
Studierea disciplinei „Grafica asistată de calculator” se bazează pe cunoștințele, însușite de
către studenți în urma studierii următoarelor discipline:
1) geometria analitică,
2) analiza matematică,
3) limbaje de programare de nivel înalt,
4) tehnici de programare.
Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor
Nr.
d/o Unități de conținut
Ore
Curs Laborator Lucru
individual
zi f/r zi f/r zi f/r
1. Concepte generale ale graficii asistate de
calculator.
4 4
2. Descrierea bibliotecilor grafice din Turbo
Pascal și Turbo C++.
4 4 6
3. Bazele matematice ale graficii asistate de
calculator.
8 12 8
4. Algoritmi de desenare și colorare a
primitivelor grafice.
4 8 6
5. Construirea imaginilor reale. 2 8 6
6. Aplicații ale graficii pe calculator. 2 4 5
7. Teoria curbelor și suprafețelor. 2 4 5
8. Generarea fractalilor. 4 5 5
Total: 30 45 45
160
III. COMPETENȚE
În rezultatul studierii disciplinei studentul formează următoarele competențe:
competențe generale: - deținerea culturii de gândire, capacitatea de a sintetiza, analiza, percepta
informații, stabilirea obiectivelor și alegerea modalităților de realizare a acestora,
capacitatea de a argumenta în mod clar și logic limbajul oral și scris;
- deținerea unei pregătiri generale (cunoștințe de bază) pentru rezolvarea probleme
practice din domeniul sistemelor informaționale și tehnologiilor;
- disponibilitatea de a utiliza legile de bază ale disciplinelor științifico-reale în
activități profesionale, aplicarea metodelor de analiză matematică și modelare și a
cercetărilor teoretice și experimentale;
- folosirea bazelor informaticii și programării la proiectarea, crearea și testarea
produselor program;
- deprinderi de citire, înțelegere și conturare a ideii principale a codului inițial citit;
- abilități de creare a interfețelor grafice;
- abiltăți de folosire a diverselor tehnologii de elaborare a produselor program.
competențe profesionale:
- abilitatea de a efectua operațiuni de proiectare a designului unui obiect și a analiza
domeniul subiectului și interdependențele acestora;
- abilitatea de a efectua modelarea proceselor și sistemelor;
- abilitatea de a proiecta tehnologii informaționale de bază și aplicate;
- abilitatea de a dezvolta mijloace de implementare a tehnologiilor informaționale
(metodice, informaționale, matematice, algoritmice, hardware și software);
- disponibilitatea de a utiliza metode matematice de prelucrare, analiză și sinteză a
studiilor și cercetărilor profesionale;
- abilitatea de a forma noi idei competitive și de a le pune în aplicare în proiecte.
IV. OBIECTIVE CROSS-CURRICULARE ŞI GENERALE ale cursului
Ca urmare a studierii disciplinei „Grafica asistată de calculator” studentul trebuie să
posede următoarele:
Cunoștințe:
- bazele matematice ale graficii vectoriale;
- bazele algoritmice ale graficii pe calculator;
- metode de realizare a programelor pentru algoritmii de grafică raster și vectorială;
- metode de a creare a imaginilor realiste tridimensionale;
- tehnologii de formarea și prelucrare a imaginilor grafice;
Abilități::
- de analiză a algoritmilor și programelor scrise într-un limbaj de programare de nivel
înalt;
- de evaluare a eficacității algoritmilor și realizarea acestora.
Deprinderi: - de a elabora și a analiza algoritmii de rezolvare a problemelor de grafică pe
calculator;
- de a folosi bibliotecile grafice cu scopul de crea și prelucra imagini realistice;
- de a rezolva independent probleme de grafică pe calculator;
- de a studia individual posibilități și metodologii noi de elaborare a programelor.
161
V. CONŢINUTURI ŞI STRATEGII DIDACTICE
Modulul 1: Concepte generale ale graficii asistate de calculator.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
să cunoască istoria apariției graficii
pe calculator;
să cunoască tipurile de grafică pe
calculator;
să posede deprinderi de recunoaștere
și descriere a tipurilor de fișiere grafice;
să cunoască tipurile de modele de
culori și să posede deprinderi de descriere și
domeniile de utilizare a acestora.
1. Istoria apariției graficii pe calculator;
2. Tipuri de grafică pe calculator;
3. Modele de culori;
4. Tipuri de fișiere grafice.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
4
Lecție interactivă cu
folosirea aplicațiilor
NetOpSchool și Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator -
3. Activitatea individuală a studentului
4
Elaborarea prezentărilor
Power Point cu tematicile:
„Istoria apariției Graficii pe
calculator”, „Modele de
culori”, „Tipuri de fișiere
grafice”;
Studiu comparativ al
tipurilor de grafică pe
calculator;
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 2: Descrierea bibliotecilor grafice din Turbo Pascal și Turbo C++.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să cunoască rostul bibliotecilor
grafice din Turbo Pascal și Turbo C++;
Să posede abilități de inițializare a
regimului grafic în limbajele menționate;
Să posede abilități de folosire a
funcțiilor și procedurilor din biliotecile
1. Descrierea bibliotecilor grafice
Graph.tpu și Graphs.h;
2. Lucrul cu ecranul grafic. Inițializarea
regimului grafic;
Desenarea primitivelor grafice folosind
funcțiile și procedurile grafice din
bibliotecile grafice ale limbajelor de
162
grafice la elaborarea produselor program. programare Turbo Pascal și Turbo C++.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
4
Lecție interactivă cu folosire
a aplicației NetOpSchool
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
4
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare menționate mai
sus;
Studiu comparativ de
folosire a funcțiilor și
procedurilor grafice în
limbajele de programare
menționate.
3. Activitatea individuală a studentului
6
Elaborarea prezentărilor
Power Point cu tematica:
„Lucrul cu ecranul grafic.
Desenarea primitivelor
grafice”;
Elaborarea programelor
folosind diferite funcții și
proceduri grafice;
Studiu comparativ al
generării primitivelor grafice
în Turbo Pascal și Turbo
C++.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator folosind testele
NetOpSchool;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 3: Bazele matematice ale graficii asistate de calculator.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să cunoască și să aplice
transformările bidimensionale la crearea
imaginilor pe calculator;
Să cunoască transformările
tridimensionale;
Să posede abilități de aplicarea a
transformărilor tridimensionale la crearea
3. Transformări bidimensionale:
translația, scalarea, rotația,oglindirea,
forfecarea;
4. Transformările tridimensionale:
translația, scalarea și rotația;
5. Proiecțiile: paralelă perspectivă și
oblică;
6. Folosirea combinațiilor de
163
scenelor grafice;
Să posede abilități de folosire a
transformărilor geometrice bidimensionale și
tridimensionale la animarea obiectelor grfice.
transformări geometrice
tridimensionale la crearea scenelor
grafice.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
8
Lecție integrată;
Lecție interactivă cu folosire
a aplicației NetOpSchool
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
12
Mișcarea și animarea
obiectelor grafice folosind
transformările geometrice
bidimensionale și
tridimensionale.
Crearea produselor program.
3. Activitatea individuală a studentului
8
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Transformările geometrice
bidimensionale și aplicarea
lor în grafica pe calculator”;
Elaborarea produselor
program care folosesc
transformările geometrice
bidimensionale și
tridimensionale.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
164
Modulul 4: Algoritmi de desenare și colorare a primitivelor grafice.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să cunoască diverși algoritmi de
desenare a liniilor și cercurilor;
Să cunoască diverși algoritmi de
colorare a obiectelor grafice;
Să posede abilități de aplicarea a
algoritmilor de desenare și colorare a
obiectelor grafice.
1. Algoritmi de desenare a liniei drepte:
algoritmul DDA și algoritmul
Bresenham.
2. Algoritmi de desenare a cercului și a
elipsei: algoritmul punctului de mijloc.
