АвоІ I U N . — i o . 2 * 8 BANI m TOATA TARA Ш Ж» D l B l l i c I 29 Mal. 19».

U N I V E R S . ABONAMENTUL

LEI 2,00 A IN U A L IlMNAMENTELE SE FAC

•DMA) PE DN AN

Ü U L A B O R A T O R 1 I ACESTUI NUMÂR

Alexandru Macedonscni. I. Foti, Dr. Al . Tăl.şescu, N. Ţine, Ioan Dragu, Neli Cornea, Leontin Iliescu. A. G. Roşianu, S . Laur, M. G. Samarineanu, etc.

A N Ü N G 1 U R I

LINIA PE PAG. 7 f! S

= « A l \ l 2 0

LUPTA NAVALA ANGLQ-GERMANA DE LA SKAGERRAK

2 . - - Xo » » . I \ I V f c K S U J , L I T I s l t A R D u a U n t e i i g O Ы а і U H U .

Nuvelă de FRANÇOIS G0PPÉE

M'am dat jos ia Barviller numai fiiudcă аш citit, nu ţin minte unde, că e un muzeu frumos- doni Ruhen«, un Tcniers, un Ribera-

Hă Sâficam că am să prânzesc la hotelul Europe şi ca am să plec a doua zi.

Muzeul era închis, cu toate astea In urma rugămintea mele а îost des­chis şi am putut contempla câteva tablouri atribuite de un fantezist oa­recare, prinşilor maeştri ai pichirci.

Apoi, fiindcă eram singur m'am dus să mă plimb puţin iii oraş pu care l'am pnrcnrs în câteva clipe. O ! cât era de trist. Dc aceea m'am sim­ţit cuprins de-o descurajare adâncă. Ncşliind deci ce să fae m'am dus in trV) tutungerie. Patroana irai întinse mei multe cutii de ţigări, pe cari ştiindu-lo insă proaste- nu mă mai uitam la ele. Deodată am examinat patroana-

Era, o femeie de vre-o patruzeci şi cinci de ani, foarte grasă şi cn părul cărunt. Cu toate că n'o cunoşteam mi se părea că am mai văzut-o unde­va.

Am îngânat-•— Scuzaţi-mă, doamnă, că vă pri­

vesc astfel, dar mi se parc că vă cu­nosc.

Dânsa răspunse inroşindu-se : — Curios ! Şi mie-mi pare că vă

cunosc. Am scos un strigat : — Ah Sarah ! Ea îşi ridică ambele mâini cn o

dcsuădejde conică şi murmură : — Ah ! dacă te-ar auzi cineva. A-

poi strigă şi ca : — Tu eşti Georges. Tn urmă se uită cercetătoare în

jurul ei ; eram însă singuri. Sarah! Cum de-ani putut s'o re­

cunosc, cum sc face oare că femeia aceasta grasă şi cărunta era aceeaşi de ac uni câţiva r.ni slabă şi nespus de urâtă. O ! câte amintiri sc tr .ziră deodată in sttfletnl men, Bou gi val, la CJrcnoiiillière. Cbaten, re^taurantal Fournaise, zilele petrecere in barcă ]>e malurile Senei, cei zece ani i ru via(a mea petrecute in ţinutul aeela fermecător de prin împrejurimile P a . risitlui-

Eram pe atunci o bandă de vre-o doisprezece tineri cari o duceam veci­nie în petreceri, stând toată ziua in barcă. Or. banda n©a..tră poseda vreo douăzeci de canotiere, dintre cari u-nelc erau amantele noastre iar cele­lalte veneau doară din când ie când cu noi ca să petreacă. Sarah fajeca parte şi dânsa din banda eoastră

Era o fală s'afcă care şchiopăta pa­tin. Era nespus de sfioasă şi neînde­mânatică. Nimenea nu ţ t ia cum de se află în mijlocul nostru enm nici ne ştiam cum dc se fScnse că feweia a-ceasfa disgraţioasă şi stângaee ajun­sese să facă meseria eare cere graţie. Îndemânare, şiretenie şi mai ales fru­museţe. Lucrul acesta era nn mister. De altfel Parisul însă posedă © snme-deiiie dc femei uşoare сяг-e ar dez-gn-ía şi pe cel din urmă soldat.

Peste câta va timp am pierdnt-o din vedere. Grupul nostru se împrSşfir.se pufin câte puţin. Din când în când o întâlneam insă Ia restaurantul Four­naise. Apoi dispăru.

îşi iată că o regăseam acum la Влг-villcr.

* l-am spus : — O duci mai bine acum? — Da, ceva mai bine-Curios de a-i aîîa viata, am între­

bat o: — Cum ai făcut pentru a avea mai

niuiî noroc? — Nu ştiu. Şi cum păream foarte mirat, dân­

sa îmi spuse: — Eram la Paris, în casa de mode

k doamnei Ravelct. Toate modistele

de aci făceau pe cocotele seara . De altminteri e rau încurajate dc iusăş pa t roana . P r i n t r e domnişoarele de aci se afla una eare se nuntea I rma , Era foarte frumoasă şi foarte price­pu tă . f?iii că pe vremea aceea un eram bogată . Câş t igam cel mult o su tă de lei pe l ună . Trebuiam să gă­sesc deci un mijloc de existentă- E -ra adevărat că aveam vre-o doui sau trei amanţi de ocazie, dar cari nu prea e rau aşa bosa i i ,

Infr 'o zi i r m a ne spuse (îi era rost să câş t igăm fiecare câte o su tă de lei. Planul ei nn prea er:; curat, dar tu care cunoşti viata de când ai stat la Cha ton , nu cred că ai să-mi faci vre-o vină .

Ca a t a r e I r m a ne a spus să ne îm­brăcam cu tot ce avem mai bun şi mai frumos, apoi ne-a condus pe fiecare î n t r e trăsură ia balul delà o-peră: „N'o să intraţi şi e să rămâ­neţi fiecare înir'o birjă prin împre­jurimile teatrului. TJa domn se va urca iu trăsura voastră şi numai de­cât eel vc-ţi vedea o să-I sărutaţi fru­mos; şi apoi o să scoateţi un strigăt de mirare ca să arătaţi că v'aţi în. şelat. şi că aşteptaţi pe un altul. Lu­crul acesta o să aprindă curiozitatea bărbatului, care o să vrea să rămână cu sila; veti rezista cât mai mult şi fn urmă o să mergeţi să luaţi masa ce el... Va trohei deci să vă dea şi o bană deţţtaXabirr.

— Pie priée** teeft, ші este aşaf Ei bine, uite ee-a S e n t Inna.

Ne-a snit pe toti într'o trăsură, ne-a dus te împrejurimile operei şi în nrmă ea s'a dns singură la teatru-Cum cunoştea pe toti bărbaţii mai cu vază, alese pe unul pentru a l intriga şi-i dete întâlnire în strada Taitboui, într 'o trăsură. In trăsura aceea ocă aiiam eu. Aveam fata voalată- Deo­dată un domn ; r , t ră în trăsura mea şi mă ?•*liebst:

— D-ta eşti? I-ani răspuns încet:

Da, urcă-tc repede. Dânsul se urcă şi-1 îmbrăţişez; a-

pei am reluat: Bine eă ai venit, cât de fericită

m»i sunt... Dar-nu eşti tu, vai Doam­ne, Dnmnezeelc! Şfi ara început să plâng.

Pet i aă-ti hiebipui capul domnu­lui , încercă mai întâi să mă mân­gâie, scitzându-se şi protestnâd că s'a înşelat şi el-

Ia urmă, cum era na om foarte cum se cade, mi-a propus să mergem sâ luăm masa împreună, după cc m'a sărutat dc nu ştin câte ori.

Tn sfârşit, mi-a dat cinci sute dc lei

Ce să ti n l i ' i spun. lucrurile au cşit foarte bine, toti am avut partea noa­stră.

Sarah vorbea mereu şi-mi povestea viata ei pe care o regreta, viaţa a-cee-.i t r i s tă şi (ninşi ferici'ii, plină de lipsuri dc tot felul şi râsete şi u-neori chiar de iubire.

Am întrebat-o: — Cum de ai obţinut tutungeria

::-!•> ? Fu zâmbi. - - O! c o poveste întreagă. Jncbi-

pne (i că la» poarta casei mele ee afla un student foarte cum se cade eu care am trăit şi cu care am avut pe Roger, băiatul meu.

Mi-a dat o pensie ca să-mi ere c copilul. Studentul acesta era însă foarte leneş şi peste zeoe ani nit reu­şise încă să-şi dea primul examen de drept. Familia lui în fine l'a reche­mat- Dar iată că acum doui ani. la ultimele alegeri, a îosf ales deputat. Fireşte, m'am dus imediat la dânsul şi m'a făent să obţin fără nici o bă taie de ea» nn debit de ta ta» .

— Ia sfârşit, nite-1 pe Roger. In clipa aceea întră nn tânăr co­

reei şi foarte grav. O sărută pe ma­ma lui pe frunte. Ea îmi spuse:

— Uite, domnul e fiul meu, e şef de, birou la primărie... E un viitor subprefect.

Salutai cn respect pe funcţionarul acesta şi m'am întors la hotel, du­pă ce am strâns cu gravitate, mâna întinsă a acestei femei fericite-

Trad. de Caact A. I . Ghica.

C e t a t e a Жаіта Capitala Daciei Malvensis

in legătură cu podul împăratului Traîna Iu nrtua cercetărilor amănunţite a-

le d-Iui AI. T. Dumitrescu, secretarul Societăţii istorice române, cu privire h» dramei lei Trăiau în al doilea răz­boiţi cu dacii, istoria urmează să-şi schimbe părerea, şi tot ce a stabilit arheologia să se îndrepte.

