Ecografia este o investigatie imagistica non-invaziva, care utilizeaza ultrasunetele reflectate de organismul uman. Este o analiza operator-dependenta: e nevoie atat de un aparat performant, cat si de un ecografist cu experienta.

Este usor de tolerat si de acceptat de catre pacient si, din acest motiv, reproductibila ori de cate ori este necesar pentru diagnostic sau pentru monitorizarea evolutiei unei afectiuni. Pana in prezent, studiile nu au demonstrat efecte nocive asupra tesuturilor, cu unele mentiuni speciale pentru gravide.

Astfel, un studiu suedez recent a demonstrat faptul ca nou-nascutii gravidelor care au efectuat multiple ecografii in timpul sarcinii au o probabilitate mai mare de a fi stangaci decat copiii mamelor care nu si-au monitorizat ecografic sarcina (date semnificative statistic). Pe baza acestor informatii se poate presupune un efect potential nociv al ultrasunetelor asupra sistemului nervos al fatului; in plus, supraadaugarea explorarii Doppler poate provoca o supraincalzire a tesuturilor, cu efecte negative asupra fatului.

Avantaje

- neinvazivitatea metodei si accesibilitatea sa extinsa;- este o tehnica de prima alegere in evaluarea initiala a unei game largi de afectiuni, dar si in urmarirea ulterioara a acestora si, in cazuri selectionate, chiar si in tratament;

- este extrem de utila si de neinlocuit in multe situatii clinice.

Dezavantaje

- printre limitele ecografiei se numara un aparat mai putin sensibil sau un ecografist neexperimentat;

- mai pot modifica rezultatele: prezenta de gaze in intestine (impiedica vizualizarea organelor situate profund in cavitatea abdominala, de exemplu, pancreasul);

- tesutul adipos in exces;

- lipsa de cooperare a pacientului.

Ce se afla prin ecografie?

Prin explorarea ficatului se pot decela afectiuni hepatice localizate (tumori benigne sau maligne) sau difuze (steatoza, ciroza).

Vizualizarea colecistului permite identificarea litiazei biliare si a complicatiilor acesteia: litiaza de coledoc, colecistita acuta sau neoplasmul de vezica biliara. Ultrasonografia descrie diverse aspecte patologice pancreatice: pancreatita acuta sau cronica, pseudochiste sau tumori, dar adesea este necesara tomografia computerizata, obligatoriu cu substanta de contrast.

Prezenta adenopatiilor sau leziunile splenice se pot aprecia prin ecografie, metoda fiind complementara pentru diagnosticul bolilor hematologice, dar si pentru metastaze hepatice sau ganglionare.

In sarcina, ecografia are un rol major in aprecierea varstei sarcinii, urmarirea evolutiei si identificarea malformatiilor congenitale. Marimea splinei corelata cu diametrele vaselor din sistemul port sunt deosebit de utile pentru definirea sindromului de hipertensiune portala, care apare cel mai frecvent in cadrul cirozei hepatice.

Ecografia pelvina cu vezica urinara plina permite vizualizarea ecostructurii si a dimensiunilor uterului (pentru tumori – fibrom uterin, sarcina sau alte aspecte patologice sau fiziologice), dar si aprecierea ovarelor (pentru tumori benigne – chisturi, sau maligne – chistadenocarcinom).

Ecografia de tub digestiv evidentiaza leziunile de perete, astfel incat se poate sustine diagnosticul de apendicita acuta, se pot aprecia leziunile din bolile inflamatorii intestinale sau se remarca ulcere si stenoze.

Explorarea ecografica a rinichilor permite evidentierea litiazei renale, a malformatiilor sau a tumorilor benigne sau maligne renale.

O procedura comoda

Pentru initierea terapiei hepatitelor cronice virale cu interferon este necesara gradarea scorului necroinflamator (activitatea bolii) pe fragmentul de biopsie hepatica. Tumorile hepatice la pa-cienti cu risc operator crescut pot fi tratate prin metode care includ ecografia, si anume alcoolizarea (injectare de alcool absolut in tumora sub control eco), crioterapie, crioablatie si altele.

Drenajul diverselor colectii pancreatice (pseudochisturi) sau septice (abcese), cel mai frecvent urmat de interventie chirurgicala, poate fi efectuat sub control ultrasonografic.

Recent, s-au introdus “substante de contrast” specifice ecografiei, care asigura o caracterizare mai buna a tumorilor si a altor leziuni.