3. Algoritmi de colorare a obiectelor
grafice: algoritmului Floodfill,
algoritmului Boundary, algoritmului
Scanline.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
4
Lecție interactivă cu folosire
a aplicației NetOpSchool;
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
8
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare folosind diverși
algoritmi de desenare a
liniilor și a cercurilor;
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare Turbo Pascal și
Turbo C++ folosind diverși
algoritmi de colorare a
obiectelor grafice.
3. Activitatea individuală a studentului
6
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Algoritmii de desenare a
luniei drepte și a cercurilor”;
Elaborarea produselor
program care vor genera linii
și cercuri folosind diverși
algorimi de generare a
acestora și folosind diverș
algoritmi de colorare;
Studiu comparativ al
algoritmilor de colorare
studiați la curs.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
165
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 5: Construirea imaginilor reale.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să posede deprinderi de poziționare a
coordonatelor pe ecranul grafic;
Să posede abilități de creare a
imaginilor reale;
Să posede aptitudini de recunoaștere a
formelor obiectelor realeș
Să posede aptitudini de folosire a
transformărilor geometrice la crearea
animației în grafica pe calculator.
1. Crearea obiectelor grafice plane;
2. Crearea obiectelor grafice spațiale;
3. Animarea obiectelor plane folosind
transformările.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
2
Lecție interactivă cu folosire
a aplicației NetOpSchool;
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
8
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare Turbo Pascal și
Turbo C++ care vor genera
obiecte din lumea reală;
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare Turbo Pascal și
Turbo C++ care vor imita
mișcarea (animarea)
obiectelor din lumea reală.
3. Activitatea individuală a studentului
6
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Metodologii de elaborare a
produselor program de
generare a obiectelor din
lumea reală și mișcarea lor ”;
166
Elaborarea produselor
program care vor genera
imagini din lumea reală;
Elaborarea produselor
program care vor imita
mișcarea imaginilor din
lumea reală;
Studiu comparativ al
metodelor de creare a
animațiilor în limbajele de
programare de nivel înalt.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 6: Aplicații ale graficii pe calculator.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să posede abilități de folosire a
funcțiilor și procedurilor grafice la crearea a
diagramelor și histogramelor.
1. Aplicații ale graficii pe calculator.
2. Crearea diagramelor și histogramelor.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
2
Lecție interactivă cu folosire
a aplicației NetOpSchool;
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
4
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare Turbo Pascal și
Turbo C++ care vor crea
diagrame și histograme.
3. Activitatea individuală a studentului
5
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Aplicații ale graficii pe
calculator”;
Elaborarea produselor
program care vor crea
167
diagrame și histograme.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 7: Teoria curbelor și suprafețelor.
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să posede abilități de folosire a
funcțiilor și procedurilor grafice pentru
generarea curbelor remarcabile și a
suprafețelor;
1. Generarea curbelor remarcabile;
2. Generarea suprafețelor.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
2
lecție interactivă cu folosire a
aplicației NetOpSchool;
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
4
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare Turbo Pascal și
Turbo C++ care vor genera
grafice de funcții și
suprafețe.
3. Activitatea individuală a studentului
5
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Generarea curbelor și
suprafețelor în limbajele de
programare de nivel înalt”;
Elaborarea produselor
program care vor genera
graficele unor funcții
remarcabile și suprafețe
descrise de diferite funcții.
Studiu comparativ al
generării curbelor și
suprafețelor în Turbo Pascal
și Turbo C++.
168
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
Modulul 7: Generarea fractalilor
Obiective de referință Unități de conținut
În urma studierii modulului studentul trebuie:
Să cunoască noțiunea de fractal și
istoria apariției acestora;
Să posede abilități de folosire a
funcțiilor și procedurilor grafice pentru
generarea generarea fractalilor.
1. Aplicații în teoria fractalilor.
2. Aproximații de fractali.
3. Mulțimile Julia și Mandelbrot.
Forme și strategii de organizare a activității didactice
Nr.
crt.
Forme de organizare/tipuri de
evaluare.
Nr. de
ore
Strategii și activități didactice
dominante
1. Lecții de curs
4
Lecție integrată
lecție interactivă cu folosire a
aplicației NetOpSchool;
Prezentări Power Point;
Lecție dialog, conversație;
Problematizarea și învățarea
prin descoperire;
Cercetarea temei studiate.
2. Lecții de laborator
5
Elaborarea programelor de
grafică în limbajele de
programare de nivel înalt
care vor genera diverși
fractali;
Generarea mulțimilor Julia și
Mandelbrot.
3. Activitatea individuală a studentului
5
Elaborarea unei prezentări
Power Point cu tematica:
„Generarea fractalilor în
limbajele de programare de
nivel înalt”;
Elaborarea produselor
program care vor genera
fractali din limea reală
Studiu comparativ al
169
generării fractalilor în Turbo
Pascal și Turbo C++.
4. Evaluarea
Evaluarea asistată de
calculator cu ajutorul testelor
NetOpSchool;
Prezentarea lucrărilor de
laborator;
Prezentarea lucrului
individual.
VI. Lista temelor pentru evaluarea finală
1. Istoria apariției graficii pe calculator
2. Tipuri de grafică pe calculator
3. Modele de culori
4. Tipuri de fișiere grafice
5. Descrierea bibliotecilor grafice Graph.tpu și Graphs.h
6. Lucrul cu ecranul grafic. Inițializarea regimului grafic
7. Desenarea primitivelor grafice folosind funcțiile și procedurile grafice din bibliotecile
grafice ale limbajelor de programare Turbo Pascal și Turbo C++
8. Transformări bidimensionale: translația, scalarea, rotația,oglindirea, forfecarea
9. Transformările tridimensionale: translația, scalarea și rotația
10. Proiecțiile: paralele și perspective
11. Folosirea combinațiilor de transformări geometrice tridimensionale la crearea scenelor
grafice
12. Algoritmi de desenare a liniei drepte: algoritmul DDA și algoritmul Bresenham.
13. Algoritmi de desenare a cercului și a elipsei: algoritmul punctului de mijloc
14. Algoritmi de colorare a obiectelor grafice: algoritmului Floodfill, algoritmului Boundary,
algoritmului Scanline
15. Crearea obiectelor grafice plane
16. Crearea obiectelor grafice spațiale
17. Animarea obiectelor plane folosind transformările
18. Aplicații ale graficii pe calculator.
19. Crearea diagramelor și histogramelor.
20. Generarea curbelor remarcabile;
21. Generarea suprafețelor.
22. Aplicații în teoria fractalilor.
23. Aproximații de fractali.
170
24. Mulțimile Julia și Mandelbrot.
VII. Lista bibliografiei selective
1. Braicov A. Turbo Pascal: Culegere de probleme. Editura Prut Internațional, Chișinău,
2005.
2. Corlat S. Algoritmi și probleme de geometrie computațională, Editura Prut Internațional,
Chișinău, 2009.
3. G. Farin, Curves and Surfaces for CAGD - A practical guide, Academic Press,2002,
http://www.farinhansford.com/books/cagd/materials.html
4. http://www.vis.uni-stuttgart.de/~kraus/LiveGraphics3D/cagd/
5. E. Petrișor, Modelare geometrică algoritmică, Ed. Tehnică, București, 2001.
6. H. Prautzsch, W. Boehm și M. Paluszny, Bezier and B-Spline Techniques, Springer,
2002. http://i33www.ira.uka.de/applets/mocca/html/noplugin/inhalt.html
7. Немнюгин С.А. Turbo Pascal: Программирование на языке высокого уровня:
Учебник для вузов. – СПб.: Питер, 2007.
8. Павловская Т.А. Паскаль. Программирование на языке высокого уровня: Учебник
для вузов. – СПб.: Питер, 2004.
9. Павловская Т.А. Паскаль. Программирование на языке высокого уровня:
Практикум. – СПб.: Питер, 2006.
10. Ставровский А.Б. Турбо Паскаль 7.0: Учебник для вузов. – Киев, 2001.
11. Фаронов В.В. Система программирования Delphi. – СПб., 2006.
12. Фаронов В.В. Турбо Паскаль 7.0: Практика программирования: учебное пособие.-
М.: ОМД Групп, 2003.
