Universitatea : SPIRU HARET Departamentul pentu pregatirea personalului didactic Modul Psihopedagogic Postuniversitar

Lucrare de Diploma

cu tema :

PARTENERIATUL

SCOALA-FAMILIE-COMUNITATE

Indrumator : Prof. Universitar Doctor

Alexandru Popescu Mihaiesti

Absolvent:

Anghel M.

Ioana Madalina

Orasul:Rm.Valcea

Anul:2010-2011

Parteneriatul

Scoala-Familie-Comunitate

CUPRINS:

Capitolul I: I.1. Importanta parteneriatului educatianal in pedagogia contemporana cu implicatii directe in activitatea cu scolarii

Capitolul II : II.1. Parteneriatele Educationale: Scoala, Familie, Comunitate,Mediul optim in educatia pentru societate si dezvoltarea a copilului/elevului

Capitulul III : III.1. Parteneriatul Scoala-Familie

III.2. Familia si Scoala-Impreuna ne este mai usor

III.3. Cheia succesului in educarea copiilor scolari

Capitolul IV: IV.1. Parteneriatul cu Comunitatea

IV.2. Importanta si efectele proiectului de educatie

rutiere ca prioritate in civilizatia contemporana

IV.3. “Focul-prieten sau dusman?”

IV.4. “ Prietenul meu – pompierul?

IV.5. “Micii ecologisti”

Capitolul I

I.1. IMPORTANTA PARTENERIATULUI EDUCATIONAL IN

PEDAGOGIA CONTEMPORANA

CU IMPLICATII DIRECTE IN ACTIVITATEA CU SCOLARII

Campul educational al ultimilor ani s-a extins catre acele domenii ale vietii sociale care faceau parte din viata copilului, fara a fi recunoscute la importanta reala. Transformarile sociale si economice pe plan mondial si local au produs dezechilibre majore care au afectat in egala masura si mediul educational, necesitand gasirea unor solutii ameliorative, prin implicarea a cat mai multor factori. Sistemul de invatamant nu poate suporta intreg efortul educativ de care societatea are nevoie.

Parteneriatul educational trebuie privit nu doar ca un concept; parteneriatul educational este o atitudine abordata in sprijinul dezvoltarii societatii prin prisma educativa si, este, de asemenea, unul dintre cuvintele-cheie ale pedagogiei contemporane, presupunand participare la o actiune educativa comuna, interactiuni constructive acceptate de catre toti partenerii, comunicare eficienta intre participanti, actiuni comune cu respectarea rolului fiecarui participant, interrelationare. Parteneriatul educational presupune, de asemenea, unitate de cerinte, de optiuni, decizii si actiuni educative, subordonate actului educativ propriu-zis.

Copilul nu reprezinta doar viitorul membru al societatii ale carui valori vor fi descoperite peste ani, el reprezinta o valoare sociala care trebuie descoperita si prelucrata, astfel incat, sa-i fie respectate caracteristicile individuale si apartenenta sa la un anumit mediu socio-cultural. Copilul este purtatorul unor particularitati care il determina sa raspunda in mod diferentiat la solicitarile mediului. Aceasta amprenta personala se reflecta la nivelul grupului social, imbogatind-o. Societatea, prin toti reprezentantii sai, este responsabila de slefuirea acestor particularitati, pentru a le da cea mai valoroasa forma de reintoarcere in societate.

Comunitatea locala, scoala, familia, gradinita, reprezinta institutii ale educatiei. In sprijinul educatorilor specializati vin agentii educationali, specialisti in probleme educationale,

membrii comunitatii cu influenta in cresterea, educatia si dezvoltarea copilului. Toti acesti factori exercita influente educative in pondere diferentiata cantitativ, dar, care se reflecta calitativ in dezvoltarea personalitatii copilului. Una dintre sarcinile ce revin educatiei este cultivarea responsabilizarii sociale. Implicarea societatii, prin reprezentantii sai, presupune dezvoltarea valorilor comunitatii pe termen mediu si lung. Cu cat implicarea este mai pregnanta, cu atat mai mult, calitatea rezultatelor in plan educativ se ridica. Copilul nu trebuie privit doar ca beneficiar al actiunii educative; copilul este participant, fara el actiunea educativa nu-si are sensul, fara aportul familiei actiunea educativa ar fi unilaterala si fara efectul scontat. Fiecare dintre cei care sprijina educatia isi asuma roluri de o deosebita importanta. Asigurarea confortului material al copilului, eficientizeaza actiunea educativa, fiind cunoscuta importanta mediului ambiant asupra capacitatilor de invatare ale copiilor. Educatia copiilor nu este un apanaj al institutiilor educative, ea se realizeaza prin colaborarea dintre toti acei factori care la un moment dat intervin in educatia copiilor. O actiune singulara, izolata nu poate avea efecte pozitive, deoarece, societatea este un mecanism in cadrul caruia piesele devin , pe rand, absolut necesare, foarte importante si indispensabile.

La sosirea sa pe lume, copilul ia contact cu societatea care il preia ca pe o parte integranta; el primeste o identitate, intra in prima forma sociala- familia, care nu este singura componenta sociala de care depinde dezvoltarea sa, ci i se alatura medicul, biserica, primaria, fiecare aducandu-si aportul la optima dezvoltare a copilului.

Copilul nu poate trai singur, familia nu se poate desprinde de social; copilul este un produs social in care se reflecta valorile sociale . Aportul societatii, optim dozat, va face posibila dezvoltarea sociala viitoare. Educatia asigura reperele la care copilul se raporteaza si prin prisma carora se dezvolta. Comportamentele sociale de baza ofera copilului conditiile unei socializari efective si eficiente

Toate aceste componente sociale nu pot functiona si actiona de sine-statator. Actiunea asupra copilului este mediata de familie, dar, acumuleaza efortul tuturor celorlalti factori, efort care trebuie apreciat la justa valoare. In ultimii ani in invatamantul scolar s-a facut simtit acest efort, prin implicarea constienta si interesata a comunitatii in educatia copilului. De aceasta implicare au beneficiat nu numai copiii, ci, si cadrele didactice, parintii. Demararea unor proiecte si programe de crestere, ingrijire si educare a copilului, asigura ameliorarea conditiilor de dezvoltare a copiilor. Sustinerea unor proiecte demarate de catre eprofesor poate fi realizata cu aportul primariei, care poate pune la dispozitie spatii si resurse financiare. Ca si in cazul sponsorilor, rolul profesorului este de a convinge ca activitatile desfasurate au eficienta si eforturile sunt rasplatite. Nimeni nu ofera fara sa primeasca macar certitudinea ca investitia nu este zadarnica. Pentru acest lucru, profesorului trebuie sa convinga faptic, nu verbal. Inainte de a lua ca punct de reper actiuni anterioare de parteneriat care s-au bucurat de succes, trebuie

amintit cel mai important parteneriat cu impactul extraordinar pe care il are la nivelul fiecarui partener: parteneriatul scoala-familie. Educaţia este considerată temelia personalităţii individului, de aceea educaţia trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi dezvoltarea socială.

Când copilul este mic influenţele sunt organizate şi structurate de adulţii ce îl înconjoară: mai întâi părinţii şi ceilalţi adulţi din familie, apoi profesorii şi ceilalţi copii cu care relaţionează. Responsabilitatea dezvoltării copilului, în primele etape ale vieţii sale, revine familiei şi nu întotdeaune influenţele sunt pozitive. Chiar şi atunci când scoala oferă programe bune şi eficiente, experienţele negative acumulate de copil, uneori, în familie, nu pot fi contracarate. Mai mult, ceea ce asimilează copilul de la scoala se poate pierde dacă familia nu întăreşte şi nu valorifică suficient aceste achiziţii. Prin urmare, pentru ca activitatea desfăşurată în cadrul unui program de educaţie şcolară să fie, realmente, pe termen lung, eficientă, este necesar ca specificul şi obiectivele acesteia să fie prezentate familiei, pentru ca, ulterior, să se iniţieze o colaborare strânsă între aceasta şi scoala.

