legislatie comentata de protectie civila

CENTRUL NATIONAL DE PREGATIRE PENTRU MANAGEMENTUL MEDICAL ALDEZASTRELOR

Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion

ACTE NORMATIV LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ(Manual pentru masteranzi)

BucureştiMartie 2012


Prezentul volum este constituit în baza Planului de învățământ alMasteratului de Medicină de Dezastru al Universității Titu Maiorescu anul

universitar 2011-2012ISBN: 978-606-8222-75-2


Prof. Univ. Dr. Ing. Popa Ion

ACTE NORMATIVE LEGISLATIVE PRIVIND PROTECTIA CIVILĂ(Manual pentru masteranzi)

BucureştiMartie 2012


CUPRINS:

Capitolul 1 LEGISLATIE INTERNA......................................................................................................8

1.1 Aspecte generale.......................................................................................................................... 8

Legi privind Protectia civilă (pentru documentare și pentru cei interesati, în anexe se vorprezenta integral legile anterioare )................................................................................................. 12

Ordonante de Urgență și Ordonante emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea deProtectie civilă .................................................................................................................................. 33

Hotarari emise de Guvernul Romaniei referitoare la activitatea de Protectie civilă. ................... 37

Ordine ale Ministrului Administratiei și Internelor pe probleme de Protectie civilă. .................... 48

CAPITOLUL 2 LEGISLATIE INTERNATIONALA ............................................................................ 57

Protectia civilă în Uniunea Europeana............................................................................................ 57

BIBLOGRAFIE .................................................................................................................................. 59


Capitola 1 LEGISLAȚIE INTERNĂ

Aspect general

Istoria civilizaţiei umane a cunoscut în dezvoltarea să de-a lungul timpului,perioade care au fost caracterizate ca bune, dacă acestea au determinat comunităţileumane să urce trepte superioare din punct de vedere al dezvoltării şi proaste, daca auînregistrat un regres sau, stagnare în evoluţia lor pe spirala normala spre mai bine(binele pe care în mod subiectiv îl putem accepta).

Din punct de vedere istoric și filozofic, treptele ierarhice care au marcat schimbărimajore ale civilizaţiei umane sunt bine cunoscute și nu fac obiectul materialului de fata,dar putem remarca din punctul nostru de vedere ca trecerea de la o etapa la alta ne-adeterminat să facem un salt pozitiv în cunoaşterea cauzelor care au influenţat grăbireasau încetinirea acestei evoluţii interesante pe care civilizaţia umană ne-a fascinat cuatâtea exemple la care generaţii întregi de oameni au contribuit și/sau au fost martori.

Cel mai adesea, stagnările în evoluţia societăţii umane s-au datorat conflictelorlocale sau generale și în mod deosebit hazardelor naturale, antropice și/sau asimetriceapărute într-o regiune sau în mai multe regiuni simultan într-o anumită perioada de timp,soldate cu efecte distructive, fie datorita apariţiei unor formaţiuni geologice noi, fiedatorita apariţiei și dezvoltării unor conflicte interumane majore, unele din ele având uncaracter pronunţat regresiv, pentru care au fost necesare eforturi deosebite de revenireși de continuare a procesului dezvoltării sociale.

Istoria consemnează faptul ca, fiind vorba de evenimente ca fenomene aleatorii deo mai mare anvergură, imprevizibile şi nedeterminate în timp şi spaţiu, acestea au fostconsiderate ca salturi calitative, trepte sau praguri în evoluţia sistemelor. Ca o remarca înconsecinţa pot menţiona faptul ca, aceste fenomene au generat, generează și vorgenera în permanenta, descărcări de energii imense care determină dezordine,dezechilibre pe scara evoluţiei comunităţilor umane, până la stabilirea unui nou echilibru.

Iată, de ce, în asemenea situaţii societăţile umane, indiferent de spaţiul şi timpul încare au trăit, au fost nevoite să-şi creeze structurile de protejare, de apărare a membrilorsăi pentru depăşirea fără prea multe efecte negative a momentelor de criză provocate deevenimentele aleatorii inevitabile de altfel, în totalitate, pe scara evoluţiei umane.

În acest scop, societăţile umane au fost nevoite să creeze și să dezvolte un cadrunormativ juridic care să asigure legalitatea şi legitimitatea instituirii unui sistem coerent,capabil să accepte în paralel existenţa unor evenimente destabilizatoare, uneleindependente de voinţa oamenilor, altele favorizate de aceştia, împreuna cu măsurile cetrebuie luate pentru ca efectele acestor evenimente să fie diminuate la maximum și pecat posibil eliminate.

În interiorul cadrului normativ juridic, s-au dezvoltat masuri de educare amembrilor comunităților umane față de apariţia și dezvoltarea evenimentelor de tip


dezastru, care s-ai determine să conştientizeze faptul ca omenirea a trăit și supravieţuitîmpreuna cu fenomenele la care au fost martori generaţii de-a rândul, dezvoltăndu-șimijloace și elemente de rezistenta împotriva acestora, pentru o viata mai sigura.

Aşa s-a născut, ceeace astăzi denumim PROTECȚIE CIVILĂ și pentru carevolumul de fata încearcă să aducă în atenţie ansamblul noţiunilor și conceptelor cuprinseîn actele normativ juridice care definesc și ierarhizează obiectul în sine.

Pentru o diplomație reală a dezastrelor naturale

Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna suficiente motive care au condusla cooperarea internaţională între state, chiar și intre acelea care au avut relaţii inamiceprin tradiţie. Putem aduce nenumărate argumente, cu exemple edificatoare care săsusţină acest fapt, ca atunci când un stat sau un grup de state s-au confruntat cuprobleme grave provocate de anumite riscuri extreme, în ajutorul lor au sărit toate statelelimitrofe din zona și nu numai, fără să țină seama de relaţiile lor antagonice anterioarepentru depăşirea momentelor de criza și să grăbească revenirea la normalitate acomunităților umane afectate.

Diplomaţia este unul dintre termenii care poate fi cel mai bine abordat în astfel desituaţii, mai degrabă prin luarea în considerare a contextelor de utilizare ale demersurilorsale decât prin încercarea de a stabili cu precizie un înţeles precis, global. În general,diplomaţia poate fi definită ca managementul relaţiilor internaţionale prin negociere şi nuprin forţă sau alte mijloace. Diplomaţia poate fi interpretată şi ca arta a negocierii,adaptându-se treptat în funcţie de schimbările din mediul public și politic.

Dacă diplomaţia secolelor şaptesprezece şi optsprezece poate fi catalogată ca odiplomaţie secretă în care opinia statelor mici era neglijata, noua diplomaţie estedeschisă, se bazează pe aprecierea opiniei publice şi pe comunicare, fiind modificatefoarte multe practici ale diplomaţiei de tip vechi. Conceptul de diplomaţie contemporanăa înglobat nuanţele de acţiune din perioada care a urmat încheierii războiului rece.

Nuanţa importantă a diplomaţiei contemporane a constituit-o metamorfoza treptatăcare a avut loc prin modificarea conceptului de stat, interdependenţa politică şieconomică a statelor, interpenetrarea soluţiilor cu apariţia companiilor multinaţionale, aactorilor subnaţionali, creşterea importanţei organizaţiilor non-guvernamentale precum şia negocierilor internaţionale (idei și expuneri ale numeroaselor personalități: HenryKissinger, K. Hamilton şi R Langhorne, G.V.G. Krishnamurthy).

Limitele conceptului de diplomaţie sunt modificate de schimbările intervenite înconceptele de suveranitate, globalizare, inovaţie tehnologică, creşterea importanţeimecanismelor internaţionale de monitorizare şi a agenţiilor de finanţare şi donatori.Factorul important în diplomaţia contemporană este constituit de schimbarea centrului degreutate al problemelor globale de la abordarea naţională la abordarea cu puterniceaccente umanitare.

Acest lucru este evidenţiat prin apariţia şi utilizarea din ce în ce mai frecventă atermenilor ca: Diplomaţia Drepturilor Omului, Diplomaţia de Mediu, Diplomaţia


Acţionarilor, Diplomaţia Publica, după cum arata M. Leonard and C. Smewing în „PublicDiplomacy” şi Victor Kremnyuk în The „Emerging System of International Negotiations”:Analysis and Issues.

Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna un domeniu care a condus lacooperarea internaţională între state care aşa cum am mai afirmat au avut relaţii inamiceprin tradiţie. În pofida potenţialului său şi a impactului semnificativ asupra relaţiilorinternaţionale, diplomaţia dezastrelor a constituit o noţiune căreia nu i s-a acordatniciodată atenţia cuvenită.

Apariţia sau ameninţarea apariţiei și dezvoltării unui dezastru natural a creatoportunităţi importante pentru facilitarea unor relaţii mai bune şi colaborării între ţăriaflate în conflict unele cu celelalte, prin apariţia unor legături care altfel ar fi imposibil săexiste. Spiritul de cooperare generat de eforturile comune depuse pentru înfruntareadezastrelor din raţiuni şi imperative umanitare oferă posibilitatea depăşirii prejudecăţilorexistente, trecându-se peste bariere care pot dispărea pentru totdeauna.

Chiar şi în situaţiile în care astfel de demersuri sunt întreprinse din scopuri purpopuliste, acestea pot influenţa relaţiile multilaterale şi bilaterale în domenii camanagementul mediului, comerţul şi schimburile culturale.

Diplomaţia dezastrelor nu se defineşte și nu se clădeşte pe insuccesul în relaţiileinternaţionale sau dificultăţile întâmpinate în eforturile din cadrul activităţii diplomatice cipe felul în care activităţile desfăşurate pentru pregătirea, prevenirea și intervenţia pentrureducerea efectelor unui dezastru, fără să înţelegem ca astfel se reduc mai mult sau maipuţin conflictele între actorii scenei internaţionale, dar care pot contribui la stabilirearelaţiilor de colaborare între adversari. Printre aceste activități se poate include, totspectrul menţionat mai înainte de la pregătire, prevenire, reacţie de răspuns pana lareconstrucţia şi recuperarea în caz de dezastru.

Cercetările efectuate în cadrul activităţilor de diplomaţie a dezastrelor arată căaceste activități se constituie ca un catalizator al diplomaţiei, fără să creeze, însă, o nouădiplomaţie. Este important ca acest catalizator să fie urmat automat de o voinţă politicăexprimată de către statele adversare politic pentru a se putea atinge succesediplomatice.

Ilan Kelman demonstrează în „Disaster Diplomacy: Hope Despite Evidence” că,pentru ca diplomaţia dezastrelor să funcţioneze, activităţile acesteia trebuie să rămânăstrict legate de domeniile acoperite de activităţile relaţionate la dezastre, elementul politicfiind necesar să se păstreze la un nivel scăzut.

Numeroasele acţiuni comune ale statelor pentru sprijinirea comunităților umaneafectate, ne determina să afirmam că activităţile legate de managementul dezastrelor nuconduc la apariţia uneori la relaţii diplomatice noi, ci au numai un rol de facilitare aacestora. Astfel, pe termen scurt acestea pot avea un impact pozitiv asupra diplomaţiei,dar pe termen lung factori ca: schimbarea de regimuri de conducere, neîncrederea,credinţa că un conflict tradiţional are prioritate în fata necesitaţilor de natura umanitarasau acordarea de prioritate acţiunilor beligerante în fata demersurilor diplomatice de


rezolvare a conflictelor pot să aibă un impact mult mai puternic decât cel al demersurilorumanitare.

În aceeaşi lucrare citată mai sus, Ilan Kelman arată că imperativele umanitare şiactivităţile din cadrul managementului dezastrului trebuie să aibă caracter de neutralitateşi independenţă faţă de opiniile politice şi dezacordurile diplomatice. Din nefericire,imperativele umanitare sunt deseori desconsiderate în realitate. La întrebarea dacă ar fibine să se profite de oportunitatea de a lega demersurile diplomatice de activităţile dincadrul managementului dezastrelor se poate răspunde şi negativ şi pozitiv. Dar, cu catse reuşeşte fructificarea politico-diplomatica mai eficienta a rezultatelor activităţilor demanagement al dezastrului, cu atât mai bine.

Succesul sau insuccesul diplomaţiei dezastrului sunt de multe ori cauzate defactori care sunt exteriori acţiunilor şi activităţilor politicienilor şi diplomaţilor. Există omultitudine de actori implicaţi care pot determina rezultate pozitive şi negative alediplomaţiei dezastrului. Câteva exemple semnificative sunt edificatoare: evenimentelepot depăşi voinţa şi vederile autorităţilor, aşa de exemplu înainte şi chiar imediat dupăapariţia dezastrului cauzat de uraganul Latrina când autorităţile Statelor Unite au răspunsnefundamentat că S.U.A. nu au nevoie de asistenţă internaţională, ceeace s-a dovedit canu este aşa; în schimb în planurile de apărare ale Noii Zeelande există un capitol dedicatspecial asistenţei internaţionale post-dezastru; dorinţele populaţiilor pot depăşi ezitărilediplomatice aşa cum s-a întâmplat după cutremurul din 1999 în cazul Turciei şi Grecieicând populaţia a fost aceea care a reclamat necesitatea ajutorării reciproce; în cazulrăzboiului între Etiopia şi Eritreea care a început în 1999 presa şi organizaţiile umanitareau avut parte de un eşec în încercarea lor de a activa demersuri de diplomaţie a secetei.

Diplomaţia dezastrelor este un proces complex ale cărui rezultate nu suntniciodată sigure, fapt pentru care, pe acest subiect, se poate spune că acest tip dediplomaţie nu este unul nou, elemente ale sale putând fi găsite cu mult înaintea istorieiprezentului, că diplomaţia dezastrului are influenţe clare în soluţionarea unor conflictedacă există o voinţă cel puţin bilaterală în acest sens, că diplomaţia dezastrului are uncaracter profund legitim cu condiţia să nu existe o parte implicată în conflict care săcaute orice pretext pentru a evita pacea, iar efectele diplomaţiei dezastrelor sunt petermen scurt care nu influenţează direct sau esenţial eforturile de reconstrucţie şiactivităţile normale ale managementului dezastrului.

Nu trebuie însă neglijat rolul diplomaţiei clasice în cadrul activităţilor demanagement al dezastrelor, mai ales când componenta internaţionalista a acestui tip deactivităţi este din ce în ce mai prezentă în cadrul realităţilor internaţionale de astăzi.

Cele prezentate mai înainte, reprezintă elemente esenţiale pe care trebuie să leavem în vedere în cadrul activităţilor de Protecţie civilă pe care le vom desfăşura,acestea, în etapa actuala depăşind graniţele tarii, odată cu integrarea României în NATOși aderarea la UE (fapt ce se poate vedea din parcurgerea actelor normative adoptate deRomânia ca răspuns la necesitățile de colaborare asumate).


Legi privind Protecția civilă (pentru documentare și pentru cei interesati, în anexese vor prezenta integral legile anterioare )

Pachetul de legi privind Protecţia civilă din România de după dec.1989, va fiprezentat în continuare selectat de autor pentru acele capitole, articole și paragrafe careinteresează apriori cursanţii masteratului “medicina de dezastre” și reproduce legile înintegralitatea lor în anexe, cu obligaţia ca cititorul să reflecte și să se documenteze înmod responsabil, cu competenta și profesionalism pentru a putea aplica și respectaîntocmai prevederile lor în activităţile permanente și/sau în campaniile impuse de apariţiași dezvoltarea oricăror tipuri de riscuri. Legile nu vor fi dezvoltate și comentate în detaliu,având în vedere necesitatea cunoaşterii și implementării lor de către toate structurile deProtecţie civilă, de la cele Centrale pana la cele locale, inclusiv de populaţie, indiferentde situaţia în care se va afla în caz de dezastre.

În anexe la manual, vor fi prezentate legile în vigoare la aceasta data pentru oposibila documentare a cititorului.

Legea Nr.481/08.11.2004 (publicată în MOf. Partea I Nr.1094/24.11.2004) privindprotecţia civilă din România, modificată şi completată prin Legea Nr. 212/24.05.2006(publicată în MOf. Partea I Nr.457/26.05.2006 (Anexa 2) și republicata în MOf.554/22.07.2008) – Anexa 1.

Prin definiţie “Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionaleşi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice,tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şirealizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere adezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative alesituaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şiasigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate” [Art.1-(1)].

Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şise bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice centraleşi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat romane, precum şipersoanelor fizice. [Art.1-(2)].

Îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă se realizează, de serviciilepublice sau private, profesioniste şi voluntare [Art.3-(3)]. Personalul serviciilor de urgenţăvoluntare şi cetăţenii care participa la acţiuni preventive şi de intervenţie... beneficiază decompensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilitaţi stabilite în Statutul personaluluivoluntar... [Art.19]. În anexa 1.1 se prezintă integral Legea Nr. 481/08.11.2004.

În conţinutul Legii, se fac următoarele precizări:Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie

civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei,subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şisolidarităţii. [Art.2].


În continuare, se are în vedere,c) informarea și pregătirea preventiva a populaţiei cu privire la pericolele la care

este expusa, masurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţiepuse la dispoziţie, obligaţiile ce ii revin și modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgență;

d) organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacitaţii de intervenţieoptime a serviciilor pentru situaţii de urgență și a celorlalte organisme specializate cuatribuţii în domeniu;

e) înștiințarea autorităților publice și alarmarea populaţiei în situaţiile de urgență;f) protecția populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice,

precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgență

sau de conflict armat;h) organizarea și executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de

vieţi omeneşti, limitarea și înlăturarea efectelor situaţiilor de urgență civilă și pentrureabilitarea utilităților publice afectate;

i) limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor și a efectelor atacurilor din aer petimpul conflictelor armate;

j) asanarea și neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpulconflictelor militare; ... [Punctele c), d), e), f), g), h), i) și j) fac parte din Art. 3 intitulat:Atribuţiile Protecţiei civile].