13. Программирование на языке Паскаль: задачник / под ред. Усковой О.Ф. – СПб.:
Питер, 2002.
14. Юркин А.Г. Задачник по программированию. – СПб.: Питер, 2002.
15. M. de Berg, M. van Kreveld, M. Overmars și O. Schwarzkopf, Computational Geometry,
Algorithms and Applications, Springer, 2000.
171
Anexa 2: Selecții din îndrumarul de laborator elaborat
Universitatea de Stat din Tiraspol
Catedra Informatică și Tehnologii Informaționale
TEODORA VASCAN, ANGELA GLOBA, NATALIA LUPAȘCO
GRAFICA ASISTATĂ DE CALCULATOR
Îndrumar de laborator
Chișinău, 2017
172
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 4
TEXTE ȘI STILURI DE TEXT
1. Cunoștințe matematice necesare:
- Coordonate;
- Sisteme de coordonate;
- Metoda coordonatelor;
2. Competențe formate în urma acestei lucrări :
- Inițializarea regimelor grafice în Turbo C++ și Turbo Pascal;
- Abilități de lucru cu textul:
o Extragerea unui mesaj textual;
o Definirea stilului de text;
o Definirea orientației textului;
3. Considerații teoretice:
Pentru formatarea textului în Turbo C++ sunt disponibile următoarele funcții grafice:
1. Outtext () - folosită pentru afișarea textului pe ecran;
2. Outtextxy () - pentru afișarea textului pe ecran în poziția cu coordonatele
(x, y).
3. Settextstyle () - utilizat pentru specificarea stilului de font, direcția de
afișare (verticală sau orizontală), dimensiunea fontului.
4. Setcolor () - funcția este utilizată pentru a schimba culoarea imaginii
curente. Setcolor (RED) sau Setcolor (4) modifică culoarea imaginii curente în
RED (roșie). Amintiți-vă că culoarea implicită a imaginii este albă.
În Anexa 1 găsiți declararea funcțiilor enumerate, precum și câte un exemplu de program în
Turbo C++ și Turbo Pascal ce le utilizează. Anexa 5 conține diverse stiluri de text. Direcția
textului poate fi:
a) orizontală - (HORIZ_DIR sau 0)
b) verticală - (VERT_DIR sau 1)
Problema 1: Folosind diferite funcții grafice disponibile pentru formatarea textului în
limbajul Turbo C++, scrieți un program pentru afișarea textului în diferite dimensiuni, cu culori
diferite și cu diferite stiluri de font.
Rezolvare:
173
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program texte;
uses crt, graph;
const x1=25; y1=25;
var dr, dm,y,x, font:integer;
begin
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
x:=25;
y:=25;
for font:=0 to 4 do begin
settextstyle(font, HorizDir,font+1);
setcolor(font+1);
outtextxy(x,y, 'Text cu diferite font-uri');
y:=y1+25; end;
for font:=0 to 2 do begin
settextstyle(font, VertDir, font+2);
setcolor(font+1);
x:=250;
y:=100;
outtextxy(x,y, 'Text in pozitie verticala');
y:=y1+25; end;
readln;
closegraph;
end.
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
void main()
{
int gd=DETECT,gm,x=25,y=25,font=10;
initgraph(&gd,&gm," ");
for(font=0;font<=4;font++)
{
settextstyle(font,HORIZ_DIR,font+1);
setcolor(font+1);
outtextxy(x,y,"Text in diferite fonturi");
y=y+25;
}
for(font=0; font<=2;font++)
{
settextstyle(font,VERT_DIR,font+2);
setcolor(font+1);
x=250; y=100;
outtextxy(x,y,"Text in pozitie verticala");
y=y+25;
}
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
174
3. Sarcini pentru lucrul individual
1. Scrieți și testați programele din lucrare.
2. Scrieți programul care va genera numele vostru personal cu diferite culori, formând un
pătrat:
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 5
DESENAREA OBIECTELOR PLANE
1. Cunoștințe matematice necesare:
- Recunoașterea formelor obiectului;
- Distanța dintre puncte;
- Diametrul și raza unui cerc;
2. Competențe formate în urma acestei lucrări :
Vas
can T
eodora
Vascan Teodora
Vas
can T
eodora
Vascan Teodora
175
- Abilități de creare a obiectelor bidimensionale folosind
primitivele grafice;
- Deprinderi de poziționare a coordonatelor pe ecranul garfic;
- Aptitudini de recunoaștere a formelor obiectelor reale.
1. Crearea obiectelor plane
Pentru crearea obiectelor plane folosim primitivele grafice. Lucrul cel mai greu realizabil
va fi delimitarea și poziționarea coordonatelor pe ecranul monitorului. Cele mai des utilizate
primitive grafice necesare pentru realizarea obiectelor plane sunt:
Line
Circle
Ellipse
Rectangle
Drawpoly
Exemple de programe ce utilizează aceste funcții le găsiți în Anexa 1.
Problema 1: Se cere de scris un program care va genera imaginea unei case.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program casa;
uses crt, graph;
var dr, dm:integer;
begin
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
cleardevice;
setbkcolor(15);
setcolor(1);
rectangle(60,80,150,200);
rectangle(95,140,120,200);
line(60,80,100,15);
line(100,15,150,80);
circle(100,60,10);
readln;
closegraph;
end.
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd,&gm," ");
setbkcolor(15);
setcolor(5);
rectangle(60,80,150,200); rectangle(95,140,120,200);
line(60,80,100,15);
line(100,15,150,80);
circle(100,60,10);
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
176
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
Problema 2: Se cere de scris un program care va genera imaginea unui automobil.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program masina;
uses crt, graph;
var dr, dm:integer;
begin
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
cleardevice;
setbkcolor(15);
secolor(1);
line(150,100,242,100);
ellipse(242,105,0,90,10,5);
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<dos.h>
void main()
{
int gd = DETECT, gm;
initgraph(&gd, &gm, "C:\\TurboC3\\BGI");
cleardevice();
setbkcolor(15);
setcolor(1);
177
line(150,100,120,150);
line(252,105,280,150);
line(100,150,320,150);
line(100,150,100,200);
line(320,150,320,200);
line(100,200,110,200);
line(320,200,310,200);
arc(130,200,0,180,20);
arc(290,200,0,180,20);
line(270,200,150,200);
circle(130,200,17);
circle(290,200,17);
readln;
closegraph;
end.
line( 150, 100, 242, 100);
ellipse(242, 105, 0, 90, 10, 5);
line(150, 100, 120, 150);
line(252, 105, 280, 150);
line(100, 150, 320, 150);
line(100, 150, 100, 200);
line(320, 150, 320, 200);
line(100, 200, 110, 200);
line( 320, 200, 310, 200);
arc(130, 200, 0, 180, 20);
arc( 290, 200, 0, 180, 20);
line( 270, 200, 150, 200);
circle(130, 200, 17);
circle(290, 200, 17);
getch();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland
Pascal:
178
Problema 3: Se cere de scris un program care va genera imaginea unui peștișor.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
program pestisor;
uses crt, graph;
var dr,dm:integer;
begin
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
cleardevice;
ellipse(520,200,30,330,90,30);
circle(450,193,3);
line(430,200,450,200);
line(597,185,630,170);
line(597,215,630,227);
line(630,170,630,227);
line(597,200,630,200);
line(597,192,630,187);
line(597,207,630,213);
line(500,190,540,150);
line(530,190,540,150);
readln;
closegraph;
end.
#include<stdlib.h>
#include<conio.h>
#include<dos.h>
#include<graphics.h>
#include<ctype.h>
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd,&gm,"C:\\TurboC3\\BGI");
cleardevice();
ellipse(520,200,30,330,90,30);
circle(450,193,3);
line(430,200,450,200);
line(597,185,630,170);
line(597,215,630,227);
line(630,170,630,227);
line(597,200,630,200);
line(597,192,630,187);
line(597,207,630,213);
line(500,190,540,150);
line(530,190,540,150);
getch();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
179
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
Problema 4: Se cere de scris un program care va genera imaginea unui omuleț, realizat cu
ajutorul primitivelor grafice line și circle.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
program omul;
uses crt, graph;
var dr,dm:integer;
begin
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
setcolor(9);
circle(150,150,35);
line(150,185,150,300);
line(150,200,120,230);
line(150,200,180,230);
line(150,300,120,330);
line(150,300,180,330);
outtextxy(230,350,'Salut! Aceasta este grafica pe
calculator!');
readln;
closegraph;
end.