Vizitând Drajna de sus, unde a a-flat pe platoul ..Grădiştea" urmele castelului roman, obiectele găsite, monedele, cărămizile cu inscripţii:

LEG. I- ITAL., LEG. V. MAC-, LEG. XI C. P. P , Coh. Com-, 1) a decis pe d. Dumitrescu, fiind bine edificat pe părere, să dea cunoscuta telegramă la ,,TJ ni versul' , vestind descoperirea ca­stelului de iarnă al împăratului Tră­iau în frumoşii munţi ai Prahovei.

Ca o complcctare a telegramei, m'am dus la d. Bazilesru, învăţător pensionar, şi l'am rugat să-mi dea câirvit. lămuriri.

Foar t e b inevoi tor mi-a spus iot ce a ştiut delà d. Dumitrescu.

Părerea d sale, îmi spune d. Bazi-lesca, este că podul ale cărui urme se văd la Turnu-Severin este al lui Cons tan t in eel m a r c , iar podul Ini Trăiau іпгіг : r.ă a fi col delà Caii , cliioi (Capidava) .

In ajutorul acestor păreri, *á le dea puterea de adevăr, a adunat tot ce se pu ten spune în preajma locali­tăţii de mai sas, despre acest pod-

Un bătrân, zice d Bazilcscu. a spus d-lni Dumitrescu că un picior al podnlui s'a văzui până acum iu nrniîS, când scădeau apele Donării. In spatele lui s'a format cu vremea o mică insulă de pământ, pe eare a crescut o pădurice

Până a^um câţiva ani. pescarii scoteau din piciorul podului plum­bul en care «гая legate pietrele, pu-nâadn-1 kt plasele lor.

D. Dnmitreşeu se mai întreabă a-poi âeee a zidit Traian monumentul delà Adamclisi, daca n'ar fi avut drumul pe aici?

După d-sa, Traian a venit din Ro­ma, pe mare Ia Tomis (Constanţi») şi de aci drept Ia Capidava (Calichioi) pe drumul făcut la 108 de ala I Clau­dia Gallorum sub ordinele guverna­torului militiar al Moesiei de jos de atunci, Quintus Fabius Potaminits, după cum dovedeşte o inscriptions descifrată de d-sa la muzeul regional din Hârşova. Soseşte în malul D.i-nnbiiilui şi se opreşte acolo, până când neîntrecutul Apolodor clădeşîe podul. Odată terminat podul, au io ai avut de trecut braţul Borcea, rîu mai îngust decât Dunărea.

Poate că împotrivirile dacilor ho­tărâseră pe Traian să arunce peste a-eest braţ mai multe poduri: patru la număr, intre cari două au nrme la Socariein şi Cocargea- Dacii nepn-fând tine piept legiunilor romano, au lăsat design* drumul liber şi Traian a străbătut Băragnul, ridi când movile pe marginea drumului — poate semnele ini — movile cari străjucse ai azi; a trecut Ialomiţa pe Ia podul de pământ şi s'a apropiat tot mai mult de poalele dealurilor Nu-i mirare, degi nu avem nici tiu indiciu, cât ée slab, să fi poposit pe la Bueevttl ée mi. fost în alte vre­muri centru mare, îndrepfftndn-şi le­giunile pe eel stai scurt drum Ia tre-căioarea „per Bontás", a ră t a ţ i de scruterai Sin veseal al Vl-lea Jor-danos, pe valea Teleajenului.

D. Dumitrescu isi mai întemeiază părerile şi pe urmele drumului ..tă­tarilor", care păstrând doar aminti­rea năvălitorilor, epre a ascnnde pe a romanilor, вегряія probabil pe la poalele deberilor, a&egând Vălenii de Munte ta spre marginea de la a-ptis şi urmând înspre miază noapte se duce dincolo de Hoinerâii.

După aceste indicii, la Grădiştea, de pe teritoriul comunei Drajna dc sus urma să fie cetatea Mal va,, ca­pitala Daciei Malvensis, Dacia de ră­sărit, adică Muntenia, care păstrea­ză chiar numele latinizai al vechii provincii, de oarece Mal In limba dacă însemna Munte, ca Ia Albanezii de azi (Malizori Mnnteni).

Cum am mai spus, treeătoarea „per Boutas" fiind una din cele două principale trecători ale Daciei de bu­nă seamă a avut ca pnnet de apăra­re cetatea Malva.

1) Despre obiectele găsite pe pla­toul „Grădiştea" a făcut o frumoasă comunicare d. D- Bazilcseu, în dic­ţionarul jud. Prahova, la pag. 17B, a* părut în anul 1897.

гѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲ

Sfârş i t d e V a r ă Uopă Fraisais Coppée

E trista rândunica, iar cuibul nu-l mai are Sub zidul vechi ce cade ; — noi când pornim pe drum Fomesc uscate frunze sub paşi. Te uită acum Ce iute vine seara şi eătă-ntristare

Natura nu ne pune m inimă şi n gând... Sc lasă-o ceaţă rece când soarele-asfinţeşte ; Octombre e departe dar cum se mai grăbeşte; Iubito, rara (rece, ne lasă 'и curând...

Şi florile pier toate, ca visurile noastre, Pier f/orile, acuma sunt cele de pe urmă Si firea e hi doliu, căci forţele-i se curmă Ca florile pălite ce mor pe rând in glastre.

D/moale şi mai triste izvoarele suspină, Iar vânliil parcă plânge Ы noaptea ce se lasă, <i dorul lin. te poartă spre lanuri de mălasâ, Spre zări nei unoscute ca flori şi cu lumină...

Octombre c dcuarte dar cum se mai grăbeşte. Tristeţea-i pretutindeni, te 'nvăluc uşor Şi simţi cum te străbate al dragostei fior Acum când toamna vine, când toamna se zoreşte...

Const- A. L Ghica

? 8 Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ 8 Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ф

Ä T E N Ä . — V e d e p a a g e n e r a l ă

Acoí:s;íí trecătoare a af-Jul-o d. Dumitrescu pria Tabla Boţii, locali­tate situată aproape de Braíocea, iu spre vamă, care păstrează utimole тееііеі trecători Bonlae.

Iu drumul sin, Trăiau, in ai est caz avea o cetate destul de puternică prin poziţia sa ca să-1 ameniuje când ar trece spre pasul .,per Hantas".

Şi chiar de ar fi vrut s'o ocolească nu putea; trebuia s'o atace, înlrucît vârfurile .Cotăjoaia' -. ..Scafele ', şi altele cari împrcjinuiuu cetatea, ză­reau legiunile Ia depărtări ibstul de mari pe drumul spre trecătoare, Prin urmare, a lăsat drumul şi trecând apa Teleajeuului, poate prin dreptul eâm. piei zisă azi a Stăucştilor, înspre ră sărit-miază noapte, la mică distanţă, aproximativ 3—4 km , loveşte in a-părările- naturale şi scoboară in va­le, unde era cetatea aşezată şi nu mai iiicap:« îndoială, odată cetaiea supusă, au făcut legiunile romane castelul roman, al cărui urme stau astăzi ca o mărturii' a veacurilor ire-cute.

Că argumentarea d-lui Dumitrest 11 prinde temei, intre dovezile spuse pană acum, mai vin cu muliă greu­tate şi cărămizile rămase cu inscrip­ţia: COll. COM., cohortă care se şt.o diu inscripţiile din Transilvania, a fost recrutată de Triiian diii Asia şi a luat parte sub comanda lui la sdrobirea Ducilor; ea atare aici ur­ma să fie zisa cetate-

Cercetările în părfile noastre nu sunt încă terminate, d. Dumitrescu fiind abia la începutul studiului şi d-sa mai are de cercetat încă loca­litatea „Roma" de lângă Siar Chiojd eare, de bună seamă va avea legă­tură cu castrul roman delà „Grădi­ştea", totuşi din cele argumentait' şi legate aşa cum d-sa le-a cuirs, tinde a răsturna toată eonrepíia istorică de până acum.

De ne va face putinţa sâ-i cetim studiul ilustrat cu fotografiile obiec­telor şi monedelor găsite şi mai cu scamă dacă va putea să obţină fun­durile pentru începerea săpăturilor

, sistematice, ne veni putea edifica pe deplin.

Cine ştie câte taine n'or ii ase: n se in sânul ..fiiădiştei"!

S. Laar

Poezia patriotica — Studiu introductiv la un «portret literar» al poetului D. Bolintineanu —

d e I . F O T I

Ä a p ă r u t :

i<tuiati s e n t i m e n t a l d e V. M E S ? U @ § : i

Preţul i,50 — Eíüura й-ariei Sîeiiùrj

Trecem azi prin nişte vremuri grele. Teribilul Ares biciueşte Euro­pa — imbăirâuită in rele şi iu pă­cate, — cn foc şi cu sabie- Neamuri mari cu imense armate şi flote, înar, mate eu cele mai rafinate şi mai di­strugătoare unelte de luptă, se bat între ele. se sfâşie între ele, îşi tri­met în uraganul bătăliilor şi in vâr­tejul de moarte a! câmpiilor, al mă­rilor şi al aerului, pe cei mai nt bili, pe cei mai tineri şi mai viteji din­tre fiii lor. Bătrâna şi senina ştiin­ţă, care până acum era ambrozia su­fletelor mari, s'a pus şi ea în slujba nimicirii dintre popoare. Arfa nu mai este decât un cuvânt v;;n. Toa­te ideile umanitare ale mai multor veacuri îngrămădite unul peste al­tul, toate sforţările celor câteva i-nimi mari, cari an visat pentrn o-menire o soartă mai bună, nn ezcel-sior, s'au pierdut sub ruinele fume-gânde ale oraşelor distruse de bom­bardare, sub cruzimea măcelului ca­re din zi în zi devine mai aprig, mai sângeros, mai groaznic. Trăim într'o epocă de fier şi nici odată cuvinte­le lui Plaut n'au răsiiuat mai crude şi mai adevărate: homo homini lu­pus.

in asemenea momente de sânge şi de groază, scriitorului nu îi este dat să se exileze în acele terapia Serena ale ariei mari, când pes'e graniţele tării se î-olăreşte de existenta nea­mului síi II

I). Maiorescu a spus într'o vreme acolo unde înespe tendinţa. încetea­ză arta- Acest aforizm a fă;ut vâl­vă şi a produs un eurent al artei pentru artă. Şi la urma urmelor ci­ne nu este pentru arta cea seniüä şi eternă? De cât nu trebuo confundată acta c a adevărată cu tendinţele subversive alo simboliştilor deca­denţi, cari n'au formă, cari n'au con­cedi i şi caii nu sunt. în fond. decât sim«>li farsori ai propriei lur sim­ţiri!... Arta prin ea însăşi este o U'ti-diută. Ne c-.ic indiferent ce a vrut să înti'ieacă pnctul — ce a un tur i i el: numai să se екргішз bi:;e, să aibă formă. De aceea nn trebue con­fundară poezia patriotică cu poezia proastă. Şi care poezie e mai fru­moasă şi luai robustă ca aceea a luntei si a puterii? Ce c Iiiaila. de­

cât o proslăvire a individului şi a patriei greceşti? Prin lliada a trăit şi s'a desvoltat conştiinţa poporului grec; prin Riblie aceea a neamului evreu.