Relaţia dintre familie şi scoala ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor educaţionale.Trebuie avute in vedere, in permanenta, cateva repere: adecvarea formelor de colaborare cu familia in vederea asigurarii unei participari active a parintilor in rezolvarea problemelor; familiarizarea parintilor cu metodele si procedeele folosite de profesor/scoala in activitatile instructive-educative; implicarea parintilor si a bunicilor in organizarea unor activitati; cunoasterea de catre parinti a Conventiei cu privire la drepturile copilului si a legislatiei specifice. Relaţia părinte-şcoală trebuie să se bazeze pe încredere. Încrederea înseamnă cunoaştere şi preţuire reciprocă, respect şi dorinţa de comunicare. Ascultarea părinţilor care povestesc mici întâmplări din familie în care e implicat copilul poate conduce la evaluarea mediului familial, pe baza căreia se ia decizii. Profesorul trebuie să fie prietenos, să încurajeze, să aprecieze contribuţia familiei la educaţia copilului. La rândul său, profesorul prezintă întâmplări din scoala, dovedind familiei interesul faţă de evoluţia copilului, faptul că nu-i este indiferent cum se prezintă acesta. Profesorului i se cere să fie relaxat, calmşi atent, să comunice expresiv, înţelegând prin aceasta nu numai limbajul adevărat, ci şi contactul vizual, expresia feţei, zâmbetul, gesturile.

Misiunea învăţământului scolar, ca învăţământ public nu poate fi realizată decât în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al interacţiunii scolii cu mediul social, cultural şi economic. Se impune, deci, realizarea unei comunicări eficiente cu exteriorul, realizarea de partneriate autentice. Proiectul de parteneriat le foloseşte părinţilor pentru a cunoaşte şi respecta obligaţiile legale privind creşterea şi educarea copiilor, cadrelor didactice pentru perfecţionarea muncii în echipă, cunoaşterea copiilor ce vor fi preluaţi în clasa I, cunoaşterea cerinţelor şcolii.

La nivelul scolilor Parteneriatele educative cu impact direct asupra evolutiei si dezvoltarii ulterioare a copiilor se desfasoara fie cu unitati de invatamant partenere, fie cu comunitatea locala sau alte organisme si organizatii sociale, culturale, care au ca obiective conexe preocupari in domeniul educatiei. Astfel de parteneriate au abordat o larga paleta tematica: educatie ecologica, sanitara, rutiera, traditii, obiceiuri, folclor, activitati sportive, educatie religioasa, s,a.

Este de retinut insa ca termenul de „parteneriat” se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun de acţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-şi unească eforturile spre atingerea unui ţel comun. Colaborarea cu partenerii presupune construirea unei relaţii clădite pe unificarea unui sistem de valori şi cerinţe adresate copilului. O astfel de relaţie impune totdeauna respectarea unor condiţii: comunicare între cei doi parteneri; respect reciproc; implicarea partenerilor în identificarea şi promovarea intereselor copilului.

Ramane la latitudinea fiecarui cadru didactic sa stabileasca posibilitatile si limitele in abordarea cu succes a parteneriatelor educationale in favoarea copiilor

CAPITOLUL II

II.1. PARTENERIATELE EDUCAŢIONALE:

SCOALA, FAMILIE, COMUNITATE, MEDIU OPTIM ÎN EDUCAŢIA PENTRU SOCIETATE ŞI DEZVOLTARE A

COPILULUI /ELEVULUI

"Pentru a fi profesori perfecţi, ar trebui să fim conştienţi nu numai de ceea ce se petrece înlauntrul nostru, dar şi de ceea simt acei cărora ne adresăm." Andre Berge

În contextul unei societăţi care se schimbă, învăţământul românesc trebuie să îşi asume o nouă perspectivă asupra funcţionării şi evoluţiei sale. În cadrul acestei perspective, parteneriatul educaţional trebuie să devină o proprietate a strategiilor orientate către educarea copiilor şcolari.

Odată cu schimbările ce se petrec în societatea românească apar exigenţe legate de orientarea copiilor într-un univers informaţional dinamic, diversificat şi uneori contradictoriu şi necesitatea racordării permanente a şcolii la realitate.

Toate formele de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ din grădiniţă sunt strâns legate între ele şi concură spre finalităţile învăţământului preprimar. În acest context, un loc important îl ocupă activităţile de “educaţie pentru societate” .

În cadrul organizat al scolii, copilul trebuie format să îşi adapteze comportamentul la situaţii diferite, să conştientizeze consecinţele pozitive şi negative ale actelor sale de comportament asupra sa şi asupra celorlalţi; să manifeste încredere, sinceritate, curaj în raport cu sine şi cu ceilalţi, să aibă atitudini tolerante faţă de alţi copii.Cu alte cuvinte, educatoarele sunt chemate să modeleze sufletul copilului prin cultivarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter şi combaterea celor negative, comportamente manifestate faţă de cei din jur şi natură.

"Modul în care şcolilor le pasă de copii este reflectat în felul în care le pasă de familiile lor. Dacă profesorii îi privesc pe copii ca pe nişte simpli elevi, e probabil să considere familia ca fiind separată de şcoală. De aceea, familia este aşteptată să-şi facă treaba şi să lase şcolii educarea

copiilor. Dacă, însă, îi privesc ca pe nişte copii, e posibil să vadă atât familia, cât şi comunitatea, ca parteneri ai şcolii în dezvoltarea şi educaţia copiilor.

Partenerii recunosc interesele lor comune şi responsabilităţile faţă de copii şi lucrează împreună pentru a crea programe mai bune şi oportunităţi pentru elevi." ( Joyce Epstein,1995).

R.K. Merton scria în 1949 că “familia reprezintă cea mai importantă curea de transmisie a normelor culturale din generaţie în generaţie”, idee preluată şi în zilele noastre de către unii cercetători în aceeaşi măsură cu aceea conform căreia familia a fost deposedată de prilejul de a educa în profitul unor instanţe exterioare . Totuşi, importanţa acestei structuri primare pentru organizarea socială este dovedită chiar de interesul pe care i l-au acordat instanţele considerate a fi responsabile de orientarea vieţii colective: forme economice, puteri politice, curente filosofice şi religioase. Familia nu este un simplu refugiu dar nici ”gogoaşa protectoare” visată de mulţi . Ea îi învaţă să trăiască în durabil şi nu în efemer pe membrii săi datorită permanenţei sale arătându-le modul în care fiecare poate contribui la o lucrare comună.

Educaţia familială este percepută astăzi fie ca atât de “naturală” încât este de neînlocuit, fie ca accidentală deoarece nu toate familiile sunt gata să joace toate rolurile dificile enunţate anterior.

Instituţiile care sunt la dispoziţia copilului şi a familiei trebuie să lucreze împreună pentru a schimba fundamental modul în care aceştia gândesc, se comportă şi îşi folosesc resursele.

Un astfel de sistem va fi în beneficiul întregii comunităţi în care locuiesc copiii şi familiile lor. Crearea unui astfel de sistem va însemna eforturi comune ale mai multor parteneri, lideri cheie din diverse domenii, care vin împreună pentru a găsi soluţii. Se poate spune că şcoala, familia şi comunitatea împart responsabilităţile ce vizează copiii, prin suprapunerea sferelor de influenţă. În acest context, imaginea parteneriatului este încadrată într-un model de piaţă, al cărui scop este să genereze capital. Grupurile investesc în şcolarizarea copiilor, furnizându-le elevilor resursele dar şi cadrele motivaţionale pentru alegerea strategiilor de succes.

Astfel, există anumite acţiuni concrete în care familiile ar trebui să se implice : elaborarea unui program zilnic pentru teme; să citească împreună cu copiii; să permită folosirea televizorului cu înţelepciune; să păstreze legătura cu şcoala; să aprecieze efortul copiilor lăudându-i atunci când este cazul; să comunice cu adolescenţii,etc. Schimbarea reală din şcoli porneşte de fapt din atitudinea părinţilor, ei trebuind să fie direct implicaţi în educarea copiilor. Pe de altă parte, şcoala trebuie: să încurajeze familiile şi profesorii în stabilirea unor acorduri de învăţare; să instruiască managerii şi ceilalţi membri din conducerea şcolii; să ofere teme care să-I atragă pe părinţi; să acorde părinţilor dreptul de a lua decizii; să creeze un centru de resurse pentru părinţi, etc.