#include<stdio.h>
#include<graphics.h>
#include<conio.h>
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd,&gm," ");
setcolor(9);
circle(150,150,35);
line(150,185,150,300);
line(150,200,120,230);
line(150,200,180,230);
line(150,300,120,330);
line(150,300,180,330);
outtextxy(230,350,"Salut!Aceasta este grafica pe
calculator");
getch();
}
180
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
2. Sarcini pentru lucrul independent:
1. Scrieți și testați programele de mai sus.
2. Scrieți programele care vor genera imaginea cercurilor olimpice.
3. Scrieți programele care va construi diferite tipuri de patrulatere și diferite tipuri de
triunghiuri folosind un meniu.
4. Scrieți programul care va desena tabla de șah pe toată suprafața ecranului.
5. Scrieți câte un program în Turbo C++ și Turbo Pascal care va crea următoarele
obiecte plane:
181
182
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 7
COLORAREA OBIECTELOR GRAFICE
1. Cunoștințe matematice necesare:
- Noțiunea de algoritm;
- Proprietățile algoritmului;
- Recunoașterea formelor obiectelor.
2. Competențe formate în urma acestei lucrări :
- Abilități de folosire a algoritmilor de colorare a obiectelor
grafice;
Abilități de aplicare a algoritmului Floodfill la
colorarea obiectelor grafice ;
Abilități de aplicare a algoritmului Boundary la
colorarea obiectelor grafice;
Abilități de aplicare a algoritmului Scanline la
colorarea obiectelor grafice.
3. Considerații teoretice
Putem umple o imagine sau a un obiect cu o culoare, în două moduri. Cele două moduri
sunt prezentate mai jos:
- Putem colora obiectele folosind algoritmi de umplere, cum ar fi algoritmul Floodfill,
algoritmul Boundary de umplere și algoritmul Scanline de umplere a unui poligon.
- Putem umple obiectul cu o culoare, fără a utiliza orice algoritm de umplere doar
utilizând funcțiile grafice incorporate, cum ar fi floodfill (), setfillstyle () (vezi Anexa
1).
În cele ce urmează vom examina colorarea unui obiect dreptunghic, folosind algoritmul
Floodfill . Uneori vrem să umplem (recolorăm), o zonă care nu este definită într-o singură
culoare de separație. Pictăm astfel de zone, prin înlocuirea unei culori pentru interior specificate
în loc de a căuta o valoare de culoare limită. Această abordare se numește - algoritm Floodfill
care este descris în felul următor:
a) Pornim de la un pixel interior specificat (x, y) și realocăm toate valorile pixelilor, care
sunt setați cu o culoare interioară dată.
183
b) În cazul în care zona are mai mult de o culoare de interior, putem realoca mai întâi
valorile pixelilor așa încât toți pixelii interiori să aibă același culoare.
c) Folosind fie abordarea 4-conexă sau 8-conexă, vom parcurge pozițiile pixelilor până
când toți pixelii de interiorvor fi recolorați.
Agoritmul abordării 4 - conexă:
1. Putem implementa algoritmul de umplere Floodfill prin utilizarea de recursiei.
2. În primul rând toți pixelii ar trebui să fie realocați de culoarea comună. Aici culoarea
comună este neagră.
3. Incepând cu un punct interior al obiectului dat, verificăm următoarea condiție:
If (getpixel (x, y) == old_col) - old_col este culoarea comună.
4. În cazul în care condiția de mai sus este îndeplinită, urmăm apoi 4 etape pentru a umple
obiectul.
putpixel(x,y,fill_col);
flood(x+1,y,fill_col,old_col);
flood(x-1,y,fill_col,old_col);
flood(x,y+1,fill_col,old_col);
flood(x,y-1,fill_col,old_col);
Agoritmul abordării 8 - conexă:
1. Putem implementa algoritmul de umplere Floodfill prin utilizarea de recursiei.
2. În primul rând toți pixelii ar trebui să fie realocați de culoarea comună. Aici culoarea
comună este neagră.
3. Incepând cu un punct interior al obiectului dat, verificăm următoarea condiție:
If (getpixel (x, y) == old_col) - old_col este culoarea comună.
4. În cazul în care condiția de mai sus este îndeplinită, urmăm apoi 8 etape pentru a umple
obiectul.
putpixel(x,y,fill_col);
flood(x+1,y,fill_col,old_col);
flood(x-1,y,fill_col,old_col);
184
flood(x,y+1,fill_col,old_col);
flood(x,y-1,fill_col,old_col);
flood(x + 1, y - 1, fill_col, old_col);
flood(x + 1, y + 1, fill_col, old_col);
flood(x - 1, y - 1, fill_col, old_col);
flood(x - 1, y + 1, fill_col, old_col);
Problema 1: Prin utilizarea conceptului de algoritm de umplere Floodfill, scrieți un
program pentru umplerea unui obiect dreptunghiular cu o culoare dată.
Rezolvare 1: Abordarea 4 - conexă
Codul sursă al programului scris în Turbo C++
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<dos.h>
void flood(int,int,int,int);
void main()
{
int gm, gd=DETECT;
clrscr();
initgraph(&gd, &gm, " " );
rectangle(50, 50, 100, 100);
flood(55,55,9,0);
getch();
}
void flood(int x, int y, int fill_col,int old_col)
{
if (getpixel(x,y)==old_col)
{
delay(10);
putpixel(x,y,fill_col);
flood(x+1, y, fill_col, old_col);
flood(x-1, y, fill_col, old_col);
flood(x, y+1, fill_col, old_col);
flood(x, y-1, fill_col, old_col);
}
getch();
closegraph();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
185
Rezolvare 2: Abordarea 8 - conexă
Codul sursă al programului scris în Turbo C++
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<dos.h>
void flood(int,int,int,int);
void main()
{
int gm, gd=DETECT;
clrscr();
detectgraph(&gd,&gm);
initgraph(&gd, &gm, " " );
rectangle(50, 50, 100, 100);
flood(55,55,12,0);
getch();
}
void flood(int x, int y, int fill_col,int old_col)
{
if (getpixel(x,y)==old_col)
{
delay(10);
putpixel(x,y,fill_col);
flood(x+1, y, fill_col, old_col);
flood(x-1, y, fill_col, old_col);
flood(x, y+1, fill_col, old_col);
flood(x, y-1, fill_col, old_col);
186
flood(x+1, y-1, fill_col, old_col);
flood(x+1, y+1, fill_col, old_col);
flood(x-1, y-1, fill_col, old_col);
flood(x-1, y+1, fill_col, old_col);
}
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Algoritmul de umplere Boundary
1. Începem dintr-un punct din interiorul unei regiuni și vopsim din interior spre exterior,
spre granița.
2. În cazul în care granița este specificată într-o singură culoare, algoritmul de umplere
procesează spre exterior pixel cu pixel până când culoarea limită este întâlnită.
3. O procedură de umplere Boundary acceptă ca intrare coordonatele punctului interior (x,
y),
o culoare de umplere, și o culoare limită.
Pașii algoritmului:
Următorii pași ilustrează ideea algoritmului de umplere Boundary recursiv:
1. Începeți cu un punct interior.
2. Dacă pixelul curent nu este deja umplut și în cazul în care acesta nu este un
punct de margine, apoi setați pixel cu culoarea de umplere, și stocați pixelii
187
învecinați (4 sau 8-conexă). Se depozitează numai pixelul vecin care nu este
deja umplut și nu este un punct de margine.
3. Selectați următorul pixel din stivă, și continuați cu pasul 2.
În abordarea 4 - conexă, putem umple un obiect în doar 4 direcții. Avem 4 posibilități de
trecere la următorul pixel de la pixelul curent.