Enea cel viteaz şi cel pios nu este idealul Romanului din epoca mare?

Azi ne chiamă viata, ne cheamă câmpiile de luptă, ne cheamă bubui­tul tunurilor, fâşiitul îngrozitor al mitralierelor, pocnetul puştilor, ples-eăirea groaznică a bombelor aeriene. Să eşiin din microcozmul nostru su­fletesc, din atmosfera micilor noa­stre iubiri, a neînsemnatelor ncastro patimi, la lumina strălucitoare a soarelui! Ne recheamă viata, lupta-

Şi cine n'a cântat patria? Dulce décorum est pro patria mori

cântă Oratiu; duiosul şi nemângâ­iatul Leopardi, cocoşat şi nenorocit, chema pe fraţii săi italieni la arme. cu toţii să lupte pentru patrie, să apere pe aceea balissima donna, evo­când bătrânele vremuri ale lui Si-monide, cântăreţul luptei d?la Mara­thon.

Şi a iubit-o eu patimă marele Cur-ducci; a plûns-o Koerner pe câmpul de luptă, gloriîicându-şi sabia şi iubita; a idealizat-o în domeniul cu­getării Fichte, a nemurit-o Byron îa Missoloughi; şi revenind la noi cu ce cuvinte de foc n'a întruchipat-o Ruso în ,,Cântarea României", cu ce avânt nu a prevăzut viitorul de anr Bolintineanu si marele Alexandri, şi puternicul Eminescu, şi Coşbuc şi tofi cei mari ai neamului, toate sufletele îndrăgite de frumos şi de ideal?..-

Poeţii revină-şi la poezia epică: să ne cânte pe Ştefan cel mare, pe Mi li a iu Viteazul, pe err.ii delà Ori-vita- delà Plevna, evoacă-ne trecu­tul în imagini vii. prezentül în vi­ziuni puternice! Aici e puterea, e viata. Desbară-se de eosmopoîiii/miii sarbăd şi lânced, aruncă şi la o par­te haine transparentă a mievrerici care ne arată uu suflet gol, şi luând în gură trâmbiţa luptei, să sune, să răsune din ea, ca să vibreze toate inimile ca el, să cânte toate sufletele cu poetul, să se înalte în domeniul jertfei şi al desirteresării supreme...

Convinşi de mărirea noasiră, că aci- după lupte de veacuri, pe acest

pământ sfânt şi rodnic al României după groaznice chinuri, după nesfâr­şite străduinţe s'a plămădit un suflet nou, un suflet ales. nn suflet al no­stru şi neperilor ca atare, pe carq trebue să-1 apărăm, eă-1 glorificăm, să-1 transpunem, în domeniul visu­lui, şi îmbrăcândn-1 în zalele idea­lizării şi trecându-1 prin focul fan­teziei, să-1 scoatem la lumină mai viu, mai strălucitor şi mai vârtos ca oricând-

Să nu uităm că marele Es< hil e scris înainte de Promeien înlănţuit şi de Orestia, Perşii lui, evocărid:

Ostrov se află lângă a Salaniiuei coaste

Duşinau al năvilor, pe care Pan îndrăgostitul de jocuri, îl stră­

bate iu larg. Pe ţărmul mării.... Pe urmă ne descrie fuga Perşi­

lor, dezastrul iremediabil, victoria desăvârşită a grecilor. Şi când e vor­ba de exemplu, revenim la clasicii cei eterni şi senini, să mai amin­tim că doctrinele admirabile ale lui Socrate şi Platon au fost atacate cu drept cuvânt de Aristofane- Satiri­cul yree vedea, în cele mai grele vrsiniiri ale republieei, când se hotă­rî de soarta Ailienei, că sofiştii şi retorii acaparaseră sufletul atenian — poporul nu înţelegea înălţimea cugetării Ini Socrate, interprelându-i pe dos nobila doctrină —• dueându-1 spre dezastru: In local faptelor se instituiseră vorbele goale, tu locul realităţilor puternice, fantazmagorii le diafane.

Nu puetm termica acest articol decât citând nn admirabil frag­ment din marele Tirteu, model de poezie patriotică:

„E nobil şi frnmos pentru un băr­bat viteaz să cadă în primele rân­duri ale bătăliei şi să moară, apă-rându-şi patria: dar ai soartă de plâns dacă-ţi părăseşti cetatea, câm­piile roditoare, pribegind prin lume, cerşind, târâudu-ti în urma ta o ma­mă scumpă, un tată bătrân, copiii fragezi şi soţia luată prin lege. Pri­beagul va îi hulit prinire aceia, că­rora le va cere adăpost, împins de nevoie şi de groaznică sărăcie. El îşi necinsteşte neamul şi îşi mânjeşte frumuseţea — pe urmele lui merg toaie rtişinile.

„Nu, fiind rătăcitor, uu străluce­şte nici o lumină în ochii lui, nici cinstea nu înfloreşte pe numele lui. Să luptăm cu curaj pentru acest pă­mânt şi să murim pentru copiii no­ştri.

„Nu crufati viata voastră, o tiueril dar luptaţi eu îndărătnicie, strânşi unul lângă altul. Să nu se încuibeze

"niciodată in voi, nici spectru! fngci ruşinoase.' nici acela al îrieei; stă­ruiţi in sufletul vosiru iudrăziieala cea maro şi virează ţi nn và gândifi la voi in iupiete cu războinicii.

..Cât despre bătrâni a căror pi-eioure nu sunt sprintene, să nu fu­giţi părasindu-i; сйсі e lucru de o-cară să zacă in cele dintâi rânduri a!c buiuSiei, în;iintea celor tineri o barbă căruntă, înroşind (ărâna cn sângele Ini viteaz. Totul cade bine tinere(ii: atâta timp cât (ine In piept nobila îloare a tiuercfii război­nicul este pentru oameni obiect de admirare, pentru femei pricină de amor — cât Irăeşte; — şi e şi mai de lăudat când cade in primele rân­duri ale luptei. . ."

Aceste versuri au fost scrise de-a-cuni 2500 ani ci sunt, veşnic tinere şi însufleţite.

Spun poveştile bùlrâne Că sini zine

('are, bine (•'•coloare, Se îndreaptă zimbiloare Sa aduci niigiere Ai'oio unde i durere : Care rin cn mina plină C''itre-йсеі care suspini, Sărăcimii clin popor S'J-i aducă ajutor.

Spun. Şi /aptele ne arată Spusa lor adevărată. Ne arată in lumină Pe magnanima regină Ce, cu gesturi generoase Schimbă basmele frumoase, Din trecut, din alte daţi, Azi in vii realităţi.

N. Ţiae.

GENERALUL SARRAIL, comandantul forţelor aliate din Salonic

d e JOA2V DRA.GXJ

i i i Äit'uL-kiiii

presediiuGiö republicei Göinei

• * * * •

Apartamentul unuia din marii doc­tori din Bucureşti. Putin lux dar mult eonfort.

Doctoral bătrân. — Asculta, dracul meu, vrei un sfat bun f

Doctoral tânăr- — De aceea am ai venit, domnule profesor.

Doctoral bătrân. Ei bine, tinere, du-te repede acasă, fă-ti bagajul, Îm­pachetează t» cărţile şi amintirile de •tudent şi Închide totul cu trei laeăte

Düte după aceea la gara de Nord ţ i cumpără un bilet de 27 de Iei si €0 de bani care-ti va da dreptul ea că­lătoreşti până în oraşul d-tale natal.

Doctoral tânăr. — Cum ! domnule profesor, mă exilezi tn provincie.

Doctoral bătrân. — Băiete dragă» provincia e dispreţuită pe nedrapt. Dacă Ці vorbesc aşa. crede-mă că e pentru binele d-tal'e. Cunosc oraşul in care te-ai născut. Tn (inntul acela totn-i vesel : peisagiul, oamenii, vi­nul. Ai să te Însori cu vre o fată dră­guţă, fiica vreunui morar sau vreunui proprietar cu chimirul plin- Ai să a-jungi apoi tot ce vei voi. dacă găr­găunii ambitiunei te vor pişcă de călcâi : primar, consilier judeţean ori deputat, cum vei voi.

Doctorul tânăr. — Dar, maes t re , am s tud ia t med ic ina serios-

Doctoral bătrân. — N'are să te va-teuie. dimpotrivă...

Doctoral tânăr. — Visasem gbr ia şi averea .

Doctoral bătrân. — Bietul băi;:t ! Dar drages iea de gloiie te duce rzi drept la Mărcuta şi dragos tea de ::-ic re î n d r u m ă ades spre Văcărişti ; aine mi ştie a s i a?

Doctorul tânăr- — Dar t r ebue să fie doctori la Bucureş t i !