Comunitatea poate fi puntea între aceste două “maluri” – părinţi şi şcoală – prin derularea unor acţiuni de genul : educarea generaţiilor viitoare prin voluntariat; să sprijine dezvoltarea copiilor şi a familiilor lor; să susţină existenţa unor programe flexibile ale părinţilor la locul de muncă şi a unor programe speciale pentru ca aceştia să participe la activităţile şcolare ale copiilor lor; etc. Şcolile trebuie să privească parteneriatele cu familiile ca pe o primă resursă, şi nu ca pe un ultim refugiu, în promovarea învăţării şi a dezvoltării. De fapt, colaborarea şcoală-familie ar trebui stabilită la nivel naţional, ca un tip de standard al politicilor şi practicilor educative. Chiar termenul de “parteneriat” este bazat pe premisa că partenerii au un fundament comun de acţiune şi un spirit de reciprocitate care le permit să se unească. Împreună, părinţi şi profesori, pot sprijini parteneriatul prin comportamente de colaborare, planificare şi evaluare.

Centrarea pe familie trebuie să devină o parte a structurii comunităţii. Conexiunea şcoală-comunitate este remarcată în probleme “delicate” precum abandonul şcolar, devianţa juvenilă şi integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale.

Este foarte important ca profesorul să menţină contactul cu familia elevului, aceasta fiind o modalitate eficientă de prevenire a devianţei şcolare. Există în numeroase ţări programe prin care părinţii sunt aduşi la şcoală pentru a lucra cu psihologul, asistentul social şi consilierul pentru a învăţa cum să interacţioneze cu copiii. Aceştia sunt învăţaţi să conştientizeze rolul mass-media, în sensul că trebuie să supravegheze mesajele care influenţează copilul dar şi modul în care pot interveni pentru a limita efectele nedorite. Anturajul copiilor va fi supravegheat de către părinţi care se vor preocupa să încurajeze integrarea lor în grupuri de copii preocupaţi de activităţi convenţionale, nondeviante. Implicarea părinţilor a condus la conştientizarea rolului lor în educaţia intra şi extracurriculară la nivel şcolar şi le-a suscitat dorinţa de a se implica mai mult material şi logistic , în realizarea tuturor activităţilor propuse de învăţător.În urma consultării cu părinţii s-a stabilit desfăţurarea la clasă a opţionalului “ Literatură pentru copii”. În acest sens am desfăşurat cu copiii o serie de poveşti cu conţinut etic ca de exemplu: Ce a uitat Fănucă să spună,cu referire la regulile elementare de politeţe, salut, forme de adresare, de rugăminte, Cuvântul fermecat şi Ionică mincinosul, prin care am încercat să combat obiceiul de a minţi, o o trăsătură negativă de caracter.Pentru a forma obiceiul de a spune întotdeauna adevărul, chiar dacă au săvârşit o greşeală, am studiat povestea “ Puf Alb şi Puf Gri”. Orice copil trebuie obişnuit cu ideea că o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată. Desfăşurând astfel de activităţi am încercat să implic mai mult părinţii în realizarea acestora. Astfel, părinţii au contribuit la procurarea vestimentaţiei pentru punerea în scenă a unor poveşti cu caracter moral, realizarea de imagini foto şi video cu acţiunile la care participă copiii.

Educaţia moral-civică a devenit, în ultimul deceniu, o disciplină extrem de importantă în activitatea de educare a tinerei generaţii din sistemul de învăţământ românesc. Rolul educaţiei moral-civice în eficientizarea relaţiei şcoală-familie-comunitate a atins cote înalte, odată cu apariţia noţiunii de asigurare a calităţii în învăţământ.

Ridicarea calităţii în educaţia moral-civică este un obiectiv major al eforturilor de eficientizare a legăturilor obligatorii dintre şcoală, comunitatea locală şi familiile elevilor, aceştia fiind beneficiarii direcţi ai efortului făcut de şcoala românească în acest sens.

Este necesară o redefinire a echilibrului educaţional dintre deciziile luate de şcoală şi iniţiativele venite din partea părintilor sau a factorilor locali. Este nevoie să se treacă rapid de la rolul autoritar şi unic al şcolii la un sistem de valori umaniste, cu importanţă pe iniţiativa responsabilă venită din toate partile implicate în educaţia tinerilor.

Cooperarea activă a şcolii şi a profesorilor diriginţi cu ceilalţi factori educaţionali – familia, comunitatea locală, mass-media, biserica, organizaţii nonguvernamentale – trebuie să conducă la realizarea unor parteneriate viabile, de natură să permită o abordare pozitivă a problemelor diverse ale tinerilor elevi.

Şcoala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaţi în acest proces de educare să poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoştiinţe de psihologie şi pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. Totuşi, rolul important, cel puţin acum, îl are şcoala, cadrele didactice, profesorul diriginte care, prin activităţile elaborate, pot dezvolta la elevi norme şi conduite sociomorale, pot dezvolta abilităţi şi conduite morale şi civice, în contextul european actual.

În acest sens, şcoala poate participa şi interacţiona dezinteresată cu familiile elevilor, poate iniţia activităţi utile în şcoală sau în afara acesteia, şcoala sprijină actorii implicaţi pentru a se cunoaşte pe sine şi pentru a înţelege normele moral-civice, poate îmbunătăţii calitatea vieţii şi performanţelor elevilor, poate forma abilităţi de gândire independentă şi critică etc.

Şcoala poate deveni un loc fertil al proiectării, asimilării şi dezvoltării unor programe de învăţare şi formare continuă, bazate pe experienţă şi creaţie individuală sau de grup. În cadrul unor astfel de programe, elevii pot dobândii abilităţi metacognitive ce nu se regăsesc în procesul de predare-învăţare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura socială a tânărului elev, cu personalitatea lui, cu formarea unei educaţii profesionale formative. Din această categorie pot face parte: conştientizarea interpersonală, expresivitatea creativă, încrederea în sine, organizarea unor activităţi extracurriculare, abilitatea de a raţiona logic, lucrul în grup, spiritul practic etc. Abordarea sistemică a acestor tipuri de activităţi conduce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social, cultural, familial.

Pentru a putea fi puse în practică asemenea proiecte, trebuie conjugate eforturilor tuturor părţilor implicate: societatea-cu realitatea ei situaţională, familia-subiectivă de multe ori, şcoala-cu structurile motivaţionale şi proiective şi, nu în ultimul rând, elevul-factorul conştient de importanţa demersurilor intreprinse pentru creşterea educaţiei sale europene. După identificarea tuturor factorilor esenţiali, se poate realiza o analiză complexă a situaţiei actuale.Printr-o analiză deontologică se pot examina judecăţile de valoare ale elevilor şi cadrelor didactice, ale familiei şi comunităţii locale implicate.

Analiza pragmatic-decizională poate conduce la stabilirea pietrelor de hotar în atingerea progresului şi succesului final în asimilarea, de către elevi, a unor norme socio-morale individuale sau de grup.

Se pot face analize comparative de progres, în vederea stabilirii unor modele demne de urmat, pozitive şi competitive, analize situaţionale, care să regleze unitatea dintre factorul intelectual, raţional şi cel emoţional.

În relaţia şcoală-famile-comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de acceptare reciprocă, de simpatie şi admiraţie reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare şi provocare. Relaţiile dintre şcoală, elevi, familiile acestora şi comunitate trebuie să fie bazate pe cantact şi colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor stări de lucruri, de influenţe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective şi emoţionale reciproce în diferite forme de manifestare.

Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relaţiei şcoală-elev-familie-comunitate, este necesar de abordat un stil empatic de comunicare între părţi, trebuie transpus în psihologia mentală a elevului astfel încât să se producă o apropiere între părţi, păstrând însă o neutralitate necesară şi un echilibru constant şi permisiv.

Educaţia moral-civică deţine un rol însemnat în educaţia adulţilor prin normele de conduită şi valorile naţionale şi regionale ale statului, prin multiplele funcţii de învăţare care pot ghida elevul spre cunoaştere şi autocunoaştere, spre dezvoltarea unor funcţii critice şi autocritice. Prin însuşirea normelor de conduită moral-civică, elevul va fi obişnuit să-şi cunoască limitele şi calităţile, va putea trece peste stările momentane de impulsivitate, va fi creativ şi responsabil, comunicativ şi adaptabil la schimbare.

Educaţia moral-civică nu se reduce la aşa zisa civilizare a tinerilor elevi, a comportamentului uman, ea concură la creşterea gradului de civilizaţie a întregului popor, la creşterea gradului de preţuire şi protecţie a bunurilor societăţii noastre. Elevii trebuie să înţeleagă că există o civilizaţie a comportamentului din şcoală şi una în afara ei, ambele obligatorii de respectat.

