f i l i BELETRISTICA, Ese de dóua-ori la luna, adeea in 1. si 15.

e. v. in formatu de o cóla si jnmetate.

Manuscriptele si banii de prenumeratiune sunt a se îndrepta la Redactiunea jurna­

lului : Strad'a poştei vechie Nr. 1.

Nr. 9.

PESTI .113. MAIO. Amilii III. 1865.

ţi

mm

Pretiulu de Prenumeratiune : pentru Mo-narclii'a austriaca Ia unu anu intregu 5 f. la jumetate de anu 2 f. 50 xr. pentru Roina-ni'a si strainetate la unu a«u intregu 7 l. la jumetate de anu 3 f. 50 xr. Prenumera­

tiune la trei lune nu se primesce.

C Ă U T A R E A M I R E L U I .

ine 'n nóptea de urgia

Trece 'n vale ratecindu,

Candu pe lun'a galfedia

Vârcolaci cu lăcomia

Se infasiura piscandu '?

Candu iesu morţii d'in mormentur i

Si 'n t îndu hore , dan t iuescu ;

Candu vinu zelele pe ventur i

Si d'a lor orende cantur i

I n ceriu stelele palescu!

Es t e virgin'a 'n dorire

D 'a vede p'alu seu ursi tu ,

Si la Joculu de vrăjire,

In a cailor crueire

T r e m u r a n d a a sosîtu.

I I .

(Urmare.)

Si descultia, despletita,

Si descinsa, f luturandu,

Ca o sferla resuci ta

De trei ori in j u r u s'agita

Aste vorbe m u r m u r a n d u :

„Tu ce scoli de pr in mormen-turi

P e cei carii nu mai .sunt;

T u ce-aduei pe negre ventur i

D'in străin* lungi pame 'Hfur î

P e cin' vrei p r i n unu cuventu .

„ T u ce 'mbraci sorele 'n sânge

Si cobori luri 'a d'in c e r u ;

T u ce faci stelele-a plânge,

Nuorii 'n cerur i a se â t renge,

Stelele-a pali 'n eftera; 9

— 98

„Ada-mi a h ! acea fiintia Si-mi a ra t ' alu meu urs î tu .

Cui eu am se j u r u credînt ia , Se-i inclinu a mea dorintia

L a a l tarulu infloritu."

Si palida 'n juru- i eata Dora vede-alu seu urs î tu ;

Da r ' ce vede ? . . . ce s'are'ta ? . . . Scena tr is ta mul tu ing ra ta

Ochi-i lacomi a 'ntelnitu.

U n n cosciugu de flăcări vede Pes te plaiu t recandu mereu,

Rosiu palidu cum se crede Celu ce 'n t a r t a r u se repede

Cu celu fâra Domnedieu.

Mii schelete 1' incungiora Cu flagele 'n mani de focu;

P e frunţi sierpii se 'nfasiora Si cu tote 'n larga hora

Sal tă 'n juru- i , urla, jocu.

Cum prin selbe defrondate Ur la tomn'a t r is tu-unu v e n t u :

Astu-felu m u r m u r e tu rba te D'in scheletele uscate

T u r b a linulu firmamentu.

Reci fiori inghiat iatore Reci pr in 6se-i se s t r aco ru ;

Virgin'a t remura tore Cade palida d'oror.e

Scotiendu versu asurdi toru.

Si d 'atunci in aiur i re E a prin vietia ra teceâ ,

Si 'n nebun'a-i nelucire De plăceri, de fericire,

Astu-felu langedu ea c a n t â :

„ P a n a Orele usiore Tiesu alu vieţii tainicu velu,

P a n a facl'a t recatore O inaltia lucit6re

Greniulu candîdu tenerulu,*)

„Trece ţ i , treceţi cu răpire Culegandu p'alu vieţii plaiu

Totu ce spune de iubire, To tu ce-esala fericire,

Profumu mâgicu, suavu d'in raiu.

„Si culegeţi in mominte Totu ce-i dulce si dîvinu,

C â cin' caută inainte Vede ah ! numai morminte

In alu vieţii tainicu s înu ! "

A. Densusianu.

A N I T I ' A . — Novela originala. —

(urmare.)

Potemu cugeta, ce îndestulare potu se s tra -lucdsca d'in fati'a lui badea Mitru audindu cuvin­tele aceste laudatore despre Aniti'a sa, carea ste-teâ inrosita si confusa de v6rbele aceste destulu de necrutiatore fatia cu ori care femeie binesenti-t6re ; inse badea Mitru, — ca unu o mu ce deveni sclavulu unei ilusîuni, — nu vediu in tote aceste a l f a decâtu adeverulu curatu si primi tote cuvin­tele dsiorului Petru de bani b u n i . . .

Magulitu pana in sufletu de espeptoratiunile infocate a le domnisiorului Petru, — badea Mitru totu-si avu atât'a intieleptiune de 'si aduse aminte, câ pre 6spe trebue ospetatu si — cercandu starea

I 6spelui seu — se determina se - lu ospeteze asia, acum numai se p6te poftî dela omulu celu mai

j g v f * ) -

avutu d'in satu. Pentru aceea dara chianiandu pre Aniti'a la o parte, i demandâ se caute de cele trebuinciose, seapandu-o in modulu acest'a de p!6i'a laudeloru, ce erau se se rotogolesca depe limb'a neobositului domnisioru.

Se lasâmu acuma pre badea Mitru cu 6spele seu; era noi se urmâmu Anit ie i , carea iesindu

*) La cei vechi v i e t i'a se representâ prin unu geniu , care avea form'a unui copilu micu in etatea cea mai dragalasia, cu unu trupu plinu durduliu, cu fatia via si d'o spresiune eterica, dar' cu căutătura maiestosa si impunatore. Elu pe umerulu stâng avea unu f 1 u t u r u, care erâ sîmbolulu spiritului, er' in man'a drepta tieneâ o f a c l a aprinsa rădicata in susu, care erâ sîmbolulu pote­rii, focului de vietia. M 6 r t e a inea erâ representata totu prin un» astu-felu de geniu, numai câtu acest'a nu mai avea fluturu pe uraeru ce insemnâ câ spiritulu a sburatu, — elu erâ cu eapulu inchinatu, cu facl'a stensa si plecata la pamentu, ce insemnâ, câ s'a stinsu pote-raa, foculu de vietia — a moritu. ^

— • — — ; ( K t ^ g

o

afara dede cursu liberu necadiului seu erumpendu in lacrime amare ; càci in dens'a nu facù nici o surprindere plăcuta laudele dsiorului n e b i n e v e -nitu, — ma d'in contra cunoscandu acum planu­rile părintelui s e u , prevediù o nenorocire mare pentru s îne d'in cercetarea acést'a, cu carea d o m ­nisiorulu Petru onora pre părintele seu . . .

— Dómne, Dómne, ce sé me facu ! — suspina dens'a. Pana acuma totu mai avui sperantia de a conveni cu Ilie ; inse domnisiorulu acest'a m i - o nemici. De taceà baremu, se nu me fi batjocuritu cu laudele sale ; acum inse tatalu meu me va padi si mai tare, acum voiu fi r ò b a . . . de abià voiu potè se iesu d'in casa, ca sé nu me strice sórele, si ca se am totu fatia domnésca; càci numai astu-feliu voiu place domniloru ! Bata-i foculu domni de ei !

Cumca dens'a nu avù presentiu reu, potemu vede d'in urmârile, ce avură vorbele domnisioru-lui Petru asupra lui badea Mitru, care acum de odată se facù cu trei graduri mai falosu, si cum sâ n u ? candu unu domnisioru crescutu totu pela orasie se jóra câ nu vediù féta mai frumósa decâtu a sa, candu dice câ ar fi dauna se ajungă dens'a a fi soţia unui tieranu duru, care nu scie pretiuì frumseti'a in femeie, — si inca tòte aceste le dice cu oclii infiacarati si cu fatia infocata!

— Ha, ha, eu inca am minte ! Sciu eu de ce vorbià densulu cu atât'a focu despre Aniti'a mea ; sciu eu, sciu ce- lu dorè pre domnisiorulu Petru ! Lui i place de dens'a. Elu ar luà-o chiara mane, daca ar potè ! Ha, ha, nici eu nu sura asià prostri, cum ar cugetà cine-va ! — clise badea Mitru cu o fatia triumfatóre, dupa ce petrecu pana la strada pre domnisiorulu Petru.

Si ca sé faca culme bucuriei sa le , chiama pre Aniti'a, carea veni superata innaintea lui.

— No vedi Anitia, am sciutu eu pentru ce sè te oprescu de a mai jocà la jocu si a te mai intelnì cu Ilie ! Nu esci tu destinata sè fii soţia unui plugariu ; tu trébue sè fii dómna, nu o tierana sìmpla ! Vedi domnisiorulu Petru pana acum'a sta sè mòra pentru t ine! — Pentru aceea dara èra 'ti mai spunu, sè nu mai mergi la jocu, nici sè nu umbli pe la sóre ; ci siedi acasa si te ingrigesce, sè remani totu frumósa, câ apoi me voiu ingrigì si eu, ca sè aibi vesminte de cele domnesci ! A-di mane potu sè vina si alti domnisiori, si apoi nu voiescu sè te afle imbracata asià, tieranesce, cum te afla domnisiorulu Petru !