Doctorul bătrân. — Desigur, sun t destuj, încă. Nu e o h iperbo lă să spnie c ineva că sun t mai mul(i doc­to r i decât bolnavi- Nu exagerez c â r d î(i spun că trei sule trac: pe dracu l de coadă. Trei suie ! Ü sută t r ă i e ş t e ava şi aşa . Vre_o douăzeci f;ic afaceri

bane, dar dacă ai şti cu câtă oboseală şi neplăceri I

Doctoral tânăr. — De ce sä nu as­pir a fi nnnl din cei douăzeci ?

Doctoral bătrân. — Pentru eă ti va trebui eă aştepţi succesul vre-o douăzeci de ani, şi pentru că vei avea sute de prilejuri să cazi pe drum.

Doctoral tânăr. — Dar, domnule profesor, dacă aşi Începe prin a mă instala intr'un cartier de săraci î

Doctoral bătrân. — Ar fi mai uşor să faci o expediţie in inima Africci-Nu vreau să vorbesc de rău pe săra­cii Bucureştilor, dimpotrivă, dar gân-deşte-tc că trebue să fii un erou sau un om de bronz pentru a-i servi. P u . tea-vei oare să te duci pe jos, pe ori-ee vreme, zi şi noapte, din stradă In stradă, din seară iu scară, din bordei in bordei ?

Şi nu lucrul acesta e cel mai pufin dureros in ocupaţia aceasta. G asin­ii u-te de mai mnlte ori pe zi in fa(a unor boale mai totdeauna neinvinse, vei avea ca spectacol mizeria sub forma ei cea mai de plâns- Ştiu că inimile mari nu sc dau inapoi. pen­tru un lucru aşa de mic. Dar ce poji d-ta prescrie unor nenorociţi cari n'au cu ce plăti nici tonicile bucă­tăriei, nici leacurile farmaciei? Cât despre d-ia ca unul ce ai nevoie de onorar, vei primi doi franci, nn franc sau poate chiar cincizeci de baui, ţi asta nu în totdeauna. După zece ani de astfel de via(ă, sublimă dar ab­sorbantă, vei îi un bă(r;n, şi ceea cc-i mai mult, un bătrân posac, fără ave­re şi fără reputaţie.

Doctorul tânăr. — Dar dacă scobor in inima oraşului.

Doctorul bătrân. In cartierul niimeii şi al ncgojului, altă poveste. Clientela e mai rafinată şi mai dar­nică, dar vrea să !ie solicitată prin aruncături de praf in ochi. E absolută nevoie de un apartament de patru sau cinci mii de lei : ai să po(i ? Aîură de «ceasta, voi trebui să faci pe şar­

latanul atâri:âud dc tavanul culant tului tău un crocodil impïiiat ea chiar ini sebeiét omenesc. A; oi k « o sclavie, vei avea de făcut curte as vestelor, farmaciştilor din eartieru tău, şi vei juca şah sau table cu e ca să ti"i ai prieteni. Şi dacă dupt cinci şcase ani, nu ie-ai însurat ci avere sau nu eşti medic primar a unui spital ori profesor universitar vei fi aruncat ca un pachet, de ruft murdare şi înlocuit cu un altul.

Doctoral tânăr. — Dar dacă im. iau avânt din prima săritură şi-mi a leg lumea artiştilor cu vază şi a boe mei aristocrate ?

Doctoral bătrân. — E multă vremi de când s'au ocupat toate locurile şi dc când un şir lung de supraüumrrarl aşteaptă să ia locul celor ca mor. D« altfel, ştii şi tu, nu tot ce luceşte i aur, şi doctorii luniei acesteia parti-rulare iiu-s milionari. S;>re a reuşi a-colo, ceeaec irebue, e mai putiu şti iuta decât un aer de desin voll eră şi dc eleirania camaraderie pe сагэ и'« să-1 ai niciodată- Ţi se cere să fii bun muzicant, să fii cunoscător în ale ar­tei dramatice şi ale ariei in general, să dansezi, să «i-ueşii gama vinuri! :r române si străine ţi смч-'siva atcutie fată de femei. Eşti d-(a in stare să faci toate astea ? Un doctnr din lu­mea aceia trebue să cunoască şi să tutuiască dacă poate pe nialaibr'.i presei, mari şi mici. Moda de azi c eă se vorbească rău despre jurnaiişti ; ei bine, dragul meu, nu trebue să uiti că jurnaliştii valorează шаі mult decât reputaţia care ii e făcută, şi că nu pofi ajunge acolo unde vrei, fără ajutorul lor. Ei fac reputaţia, deci averea celorlalţi. A-i avea do par-te-ti. e a fi învingător. Nu vorbesc de jertfele de bani. Ei nu ti cer hani, dar câtă fantezie, câte înţepături de amor-propriu, câte vizite trebue să le consacri ! De altfel şi lor le plac numele cu renume, ceeace înseamnă că, după cât pare, numele d-tale le va rămâne mult timp oKScur.

Doctoral tânăr. — De ce nu in'aşi duce in cartierul marilor nume. ma­rilor bogăţii, marilor pretenţii ?

Doctoral bătrân. — Vorbeşti serios, draKul meu t

Dar mai Întâi lumea aceea are un gust deosebit pentru medicina inter­naţională, iar nu naţională-.

$i apoi îţi trebue ca să te impui acolo, să fii milionar : casă mare, la­chei, automobil sau echipaj, căci în­ţelegi că In vreme de ploaie, zăpadă sau arsifa prea mare, nu vei pu'ra să-ti faci vizitele pe jos. Plin dc no­roi pe ghete, muiat pe haine, o-i transpirat in abundentă, nu vei fi primit de valeţi nici măcar in -".i,fi­caméra. Afară de aceasta, e indispen­sabil să fii mereu prezentat, cari pentru lumea aceasta salumalckurile fac mai mult ca meritul cri ca dibil-eia, Si apoi Încă un lucru curios : oamenii săraci plătesc in piese mici de argint, negustorii plătesc cu neeaz şi cn dorinţa de a se tocmi, artiştii plătesc în... camaraderie, in tablouri, bronzuri, muzică sau reclamă, dar bogaţii aristocraţi nu plătesc decât după un an sau doi, ba chiar că gă­sesc că a le pretinde un onor;;r e n grosolănie. In sfârşit revin !a ceeace (i-am spus la început : pleacă cai mai de vreme în oraşul d-tale

Neam înţeles î - Doctorul tânăr. — Da, doiii;:ule pro-fesf>r-

Nu cumva vrea să îndepărteze i:n concurent? Am mai văzut eu d'astea.-. Aşa trebue să fie, (tare). Da, domnule profesor.

Ei bine, nu ! Orice ar zice moşul ăsta, e uu loc de ocupat printre cei douăzeci de cari vorbea. Loc celor tineri ! Am să rămân la Bucureşti !

Servitorul (privindu-1 când iese) Uite unul care imi face impresia că vrea să (ragă pe dracul dc coadă!

f m\ KUKUL - t J T E R A R

nettre it'it i /iC-1'і m-iie Norii se sh-'nţ'i, se adun ; Frii o • se /н iii'ic-iin flutur De-o frunza <!c ahm.

Trezii din coifri, r.in'i/l Nebun porneşte 'a /arţj : Del un') iiiinz-e rupte, Izbite de Ciliin;...

Si ciori se zbat şi ţipă Pe-al zorilor liniar; Deasupra mea frunzişul îşi renie plânsul rar...

Sub o ciuperci ni'i/e, Hoşcată cu-albi pistrui, S'a pitulat, o... fraga Şi-o i<Floare-a cucului>•...

Adrian G. Ио?іелд S a l o n i c u l . — P o r t u l

Pagini iiigălbeitfe*' 21 Iunie- — In albastrul văzduh, ca

fi pe pământ, тага 'şi serbează jubi­leul. In armonii gingaşe, păsările Îşi traduc mulţumirea de a trăi. Străzi­le şi grădiuue sem de lume grăbită de a stoarce cupa plăcerilor.

Pretutindeni e veselie, fericire. Nu-mai en tânjesc şi pnr'că 'n mine s'a stins orice dorinţă. Numi arde deci de peireecre, nici înfăţişarea mea no se potriveşte cu lumea voioasă, îmbujorată, de pe la teatre, totuşi n'am scăpat de stăruinţele lui Lili, aseară, când veni să mă ia Ia ope­retă, m'am dus-

Şi cine 'mi era vecinul din dreap­ta î Florei.

Eram aproape de leşin eând ra& văzui lângă el. Marea dramaturgă, întâmplarea, care 'şi <ese necurmat mreaja nepătrunsă tn jurul nostru, mi-a făcut această surprindere.

Un val de Ioc m'a scuturat câud fui aşezată alături de el. Ii simţeam căldura apropierii, abureala răsuflă­rii înteţite şi mă cutreerau fiori, fiori.-.

M'a salutat politicos şi intre acte începu o convorbire. Era drăgălaş, «a pe vremea când făcea luntre ţ i punte c.a să mă cucerească. M'a în-Ifcrebat dacă 's bolnavă şi de ce sufăr? Adusese vorba şi de întâile zile ale ciinoştinfei noastre.

* Găsite printre nişte cârti ce-mi lăsase o prietenă după moarte.

II ascultam moleşită, străbătută dé emoţii cereşti. Vorba-i dulce Îmi răscolea adâncurile şi aş fi dorit să mor in aceea clipă, lângă el, ascul­tând muzica glasului cald-

înainte de a ne despărţi, la sfâr­şitul piesei, m'a rngat să-1 iert dacă mi-a pricinuit supărări, dar nu mi-a putut propune căsătoria şi cá să fie In stare a se împotrivi misterioasei puteri ce-1 ducea spre mine, era ne­voit să-şi întoarcă capul când mă Întâlnea...