Cele prezentate în aceasta parte, sunt deosebit de importante, în special pentruorganismele abilitate cu structuri specifice Protecţiei civile pe de o parte, iar pe de altaparte pentru toţi membrii comunităților umane care trăiesc și muncesc pe teritoriul țăriinoastre spre a cunoaşte cui trebuie să se adreseze în cazul apariţiei și dezvoltăriidezastrelor, și pentru înfrânarea oricăror tendinţe de a-și găsi sau acționa independent însituații de urgență.

Managementul protecţiei civile se asigura de către componentele SistemuluiNaţional de Management al Situaţiilor de Urgență , potrivit prevederilor Ordonanţei deurgență a Guvernului nr. 21/2004. [Art.11].

Activitatea de protecţie civilă din România este coordonata de primul-ministru,care conduce aceasta activitate prin ministrul administraţiei și internelor, în calitate depreşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgență [Art.12(1)];

La nivelul instituţiilor publice centrale și locale, activitatea de protecţie civilă estecondusa de câtre preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgență, iar la nivelul agenţiloreconomici, de către conducătorii acestora [Art.12(2)].

Ţinând seama de faptul ca Protecţia civilă ... este o componenta a SistemuluiSecurităţii Naţionale... importanta ce i se acorda este pe măsura, iar cetăţenii trebuie săînțeleagă aceasta responsabilitate ca pe o obligaţie directa pentru respectarea tuturorregulilor și dispoziţiilor date de executiv în acest sens, supunerea lor să fie totala șineşovăielnica.


La toate nivelurile de competenta, în structurile cu activitate permanenta sautemporara din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgență se constituiestructuri specializate în domeniul protecţiei civile [Art.13(1)];

La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice și alagenţilor economici cuprinşi în clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, seîncadrează personal de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile [Art.13(2)].

Cetăţenii au dreptul să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea înserviciile de urgenţă voluntare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenţă voluntare se aprobă prin hotărârea Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor (A se vedea HG Nr.1579/2005, publicata în MOf. Nr. 19 din 10.01.2006) [Art.17].

Legiuitorul prin acest articol, da dreptul și posibilitatea ca cetăţenii, adaug eu,având capacitatea fizica și psihica, să participe la activităţile specifice Protecţiei civile,dar nu oricum, nu independent ci în mod organizat sub comanda persoanelorspecializate și abilitate.

Cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unuiconflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă audreptul la ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz [Art.18 (1)];

Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresatăprimarului, pe baza actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotărâriiconsiliului local, din fondurile prevăzute în bugetul local cu această destinaţie sau dincele aprobate prin hotărâre a Guvernului [Art.18 (2)].

Efectele reale ale unor dezastre, se cunosc după încetarea acţiuniievenimentului, definirea și cuantificarea pagubelor fiind un atribut al specialiştilor sauexperţilor evaluatori, care pot și trebuie să efectueze operaţiile impuse prin mandatul pecare îl au, în mod corect tuturor celor care sunt îndreptățiți să primească despăgubiri caurmare manifesțării dezastrului.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare şi cetăţenii care participă la acţiunipreventive şi de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilorde urgenţă beneficiază de compensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţi stabilite înStatutul personalului voluntar prevăzut la art. 17 [Art.19].

Autorităţile administraţiei publice centrale și locale asigura stabilirea și integrareamasurilor de protecţie civilă în planurile și programele de dezvoltare economico-socialace se elaborează la nivel naţional, judeţean și local și urmăresc realizarea acestora[Art.21(1)];

Masurile și acţiunile de prevenire din planurile de protecţie civilă se planifica și seexecuta prioritar de către toate autorităţile administraţiei publice centrale și locale, potrivitcompetentelor acestora [Art.21(2)];

Autorităţile administraţiei publice centrale și locale poarta întreaga răspunderepentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de urmările situaţiilorde urgență [Art.21(3)];


Asigurarea condiţiilor prevăzute la alin. (3) se realizează prin serviciile deurgență, serviciile publice de gospodărie comunală, instituţii și agenţi economici, inclusivprin utilizarea, în condiţiile legii, a bunurilor din rezervele de stat și a serviciilor șibunurilor puse la dispoziţie de organizaţii neguvernamentale romane sau de comunităţilelocale și populaţia din zonele neafectate, de state și organizaţii străine ori cu caracterinternaţional [Art.21(4)].

Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizeazăprintr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare,adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şiorganizatorice specific [Art.39].

Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă saude serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de lapopulaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc [Art.40(1)];

Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publicecentrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţăriiprimite de la structurile abilitate [Art.40(2)].

Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional deefectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde:adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management alSituaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrareaconsiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii economici şi proprietariide imobile [Art.45(1)];

Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şiproprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizezeadăposturi de protecţie civilă [Art.45(2)];

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de latoate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare pentruadăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropiereazonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi,evacuaţi sau refugiaţi [Art.45(3)];

În timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiiloramenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectareanormelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 deore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţăprofesioniste [Art.45(6)];

Adăposturile publice de protecţie civilă se inspectează periodic de cătrepersonalul de specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste; deţinătorii şi utilizatoriiacestor adăposturi sunt obligaţi să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentrumenţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare[Art.45(7)].

La masurile de prevenire, pe care structurile de protective civilă, ca și cetăţeniisunt obligate să le ia se adaugă, evacuarea populaţiei în condiţiile apariţiei și dezvolțăriiunui pericol iminent care poate pune în pericol viata și sănătatea acesteia (în


conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 1222/2005 privind stabilirea principiilorevacuării în situaţii de conflict armat, Publicata în MOf. Nr. 933/19.10.2005).

Principiile de organizare, de conducere și modul de utilizare a serviciilor deurgență

profesioniste și voluntare, unitarilor de intervenţie, formaţiunilor de intervenţiespecializate și private în acţiunile de limitare și înlăturare a urmărilor situaţiilor deprotecţie civilă, precum și planurile operative întocmite în acest scop se stabilesc prinregulamente, ordine și instrucţiuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii deUrgență și aprobate de ministrul administraţiei și internelor [Art.61].

Conducerea activităţilor de intervenţie se realizează prin reţeaua centreloroperaţionale și operative sau a punctelor de comanda existente la autorităţileadministraţiei publice centrale și locale, precum și la instituţiile publice și agenţiieconomici [Art.62(1)];

Conducerea nemijlocita a operaţiunilor de intervenţie se asigura de comandantulacţiunii, împuternicit potrivit legii, care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de cătregrupa operativa și punctual operativ avansat [Art.62(2)];

Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere dedecizie şi specialişti ai serviciilor de urgenţă ale autorităţilor publice, ai agenţiloreconomici şi instituţiilor implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă. [Art.62(3)].

Finanţarea cheltuielilor cu protecţia civilă se asigura, din bugetul de stat, dinbugetele locale, din bugetele instituţiilor publice autonome, ale instituţiilor publicefinanţate integral sau parţial din venituri proprii și din bugetele proprii ale agenţiloreconomici, după caz [Art.68(1)];

Finanţarea serviciilor de urgență se asigura de către persoanele juridice care le-au constituit [Art.68(2)];

Obiectivele de investiţii de interes naţional pentru protecţia civilă se finanţează dela bugetul de stat [Art.63(3)].

și o ultima grupa de prevederi ale Legii referitoare la Sancţiuni și Contravenţii:

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă,contravenţionala sau penală, după caz [Art.74].

Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte: neincluderea masurilor de protecţie civilă în programele de dezvoltare

economico-sociala sau în proiectele de buget [Art.75(a)];- neorganizarea serviciilor de urgență voluntare sau neasigurarea înzestrării și a

pregătirii profesionale a acestora [Art.75(b)];- neîntocmirea planurilor de intervenţie sau a altor documente operative de

răspuns în Situatii de urgență ori neasigurarea punerii acestora în aplicare ladeclanşarea situaţiilor de urgență [Art.75(c)];


- neasigurarea înștiințării, a avertizării, a alarmării sau a evacuării populaţiei înSituatii de urgență [Art.75(d)];

- neasigurarea identificării, a monitorizării și a evaluării factorilor de riscgeneratori de evenimente periculoase sau nestabilirea masurilor de protecţie împotrivaefectelor negative ale acestora [Art.75(e)];

- nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în buna stare de utilizarepe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzătoare destinaţiilor acestora [Art.75(j)];

- neparticiparea la instruirile, exerciţiile și aplicaţiile de pregătire privind protecţiacivilă [Art.75(k)];

- neîndeplinirea masurilor de protecţie nucleară, biologică și chimică a populației;- neanunţarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau

privind masurile de protecţie civilă luate ori necesar a fi luate [Art.75(l)];- neîndeplinirea funcţiilor de sprijin stabilite pe timpul situaţiilor de urgență

[Art.75(q)];- neîndeplinirea masurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a

populaţiei afectate [Art.75(t)].

Contravenţiile prevăzute la art. 75 se sancţionează cu amendă (conform Art.76pentru fiecare paragraf în parte).

Trebuie făcută precizarea că amenzile pentru încălcarea prevederilor Legii481/2004 încep de la 50 lei pana la 5000 de lei. Aceste valori sunt nesemnificative și decele mai multe ori persoanele vinovate din structurile abilitate le este mai la îndemână săplătească amenzile decât să asigure îndeplinirea prevederilor legii.

Aceasta stare de lucruri s-a perpetuat de la an la an și după aprecierea autoruluise va mai perpetua și în continuare daca masurile de sancţionare a celor vinovaţi suntatât de blânde, fata de care optez pentru înăsprirea lor cât mai curând posibil.

Legea 307/12.07.2006 (publicata în MOf. Nr. 794/22.11.2007) privind apărareaîmpotriva incendiilor – Anexa 3.

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice,măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informarepublică, planificate, organizate şi realizate, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor deproducere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingereaincendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejăriibunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii[Art.1(1)];

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă,factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut înOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional deManagement al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.15/2005 [Art.1(2)] (Legea 307/2006 se prezintă detaliat în Anexe).

Se prezintă în continuare câteva prevederi importante legate de apărarea și luptaîmpotriva incendiilor, de care operatorii economici indiferent de statut și de structura


organizatorica, organele și organismele de stat, private, mixte, transnaţionale, etc.,trebuie să tina seama în desfăşurarea activităţilor declarate prin documentele deînfiinţare și nu în ultimul rând toţi cetăţenii țării ale căror gospodarii sunt cele mai expusela incendii:

- Fiecare operator economic este obligat să posede autorizaţie de securitate laincendiu, care reprezintă actul administrativ emis, de inspectoratul pentru situaţii deurgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilordin teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor,îndeplinirea cerinţei esenţiale de securitate la incendiu la construcţii, instalaţii tehnologiceşi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice saujuridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a leedifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndepliniriicerinţei esenţiale – securitate la incendiu [Art.1 a)];

- De asemenea trebuie să aibă aviz de securitate la incendiu, care este actulemis, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti,după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare amăsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice deproiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale securitate la incendiu a construcţiilor,instalaţiilor şi altor amenajări [Art.1 b)].

Pentru înţelegerea problematicii legate de securitatea la incendiu, se defineştenoţiunea de incendiu ca eveniment de ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fărăcontrol în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materialeşi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere (Celece vor fi prezentate în continuare sunt preluate din Legea 307/2006 Capitolul I Dispoziţiigenerale).

Se defineşte drept cauza a incendiului o suma de factori care concură la iniţiereaincendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produsaprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care audus la izbucnirea acestuia.

Pentru apărarea împotriva incendiilor se utilizează diverse mijloace tehnicereprezentând sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii,materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingeriiincendiilor.

Se definesc operaţiuni de lunga durata pentru stingerea incendiului, intervenţiilecumulate pentru stingere a focarele de incendiu şi eliminarea efectelor negative aleacestora cu o durată mai mare de 4 ore.

Organizarea intervenţiei în caz de incendiu reprezintă ansamblul măsurilortehnico-organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor,mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea


persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingereaincendiilor.

Pericol iminent de incendiu se defineşte ca fiind, situaţia creată de acumulareafactorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în oricemoment.

Prevenirea ca măsura esenţială de apărare împotriva incendiilor reprezintătotalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor, de asigurare acondiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelorde intervenţie.

Stingerea incendiilor reprezintă totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere aprocesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee, proceduri şi mijloace specifice.

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional,cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, autorităţile administraţieipublice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriulRomâniei [Art.2].

Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate îndomeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şiInternelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar lanivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiuluiBucureşti [Art.3 (1)].

Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură princomponentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă [Art.3 (4)].

Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor privindactivităţile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză şi acoperire ariscurilor, ce se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului [Art.4 (1)].

Prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii asigură, după caz,elaborarea planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă [Art.4 (4)].

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicareamăsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele produceriiincendiilor [Art.5].

Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şidispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptelelor, viaţa, bunurile şi mediul [Art.6 (1)].


Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijlocserviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentrulimitarea şi stingerea incendiului [Art.6 (2)].

În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea credinţă, fără motivîntemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal şi suportă cheltuielile ocazionatede deplasarea forţelor de intervenţie [Art.6 (3)].

În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât esteraţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori lasolicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi apersonalului serviciilor de urgenţă [Art.7 (1)].

În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şifâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele decare dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora [Art.7 (2)].

De asemenea în cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanelefizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice saumijloace de transport au obligaţia, să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţăşi al persoanelor care acordă ajutor [Art.8 a)]; să permită necondiţionat utilizarea apei, amaterialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitarea efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane [Art.8 b)]; săaccepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor,demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrareamijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zonapericlitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestormăsuri [Art.8 c)].

Se face precizarea, ca indiferent de poziţia operatorului economic în timp șispaţiu precum și a cetăţenilor țării, toţi fără deosebire, au obligaţia să cunoască şi sărespecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz [Art.21 a)]; săîntreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărareaîmpotriva incendiilor, avute la dispoziţie sau existente în dotare [Art.21 b)]; să respectenormele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizeazăsau le desfăşoară [Art.21 c)]; să nu efectueze modificări neautorizate fata de prevederileproiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijloculuide transport utilizat și să apeleze ori de cate ori este necesar la un expert tehnic atestatpotrivit legislaţiei în vigoare [Art.21 d)]; să aducă la cunoştinţa celor în drept, oricedefecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu [Art.21 e)].

În domeniul apărării împotriva incendiilor acționează Servicii de urgenţăprofesioniste sau voluntare, publice ori private [Art.31 (1)], care funcţionează însubordinea


Inspectoratului General pentru Situatii de Urgență [Art.31 (2], servicii de urgenţăvoluntare constituite la nivelul Consiliilor locale [Art.31 (3)], şi/sau servicii de urgenţăprivate constituite ca societăţi comerciale [Art.31 (4)].

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, (altele decâtcele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste), organizate cu personal angajatşi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotrivaincendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizulinspectoratelor [Art.32 (1)], care au în structură un compartiment sau specialişti pentruprevenirea incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, precum şi, după caz,ateliere de reparaţii şi de întreţinere mijloace de intervenţie [Art.32 (2)].

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz. [Art.43], dar ca și în cazul Legii481/2004, amenzile sunt de cele mai multe ori modice, acestea fiind cuprinse intre 100 și10000 lei, mai de graba uşor plătibile de operatorii economici, decât să asigure masurileși mijloacele necesare apărării împotriva incendiilor.

Legea 410/18.10.2004 (Publicata în M. Of. Nr. 986/27.10.2004) pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 132/15.07.1997 (Publicata în M.Of. Nr.161/18.07.1997), (Anexa 4) privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interespublic – Anexa 5.

Rechiziţiile de bunuri şi servicii în interes public reprezintă măsura excepţionalăprin intermediul căreia organele autorităţii publice, împuternicite prin lege, obligă agenţiieconomici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedareatemporara a unor bunuri mobile sau imobile [Art.1].

Bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţie forţelor destinate apărării naţionalesau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate oria stării de război, la instituirea stări de asediu sau de urgenţă, atât pentru prevenirea,localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii“ [Art.2(1)].

Privită din punct de vedere juridic, instituţia rechiziţionărilor „reprezintă o limitarelegală a exerciţiului dreptului de proprietate, fie prin afectarea temporară a atributuluifolosinţei bunului, fie prin însăşi încetarea dreptului de proprietate asupra bunurilorconsumptibile sau perisabile, dar, în ambele situaţii, cu plata de despăgubiri în condiţiilelegii” sau a unui echivalent bănesc care poate fi considerat despăgubire, preţ, tarif sauchiar chirie.

Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu platadespăgubirilor prevăzute de lege“ [Art. 2(2)].


Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public,constând din efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiileprevăzute la alin. (1) [Art. 2(3)].

Cadrul normativ în limitele căruia se înscrie această măsură cu caracterexcepţional este generic exprimat în cuprinsul art. 44 al legii fundamentale caregarantează proprietatea privată, indiferent de titular. Totuşi, pentru ca valorile supremeale unui stat să supravieţuiască oricăror ameninţări, însăşi Constituţia a pus la dispoziţiaautorităţilor statale anumite pârghii care permit limitarea temporară sau chiar ingerinţe cucaracter definitiv asupra dreptului de proprietate. Astfel, „conţinutul şi limitele acestordrepturi (dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege”.

În acest sens, dispoziţiile constituţionale sunt dezvoltate de prevederile Legiinr.132/1997, cu modificările şi completările survenite prin intrarea în vigoare a Legii nr.410/2004, care stabilesc scopul rechiziţiei, actele prin care poate fi dispusă măsurarechiziţiei, bunurile supuse acesteia, bunurile exceptate de la rechiziţionare, procedurade efectuare a rechiziţiei, autorităţile competente, evidenţa acestor bunuri, contestareamăsurii ori stabilirea despăgubirilor.

Punerea în aplicare a acestei măsuri despre care Constituţia nu vorbeşte în modexpres aşa cum procedează în cazul exproprierii, al naţionalizării sau al dreptuluiautorităţii de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare este reglementată prinHotărârea Guvernului nr. 219/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legilor nr.132/1997 și 410/2004 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii îninteres public.

Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări deservicii în interes public se dispun, la declararea mobilizării parţiale sau totale, precum şia stării de război, prin decretul de declarare emis de Preşedintele României [Art. 4 a)]; lainstituirea stării de asediu sau de urgenţă, prin decretul de instituire emis de PreşedinteleRomâniei [Art. 4 b)], precum și în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unordezastre, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor“ [Art. 4 c)].

De asemenea bunurile rechiziţionabile, au un regim special de evidenţiere,monitorizare și menţinere în stare de funcţionare, oricând apelabile în caz de dezastresau ori de cate ori situaţia o cere și este dispusa de organele și organismele menţionatemai înainte, astfel:

Agenţii economici, instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ţin evidenţabunurilor rechiziţionabile pe care le au în proprietate sau în folosinţă legală, conformnormelor prevăzute de lege privind evidenţa bunurilor din patrimoniul lor [Art. 10 (1)].

Evidenţa bunurilor supuse rechiziţiei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, seţine de către autorităţile administraţiei publice locale [Art. 10 (2)].

Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele juridice şi fizice, proprietaresau deţinătoare legale de bunuri repartizate prin planul de rechiziţii, sunt obligate săcomunice date privind existentul, starea şi caracteristicile acestora, la cerereabeneficiarilor, respectiv a prefectului, centrului militar, Statului Major al Forţelor Aeriene şia Statului Major al Forţelor Navale, după caz [Art. 10 (3)].


Schimbările survenite în evidenţa şi în starea bunurilor cuprinse în planul derechiziţii aprobat, se comunică de către propriețății sau deţinătorii legali, semestrial,autorităţilor prevăzute mai înainte [Art. 10 (1)].

Modalităţile concrete de îndeplinire a obligaţiilor legale de către autorităţileadministraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici, alte persoane juridice şifizice, comisiile de rechiziţii şi autorităţile militare abilitate să efectueze rechiziţii de bunurisunt prevăzute în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 132/1997(Aprobate prin HG 219/2005). Aceste autorităţi sunt angrenate, în planificarea rechiziţieibunurilor şi stabilirea necesarului de bunuri, potrivit domeniului de activitate.

Pentru reglementarea unor aspecte practice care pot apărea atât înainte, cât şipe parcursul dispunerii măsurii rechiziţionării, Legile 410/2004 și 132/1997 prevăd căpentru stabilirea cantităţilor de bunuri rechiziţionabile, a despăgubirilor, precum şi pentrusoluţionarea litigiilor care derivă din executarea rechiziţiilor se înfiinţează şi funcţionează:comisii mixte de rechiziţii şi Comisia Centrală de Rechiziţii, ambele comisii avândcomponenţa stabilită de lege.

Modul în care comisiile mixte de rechiziţii stabilesc, anual, propuneri privindlimitele preţurilor folosite la plata despăgubirilor pentru bunurile consumptibilerechiziţionabile şi tarifele prestărilor de servicii în interes public este reglementat înHotărârea Guvernului nr. 482/2001.

Prin destinaţie, o serie de bunuri neconsumptibile, în special de valoare mică, întemeiul specificului activităţii de rechiziţii, au fost reconsiderate ca fiind consumptibile(cum ar fi: articole de îmbrăcăminte, mijloace de uz gospodăresc cum sunt maşinile decusut, etc.). Distincţia normativă era necesară deoarece rechiziţia are efecte totale sauparţiale iar în cazul bunurilor consumptibile şi perisabile rechiziţionarea lor reprezintă şipierderea dreptului proprietarilor lor, măsura având efecte definitive şi generând dreptulla plata unui echivalent bănesc, în condiţiile prevăzute de lege.

Referitor la răspunderea pentru prejudicii, însăşi legea este cea care face o ataredistincţie. Astfel, despăgubirile vor fi plătite atunci când bunurile au suferit degradări saudeteriorări. De exemplu preţurile sau tarifele stabilite conform dispoziţiilor HotărâriiComisiei Centrale de Rechiziţii nr. 1/2009 pentru aprobarea listei cu preţurile principalelorbunuri consumptibile rechiziţionabile, necesare estimării fondurilor folosite la platadespăgubirilor acestora, sunt valabile pe anul 2009 și se aplică, în special, în cazulbunurilor consumptibile sau în cazul celor care, din diferite motive, nu mai pot fi restituiteîn natură. Pe linia de reglementare a despăgubirilor se înscrie şi Ordinul comun nr.M55/3280/282/2002 al ministrului apărării naţionale, ministrului finanţelor publice şi alBăncii Naţionale a României pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modalităţile şiinstrumentele de plată a despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi prestările deservicii în interes public.

În legătura cu Legea rechiziţiilor de bunuri și prestări servicii în interes public,prezentam câteva elemente de drept internaţional ce se regăsesc intr-o serie dedocumente internaţionale cu valoare normativă, ratificate de Statul Român.

Astfel, potrivit Convenţiei de la Geneva, dreptul de rechiziţie recunoscutbeligeranţilor prin lege sau prin obiceiuri nu va fi exercitat decât în mod cu totulexcepţional, respectiv în caz de necesitate, după prealabila asigurare şi securizare arăniţilor şi bolnavilor. În continuare, Convenţia stipulează regimul juridic aplicabil


bunurilor rechiziţionate, cu referire la mijloacele de transport prin care se exercităasistenţa răniţilor şi a bolnavilor, precizând că în astfel de cazuri, dacă ele există, seaplică dreptul internaţional.

Convenţia de la Geneva referitoare la protecţia persoanelor civile în timp derăzboi, ratificată prin Decretul nr. 183/1954 prevede, în cuprinsul art. 55, coroborat cu art.57, şi alte interdicţii în categoria bunurilor care pot fi rechiziţionate de către autoritateaocupantă, fiind menţionate, astfel produsele alimentare ori cele medicale, circumstanţiatede nevoile sale în calitate de putere de ocupaţie însă numai după luarea în considerare asolicitărilor provenite din rândul populaţiei dominate.

În completarea dispoziţiilor Convenţiilor de la Geneva menţionate, Protocoluladiţional nr. I, ratificat de România prin Decretul nr. 224/1990, prevede limite în ceea cepriveşte rechiziţia unităţilor sanitare civile. Din cuprinsul acestora se desprinde ideeapermisibilităţii măsurii, sub rezerva asigurării priorităţilor medicale ale populaţiei localesuferinde.

Legea 195/20.04.2001 a voluntariatului (publicata în M.Of. nr. 276/25.04.2001 șirepublicata în M.Of. 651/27.07.2006 cu modificările și completările aduse de OG Nr.58/2002, aprobata prin Legea 629/2002), Republicata în temeiul art. II din Legea339/2006, în M.Of. Nr. 276/25.04.2007) – Anexa 6.

Legea voluntariatului, reglementează participarea persoanelor fizice la acţiuni devoluntariat organizate de persoane juridice de drept public și de drept privat, fără scoplucrativ, în România [Art. 1], definind voluntariatul ca o activitate de interes publicdesfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi ocontraprestaţie materială [Art. 2 a)].

Activitatea de interes public, reprezintă activitatea desfăşurată în domenii cumsunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural,artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, deprotecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea [Art. 2 b)].

Organizaţia gazdă, este considerata persoană juridică de drept public saupersoana juridică de drept privat, fără scop patrimonial, care administrează activitatea devoluntariat. În raport cu natura activităţii desfăşurate, complexitatea acesteia, riscurile pecare le implică, impactul produs, respectiv răspunderea pe care o implică, între părţi sepoate încheia un contract de voluntariat, cu unul sau mai mulţi voluntari [Art. 2 c)].

Contractul de voluntariat este o convenţie cu titlu gratuit, încheiată între opersoană fizică, denumită voluntar, şi o persoană juridică, denumită organizaţie gazdă, înbaza căreia prima persoană se obligă faţă de a doua să presteze o activitate de interespublic fără a obţine o contraprestaţie materiala [Art. 2 d)].

Beneficiarul voluntariatului este persoana fizică sau juridică în folosul căreia sedesfăşoară activitatea de voluntariat. Organizaţia gazdă poate fi identică sau diferită debeneficiarul voluntariatului [Art. 2 e)].

Din conţinutul legii desprindem principiile pe care se bazează voluntariatul înRomânia și anume, participarea ca voluntar, pe baza consimţământului liber exprimat


[Art. 3a)]; implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii [Art.3b)]; voluntariatul sedesfășoară cu excluderea oricărei contraprestaţii materiale din partea beneficiaruluiactivităţii [Art. 3c)], iar participarea persoanelor la activităţile de voluntariat se face pebaza egalităţii de şanse şi de tratament, fără nici un fel de discriminare [Art. 2 e)].

Se menţionează faptul ca, încheierea unui contract de voluntariat nu seefectuează în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, dupăcaz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu onerospentru efectuarea prestaţiilor respective [Art. 6 (1)], drept pentru care sunt lovite denulitate absolută contractele de voluntariat încheiate cu aplicarea dispoziţiilor prezenteilegi de persoanele juridice prevăzute la art. 1, în scopul evitării încheierii unui contractindividual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altuicontract civil cu titlu oneros [Art. 6 (2)], iar în cazul voluntarilor cetăţeni străini le estegarantată rezidenţa pe durata stagiului de voluntariat [Art. 6(4)].

În cuprinsul contractului de voluntariat vor fi consemnate cel puţin următoareleobligaţii ale voluntarului: să îndeplinească sarcinile primite din partea organizaţiei gazdă[Art.10 a)], să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţiide voluntariat [Art.10 (b)], să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate saupropuse de organizaţia gazdă pentru o mai bună desfăşurare a activităţii voluntarului[Art.10c)], iar voluntarul este răspunzător pentru daunele morale sau materiale aduseorganizaţiei gazdă în cadrul activităţii de voluntariat din propria culpa [Art.10d)].

Fac excepţie de la prevederile legii voluntariatului 195/2001, pompierii voluntaridin cadrul serviciilor de pompieri civili constituite în conformitate cu Legea nr. 307/2006,care redefineşte “serviciile de pompieri civili” în “serviciile de urgenţă voluntare sauprivate” [Art.18].

Legea 15/28.02.2005 (publicata în MOf. Partea I nr. 190/07.03.2005) pentruaprobarea Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 21/15.04.2004 (publicata în MOf.Partea I nr. 361/26.04.2004 Anexa 7) privind Sistemul Naţional de Management alSituaţiilor de Urgență Anexa 8.

Legea 15/2005 stabileşte ca, Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor deUrgenţă (SNMSU), se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru: prevenirea şigestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane,materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate [Art.1(1)].Acesta este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se compune dintr-o reţea deorganisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă, constituitepe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune de infrastructură şi de resurselenecesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în Lege [Art.1(2)].

Se reţin din conţinutul Legii, principiile managementului situaţiilor de urgent, șianume, previziunea şi prevenirea [Art.3a)], prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor[Art.3b)], respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului [Art.3c)],asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile


administraţiei publice [Art.3d)], cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cuorganisme şi organizaţii similare [Art.3e)], transparenţa activităţilor desfăşurate pentrugestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravareaefectelor produse [Art.3f)], continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare asituaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelulautorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitateaacestora [Art.3g)]. operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică acomponentelor Sistemului Naţional.

Datorita faptului că incă mai există neînţelegeri și confuzii în ceeace priveştenoţiunile legate de declararea unor stări la nivel central, local sau naţional ca urmareapariţiei și dezvolțării unor dezastre, sunt necesare următoarele precizări:

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şide importanţă deosebită [Art.86] din Constituţia României.

Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţiade preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării [Art.92(1)];

El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţialăsau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui sesupune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare [Art.92(2)];

Potrivit legislaţiei privind regimul stării de asediu sau de urgenţă în vigoareconsemnam, ”starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de naturăpolitică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în uneleunităţi administrativ teritoriale care se instituie în următoarele situaţii: existenţa unorpericole actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţieiconstituţionale; iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesarăprevenirea, limitarea sau înlăturarea după caz a urmărilor unor dezastre”.

Analiştii și specialiştii în domeniu, afirmau ca România nu se afla nici în prima șinici în cea de-a doua situaţie (confirmare făcuta și de Preşedinte la Cotroceni în ziua de13.02.2012, ca urmare cererii formulate de liderul USL și Preşedintele Consiliului JudeţeVrancea, judeţ puternic lovit de zăpezile care au căzut în Sudul și sud-estul României lasfârşitul lui ianuarie și în prima jumătate a lunii februarie 2012)

Mai trebuie precizat faptul că, odată instituită starea de urgenţă prin decret alpreşedintelui României, toate măsurile care se dispun, se dispun prin ordonanţe militare,iar unităţile militare trec în trepte superioare de pregătire de luptă, ceeace este evidentcă nici Constituţia nici legea nu se referă la o situaţie de viscol care afectează parţialteritoriul ţării şi nici la situaţii de iarnă.

Situaţiile de înzăpezire care au avut loc în zonele menţionate trebuie gestionatela nivel judeţean şi la nivelul ministerelor, nu prin decret de instituire a stării de urgenţă,ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate demilitari sau prin ordonanţe militare.

Acest fapt și îndeosebi, după experienţele primelor zile de iarnă adevărată,(iarnă grea în unele zone), administraţiile locale şi administraţia centrala trebuia sădepună eforturi intense, responsabile pentru creşterea continua a capacitaţii de a


interveni în sprijinul oamenilor, pentru depăşirea momentelor de criza în zonele afectatede înzăpezire.

Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii deurgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru [Art.4(1) dinlegea 15/205]:

- avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol[Art.4(1)a)];

- declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţieide urgenţă [Art.4(1)b)];

- punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor derisc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată [Art.4(1)c)];

- intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie desituaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative [Art.4(1)d)];

- acordarea de ajutoare de urgenţă [Art.4(1)e)].;- instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din

Constituţia României, republicată [Art.4(1)f)];În acest sens Comitetul Naţional pentru Situatii de Urgență :Declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la

nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declarăîncetarea stării de alertă [Art.20(c)];

Hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor deevacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti[Art.20d)];

Propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea de cătrePreşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primitede la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti (în condiţiile prezentate maiînainte), şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens [Art.20e)], precum și:

- masuri care vizează solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională[Art.4(1)g)];

- acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice [Art.4(1)h)];Pe timpul sțării de alerta se pot dispune orice masuri care sunt necesare pentru

înlăturarea sțării de forţă majoră [Art.4 (2)]; Măsurile menționate trebuie să fieproporţionale cu situaţiile care le-a determinat și se aplica cu respectarea condiţiilor șilimitelor prevăzute de lege [Art.4(3)];

Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgență are în compunere[Art.6]:

- comitete pentru situaţii de urgenţă [Art.6a)];- Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) [Art.6b];- servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă [Art.6c];- centre operative pentru situaţii de urgenţă [Art.6d];- comandantul acţiuni [Art.6e].

Comitetele pentru situaţii de urgenţă [Art.7(1)] sunt organisme interinstituţionale desprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia o impune[Art.7(2)], după cum urmează:


Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă [Art.7(1)a)].Comitete ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă

[Art.7(1)b)].Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă [Art.7(1)c)].Comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă [Art.7(1)d)].Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă [Art.7(1)e)].

Detalierea Comitetelor pentru Situatii de Urgență :Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, se constituie şi funcţionează sub

conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi sub coordonareaprimului-ministru [Art.8(1)], fiind un organism interministerial format din persoane cuputere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe îngestionarea situaţiilor de urgenţă [Art.8(2)], a cărui organizare şi funcţionare se stabilescprin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor [Art.8(3)].

Comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale cu atribuţii îngestionarea situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducereaminiştrilor, respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale [Art.9(1)].

Comitetul ministerial sau Comitetul Instituţiei publice centrale se constituie prinordin al ministrului ori al conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are încomponenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu alministerului şi din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii îngestionarea situaţiilor de urgenţă [Art.9(2)], în acaror componenta la solicitareaministrului sau conducătorului instituţiei publice centrale, pot fi cooptaţi şi reprezentanţi aialtor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu [Art.9(3)].

La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului,Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă [Art.10(1)], din a căruicomponenta fac parte primarul general, primarii de sectoare, şefi de servicii publicedesconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor instituţii,regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionareasituaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificulactivităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă [Art.10(2)],iar organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului[Art.10(3)].

La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete judeţenepentru situaţii de urgenţă, [Art.11(1)], din a căror componenta fac parte preşedinteleconsiliului judeţean, şefi de servicii desconcentrate, descentralizate şi de gospodăriecomunală, alţi manageri ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean careîndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri aiagenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţialgeneratori de situaţii de urgenţă [Art.11(2)], iar organizarea, atribuţiile şi funcţionareacomitetelor judeţene se stabilesc prin ordine ale prefecţilor [Art.10(1)].

La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi alcomunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitetelocale pentru situaţii de urgenţă, denumite comitete locale [Art.12(1)], din a cărorcomponenta fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, dupăcaz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici


din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători aiagenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prinspecificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă[Art.12(2)], iar organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prindispoziţie a primarului, cu avizul prefectului [Art.12(3)].

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), este un organ despecialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, care asigurăcoordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilorde urgenţă [Art.13(1)], a cărui organizare cuprinde: inspecţia de prevenire, centruloperaţional naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de urgenţă,încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţiipublice [Art.13(2)].

Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare, evaluare,înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivelnaţional a situaţiilor de urgenţă [Art.13(3)], prin care se asigură secretariatul tehnicpermanent al Comitetului Naţional [Art.13(4)].

IGSU, asigură cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în domeniileprotecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă[Art.13(5)].

Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, se constituiteca servicii desconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene şi al municipiuluiBucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlulactivităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă [Art.14(1)], în care seorganizează inspecţii de prevenire, centre operaţionale şi alte structuri adecvate pentrugestionarea situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, încomunicaţii, informatică şi relaţii publice [Art.14(2)].