Atât'a grai densulu, apoi casi unulu, ce 'si implinì misiunea sa cu acuratetia, urma a fuma

iliniscitu si indestulatu.

Apoi se mai d icac ine-va , câ nu este vanitate! Domnisiorulu Petru cercetă adese ori pre

badea Mitru, si petrecea cu densulu si cu Aniti'a tempu indelungatu; densulu li sciâ vorbi despre multe, facandu pre badea Mitru se crepe de risu, candu povest îâ câta o intemplare si6da, de cari sciu destule domnisiorii noştri. Aniti'a inca 'lu asculta de si nu cu plăcere, inse totu-si surideâ si ea d'in detorintia, pentruca asia voia tatalu seu.

D'in lipsa invetiâ si dens'a a se preface. Badea Mitru, si muierea sa nan'a F16re nu

aflau cuvinte destule se laude pre domnisiorulu Petru, câtu e de bunu, cu câta stima se porta câtra densii si cu câta căldura vorbesce densulu cu Aniti'a! Si t6te aceste erau menite pentru Aniti'a, ca se uite pre Ilie si se se apr6pie câtra domnisi­orulu Petru.

Ce voia dara domnisiorulu Pe tru? — vor intrebâ stimaţii cetitori.

Ce p6te se voi^sca fatia cu o feta juna unu teneru de sieptespre diece ani, care are inca se inve-tie carte multa pana ce va ajunge in starea aceea, candu omulu pote dispune dupa plăcu cu liberta­tea sa ?

Se se inamoriseze de ea seriosu? La iutrebârile aceste pote câ nici badea

Mitru, nici ensu-si domnisiorulu Petru nu sciâ respunde definitîvu.

#

* * Ne mai potendu conveni cu Aniti'a, Ilie erâ

nemangaiatu. In vanu incercâ t6te mediu-locele, ca se con­

vină numai pe unu minutu, doua cu iubit'a s a ; câci ochii nanei Flore erau neobosiţi in pandîrea tuturoru pasiloru Anitiei.

Ilie inse cugetă, câ Anitiei nu-i prea pdsa de densulu, si observandu câ domnisiorulu Petru cercetează adese ori pre badea Mitru d e s p e r a . . . si nu mai crediii in statornici'a Anitiei.

Bietulu Ilie nu mai nutriâ acum alta dorin-tia, decâtu sâ mai văda odată pre Aniti'a si a p o i . . . apoi se se sinucidă d6ra ? ba nu, lauda sentiului religiosu a romanului; ci apoi se trăiască mahnitu!

Dorinti'a lui se implini. Erâ diu'a sântei Dominece, si cu tote capr in

unele locuri poporulu afla mai cu cale a se umple de spiritulu, ce-lu vendu jidanii, decâtu de celu santu, — 6menii d'in Balauru fiindu mai cuviosi veniau toti câţi poteau la sant'a beserica.

Badea Mitru inca veniâ regulatu la sant'a beserica, cu atâtu mai vertosu; câci densulu, ca unu omu avutu, avea scaunu tocmai in strana.

9* trQJ.

Ilie firesce inca erâ in besérica, sperandu a-si vede iubif a sa de multu dorita. Densulu pri-v-iâ adese ori spre partea femeiloru; inse pre Ani-ti'a nu o observa.

Acum eră mai g a f a se despereze de a o vede in Dominec'a acést'a, candu o susuire nein-datînata a vesminteloru 'lufacü se caute inderetru si vediú intrandu o figura imbracata de sus pana josu totu in vesminte de matasa.

— Ak, ast'a-e o domnisióra, nu e dens'a, —• sioptî Ilie numai pentru sîne, si erâ sé se intórca, candu é ta ! domnisior'a păruta redîca velulu seu, si Ilie vede pre Aniti'a.

— Acum nici o indoiéla mai multu, dens'a me parasî ! — suspina Ilie, si se intórse.

La finea sierbitiului domnediescu Ilie iesi mahnitu pana in adenculu sufletului seu, si candu fu afara nu potü face sé nu suspine.

Innainte de a abdice pentru totu de un'a de amorulu seu, 'si propuse sé o mai veda odată de aprópe, cu atâtu mai vertosu, câci fiindu dens'a la beséx'ica, acum i se imbiâ o ocasiune forte buna.

Se puse dara inuaintea usiei pe carea iesiau femeile.

Aniti'a iesi, si Ilie vediü in ochii ei nesce lâci*ime mute, ce se scurseră in ochii densei in momentulu in care 'lu vediü pre densulu; — pe fati'a ei erâ inscrisa o superare nemărginita.

— Pote câ dens'a me iubesce si acuma! ? Da, da, altu-cum pentru ce ar fi lacrimatu? — Serman'a Anitia ! ea numai de s î la s'a imbracatu domnesce, pentru ca sé faca pe voi'a tatălui seu! — dise densulu dupa ce trecu Aniti'a.

Apoi se cufunda in cugetări standu pe locu, fâra a se mai interesa de nimicu pe lumea acést'a. Pareâ, câ v i s é z a . . . asia deosebîtu i plesni prin capu întrebarea acést'a: „apoi eu nu me potu facedomnu?." Apoi dupa aceea fati'a i s e insen inâ , pe buzele sale se respandî unu surisu de îndestu­lare, si eschiamâ:

— Sé probâmu, dar' de vom r e i e ş i l ? . . . Sciu nitielu ceti si scrie, invetiatoriulu meu diceâ câ am capu bunu, sé vedemu n'a minti tu?

Apoi se duse câtra casa mangaiatu si inde-stulatu.

Ilie cum ajunse acasă, in data cerca pre tatalu seu, si 'lu agrai :

— T a t a ! mie mi-a plesnitu prin capu se invet iu; pentruca altu-cum nu potu fi fericitu. Vedi tata , candu vedu traiulu celu bunii alu domniloru, cum vietiuescu de bine numai prin

amintea loru; atunci mi se uresce se tienu â e cor-

S 2 ^ >

nele p lugulu i ! — Si apoi ce fala ar fi pentru tîne, daca ai vede facandu-se unu domnu d'in copilulu teu !

Badea Stefanu clatînâ d'in capu. - - Cum poti cugeta la asià ce-va, Ilie ! ? T u

si domnu ! N u vedi câ a-di mane esci trecutu de 19. ani, — apoi la domnia nu poti ajunge numai asia cum cugeti tu ; trèbue se inveti multa carte, si sé incepi de tèneru, nu la 19. an i ! Lasa-te de astu-feliu de cugete !

— N u potu se me lasu ; pentruca vedi tata, mie-mi place de Aniti'a lui badea Mitru, si fâra dens'a mie nu-mi trèbue nimicu d'in lume. Aniti'a inca me iubesce, insa badea Mitru nu voiesce sé scie nimicu despre iubirea nòstra; elu voiesce sé faca dorn na d'in copil'a sa. Asta-di. am vediutu-o imbracata domnesce, totu in vesminte de matasa, si dens'a totu-si era trista, asià de cu dorere se uita la mine, câtu eramu g a f a sé incepu a plânge. Atunci me puseiu la cugete si 'mi veni aminte se mergu la invetiatura, ca apoi, daca nu o potu capetâ ca tieranu, sé o càpetu ca omu imbracatu in tióle negre ! Vedi dara t a t a , eu trèbue sé mergu ! ?

Ilie le dise tote aceste cu o seriosetate u imi-tóre, in câtu badea Stefanu sènguru vediù, câ aci nu e lucrulu de gluma.

— Ilie fetulu meu, tu scii câ noi suntemu sermani, — tòta averea nostra e in casuti'a si in pamenciorulu, ce-lu avernu ; insa fiindu câ esci numai sènguru moscenitorm, mie nu mi-ar pesa, ma mi-ar pare si mai bine, daca le-ai moscenì ca unu omu imbracatu in pânura. Numai ast'a e bub'a, cum vei trai pe la scóla?

— Nu-ti fie frica tata ! Mie nu-mi trebuescu multe, me voiu îndestula cu pucinu ; càci eu trè­bue sé invetiu, de asi manca numai odata pe diua!

— Apoi voiu vorbì cu invetiatoriulu si cu preutulu, si daca vor dice densii, câ va fi b ine: me voiu invoiì si eu.

Badea Stefanu se si duse la amendoi; si den­sii inca aflara de buna detiermurirea lui Ilie, mai alesu invetiatoriulu care se sentià magul i tu po-tendu vede innaintarea eleviloru educati de den­sulu, — si cu totu dreptulu.

Ilie asteptà cu nerăbdare sosîrea părintelui seu, si candu 'lu vediù pre acest'a apropiandu-se seriosu, 'lu intîmpinâ cu o fatia intrebatóre.

— Apoi bine, fie dara! E u inca me invo-iescu ca se mergi la invetiatura.

Ilie sarutâ esaltatu man'a tatălui seu. D e aci incepandu, Ilie era purure cu c a r t e a ^

,

in mana , mergea la beserica regulatu si cetîâ psalmii in loculu invetiatoriului. Densulu voia se meVga la preparandia pregatîtu bâremu in ca tu -ya .