M'a iubit deci..- Ce bine simţii tot­deauna. Si mergeam spre casă vese­lă, uşoară ca o pasere, înfiripată snb farmecul vocci lui melodioase.

Lili 'mi dădu Insă curând un duş reee. Se mira de undc-l cunosc pe a-eest erai, cunoscut de toată lumea. Nimic nu-i e sfânt — îşi urma ea fleeăritul, — se leagă de toate fe­meile...

— Dar e Însurat, — observai sfioasă.

— Eh, — răspunse ea, cn dispreţ, — trăeşte necununat cu una, pe ca­re o înşeală cn alte, nenumărate a-manle. .

Neînsurat, neînsurat... atâta înţe­lesei din tot ce-mi spunea Lili şi-mi tremura inima ca un fluture strivit. M'a minţit, ca de atâtea ori.., de ce, de ee, — \іря o dorere ascuţită 'n mine..- Si toi'işi, m'a iubit, am con-vingerea, am simtit-o în suflet, în fiecare firicel al fiinţei mele.

Dar de ce nn m'a vrut de soţie, e liber, poate face tot ce vrea? ce-I leagă de aceea femee? Are ca bani, ori el are caracter? Taină nepă-trunsă.

I'o fi lipsit totuşi simţirea cea

mare a dragostei sfinte, care zdro­beşte orice zăgaz, orice piedică-..

20. Iulie. — Gol şi pustiu în jurul meu. Simt la popasul din urmă- Pu-teri le-mi scad treptat. Tineretea-mi caldă, in floare, se stinge. Ard, mă mistui In lupta crudă cn destinul. Eri, abia urcai scările şi acum zac, sleită, secată.-.

Dragostea 'mi de chin şi farmec a-mestecat, îmi grăbeşte sfârşitul. Dar mor împăcată cu el.

Mărturisirea-i din urmă, — din scara aceea binecuvântată câud soarta ne-a pus alătura la teatru, — mi-a dat o rază mângâiosă pentru zilele 'mi din armă.

Doctorul îmi stă ceasuri întregi Ia căpătâi. In ochii lui de niiiă umezi, Îmi citesc osânda la moarte- Mă în­duioşează atâta bunătate, ee-mi ara­tă, luptând aprig să mă scape din ghiarele morţii. Dar gândul meu e la tine, Florei. A ta mi-e inima, fieca­re suflare. Mor iubindu-(e, cu chipul tău frumos de roman în suflet, pe eare-1 prinsei din gâud pe pânză, în fel şi chip.

Ah, îmi erai atât de drag. Ochii tăi cei ispititori, fierbinţi, cari m'au făcut să doresc a cunoaşte taina vie­ţii, şi sărutarea-ti de foc, singura, nnică mă stăpâneşte îndărătnic ca o beţie şi azi-

Mă usue de dorul sărutărilor tale şi de prea mare sete de iubire.

Şi din seara de când mi-ai var-bit, o aşteptare înfrigurată îmi nii-stue şi mai iute puterile. Cu ochii arşi, in cari suferinţa a stins lumina ce te chema cu atâta dragoste, pân­desc uşa, că doar, doar vei intra. Nă­dejde înşelătoare. Tu nn-mi" mai vii.

. 4

Şi pojarul ini mei mă duce in mor­mânt-..

8 Septembrie. — Fiind ziua meu, odaia mi-e plină de flori, printre cari rozele albe şi roşii, crăieselc printre flori, predomină. Lili şi incă câteva prietene mi Ic-au trimes.

Doetorul voia să Ie svârle toate a-fară, dar cu lacrimi în o; Iii l-am ru­gat de a mi le lăsa până aderm Le ador. Şi ce rău mi-ar pníeá f::ce a-ci'iie fiinţe gingaşe cu îbţe atât de dulii, ca pictate de zâne neştiutei

Boar un bine: grăbindu-mi cea mi 1 din urmă, să scap cât mai repede da njiîKarea acestui lut şiibn'd, c&rc mă Mrâ'ige în chingi.

Şi înudlă di:pă plecarea (loci*rtlui, mi le-am presărat pe рк;іопта roz, şi-ші făiui c ghirlandă de jnr îm-pr^inrul te iu lu i .

i\i bine ar fi să mor aroet'tă de mireazma lor suavă, lcgSnatâ ds şoaptele lor dulci, ce se 'ngână in resfirarea mirosului lor. închid o hii şi-mi pare că aud cum îmi ui'i(:;-risesc un simţim&n', o prietenie, o făgăduinţă. O întreagă si'fhre yn t\. că. Un potir, o petală, o îrunz; li ă-i o armonie ce deşteaptă iluzii, care <-e aprind şi se sting pe neaşteptate, lă­sând lacrimi în nrma.Ior. Сс!з câte ţa fire de ,,Maréchal Niel", ad use de doctor, tau . tălmăcesc . dragostei lui* nenorocită pentru, nune- Dar, re ă i fac? Nu-1 pot mângâia, murind., ne-mângâiată-

Par'că mi-e mai uşor ins:} aci.; i-râud florile. Câtă artă şi esf-ti 'ă î:i puterea naturei, inobilând- p.-tal.le catifelate ale trandafîri'or şi i-nsan-temelor, cari se resfaţă cir atâta co­chetărie,.formând o stea in jurul că­reia îşi răspândesc voluptos parfu­mul îmbătător....

Dar obosii. Condeiul, "iibia '! mai tin degetele 'mi slăbite. Îmi via:' >il dorm-., să dorm srmnul tehnic.-. To­ropită, Intr'o lâncezeală .încheiată, îmi deschid ochii cn greu ta ic din când în . când. Dar zbuciumul clime­lor trudnice s'a domolit, fo::ie intra cosaşul neîndurat... Dragos'cs, cu ne-in(elesn-i dor se stinge, н e.:(;'-s la­crimile sufletului- Ar-nş se sfârş.ştc orice durere. Mircr.znia fleriliir mii a-pasă nar'că... Totuşi o aspir cu nes: (.

In mirosul tămâia^ mi sa pare cu simt câteva destrămaturi diu scurtul пмчі vis de dragos'o... A!i!... J ' ăccr odată să ie ii putut ,>:&: Aş ii vrut sä mă furişez lâiişră (ine, p? c i . d dormi să-ti s'.ifiu pe fruntea naliă, ca da тагюгй, încet, iuoIccri o, üärn'.:!ie raldă-.. Dar nu s'a putut împlini mi­nunea... Şi cât de drag mi-ai fes1-... Ah, florile... mă amejesc.-. îmi tria raMifleíiil..-.

Neli Cornea

üHtiÜL CU TÜRKÜL ALB

ti. — ІѴо. 2 2 . L ' M V K H S U I - L I T E R A R D u m i n i c a 2 0 M a i Ю і в

Viaţa artistică şi literară La 1 August încep repetiţiile la

Teatrul National şi totuşi domnii din comitetul de lectură al teatru­lui nu se gândesc să prezinte încă rapoartele lor asupra lucrărilor ori­ginale ce s'au prezentat îucă do la începutul anului curent. Dacă, în zi­lele vioaie de primăvară, când dis­poziţia spre muncă e mai impetuoa­să» aceşti domni n'au voit sau n'au găsit timpul ca să citească şi din lucrările celor noui, ce putem s'aş-tepiăm delà toropeala greoaielor zile de Iulie când numai răcoarea mun­ţilor sau adierea mărci, în vilegia­tură, mai pot veni în ajutorul bie­ţilor autori neconsacrati-

Sperăm ' totuşi că energia din capul teatrelor noastre va şti să fio o energic reală, şi mai dreaptă fată de aceia cari ar voi să intre prin poarta cea mare a catedralei, iar nu pe uşile din dos.

Salonul oficial va sta deschis pînă Ia sfârşitul lunei viitoare. Recom­pensele nu s-au dat încă şi par'că mai bine ar fi să întârzie deziluzia de a vedea nerăsplătite tocmai ta­lentele reale, asupra cărora s'ar proecta lumina oficială a unor ar­tişti pe cari o cartă de vizită sau un zâmbet foarte feminin i-a putut înălţa în cele mai frumoase ranguri ale avi ci lor.

Ştiji pentru ce maestrul George Епезеи nu va putea pătrunde în ce­tatea i^iemnritorilor"? Mi-a spus-o, deunăzi, un academician: nu exis­tă o secţiune de muzică la Acade­mie-

Şi astfel, cea mai intelectuală — s'o zicem — institu{iune a tarei nu poate admite în sânul ei o geniali­tate creatoare ca George Enescu,

)

Compania artistului Cigalia a des­chis larg — cel puţin aşa promite — porţile sale pentru comediile ori­ginale. E poate un bine, dar e şi un mare rău. E bine pentru că sc în­curajează scriitorii noştri dramatici; e rău pentru că graba spre câştiguri ieftine ar îndemna pe autorii noştri să scrie comedii prea uşoare, cari ar fi mai mult comedii decât co­medii!

Decretâudu-se parcul Carol zonă militară, pictorii cărora li se dădu­se ateliere acolo au fost invitaţi să plece, iar Teatrul Naţional a fost nevoit să renunţe la proiectatul tea­tru sub cer liber.

D. Al. Filipide, prof. universitär, a fost numit membru reprezentant al Academiei române în comitetul de lectură al Teatrului National diu Iaşi, în locul regretatului N. Ganea.

Duminică 5 Iunie va avea loc la statuia lui C- A. Rosetii ceremonia comemorativă a marelui scriitor şi om de Stat-

Comitetul de organizaţie se ocu­pă cu alcătuirea programului ser-bărei sub preşedinţia d-lui prim-mi-nistru Г. C. Brătianu.

P e n t r u o r ï - c e r c c l u u i a ţ i u u l s í i n s e h i i n b s i r ï d e a d r e s e ;

i l - i i i ï a l c o n a ţ l s i m t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z î î c c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a m a f i u -n e a s a u s c h i m b a r e a d e a -d r e s î i n u v o r f i r e z o l v a t e .