În abordarea 8 - conexă, putem umple un obiect în 8 direcții. Avem 8 posibilități de trecere
la următorul pixel de la pixelul curent.
Problema2: Prin utilizarea conceptului de algoritm de umplere Boundary, scrieți un
program pentru umplerea unui obiect cu o culoare dată.
Rezolvare 1: Abordarea 4 - conexă
Codul sursă al programului scris în Turbo C++
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<dos.h>
void boundary_fill(int x, int y, int fcolor, int bcolor)
{
if ((getpixel(x,y)!=bcolor)&&(getpixel(x,y)!=fcolor))
{
delay(10);
putpixel(x,y,fcolor);
boundary_fill(x+1,y,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x-1,y,fcolor, bcolor);
boundary_fill(x,y+1,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x,y-1,fcolor,bcolor);
}
}
void main()
{
int x,y,fcolor,bcolor;
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd,&gm," ");
printf("Introdu un punt de interior (x,y):");
scanf("%d%d",&x,&y);
printf("Introdu culoare de granita: ");
scanf("%d", &bcolor);
printf("Introdu noua culoare:");
188
scanf("%d", &fcolor);
circle(100,200,45);
boundary_fill(x,y,bcolor,fcolor) ;
getch();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezolvare 2: Abordarea 8 - conexă
Codul sursă al programului scris în Turbo C++
#include<graphics.h>
#include<dos.h>
void boundary_fill(int x, int y, int fcolor, int bcolor)
{
if ((getpixel(x,y)!=bcolor)&&(getpixel(x,y)!=fcolor))
{
delay(10);
putpixel(x,y,fcolor);
boundary_fill(x+1,y,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x,y+1,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x+1,y+1,fcolor, bcolor);
boundary_fill(x-1,y-1,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x-1,y,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x,y-1,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x-1,y+1,fcolor,bcolor);
boundary_fill(x+1,y-1,fcolor,bcolor);
}
}
void main()
{
189
int x,y,fcolor,bcolor;
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd,&gm," ");
printf("Introdu un punct de interior (x,y):");
scanf("%d%d",&x,&y);
printf("Introdu o culoare de granita: ");
scanf("%d", &bcolor);
printf("Introdu o noua culoare:");
scanf("%d", &fcolor);
rectangle(50, 50,100,100);
boundary_fill(x,y,fcolor,bcolor) ;
getch();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
De asemenea, putem colora obiecte folosind funcțiile SetFillStyle, SetColor, FillEllipse
pe care le puteți găsi în anexa 1 însoțite cu exemple.
4. Sarcini pentru lucrul individual
1. Scrieți, executați și analizați programele din lucrare.
2. Scrieți programele în Turbo Pascal, care vor implementa algoritmii de colorare descriși în
lucrare.
3. Scrieți și testați programele din anexa 1 de la funcțiile SetFillStyle, SetColor și FillEllipse.
190
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 8
TRANSFORMĂRILE TRIDIMENSIONALE
1. Cunoștințe matematice necesare:
- Noțiunea de transformare geometrică;
- Translația, omotetia, și rotația în spațiu;
- Vectori și operații cu vectorii;
- Proiecțiile, ecuațiile și clasificarea lor;
- Construcția secțiunilor transversale ale figurilor spațiale etc.
2. Competențe formate în urma acestei lucrări :
- Abilități de folosire a transformărilor geometrice
tridimensionale la crearea obiectelor spațiale;
- Aptitudini de folosire a transformărlor tridimensionale la
animarea obiectelor spațiale;
- Abilități de folosire a combinațiilor de transformări
geometrice tridimensionale la crearea scenelor grafice.
3. Considerații teoretice
Asupra obiectelor spațiale putem aplica transformările:
Translația;
Scalarea;
Rotația etc.
Translația este definită ca mișcarea unui obiect dintr-o poziție în altă poziție, păstrând
distanțele dintre puncte. Când mișcăm obiectele ne bazăm pe distanțele de translație tx – față de
axa Ox, ty –față de axa Oy și tz – față de axa Oz. Considerăm (x,y,z) coordonatele unui punct.
Atunci noile coordonate ale punctului dat după ce a fost supus translației se vor calcula după
formulele:
tzzz
tyyy
txxx
Scalarea este transformarea modifică dimensiuile obiectului, mărindu-l sau micșorându-l.
La scalare un rol important îl joacă factorii de scalare față de axele Ox, Oy și Oz. Dacă factorul
de scalare este pozitiv obiectul se mărește, dacă acesta este negativ atunci are loc micșorarea
obiectului. Noile coordonate ale punctului (x,y,z) supus transformării de scalare se vor calcula:
191
szzz
syyy
sxxx
*
*
*
Rotația este transformarea care repoziționează toate punctele obiectului de-a lungul unei
căi circulare.
Matricele de transformare pentru transformările 3D de mai sus sunt prezentate mai jos:
1000
100
010
001
Tz
Ty
Tx
T - matricea translației;
1000
000
000
000
Sz
Sy
Sx
S - matricea scalării;
1000
0cossin0
0sincos0
0001
xR - matricea de rotatie în jurul axe Ox;
1000
0cos0sin
0010
0sin0cos
yR - matricea de rotație față de axa Oy;
1000
0100
00cossin
00sincos
zR - matricea de rotație față de axa Oz.
Proiecţii. Complexitatea calculului în aplicaţii grafice orientate 3D este datorată celei dea
treia dimensiuni. Soluţia aplicată este folosirea proiecţiilor ca aplicaţii de transformare a
obiectului 3D în obiectul 2D. Proiecţia unui obiect tridimensional se defineşte astfel: razele de
proiecţie (numite proiectori) trec printr-un punct dat al spaţiului (numit centru de proiecţie) şi
prin fiecare punct al obiectului, intersectînd planul de proiecţie pe care se realizează proiecţia.
Proiecţiile plane pot fi paralele sau perspective. Acestea diferă prin distanţa dintre centrul de
proiecţie şi planul de proiecţie. Dacă distanţa este finită se obţine proiecţia perspectivă; dacă
distanţa este infinită se obţine proiecţia paralelă . Proiecţia perspectivă este caracterizată de
192
poziţia centrului de proiecţie şi de planul de proiecţie. Proiecţia paralelă este caracterizată de
direcţia de proiecţie şi de planul de proiecţie.
Matricea proiecției izometrice:
3
2
6
1
6
1
02
1
2
1
P
Procedura de calcul (scrisă în Turbo Pascal) a proiecției dimetrice este:
procedure compute_dimetric_matrix(alpha:real; var P:projection);
var
t:real;
begin
alpha:=pi*alpha/180.0;
P[1,1]:=-1.0/sqrt(2.0);
P[1,2]:=-P[1,1];
P[1,3]:=0.0;
T:=sin(alpha)/cos(alpha);
P[2,1]:=t*P[1,1];
P[2,2]:=P[2,1];
P[2,3]:=sqrt(1.0-aqr(t));
end;
Procedura de calcul (scrisă în Turbo Pascal) a proiecției oblice este:
procedure compute_oblique_matrix(alpha:real; var P:projection);
begin
alpha:=pi*alpha/180.0;
P[1,1]:=-sin(alpha);
P[1,2]:=1.0;
P[1,3]:=0.0;
P[2,1]:=-cos(alpha);
P[2,2]:=0.0;
P[2,3]:=1.0;
end;
Problema 1: Scrieți un program care va deplasa un obiect tridimensional dintr-o poziție în
alta, folosind translația.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program translatia3d; #include<stdio.h>
193
uses crt, graph;
var dr,d1,x1,x2,y1,y2,mx,my,dm,a1,a2,b1,x,y,b2,d2:
integer;
begin
clrscr;
writeln('Translatia tridimensionala a unui
paralelipiped');
writeln('Introdu valorile (x1,y1):');
readln(x1,y1);
writeln('Introdu valorile (x2,y2):');
readln(x2,y2);
writeln('introdu distantele traslatiei');
readln(x,y);
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
begin
d1:=round((x2-x1)/4);
mx:=round((x1+x2)/2);
my:=round((y1+y2)/2);
setcolor(14);
bar3d(x1,y1,x2,y2,d1,topon);
outtextxy(200,200,'Paralelipipedul initial');
a1:=x1+x;
a2:=x2+x;
b1:=y1+y;
b2:=y2+y;
d2:=round((a2-a1)/4);
setcolor(5);
bar3d(a1,b1,a2,b2,d2,topon);
outtextxy(250,380,'Paralelipipedul dupa translatie')
end;
readln;
closegraph;
end.