Era badea Stefanu vediendu nesuintiele neo­bosite ale feciorului seu, dicea cu bucuria si cu oresicare fala câtra soti'a sa :

— Inca vei vede d'in Ilie alu nostru baremu unu preutu!

Aniti'a avu multu lucru, pana ce se potu deda cu modulu nou de imbracamentu.

I se impareâ, câ e intr'o lume noua, necu­noscuta, in carea omulu nu se scie orienta.

Numai candu veniâ domnisiorulu Petru ca se-si faca curtenirea, 'si aducea aminte, câ n'are de a face cu visuri, si câ n'are de a cerca pre sermanulu seu I l i e , — si atunci doriâ se tiena pana in eternu aceste visâri despre o lume n e c u ­noscuta, in carea omulu sengurâtecu si-ar imparti senguretatea sa asia de bucurosu cu acel'a câtra care are aplecare.

Lucru ciudatu! Pana ce in alte stranepote a străbunei Ev'a susuirea matasei viresce alte cuge­tări, in cari cugeta despre orice alta, numai des­pre starea s împla de mai nainte nu, — pana atunci Aniti'a, copil'a ac^st'a frumosa si innocinta, se tieneâ si mai nefericita; pentruca dens'a se vedea acum si mai tare despărţita de Ilie.

Pote câ intr' alte impregiurâri s'ar fi incu-artîratu si in dens'a demonulu vanitate i , insa acum, candu inim'a sa era aprinsa de amore câtra unu june tieranu, imbracatu s împlu dar' curatu , — vedea in n6uale vesminte numai o cursa, prin carea voiau se o faca necredînci6sa câtra jun^ti'a prima a sa, in carea senti caldur'a primului amoru.

Si dens'a plângea si suspina. In vanu cerca domnisiorulu Petru se o faca

voi6sa prin g lumele sa l e ; in vanu i vorbiâ badea Mitru despre comoditatea vietiei domnesci, câci dens'a respundeâ celui'a cu unu surisu rece si secu, era părintelui seu cu o tăcere insotita de câte o lăcrima, ce nu erâ cu patîntia a o mai ascunde.

— E u nu sciu, ce voiesce fgt'a acdst'a! — diceâ, atunci badea Mitru câtra soti'a sa, I-am cumpăraţii vesminte , i-asi cumpăra de tote ce doresce, insa m , nebun'a deea^ nu doresce nimieu. In locu de a se infrumsetiâ dupa dâtin'a d6mne~ toru, dens'a nu se îmbracă numai de si la, cu tote

câ i stau asià de bine vesmintele, ce i le cumpă­r a m ! — Chiaru Domineca, candu o vediù dom­nisiorulu Petru imbracata totu in matasa , 'mi spuse, câ nime n'ar dice câ dens'a nu e o domnisió-ra născuta !

Si barbatulu cu soti'a clatlnà d'in capu. Aniti'a taceà si coseà, ér' candu i venia sè

lăcrimeze cauta spre ferésta ; càci aceea nu vede nimicii.

Insa in mediu-loculu amariciuniloru, de cari aveà parte serman'a Anitia, i veni si mangaiare, si inca tocmai d'in gur'a părintelui seu.

Badea Mitru adecă tocmai venise d'in satu, si d'abià intra in chilia pana ce si striga :

— Audi numai, muiere ! Badea Stefanu jura-tulu, séu ca sè o dicu mai bine feciorulu lui, Ilie merge la invetiatura! Mai audisi un'a ca acést'a? — Inca vom ajunge , sè-lu vedemu preutu in satulu nosţu! ?

Cuvintele aceste d'in urma le rosti cu oresi­care ironia.

Si risera amendoi. Aniti'a inca rise, inse nu d'in batjocura, ci

de bucuria. Vestea acést'a o reinviâ. Urmele tristetiei

îndelungate desparura ca prin fàrmecu depe fati'a densei, si d'in ochii langediti ai sei stralucià o lumina vèsela, voiósa.

Apoi se intórse spre ferésta, si 'si redîcâ ochii spre ceriu cu omult iumire nespusa. Ferést'a nu vede nimicu ! — — —

Aniti'a scili prea bine, d'in ce indemnu se detiermuri sermanulu Ilie, ca se mérga la inve­tiatura ! Dens'a sciù indata, cumca numai pentru dens'a le face Ilie tote aceste.

Apoi indata se impacâ cu ide'a d e a n d ó m n a . Cum sè nu fie ? Ilie inca va fi domnu, si ea va fi dómn'a lu i !

Si surise plina de fericire. « Unicu lu doru, ce-o mai intîmpinâ, era: sè

mai convină odată cu iubitulu seu Ilie. — Oh, eu l'oiu vede, vede ! Domnedieu, care

facù aceste, va face si atât'a! — sioptî dens'a pentru sine.

Părinţii nu sciau cum si d'in ce sè-si esplice voi'a buna a Anitiei. Dens'a, carea fu atâtu de indelungatu totu superata, d'intr'o data voiósa si -glumétia !

Eh, — dise badea Mitru, care se tieneâ " de omu intieleptu, eu sciu, pentru ce se stra^ muta dens'a asià d'intr'o data! De abuna sém'a i-a venitu aminte traiulu celu bunti alu domni- A

loru. Sciui eu, ce lucra! Vedi muiere, asia sunt fetele aceste, se supera unu picu, apoi era uita de t 6 t e ! Hahaha.

Si badea Mitru 'si aprinse pip'a liniscitu si indestulatu.

D e sciâ densulu caus'a strămutării Anitiei, i-ar fi cadiutu si pip'a d'in mana!

Domnisiorulu Petru inca se bucura forte de

strămutarea Anit ie i , si cugeta cumca acest'a e meritulu lu i !

— In fine totu-si reiesii! — dise densulu candu iesi dela badea Mitru. Numai mai departe.

Apoi se duse, si densulu voiosu si gloriosu!

(Finea va urmà.)

J u n é t (dupa Pot&'fî.)

£0)etranii 'mi dicu cu sânge rece, Câ-su p runcu nebunu si spulberatu, Si-mi svatuescu se-mi lasu na tur 'a , Se fiu mai blandu, mai asiediatu. D a r ' betranet i 'a e resunu — Eesunulu vietiei ce-a t recutu, A ei cuvinte nu me 'nfruntu, Si eu na tur ' a nu-mi s t ramutu.

Ce-e dreptu eu sum cam spulberatu, Se pote, câ-su si cam nebunu ; D a r ' dela minte nu-mi ceru svatu, Câci inim'a eu o prepunu. Ci capulu inca-mi dâ folos u : CaciuFa-mi stâ pe elu frumosu !

EV inim'a — poteti-mi crede — Nu este reu sva tu i tor iu ; Ca mintea mai depar te vede

î a.

Adese 'n tempulu venitoriu. Straluce-a june i inimi para , Candu e 'ntunerecu d'in afara.

Apoi in inimi nu e numai Lumina , care-alunga ceti'a ,• Adese ori de-a sortei e'rna Ni se recesce 'n cetu vie'ti'a, Si 'nghiâti usioru pe langa minte , D e nu ai inima ferbinte.

Si se nu credeţi , venerandi Betrani , câ ddr ' aceea strica, D a c ' alu juniei focu pestrece Terminulu fâra nici o frica; Câci campu 'n t regu de se aprinde, Si a rde 'n focu consumatoriu, Se 'ngrasia de a sa cenuşia, Si e apoi mai rodîtoriu.

G. M a r c h i s i u .

I s t o r i ' a u n e i p r o f e t i r i. L a 4. Apriliu, in anulu alu doilea a republicei fran­

cese dede Danton o serata, la cai?ea se infatisiase o socie­t a t e forte strălucita.

\ Acolo e rau credîntiosii pa r t îde i lui Danton, Camille Desmoulins si amabil 'a sotia a lui Luiz'a Caridon Duples-sis, excapucinulu cu sott'a sa naiva Leopoldîn'a Frey, — Séchelles, Phélipeaux, Lacroix si mai multi.

Tot i siediura lenga o mésa lunga, la carea presiedeà * Danton. Vinulu de Champagne, ce erà in abundant ia , eu

t k S y a —

incetulu facu voioşi pre 6spet i ; toti se pe t receau bine numai Herault de Sâchelles se pa reâ a fi tristu. Siedeâ re t rasu in t r 'unu coltiu, pe fati'a densului se poteâ observa o seriosîtate adenca ce e ra unu contrastu mare cu voi'a cea b u n a a celor'a-l-alti.

— Tot i sunt voioşi pe lenga t îne — 'lu agra i Dan-ton, numai tu esci seriosu. Spune-mi amice, ce-ti lipsesce, despre ce cugeti ?

— Despre inimiculu comunu alu nos t ru , despre

b t îgrulu imbracatu in vesminte omenesci, despre Robes-pierre. Peeandu voi sunteţi amorţi ţ i aci in plăceri si in bucuri 'a lui Bachus — elu se svatuesce asupra pérderi i nóstre cu Saint-Just, Billaud- Varrenes, Barreré si cu cei'a-l-alti membri ai comitetului de s îgurant ia .