Este vorba, pe de o parte, de comportamentul elevilor în şcoală, de atitudinea lor faţă de bunurile comune şcolare, cu respectarea regulamentelor interne şi a normelor comportamentale, prin păstrarea în stare de folosinţă a mobilierului, cărţilor, laboratoarelor şi cabinetelor şcolare, întreţinerea stării de curăţenie, igienă şi ordine, de respectul faţă de colegi şi cadre didactice şi, pe de altă parte, de civilizaţia comportamentului public pe stradă, în magazine, în parcuri, în locuri publice, mijloace de transport în comun, cinematografe, săli de spectacole etc., precum şi de respectarea disciplinei în locurile publice, a stării de curăţenie şi ordine în situaţiile de muncă şi viaţă. Elevii trebuie să manifeste, tot timpul, seriozitate, decenţă şi responsabilitate pentru valorile moral-civice ale societăţii româneşti, astfel încât să putem face faţă cu decenţă şi succes normelor europene de conduită şi progres.

Prin ridicarea calităţii implementării normelor de moralitate şi civism în rândul elevilor, trebuie să avem în vedere reacţiile ostile din partea unor forme negative ale democraţiei - extremism, xenofobie, rasism, violenţă, indiferenţă – şi să existe o preocupare pentru viaţa tinerilor care, nu tot timpul, se implică în viaţa comunităţii, manifestând dezinteres faţă de evenimentele importante din şcoală şi comunitate.

Elevii, tinerii pot fi ajutaţi să asimileze deprinderi şi atitudini hotărâtoare privind rezolvarea conflictelor interumane, respectarea normelor statului naţional bazate pe valori importante de civilizaţie, cultură, progres, toleranţă şi solidaritate. Tinerii trebuie să înţeleagă că drepturile omului trebuie respectate întocmai, trebuie respectată diversitatea de opinii, legile statului şi justiţia socială. În acest sens sunt necesare activităţi de socializare a grupurilor, de ridicare a respectului pentru valorile naţionale, pentru drepturile omului la viaţă, sănătate, protecţie socială, la educaţie şi cetăţenie.

Odată cu intrarea în vigoare a normelor de asigurare a calităţii în învăţământ, educaţia moral-civică trebuie să concure, din ce în ce mai bine, la cunoaşterea de către elev a structurilor şi funcţionalităţii statului, la cunoaşterea legilor, la dezvoltarea respectului civic, la prevenirea faptelor antisociale. Un alt aspect al rolului educaţiei moral-civice, în comunitate, familie şi şcoală, îl reprezintă respectul pentru drepturile omului, pentru structurile statului, pentru instituţiile sociale.

Elevii trebuie să ştie că toţi cetăţenii unei naţii sunt egali în faţa legii, toţi au anumite drepturi civile şi fac parte dintr-un sistem al valorilor umane, au anumite limite şi responsabilităţi civice.Prin influenţa sa, educaţia moral-civică trebuie să dezvolte şi să educe sentimentul de respect al elevului, cetăţeanului faţă de stat şi, în acelaşi timp, statul trebuie să manifeste respect pentru cetăţean. Educaţia civică şi morală va dezvolta constant un mod de gândire şi va dezvolta continuu valorile civice şi capacităţile elevilor de a percepe realitatea vieţii cotidiene, naţionale şi internaţionale.

Educarea elevilor în spiritul cinstei, înţelegerea adevărului şi a virtuţilor morale ale poporului român, conduce la atingerea unei calităţi morale, bazată pe cinste şi respect, la înţelegerea faptului că toate acestea nu sunt decât obligaţii morale cetăţeneşti.

Prin dezbateri, studii de caz, convorbiri etice elevii pot fi educaţi să respecte valorile morale, vor conştientiza rolul lor în societatea europeană actuală.

Elevii vor fi încurajaţi să înveţe din reflecţii, maxime şi proverbe româneşti sau din alte ţări, vor conştientiza buna-cuviinţă oglindită în aceste texte şi vor trage concluzii pertinente despre valorile naţionale şi internaţionale morale şi cetăţeneşti.

Numai prin eforturi comune şi conjugate ale tuturor factorilor implicaţi în educarea civică şi morală a tinerilor elevi se va ajunge la o ridicare a calităţii comportamentelor cetăţeneşti ale tinerilor în contextul noii uniuni europene, fără graniţe, fără obstacole şi restricţii.

CAPITULUL III

III.1. PARTENERIAT ŞCOALĂ-FAMILIE

Istoria societăţii omeneşti cunoaşte o lungă perioadă în care familia deţinea, aproape exclusiv, rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societăţii actuale a dus la diferenţierea factorilor educativi, la specializarea lor. S-ar putea crede că această specializare are drept rezultat, automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de calitatea intersectării acţiunilor şi măsurilor luate.

Fiecare copil se deosebeşte de ceilalţi în primul rând prin caracterul său. După cum un tâmplar nu lucrează în acelaşi fel şi bradul şi stejarul, tot astfel şi noi va trebui să ţinem seama de „lemnul” fiului sau fiicei noastre, elevului sau elevei noastre, adică de elasticitatea şi rezistenţa „capitalului său biopsihic”, pentru a şti ce putem face din el fără prea multe riscuri.

Putem spune că intuiţia şi dragostea, oricât de esenţiale ar fi ele, nu sunt întotdeauna eficiente şi suficiente pentru a călăuzi pe un tată sau pe o mamă printre dificultăţi, mai numeroase astăzi decât în trecut, dificultăţi ce pot fi depăşite prin respectarea unor principii generale de educaţie. Teama nu este niciodată un bun aliat în drumul spre succes. O educaţie obsedată de temeri poate fi tot atât de nefastă ca şi o educaţie infernală. De când există oameni pe pământ, mulţi copii au crescut fără ca educatorii lor să fi folosit vreun manual.

În ziua de astăzi educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de viaţă a generaţiilor adulte şi a culturii şi a culturii către generaţiile de copii şi de tineri, în scopul pregătirii lor pentru integrarea în societate. . Factorii instituţionali ai educaţiei sunt şcoala, familia, biserica, armata, ş.a. totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând şi în cea mai mare măsură – oamenii. Între aceştia primul loc îl ocupă părinţii şi educatorii. Realitatea cotidiană conturează tabloul sumbru al unei societăţi în continuă căutare. Sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi tinerilor se află în pericol deoarece familia, şcoala, anturajul şi audiovizualul – cele patru medii de viaţă curentă ale copilului – înregistrează un declin în panul valorilor pedagogice . Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la

realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat şi condus de persoane pregătite în mod special pentru acest lucru. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om. Ora de dirigenţie este cea în care ne putem apleca asupra acestei laturi. Tot în această oră, se urmăreşte valorificarea abilităţilor de inter-relaţionare, de asumare a responsabilităţilor, de cultivare a capacităţii de a lua o decizie corectă, de descoperire a propriilor interese şi aspiraţii spre formarea şcolară şi profesională ulterioară. Şcoala a rămas punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale prin acţiuni de informare asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale şi a aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi ponderii de implicare a părinţilor în alegerea şcolii şi a profesiei pe care copii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil şi dacă aceasta din urmă are disponibilităţi intelectuale . Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor care este familia. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiectelor casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Părinţii trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi ajute copilul la învăţătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se efectueze tema copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea,grija faţă de unele lucruri încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei 7 an de-acasă”. Un elev fără „cei 7 ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi ca viitor adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la şcoală 5 – 6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. A fi părinte este ceva înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se întâmplă totuşi ca ceea ce consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită

situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie.

Practicile din alte ţări dovedesc eficienţa educării părinţilor în grup, prin cursuri sau individual, prin cărţi, reviste şi lectură individuală. Astfel de cursuri sunt de folos deopotrivă copiilor dar mai ales părinţilor, formându-le abilitatea de a stăpâni situaţii în care ar dori să îi domine. Cea mai mare dorinţă a tuturor copiilor este de a li se da atenţie, de a desfăşura activităţi împreună cu părinţii. În acelaşi timp, pentru majoritatea părinţilor, a ajunge să-i înţeleagă pe copii, reprezintă o lucrare de o viaţă întreagă, pentru că fiecare copil este diferit în modul lui unic. Informarea părinţilor despre efectele propriilor comportamente asupra copilului, de către specialişti în domeniul educaţiei , poate contribui la prevenirea efectelor negative ale acţiunilor educative . Dezvoltarea personalităţii copilului şi a formării lui în conformitate cu idealul social şi cel personal este influenţată de diferenţele de ordin economic , social , cultural , care există în familii. Familia, însă în ciuda acestor diferenţe , prezintă anumite însuşiri comune . Condiţiile de viaţă ale copilului sunt influenţate de comportamentul părinţilor. Familia trebuie să aibă disciplina ei. Toate problemele vieţii se pot rezolva mai uşor într-un climat de prietenie şi înţelegere.

Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are aceasta cu şcoala este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt bine intenţionaţi în alegerea unei şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori, buna intenţie şi buna credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de competenţă şi de pricepere. Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor. Iată câteva dintre ele:

• Neîncrederea în copil. Există părinţi care îşi consideră copiii mai copii decât sunt în realitate şi aleg viitoarea şcoală şi viitoarea profesie în locul lor, chiar fără a-i consulta.

• Copiii trataţi ca proprietate personală de care părinţii dispun după bunul lor plac. Argumentul acestor părinţi este cam aşa. „eu îl îmbrac, eu îl hrănesc, eu hotărăsc ce să fie şi ce să nu fie”. Personalitatea, sentimentele, aspiraţiile şi dorinţele copiilor nu contează în faţa părinţilor.

• La polul opus se află o altă categorie de părinţi , a neutrilor. Aceştia se complac în situaţia de neamestec în treburile copiilor.

• Părinţii orgolioşi fac din alegerea profesiunii pentru copilul lor o problemă de ambiţie.

• Categoria de părinţi ce doreşte pentru copiii lor o meserie comodă.

• Grija pentru copii îi face pe unii părinţi să dorească pentru fii o profesiune bănoasă şi de aceea fac eforturi ca fiii lor s-o apuce pe drumul unei asemenea profesii.

Toate situaţiile de mai înainte trebuie evitate. De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.În viaţă nimic nu este garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să aleagă singur calea pe care vrea să meargă. Şansele de a influenţa un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activităţi de consiliere părinţii ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea şi comportamentul tipic al copilului. Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea familială . În mod tradiţional părinţii erau doar solicitaţi la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau a şcolii. Şcoala îşi rezerva dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică , părinţii fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor . Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este atribuită familiei. Se comunică doar rezultatele unor evaluări – adesea din perspectivă unilaterală. În contextul unei societăţi care tinde să fie europeană părinţii sunt priviţi ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ . În comunicarea cu educatorul în clasă , se nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil , se găsesc modalităţi de cultivare a unor abilităţi în familie pentru a complementa sau suplimenta procesul educativ . Această comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare. Comunicarea elevului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai transparent pentru părinţi.

Se prevede ca în ţările Comunităţii Europene să se treacă la o nouă etapă a colaborării şcolii cu familia în care accentul este pus pe angajamentul mutual clar stabilit între părinţi şi profesori, pe un „contract parental” privind copilul individual ; contractul între familie şi şcoală nu se mai consideră doar ca un „drept opţional”, ci ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii.

În concluzie , trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă acelaşi scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase. Până la cuprinderea într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are familia. Odată cu înscrierea într-o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare îl are şcoala , dar nici acţiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative ale celor doi factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acţiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt.

III.2. „FAMILIA ŞI SCOALA - ÎMPREUNĂ NE ESTE MAI

UŞOR”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ÎNTRE PĂRINŢII COPIILOR DE LA

CLASA a VI-a „C”

ŞI SCOALA SPECIALA VALEA MARE –STEFANESTI.PITESTI

INIŢIATORI ŞI COORDONATORI PROIECT:

PROF. ANGHEL IOANA MADALINA

PROF. CONSILIER CÂŢU MIHAELA

ARGUMENT

Pentru ca eficienţa educaţiei în Scoala să aibă un randament sporit, este necesar ca

programul educativ să fie cunoscut şi înţeles de către familie şi realizat prin colaborare între

instituţia familială şi cea preşcolară.

Scoala trebuie să găsească o punte de legătură cu familia arătând părinţilor noi căi spre

educaţie în beneficiul copiilor.

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi ea se continuă în

grădiniţă şi şcoală. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului şi abia apoi prin cea

a cuvântului.

În cadrul acestui complex formativ, un rol important revine grădiniţei, dar este necesar

ca educaţia preşcolară să fie caracterizată de acest parteneriat care presupune cooperare,

colaborarae şi comunicare.

Toate aceste motivaţii conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ cu

implicarea susţinută a familiei. Parteneriatul dintre scoala şi familie cunoaşte numeroase forme

prin care activitatea propusă conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor

doi factori educativi.

Răspunzând cerinţelor unei educaţii psiho-pedagogice complete, colaborarea şi

integrarea părinţilor în activitatea instructiv-educativă din grădiniţă, rămâne un deziderat

prioritar, cu atât mai mult materializarea lui, dovedeşte practic că el oferă avantaje tuturor

părţilor implicate în procesul educaţional, doar că fiecare trebuie să se simtă valorizat şi

important.

SCOPUL

Consilierea părinţilor privind cunoaşterea propriilor copii şi aplicarea unor strategii

educaţionale corecte atât în cadrul familiei cât şi în grădiniţă.

OBIECTIVE:

cunoaşterea de către părinţi a factorilor implicaţi în educaţia copiilor lor;

faniliarizarea părinţilor cu conţinutul programului educativ desfăşurat în scoală;

implicarea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi extracurriculare;

realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, prevenirea unor probleme în

comportamentul copilului;

continuarea în familie a programului educaţional propus de grădiniţă;

valorificarea experienţelor pozitive dobândite de părinţi în educaţia copilului.

OBIECTIVE CADRU :

Cultivarea unor relaţii de parteneriat efectiv între scoala şi familie, în sprijinul educaţiei

şi creşterii copilului în vederea adaptării şi integrării şcolare cu succes;

Cunoaşterea şi educarea copiilor şcolari prin influenţa pozitivă atât a scolii, cât şi a

familiei;

Stabilirea unor principii de bază ce trebuie respectate în formarea personalităţii copiilor,

precum şi a unor procedee de corectare a unor devieri comportamentale;

Eficientizarea relaţiei familie-scoala.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:

Dobândirea de către părinţi a unor abilităţi care să sprijine formarea de comportamente

adecvate la copii, pentru a îmbunătăţi relaţionarea lor în cadrul grupurilor;

Aducerea la cunoştinţa părinţilor a strategiilor de cunoaştere a copilului;

Crearea oportunităţilor ca părinţii să se împrietenească între ei si sa-si impartaseasca

experientele individuale;

Stabilirea unei relaţii de încredere şi comunicare între grădiniţă şi familie pentru a veni

în sprijinul dezvoltării morale, sociale şi psihologice a copilului;

Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afectivă;

Iniţierea unor acţiuni comune prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane

abilitate să desfăşoare un proces educaţional;

Găsirea unor soluţii comune în educaţie;

Studierea unor cărţi, documentare, reviste de specialitate în vederea realizării unor

dezbateri pe teme date;

Valorificarea unor experienţe personale;

Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui

parteneriat.

PERIOADA DERULĂRII: ANUL ŞCOLAR 2010-2011

PARTENERI:

Părinţii

Copiii

Bunici

Specialiştii

MIJLOACE DE REALIZARE:

Acţiuni de voluntariat

Vizite

Serbări

Şedinţe cu părinţii

Întâlniri cu specialişti (psiholog);

MODALITĂŢI DE COMUNICARE :

Întruniri

Lectorate

Afişierul

Expoziţii permanente

Serbări

Consultaţii individuale

Mesaje scrise

RESURSE MATERIALE ŞI FINANCIARE :

Sprijin din partea părinţilor

Sponsorizări

CALENDARUL ACŢIUNILOR

PERIOADA/

TEMA

CONŢINUTURI MODALITĂŢI DE REALIZARE

LOCUL DESFĂŞURĂRII

Octombrie 2010

Prima întâlnire

- informarea părinţilor asupra necesităţii iniţierii acestui parteneriat;

- întalnire cu partenerii implicaţi;

- sala de clasa

- stabilirea temelor ce vor fi dezbătute pe parcursul activităţilor desfaşurate lunar.