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<math.h>
#include<process.h>
int x1, x2,y1,y2,mx,my,depth;
void draw();
void trans();
void main()
{
int gm,c,gd=DETECT;
initgraph(&gd, &gm, " " );
printf("\n\t\Translatia tridimensionala\n\n");
printf("\nIntrodu valoarile (x1,y1):");
scanf("%d%d", &x1,&y1);
printf("Introdu valorile (x2,y2):");
scanf("%d%d", &x2,&y2);
depth=(x2-x1)/4;
mx=(x1+x2)/2;
my=(y1+y2)/2;
draw();
getch();
cleardevice();
trans();
getch();
}
void draw()
{
bar3d(x1,y1,x2,y2,depth,1);
}
void trans()
{
int a1,a2,b1,b2,dep,x,y;
printf("\n Introdu distantele de translatie:" );
scanf("%d%d", &x,&y);
a1=x1+x;
a2=x2+x;
b1=y1+y;
b2=y2+y;
dep=(a2-a1)/4;
bar3d(a1,b1,a2,b2,dep,1);
194
setcolor(5);
draw();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
195
Problema 2: Scrieți un program care va aplica asupra unui paralelipiped transformarea de
scalare.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo
Pascal
Codul sursă al programului scris în Turbo
C++
Program scalarea3d;
uses crt, graph;
var dr,d1,x1,x2,y1,y2,mx,my,dm,a1,a2,b1,x,y,
b2,d2:integer;
begin
writeln('Translatia tridimensionala a unui
paralelipiped');
writeln('Introdu valorile (x1,y1):');
readln(x1,y1);
writeln('Introdu valorile (x2,y2):');
readln(x2,y2);
writeln('introdu factorii de scalare');
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<math.h>
#include<process.h>
int x1, x2,y1,y2,mx,my,d1;
void draw();
void scale();
void main()
{
int gm,c,gd=DETECT;
initgraph(&gd, &gm, " " );
196
readln(x,y);
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
begin
d1:=round((x2-x1)/4);
mx:=round((x1+x2)/2);
my:=round((y1+y2)/2);
setcolor(14);
bar3d(x1,y1,x2,y2,d1,topon);
outtextxy(200,100,'Paralelipipedul initial');
a1:=mx+(x1-mx)*x;
a2:=mx+(x2-mx)*x;
b1:=my+(y1-my)*y;
b2:=my+(y2-my)*y;
d2:=round((a2-a1)/4);
setcolor(5);
bar3d(a1,b1,a2,b2,d2,topon);
outtextxy(250,200,'Paralelipipedul dupa scalare')
end;
readln;
closegraph;
end.
printf("\n\t\Scalarea tridimensionala\n\n");
printf("\nIntrodu valoarile (x1,y1):");
scanf("%d%d", &x1,&y1);
printf("Introdu valorile (x2,y2):");
scanf("%d%d", &x2,&y2);
d1=(x2-x1)/4;
mx=(x1+x2)/2;
my=(y1+y2)/2;
draw();
getch();
cleardevice();
scale();
getch();
}
void draw()
{
bar3d(x1,y1,x2,y2,d1,1);
}
void scale()
{
int a1,a2,b1,b2,d2,x,y;
printf("\n Introdu factorii de scalare:" );
scanf("%d%d", &x,&y);
a1=mx+(x1-mx)*x;
a2=mx+(x2-mx)*x;
b1=my+(y1-my)*y;
b2=my+(y2-my)*y;
d2=(a2-a1)/4;
bar3d(a1,b1,a2,b2,d2,1);
setcolor(5);
draw();
}
197
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
Rezultatul execuției programului Borland Pascal:
198
Problema 3: Scrieți un program care va aplica asupra unui paralelipiped transformarea de
rotație.
Rezolvare:
Codul sursă al programului scris în Turbo C++
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<graphics.h>
#include<math.h>
#include<process.h>
int x1, x2,y1,y2,mx,my,d1;
void draw();
void rotate();
void main()
{
int gm,c,gd=DETECT;
initgraph(&gd, &gm, " " );
printf("\n\t\Rotatia tridimensionala\n\n");
printf("\nIntrodu valorile (x1,y1):");
scanf("%d%d", &x1,&y1);
printf("Introdu valorile (x2,y2):");
scanf("%d%d", &x2,&y2);
d1=(x2-x1)/4;
mx=(x1+x2)/2;
my=(y1+y2)/2;
draw();
getch();
cleardevice();
199
rotate();
getch();
}
void draw()
{
bar3d(x1,y1,x2,y2,d1,1);
}
void rotate()
{
float t;
int a1,a2,b1,b2,d2;
printf("\n Introdu unghiul de rotatie:" );
scanf("%f", &t);
t=t*(3.14/180);
a1=mx+(x1-mx)*cos(t)-(y1-my)*sin(t);
a2=mx+(x2-mx)*cos(t)-(y2-my)*sin(t);
b1=my+(x1-mx)*sin(t)-(y1-my)*cos(t);
b2=my+(x2-mx)*sin(t)-(y2-my)*cos(t);
if(a2>a1)
d2=(a2-a1)/4;
else
d2=(a1-a2)/4;
bar3d(a1,b1,a2,b2,d2,1);
setcolor(5);
draw();
}
Rezultatul execuției programului Turbo C++:
200
Problema 4: Realizați secțiunea diagonală a unui paralelipiped dreptunghiular.
Rezolvare:
Codul programului în Turbo Pascal:
program Sectiune_diagonala;
uses graph;
var dr,dm:integer;
font:word;
begin
font:=installuserfont('goth');
dr:=detect;
initgraph(dr,dm,' ');
setfillstyle(0,0);
bar3d(120,120,480,360,80,true);
line(120,360,200,300);
line(200,300,200,62);
line(200,300,560,300);
line(200,300,480,360);
line(200,62,480,120);
setfillstyle(3,15);
201
floodfill(202,70,15);
floodfill(202,130,15);
floodfill(475,340,15);
settextstyle(font,0,4);
outtextxy(220,420,'PARALELIPIPED');
readln;
closegraph;
end.
Rezultatul execuției programului:
Problema 5: Realizați un program care va genera proiecțiile izometrice ale unui cub și ale
unei suprafeței descrise de ecuația 22cos),( yxyxf .