Mmäibl Cuottulbt Oferit prea respectuos A. S. H. Carol

al 11-lea, viitorul Jîego al Jîomăuiei, şi marelc-cercetaş — <te un cercola.j sû-ilete.se.

Mai mari, mai mici, trec cerceluşii — in prinţ din suflet i-a desprins, Pe toţi, în ochi cu foc nestins, La tot, spre-a fi, cu el p~rlaşii.

Ca mâine, ei, vor fi ostaşii Sub steagul ţârei neînvins ; Cu mici, cu mari, trec cerce!asii — Un prinţ din suflet i-a desprins.

Ori-tâţi le suntem 'naintaşii, De focul sfânt ce (am aprins Ne este sufletul coprins, Ş'ai nouei ţări vedem fruntaşii Când mari, sau mici, trec cerceluşii.

Alexandru Macedonski

ѲѲѲѲѲѲѲѲѲ6ѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲ

Expoziţia pictorilor Tomescu ş i Socoiescu A fost în saia geografică delà A-

teneu, dar s'a închis de câteva zile. Pictorul Torna Ga- Tomescu se afir­mă ca un aquarelist de elită şi ca un admirabil interpret al viejii so­ciale-

Pictura socială n'o face îusă à thèse, ci pentru că întâmplarea 1-a adus în faţa unei privelişti din via-jă care i-a lăsat impresiuni defini­tive şi adânci.

Cugetând astfel, par'că am înain­te tabloul ,,Şi nn vine nimeni!", o sugestivă interpretare a unui mediu de iarmaroc. Un mic circus ocazio­nal; un pagliaeeio, în strae caracte­ristice, bate din toba mare şi o altă păeajă stă în poză trist contempla­tivă, — ca un contrast puternic în­tre decorul exterior de clown şi fur­

tuna din sufletul său pentru că.-., nu vine nimeni şi va trebui să ,.joace" în fata unei „săli" arhi-goale.

Iu Elegiei piciorul Tomescu pune un motiv antic, două femei şi o harpă a cărei melancolie par'că te învălue. Femeile privesc în apus i-coana unor vremuri apolinice, duse de mult.

In După ploaie simţi umezeala florilor şi limpiditatea cerului, iar Hora Ţiganilor e interesantă ca gru­pare şi colorit.

întoarcerea de la coasă e un minu­nat efect de inserare şi par'că simfi aievea contrastul diutre moşneagul cu ochii plecaţi la pământ şi tână­rul impetuos, căruia perspectivele viitorului îi zâmbesc îutr'o atmosfe-

ATENA. — Piaţa constituţiei.

ră de soară şi lumină. La plop e un peisaj din care nu lipseşte motivai idilic care dă mai multă duioşie su­biectului- Sunt efecte diu natură şi momente din viaţă pe cari artistul le interpretează cu sinceritate şi par'că hătâudu-şi joc de convenţio­nalismul unor pictori ai vreruei noastre.

Din acest punct de vedere, picto­rul Torna Gh. Tomescu e un revo­luţionar simpatic şi interesant.

Arhitectul l'orna T. Soceîescu ex­pune 40 de lucrări arhitectonice şi acuarele, un gen care poate părea uşor, dar care e totuşi destul de ane­voios când cerci să faci adevărată artă-

Proecie de conslruc(iuni, mobilier bisericesc, planuri de vile româneşti şi aquarelc ca: Cârciumă din Odo-beşti. Casă de preot din Văleni şi altele remarcabile prin compoziţie şi colorit.

Mai sunt deschise expoziţia pic­torului Gropeano, cu episoade din marele războiu de azi şi expoziţia piciorului Marinescu-Vâlsan, tu pei­sagii şi interpretări colorate din viata ţăranilor noştri.

Se crede că o altă expoziţie nu se va mai deschide până Ia toamnă, pentru când se anunţă de pe acum o serie de expozi(iuni mai mult sau mai puţin interesante.

L. I.

CONTRIBUIM Ia conştiinţa naţională a limnei

Există fa noi între literaţi şi filo­logi credinţa greşită că toate cuvin­tele ce le avem, sau cari par a fi co­mune cu ale ungurilor, sunt intr'ade-văr de origină maghiară. Cauza a-cestei greşeli zace în neputinţa ce ni s'a părut până acum de a străbate grosimea negurcL pe care trecutul nostru fără literatură şi fără istorie scrisă ni l'a aşezat în mod fatal îna­intea ochilor, dar nici nu ne am silit să pătrundem mai adânc, mai cura­jos cu cercetările noastre şovăitoare, până în timpurile protolatine- Căci deşi suntem un popor mic, facem parte din tulpina unui popor maro şi a celui mai vechiu în Europa.

Usurparea şi brutalitatea cu сагв Ungurii au asimilat tot ce au aflat bun la popoarele autochtone, în deo­sebi nouă, pe când eram încleştaţi de slavi, ne-au răpit multe tezaure din moştenirea latină, adică din acea a limbilor ariene tracice, eari au vie. tui t şi din a căror, suflet dispărut mai respirăm şi azi, pe aceste locuri legendare.

Am fost foarte dureros impresionat când în actualele timpuri istorico pe cari ne place a le numi de întregire a neamului, persoane competinte în materie de limbă latină, eari ar tre­bui să-şi ia menirea nu numai in şcoală, ci şi prin publicistică să lă­murească opiniunea publică, atribuie ungurilor o grămadă de cuvinte neaoş româneşti, de viţă latină vechie.

Iu articolul meu anterior inti tulai: ..Armonizarea limbei în spirit naţio­nal" (,,Universul" delà 8 Maiu 1916), am relevat unele erori de acest gen in care cade d l prof. Scriban dela Iaşi, dar numărul cuvintelor roma­neşti pe cari d-sa îl atribuia Unguri­lor fiind prea mare, iar multe din ele fiind prea importante, îmi iau voie, a лиаііга un nou grup din aceste cu­vinte şi a le purifica sufletul lor du molima ungrofină- Astfel :

1. Ademeni, (mold. : adimeni, trans. : adămăni, şi adămâas) esto un compus al latinescului manns, ca şi vecinele sale : îndemna şi îndemâ­na . EI însemnează a înşela, a duce pe cale greşită o feniee, un copil, un om simplu. Ungurescul adomány (a-tă ta t şi de. Şeineanu) însemnează

D u m i n i c ă 2 9 H a t 4 0 t e . U N I V E R S U L L I T E R A R -Alo. 2 « . - - 'S.

LORDUL KITCHENER ninistrul de război al Angliei, Bort în urma scufundărei cru­

cişătorului «Hampshire»..

ăai, danie şi n'are nici o legătură de înţeles cu cuvîntul românesc ab­stract- Aşa că nu înţeleg pentru ce dă d l Scriban gratis acost cuvânt românesc unsurilor ?

2. Altoi imunt. : Altui, mold. : altui, oltoi şi (h) ultui), este opera­ţiunea de horticulturii prin care în­locuim (nlhiim) o rămurieă de pom sălbatec sau de floare >,cu alta" mai nobilă. Cuvântul unguresc Oltani, do Ia răd. Olt, stinge, nu se potriveşte în nteles cu a altui românesc- Cuvân-\\-\ гь-Rjoiie a tic-'.ut însă in limba «nguîciiică cu înţeles egal cn cel ro­mânesc ca al doilea infe'es al cuvân­tului Oltaai. E însă lesne de cuprins că im popor nomad şi de stepă, cum era şi este cel unguresc, a trebuit să 1пте(е delà poporul stabil, autochton technica grădinăritului.

3. Adiud (cfr. cu Ajue, ungureşte/ Eayed din Ardeal), n'are nici un în-Joles pe un curente. In româneşte poate Insă ii derivat delà ruvintul jade (pl-juzi), de unde se trage şi judeţul. Ju­lii erau o institufiuue politică româ­nească archi vechie, rămasă de pe Ura pul sciţilor, în Moldova. Cuvân­tul îl si aflăm în legendele thracc, In cari Ju2Ü erau fiinţe extraordi­nare, uişie Feti-frumcşi, oameni di­vinizaţi, posedând puteri supraome­neşti. De unde îl ia d-1 Scriban că e unguresc Adiud ? Nu pot şti, decit poate fiindcă oraşul Aind din Ardeal, magyarizat. în EnyetL este azi un oraş unguresc ? Dar ce să ne mirăm când Iaşii pe ungureşte §a chiamă lasz-varoşî Ungurii şi pe d-1 Scriban Par putea traduce în /ra:j l i : . - . De ce nu ? !

3. Ardeal (ung. : Erdély). Intr 'un (tudiu mai amănunţit tot în coloanele „Universului" am documentat origi­na dacieă protolatină al acestui cu­vânt. La început numit Ardil (compus din Ard, arie înaltă, podiş şi dil, deal), a fost luat foneticeşte şi asimilat de nnguri cu erdo al lor, ce însemnează pădure, apoi prin limba lor oficială latină diu evul mediu i'an tradus şi In latineşte : Transsylvania. Amân­două cuvintele suni artificiale- cum de altfel patru cincimi din limba magjaiă c ccui] ilutie. Ardealul este simbolul Daeo-Komâniei şi nu 1 pu­tem ceda ungurilor, nici măcar in dicţionar.

4. Argeş. De unde îl ia d-1 Scriban că ч mmurtsc , (and şi Ilcrodot îl nu­meşte Ordess (tis): '? Ori crede d-1 Scriban că toate cuvintele terminate In eş (ca răzeş) sunt ungurc.;ti ? Eu nici răzeşul nu-1 cred a. fi unguresc, dar până acum nu i putem pătrunde origina- Noi avem multe terimna-iiuni vechi tu eş, iş, uş, ca plăies, băieş, Arieş, Mureş Someş, tufiş, cru­ciş, carpiniş, Ciiş. păiuş, alunecos, nrcuş, Bahuş, etc.