- expuneri.

Noiembrie

2010

Aşa este copilul meu

- fiecare părinte participant la întâlnire va realiza o caracterizare a copilului său, o prezentare a mediului educaţional din familie( ambient, relaţii copil-părinte)

- prezentarea temei viitoare în scopul pregătirii individuale.

- relatări;

- expuneri;

- dezbateri;

- lectura;

- sala de clasa

Decembrie

2010

Serbarea de Crăciun

- vizionarea serbării pregătite de copii;

- aşteptarea lui Moş Crăciun

- serbare; - sala de spectocol

Ianuarie

2011

Supraprotectia sau neglijarea

copilului

- explicarea termenilor prin raportare la domeniul psihologic;

- evidenţierea raportului cauză-efect;

- prezentarea unor tehnici de lucru;

- prezentarea şi recomandarea unor publicaţii de specialitate.

- întâlnire de grup cu partenerii implicati;

- dezbateri;

- prezentarea unor materiale suport;

- cabinetul de asistenţă psihopedagogică al scolii

Februarie

2011

Copilul hiperactiv

- cunoaşterea unor caracteristici specifice copilului hiperactiv;

- prezentarea unor situaţii concrete;

- rezolvarea de probleme;

- sala de clasa

- precizarea unor tehnici de lucru..

- expunerea unor situaţii alternative.

Martie

2011

Activitate cu mămicile şi

bunicile

- relizarea unei felicitări alături de mămici sau bunici;

- colaborare in realizarea lucrării

- sala de clasa

Aprilie

2011

Activitate pentru tătici şi bunici

- desfăşurarea unei activităţi integrate cu copii;

- activitate interactivă; problematizarea;

- utilizarea metodei braingstorming- ului.

- sala de clasa

Mai

2011

Concluzii finale: Am reuşit împreună

- se va organiza o masă rotundă în cadrul căreia se vor preciza concluziile şi se vor stabili proiectele viitoare.

- întâlnire realizată cu toţi partenerii implicaţi în acest parteneriat.

- sala de clasa

EVALUARE:

Portofolii

Cd-uri

Serbări

Fotografii

Expoziţii

Lucrări practice

FINALITĂŢI:

prezentarea proiectului în cadrul comisiei metodice;

invitarea reprezentanţilor din mas-media, primărie;

promovarea imaginii scolii.

BENEFICII PENTRU COPII:

Copiii simt dragostea şi aprecierea părinţilor nu numai prin bunăvoinţa şi bucuriile ce li

se oferă acasă, ci şi prin interesul pe care părinţii îl acordă în realizarea activităţilor din

grădiniţă.

Copiii sunt mai siguri pe sine, sentimentul de siguranţă fiindu-le atât de necesar

dezvoltarii şi echilibrului interior.

Mândria de-aşi vedea părinţii în situaţii apropiate lor şi de a-i aprecia şi mai mult.

BENEFICII PENTRU FAMILIE:

Părinţii au şansa de a deveni participanţi la educaţie prin implicarea activă şi prin

emoţiile trăite alături de copii lor.

Părinţii au prilejul de a-i înţelege mai bine pe copii, au posibilitatea să-i observe, să vadă

cum se comportă aceştia în colectiv.

Prin activităţile desfăşurate s-au valorificat experienţele, cunoştinţele, preocupările

părinţilor aducând şi un plus de noutate muncii didactice, pe de o parte, iar pe de altă

parte, participarea lor a condus implicit la cunoaşterea propriilor copii.

BENEFICII PENTRU SCOALA:

Participarea afectivă şi efectivă la viaţa scolii, părinţii nu vor mai vedea doar funcţia

socială a acesteia, ci vor conştientiza că în scoala se desfăşoară un proces instructiv-

educativ bine fundamentat şi organizat.

Cultivarea unei relaţii de participare afectiv între scoala şi părinţi în sprijinul educării şi

creşterii copilului, constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea şcolară;

este primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii copilului.

Proiectul a contribuit şi la creşterea prestigiului scolii.

III.3. PARTENERIATUL SCOALA – FAMILIE,

CHEIA SUCCESULUI ÎN EDUCAREA COPIILOR ŞCOLARI

Într-o societate cu adevărat democratică, caracterizată printr-o permanentă evoluţie şi schimbare , aflată sub presiunea competiţiilor de tot felul – sistemul educaţional tinde spre deschidere şi flexibilitate. Creşterea cantitativă şi calitativă a participării tuturor factorilor implicaţi în toate formele de manifestare a învăţământului, şi în toate etapele sale, este una dintre componentele democratizării învăţământului românesc.

Este depăşită de mult ideea potrivit căreia educaţia copiilor este apanajul exclusiv al instituţiile de învăţământ, familia, şi mai târziu societatea fiind doar beneficiarii acestei activităţi. Şcoala, familia, comunitatea locală reprezintă instituţii direct interesate în formarea tinerei generaţii, ele exercită influenţe majore în creşterea, dezvoltarea şi educarea copiilor.

Câmpul educaţional în ultimii ani s-a extins către acele domenii ale vieţii sociale care făceau parte din viaţa copilului, dar cărora nu li se recunoştea importanţa reală. Comunitatea locală, şcoala, familia sunt tot atâţia factori care exercită influenţe educative , în pondere diferenţiată faţă de copil , influenţe care se vor regăsi reflectate calitativ în dezvoltarea personalităţii copilului.

Psihopedagogia modernă, centrată pe copil, se bazează pe convingerea că familia este primul educator al copilului şi cu cel mai mare potenţial modelator. În România, ca şi în întreaga lume angrenarea familiei şi responsabilizarea ei în educarea copilului este fundamentală pentru reuşita oricărui program educativ. Activitatea derulată de un program de educaţie, oricât ar fi de bine gândită şi sprijinită de mijloace bogate, nu este eficientă dacă nu este cunoscută de către părinţi. Pe de altă parte, ceea ce învaţă copilul în scoala pierde din importanţă şi eficienţă dacă părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în scoala.

S-a constatat în ultimii ani că, de cele mai multe ori, gradul de interes şi implicare a părinţilor în activitatea instituţiei de învăţământ este direct proporţională cu rezultatele obţinute de către copii în procesul didactic. Există un raport strâns între capacitatea de adaptare a copilului la programul scolii şi educaţia primită de copil în familie.

Aspectele evidenţiate constituie doar câteva argumente care impun ca educaţia şcolară să aibă la bază un parteneriat activ şi eficient între părinţi şi instituţia şcolară – cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei şcolare .

Parteneriatul constituie o formă de colaborare şi cooperare între instituţii şi persoane care urmăresc realizarea aceluiaşi scop, o încercare de sincronizare şi armonizare a cerinţelor mai multor factori educativi în vederea realizării unor interese comune. Instituţiei preşcolare îi revine rolul coordonator în cadrul relaţiei de parteneriat cu familia. Acest rol derivă din faptul că grădiniţa este o instituţie specializată, cu cadre didactice pregătite pentru realizarea sarcinilor educaţiei preşcolare .

Preocupată de sporirea capacităţii de implicare a părinţilor în demersul formativ-educativ am demarat, în anul şcolar trecut, programul de parteneriat educaţional cu părinţii : „ PENTRU COPII ŞI ÎMPREUNĂ CU EI”.

Implicând nemijlocit părinţii în activităţi şi acţiuni realizate atât la nivelul grupelor cât şi la nivelul unităţii am reuşit să-i cointeresăm în îmbunătăţirea bazei didactico-materiale a grădiniţei .

Urmarea acestui demers a fost reamenajarea spaţiului de joc al grupei, amenajarea unui „Colţ al păpuşii” cu dotări moderne şi deosebit de atractive pentru copii, dotarea cu un număr de două calculatoare, un TV, un aparat video, o combină audio şi diverse materiale didactice .

Consultaţi în alegerea opţionalelor şi în unele probleme cu care m-am confruntat, părinţii s-au simţit parteneri direcţi în activitatea de educare a propriilor lor copii şi s-au implicat şi purtat ca atare.

Reuşita activităţii instructiv-educative este condiţionată de cunoaşterea, susţinerea şi întărirea venită din partea familiei. Am derulat şedinţe de tipul meselor rotunde, dezbateri şi informări cu scopul familiarizării părinţilor cu modalităţile de extindere şi exersare a procesului de învăţare şi acasă.