I n t r e aceste Chabot, care asemenea e ra de fatia, imburdâ sarerit i 'a .

— Semnu r e u ! dise unulu d' intre ei. — Ce credîntia des ie r ta ! ce superare miserabila !

grai Danton batjocuritoriu, nu te ruşinezi a si cugeta la povesti ca aceste ?

— Nu. Acestu cügetu me nepaciuesce. I n nóptea t recu ta am avutu visuri g r e l e ; am visatu câ noi cei de fatia am fostu in Conciergerie . ' )

— Noi in Conciergerie ? H a h a h a ! in adeveru lucru de risu, — dise F a b r e d' Eglant ine , si se vedea câ suri-sulu lui e fortiatu.

— Vi spunu si mai multu fraţ i lor; p re Danton si pre toti cei'a-l-alti i-am vediutu sub guillotine.

— O tu paserea fatalităţilor, inchide-ti gur 'a , — striga spre elu Danton cu unu tonu potérnicu.. Nu strica âerulu si petrecerea nóstra. Mi-ar place sé cunoscu pre celu ce ar cuteza a dâ in manele gâdelui pre Georgiu Jacobu Danton.2)

— Cunosci h ien ' a , innaintea cârei 'a nu e san tu nimic'a in patr i 'a nós t ra ? Cunosci balaurulu care in tota diu'a poftesce de jer t fa o viétia de omu ? Cunosci pre marele Robespierre ?

— Josu cu d ic ta toru lu i Morte pe capulu t i ranului . — A bas Robespierre! s t r igară toti. — Sberat i câtu vi place, — respunse Herault de

Séchelles; — vi spunu de nou câ e tard iu . Toti suntemu perdut i fâra scăpare.

— începu a crede câ esci b e u t u ! — striga Bazire cu frunte i luminata.

— Culca-te in patu amice Herault, dormi pana ce te vei t redi , sé nu ne conturbi pet recerea . Vedi — dise mai depar te Leopoldin'a F r e y — eu am visatu cu totulu contrariu. L 'am vediutu pre Robespierre cu tota pa r t îd ' a sa sub spendiuratóre .

— Ast'a se va intemplâ mai nainte cu noi, si numai dupa aceea cu elu, — striga Herault cu vóce profetitóre.

— D r e p t u are profetitoriulu, — grai Bazire, — da, unulu d' intre noi t rébue sé mora.

— P e n t r u ce ? in t rebâ Danton. — Pentru câ, precum vedu, trei-spre-diece suntemu

la mesa. Societatea in t réga erupse in hohote . — Si amiculu nostru Bazire a golitu pocalulu pana

in fundu, — dise Danton anumerandu pre óspetii s e i ; — éca! noi suntemu cinci-spre-diece insi la m e s a !

— Deci amiculu nostru Baziru nu m'a anumera tu pre mine si p re sine.

— Lasâmu- le aceste pe a l t a -da ta ! gra i Danton. — Spune-mi Luciii'a mea adorata , nu scii unde e scobitórea (de dinţi) m e a ? in t rebandu p re femeea sa, voindu a da conversârii al ta d î rept iune. D e ieri incóce o-am cautatu in tote posunarele, insa n'o aflu nicairea.

— Si de candu 'ti lipsesce scobitórea ? in t rebâ soti'a lui.

') Pe tempulu revolntiunii francese — C o n c i e r g e r i e era o prinsóre restita.

*) %) Vedi „Notîtiele lui Ottinger" pag. 126.

—D'in sér 'a cea fatala, candu prin Fabré am conve-nitu in cafenari 'a Corrazi cu setosulu de sânge, cu Robes­pierre.

— Acuma 'mi aducu aminte de scobitorea ta, — dise Fabré. O-ai fostu lasatu acolo pe me3a.

— 'Mi pare reu pentru ea. Suvenirulu pr imu delà dulcea mea sotla. U n u L. — liter 'a incepatore a numelui ei — a fostu scobitu in ea.

— Si eu o-am capetatu delà nasia mea, carea era legitîmista incarnata , si aveà da t ina a scobi pe ori-ce menuntielusiuri corôn'a Francie i .

— O scobitore, cu liter 'a L. si cu corôn'a Francie i ! — striga Hérault cu tôte semnele infricosiarei. Aste vor aduce nefericire pe capulu nostru. Visulu meu, veti vedè , câ se va implini.

— Chiamati a ta re medîcu, sê-i lase sânge, — dise Chabre — tu patîmesei in lungôre , câci nu vorbesci t rédiu.

Hérault de Séchelles si-a propt î tu capulu pe mana , si s'a adenci tu in cugetare afunda.

— Dat i - i pace ! i rogâ Danton. Profetitoriulu nostru e amort i tu de vinu. Dan ton mai traesce, nu desperaţi . P a n a candu am limba de a p e r a r e , nu t rébue sê ne tèmemu Lacroix, canta-ni ceva frumosu, ca voi'a b u n a sê domnésca de nou in giurulu nostru.

— E u sê vi cantu ? Nu potu ; asià me sentiescu ca si candu gâdele mi-ar fi cerceta tu grumadii .

— Si tu esci asià fricôsa si eu credînt ia desiérta, ca Hérault de Séchelles ? Nu ve ruş inaţ i de voi insive misie-ilor ? ! Danton e eu totulu altu omu, elu nu se teme nici de Ddieu nici de dîavolu, — str igâ cu o voce, ce tunà ca ceriulu, si sunà ca clopotulu a larmator iu . Nu t remura ţ i fricoşilor ! — si-si scu tura comele ca unu leu. împlet i poca­lele, fraţilor, si strigaţi cu mine d ' impreuna : „Vive la re­publique !"

— Sê piéra t î ranulu ! Josu cu Robespierre, — stri­ga ră deodată mai mulţi .

In minutulu acest 'a usi'a se deschise. U n u oficiru, cu doi-spre-diece gardîs t i natiunali , in t ra in chilia.

— In numele republicei si d'in insarcinarea comi­tetului de as îguran t ia cetatienii adunaţ i aci, sunt prinşi.

Acuma ceti d'intr 'o lista numele celor ce erau de fatia. Spaima grandiôsa cuprinse societatea intréga. Lu-

cilla, candu audi cet indu numele bărba tu lu i ei, cadiù leşinată depe unu scaunu pe pamentu. Nici unulu d' intre ôspeti n 'a potutu gra i unu cuventu. Numai Danton , atletulu gigant îcu, a fostu tare si si-a t ienutu pres înt i 'a sufletésca.

— Stimate concetat iane ! — intrebâ Danton, cau-tandu aspru spre oficirulu respect îvu, — ai venitu pôte sê ni spuni a ta re poveste ? Nu cumva D t a glumesci ?

— E c a insarcinarea sê ve prindu, coneetatienilor, — contrasemnată pr in Franciscu Duma presiedintele t r i ­bunalului revolut iunariu, in haintea cârui 'a mane t r èbue sê te aperi;

— Er ta -mi , stimate concetatiene, sê me r idu de aceste.

— Republic 'a libera n u opresce p re nimenea sê rida. P e n t r u aceea Dta poti ride câtu voesci ; insa eu sum sîlitu a te rogà p r e Dta , si pre ôspetii Dtale , ca sê-mi urmaţ i fâra amenare .

') Istori'a unui pumnariu pag. 164.

— Bucurosu, amice ; insa sê mai golimu unu pocalu pen t ru salutea Francie i !

— „Vive la F r a n c e !" — str iga oficirulu gardei nat iunale , si goli unu pocalu de Champagne . — D a r ' acuma veniţi cu mine Domnilor !

— Veniţ i fraţilor, veniţi , — dise Danton voiosu ca si candu ar merge la a tare nunta .

Dupa aceea cantâ mai odată cantulu seu celu placutu :

„Marlborough s' en va en guerre Mironton, Mironton, Mirontaine,

Marlborough s' en va en guerre Ne sait quand reviendra."

Apoi t rasa de clopotielu, si apoi 'si cerù delà servi-toriu mantéu 'a si paleri 'a. D u p a aceea se apropiâ de soti'a lui, carea inca nici acuma nu venise la fire, o-a saruta tu si i-a disu :

— Adora ta copila, cum te poti necagi in t ru a tâ t ' a pen t ru m i n e ? Nu sum eu mai multu D a n t o n ? Dormi in pace, iubit 'a mea Luciile, dormi frumosu ! Nu peste mul tù voiu fi éra-si in bratiele taie. Ve rogu concetatienele mele Chabot si Desmoulins, punet i in pa tu pre iubit 'a mea sotià, rogati-o sê fie in linisce. Ve lasu eu Ddieu dômnolo inele. P a n a la revedere.

— E u credu, câ-mi va succede a-o mangaià, respunse; Leopoldin'a Frey. — Nôpte buna Chabot — dise intor-candu-se cât ra barbatu lu seu — nu-ti fie uri tu fâra mine. Si voi, compatriôtele mele dormiţi in pace, si sê avet i visuri frumôse.

— Si tu , scump'a mea Luisa ? — o intrebâ Des-moulins cu unu tenu b landu.