Centrele operaţionale ale serviciilor publice comunitare profesioniste, îndeplinesc(ca și în cazul IGSU) aceleaşi funcţii permanente la nivelul judeţelor, respectiv almunicipiului Bucureşti [Art.14(3)], iar prin acestea, se asigură secretariatele tehnicepermanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentruSituaţii de Urgenţă [Art.14(4)].

Serviciile publice de urgenţă asigură în unităţile administrativ-teritoriale în carefuncţionează, cooperarea în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şigestionării situaţiilor de urgenţă [Art.14(5)].

La nivelul ministerelor, instituţiilor publice centrale cu atribuţii în gestionareasituaţiilor de urgență, municipiilor (cu excepţia municipiului Bucureşti), oraşelor,sectoarelor municipiului Bucureşti și comunelor se constituie centre operative [Art.15(1)],ca structuri cu activitate permanenta [Art.15(2)], îndeplinind permanent funcţiileprevăzute la Centrul operaţional al IGSU, în domeniile de competenţă, ale ministerelor şiinstituţiilor publice centrale respective [Art.15(3)] și se constituie din personalul aparatuluipropriu al autorităţii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei publicecentrale sau prin dispoziţie a primarului [Art.15(4)].

De asemenea ca și în cazul IGSU centrele operative asigură secretariateletehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităţilor publice centrale sau locale[Art.15(5)].


Comandantul acţiunii reprezintă o persoană împuternicită, după caz, de cătreComitetul Naţional, ministerial, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie denatura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate[Art.16(1)], care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şipunctul operativ [Art.16(2)].

Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centreloroperaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe bazaregulamentului cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr.1491/09.09.2004 (publicataîn MOf. 885/28.09.2004), și se vor dezvolta la nivelul întregii tari în conformitate cuprincipiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesionisteaprobate prin Hotărârea Guvernului Nr.1492/09.09.2004 (publicata în MOf.885/28.09.2004).

Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesarefuncţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şiTehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor componenteale sistemului naţional de apărare. [Art.18(1)], iar modalităţile de utilizare a sistemului, sestabilesc prin protocoale de colaborare [Art.18(2)].

Principalele funcţii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte organecentrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului Nr. 2288/09.12.2004 (publicata în MOf.Nr. 9/04.01.2005).

Legea 363/07.06.2002 (publicata în MOf. Nr. 447/26.06.2002) pentru aprobareaOrdonanţei Guvernului nr. 88/2001 (Anexa 9) privind înfiinţarea, organizarea şifuncţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă (text în vigoare din29.12.2005 prezentat în Anexa 10)

Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, se înfiinţează însubordinea consiliilor judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a consiliilorlocale ale municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi a consiliilororaşelor şi comunelor. [Art.1(1)], ca servicii de urgenţă profesioniste şi servicii de urgenţăvoluntare [Art.1(2)]; Serviciile de urgenţă profesioniste se constituie în fiecare judeţ şi înmunicipiul Bucureşti ca servicii publice desconcentrate în subordinea InspectoratuluiGeneral pentru Situaţii de Urgenţă, IGSU [Art.1(3)], iar serviciile de urgenţă voluntare seconstituie ca servicii publice descentralizate în subordinea consiliilor locale alemunicipiilor, oraşelor şi comunelor. [Art.1(4)].

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgență (IGSU) se înfiinţează, aşa cumam mai arătat, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitatejuridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor [Art.1(5)].

De reţinut faptul ca, serviciile publice comunitare şi IGSU au ca scopuri principale:apărarea vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şirealizarea măsurilor de protecţie civilă [Art.2(1)], și fac parte din forţele de protecţie alesistemului de securitate naţională [Art.2(2)] care asigură îndeplinirea atribuţiilor specifice


de protecţie civilă, de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi de gestionare asituaţiilor de urgenţă [Art.3].

Activitatea serviciilor publice comunitare este coordonată de preşedinteleconsiliului judeţean şi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de primariicomunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti [Art.7(1)] și suntconduse, de regulă, de către profesionişti în domeniu." [Art.7(2)].

Personalul serviciilor publice comunitare, al Inspectoratului şi al unităţilor şiinstituţiilor subordonate acestuia trebuie să îndeplinească cerinţele de calificare potrivitstandardelor de pregătire şi ocupaţionale pentru profesiile respective şi să participe laprogramele specifice de formare profesională continuă [Art.15(2)]; fiind structurispecializate, acestea vor fi încadrate cu ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, militari angajaţipe bază de contract, militari în termen, cu termen redus şi personal civil [Art.15(2)].

Legea nr.18/ 11.03 2011 (publicata în MOf. nr. 183/16.03.2011) pentru aprobareaOrdonanţei de urgență a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea șiprotecţia infrastructurilor critice – Anexa 11.

Prevederile legii nr. 18/2011, care aproba OUG nr. 98/2010, vor fi prezentate îndetaliu la pct. 1.4.5 la care s-au inclus modificările și completările făcute de parlament ladata adopțării legii.

Legea nr. 508/17.11. 2004 (publicata în MOf. nr.1089/23.11.2004) privindînfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei deInvestigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (Anexa 12).

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorismexercita atribuţii pentru: efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute în legeîn condiţiile Codului de procedură penală şi ale legilor speciale [Art.2(1)a)]; conducerea,supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţiaprocurorului de către ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară aflaţi în coordonarea Direcţiei deInvestigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism [Art.2(1)b)]; sesizareainstanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecareacauzelor privind infracţiunile din competenţa [Art.2(1)c)]; studierea cauzelor caregenerează săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri,macrocriminalitate economico-financiară, criminalitate informatică şi terorism şi acondiţiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora,precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale în acest domeniu [Art.2(1)d)];constituirea şi actualizarea bazei de date vizând infracţiunile ce sunt date în competenţaDirecţiei [Art.2(1)e)]; exercitarea altor atribuţii prevăzute de Codul de procedură penală şide legile speciale [Art.2(1)f)].

Legea nr. 535/25.11.2004 (publicata în MOf. nr. 1161/08.12.2004) privindprevenirea și combaterea terorismului (Anexa 13).

Prin definitie Terorismul reprezinta ansamblul de acțiuni și/sau amenințări careprezintă pericol public și afectează securitatea naţionala, caracterizat prin: săvârșirea


premeditată de acțiuni de către entități teroriste, motivate de conceptii și atitudiniextremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acţionează prin modalitateaviolente și/sau distructive [Art.1a)]; în scopul realizării unor obiective specifice, de naturapolitica [Art.1b)]; vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților șiinstituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora[Art.1c)] și produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit săatragă atenţia asupra scopurilor urmărite [Art.1d)].

Faptele săvârșite de entitățile teroriste sunt anchetate și sancţionate daca:sunt săvârșite, de regulă, cu violență și produc stări de nelinişte, nesiguranţa, teama,panica sau teroare în rândul populaţiei [Art.2a)]; atentează grav asupra factorilor umanispecifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali [Art.2b)]; urmăresc realizareaunor obiective specifice, de natura politica, prin determinarea autorităților statului sau aunei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unordecizii în favoarea entității teroriste [Art.2c)].

Actele de terorism capătă natura transnaţională daca: sunt săvârșite pe teritoriul acel puţin doua state [Art.3a)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar o parte aplanificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat[Art.3b)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar implica o entitate terorista caredesfășoară activități pe teritoriul altui stat [Art.3c)]; sunt săvârșite pe teritoriul unui stat,dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat [Art.3d)].

Legea nr. 211/15.11.2011 (publicata în MOf. nr. 837/25.11.2011) privindregimul deşeurilor Anexa 14.

Riscurile datorate neprotejării mediului și a sănătății populaţiei conduc la situatiide dezastru greu de eliminat, (prin intervenţiile formaţiunilor abilitate sau voluntare) unelechiar imposibil, mulţumindu-ne doar cu diminuarea acestora pe o perioada acceptabila.Aceste riscuri se localizează în mod deosebit la activităţile economice, din a cărordesfăşurare rezulta un volum impresionant de deşeuri, cu o pondere considerabila acelor periculoase, care necesita o atenţie deosebita în ceeace priveşte gestionarea lor petot ciclul de la producere pana la eliminare astfel încât efectele potenţiale asupra vieţii șisănătății populaţiei să fie reduse la maximum.

Legăturile activităţilor de protejare a mediului și implicit a sănătății populaţieicu cele referitoare la Protecţia civilă, de management al situaţiilor de urgență, nu trebuieexplicitate, acestea făcând parte din viata de zi cu zi a comunităților umane de pe întregteritoriul tarii, cu extindere la nivelul Uniunii Europene.

Fără a intra în prezentarea detaliata a legii, mă voi opri la acele prevederisemnificative strâns legate de domeniul în speță.

Legea stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţiipopulaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şigestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şicreşterea eficienţei folosirii acestora [Art.1].

Se precizează ca: “ierarhizarea deşeurilor se aplică în funcţie de ordineapriorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de


gestionare a deşeurilor” [Art.4(1)], la care prevenirea, pe ansamblul gestionariideşeurilor are un rol hotărâtor.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiilegenerale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţiieconomice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţiipopulaţiei, economiei şi societăţii [Art.4(5)].

și pentru ca în conţinutul legii 211/2011 sunt precizate atribuţii importante la uneleministere implicate și în managementul situaţiilor de urgență, fac următoarele precizări:

În finalul prezențării Legii 211/2011, mă voi opri la capitolul sancţiuni la carecuantumul amenzilor sunt usturătoare: - de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanelefizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, care încalcă dispoziţiilelegii [Art.61(1)a)].

Ordonanțe de Urgență și Ordonanțe emise de Guvernul României referitoare laactivitatea de Protecție civilă

Trebuie făcută precizarea ca Ordonanţele de Urgență și Ordonanţele care au fostemise de executiv, cu referire la organizarea și desfăşurarea activităţilor de Protecţiecivilă, au fost transformate în Legi, acestea fiind analizate și prezentate în detaliu la pct.1.3, urmând doar să fie trecute în revista pentru rememorare, în ordinea expunerii legilor,și anume:

Ordonanţa de Urgență a Guvernului nr. 21/15.04.2004 (publicata în MOf. ParteaI nr. 361/26.04.2004 ) - Anexa 7 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilorde Urgență , a fost expusa în detaliu odată cu prezentarea Legea 15/28.02.2005(publicata în MOf. Partea I nr. 190/07.03.2005) - Anexa 8, care aduce modificări șicompletări esenţiale.

Crearea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgență a constituitun pas înainte spre stabilirea și ierarhizarea structurilor de protecție civilă la nivelnational, central și local cu relaţionarea legăturilor și interdependentelor dintrecomponente deosebit necesare și utile în desfăşurarea activităţilor de prevenire șiintervenţie în situatii de urgență provocate de riscurile existente în toate zonele dinteritoriul României.

Ordonanţa de Urgență a Guvernului nr. 25/21.04.2004 (publicata în MOf.nr.391/03.05.2004) pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentrusituaţii de urgenţă. Pentru definirea și prezentarea înfiinţării, organizării şi funcţionariiserviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aşa cum se poate constata dindocumentele oficiale, a fost necesara o perioada de peste 4 ani, timp în care s-aucristalizat nu numai noţiunile ci și aspectele organizatorice structurale. Pentru cititor, înscopul înţelegerii depline și aplicării în practica a conceptelor legate de înfiinţarea,organizarea și funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgent, esteobligatore parcurgerea tuturor documentelor - Anexa 15.


Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 (publicata în MOf. Partea I, nr.544/01.09.2001, text actualizat la 29.12.2005 în baza Legii nr. 363/07.06.2002 publicataîn MOf. Partea I nr. 447/26.06.2002; Ordonanţei de Urgență a Guvernului nr.25/21.04.2004 publicata în MOf. nr. 391/03.05.2004 și Ordonanţei de Urgență aGuvernului nr.191/21.12.2005 publicata în MOf. nr. 1189/29.12.2005) privind înfiinţarea,organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă(actele normative menţionate se prezintă în anexa, spre a fi consultate și aprofundatedupă necesitate) Anexele 9 (1) și 9 (2).

Ordonanţa de Urgență a guvernului nr. 191/12.12.2005 (publicata în MOf. nr.191/29.12.2005) - Anexa 16, pentru modificarea şi completarea unor acte normativeprivind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor pentru situaţii de urgenţă.Prevederile acestei Ordonanţe de Urgență împreuna cu cele anterioare au fost înglobateși prezentate în detaliu la pct.1.3.6.

Ordonanţa de Urgență a Guvernului nr. 98/03.11.2010 (publicata în MOf. Nr. nr.757, din 12 noiembrie 2010) - Anexa 17, privind identificarea, desemnarea și protecţiainfrastructurilor critice. OUG/2010 premergătoare elaborării reglementarilor naţionale îndomeniu, a fost impusa de implementarea legislaţiei în termenii prevăzuţi de Directiveleacesteia pentru România ca tara membra UE.

Având în vedere ca în 2011, executivul a elaborat și aprobat actele normativereferitoare la Protecţia infrastructurii critice, nu se vor face prea multe detalieri, acesteaurmând a fi parcurse odată cu prezentarea Hotărârii guvernului nr. 718 din 13 iulie 2011pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia infrastructurilor critice.

În cele ce urmează, vor fi prezentate motivele pentru care a fost emisa OUG nr.98/2010:

pentru asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie a infrastructurilor criticecare este esenţială pentru dezvoltarea economică, menţinerea funcţiilor vitale alesocietății și siguranţa cetăţenilor;

pentru faptul ca neadoptarea unei astfel de reglementari în regim de urgență arputea aduce atingere securităţii naţionale datorită impactului semnificativ generat deincapacitatea de a menţine respectivele funcţiile până la crearea cadrului normativ pentruprotecţia infrastructurilor critice;

având în vedere obligativitatea transpunerii, pana la data de 12 ianuarie 2011, aprevederilor Directivei 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privindidentificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesitaţii deîmbunătățire a protecţiei acestora, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L345 din 23 decembrie 2008;

ţinând seama de necesitatea adopțării la termenul menţionat a unui set de actenormative indispensabile procesului de implementare a prevederilor directivei;

luând în considerare procedurile pentru identificarea și desemnareainfrastructurilor critice naţionale și europene care trebuie realizate pana la datamenţionata;

întrucât realizarea cadrului normativ secundar, respectiv parcurgerea unorproceduri specifice este condiţionată de existența reglementărilor primare în materiaprotecţiei infrastructurilor critice;


având în vedere faptul ca întârzierea îndeplinirii obligaţiei de transpunere corectași completa a Directivei 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 va aduceprejudicii importante României, constând în îngreunarea procesului de accesare afondurilor europene puse la dispoziţie prin Programul Comisiei Europene de prevenire,pregătire și management al consecinţelor actelor teroriste și al altor riscuri legate desecuritate pentru perioada 2007—2013;

blocarea posibilităţilor de încheiere în timp util a acordurilor intre România șistatele membre ale Uniunii Europene implicate în desemnarea infrastructurilor criticeeuropene, nefinalizarea la termenul stabilit a procesului de identificare și desemnare ainfrastructurilor critice și, pe cale de consecinţă, ar conduce la declanşarea de cătreComisia Europeană a procedurii de infrigement împotriva României;

având în vedere ca întârzierea incheierii acordurilor bilaterale/multilaterale custatele membre ale Uniunii Europene pentru desemnarea infrastructurilor critice ar puneRomânia în situatia de a nu beneficia de o informare imediata și completa asupra unorposibile efecte transfrontaliere dezastruoase datorate perturbării unor instalaţii, serviciisau sisteme vitale României, aflate pe teritoriul acelor state membre, de aplicarea unormasuri coordonate și integrate la nivel european pentru asigurarea protecţieiinfrastructurilor critice.

OUG nr. 98/2010 stabileşte cadrul legal privind identificarea, desemnareainfrastructurilor critice naţionale/europene și evaluarea necesitaţii de a îmbunătățiprotecţia acestora, în scopul creşterii capacitaţii de asigurare a stabilităţii, securităţii șisiguranţei sistemelor economico-sociale și protecţiei persoanelor. [Art.1].

Prevederile ordonanţei de urgență se aplică sectoarelor și subsectoarelorstabilite pentru România [Art.2(1)] și în mod corespunzător sectoarelor stabilite prindirective ale Uniunii Europene. [Art.2(2)].