De un real succes în rândurile părinţilor s-au bucurat acţiunile de genul „Zilele porţilor deschise”. Participarea directă, alături de copii la activităţile derulate a fost un prilej de satisfacţie atât pentru copii, cât şi pentru părinţi şi pentru mine. Aceste activităţi au darul de a dezvolta la părinţi sentimentul apartenenţei la program, de a-i familiariza cu modul de desfăşurare a unor activităţi zilnice, de a-i ajuta în derularea unor demersuri de extindere şi exersare a procesului de învăţare şi acasă. Prezenţa părinţilor la activităţile curente desfăşurate de către copil este la început un fapt festiv, dar devine pe parcurs un fapt firesc şi deloc perturbator.

Activităţile extracurriculare sunt deosebit de importante în educarea copiilor şcolari. Antrenând părinţii în pregătirea şi desfăşurarea unor astfel de activităţi munca profesorului este substanţial diminuată, iar părinţii se simt valorificaţi, talentele şi cunoştinţele lor fiind fructificate . Urmărindu-şi propriu copil în timpul unor situaţii variate de interacţiune zilnică, părinţii au posibilitatea să cunoască unele dificultăţi de integrare a copiilor în colectivul clasei sau în programul scolii.

Pentru că este foarte important ca părinţii să fie la curent mereu cu progresele pe care le obţin copiii în activităţile zilnice am practicat metoda mesajelor scrise. Această metodă se adresează,de regulă, părinţilor care din motive diverse vin mai rar la scoala. Această metodă mi-a oferit prilejul de a înştiinţa părinţii despre unele realizări ale copilului, sunt adesea modalităţi de adresare a unor mulţumirii familiei pentru implicarea activă în derularea unui proiect sau a unui alt demers la care educatoarea i-a solicitat. Părinţii utilizează şi ei această modalitate aducând la cunoştinţa profesorului unele relaţii, observaţii sau înştiinţări.

Relaţia de parteneriat scoala-familie se bazează, în primul rând pe asigurarea unei condiţii de bază : cunoaşterea de către cadru didactic a familiei copiilor, a caracteristicilor ei , a potenţelor educative de care dispune.

În vederea cunoaşterii mai multor aspecte ale vieţii de familie am urmărit cunoaşterea familiei copilului sub diverse aspecte : încadrarea în muncă, tipul de relaţii dintre părinţi, natura relaţiilor dintre copiii şi părinţi, modul de exercitare al autorităţii în cadrul familiei etc.

Cunoaşterea familiilor a îmbrăcat forme variate : chestionare, vizite la domiciliul copiilor, şedinţe, antrenarea părinţilor în activităţi organizate în grădiniţă.

O atenţie sporită am acordat stabilirii unui program comun de educaţie în scoala şi în familie. Fără stabilirea unui sistem unitar de cerinţe în scoala şi în familie, colaborarea dintre cei doi factori educaţionali ar rămâne fără rezultatele scontate. Am încercat să conving părinţii că cerinţele care stau în faţa şcolarilor trebuie continuate în familie.

De multe ori părintele se află în situaţia de a nu şti care este modalitatea cea mai recomandată de intervenţie în raporturile sale cu copilul. Apelând la cadru didactic pentru un sfat, părintele speră să găsească rezolvare la dilema sa. Rolul cadrului didactic nu este acela de a se substitui consilierului, dar atunci când acesta nu există este firesc ca părintele să poată apela la sprijinul cadrului didactic.

În vederea informării părinţilor, a achiziţionării de către aceştia a unor informaţii şi cunoştinţe referitoare la dezvoltarea copiilor am amenajat la nivelul unităţii un centru de informare şi de consiliere a părinţilor. Studiind articolele care le sunt supuse atenţiei părinţii au prilejul de a-şi

îmbunătăţi relaţia cu copiii şi sunt încurajaţi în promovarea unei atitudini corecte şi moderne în educarea copiilor.

Rezultatele derulării programului „Pentru copii şi împreună cu ei” s-au făcut simţite în întregul proces didactic din scoala. Evaluarea programului s-a realizat în două moduri:

informal printr-un proces continuu de feed-back realizat prin discuţii permanente cu părinţii, aprecieri din partea lor, critici şi sugestii;

formal prin utilizarea tehnicii chestionarului aplicat părinţilor, constând în întrebări referitoare la activităţile desfăşurate.

Urmare a acestei evaluări am solicitat părinţii să adreseze propuneri şi recomandări pentru îmbunătăţirea activităţii de parteneriat familie – scoala, urmând ca pe viitor programul să fie reluat în condiţii îmbunătăţite..

Programul Naţional de educaţie a părinţilor „Educăm aşa !” a fost primit cu mult interes şi s-a bucurat de un real succes în rândul părinţilor. Părinţii care au participat la cursuri şi-au reevaluat modul de intervenţie în raporturile lor cu copiii, au încercat să transpună în practică abilităţile dobândite pe parcursul cursului . Desfăşurarea cursurilor de educaţie a părinţilor a dus şi la cunoaşterea mai bună a părinţilor, la întărirea relaţiei dintre cadur didactic şi părinţi.

Indiferent de forma pe care o îmbracă , colaborarea dintre familie şi scoala trebuie să respecte anumite principii deontologice care au darul apropierii dintre cei doi factori decisivi în educarea şcolarului :

Să fie o comunicare bilaterală clară, sinceră şi consistentă care să urmărească binele copilului şi să abordeze cât mai realist situaţiile ;

Acceptarea fiecărui părinte şi considerarea lui ca un partener important în formarea copilului;

Asigurarea unei comunicări eficiente, constructive şi bazată pe confidenţialitatea asigurată de către cadru didactic ;

Nediscriminarea asigurată de respectarea identităţii culturale, sociale, etnice şi religioase a tuturor partenerilor .

Toţi copiii beneficiază de pe urma unei relaţii parteneriale pozitive dintre familie şi scoala. Colaborările cu părinţii, indiferent de forma pe care o îmbracă, au darul de a asigura succesul fiecărui copil, de a ajuta copiii să se integreze mai uşor într-o comunitate de orice fel.

Din implicarea părinţilor în activităţile derulate au de câştigat, în egală măsură, părinţii, copiii şi cadru didactic.

Avantajele copilului : o interesul pe care părinţii îl acordă realizărilor pe care copilul le are în scoala este

o confirmare a dragostei şi aprecierii de care se bucură din partea părinţilor;o copilul se va simţi mai sigur pe sine atunci când va trăi mândria de a-şi vedea

părinţii în spaţiul scolii, atunci când munca şi reuşitele sale de zi cu zi vor fi apreciate de cei dragi;

Avantajele părinţilor care decurg din implicarea acestora în activitatea scolii:o părinţii se pot bucura de şansa de a fi aproape de proprii copii, de a-i înţelege

mai bine, de a-i cunoaşte mai bine şi de afla modul în care se comportă proprii copii într-un mediu diferit de cel din familie;

o se iveşte oportunitatea cunoaşterii altor părinţi care au copii de aceeaşi vârstă, care au aceleaşi preocupări şi care întâmpină aceleaşi şi probleme;

o părinţii au prilejul să cunoască munca cadrului didactic,achiziţiile acumulate de copil în grădiniţă;

Avantajele cadrului didactic :

o apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei vom cunoaşte mai bine familia de provenienţă a copilului, vom cunoaşte mai bine copiii şi relaţiile dintre copii şi părinţi, nevoile, preocupările, tradiţiile şi obiceiurile acestora;

o numai apropiind părinţii de activitatea din grădiniţă putem aştepta sprijin şi înţelegere în rezolvarea unor probleme ale scoliii;

o educatoarea are prilejul realizării unor dialoguri familiale, deschise, bazate pe încredere ,respect şi confidenţialitate;

Copilul aparţine familiei şi activităţile educative desfăşurate de şcolari în scoala devin eficiente numai în măsura în care familia cunoaşte şi sprijină aceste activităţi care vizează dezvoltarea copilului sub toate aspectele personalităţii sale.

Scoala este o instituţie care are rolul de a oferi sprijin educativ pentru copii şi părinţi, ea este terenul unor demersuri educative din care are de învăţat şi trebuie să se simtă valorizat fiecare beneficiar – copil, părinte şi cadru didactic. Cultivarea unor relaţii parteneriale între scoala şi familie, în sprijinul educării copilului şcolar constituie cheia succesului viitor în adaptarea şcolară, este un salt important către o educaţie modernă, deschisă şi flexibilă.