— Cum me si poti in t rebà Camille ? E u te voiu a r m a pana la morte — dise si lacremandu a sbura tu in| brat ie le lui. j

Desmoulins o str inse dulce câ t ra peptulu seu si s t r igâ :

— Ceriulu e indurator iu, numai omenii sunt misiei ! Dan ton s'a înveli ta «eu man teu ' a sa cea l a r g a si si-a;

pusu pelari'a pe capu cu o anumita negligiatia.

— I n àdeveru mie-mi e féme inca put inu — dise, si apoi si-a pusu o buca ta b a n a de pane in posnariu.j À c u m à insa , veniţ i amicii mei ! 'A t recutu de multuj mediia-îiÔptè, si isoi t rèbuè inca sê si pausâtfiu.

Dantohisti i au û rma tu pre gărdîs t i i naţionali, cari; au dusu p r e priséniëri in t r 'unu edificiu de a lui Lu­xembourg .

Toti erau in linisce si amuţiţ i , numai Dan ton radie-Èaandû-se pe putèfhic'a sa elo'cuintia, a r e t â ce-va voia silita si repeţi mai .Auèsoori cântarea ïùi Marlborough.

— E u sum Forte ustenitu ! — gra i abià feteiTfe, p r e care indata l'a t rëdi tu spaim'a.

— Sperezù, câ voiu dormi mai liniseitu decStu ori-candu, in tar ià Lacroix .

— Ce va faee iubit 'a .mea femee fâra m ï n e ? mur­mura in sine Chabot.

rr E a voiu scrie inca asta-di o cântare bachica ! — se l auda ţabre 'à" Èglantine.

— 'Ce ijeeatR, çâ n 'am adusu cu noi cârt i de joca tu — dise Vèstermahh fratïïoru F r ë y . InferbinVati de vïnu n u vom prea putè dormi in g raba , si asîà ne-am pu tè

i petrece cu cârti .

Kţy^ .

— Fi i liniscitu — respunse F r e y . — D'in precuge-ta re totu de un'a tienu la, mine lucruri de aceste.

— Minunatu ! — dise fratele seu Emanui lu . Hérault de Séchelles cugetandu totu la visulu seu,

dise câ t ra Delaunay : — Ai voia de a te remasi cu mine, câ misieii de ei

inca ne vor judeca p re toti ? — E u me remasiescu in diece butelii de vinu de

Renu, cumca tr ibunalulu ne va elibera. — Bine, stâ cuventulu — dise Héraul t . In u rma mergeà Camille si Luis 'a tienendu-se de

mane in cea mai profunda t ăce re . 1 ) *

* * A dôu'a di demanétia Danton fu s t rapusu d'in edîfi-

ciulu Louxembourg in Conciergerie innaintea t r ibunalu­lui revolutiunariu. Nici câ i-a pasatu câ va fi judecatu , si acuma a fostu totu voiosu.

Candu presiedîntele l'a intrebatu, cum 'Iu chiama, respunse in tontt potèrnieu :

— E u sum Danton, destulu de eunoscutu in revo-lutîutie. Si daca voiu mori, numele meu va t ra i si mai depar te de paginele istoriei.

Dupa aceea nu s'a apera tu nici cu unu cuvontu, si îa tete intrebâri le Îndrepta te câ t ra •densulu, a t rasu numai d'in umer i ; insa candu aduseră innainte seobitorea, ca sê-lu dechiare de vinovatu, s'a risu in fati 'a judecători lor , si a disu :

— Aduceţi unu mèdîcu istetiu sê ve visîteze la creri, câci precum vedu, tot i sunteţi nebuni !

Apoi Urm® Hérau l t , ruai tardiu Camille Desmoulins. L a întrebarea présiedf ntelui : eâ t i a n i are ? respunse

eu sumet ia : — Tre i dieci-si-trèi, toemai ea I susu Ohristosu, candu

l'a restignitu Farisei i . D u p a o consvatûire scurta Dan ton si pa r t îd ' a sa,

ea unii cari s 'aù conjurata a restabili monâreîù 'a in con­t r a revbîutiunîi, fura judecaţ i la morte , ër ' averea Ii se eonfisteà.

— Consti tut iunea — str igâ Dan ton — nimieesce pre creatoriulii eî.

Totu in aceea si di(5. apriliu) fuportatu d'inprewm cu amicii sei la spendiutatori.2)

D'intre toti Danton erà célu ma i ettragiosu. NiTmai daca cugeta la iubit 'a sa f emee , se superà sï a tuncea s t r iga dorerosu :

— Oh soti'a mea, dulcea m e a sotia, sê nu t e mai vedu eu nici c a n d u ? Bucorosu r n î - a s ï da viéti 'a, numai odaţa sê-ti ma i po tu sarutà budiele dulci. Bucurosu mi-asi pleca capu lu s u b gtiïlotina, flaca to r ta ra to r i i mei mi -a r da aceea fericire. Numai odata, de ti-asî ma i pôtè spunè : câtu t e i ù b e s c T i ! O h Luciî îa numai prin t î n e s i pr in inim'a ta cea b u n a am invetiatu a cunôsce lumëa, si a ittbi p ré ômeni. T a ai fostu angerulu meu, care m'ai invetiatu spre î ndu ra r e . Sp i r r rah i m e u nevmova tu sê se resfire peste vianlu t en .

Carnete Bèsmouïins. erà cu mul tu ma i micu îa inïma. Apropiindu-se de speïrdiUrateri, sè indoiâ despre èredin-*ti'a soţiei salé, carea ttêjûuecata r emàsa in prinsôre. I-a

') Istorï'a revolutiunii francese pag. 273. j *) Istori'a revolutiunii franoese. P

4)

— 105

venitu aminte Freron, precum si intemplarea pumnariului seu, care 'lu por ta femeea lui neincetatu in sînu. L a diarirea spendiuratorilor eschiamâ cu amaret iune :

— Poporu nemult iamitoriu ! acest 'a e premiulu, ce l'ai destinatu pent ru apostolii l ibertăţi i t a l e ? nu meri ta ţ i l ibe r ta tea , câci o intrebuintiat i spre versa re de sânge. I n sa nu va intardià man 'a Nemeşei ; acei monştri , cari me judeca ră , nu vor t ra i multu dupa mértea mea.

— E u mi-am perdutu remasiulu — dise Delaunay intorcandu-se câ t ra Hérault, 'mi pare de totu r e u , câ n 'avùramu nici a tâ t 'a tempu sê potemu petrece cele 10. butelie de vinu.

— L u vom be in ceea-l-alta lume, amice ! — P e n t r u binele Francie i ! adaugă Delaunay. Chabot scobindu p' intre dînti , dise nepasatoriu : — Asta-di moru eu . . . . mane perit i v o i . . . . cu o di

mai nainte séu mai tardiu totu a tâ t 'a ! Fabre d' Eglantine pe cale cugeta totu numai la

scen'a cea d'in u rma a bucâti i sale teatrale , si t a r e s'a superatu, câ nu i-a lasatu nici a tâ t ' a t e m p u , ca sê-si fine'sca bucat 'a .

Fra ţ i i Frey vorbiau despre joculu in câr t i , si ta re se maniau pe Vestermann, câ ieri a dobendîtu toti banii delà ei.

Bazire e rà celu mai liniscitu, cârui 'a numai pen t ru aceea i-a paru tu reu, câ t rédiu t r èbue sê sângereze sub guilotina.

Danton cu liniscea unei inime eroice pasià pe t rep te in susu. De acolo a mai s t r iga tu odată :

— Oh Lucilla, dulcea mea femee !

Apoi se 'ntórse câtra poporu si dise: — Sciţi pent ru ce moru e u ? Pen t ru o scobitóre.

Rideti deci d ' inpreuna cu mine. Oh voi fricoşilor! voi mai tare ve temeţi decâtu eu.

Aci incepu asi perde d'in potere . — Pfui Danton — dise câ t ra sine insu-si, — pent ru

ce lancediesci? Dupa aceea s'a intorsu câ t ra gâde , si i dise: — S a m s o n ! dupa ce am moritu, a ré ta capulu meu

poporulu i ; meri ta ca se-lu v e d a ; si daca in peptulu a c e -lui'a mai este o schintea de consciintia, va t rebui se recu-nósca, câ republ ic ' a a ucis u pre fiii sei. 1) Capulu lui D a n ­t o n a meri ta tu ceva mai bunu. Ddieu cu t îne F ranc ia ! blastemu asupra vóstra ucigătorilor me i !

Cu aceste elu insu-si si-a aplecatu capulu la guilo-t îna. Unu momentu inca, — si capulu fu despart i tu de trunchiu. Numele lui inse traesce inca si acuma in istoria.

Dupa elu u rmară consotii lui, cari toti dovediră o măr ime spar tana .

Cuventu lu celu de pe u r m a alui B a z i r e fu aces t ' a : — N'asi fi crediutu câ profetirea se implinesce câ ta

odată, acuma inse credu. Drep tu câ tardiu . Cu tote aceste inse totu-si nu voiu crede nici in ceea-l-alta lume in profetiri.

Curagiosi fura in v ié t ia ! Curagiosi si in morte !