De reţinut termenii și expresiile specifice cu semnificaţiile lor reproduse încontinuare [Art.3]: infrastructura critică naţională, denumita în continuare ICN reprezintaun element, un sistem sau o componenta a acestuia, aflate pe teritoriul naţional, careeste esenţial pentru menţinerea funcţiilor vitale ale societarii, a sănătății, siguranţei,securităţii, bunăsțării sociale ori economice a persoanelor și a cărui perturbare saudistrugere ar avea un impact semnificativ la nivel naţional ca urmare a incapacităţii de amenţine respectivele funcţii [Art.3a)].;

infrastructura critica europeana, denumita în continuare ICE constituie oinfrastructura critica naţionala, a cărei perturbare sau distrugere ar avea un impactsemnificativ asupra a cel puţin două state membre ale Uniunii Europene. Importanțaimpactului se evaluează din perspectiva criteriilor intersectoriale. Acesta include efectelece rezulta din relaţiile intersectoriale de dependenta de alte tipuri de infrastructuri[Art.3b)].;

protecţia infrastructurilor critice, denumita în continuare PIC reprezinta oriceactivitate care are drept scop asigurarea functionalitatii, a continuităţii și a integrităţiiICN/ICE pentru a descuraja, diminua și neutraliza o ameninţare, un risc sau un punctvulnerabil. Intr-o enumerare neexhaustiva, PIC cuprinde activităţile desfăşurate succesivprivind evaluarea și analiza riscurilor, asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate,realizarea planurilor de securitate ale operatorilor de infrastructura critica PSO, stabilirea


ofiţerilor de legătură și a modului de realizare a comunicaţiilor, precum și exerciţii,rapoarte, reevaluări și actualizării de documente elaborate [Art.3c)];

analiza de risc reprezintă analizarea scenariilor de amenințări semnificative,pentru a evalua vulnerabilitatea și impactul potenţial al perturbării sau al distrugeriiICN/ICE [Art.3d)];

autoritatea publice responsabile sunt acele autorități publice prevăzute în anexa laOUG [Art.3e)].;

proprietari/operatori/administratori de ICN/ICE sunt acele entități responsabile cuinvestiţiile intr-un element, sistem sau componenta a acestuia, desemnat ca ICN sauICE, conform prezentei ordonanţe de urgență, și/sau cu operarea/ administrarea curentaa acestora [Art.3f)];

praguri critice sunt valori-limită stabilite în funcţie de gravitatea impactului,perturbării sau distrugerii unei infrastructuri și care determină identificarea acesteia caICN/ICE [Art.3g)];

reţeaua de alertă privind infrastructurile critice, CIWIN constituie un sistemsecurizat de informare și comunicare destinat asistenței instituţiilor naţionale și acelorlalte state membre pentru schimbul de informaţii referitoare la vulnerabilităţile,masurile adecvate reducerii acestora și strategiile de diminuare a riscurilor [Art.3h)];

informaţii sensibile privind protecţia infrastructurilor critice sunt informaţii cu privirela o infrastructura critica ce ar putea fi utilizate, în cazul divulgării, în scopul planificării șial realizării unor acțiuni care să determine perturbarea sau distrugerea instalatiilor unorinfrastructuri critice [Art.3i)];

servicii esentiale sunt acele servicii, facilitaţi ori activități care sunt sau ar putea finecesare pentru a asigura un standard minim de trai și bunăstare a societății și a cărordegradare sau întrerupere a furnizării lor, ca urmare a perturbării ori distrugerii sistemuluifizic de baza, ar afecta semnificativ siguranţa sau securitatea populaţiei și funcţionareainstituţiilor statului [Art.3j)].

Coordonarea, la nivel naţional, a activităţilor privind identificarea, desemnarea șiprotecţia infrastructurilor critice se realizează de către primul ministru prin consilieruldesemnat[Art.4(1)]; Responsabilitatea pentru organizarea și desfăşurarea activitatilor necesare

implemențării prezentei ordonante de urgență, respectiv realizarea cooperarii intreautoritatile publice responsabile și structurile neguvernamentale revin MinisteruluiAdministratiei și Internelor, prin Centrul de coordonare a PIC, care va asigura punctulnational de contact în relaţia cu alte state membre, Comisia Europeana, OrganizaţiaTratatului Atlanticului de Nord și alte structuri internaţionale, precum și managementulreţelei CIWIN la nivel national [Art.4(2)].

O noutate legislativa o constituie Cap. Sancţiuni la care contravenţiile constituitedin amenzi sunt mult mai mari și încep de la 2000 pana la 30000 [Art.13(1)], este ceeaceconsemnam la finalul pct. 1.3.1, ca trebuie să se modifice cuantumurile amenzilor pentruca activităţile de protecție civilă să se desfăşoare responsabil din partea tuturor celorcare prin lege sunt abilitaţi să vegheze, să monitorizeze și să acţioneze cu simt derăspundere.


Hotărâri emise de Guvernul României referitoare la activitatea de Protecţie civilă.

Din categoria Hotărârilor Guvernului României, care reglementează desfăşurareaactivităților de protecție civilă și/sau Situații de urgență, o parte se regăseşte menţionatăîn Legile, OUG și OG (după cum se poate vedea din parcurgerea pct. 1.3 și 1.4) și nu sevor detalia decât în măsura în care se considera necesar, restul fiind detaliate încontinuare.

Hotărârea Guvernului României nr. 547/09.06.2005 (publicata în M.Of. nr.600/12.07.2005) - Anexa 18 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Protecţie civilă.

Elaborarea Strategiei Naţionale de Protecţie civilă, la care au participat numeroşispecialişti, având la dispoziţie experienţa acumulată în cei 79 de ani de la atestareadocumentară a Protecţiei civile din România (28.02.1933), experienta prezentata intr-unnumăr foarte mare de lucrări, studii și cercetări remarcabile, reprezintă un documentdeosebit de important pentru activităţile specifice managementului situaţiilor de urgență,căruia i se va acorda un spaţiu mai amplu în continuare.

Strategia Naţională de Protecţie civilă reprezintă documentul de bază alsistemului constituit în România (Sistemul National de Management al Situaţiilor deUrgență - SNMSU), conform Legii 15/28.02.2005 (publicata în Of. Partea I nr.190/07.03.2005), care cuprinde obiectivele şi opţiunile fundamentale privind îndeplinirea,prin mijloace şi pe căi de acţiune specifice forţelor de protecţie, a politicii de securitatenaţională a statului român în domeniul prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilormateriale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu în caz de dezastre şi/sau războiprecum şi pregătirea şi ducerea acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efecteloracestora.

Deasemenea prin Strategie se stabileşte locul şi rolul Protecţiei Civile dinRomânia în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute atat în Strategia desecuritate naţională, Strategia de ordine publică cat şi în Documentele Uniunii Europeneprivind cooperarea în domeniu, fiind documentul fundamental care orientează sistemulnaţional al protecţiei civile din România pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege,reprezentând totodată una din formele de asigurare a securităţii naţionale.

Având în vedere faptul ca, misiunea principală a Protecţiei civile din România estede a asigura cetăţenilor săi, bunurilor materiale individuale şi colective ale acestora,valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu siguranţă şi protecţie împotriva efectelordezastrelor naturale şi/sau acţiunilor militare pe timp de pace, criză şi război, prinrespectarea strictă a drepturilor omului, într-un stat naţional, suveran, independent, unitarşi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, încondiţiile unui regim politic bazat pe democraţie constituţională, sub strict controldemocratic civil asupra sistemului protecţiei civile, acesta este şi va fi un serviciu publiccomunitar.

Strategia Naţionala a Protecţiei Civile, s-a elaborat ca document de planificare petermen mediu, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor având la baza Strategia desecuritate naţională a României, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi adelimitărilor conceptual instituţionale în domeniu, document care defineşte ordinea şi


siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează starea actuală deprezenţă şi manifestare a factorilor de risc de pe teritoriul României, formuleazăprincipiile şi direcţiile prioritare de acţiune şi prevede resursele necesare pentrugestionarea situaţiilor de urgenţă.

Elaborarea strategiei este determinată, îndeosebi, de necesitatea asigurării unuimediu optim de muncă şi viaţă pentru cetăţenii României, impusă şi de modificarearadicală a cadrului normativ de nivel superior existent în etapa actuala, de recomandărileorganismelor internaţionale pentru conformarea practicii şi procedurilor în domeniulsituaţiilor de urgenţă dar mai ales, de necesitatea imperativă de a oferi un răspunsadecvat la creşterea aşteptărilor comunităţii faţă de prestaţia profesională acomponentelor Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Experienţa la nivel mondial a demonstrat că evenimentele generatoare de situaţiide urgenţă nu pot fi evitate, însă, cel mai adesea, ele pot fi atent gestionate, astfel incotefectele lor să fie reduse cat mai mult posibil printr-un proces sistematic ce implicăstabilirea de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestorfenomene.

Din acest motiv, se pune accentual pe faptul ca ansamblul activităţilor de apărarea comunităţilor locale, infrastructurii şi proprietăţii împotriva ameninţărilor de natură non-militară face parte din activitatea generala de protecţie atat a cetăţeanului cat şi ceapublica incluzând în consecinţa, protecţia împotriva dezastrelor şi protecţia mediului.

Prevenirea efectelor dezastrelor este componentă de baza a Sistemului Nationalde Management al Situaţiilor de Urgență , are un caracter tehnic şi operativ, prinplanificarea şi executarea unor masuri adecvate pentru eliminarea/reducerea riscurilorde producere a dezastrelor în scopul protejării vieţii, mediului şi bunurilor. Are deasemenea un caracter anticipativ, rezultatul constând în măsuri graduale bine definite șila obiect.

Aceasta parte a strategiei “prevenirea” stabileşte cadrul de baza în adoptareaunor măsuri şi acţiuni specifice cum ar fi:

reducerea impactului potenţial al factorilor de risc specifici asupra populaţiei,bunurilor şi mediului printr-o planificare, la nivel naţional şi local, pe termen scurt şi

mediu, aacţiunilor şi măsurilor specifice;

- elaborarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale aprogramelor proprii în domeniul de competenţa pentru creşterea și dezvoltareacapacităţilor de evaluare, expertiză şi cercetare în domeniul riscurilor naturale şiantropice, dezvoltarea abilitaţilor pentru politicile de prevenire în plan local, informareacorecta și în timp real a populaţiei, pregătirii acesteia în domeniul formării unuicomportament preventiv adecvat situaţiilor de urgență și nu în ultimul rândpermanentizarea supravegherii respectării modului de aplicare a reglementărilor îndomeniul gestionării dezastrelor;


- pregătirea autorităţilor, instituţiilor, organelor şi organismelor potrivit atribuţiilorlegale pe care le au în domeniul situaţiilor de urgenţă;

- reconstrucţia, studiul dezastrelor produse în diverse zone (prin elaborarea unorstudii de caz semnificative) în scopul stabilirii direcţiilor de acţiune pentru prevenireaproducerii unor situaţii similare;

- corelarea elementelor compatibile cuprinse în strategie cu cele ale strategieieuropene de dezvoltare durabilă şi stabilirea obiectivelor şi planurilor de acţiune specificepentru România.

La baza elaborării Strategiei Naţionale de Protecţie Civilă au stat următoareleprincipii importante:

Dezvoltarea durabilă;Complementaritatea prevenirii şi reacţiei;Primordialitatea prevenirii situaţiilor de urgenţă;Obligativitatea prevenirii situaţiilor de urgenţă;Identificarea, evaluarea şi ierarhizarea riscurilor;Specializarea, pe tipuri de riscuri și activități de prevenire și intervenţie;Gradualitatea, care tine seama de necesitatea luării deciziilor pe diferite trepte

ierarhice, locale, centrale și naţionale;Supremaţia protecţiei cetăţenilor, ca funcţie constituţională pentru protejarea de

către stat a tuturor membrilor comunității romaneşti atat în tara cat și în străinătate.Fără a efectua o analiza de detaliu pe fiecare principiu în parte, remarcam un fapt

esenţial în cuprinsul Strategiei Naţionale de Protecţie Civilă și anume importanta funcţiei“prevenire” în desfăşurarea activitatilor tuturor structurilor din Sistemul National deManagement al Situaţiilor de Urgență .

Doresc să menţionez un fapt, care pentru autor a devenit un Motto utilatpermanent la fiecare material publicat și anume: “mai bine previi decât să intervii”,înaintea apariţiei Strategiei Naţionale de Protecţie Civilă, și care mă ghidează îndemersurile și activităţile pe care le desfăşor în domeniu.

Hotărârea Guvernului României nr. 718/13.07.2011 (publicata în Of. nr. 555/4.08.2011) pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia infrastructurilor critice,(Strategia se prezintă în anexă), iar prevederile acesteia nu vor fi reluate, ele regăsindu-se în detaliu la pct. 1.4.5 - Anexa 19.

Hotărârea Guvernului României nr.219/24.03.2005 (publicata în Of. nr.302/11.04.2005) - Anexa 20 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legiinr. 132/15.07.1997, corelata cu Legea nr. 410/18.10.2004 care modifica și completeazăLegea 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public.

Normele metodologice reglementeazã modalitãtile de îndeplinire a obligaţiilorlegale de cãtre autoritãtile Administratiei publice, instituţiile publice, agenţii economici,alte persoane juridice și fizice, comisiile de rechiziţii și autoritãtile militare abilitate sãefectueze rechiziţii de bunuri, la declararea mobilizãrii parţiale sau totale a forţelorarmate ori a stãrii de rãzboi, la instituirea stãrii de asediu sau de urgențã, pentru


prevenirea, localizarea, înlãturarea urmãrilor unor dezastre, precum și pe timpul acestorSituatii. [Art.1(1)];

Rechiziţiile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public, prevãzute a seefectua la declararea sau la instituirea stãrilor precizate mai înainte, se organizeazã și sepregãtesc din timp de pace. [Art.1(2)].

Prin bunuri rechiziţionabile sau supuse rechiziţiei se înţelege totalitatea bunurilorce se pot rechiziţiona potrivit art. 5 din Legea nr. 132/1997 corelata cu Legea 410/2004privind rechiziţiile de bunuri și prestãrile de servicii în interes public [Art.2(1)];

Bunurile prevãzute a se rechiziţiona sunt cele pentru care autoritãtile abilitate delege au emis ordine de predare. [Art.2(2)].

Planificarea rechiziţiei bunurilor se realizeazã din timp de pace prin planul derechiziţii de bunuri judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza Nomenclatoruluibunurilor rechiziţionabile, aprobat prin ordin al sefului Oficiului Central de Stat pentruProbleme Speciale [Art.3(1)];

Pentru celelalte bunuri care nu se planificã prin planul de rechiziţii, asigurarea lorse face prin planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apãrare, conformNomenclatorului cu produse și servicii pentru apãrare, și acestea se pot rechiziţiona petimpul declarării mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate ori a sțării de război, lainstituirea sțării de asediu sau de urgent, pentru prevenirea, localizarea, înlăturareaurmărilor unor dezastre, precum și pe timpul acestor Situații [Art.3(2)].

Modalitatea de stabilire a necesarului de bunuri prevăzute a fi rechiziționate, areurmătorul parcurs:

- unitãțile aparţinând forţelor destinate apãrãrii înainteazã cererile de rechiziţii debunuri și prestãri de servicii în interes public centrelor militare judeţene sau alesectoarelor municipiului Bucureşti, pe a cãror razã teritorialã sunt dislocate sauconstituite [Art.4a)];

- agenţii economici, autoritãtile Administratiei publice, celelalte instituţii publice șialte persoane juridice, cãrora le revin sarcini din planul de mobilizare a economieinaţionale pentru apãrare, înainteazã cereri de rechiziţii de bunuri și prestãri de servicii îninteres public, conform modelului stabilit în HG nr. 219/2005, la oficiile de mobilizare aeconomiei și pregãtire a teritoriului pentru apãrare judeţene, respectiv al municipiuluiBucureşti [Art.4b)]

.- centrele militare centralizeazã cererile de rechizitii de bunuri și prestãri de

servicii în interes public ale unitãtilor din prima categorie, iar oficiile judeţenecentralizeazã cererile agentilor economici, ale autoritãtilor administratiei publice,celorlalte institutii publice și ale altor persoane juridice specificate în cea de a douacategorie [Art.4c)];


- cererile de rechizitii de bunuri și prestãri de servicii în interes public astfelcentralizate se înainteazã la secretariatele tehnice ale comisiilor mixte de rechizitii,concomitent cu întocmirea planului de mobilizare a economiei nationale pentru apãrare,(se actualizeazã anual), pânã la sfârsitul primului trimestru sau când apar modificãri înstructura organizatoricã a beneficiarului ori a sarcinilor de mobilizare ale acestuia[Art.4d)].

Plata despãgubirilor pentru bunurile rechizitionate și prestãrile de servicii îninteres public din sursele prevãzute la art. 27 din Legea 410/2004 se face potrivitmodalitãtilor și instrumentelor de platã stabilite prin instrucțiuni comune, emise în acestscop de cãtre autoritãtile administratiei publice centrale implicate, cu avizul BãnciiNationale a României [Art.5].

Hotărârea Guvernului României nr. 501/01.06 2005 (publicata în Mof. nr.482/08.06 2005) - Anexa 21, pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelorde protecţie individuală a cetăţenilor, care stabileste conditiile de acordare aechipamentelor care contribuie la apărarea organismului uman împotriva substanţelorpericuloase (destinate protejării căilor respiratorii, ochilor şi pielii)

Asigurarea cu mijloace de protecţie individuală a cetăţenilor se va face înconformitate cu tipul de risc specific fiecărui obiectiv: nuclear, radiologic, chimic saubiologic. [Art.4].

Obligaţia asigurării cu mijloace de protecţie individuală a cetăţenilor care se aflăîn zonele de planificare la urgenţă revine fiecărui obiectiv sursă de risc [Art.5(1)], iar ceicare se află în afara zonei de planificare la urgenţă au obligaţia să-şi asigure, prin grijăproprie, mijloacele de protecţie individuală [Art.5(2)].

Fondurile financiare necesare achiziţionarii mijloacelor de protecţie se asigură[Art.7(1)]: de către proprietarul sau administratorul obiectivului sursă de risc, pentrucategoriile de cetăţeni prevăzute în anexa nr. 2 la Hotarare, pentru zona de planificare laurgenţă, precum şi pentru salariaţii proprii [Art.7(1)a)]; de către instituţiile sauorganizaţiile din care fac parte, pentru forţele care participă la intervenţie [Art.7(1)b)]; decătre autorităţile administraţiei publice locale, pentru personalul propriu carecoordonează intervenţia sau participă la misiuni de intervenţie [Art.7(1)c)].

Instituţiile cu responsabilităţi în asigurarea cu mijloace de protecţie individualăsunt obligate să-şi prevadă anual în bugetele proprii fondurile necesare achiziţionării demijloace de protecţie individuală şi pentru menţinerea în stare de operativitate a acestora[Art.7(2)].

Hotărârea Guvernului nr. 762/16.07.2008 (publicata în Mof. Partea I nr.566/28.07.2008) - Anexa 22, pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire asituaţiilor de urgenţă.

Strategia naţională de prevenire a situaţiilor de urgenţă reprezintă documentulde planificare pe termen lung şi mediu, elaborat de Ministerul Administratiei și Internelor,fiind determinată de necesitatea asigurării unui mediu optim de muncă şi viaţă pentrucetăţenii României. Strategia defineşte ordinea, siguranţa publică şi interesul naţional îndomeniu, evaluează starea actuală de existenţă şi manifestare a factorilor de risc peteritoriul României, formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune şi prevederesursele necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă.