Rezolvare:
Codul programului în Turbo Pascal:
program proiectii;
uses dos,crt, graph;
type
vector=array[1..3] of real;
projection=array[1..2] of vector;
var
abs_x_center,abs_y_center:integer;
202
x,y,z, xstep, ystep, theta:real;
i,j,xold,yold,xnew,ynew,gd,gm:integer;
p:projection;
hold_color:word;
const
xCount=50;
yCount=50;
xMin=-100;
xMax=100;
yMin=-100;
yMax=100;
function fun(x,y:real):real;
begin
fun:=cos(sqrt(x*x+y*y));
end;
procedure init;
begin
clearviewport;
setcolor(14);
setbkcolor(1);
end;
procedure out_text_XY(ss:string;x,y:integer;color:word);
begin
hold_color:=getcolor;
Setcolor(color);
outTextXY(x+abs_x_center,abs_y_center-y,ss);
SetColor(hold_color);
end;
procedure put_pixel(x,y:integer;color:word);
begin
PutPixel(x+abs_x_center,abs_y_center-y,color);
end;
procedure norm_line(x0,y0,x1,y1:integer;color:word);
begin
hold_color:=GetColor;
Setcolor(color);
line(x0+abs_x_center,abs_y_center-y0,x1+abs_x_center,abs_y_center-y1);
setcolor(hold_color);
end;
procedure compute_isometric_matrix(var P:projection);
203
begin
P[1,1]:=-1.0/sqrt(2.0);
P[1,2]:=-P[1,1];
P[1,3]:=0.0;
P[2,1]:=-1.0/sqrt(6.0);
P[2,2]:=P[2,1];
P[2,3]:=-2.0*P[2,1];
end;
procedure project(const P:projection;const x,y,z:real;
const u0,v0:integer; var u,v:integer);
begin
u:=u0+round(P[1,1]*x+P[1,2]*y+P[1,3]*z);
v:=v0+round(P[2,1]*x+P[2,2]*y+P[2,3]*z);
end;
procedure FindScreenCoordinates(var x,y:real; var xp,yp:integer);
begin
z:=10*fun(0.1*x, 0.1*y);
project(P, x,y,z,0,0,xnew,ynew);
end;
procedure draw_cube;
var xp, yp:array[1..8] of integer;
begin
project(P, 50, 50, 50, 0, 0, xp[1], yp[1]);
project(P, -50, 50, 50, 0, 0, xp[2], yp[2]);
project(P, -50, -50, 50, 0, 0, xp[3], yp[3]);
project(P, 50, -50, 50, 0, 0, xp[4], yp[4]);
project(P, 50, 50, -50, 0, 0, xp[5], yp[5]);
project(P, -50, 50, -50, 0, 0, xp[6], yp[6]);
project(P, -50, -50, -50, 0, 0, xp[7], yp[7]);
project(P, 50, -50, -50, 0, 0, xp[8], yp[8]);
norm_line(xp[2], yp[2], xp[1], yp[1], white);
norm_line(xp[3], yp[3], xp[2], yp[2], white);
norm_line(xp[4], yp[4], xp[3], yp[3], white);
norm_line(xp[1], yp[1], xp[4], yp[4], white);
norm_line(xp[5], yp[5], xp[1], yp[1], white);
norm_line(xp[6], yp[6], xp[5], yp[5], white);
norm_line(xp[7], yp[7], xp[6], yp[6], LightGray);
norm_line(xp[8], yp[8], xp[7], yp[7], LightGray);
norm_line(xp[5], yp[5], xp[8], yp[8], white);
204
norm_line(xp[2], yp[2], xp[6], yp[6], white);
norm_line(xp[7], yp[7], xp[3], yp[3], LightGray);
norm_line(xp[4], yp[4], xp[8], yp[8], white);
end;
procedure draw_surf;
begin
xStep:=(xMax-xMin)/xCount;
yStep:=(yMax-yMin)/yCount;
for i:=0 to xCount do
begin
x:=xMin+i*xStep;
y:=yMin;
findscreencoordinates(x,y,xnew,ynew);
xold:=xnew;
yold:=ynew;
for j:=0 to ycount do
begin
y:=ymin+j*ystep;
findscreencoordinates(x,y,xnew,ynew);
norm_line(xnew, ynew, xold, yold, Yellow);
xold:=xnew;
yold:=ynew;
end;
end;
for i:=0 to ycount do
begin
y:=ymin+i*ystep;
x:=xmin;
findscreencoordinates(x,y,xnew,ynew);
xold:=xnew;
yold:=ynew;
for j:=0 to xcount do
begin
x:=xmin+j*xstep;
findscreencoordinates(x,y,xnew,ynew);
norm_line(xnew, ynew, xold, yold, Yellow);
xold:=xnew;
yold:=ynew;
end;
end;
205
end;
Begin
abs_x_center:=(640+1) div 2;
abs_y_center:=(480+1) div 2;
gd:=detect;
initgraph(gd,gm, ' ') ;
compute_isometric_matrix(P); init;
out_text_xy('Proiectia isometrica', -150, 150, Yellow);
draw_cube; readln;
compute_isometric_matrix(P); init;
out_text_xy('Proiectia isometrica', -150, 150, Yellow);
draw_surf; readln;
closegraph;
end.
Rezultatul execuției programului:
206
4. Sarcini pentru lucrul individual
1. Scrieți și testați programele de mai sus.
2. Scrieți programul care ar supune transformărilor tridimensionale o piramidă
triunghiulară cu fețele colorate în diferite culori.
3. Realizați programele din problema 4 și problema 5 în Turbo C++.
4. Scrieți programul care va realiza secțiunea ce trece prin diagonala bazei și vârful unei
piramide deptunghiulare.
5. Realizați un program care va genera proiecțile oblică și dimetrică a cubului și a
suprafeței din problema 5.
207
Anexa 3. Ancheta studentului
Ancheta studentului
Stimate student!
Ancheta de față este destinată pentru determinarea atitudinii către matematică a viitorilor
specialiști în informatică și va ajuta la cercetarea orientată spre îmbunătățirea pregătirii
matematice a stundenților informaticieni.
Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări:
1. Data completării anchetei ________________________________________________
2. Universitatea, Facultatea, anul ____________________________________________
3. Planificați să lucrați pe specialitate după absolvirea universității? _________________
4. Aveți experiență de lucru pe specialitate? ____________________________________
5. Indicați disciplinele, care după părerea dvs., sunt cele mai importante în pregătirea
profesională a viitorului informatician (numerotați-le în ordinea crescătoare a
importanței)
6. Considerați că matematica este necesară unui informatician? ____________________
De ce ?__________________________________________________________________
7. Care compartimente ale matematicii, după părerea dvs. pot fi de folos informaticienilor la
rezolvarea problemelor profesionale? Notați cu semnul “+” compartimentele selectate în
coloana din partea dreaptă a tabelului.
Nr.
1. Algebra Vectorială
2. Geometria analitică
3. Teoria matricelor și determinanților
4. Sisteme de ecuații liniare
208
5. Transformări liniare
6. Numere complexe
7. Funcții și graficele lor
8. Calculul diferențial
9. Limite și continuitatea funcției
10. Calculul integral
11. Șiruri numerice
12. Șiruri funcționale
13. Ecuații diferențiale
14. Teoria probabilității
15. Matematica statistică
16. Mulțimi și operații cu mulțimi
17. Dependențe funcționale
18. Cercetarea operațională
19. Teoria grafurilor
20. Transformări în plan și spațiu
8. După părerea dvs. ce poate fi schimbat în procesul de studiere a matematicii? ______
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
____________________________________________________________________
9. Cum credeți, sunt necesare careva cunoștințe matematice la proiectarea bazelor de date?
________________________________________________________________
Dar la grafica computațională? ____________________________________________
10. Dacă toate disciplinele, studiate la universitate se vor împărți în 4 grupuri:
a) Necesare, cele mai importante discipline pentru viitoarea profesie, care trebuie studiate
aprofundat;
b) Semnificative, care pot fi studiate în volum minimal necesar;
c) Mai puțin semnificative, care pot fi studiate la nivel superficial;
d) Nesemnificative, care pot fi studiate facultativ, după alegerea și dorința studentului,
atunci la ce care categorie clasificați matematica?
Mulțumim!
209
Anexa 4. Ancheta specialistului
Ancheta specialistului
Stimate specialist!
Această anchetă este destinată pentru diagnostificarea nivelului de folosire a aparatului
matematic de către un specialist ce folosește calculatorul în activitatea sa profesională și va
ajuta la cercetarea orientată spre îmbunătățirea pregătirii matematice a studenților
informaticieni.
Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări:
1. Data completării anchetei________________________________________________
2. În ce an ați absolvit universitatea?_________________________________________
3. Locul de lucru, funcția __________________________________________________
4. Cum considerați, matematica este necesară unui specialist ce folosește în practica sa de
lucru calculatorul? ___________________________________________________
5. Dacă toate disciplinele, studiate la universitate se vor împărți în 4 grupuri:
a) Necesare, cele mai importante discipline pentru viitoarea profesie, care trebuie studiate
aprofundat;
b) Semnificative, care pot fi studiate în volum minimal necesar;
c) Mai puțin semnificative, care pot fi studiate la nivel superficial;
d) Nesemnificative, pot fi studiate facultativ, după alegerea și dorința studentului,
atunci la ce categorie clasificați matematica? ________________________________
6. Vă ajută la lucru cunoștințele matematice?___________________________________
7. Au apărut careva situații, când ați înțeles că pentru rezolvarea problemei profesionale nu
vă ajung cunoștințe matematice sau capacități de a aplica unele metode
matematice?_____________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Mulțumim!