M. Besanu. dupa Fr. Balas.

x) Istori'a revolutiunii francese.

F E M E E A . Natur 'a , p roducandu trupin 'a care» 'si Iatiesce ra-

murele cele int ìnse pr in àeru, se ingrigi si de iedera ca acést 'a inbratisiandu-o d'in p r euna cu e a , sé nesuésca a se innalt ià. D u p a ce crea sórele, i darul na tu r ' a radie ca se inserineze si sé stralucésca in nemărginirea tempului . Chiaru asià dede na tur ' a si bărba tu lu i muere , earea imbra-tisiandu-lu se nesuésca cu elu d'in p reuna a se inaltià ; s© stralucésca langa elu ca unu rad iu de lumina, in care sé i se re infranga plăcerea si fericirea lui. — Si precum detiermuri na tu r ' a dela; inceputu, asià e si pana asta-di ; muerea e frumseti 'a bărba tu lu i si radiu resar i tu d'in cós-t 'a lui .

Na tu r ' a a fostu unu isvoru nesecatu in t iesetur 'a

acordului seu, aducandu in lega tura lucrulu celu mai in-fioratu cu celu ma i placutu, jos ìmea cu innaltimea, intu-nèreculu cu lumin'a si chiaru viati 'a impreunandu-o cu-mórtea ; ci mai frumósa lega tura decâtu ceea ce esìste in t re ba rba tu si muere, n u a potutu produce. F lórea su-ride zefirului si sórelui ; vit 'a 'si afla plăcerea in l iber ta te , t rupulu si sufletulu se desfatéza in împreunarea lor la o-l-alta ; inse ce bucur ia potè fi. ast 'a pe langa a bărba tu lu i si a femeei ? Voindu mam'a n a t u r a sê-si veda complace-rea, forma langa barba tu p re femee. E a e t ìpulu compia­cerei .

Ni place ventulu de pr imavera pen t ru câ e usioru ca suflatulu fetìsiórei. Ni place vér 'a caldurósa, pen t ru

9 *

< r e $ g

- 106 —

câ sémena cu iubirea ferneei. Ni place ros'a, pen t ru câ colórea si-a furatu-o depre fati'a fetìtiei ! In imperat i 'a naturei fiinti'a cea mai incantatóre e femeea. Candu o-a facutu natur 'a pre ea, s'a pagubitu pre sine ins'a-si in visteriele sale. — Stelele de o vedu, se contopescu in fàr-m e c u , barba tu lu 'si s t ramuta semtirile in o t iéra plina de farmece, a cârei mare de piaceri nu o potè seca, inse veselu innóta prin ea ca delfinuju prin valurile oceanului.

Căutaţi la femee dela inceputu pana i se reintórce sùfletulu la loculu de unde i s'a datu pamentului , si nu o veti numi in totu cursulu vietiei sale fiintia farmecatóre a gratieloru ? P a n a ce e mica, óre nu zimbescu plăceri angeresci depre buzele ei ? Daca cresce copil'a, ore nu se resfatia mii de rose pre fati'a ei, si versulu ei nu se preface in mglpdîi de sirene ? Charitele in totu loculu o insotiescu. A crescutu si stâ inanite-ve ca mirésa. — Cu-nósceti si mai vediut-at i asià ? O, ochii omeneai acést 'a nu o potu vede ! Ci intórceti ve la mam'a na tu ra , se vi deschi­dă ochii, se vi a t ìnga ìnim'a cu vérg 'a cea fermecatóre, care desléga semtirile din catusiele lor. — Si atunci, — atunci 0 veti cunósce. Fa t i a cu femeea natur 'a a fostu prea indu­ra ta , Ìnim'a ei a facutu-o numai d'in semtiri. — Zimbire si piacere suridu pre buzele fetisiórei, depre limb'a ei resuna melodìe dulci, dar ' vediendu-si fragedimea inimei sale, suri-sulu i dispare si i amutiescu melodìele. — Nu o tèmeti câ in ìnim'a ei se incepe atunci o melodìa mai dulce, si suri-sulu ei s'a re t rasu la ìnima de unde se va reintornà inso-titu de magìi si grat ie . Fet î t i 'a amorósa e lucrulu celu mai arteiiciosu alu naturei . P r e fati'a ei inflorescu rosele fericirei, in ochii ei straluce sórele imperatiei cèresci, fruntea e asemenea Aurorei , care farmecandu cu rosiétia àerulu, norii, culmile si vaile, diorile le preface in cea mai plăcuta par te d'in di.

Facandu Ddieu pre orna si inzestrandu-lu cu po­teri, a prevediutu cu atóta-sciinti 'a sa câ inaintea acestui 'a 1 stâ deschişii unu isvoru de amarat iuni sufletesci si tru­peşei, deci int ìndiendu-si sant 'a drépta in marea bune-tâtiloru sa le , i-a datu de ant ìdotu amórea si iub i rea ; acést 'a le suplinesce tòte in lume, ea e resplata ostenele-lor facute pre campulu lupteloru de amarat iune. Se nu ai pre lume nici dreptu, nici averi nici amici ; se se conjure asupra-t i legile, datìnele si de aprópele teu, se nu aibi de ce pretiuì viati 'a, — de nu cumva pentru lumin'a sórelui, — inse nici ast 'a nu se desvólta inaintea ta pentru altu ceva, decâtu sè-ti arete mai chiaru amaratiunile tale. Si pen t ru ce le suferi acestea tòte ? Iubirea sengura te va impacà cu lumea.

Si cine se nu pretiuésca fiinti'a, care lucruri le cele nepotincióae le face cu potintia, — iubirea si s ìnulu in. care locuesce acést 'a ! Cine potè fi a tâtu de reu câtu sé despóie lumea de lumina si pre surdu de audiulu seu ! Fie dara sìnulu celu curatu a fetisórei santu inaintea vòstra ; iubirea fetisiórei e unu lucru de care nu-ti este ier ta tu a te apropia necuratu .

Inse femeea si ca căsători ta e démna de atenţ iunea si admirarea nòstra ; ca căsători ta 'si a junge ea scopulu doririloru sale, schimbandu-si l iber ta tea cu a t e rna rea fe­ricita, cu a te rnare dela acel'a care e tòta buneta tea ei. — Tòta buneta tea femeei e barbatulu. Ins'a-si ea e averea cea mai scumpa a bărbatului , ea e frumsetia casei, corón'a bărbatului , angerulu fericirii, lumin'a ochilor lui, si cine nu-si câpeta o a ta re femee de ar ave bunetâtile lui Cresu, acel'a mòre seracu. Căutaţ i la femee candu e mama. Bu-curi 'a ei e nespusa, vediendu câ o fiintia si-a capeta tu esîstîntia care va fi spre mărirea ceriului si a pamentului . — Onorati pre mama, câ ea e t îpulu neinsielatu alu na tu ­rei. Cèlu ce onoréza pre mam'a'sa, onora-se-va de din'a virtutiloru, cine blàstema pre mama sa, blastematu va fi in vec i ! Mam'a e ìnim'a familiei, plina de gr igea câ t ra ai sei. E a precepe indata dorirea, bucuri 'a si necasuîu fiecărui'a, — pre toti i sci preocupa, respunde la toti, e nemărgini ta in bunavointi 'a si buneta tea sa. Inceputulu créscerei se tiene de ea, ma, mam'a pune fundamentulu moralităţii cetatie-nesci. Mare chiamare e a fi mama, cea mai mare d'intre tòte, si totu-si câtu de putini cunoscu adeverulu acest 'a ! F e m e e a nobila cresce fiintie nobile. Copiii femeei iubitóre de pat­rie si adeveru, sémena mamei sale.

O de ar s t răba te cuvintele mele sé pregatésea inimele si in ast 'a par te !

P a n a candu femeile nu vor ajunge la gradulu, ce li se cuvine, nici noi nu ne potemu innaltià. Inv ingandu fe­meile, noi ne vom corona cu corón'a de triumfu.

Par in t i romani, zeloşi părt ini tori ai nat iunei si i nna -intàrii ! Cresceti pre sém'a nostra fetìtie romane demne de numele lùr,si generat iunea crescută pre brat iulu celu nobilu a fiiceloru vòstre nu va aduce rusine ! Fer ic i rea comuna se va lati, cultur 'a se va inaltià si s tarea cea buna impreunata cu poterea Natiunei. Acést 'a ve fie detori 'a cea mai santa. Viati 'a e ostenéla si t ruda, nepăsarea e mòrte. Celu nepa-satoriu — fie si naţiune — va peri.

comunicata de Amiculu Aurorei.

Cununa de varietăţi. (*) N e c r o l o g u . Ladîs lau F o d o r u absolutu

jur is tu , fostu pract icantu de Tesaur ia tu in anii 1845, 1846 si 1847 in anii 1848 — 1849 conducatoriu de poporu in muntii abrudeni in contra inimicului Tronului si Nati­unei, candu pentru bravurele sale fu decoraţu cu crucea de auru pen t ru meri te a Maiesţatei sale Franciscu Josifu I . si eh OEflulu Santei A n n a — dupa aceea pana la anulu 1860 oficialu de t r ibunalu si in urma jude de cercu in t raptulu Halmagiului de susu comitatulu Zarandului , —

irepausâ in 1Q a l . tr. st. n. in etate de 40 de ani in bòia

uscata, spre daun 'a natiunei, — lasandu dupa sine con-soti'a sa si doi copii minoreni in cea mai mare gele. Immor-mentarea se celebra in 13 1. tr. — Fie-i tierin'a usiora bărbatului binemsri ta tu de tronu si de naţ iune !