Practica mondială şi naţională a demonstrat că evenimentele generatoare desituaţii de urgenţă nu pot fi întotdeauna evitate, însă acestea pot fi gestionate, efectelelor fiind reduse printr-un proces sistematic ce implică stabilirea de măsuri şi acţiunimenite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. O caracteristicaesentiala a managementului situaţiilor de urgenţă este faptul că predictibilitatea loculuide manifestare a acestora determină posibilitatea avertizării populaţiei din zonelepotenţial a fi afectate, precum şi a autorităţilor administraţiei publice centrale şi/saulocale.

Apărarea în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin măsuri generale,de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracterpreponderent preventiv.

Cu toate ca în ultima perioada de timp exista o tendința de creştere a capacitaţiide rezistenţă naţională în faţa unor posibile situaţii de urgenţă, se constata rămâneri înurma la nivelul comunităţilor locale, în ceeace priveşte amplificarea implicării şiparticipării acestora în Situatii extreme, dezvoltarea activităţilor de prevenire în scopulreducerii vulnerabilităţilor, capabilitatea exercițării unui management optim și eficient înplan local și nu în ultimul rând capacitatea de înlăturare a urmărilor acestora şi revenirerapidă la normalitate a zonelor afectate, fapt pentru care se impune amplificareamăsurilor de menţinere a nivelului de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şibunurilor, cum sunt identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc,înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea saudiminuarea factorilor de risc și a efectelor lor negative care le-ar putea produce.

În ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării riscurilor careameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniuluinaţional, dar şi apariţia unor noi riscuri, generate îndeosebi de schimbările climatice şide diversificarea activităţilor economice care utilizează, produc şi comercializeazăsubstanţe/materiale periculoase. În aceste condiţii, este evident faptul că, securitateanaţională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică,meteoclimatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase,dăunătoare sau iresponsabile, grupate în calamitaţi naturale, dezastre industriale,ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii.

Strategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă reprezintă documentul cadrupentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice, în scopul reduceriiimpactului produs de manifestarea factorilor de risc asupra populaţiei, bunurilor şimediului printr-o planificare, la nivel naţional şi local, pe termen mediu şi lung șiconceperea unui set de acţiuni şi măsuri aferente, specifice. Strategia de prevenire asituaţiilor de urgenţă astfel elaborată, se conformează Strategiei de securitate naţională aRomâniei, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptualeinstituţionale în domeniu.

Hotărârea Guvernului României nr. 1222/13.10.2005 (publicata în Mof. Nr.933/19.10.2005) Anexa 23, privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii de conflictarmat

Evacuarea în situaţii de conflict armat face parte din ansamblul activităţilor deprotecţie civilă care se adoptă şi se aplică ori de câte ori acţiunile militare pun în pericolgrav


viaţa şi sănătatea populaţiei, funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor publice, aautorităţilor statului, serviciilor publice şi a operatorilor economici, precum şi bunurilemateriale cu valoare economică sau care fac parte din patrimoniul cultural naţional,valorile culturale şi arhivistice importante de pe o porţiune a teritoriului naţional sau, cândsituaţia impune, de pe întregul teritoriu al ţării [Art.1(1)].

Evacuarea se realizează prin strămutarea temporară a populaţiei, instituţiilor,operatorilor economici, bunurilor şi valorilor specificate mai înainte, din zoneleameninţate în zone protejate, stabilite pe teritoriul naţional sau pe cel al altor state, înconformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare, ale acordurilor bilaterale sautratatelor internaţionale la care România este parte, după caz [Art.2(1)];

Scopul evacuării îl reprezintă prezervarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, punerea însiguranţă a bunurilor materiale şi valorilor culturale importante, precum şi asigurareacontinuităţii principalelor activităţi politice, economice şi sociale, pe timpul situaţiilor deconflict armat [Art.2(2)];

În funcţie de gravitatea ameninţării, evacuarea poate fi totală sau parţială[Art.2(3)].

Principale măsuri de asigurare a acţiunilor de evacuare se stabilesc din timp[Art.10(1)] şi anume: executarea recunoaşterii căilor de comunicaţii [Art.10(1)a)];identificarea localităţilor/zonelor care oferă facilităţi optime de destinaţie a evacuării,dintre cele nominalizate de ministrul apărării naţionale [Art.10(1)b]; cercetarea şisiguranţa transportului pe timpul executării acţiunii de evacuare [Art.10(1)c)]; stabilireapunctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie [Art.10(1)d)]; logisticaevacuării [Art.10(1)e)]; asigurarea medicala [Art.10(1)f)]; aprovizionarea populaţieievacuate cu produse de primă necesitate [Art.10(1)g)]; menţinerea ordinii publice, pazabunurilor, evidenţa persoanelor care se evacuează, fluidizarea şi, după caz,restricţionarea circulaţiei [Art.10(1)h)]; protecţia populaţiei [Art.10(1)i)]; protecţiainformaţiilor clasificate naţionale, NATO sau UE [Art.10(1)j)];

Detalierea măsurilor de asigurare a acţiunilor de evacuare se realizează înplanurile de evacuare [Art.10(2)].

Asistenţa medicală pe timpul evacuării, precum şi în localităţile de dispunere seasigură de Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică judeţene, respective amunicipiului Bucureşti, Societatea Naţională de Cruce Roşie şi alte servicii despecialitate [Art.13(1)];

Măsurile privind organizarea şi asigurarea asistenţei medicale a forţelorparticipante la acţiunea de evacuare se stabilesc de fiecare comitet pentru situaţii deurgenţă şi sunt cuprinse în planurile de cooperare dintre direcţiile de sănătate publicajudeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Societatea Naţională de Cruce Roşie şiinspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, respectiv al municipiului Bucureşti[Art.13(2)].


Măsurile de ordine publică, paza bunurilor, evidenţa populaţiei, fluidizarea şi,după

caz, restricţionarea circulaţiei pe timpul evacuării se realizează de structurileMinisterului Administraţiei şi Internelor, prin: asigurarea ordinii şi siguranţei publice înpunctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie [Art.15a)]; evidenţasalariaţilor şi a persoanelor care se evacuează [Art.15b)]; dirijarea circulaţiei, asigurareapriorităţii şi siguranţei pe timpul deplasării coloanelor de evacuaţi [Art.15c)]; pazabunurilor materiale [Art.15d)].

Protecţia populaţiei împotriva operatorilor nucleari, chimici, biologici şiradiologici pe timpul organizării şi desfăşurării evacuării se planifică şi se

realizează în scopul prevenirii pierderilor umane şi materiale în punctele de adunare,îmbarcare, debarcare, primire, repartiţie şi pe timpul transportului şi anume: prevenireaprivind pericolul atacului din aer şi al contaminării nucleare, chimice, biologice şiradiologice, prin înştiinţare şi alarmare, care se va executa de către serviciile de urgenţăprofesioniste [Art.16a)]; asigurarea adăpostirii şi protecţia împotriva contaminăriinucleare, chimice, biologice şi radiologice, prin folosirea mijloacelor individuale deprotecţie şi a proprietăţilor naturale ale terenului [Art.16b)].

Asigurarea evacuării Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului şi Guvernului serealizează de Serviciul de Protecţie şi Pază în cooperare cu Ministerul Administraţiei şiInternelor [Art.17].

Hotărârea Guvernului României nr. 1491/09.09.2004 (publicata în Of. nr.885/28.09.2004) Anexa 24, pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structuraorganizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentrusituaţii de urgenţă.

Comitetele şi centrele operative pentru situaţii de urgenţă sunt organisme şistructuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă, care, se constituie pe nivelurisau domenii de competenţă şi fac parte din Sistemul Naţional de Management alSituaţiilor de Urgenţă (SNMSU) [Art.1].

Comitete pentru situaţii de urgenţă, organizate astfel: Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, [Art.2(1)a)]; comitetele pentru

situaţii de urgenţă, constituite la ministere şi la alte instituţii publice centrale, care suntdenumite comitete ministeriale [Art.2(1)b)]; Comitetul Municipiului Bucureşti pentruSituaţii de Urgenţă [Art.2(1)c)]; comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă [Art.2(1)d)]și comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, la nivelul sectoarelor municipiuluiBucureşti, municipiilor, oraşelor şi al comunelor [Art.2(1)e)].

Centrele operative pentru situaţii de urgenţă, sunt ca: Centre operative cu activitate permanentă la nivelul ministerelor şi al instituţiilor

publice centrale [Art.2(2)a)], organizate în conformitate cu OUG nr. 21/2004, aprobataprin Legea 15/28.02.2005 (publicata în Of. Partea I nr. 190/07.03.2005) privind SistemulNaţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, și centre operative cu activitatetemporară la celelalte ministere şi instituţii publice centrale cu atribuţii de prevenire şi


gestionare a situaţiilor de urgenţă, precum şi la sectoarele municipiului Bucureşti, înmunicipii, oraşe şi comune înfiinţate în scopul îndeplinirii funcţiilor specifice pe duratastării de alertă, în cazul situaţiilor de urgenţă, precum şi pe timpul unor exerciţii, aplicaţiişi antrenamente [Art.2(2)b)].

Hotărârea Guvernului României nr. 1492/09.09.2004 (publicata în Of.nr.885/28.09.2004) - Anexa 25, privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiileserviciilor de urgenţă profesioniste.

Serviciile de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii publice desconcentrateîn subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), se înfiinţează,în fiecare judeţ şi la nivelul municipiului Bucureşti, în scopul desfașurării managementuluisituaţiilor de urgenţă pe tipurile de risc din competenţă [Art.1].

Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează ca inspectorate, cu personalitatejuridică, în subordinea IGSU [Art.2(1)], fiind structuri specializate, destinate să executemisiuni de prevenire, monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă [Art.2(2)];Inspectoratele fac parte din forţele de protecţie ale Sistemului de securitate şi apărarenaţională şi din subsistemul local de management al situaţiilor de urgenţă [Art.2(3)], acăror activitate în teritoriu, este coordonată de prefect [Art.2(4)].

Organizarea şi funcţionarea inspectoratelor au la bază principiile legalităţii,autonomiei, împărţirii administrative teritoriale, desconcentrării şi descentralizăriiresponsabilităţii, corelării cerinţelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii, pentru:realizarea condiţiilor necesare supravieţuirii în situaţii de urgenţă [Art.3(1)b)]; participăriila protecţia valorilor culturale, arhivistice, de patrimoniu şi a bunurilor materiale, precumşi a mediului [Art.3(1)c]; desfăşurării pregătirii profesionale a personalului organismelorspecializate şi serviciilor de urgenţă [Art.3(1)d)]; organizării şi executării intervenţieioperative pentru limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă; [Art.3(1)e)];constituirii rezervelor de resurse financiare şi tehnico materiale specific [Art.3(1)f)];

Aplicarea principiilor, vizează ca obiective: timpul de răspuns şi operativitateapermanenta [Art.3(2)a)]; supleţea organizatorică [Art.3(2)b)]; capacitatea de răspunscredibilă [Art.3(2)c)]; restructurarea şi modernizarea serviciilor de urgenţă profesioniste[Art.2(3)]; parteneriatul operaţional intensificat [Art.3(2)e)]; intervenţia graduală[Art.3(2)f)]; interoperabilitatea la nivel local, zonal, regional şi internaţional [Art.3(2)g)];managementul integrat al serviciilor [Art.3(2)h)]; și participarea cu resurse a comunităţilorlocale [Art.3(2)i)].

Pentru identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţă,precum şi pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţiei, inspectoratulelaborează "Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă", în baza structurii deprincipiu stabilite de IGSU [Art.14(1)]; iar pe aceasta baza, consiliile locale întocmesc şiaprobă "Planul de analiză şi acoperire a riscurilor" în unităţile administrativ-teritoriale[Art.14(2)], în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr. 132/29.01.2007 (publicat înMof. Nr.79/01.02.2007) pentru aprobarea Metodologiei de elaborare şi a Structurii cadrua Planului de analiză şi acoperire a riscurilor, ce va fi prezentata la pct. 1.6. Pentruconducerea acţiunilor de intervenţie se elaborează planuri specifice, conformreglementărilor interne emise de IGSU [Art.14(3)].

Hotărârea Guvernului României nr. 2288/09.12.2004 (publicata în Mof. Nr.9/04.01.2005) - Anexa 26, pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe


care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentaleprivind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Hotărârea Guvernului României nr. 2288/09.12.2004, stabileste un număr de 20funcţii specifice, atribuite unui număr de 28 Ministere, Organe Centrale și Organizaţiineguvernamentale, care la apariţia și dezvoltarea unui risc provocator de Situatii deurgență sunt obligate să contribuie cu forte, mijloace și logistica în conformitate cuatribuţiile și responsabilităţile specifice, la activităţile managementului gestionariiacestora. În cazul aparitiei și dezvoltării altor riscuri decat cele menţionate în Hotarare,Comitetul National pentru Situatii de Urgență va lua masuri de repartizare și coordonarea acestora cu sprijinul Ministerelor, Organelor centrale și Organizaţiilorneguvernamentale, pe care le considera necesare și utile.

Hotărârea Guvernului României nr. 321/14.04.2005 (publicata în Mof. Nr.358/27.04.2005) Anexa 27, privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental.

HG nr. 321/2005 prezintă în mod unitar, la nivel naţional, masurile și conditiile deimplementare a acestora în România pentru evitarea, prevenirea sau reducerea efectelordăunătoare provocate de zgomotul ambiental, inclusiv a disconfortului, prin:determinarea expunerii la zgomotul ambiental, prin întocmirea hărţilor de zgomot[Art.1(1)a)]; punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind zgomotul ambiental şiefectele sale [Art.1(1)b)]; adoptarea, pe baza datelor din hărţile de zgomot, a planurilorde acţiune, având ca scop prevenirea şi reducerea zgomotului ambiental, acolo undeeste cazul, în special a nivelurilor de expunere, care pot avea efecte dăunătoare asuprasănătăţii umane [Art.1(1)c)].

Planurile de acţiune se elaborează pentru prevenirea creşterii sau reducereanivelurilor zgomotului ambiental, acolo unde acesta depăşeşte limitele maxim admise, şipentru a menţine calitatea mediului din punct de vedere al zgomotului ambiental, acolounde acesta are niveluri acceptabile [Art.1(2)].

În acest context, hotărârea reprezintă cadrul general pentru dezvoltareamăsurilor de reducere a zgomotului emis de sursele majore, în special de vehiculelerutiere, feroviare şi de infrastructura acestora, aeronavele, echipamentele industriale şimecanismele mobile [Art.1(3)] și vizează zgomotul ambiental la care este expusăpopulaţia, în special din: zonele urbane construite, mai ales pentru cele construite peverticala [Art.2(1)a)]; parcurile şi grădinile publice; [Art.2(1)b)]; zonele liniştite dinaglomerări şi din spaţiile deschise [Art.2(1)c)]; apropierea unităţilor de învăţământ, aspitalelor şi a altor clădiri şi zone sensibile la zgomot [Art.2(1)d)], exclusiv cele generatede: persoana expusă [Art.2(2)a)]; activităţile casnice [Art.2(2)b)]; vecini [Art.2(2)c)];activităţile de la locul de muncă şi din interiorul mijloacelor de transport în comun[Art.(2)d)]; activităţile militare din zonele militare[Art.2(2)e)].

Autorităţile administraţiei publice locale elaborează în acest scop , hărţile dezgomot pentru aglomerările aflate în administrarea lor, hărţile strategice de zgomot şiplanurile de acţiune aferente acestora [Art.4(1)], care, în conformitate cu prevederile art.6 alin. 2 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, (republicată, cu modificările şicompletările ulterioare, în Of. nr. 512/22.10.1999) sunt obligate să prevadă, din bugetullocal, fondurile necesare realizării hărţilor de zgomot, hărţilor strategice de zgomot şi


planurilor de acţiune, astfel încât, începând cu anul 2006 acestea să existe pentruaglomerările cu mai mult de 250.000 de locuitori [Art.4(2)a)], iar începând cu anul 2011,pentru toate aglomerările [Art.4(2)b)]..

Unităţile aflate sub autoritatea sau în subordinea autorităţii publice centrale pentrutransporturi, construcţii şi turism, care au în administrare infrastructuri rutiere, feroviaresau aeroportuare, elaborează hărţile de zgomot pentru căile ferate, drumurile şiaeroporturile aflate în administrarea lor, hărţile strategice de zgomot şi planurile deacţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate. [Art.4(3)] și înainteazăautorităţii regionale pentru protecţia mediului un exemplar din aceste documente,însoţite, după caz, de toate informaţiile suplimentare solicitate de autorităţile publiceregionale pentru protecţia mediului [Art.4(5)].

Hotărârea Guvernului României nr. 1061/ 10.09.2008 (publicata în Mof. Nr.672/30.09.2008) privind transportul deşeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriulRomâniei (Anexa 28).

Prin HG. 1061/2008 se stabileste procedura de reglementare și control altransportului deşeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României [Art.1(1)]; seaplica deseurilor periculoase și deseurilor nepericuloase prevăzute în anexa nr. 2 laHotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor și pentruaprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completărileulterioare [Art.1(2)], acestea realizându-se numai de către operatorii economici caredeţin autorizaţie de mediu conform legislaţiei în vigoare pentru activităţile decolectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare [Art.1(3)], fiindinterzis transportul deseurilor de orice natura de la locul de producere la cel decolectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare, fără respectarea prevederilorprezentei hotărâri. [Art.1(4)].