5. Bodogăni (Bodiogăni) nu e ungu­

resc. Etimologia e necunoscută. E o formaţiune onomastică ca şi hodorogi.

6. Bălăngăni (Bălăacăni) se poate confrunta cu bsîauţa şi cu talanga : Balang ! Ъalang ! Sunet de clopot-Ungurii n'au acest cuvânt. Ei îl au pe harang, clopot, dar nici cu aceasta n'au venit l;i gât din Asia.

7. Boscorodi (Boscoana) şi bos?oa-ne), a murmura, a vrăji, a fermeca. Se poate confrunta cu grecescul bas-kania (Zauberei). De aici numele Bosco. Ungurii ini I au.

8. Ceahlău (Gealhău), munte pleşuv şi prăpăstios din Moldova. Derivă de la forma vechie : Gelhău şi acesta de la cuvântul protalntiii Cel, chel, cheaî (lat. calvus, iíal- calvo, fr. calcitie, germ. Kahî), pleşuv. Vlaliu(ă în ..Dau" zice : „înaintea lor se ridică un munte chel"-

Avem $i verbul a cehlui (franc, de-calver) pe care îl găsim în „Leto-pis" : „care semn trăieşte şi până azi în (я Г 1 1 Moldovei şi la Maramureş do se cehiuesc prejur cap.".

Partea a doua a cuvântului : fcău însemnează prăpastie, haos.

Ungureşte Csalho (csal-ho) însem­nează zăpadă înşelătoare (!), Un nou sens, pe când etimologia românească e un tezaur protolatin, pe care nu-1 putem ceda ungurilor.

9. Cioară, (lat- : Corvus Coriix, Co­rone, alban. : sorra, italo-friaiil : C'ore,'.

De ce e unguresc, mă rog ? Fiindcă csörgetni însemnează a clămpăni ? Aşa că e chiar nostim ? ! 10. Vtn-. !):• c> >: V ' m:<m'rs* 4 Pe o a r i f e reaminteşte forma pâiuci (co­că) ? sau Fiindcă şi italieneşte îi zice cneeo şi dialectic coc şi coecolo ? Lor fi luat şi ei delà unguroaice ?

10. Ciuguli, (cicgoli şi ciucinli) vi­no delà cioc, confruntat cu francezul baqueter delà bec (cioc).

Ungureşte csókolni, a săruta vorba vine : ,-Unde dai şi unde crapă ?..-"

12. Ciufuli, delà ciuf, mold. cinh, buhă (strix teraebyotus). Ciufus (spui berat cu bufni(a) Ital- : CiuffO.

Ungureşte eşuf, urât. Aşa este se potriveşte ! Decât trebuie totuşi să ştim care cuvânt e mai vechiu ? In lalia şi Moldova n'au existat ciute (buhe) înainte de aparitiunea figu­rilor ungurilor

13. A coroi (chiorăi) efiniol. cârăi. formaţiune onomatopeică, tot ca şi ungurescul Korogni, fără legătură In­tre ele.

14. Corlată (mold.), marginea, co­roana vetrei (sobei) pe care se rân­duiesc oalele ital. : cornics, franc- : corniche, co(u)ronnement, chambranle d'une cheminée). Cuvânt protolaün compus din Cor (mold) curea, mar­gine de iarbă rămasă în urma cosi­tului (ital. corio), şi din lat. later (eris), cărămidă.

Cuvântul cor intră în composiliu multor cuvinte <le vită latină, iar lat (fr. latte, stinghie, laţ) este şi o for­maţiune de lemn. Pentru aeeia in afară de marginea de zidărie delà so­bă, corlota, mai însemnează şi ba­lustradă împrejmuire de bârne, un­de se leagă vitele.

Ungurescul Korlat arc o etimologie absurdă : kor, etate şi lat, vedere- în­treg cuvântul are înţeles împrumutat delà români : balustradă, zăgaz, ba­rieră. Deci e civânt arhaic româ­nesc-

15 A foi (foiesc), a se foi, a se îm­bulzi, a se înghesui. (..Când peştii c-rati mai numeroşi se foiau mai taro prin apă" şi ..Urşii nu prea foiau prin vecinătate"). Confruntat cu ital. : folia, spau. : falia, fr futaie, gloată, droaie, mulţime. îmbulzeală.

Ungur- : folyni, a curge. E posibil oare să dăm In dar un­

gurilor un aşa mărgăritar pret'ics al limbei noastre i

Mă opresc aici deocamdată cu re-vindecarea grupului de cuvinte al că­ror suflet în mod inconştient se a-tribuie de unii ungurilor. Nevoind in­să să cedăm nimic din moştenirea noastră arienă, de vită latină, vene­

ticilor ungrofini, voi continua altă­dată îndreptarea limbei în spirit na­tional, de care d-1 Scriban, poate in­voluntar, ne îndeamnă a ne înde­părta.

Dx. Al- Tălăşescu

CATARGE

Catarge sfărâmate, Catarge de stejar, Pe türm asvârlă marea, Şi te răpeşte iar.

Le-aduce iar pe matai Şi iarăs Ie dă brânci, Şi iara.ú le asvârlă, Izbindu-le de stânci.

Catarge sfărâmate Ce soarlă-aveţi si voi: Serviţi de joacă mării, Ca si vietei noi.

M. G. Samarineana

Eroismul unei ordonanţe

Din Petit Parisien: Un maior e ucis într 'un atac şi

rămâne pe teren. Din liniile noa­stre pata albastră a uiriformei sale se vede pe câmpul luptei. Ordonan­ţa maiorului nu se mai putea tine în loc; voia să readucă corpul şefului său. El eşi din tranşee cu un cama­rad şi amândoi se tur-âră pe pământ până la locul uude zăcea maiorul-

Din fericire duşmanul nu-i văzu. După o jumătate de ceas de sforţări ci izbutiră să tragă cadavrul pâuă la reţeaua sârmelor ghimpate. Nu putură însă să-1 împingă pe dea­supra parapetului, pentru ca să-I treacă în tranşee. Dar unul din ei strigă camarazilor cari îi pândeau:

„Un ofiţer francez nu poate să reintre astfel în liniile sale"...

Ambii se ridică, iau corpnl şefului şi încet îl depun în tranşee.

Dar au fost văzuţi. Din fată se trage o salvă. Ei cad..-.

Biblioteca „Ştiinţa pentru toţi"

Din biblioteca „Ştiinţa pentru to{i" au apărut două numere noui :

No. 4. Eroii ştiinţei : Viata lui Tom Edward, cismarul învăţat, de V. Anesiiu.

No. 6. Cutremurele de pământ, Cutremurele din România, de V. Anestin.

Numerele apărute mai înainte : No. 1 Viata şi invenjiunile lui E-

disôn, de V. Anestin. No. 2. Viafa şi obiceiurile anima­

lelor- de locot.-eomandor Hacik. No. 3. Puterea ştiinţei : Cum a fost

oniorit războiul european, de V. A-nestin.

Fiecare număr costă 50 de bani. Se găseşte de vînzare la toate libră­riile din {ară. Pentru localităţile un­de nu se află librării, a se adresa e-clitorului- M. S. Gheorghiu, tipograf, Câmpina.

Biblioteca aceasta se adresează tu­turor celor cari vor să-şi formeze a cultură generală, în aclaşi timp a-muzându-se. Volumele din această bibliotecă sunt «ele mai folositoare daruri pe care părinţii le pot da co­piilor lor.

interesantă şi folositoare

Recomandăm călduros cititorilor noştri Dicţionarul de citate şi locu­ţiuni străine de B. Marian, apărut în editura librăriei Sicinberg.

E prma lucrare de felul acesta în româneşte şi cuprinde citate din lim­bile latină, greaca,- franceză, italiană, germană şi engleză. «

In această folositoare carte, —tre­buincioasă corpului didactic, studen­ţilor, elevilor şcolilor secundare, a-vocafilor, etc., — se gitsesc fraze is­torice şi alegorice, cuvinte şi versuri celebre, maxime de drept roman, proverbe, în sfârşit tot ce înţelepciu­nea popoarelor şi a scriitorilor a re­dat în mod lapida în răstimp de câte­va mii de ani.

Preţul 2 lei.

Nevralgii Migrenă

D U R E R I Ш C A P , D U R E ­RILE D E D M 1 cele mat tari, mai nies nevralgic?,

precum şi orice dureri p.ovenite din ră­ceală, sunt combătute сц

PASTILELE NEVRALGICE JURIST Un flacon Lei 2.b0, o dosă 50 bani.

N .B . — Onor. public e rugat a cere am-balagiul original aci arătat.

R E N U M I T E I îl

B O N B O A N E = = ORIENTALE

parfumează admirabil g u r a şi distrug orice miros urât al gurii, pro­venit din tutun, dinţi stricaţi sau stomac deranjat. Indispensabile pentru fumătorii cari voese să se tase de tutun sau să fu­meze mat puţin. Cutia 50 bani la игодогіі si'farmacii

Cerefi numai Bonboane orientale şi ob­servaţi ca cutia să fie la tel cu clişeul dia acest auunciu.

N.B Л'м Irebue zdrobite cu dini.it, ci lăsate să se topească încet în guniu.

Л п і ѵ е г е ц Г tuturor abonaţilor săi. ia tragerea

din Noembr e a. c.

0 0 0 io obligaţiuni jude­ţene 4 7 2 cu cuponul — Februarie 191? —

U n a splendidă g a r n i t u r a p e n t r u a t i rets

compună din o masă, patru scaune, două blidare şi un cuer> artistic pirogravate cu motive romaneşti. — Furnizate dela

T. i î i 'Hi i iărescH. cunoscutul artist şi întemeiator al arte' decorative la noi. Calea .Plevnei S'!, Bucureşti

d.