(*) Cet îmu in „C o n s c i i n t i' a n a t i o n a l e " d'in 21 Aprile a. c. in meritulu cul ture igandaci loru de matasa întreprins^ jn Romani 'a cu unu succesu forte bunu si pana acum/a: „Ni fâeemu o d e t o n a si o plăcere a anunt iâ câ medali'a de auru in Itali 'a pent ru cali tatea superiore a sementiei s'a da tu unui negutiatoriu D . Enr ico Daina fu .

— 107 — î Francesco, care a facutu-o, după propri 'a sa dechiarare, ' la Dùna rea de josu. Daca inforniatiunile nostre sunt esacte, D . Daina a facutu sementi 'a sa in stabilimentulu fratiloru A t a n a s i u , dìstrietulu Darnboviti 'a, plas 'a Jalomiti 'a. Sperandu câ informările ce ni se dau sunt intemeiate, ni fàcemu detoria a incuragià pre aceşti cul t ivatori , ca si p re alţii, ca D. N a c u etc. a caroru sementia a fostu bine facuta si de buna calitate, a s tărui cu aceea-si ingri-gire in acésta cultura ; sicuri câ, pe langa profitulu pro­priu, voru aduce unu folosu tierei, invetiandu pre fie-care ce castiga prin o lucrare consciintiósa si onesta."

(*) C e n u m a i i n t r e p r i n d u c a v a l e r i i d e i n d u s t r i a ! Unu cetat ianu d'in D r e s d ' a , capetâ o epistola, in carea i se anuntiâ , cumca fiic'a sa căsători ta in Zwickau e morbósa de mòrte. In urmarea epistolei, pă­rintele intr is tatu pornesce indata ca sè-si mai veda inca odata fiic'a sa. Ajungandu la calea ferata se dude in vòrba cu unu omu imbracatu elegantu, i spune acestui'a caus'a călătoriei sale apoi pornesce cu densulu la o-l-alta ; inse la a dóu'a staţiune nu mai vede pre sotiulu seu. Acest 'a merse inderet ru la Dresd 'a , cerceta pre femeea cetat ianului si i spune, câ Fa tramisu barba tu lu ei se céra 50 de tàleri pen t ru immormentarea fiicei mòrte . Mam'a mahnita de o noutate a tâ tu de crudela, i dede banii farà contradicere. — D u p a aceea inse se afiâ insielata ; càci barba tu lu ce veni cât ra casa nu voià se si aduca aminte nici decâtu de incredint iarea data necunoscutului, cu a tâ tu mai vertosu, pent ruca fiic'a lor nici nu a moritu.

" (*) C e i d ' i n J a p o n i ' a i n c a i n c e p u a s e i n t i e l e p t u In Japoni 'a (Asia) e ra mare onore, daca cine-va capetà o sàbia frumósa dela domnitoriu, ca cu aceea densulu ensu-si sè-si spintece pântecele. I n dilele t recute imperatulu d'in Japoni 'a èra dede o sàbia minu­na ta unui oficiru innainte de as t ' ap lacu tu alu seu ; acest 'a pr imindu sàbi'a se despart ì de ai sei, apoi se imbarca pe o naia francese ce era sè plece câtra Havre , si ajunse in-t regu si sanitosu la Par is , unde lucrulu seu celu mai g r àb nicu fu sè venda sàbi'a, pen t ru carea si capetâ 150,000 de franci, — si acum'a 'si traiesce lumea alba la Par is !

(*) G r h i b a c ì a m i n u n a t a . L a n g a Konin (ora-siu in Rusî 'a) siedeau doi t ierani si doi cozaci intr 'o crasi-ma nobilisandu-si gâturi le cu neasemenat 'a W u t k i (rachiu). Unulu d' intre ambii cozaci incepù a se lauda, cumca elu potè sè pusce o palarìa d'in capulu omului. Unu lu d'intre t ierani se incumetâ a nu crede, cozaculu i u provoca la remasiu ; t ieranulu primi si se puse sè-i pusce palar ì 'a d'in capu. Cozaculu puscâ inse chiaru in fruntea t ieranu-lui ce cadiù indata mortu. Citatu innaintea tr ibunalului militariu, cozaculu intar ià , câ t ieranulu e de vina, pent­ruca si-a t rasu palarì 'a p rea ta re pe capu, si asià i fu cu nepotîntia sè i-o sufle d'in capu ; inse scus'a lui nu se primi, ci judecatoriulu ' lu pedepsi cu inchisóre de 4 sep-temane, di : pa t ru septemane !

(*) I n 9. L e . t e n e r i m e a r o m . de aici felicità pre Uust. D n u Simionu Popoviciu d'in ocasiunea aniver­sarii numelui. I lus t r i t a tea sa in respunsulu seu binevoi a face a ten ta tenerimea coadunata , ca sè se ingr igésca a pas t rà caràpterulu pururea nepetatu ; càci numai astu-fe-liu se potè face onore unei naţiuni, apoi mai insirâ insu-sirele cele nobile innascute romanului , si dechiarâ câ pu­ru rea se tiene detoriu a colucrà pent ru binele nat iunei .

(*) In 14. Maiu a. c. se va serba in Florent i ' a diu'a inascerei marelui geniu poetîcu alu Italianiloru — Dan te

Alighieri, care cu poesiele sale, da r ' mai alesu cu poesi'a in t i tu la ta „ D i v i n a C o m e d i a " 'si castiga sie-sinemo-rire, e ra patriei sale facù si face si de acì innaintea onore. Cinci sute de ani se p e r d u r a in sinulu nimicirei , de a tunci candu poetulu acestu neasemenàbilu in sfer'a sa vediù lumin'a dilei, — si opulu densului si asta-di este objeptulu admirârii , spre e tern 'a dovéda a poterii spiri­tului omenescu. — Serbarea acest 'a va dura mai mul te dile, fiindu impreunata cu productiuni festive d'in par tea tu tu ro ru insti tuteloru de litere si a r te , la cari voru asista si delegaţii academìeloru straine ; — fratii nostri depeste Carpati inca voru se fie representa t i pr in Dlu Vegezzi Ruscalla renumitulu i talianu filo-romanu, — in câ tu despre noi cesti de d'in cóce, avemu sè insemnâmu cu dorere, câ nu vom fi r ep resen ta t i , fiindu câ nici un'a d'in Asociatiunile nòstre l i terarie nu se ingrigì pen t ru acest 'a.

(*) In t r ' un 'a d'in prelectiunile publice t ienute in sal 'a ministeriului culteloru d'in Romani ' a , dlu R a d u Ionescu tienù o dìser tat iune escelinta despre Stefanu celu mare , carapter isandu-lu d'in privintie a tâ tu politice, câ tu si morali, basandu-se pe cronicari a tâ tu romani câtu si straini, a r a t andu in tòta chiareta tea sa mărimea acestui prìncipe intru adeveru mare . Acestu discursu reprodusu intru tòta a sa estindere in „Consciinti 'a na ţ iona le" e documentulu celu mai viu, câtu potu se fie de interesante aceste prelectiuni publ ice , in cari capacitatile romane staruescu a lati cunoscintiele aseultatoriloru numerosi , in tòte ramuri le sciintieloru.

(*) In 1 Maiu st. n. avùramu o plóia binefacatóre, dupa cum ni se pareà ; inse mai tardìu recindu-se àerulu si inghiat iandu in dóua nopti un'a dupa a l fa ni se opă­r i ră sperantiele nutr i te pen t ru recolta bogata in póme si in vinu ; caci dupa scirile sosite de prin prejuru viele si pomii inghiat iara . D'in A r a d u inca se serie, cumca viele dela Cuvinu si Mimsiu inca o pat irà , dar ' mai alesu cele dela Mocr'a, unde acum a pat r 'a óra nu fu culesu de vìi manosu. — Altn-cum tempulu acuma e sen inu , pomii inverdiescu si inflorescu, campulu inca e verde impestri-t iatu cu totu feliulu de fiori mirositóre, dandu àerului parfumulu acelu placutu si naturei acea fatia incantatóre , carea numai in Maiu potè sè o aiba. C r e d u , câ poeţii nostri inca voru fi esaltati si vor scrie nesce versuri , in onórea dinei floriloru ! ?