Transportul deseurilor periculoase, indiferent de cantitatea anuala în care acestea segenerează, se desfășoară în concordanta cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de transport rutier demărfuri periculoase în România, ale Regulamentului privind Transportul InternaţionalFeroviar al Mărfurilor Periculoase RID - Apendice C la Convenţia privind transporturileinternaţionale feroviare (COTIF), semnata la Berna la 9 mai 1980, astfel cum a fostmodificata prin Protocolul ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 69/2001, aprobata prinLegea nr. 53/2002, ale Ordonanţei Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobareaRegulamentului privind transportul pe căile ferate din România, republicata, ale Ordinuluiministrului transporturilor nr. 590/2007 pentru stabilirea unor reguli privind transportul întrafic intern al mărfurilor periculoase pe calea ferata, ale Ordonanţei de urgență aGuvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificări și completăriprin Legea nr. 102/2006, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinuluiministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinţei nr. 1730/2001 privind aprobareasistemelor de raportare a incidentelor în care sunt implicate nave maritime caretransporta mărfuri periculoase, substanţe dăunătoare și/sau poluanţi marini, aleOrdonanţei Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabileinterioare, republicata, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului ministrului


transporturilor, construcţiilor și turismului nr. 322/2006 privind instalaţiile portuare depreluare a deseurilor generate de nave și a reziduurilor mărfii, cu modificările ulterioare,și ale Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor și turismului nr. 426/2006 privindaprobarea Regulilor de navigaţie pe Canalul Dunăre - Marea Neagră și Canalul PoartaAlbă - Midia - Năvodari[Art.3].

Transportul deșeurilor periculoase în conditiile prevăzute de HG. 1061/2008 seaplica și transportului substantelor periculoase, efectuându-se pe baza aprobăriiAgenţiilor de mediu de pe raza producătorului, aprobări care se dau în urma întocmiriiformularelor cu date specifice din dosarul de transport pe fiecare deşeu sau substanţăpericuloasă.

Dosarul de aprobare a transportului de deşeuri și/sau substanţe periculoaseconstituie document probatoriu în instanţa pentru stabilirea vinovaţilor în cazul apariţiei șidezvoltării unor accidente care pun în pericol viata și sănătatea comunităților umane petot traseul de transport de la producător la beneficiar sau la locaţia dedepozitare/eliminare.

Ordine ale Ministrului Administratiei și Internelor pe probleme de Protecţie civilă.

Ordinul MAI nr. 132/29.01.2007 (publicat în Of. Nr. 79/01.02.2007) Anexa 29,pentru aprobarea Metodologiei de elaborare şi a Structurii cadru a Planului de analiză şiacoperire a riscurilor (PAAR)

Metodologia stabileşte scopurile, obiectivele, răspunderile, precum şi principaleleelemente şi etape de parcurs care trebuie avute în vedere la elaborarea planurilor deanaliză şi acoperire a riscurilor [Art.1].

Planul de analiză şi acoperire a riscurilor (PAAR), cuprinde riscurile potenţialeidentificate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, măsurile, acţiunile şi resurselenecesare pentru managementul prevenirii și intervenţiei în cazul apariţiei și dezvoltăriiacestora [Art.2].

PAAR are ca scop să asigure cunoaşterea, de către toţi factorii implicaţi, asarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii deurgenţă, crearea cadrului unitar şi coerent de prevenire şi gestionare a riscurilorgeneratoare de situaţii de urgenţă şi asigurarea unui răspuns optim și eficient în caz deurgenţă, adecvat fiecărui tip de risc identificat [Art3].

Principalele obiective ale PAAR vizeaza: asigurarea prevenirii riscurilorgeneratoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării acestora, reducereafrecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor rezultate înurma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei riscurilor teritoriale[Art.4a)]; amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinateasigurării funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă


[Art.4b)]; stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planuriloroperative [Art.4c)]; alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şigestionării situaţiilor de urgenţă. [Art.14(3)].

Managementul riscurilor revine tuturor factorilor care, au atribuţii ori asigurăfuncţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă de profil. [Art5].

Planurile de Analiza și Acoperire a Riscurilor (PAAR) se întocmesc de cătrecomitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, respectiv decătre comitetele locale pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de către consiliuljudeţean/consiliul general al municipiului Bucureşti, respectiv de către consiliilelocale, corespunzător unităţilor administrative teritoriale pe care le reprezintă. [Art6(1)]

PAAR se întocmesc şi se aprobă în termen de maxim 60 zile de la aprobarea decătre prefect a ”Schemei cu riscurile teritoriale din unitatea administrative teritorială”,elaborată de inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă şise actualizează la fiecare început de an sau ori de câte ori apar alte riscuri decât celeanalizate sau modificări în organizarea structurilor care, au atribuţii ori asigură funcţii desprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial [Art6(2)].

Prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii răspund deasigurarea condiţiilor necesare elaborării PAAR [Art7(1)], iar pentru sprijinirea activităţiide analiză şi acoperire a riscurilor, Consiliile judeţene/Consiliul General al municipiuluiBucureşti şi Consiliile locale pot comanda specialiştilor în domeniu elaborarea de studii,prognoze şi alte materiale de specialitate [Art7(2)].

După elaborare şi aprobare, PAAR se pun la dispoziţia secretariatelor tehnicepermanente ale comitetelor judeţene/al municipiului Bucureşti/locale pentru situaţii deurgenţă, iar extrase din documentele respective se transmit celorlalte instituţii şiorganisme cu atribuţii în prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii deurgenţă, acestea având obligaţia să cunoască, conţinutul părţilor care le privesc şi să leaplice, corespunzător situaţiilor de urgenţă specifice. [Art8].

Pentru cei interesaţi, se prezintă în continuare un Cuprins orientativ al Planului deAnaliza și Acoperire a Riscurilor pentru o unitate administrativ teritoriala:

CUPRINS

Capitolul 1 ASPECTE GENERALE

1.1. Definiţie, scop, obiective1.1.1. Mediul de securitate1.1.2. Riscurile la care sunt expuse teritoriul şi populaţia României (istorice și

potenţiale)1.1.3. Interesele naţionale şi obiectivele fundamentale al protecţiei civile1.1.4. Principii strategice1.1.5. Concepte strategice (generale și specific)1.1.6. Protecţia civilă în Uniunea Europeană1.1.7. Misiuni strategice (nationale și internaţionale)1.1.8. Conducerea sistemului naţional de protecţie civilă1.1.9. Organizarea sistemului naţional al protecţiei civile


1.2. Responsabilităţi privind Planul de analiza şi acoperire a riscurilor1.2.1. Acte normative legislative de referinţă1.2.2. Structuri organizatorice centrale şi locale implicate1.2.3. Responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în domeniu

Capitolul 2 CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

2.1. Amplasare fizico geografică

2.2. Caracteristici climatic

2.3. Reţea hidrogafică

2.4. Populaţie

2.5. Căi de transport

2.6 Dezvoltare economica

2.7 Infrastructuri critice locale

Capitolul 3 ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAŢII DEURGENŢĂ

3.1. Analiza riscurilor naturale (seisme, inundaţii, alunecări de teren, etc.)

3.2. Analiza riscurilor tehnice, tehnologice

3.3. Analiza riscurilor biologice

3.4. Analiza riscurilor la incendiu

3.5. Analiza riscurilor sociale

Capitolul 4 ACOPERIREA RISCURILOR

4.1.Concepţia activitatilor de prevenire și intervenţie

4.2. Sisteme și proceduri generale și specifice de prevenire și intervenţie

4.3. Instruirea, pregătirea formaţiunilor de intervenţie

4.4. Conceperea și dezvoltarea circuitul informaţional decizional şi de cooperare

Capitolul 5 RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE


5.1. Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice (inclusiv a efectelor potenţiale)

5.2. Informarea, înştiinţarea şi avertizarea populaţiei expuse

5.3. Planificarea şi alocarea resurselor şi serviciilor în caz de dezastre

Capitolul 6 LOGISTICA ACŢIUNILOR

Ordinul MAI nr. 158/22.02.2007 (publicat în MOf. nr.150/01.03.2007) - Anexa 30,pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, încadrarea și dotareaserviciilor private pentru Situatii de urgență

Ordinul MAI nr.158/2007 se refera la riscurile de incendiu și are în vedereconstituirea și funcţionarea Serviciilor private pentru Situații de urgență, în cadruloperatorilor economici și instituţiilor publice, ca servicii proprii [Art.1a)] și ca societățiicomerciale prestatoare de servicii [Art.1b)], având în conţinut termeni a căror semnificaţiese prezintă în continuare: echipaj/grupa de intervenţie este structura încadrată cupersonal voluntar sau/și angajat care deserveşte o autospeciala ori un utilaj mobil[Art.2a)]; echipa specializata ca o structura specializata pentru anumite tipuri deintervenţie [Art.2b)]; timp de alertare este definit ca fiind intervalul mediu cuprins intremomentul alarmării și cel al constituirii formaţiei de intervenţie, în vederea deplasării[Art.2c)]; timp de răspuns reprezentând intervalul cuprins intre momentul alerțării forţelordestinate intervenţiei și intrarea acestora în acţiune [Art.2d)], iar capacitatea de răspunsca fiind potenţialul forţelor de intervenţie de a rezolva o situaţie de urgență [Art.2e)].

Se menţionează faptul ca: Serviciul privat își îndeplineşte atributiile legale într-unsector de competenta stabilit cu avizul inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureştipentru Situatii de urgență [Art.3(1)], sectorul de competenta cuprinzând în modobligatoriu teritoriul operatorului economic sau al instituţiei publice care a constituitserviciul privat [Art.3(2)]

Avizarea sectorului de competenta se poate face pe baza: actului de constituirecu organigrama și numărul de personal din cadrul serviciului [Art.3(3)a)]; regulamentul deorganizare și funcţionare [Art.3(3)b)]; planurile sau scitele operatoriloreconomici/instituţiilor publice/localităţilor din sectorul de competenta pe care suntmarcate sursele de alimentare cu apa, zonele greu accesibile și zonele vulnerabile lariscuri [Art.3(3)c)]; planul de analiza și acoperire a riscurilor, pentru localităţile cu care s-au încheiat contracte sau convenţii de intervenţie [Art.3(3)d)]; planurile de răspuns[Art.3(3)e)]; contractele sau convenţiile de intervenţie încheiate cu beneficiarii [Art.3(3)f)]și nu în ultimul rând lista cu materialele și tehnica existenta în dotarea serviciului[Art.3(3)g)].

Ordinul Ministrului Administratiei și Internelor nr. 1474/10.12.2006 (publicat înMOf. nr. 885/31.10.2006) Anexa 31, pentru aprobarea Regulamentului de planificare,organizare, pregătire și desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgență.


Activităţile de prevenire a situaţiilor de urgență, desfăşurate de IGSU și destructurile din subordine reprezintă o componenta principala a sistemului integrat demasuri tehnice și organizatorice, precum și de acțiuni specifice planificate și realizate înscopul preîntâmpinării, diminuării sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor deurgență și a consecinţelor acestora, protecţiei populaţiei, mediului, bunurilor șivalorilor de patrimoniu [Art.1], a cărui coordonare directa la nivel national, seefectuează de câtre Inspecţia de Prevenire, structura specializata din cadrul IGSU[Art.2(1)], având ca sarcina îndrumarea, controlul și evaluarea activitatilor desfăşurate deministere, celelalte organe centrale ale administratiei publice și organizaţiileneguvernamentale cu funcţii de sprijin, repartizate în conformitate cu HG nr. 2288/2004[Art.2(2)].

De asemenea Inspecţia de Prevenire coordonează, îndrumă, controlează șievaluează inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru Situatii de urgențăjudeţene/al municipiului Bucureşti [Art.2(3)].

La nivel teritorial, inspectoratele pentru Situații de urgență judetene/almunicipiului Bucureşti, prin inspecţiile judeţene, coordonează, planifică, organizează,pregătesc și desfășoară activități de prevenire la institutii publice, localități,construcţii/amenajări cu aglomerări de persoane și operatori economici cu risc din judeţ[Art.3(1)], precum și ale serviciilor voluntare, publice și private, din judeţ/municipiulBucureşti [Art.3(2)].

Domeniile specifice activităţii de prevenire se refera la: verificarearespectării actelor normative și a reglementărilor privind apărarea împotrivaincendiilor și protecţia civilă la proiectarea, executarea, exploatarea și postutilizareaconstrucţiilor, instalatiilor și amenajărilor [Art.5a)]; identificarea și evaluarea riscurilorteritoriale din judeţ/municipiul Bucureşti [Art.5b)]; verificarea organizării activitatilorlegate de identificarea și evaluarea riscurilor pe timpul exploatării construcţiilor,instalatiilor și amenajărilor de orice fel [Art.5c)]; verificarea modului de aplicare aconcepţiei de apărare împotriva incendiilor și de protecţie civilă în scopul menţineriiriscurilor în limite acceptabile [Art.5d)]; controlul activitatilor care prezintă pericole deaccidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, materiale radioactiveși muniţie neexplodata [Art.5e)]; coordonarea și controlul realizării pregătirii șiinstruirii specifice a populaţiei și a salariaţilor, a modului de asimilare de către aceștia aregulilor și masurilor specifice, precum și a comportamentului în cazul unei Situatii deurgență [Art.5f)]; îndrumarea, controlul și coordonarea serviciilor voluntare, publiceși private, pentru Situații de urgență [Art.5g)]; și nu în ultimul rând informarea șieducarea preventivă a populației; [Art.5h)];

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1259/10.04.2006 (publicatîn Mof. Nr.349/18.04.2006) Anexa 32 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şiasigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii deprotecţie civilă.

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopulevitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilormateriale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi aleacţiunilor militare [Art.1];


Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despreiminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate cătreautorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde: înştiinţareadespre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre [Art.2a)]; înştiinţarea desprepericolul atacului din aer [Art.2b)]; înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice,biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale. [Art.2c)];

Înştiinţarea se realizează de IGSU, sau de serviciile de urgenţă profesioniste,după caz, pe baza informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de riscsau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă (112)[Art.3(1)];

Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducereasituaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primitede la Statul Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens[Art.3(2)];

Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastrevizează iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri [Art.3(3)];

Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare anorului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul MajorGeneral şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe bazaplanurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare [Art.3(3)];

Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor despreiminenţa producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţileadministraţiei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise destructurile abilitate [Art.4];

Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţieipublice centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitateaproducerii unor dezastre sau a atacurilor din aer [Art.5(1)] și se realizează de IGSU şi deserviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la StatulMajor General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pebaza planurilor de cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la structurile caremonitorizează sursele de risc [Art.5(2)];

Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despreiminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de cătreautorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele dealarmare existente și cunoscute, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate [Art.6(1)],care trebuie să fie oportună dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi serealizează prin mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat laapariţia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor dezastre [Art.6(2)a)]; autenticăadică, transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloacespecifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentrusituaţii de urgenţă [Art.6(2)b)]; stabilă astfel încât prevenirea populaţiei şi operatoriloreconomici să se poată realiza în orice situaţie creată, aceasta obţinându-se prin:menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare [Art.6(2)c)(I)];folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată decel puţin 3 surse energetice diferite (reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare,


aer comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea) [Art.6(2)c)(II)]; verificarea periodicăa dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare [Art.6(2)c)(III)]; readucerea lastarea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de alarmare afectate înurma atacurilor din aer [Art.6(2)c)(IV)] iar intensitatea acustică a semnalelor de alarmaresă fie cu cel puţin 6 - 10 B mai mare decât zgomotul de fond [Art.6(2)c)(V)].

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şigratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi deteleviziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, lasolicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelorîncheiate în acest sens cu operatorii de comunicaţii [Art.7];

În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizeazăcu aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau aoperatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora. [Art.8(1)];

Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care suntdestinate este interzisă [Art.8(2)];

Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şioperatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.[Art.8(3)];

IGSU înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitatepermanentă la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice centrale, iar prin unităţilesubordonate organizează şi execută înştiinţarea comitetelor pentru situaţii de urgenţăjudeţene, locale şi al municipiului Bucureşti, pe zone şi grupe de înştiinţare, în funcţie deamploarea şi de intensitatea situaţiei de protecţie civilă [Art.9]; inspectoratele judeţeneînştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale, al municipiuluiBucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate [Art.10b)];structurile MAI organizează înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate, pe bazadatelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele judeţene, în conformitate cuMetodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii deurgenţă, emisă prin ordin al inspectorului general al IGSU [Art.10c)]; iar înştiinţareastructurilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii,Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază se organizeazăşi se execută conform planurilor de cooperare [Art.10d)].

Alarmarea populaţiei se asigură din timp de pace, în localităţi, instituţii publice şi laoperatori economici, prin sisteme şi mijloace de alarmare [Art.21(1)]; autorităţileadministraţiei publice centrale şi locale, conducătorii instituţiilor publice, patronii şimanagerii operatorilor economici sursă de risc, indiferent de forma de proprietate, trebuiesă prevadă anual în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuielile necesare desfăşurăriiactivităţilor de protecţie civilă [Art.21(2)].

Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurile de instalare a acestora pentruasigurarea alarmării localităţilor şi operatorilor economici se stabilesc de către IGSU înbaza studiilor de audibilitate [Art.22].

Alarmarea populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizeazăprin semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi princomunicări transmise pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, iar încazul existenţei, şi prin staţiile de radioficare şi radioamplificare [Art.24].


Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatoriloreconomici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetareaalarmei [Art.25(1)], iar durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentrutoate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata estede un minut [Art.25(2)], după cum urmează:

Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cupauză de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compunedin 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.

Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secundefiecare, cu pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul secompune din 5 sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secundefiecare, cu pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul secompune din 3 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.

Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, deaceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul secompune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.