[\i mm for h ş t i ! r o b e s c Of >.ai i.i i i i i o . a , 1 p:i( ix-tili ii o реі-л 2 l a . x x . i e e, l'ucaj у.н i«- «ie.a m a r e l e ma

'МЛІІСО' l»AT'lEIJil«EilElt. M rada Carol «ta, Bucureş t i

compus <i ii I ii • moire eu ogitiid;' nuit nopt iera eu

*oait:i. 1 mauri ţ i i/.iii de niobilV

t i (Marca recunoscută ca cea mai buna. din Iunie) cu cutia «te stejar liistiriiil mecanismul remonlahil in ttnipulmersului cu regulator gradul; pavilionul ilin lemn de rezonanţa in iutij-ionil cutiei, cu un ucopeiatiiüiil ne lemn in forma Unei aluzete şi închis cu două uscioaie cu ajutorul că>oia .se |ioatc liiări sau inicşoia sunetul după doimlă; braţul acustic recurbat; dialiagim. „r.X 'iib;tion"; inclusiv ti piue dub.e \\i cântece) opere şi bucăţi nai iun Hi . — tíiomola se lurnizează iinpieun.i cu UN DULAP АМКШСЛМ din' slejai cu 7 sertare mobile cari se închid cu o jaltizie. Aceel elegant dulap sei vă ça postament la (JrainotA şi în aceldş timp pentru eonservaie.i plăcilor. - Ambe.e ne-au fost fui n. za te de: Maiele magazin He muzica „JKAî» Fk-

Dlilt" Furnizoiui- Curiei Kegale, Bucureşti Calea Victoriei 5t •

O f r u m o a s ă ş i e l e g a n t a »

Ш&тШ?а] e l e a n t r e u compusă din 1 Canapea, 4 scaune. 2 bănci miei. 2 lambureie ş; I masuţâ de lemn de stejar tapisate de mătase verde, furnizata de la marele depozit de mobile COMPANIA AMERICANA, str. Cai ol 74 etai

Ü l f t cu difefite produse S w l € ö l l ale renumitei case

fabrică.de licherttri, siropuri ţ.i cognacuri, au fost cumpăraţi pentru premiile ce te oferim abonaţilor noştri ta tragerea din

"" "•• V lună A oe m brie c.

r e s s e r s

toaletă fie bronz ?u ••"î?1 ú e cr i s i»' ' ѵЛ . . furnizată re cunoscuta fabrică GUTMANN. strada St. Apostolt No, 72

ІіПЯ t ă V ă r o t t t J , ! , i й в $*ţi\, fin'..'.jiffMnlat şl frumos gravată y u u i u t u - | t j B - j d u n e t r u l de 48 centimetri. 1 s u p o r t pentru cărţi oe viziti; l a metal alb trumos argintat, cu o figură elseuta. U n e t e g a n t s e r v i c i u d e o ic j t ţ i u n t d e l e m n di ai-pacea..argintaţi, calitatea cea mai fini. cu stleiirle de cristal. 1 f r u c t i e r a metlernà de metal alb argintat, cu 3 c o t l e t e ser­vind pentru bomboane. 1 c o ş m a r e de »etal-biane,fin argintai înălţimea 49 cm: pentru fructe. 1 s e r v i c i u d e c o a t i compus diu una ceaşcă oe. metal cu farfurioara sa si una linguriţă de acslaş metal, toate Într'o cutie elegantă Ursa p e n d u l a dc lemn de mabon eu-batale fiong, iun;lmsa 65 cm., bitând oţele şi Jumătăţile şi Intorcându-se odată la două sâptătrinl. Toate aceste o&iecte i,e-au lost fumlzaie de marele, magazine de bijuterii, cea sţifaice şi argintărie: F r a ţ i i Я о З і е г , Eurnisorlí Curţii Regale,

-• Bucureş 1. st iada Caro! 50, etai

Ufl elegant ceas m o J e r n " V е

• . >. , trei *»расз. U n c o f u l e » du nichel cu fundul de majolîc O g a r a f ă p e n t r u v i n do cristal roz. cu capacul şi mânerul de metal argintat. U n f ru ­m o s p r e s t p a p i e r de metal, argintat U n s e r u i c t u d e c « a i ventru două persoane de metal nichelat. U n p o r i v i s i u de metal arnlntat Toate acestea sunt furnizate de mult cttnoscu tul magazin de bijuterii T h . R a d i v O i i , din Bulevardul Elisa

beta No. 9 bis. care primeşte zilnic noutăţi.

n e l e g a n t d o r m i t o r = tie b r o n z = gentru I persoană, compus d in : l pat de bronz cu somieră, O mă sută de noapte cn marmură, un lavoir de bronz cu marmură. Д 14-a garnitură cumpărata dela furnisorul „Universu­lui ' , industria metalică M A K C U , J B - d L u l

J E l i s a b e t a . N o . 8 , B u c u r e ş t i Cei mal eftin şi mal bine asortat In mobile de fer şi bronz

dna splendidă toîletă tie bronz >.i r a Ui tot «îela iiiduxlritt met.ilicri ѴІЛНі l , I tulevari lul

E l i sabeta . \ o . H, Uuèurest i

d e

i l i i elegant nat nentru corni j î ^ i A ' S s şl cu plasă, cumpărat tot deia Industria Metalică . MARCU \ Bulevardul Elisabeta No. 8

r c i c l @ î ă solidă şl eleganta, marca «SPORT» cu roată litieră şl frână auto­mată, complec'ă, lampă, clopot etc.

.5£ de vinafoare. calibru 12, marca 9Ц «PIEPER BATARD», cu triplu z l -— vor de siguranţa «Greener». ţevi

de oţel «BOYARD» furnizate de Marele Magazin de arme şi biel­ele e B. D . ZSS«l t Furnisorul Curtei Regale, Calea Victoriei 44

ьи. aor«niUor. d s l e m n l i n 0.>ns(r«iit itt Ш і і г е і f a b r i c i Лч i»ol»i!e d e lentit Ліаі-іііѴ'. «.unea. şo.Hi-iiiia »I lin. Ura v i \ o . 37 şi s t r a d a ş o r ă a i i i c a Vii. IU. "чне irsa lu : € a l e a \ i e tor ie i Л'о. 107, Bucureş t i

u n о о г ш і і о г e n g l e z e s c

5 ASORTIMENTE COMPLECTE din produsele cosmetice „Flo­ra""," compuse din cremă Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Supun K'ura, 1 sticlă Capilogen Flora, lpornadă Flora, 1 sticlă' lapte de crin Flora, 1 săpun de lap­te de crin, 1 apă de gură Bu" col, 1 pastă de dinţi

compus din : 2 paturi cu g i u i i u u u somiere, vopsite alb. 2

măsuţe de Boajite din fier, a i i vopsite, un lavoar vopsit alb, toate ьceste sunt furnizate dela cunoscuta fabrică de mobile de tisr şl

bronz GUTMANN. strada Sf. Apostoli 72

U n a m s s ă c u c r i s t a l urnizata de fabrica de mobile MARCO üATTELKREMER

: " '. stfâda Pastorului 8. Bucitresti _ т ш т _ ш ш т т ш т т

10 LAZI CU DIFERITE ЫСЦЕ-RURI FINE. Specialităţi de la

. prima distilerie. РхаЩ Feci«, mare deuozLt de vinuri şi ţuicaj calea Văcăreşti 232. Bucureşti

CINCr CHIMIRE HIGIENICE du­pă măsură calitatea i-a 'Brîul lui Iov) "singurul brevetat Iu tară, recomandat de toate eo-

: ii^ităfrle medicale şi inventat dé d Căpitan Iov din Piteţti, slr. Şerban Vodă 220, avîrul proprietatea de a servi şi vin­deca boa le vechi de stomac, rinichi, "constipatie, şale, după cum se constată din mulţimea scrisorilor- de mulţumire pri­mite delà suferinzii vindecaţi. Acest brlu e purtat cu încre­dere de ambele sexe din înal­ta societate a ţărei.

5 CEASORNICE pentru Ъігом cn pedestal de cristal, cn in­scripţia „Universului".

5 CEASORNICE d» arnint prntxn bnznnar, cn -inefiptia „Uel-

vartnlui ' .

I PLACHETE DE METAL ALB cu efigia Regele Carol I şi Re­gina Elisabeta.

l i n a h a r m n n f r ^ en » clape şl s basuri, tonuri duble de m i d u d u j i u i i i b d o ţ e l c u t r e j l s t r e J l i m ă t a t e e r n B e i i l e

renumita fabrică Johann Trlmmei. U N FLAUT dis cel mal fii abanos, capot căptuşit, cu 10 clape de nicbel. p lut i la Incheeturl, inclusiv ştergător şl garnitură de perniţe de rezervi. — U n a m a n d o l i n ă i t a l i a n ă din lemn de pasllandru. faţa fin orna­mentată cu sidef şi mecanici acoperită. — Toate aceste instru­mente sunt furnizate de Magazinul General de Muzică , .La Marpa**, Bucureşti, Str. Colţei No 5. cel mai eftln şl bine

asortat In această branşă

o t a t i bmm: Dând aceste m a r i i premii de valoare, a-oonamer.tele sunt re-

•juse ia 18 lei pe an ; iei 9.15 pe 6 luni ; lei 4.65 pe 3 luni Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei

„Universului", prin mandat poştal sau In persoană Pentru concurarea la premiile de mai sus, abonaţii pe 1 an primesc 4 bonuri, cei pe 6 luni £ ţi cei pe 3 luni 1 bon. Abonaţii pe un an participă la două trageri, deci după prima tragere vor primi încă 4 bonuri pentru tragerea următoare.

15 FLACOANE A CATE 1 KILO. apă de Colonia Camelia, puter­nic parfumată cu liliac, măr­găritar, violette, zambile, he­liotrop şi Verveine, furnizate de renumita fabrica da parfu-muri „Camelia 4, A. S. Álta­lion, str. Gerenal Florescu n-rul 6, Bucureşti

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI .-UNIVERSUL"