(*) I l u s t r ' a f a m i l i a d e M o c i o n i , acestu Mecenate generosu si neobosi tu alu natiunei, — care sacréza a t â t e sume consideràbile in interesulu propasirei nòst re in cultura, spriginindu nu numai cu cuventulu ci si cu fapte eclatante causele nòstre natiunale, — era 'si mai multi meritele sale ce vor fi inscrise cu litere de au ru pe pàginele istoriei nòstre. Anume : i lustr 'a familia voindu a scapa de ingrigirile subsistentiali totu de un'a dauna-tóre a r t e i , p re june le nostru pictoru P o p e s c u , — àgerulu compusetoriu alu tabloului, ce contiene por t re te le nimeri te a ablegatiloru dietali ai nostri d'in 1861., meri­t a t a si in compunerea portretului principelui Dragosiu, — care pen t ru perfecţ ionarea sa in pictura va porni in dilele aceste la Rom'a, binevoiì a-i asemnà unu ajutoriu anualu de 450 fl. v. a. pe câtu t empu va petrece in Rom'a . — L a cei vechi era dat ina a incununà cu cununa de auru pre cetatianii binemeritaţi , inse nici o cununa ca acest 'a n 'ar fi destula pen t ru a remnnerà meritele familiei de M o c i o n i ; — noi ne marginimu dara a pofti d'in inima,

1 — 108 -

ca Domnedieu se ni t iena acesta i lustra familia in de a pu-ru re spre fal'a si bucuri 'a natiunei nos t re !

(*) O n e n o r o c i r e r a r a . Intr 'o comunitate de langa Mosel (Germani 'a ) unu copilu de unu anu si j u m e -tate se sînucise cu propri 'a sa mana . Avendu adecă den sulu unu bastonu a mana, pipai cu densulu flint'a tatălui seu, carea era acat iata in cuiu, si dupa cum se pare a t îngandu cocosiulu flintei acest 'a se descărca de alungulu corpului copilului, in urmarea carui 'a copilulu peste câte-va minute mori. Copilulu puscatu fu unicu la părinţii sei pana in momentulu intemplârii t ragice.

N u m e l e stim. D . D . contribuinti la spesele si scopulu concer­tului si balului tenerimei rom. d ' inPes t ' a , d a t u i n 2 3 / u

F a u r u 1865. (dupa ordinea contribuirei) . (Fine.)

6. D' in Beiusiu (prin D. Cosma Advocatu. Toma Costinu protojude 5 fl. Teoderu Fassie j u -

rassoru 2 fl. Demet r iu Jancso proprietar iu 4 fl. Gterardu Ve'ghsò adv. 5 fl. Terent iu Rat iu Pro t . 2 fl. Teodor P a p j u r a t u 2 fi. Joanne Erdély i propriet . 2 fl. Theodoru Kovà ry directoru 4 fl. Alesandru D r a g a n u 2 fl. J . Chitu frumentariu 3 fl. Joane Vass j ude cercuale 4 fl. P . Cosma adv. 3 fi. J oanne P a p p cive 2 fl. Sum'a 40 fl.

7. D'in L ipov 'a : J o a n n e Tia ranu Protopopu 10 fl. s u m a . . . 10 fl.

8. D'in Sibiiu (prin D . Zachar îa Boiu.) Dr . Joanne Nemeş adv. 5 fl. Redact iunea Telegra­

fului Romanu 1 fl. Pe t ru Manu 1 fl. J . F i l t sch ^îpografu si l ibrariu 1 fl. P a u l u D u n k a 1 fl. S u m a . . . 9 fl.

9. D'in F a g e t u (prin D . Alesandru Rezeiu.) Atanas îu Joannovi ts Protopop 2 fl. Allessandru

Rezeiu J u d e pr imariu 2 fl. J acobu Stoica ju rassoru 1 fl. Stefanu Antonescu jude cercualu 1 fl. J oanne Vlad Ju rassor 1 fl. Sîmeon A r m e n k a 1 fl. S u m a . . . 8 fl. — Sum'a in t réga 530 fl. 50 xr .

S'a impar t i tu d'in venitulu cu ra tu 167 fl. in modulu u r m a t o r i u : lui J . Nichit 'a jur i s tu I V . 19 fl. M. Sierbanu jur i s tu I V . 15 fl. Giorgiu Popu j . I V . 15 fl. I . Popoviciu j . I V . 15 fl. Procopiu L a z a J . I I I . 20 fl. Simione Calutiu j . I I I . 15 fl. Pe t ru Cosmutia j . I I I . 8 fl. J Porut iu j . I I I . 6 fi. J . Russu j . I I . 15 fl. Alesandru Cosma j . I. 15 fl. Al. Moldovanu j . I . 6 fl. Joane J a n c u gimnasistu V I I I . CI. 8 fl. N . Cosiaru gimnasistu absolutu 10 fl. S u m a . . . . 167 fl.

Pes t ' a in 7. Aprile 1865. Comitetulu.

Suntemu rogat i publica urmator iulu :

4 p e I u c â t r a n a ţ i u n e a r o m a n a ! si umilita rogare.

P e n t r u ajtoriulu fundatiunei romane ortodose resa-r i tene in Oradea mare , care fundatiune s'a intemeiatu in anulu 1856. chiaru pr in jertfirea D . N i c o l a e J i g ' a si soti'a s a , in Oradea mare cu depunerea *&lor 20,000 fl. v. a. care suma s'au datu pe in teresu cu 5 / i 0 o si interu-suriulu s'au impar t i tu la 20 de s tudenti seraci cu 50 fl. v. a. pana la anulu 1860.

Atunci s'a cumpera tu o casa cu 400 Q stanglni de locu cu 18,000 fl. v. a. si 2,000 fl. v. a. s'a eheltuitu pre re­para t ia si alte lipse a casei. Dela anula 1860, s'a lua tu numai diece s tudent i seraci, cari, umbla in gimnasiulu c. r. si academia in Oradea Mare, aceşti elevi se provedu cu cortelu, viptu, spelatu, incalditu si luminare.

Susnumitulu fundatoru avendu bucuria in funda-tiunea numita, in anulu 1 8 6 2 / 3 a mai mari t 'o si infrumse-tiatu redicandu zidulu fundatiunei pe contîgnatie , pre care zidu a da tu bani ga t 'a 15. mii fl. v. a. imprumutu pe amor t î sa re de 15. ani, cu acea conditiune : ca venitulu, seu arend'a casei nóue, fundatorele seu succesorii lui se incaseze banii, si cu acei'a se va depura imprumutulu de 15. mii fl. v. a.

D u p a 15. ani va remane tota cur tea vechie si noua pe sama fundatiunei, pentru acea cu umilintia ne rogâmu de ajpjoriu, ca se potemu pe elevi mai bine ai provedè, si im­braca, si de va fi cu potînt ia a mai immulti numerulu stu-dîntiloru romani d'in Comitatul Bihorului, carele nu are nici unu ajutoriu, de si acei'a numera peste 200,000 de suflete.

D'in Siedînti 'a Senatului fundatiunei Zsigaiane in 2 F a u r u 1864 t ienuta in Oradea Mare. L . S. S e n a t u l u F u n d a t i o n a l u . —

Subscrisii Episcopi recomenda tu turoru crescinilor ortodosi, ca se binevoie'sca a ajutora acestu Inst i tutu folo-sîtoriu pent ru naţ iunea romana de relegea ortodosa resa-te'na incâtu li vor ier ta împrejurârile loru.

S î b i i 22. Augustu 1864. L. S. A n d e i u Bar . de S i a g u n ' a m. p . Eppulu Transsilvaniei. — L . S. P r o ­c o p i u I v a s c o v i c i u m . p. Episcopulu Aradului .

Post'a Redacthuiii. D 1 u i A. O. i n CI. Nu-ti potemu recomenda d'in destulu

studîulu seriosu asupra artei poetîce; câci noi cu tote ca scimu apretiul bunavointi'a fîe-cârui incepatoriu, inse unele poesîe ca aeeste :

„Dupa furtuna urmeza serinu, Dup' abundare ap'a curge 'n linu, Dup' a nopţii intunerecu grosu Lucesce a dilei s6re fruinosu etc."

ce sunt iiisce incercâri de totu primitive nu le potemu comunica. Ai primitu cartea ?

D l u i E. P. i n S e i n i . „S e s u 1 u f r u m o s u" si „ S a s -p i n u l u O r f a n u l u i " dela onor. Red. a Concordiei a venitu la noi; inse ,,Sesulu frumosu" vorbesce intr'unu stilu atâtu de innaltu, câtu noi, pe lenga tota trud'a ce ni o-am pusu, nu-lu pricepemu; apoi si ideile sunt atâtu de întunecase, câtu o cărare drepta nu aflâmu în ele nicairea. „Orfanulu" schiopeza grozavu.

G a c i t u r a bunu

bunu B u n u bunu bunu

B u n u

Punu pre

Terminulu deslegârii se pune pe 9. Juniu c unu esemplarla d'in „Mus'a Romana."

i l l u m i n i l i i i i S i i i d e s p r e i i i i i i i i i i i i i i i i i M E I .

Premiulu va fi

Rogâmu cu totu respectulu pre domnii cari primiră esemplare d'in portretulu p r i n c i p e l u i D r a g o s i u pentru a a le vinde, se binevoiésea a tramite indata banii incasati ; fiindu câ redactiunea inca are de a suplini spese forte urginti, făcute cu oca-siunea edârii portretului amintîtu. Redact iunea.

Propr ie tar iu , redaptoru respundietoriu si edatoriu : I O A N I C H I U M I C U L E S C U .