Explicitarea subsistemelor și sistemelor

Subsistemele de instiintare, avertizare și alarmare sunt instalatii complexe dealarmare alcătuite din sirene ca echipamente de avertizare și alarmare acustica pentruexterior și posibilitatea de transmitere a mesajelor vocale multilingve (directe sauînregistrate) cu intensitate acustica de pana la 123 B la 30 m, care să acopere dinpunct de vedere a transmiterii semnalelor în zonele locuite conform concepţiei tehnice dealarmare adoptata în cadrul managementul situaţiilor de urgență în localitatea luata îndiscuţie; echipamente de avertizare și alarmare acustica pentru interiorul clădirilorpublice (spitale, scoli, teatre, hoteluri, clădiri ale cultelor, operatori economici, institutiipublice, gări autogări, aeroporturi, etc.) cu intensitate sonora de maximum 85 B urmatede mesaje vocale multilingve; echipamente de avertizare și alarmare optica destinatesemnalelor optice, flashuri luminoase și/sau panouri optice în interiorul clădirilor publice,aglomerări urbane și pe drumuri publice; echipamente individuale de avertizare șialarmare destinate locuinţelor private și/sau persoane fizice (e-mail, ager, telefon) șirespective avertizarea prin societăţile de radiodifuziune și televiziune;

Deosebim sisteme de instiintare alarmare care se alcătuiesc funcţie de tipul derisc monitorizat, care tine seama de destinatarul acestuia și respectiv de modul deactivare în situaţia unui iminent risc potenţial de dezastru;

Suportul fizic prin care se realizează transmiterea mesajelor aferente fazelor deinstiintare, avertizare și alarmare se constituie din medii de transmisie (circuite telefonice,fibra optica, reţele de calculatoare, radio, internet, etc.) și din echipamente conectate lasuportul de transmisie (sirene electronice și electrice, echipamente mobile, etc.);

Toate sistemele și subsistemele de instiintare, avertizare și alarmare suntconcepute și alcătuite pe o schema de principiu privind organizarea și asigurareainstiințării și alarmării la nivel national (conform anexei 1 la OMI nr.1259/2006) –


Anexa 33 și respectiv la nivel judeţean (conform anexei 2 la OMI nr. 1259/2006) –Anexa 34;

De remarcat și precizat totodată existenta codurilor de instiintare, avertizare șialarmare sonora care necesita o cunoaştere aprofundată și corectă de către toatăpopulaţia prevăzută în protocolul de colaborare încheiat între Inspectoratul Generalpentru Situatii de Urgență și Societatea Naţionala de Televiziune/2008;

Protocolul de colaborare intre IGSU și SNT (Anexa 35) încheiat în 2008 cuprindepe ranga principiile care stau la baza colaborării și modul de organizare a transmiteriimesajelor pe televiziune în caz de dezastre, împreună cu codurile general valabile petipuri de riscuri provocatoare de dezastre. În anexa se prezintă integral Protocolul șianexele: (1) fluxul informaţional, (2) tipurile de mesaje aferente riscurilor și (3) instrucţiunide transmitere.

Necesitatea și obligativitatea elaborării Planurilor de instiintare, avertizare șialarmare al cărui conţinut se afla prevăzut în anexa 3 la OMI nr. 1259/2006.

Ordinul Ministrului Administratiei și Internelor nr. 886/30.09.2005 (publicat în MOf.nr. 899/07.10.2005) - Anexa 36, pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemulnaţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei (SNIIAA).

Normele tehnice aprobate prin OMAI nr. 886/2005 stabilesc destinaţia, structura şiarhitectura Sistemului naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţieiîn cazul iminenţei producerii dezastrelor sau atacurilor aeriene [Art.1].

Normele tehnice sunt obligatorii pentru proiectanţi, executanţi şi utilizatori.[Art.2(1)].

Aceste norme stau la baza elaborării, executării şi punerii în funcţiune aSistemului naţional integrat de înştiinţare, avertizare, prealarmarea şi alarmare apopulaţiei, precum şi a subsistemelor care vor fi integrate în acesta. [Art.2(2)].

Sistemul national integrat de avertizare şi alarmare asigura executarea funcţiilorspecifice: de transfer de date, informaţii şi mesaje [Art.6A], adică primeşte, pe niveluriierarhice de competenţă, date, informaţii şi mesaje de la reţelele sau punctele demonitorizare ale factorilor de risc [Art.6Aa)]; asigură, prin subsistemul - suport decomunicaţie, acoperirea fluxurilor informaţionale în totalitatea lor, în mod continuu, întimp real sau cât mai scurt posibil, în funcţie de situaţie şi de echipamentele avute ladispoziţie [Art.6Ab)], de prelucrare a datelor şi informaţiilor [Art.6B] prin subsistemul deprograme aplicative de asistare a deciziei, elaborate pe baza interpretării parametrilor destare, a mesajelor de înştiinţare şi avertizărilor care se transmit către nivelurile ierarhiceinteresate [Art.6Ba)], transmiterea mesajelor de înştiinţare şi avertizare către autorităţileadministraţiei publice, conform nivelului ierarhic de competenţă [Art.6Bb)], de activare,apelare şi conectare selectivă a subsistemelor componente [Art.6C], în consens cudeţinătorul subsistemului fizic de alarmare, putând executa activarea, apelarea sauconectarea selectivă, în funcţie de situaţia şi de regimul de lucru, a anumitor elementeamplasate într-o zonă specificată [Art.6Ca)], la nivel integral, pe grupuri de elemente dealarmare sau individual [Art.6Cb)], respectiv de gestionare a resurselor, care constau înasigurarea distribuţiei priorităţilor de prelucrare a datelor şi informaţiilor pe diferite tipuri şizone de alarmare, permiţând fiecărui centru de comandă şi control să emită separatorice tip de semnal real sau de test, independent de ceilalţi utilizatori. Operatoriisubsistemelor de alarmare componente pot emite, în funcţie de situaţie, semnale de


alarmare independente unul faţă de celălalt, fără să apară interferenţe saudisfuncţionalităţi la celelalte subsisteme, indiferent de regimul de lucru. [Art.6D].

CAPITOLUL 2 LEGISLATIE INTERNATIONALA

Protecţia civilă în Uniunea Europeana

România, definită de Nicolae Iorga ca „stat de necesitate europeană”, prinexistenţa să ca pivot al unei configuraţii geopolitice speciale (zona balcanică,Mitteleuropa, şi Hinterland-ul euroasiatic), trebuie să participe la efortul comun deabordare şi implementare a noului concept din, cel puţin, următoarele considerente, ceinfluenţează direct şi decisiv securitatea naţională:

- ca subiect al fenomenului de globalizare.- ca ţară membră a Uniunii Europene;- ca ţară membră a Alianţei nord-atlantice;

- ca ţară a spaţiului Mării Negre şi a celui balcanic; Societatile moderne, mai mici sau mai mari, sunt din ce în ce mai vulnerabile în

fata a numeroase riscuri naturale, tehnice tehnologice și/sau asimetrice, care aurepercursiuni semnificative asupra mediului. Pentru a preveni apariţia și dezvoltareaacestor riscuri, Uniunea Europeana a creat un mecanism de cooperare pentruintervenţiile de urgență, adoptând în acelaşi timp programe pentru finanţarea masurilorde protective civilă.

Menţionăm în continuare, câteva aspecte importante legate de mecanismul decooperare creat și anume:

Cadrul general se refera la, mecanismul de protective civilă; finanţarea masurilorde protective civilă (2007-2013) și alerta preventiva contra urgentelor.

Se are în vedere un ansamblu de riscuri, fata de care sunt necesareurmătoarele masuri:

Consolidarea capacitaţilor de răspuns în caz de dezastre;Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om în procese tehnologice

scăpate de sub control în UE;Reducerea riscului la dezastre în tarile în curs de dezvoltare;Reacţia la dezastrele nationale naturale sau cele provocate de om;Reducerea efectelor accidentelor majore care implica substanţele periculoase;Reducerea efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale;Gestionarea și evaluarea efectelor inundaţiilor cu realizarea de programe

comunitare pentru gestionarea riscului la inundaţii. Din analizele efectuate, să ajuns la concluzia ca schimbările climatice ar putea

favoriza mărirea frecventei și impactului dezastrelor naturale, fapt pentru care se impuneca UE să-și mărească gradul de rezistenta pentru a reduce pierderile umane și materialeși continuând se menţionează ca, “Europa este gata să facă tot posibilul pentru a-șiuntari rezistenta la dezastre, în scopul reducerii costurilor umane ridicate. În fiecare an,


mii de oameni își pierd viața și mult mai mulţi își văd traiul de zi cu zi perturbat pe termenlung. Nu mai departe în anul 2010, circa 20 milioane de oameni din întreaga lume au fostsiliţi să-și abandoneze căminele din cauza dezastrelor naturale. Costurile financiare suntde asemenea ridicate, estimându-se ca dezastrele costa Europa 15 miliarde euro anual”.

Oficialii de la Bruxelles afirma ca schimbările climatice reprezintă unul dintrecele mai mari pericole cu care se confruntă planeta. În aceste condiţii UE a formulat dejaun răspuns clar sub forma unei politici integrate privind energia și schimbările climatice, aangajamentului ferm de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu minimum 20%până în anul 2020 și a unei promisiuni de a prelua conducerea negocierilor internaționaleîn vederea fixării de obiective și mai ambițioase. Acest lucru va contribui lapreîntâmpinarea creșterii temperaturii pe glob cu peste 2°C, nivelul pe care oamenii deștiință îl percep din ce în ce mai mult ca fiind punctul de la care nu mai există cale deîntoarcere.

Toate aceste informaţii prezentate pana acum, ne determina să afirmam ca nunumai tara noastră ci toate tarile de pe glob și-au revizuit concepţiile și strategiilenationale de protecţie civilă în concordanta cu evoluţia condiţiilor sociale, economice,geografice, politice la care a ajuns omenirea la acest început de mileniu, fie pe global încadrul strategiilor de securitate, fie pe domenii specifice delimitate de preocupărileconstante de protejare a populaţiei în Situatii de urgență provocate de riscurilemenţionate în repetate rânduri în cuprinsul manualului.

Propunerile venite din partea UE în domeniul Protecţiei civile, au menirea săconsolideze atât capacităţile de prevenire a catastrofelor, cât şi cooperarea cu ţările încurs de dezvoltare.

Merita să amintesc câteva evenimente extreme care au surprins brutalcomunităţile umane aflate în zonele de manifestare: furtuni violente în Franţa, incendii înGrecia, secetă în Spania (la sfârşitul mileniului trecut), cu precizarea ca oricare dintrecomunităţile europene ar putea fi luate prin surprindere de asemenea calamităţi naturaleoriunde ne-am afla. Şi lucrurile nu par să se îmbunătăţească: de exemplu seceteleprelungite în unele zone, din cauza schimbărilor climatice, creşte probabilitatea ca acestefenomene să fie mai intense şi mai frecvente. Cifrele pentru Europa arată că procentajulteritoriului şi al populaţiei afectate de secetă a crescut, din 1990, de la 6% la 13%.

Mediul înconjurător şi sănătatea noastră sunt ameninţate nu doar decalamitatule naturale şi de epidemii, ci şi de dezastrele provocate de mana omului,precum scurgerile de produse petroliere și/sau substanţe periculoase ori contaminăriradioactive. În aceste condiţii UE prevede să-şi amelioreze capacitatea de reacţie lacatastrofe, înainte, în timpul şi după producerea acestora, ţinând seama și de faptul cade cele mai multe ori, dezastrele nu se opresc la graniţa dintre ţări. Epidemiile şiincendiile se răspândesc de la o ţară la alta, râurile poartă apele contaminate în afaragraniţelor, iar scurgerile de produse petroliere și/sau substanţe periculoase poluează nudoar teritoriile unde s-au produs ci și cele riverane.

Strategia UE se axează în principal pe aceste dezastre transfrontaliere, carenecesită un răspuns comun din partea statelor membre. Printre măsurile propuse senumără: îmbunătăţirea accesului la sistemele de alertă rapidă, o utilizare mai eficientă afondurilor europene şi crearea unui inventar la nivel comunitar al informaţiilor şi bunelorpractici în domeniu.


Perspectiva UE merge însă mai departe de graniţele sale, având în intenţie săreducă riscul la dezastre în ţările în curs de dezvoltare, dat fiind faptul ca impactulacestora determinate de schimbările climatice este mult mai mare în statele mai puţindezvoltate. De exemplu, se preconizează ca în unele ţări din Africa, randamentulculturilor dependente de ploaie s-ar putea reduce cu 50%, până în 2020 și odată cuaceasta se aşteaptă la o mai mare răspândire a bolilor tropicale.

Un calendar al elaborării și adopțării strategiei europene, poate fi configurat astfel:în decembrie 2003, Uniunea Europeană a adoptat strategia europeană de securitate,care se referă la dimensiunea externă a securităţii Europei; în februarie 2010, în timpulPreședinţiei semestriale spaniole, Consiliul a completat-o adoptând strategia desecuritate internă. Această strategie a fost aprobată de Consiliul Europei din 25 și 26martie 2010.

Conceptul de securitate internă trebuie înţeles ca un concept vast și cuprinzător,care acoperă mai multe sectoare, pentru a aborda aceste ameninţări majore precum șialte ameninţări cu un impact direct asupra vieţii, siguranţei și bunăstării cetăţenilor, cumsunt dezastrele naturale (cutremurele, inundaţiile și furtunile) și cele provocate de om,precum incendiile forestiere.

Cooperarea autorităţilor vamale și de aplicare a legii, a autorităţilor judiciare și aaltor servicii, de exemplu în sectorul sănătăţii, în sectorul civil și cel al protecţiei civile,este esenţială. Strategia de securitate internă a Europei trebuie să exploateze potenţialulsinergiilor existente în sectoare precum cooperarea în domeniul aplicării legii,gestionarea integrată a frontierelor și sistemele de justiţie penală.

Cu toate ca Uniunea Europeana dezvolta o strategie comuna pentru prevenirea,pregătirea și intervenţia în caz de dezastre, fiecare tara membra și-a dezvoltat propriilestructuri de Protecţie civilă, capabile să acţioneze ori de cate ori este nevoie pentrusalvarea, deblocarea, dezafectarea comunităților umane aflate în Situatii extreme.

BIBLOGRAFIE

1. Andrasiu,.M., și colectiv, Metode de decizii multicriteriale, Editura tehnica,Bucuresti, 1986 ;

2. Andriciuc, R., Pericole și amenintari la adresa infrastructurii critice, Manualpentru masteranzi, Vol.2 , Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucuresti, 2011;

3. Arădăvoaice, Ghe., Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Editura Antet,Bucuresti, 1997;

4. Avram, C., C., Modelarea-simularea manageriala a riscurilor și dezastrelor,Editura

Telegrafia, 2009;5. Bodunescu, I., Flagelul terorismului international, editura Militara, Bucuresti,

19786. Cernăianu, A., Infrastructura teritorială. Concepte, componente, utilitate,

Editura Militara, Bucureşti, 2003;


7. Dimas Stavros, Comisarul european pentru mediu, interviu acordat inainteaForumului Protectiei Civile de la Bruxelles (26.11.2009);

8. Ene, C., 77 ani de Protecţie Civilă în România. Calendar aniversar, Revista„Protecţia Civilă” nr. 1, 2010;

9. Geanta, St., Protecţia civilă-dimensiune a securităţii nationale, EdituraTelegrafia,

Bucuresti, 2004;10.Jarca, B., A., Dreptul International Umanitar, Editura Universul Juridic,

Bucuresti,2011;

11.Naisbitt, J., - Megatendinţe, Editura Politică, Bucureşti 1989;

12.Nemes, L., V., Protectia civilă în sistemul securităţii naţionale-prezent și viitor, Teza de doctorat, Bucuresti, 2006;

13.Pop, I., S., Interferenta dintre Drepturile Omului și Dreptul InternationalUmanitar,

Studiile Asociaţiei Romane de Drept International Umanitar, Bucuresti, 2003-2005;

14.Popa, I., Epure, L., M., Dezastrele de ranga noi-introducere în Managementuldezastrelor,

Editura Ufmann, Bucuresti, 2010;15.Popa, I., și colectiv, Pregătirea în domeniul prevenirii și intervenţiei în

Situatii de urgență, Vol.1, Ufmann, Bucuresti, 2009; 16. Popa, I., și colectiv, Pregătirea în domeniul prevenirii și intervenţiei în

Situatii de urgență, Vol.2, Ufmann, Bucuresti, 2009; 17. Popa, I., și colectiv, Analize de calitate și performanta, Editura Telegrafia,

București, 2002;18. Popa, I., Managementul dezastrelor: Modele şi simulări – Proiectul C3 din

cadrul Centrului de Cercetare German (CRC)46, cutremure puternice, o provocarepentru Geoştiinţă şi Inginerie tehnică civilă - colaborare internaţională 1996-2005, Proiectcomun cu Universitatea din Karlsruhe, Germania ;

19. Popa, I., Managementul dezastrelor între incertitudine şi realitate, sesiunea decomunicări ştiinţifice jubiliară cu ocazia aniversării a 70 de ani de atestare documentară a„Protecţiei Civile” în România, Bucureşti 26-27.02.2003;

20. Steiner, N., Planificarea urgentelor civile, Editura Ufmann, Bucuresti, 201021. Steiner, N., Andriciuc, R., Managementul crizelor și a infrastructurii critice,

Editura Ufmann, Bucuresti 2010;22. *** Critical Infrastructure Protection Concept Document,

EAPC[CPC]WP[2003]3;23. ***Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1998;24. *** Din documentele Centrului de Informare EUROPE DIRECT CENTRAS

Bucuresti http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/75/index_en.htm;

http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/75/index_en.htm


25. *** Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, Documente expuse înconferinte de presa 2010 - 2011, Bucuresti;

26. *** Presidential Decision Directives – 39: U.S. Policy on Counterterrorism,June 21, 1995;

27. „ Programului 21” adoptat la Conferinţa ONU asupra Mediului şi Dezvoltării,Rio de Janeiro, 1992.

28. *** The European Program for Critical Infrastructure Protection, COM (2006);29. *** Strategia de securitate internă a Uniunii Europene: Către un model

european de securitate, Luxemburg, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2010.

legislatie comentata de protectie civila

Documents