210
Anexa 5. Metoda de diagnosticare a componentei motivaționale a CPI
după Т.Д. Дубовицкая
Stimați studenți! Sunteți invitați să participați la un studiu care vizează îmbunătățirea
eficacității formării. Citiți fiecare afirmație și exprimați-vă atitudinea față de disciplina prin a
răspunde prin „da” sau „nu” la următoarele afirmații:
Rețineți că calitatea recomandărilor noastre va depinde de sinceritatea și acuratețea
răspunsurilor dumneavoastră.
Vă mulțumim pentru participarea la sondaj.
1. Studiul acestui obiect îmi va da posibilitatea de a învăța multe lucruri importante pentru
mine, pentru a arăta capacitățile mele.
2. Studiul obiectului m-a interesat, și vreau să știu pe subiect cât mai mult posibil.
3. În studiul obiectului am destule cunoștințele pe care le primesc în clasă.
4. Temele și sarcinile educative pe această nu mă interesează, eu le fac, deoarece sunt
cerute de profesor.
5. Dificultățile care apar în studiulobiectului, îl fac chiar mai distractiv pentru mine.
6. In studiul obiectului, citesc independent literatură suplimentară în plus față de manuale și
literatura recomandată.
7. Cred că întrebările teoretice dificile cu privire la acest obiect nu trebuie de studiat.
8. Dacă ceva nu se primește la acest obiect, încerc să înțeleg și de a ajung esență.
9. La lecțiile acestui obiect am de multe ori o astfel de stare, în care „nu doresc să învăț.“
10. Lucrez și rezolv probleme numai sub supravegherea cadrului didactic (profesor).
11. Materialul de studiu pe această temă, cu un interes îl discut în timpul liber (la recreație,
la domiciliu), cu colegii (prietenii).
12. Încerc să îndeplineasc sarcinile pe cont propriu la acest obiect, nu-mi place când sunt
ajutat.
13. În măsura posibilităților, încercați să copii de la camarazii mei, sau rog pe cineva să
facă treaba în locul meu.
14. Eu cred că toate cunoștințele ale acestui obiect sunt valoroase și, eventual, trebuie să
știu despre acest obiect cât mai mult posibil.
15. Nota la acest obiect pentru mine este mai importantă decât cunoașterea.
16. Dacă eu sunt prost pregătit pentru lecție, nu suntdeosebit de supărat sau îngrijorat.
17. Interesele și hobby-urile mele în timpul lor liber sunt legate de acest obiect.
211
18. Acest curs este greu pentru mine, și am să mă forțeze pentru a efectua sarcini de
învățare.
19. În cazul în care din cauza bolii (sau din alte motive) absentez lecțiile acestui obiect mă
întristez.
20. Dacă ar fi posibil, aș exclude obiectul din programul de studiu (curriculum).
Prelucrarea rezultatelor
Numărarea indicatorilor chestionarului se efectuează în conformitate cu o cheie, în cazul în
care „Da“ înseamnă răspunsurile pozitive (adevărat; probabil adevărat), și „Nu“ - negativ
(probabil, nu este adevărat, ).
Dа 1, 2, 5, 6, 8, 11, 12, 14, 17, 19
Nu 3, 4, 7, 9, 10, 13, 15, 16, 18, 20
212
Anexa 6. Chestionar de diagnosticare a necesităților de auto-dezvoltare a CPI
după Н.П. Фетискин
Va oferim o serie de indicatori pentru a evalua nivelul de competență profesională și
matematică. Evaluați-vă pe o scală de 10 puncte fiecare indicator. Un punct - indicele de
severitate minim, 10 puncte - maxim.Vă înscrieți răspunsul prin bifare. Vă mulțumim pentru
munca depusă!
Evaluați următorii indicatori 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Conștientizarea importanței personale a
educației continue în activitățile
profesionale
Prezența intereselor cognitive în domeniul
profesional de activitate
Curiozitatea
Dorința de a obține apreciere înaltă a
activităților sale de auto-educație
Nevoia de auto-educație în matematică
Încredere în sine
Nivelul de cunoștințe matematice
Nivelul abilităților matematice
Nivelul de cunoștințe și abilități
profesionale și matematice
Cheia metodei:
Mai mult de 70 de puncte –nivelul creativ
40-69 de punctre – nivelul productiv
1-39 de puncte – nivelul reproductiv
213
Declarația privind asumarea răspunderii
Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat
sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează
să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.
Vascan Teodora
31.05.2017
214
CURRICULUM VITAE
Numele: Vascan
Prenumele: Teodora
Data nașterii: 03.05.1977, s. Copceac, r-nul Ștefan Vodă
Educația și formare:
2014-2017: Universitatea de Stat din Tiraspol, studii prin doctorat
2002-2004: Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” studii doctorat – nefinisate
2001-2002: Universitatea de Stat din Tiraspol, masterat în matematică ;
1995-2000: Universitatea de Stat din Tiraspol, studii de licență în ”Matematică şi Informatică”
1984-1994: Școala medie nr.1 din Ștefan-Vodă
Stagii:
o 10 februarie 2016, Continuing Education Institute, Teach ME activity 3.4. Train-
the – train sessions, în cadrul proiectului TeachME, o-funded by the Erasmus+
Programme of the European Union.
o Aprilie 2016, Beginners English language course level (48 academic hours).
o 20 mai – 20 iunie 2016, Folosirea tablei interactive și a softului pentru crearea
lecțiilor interactive SMART Notebook Software, Ministerul Educației al
Republicii Moldova, TridimensionalTEC, Universitatea Perspectiva-INT.
o Februarie-mai, 2010, „Techologies and Resources for e-Learning”, în cadrul
proiectului 45035-TEMPUS-2008-LT-JPTHN „Western-Eastern Teacher
Education Network”.
o 15 ianuarie – 1 februarie 2011, „Metodologia utilizării TIC în învăţămîntul
superior”, Universitatea de Stat din Tiraspol.
o 22 noiembrie – 2 decembrie 2011, «Эффективная работа преподователя»,
Национальный открытый Университет «Интуит», г. Москва.
Domenii de interes științific:
o Didactica informaticii;
o Tehnologii informaționale și de comunicație în procesul de instruire;
o Grafica asistată de calculator și sisteme de gestiune a bazelor de date
o Legăturile interdisciplinare
215
Participări la foruri științifice naționale și internaționale:
- Conferința științifică internațională „The 23 rd Conference on Aplplied and
Industrial Mathematics”, Suceava, România, September 17-20, 2015.
- Conferința științifică națională cu participare internațională „Învățământul
superior din Republica Moldova la 85 de ani”, 24-25 septembrie, UST,
Chișinău, 2015.
- Conferința științifică internațională Mahematics & Information
Technologies: Research and Education (MITRE-2016) dedicated to the 70th
anniversary of the Moldova State University. Chişinău, iunie 23-26, 2016.
- Conferinţa știinţifico-practică internaţională «Știință, educație, cultură»,
Universitatea de Stat din Comrat, 10 februarie, 2017.
- The fourth conference of matematical society of the Republic of Moldova,
dedicated to the centenary of Vladimir Andrunachievici, june 28- july 2,
Chișinău, 2017.
Lucrări științifice și științifico-metodice publicate: 5 articole științifice în reviste naționale de
Categoriile B și C, 5 comunicări la conferințele științifice, o lucrare metodico-didactică
(îndrumar de laborator).
Cunoașterea limbilor:
RUSĂ ENGLEZĂ FRANCEZA
Abilitatea de a citi Excelent Excelent Excelent
Abilitatea de a scrie Bine Bine Bine
Abilitatea de a vorbi Bine Satisfăcător Bine
Date de contact de serviciu:
Adresa: or. Chișinău, str. Gh. Iablocikin 5
Telefon: 079010567
e-mail: [email protected]