Conceperea şi realizarea proiectelor de parteneriat educaţional cu familia este o provocare la care noi, educatoarele trebuie să răspundem demonstrând competenţe specifice managementului de proiect.

CAPITOLUL IV

IV.1. PARTENERIATUL CU COMUNITATEA

Motto:,,Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi . Îl educaţi în fiecare moment al vieţii voastre…..”

A.Makarenco

Educaţia este procesul prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalităţii umane.Ea constituie o necesitate pentru individ si pentru societate.Prin urmare,educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umana:,,omul nu poate deveni om decât prin educaţie”,spunea Kant.Educaţia pe care copilul o primeşte, desigur ,in familie ,in grădiniţă si de la comunitate .

Parteneriatul educaţional este forma de comunicare ,cooperare si colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional.

Parteneriatul educaţional se realizeaza între:

Instituţiiile educaţiei:familie,şcoala si comunitate; Agenţi educaţionali copii,părinţi,cadre didactice ,specialişti în rezolvarea unor probleme

educaţionale(psihologi,consilieri,psiho-pedagogi,terapeuti,etc); Membrii ai comunitaţii cu influenţă asupra creşterii,educării si dezvoltării

copilului(medici,factori de decizie,reprezentanţii bisericii,ai poliţiei,etc) Programe de creştere,ingrijire si educare a copilului; Forme de educaţie în anumite perioade

Parteneriatul cu familia urmareşte:

Informarea familiei in legătura cu mandatul scoliii,valorile promovate si cerinţele de funcţionare ,drepturile si obligaţiile familiei;

Cooptarea părinţilor ca parteneri egali în orice decizie care priveşte copilul; Implicarea familiei in activităţile din diferite programe derulate în scoala (realizarea de

materiale didactice ,întreţinerea si amenajarea unor spaţii); Informarea si formarea părinţilor ,prin diferite mijloace cu privire la nevoile şi drepturile

copilului,tehnici de îingrijire ,educaţie pentru sănatate; Organizarea de reuniuni regulate prin informarea reciprocă asupra evoluţiei copiilor; Antrenarea părinţilor în susţinerea intereselor scolii si în informarea comunităţii asupra

reuşitelor pentru a intra în acţiunile de dezvoltare a unităţii;

Includerea ritualurilor familiale ,a specificului cultural în cadrul abordării personalizate a copilului.

Astfel,Scoala Speciala Valea Mare ,se poate mândri cu faptul ca tot timpul a fost solicitată de părinţi în înscrierea copiilor lor în această unitate ,tinând cont de faptul că scoala are program normal.Cooptându-i ca parteneri in procesul educativ ,părinţii sunt informaţi despre valorile promovate de invăţământul şcolar ,fiind beneficiari direcţi ai achiziţiilor de ordin educaţional al propriilor copii.

Parteneriatul cu familia are o deosebita importanţă in realizarea unei relaţii eficiente dintre aceasta si scoala prin conştientizarea rolului climatului educativ sănatos in dezvoltarea copilului.

Aceste obiective se realizează printr-o gamă largă de activităţi cum ar fi :întâlniri de lucru,expuneri,dezbateri,expoziţii cu lucrări ale copiilor ,activităţi demonstrative,consiliere ,serbări ,etc.

Pornind de la ideea că preşcolarul trebuie scos de câte ori este posibil din atmosfera obişnuita a scolii pentru a intra in relaţie cu semenii si mediul înconjurator ,in scoala noastră se îmbină armonios activitatea curriculară cu cea extracurriculară..

Deseori realizăm vizite ,plimbări ,pe străzile din jurul unităţii ,în parcul din vecinatate”Mihail Sebastian”,vizionări de spectacole de teatru,circ la “ Circul Globus”sau o zi de distracţie la “Balonul Copiilor”.

Aceste activităţi contribuie la educaţia si pregătirea social-civică a copiilor-cunoaşterea oraşului natal ,obiective economice si administrative ,social –culturale ,tradiţii si obiceiuri religioase ,dar si formarea unor deprinderi de conduită civilizată atat de utile si necesare viitorului cetăţean.

Concret dintre multiplele modalităţi de colaborare a scoli cu familia putem menţiona:

Şedinţele cu părinţii –care oferă ocazia de a se întruni ca grup Consultaţiile individuale –care oferă posibilitatea să discutăm şi să analizăm cauzele

diferitelor manifestări ale copilului: Participarea părinţilor pe parcursul unei zile la desfăşurarea activităţilor derulate în

grădiniţă “Ziua porţilor deschise “-părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al copilului ,deprinderile însuşite,prietenii acestuia.

Expoziţia cu lucrări –prilej de a-i familiariza cu date despre evoluţia copilului Sărbătorirea zilei de naştere . Serbările şcolare sunt o modalitate ca părinţii să interacţioneze ,să evalueze

performanţele copiilor ,să se implice în organizarea acestor activităţi .Parteneriatul dintre scoala si familiile copiilor ,desfăşurat în termeni amiabili oferă un mediu propice influenţării pozitive în ceea ce priveşte educarea copilului ..

Fiecare copil are caracteristici,interese, abilităţi şi cerinţe unice ,fiecare are propriul sistem de valori pe care şi-l asimilează şi structurează în funcţie de mediul său familial ,nevoile ,aspiraţiile sale.Pentru ca educaţia să aibă un sens ,atunci trebuie concepute acele sisteme educaţionale si implementate acelor programe care să ţină seama de extreme ,de marea diversitate a acestora.Conştientizarea egalităţii şanselor pentru o viaţă mai bună, prin înţelegerea faptului ca suntem la fel tocmai uniţi prin ceea ce fiecare avem unic în noi a fost un scop urmărit si realizat ,cu ecou în sădirea încrederii în sine şi în propriile forţe pentru fiecare copil.

Valorificarea fiecărui copil,tratarea lui ca persoană unică ,reprezintă un mijloc care sprijină şi întăreşte ideea că învăţarea ,sub toate diversele sale forme ,este mult mai eficient organizată tocmai cultivând diversitatea copiilor.

Pe lânga familie ,comunitatea este o altă sursă de sprijin si învăţare .Copii învaţă în fiecare zi despre oameni si locuri din comunitatea lor atunci când merg în vizite,plimbări.De aici decurge necesitatea parteneriatelor cu alte instituţii ,şcoli şi instituţii comunitare.

Se recunoaşte tot mai mult influenţa şi a altor instituţii din comunitate asupra informării si formării copilului.

La nivelul scolilor au loc activităţi cu conţinut religios .Copiii participă de sărbători la slujbele religioase împartăşindu-se.Ei sunt entuziasmaţi si participă cu mare plăcere la sărbatorile religioase de Crăciun şi Sfintele Paşti ,valorificându-se în acest fel si valorile tradiţionale.

Biserica completează opera educativă începută de părinţi şi se dovedeşte o modalitate complementară a instituţiilor de învătământ în materie de formare spirituală ,de educaţie morală ,de activism cetăţenesc.

Scolarii au posibilitatea de a asimila cunoştinte de ordin religios (rugăciuni,povestioare religioase,pilde).Li se transmit convingeri,sentimente şi atitudini de iubire ,respect;formarea deprinderilor de a se închina ,de a folosi unele obiecte religioase şi de a săvârşi fapte bune ,astfel se formează de la cea mai fragedă vârsta un viitor bun creştin,capabil de a cunoaşte si de a vedea valorile societăţii.

De asemenea ,colaborarea cu poliţia,este marcată prin activităţi susţinute de poliţişti ,prin educaţia rutieră.Parteneriatul încheiat între scoala noastra si poliţia rutieră vizează formarea unor deprinderi civilizate pe stradă ,cunoaşterea indicatoarelor de circulaţie ,înţelegerea respectării lor si a rolului poliţistului in dirijarea circulaţiei.

În cadrul proiectului se vor desfăşura activităţi cu titlul :”Stop pe roşu ,treci pe verde”având ca obiectiv cunoaşterea culorilor semaforului ,”Brigada piticilor”-poezioare pe teme rutiere.

Primăria este de asemeni un alt factor care sprijină instituţiile şcolare .Antrenarea reprezentanţilor comunităţii face obiectul unei colaborări directe ,primăria implicându-se direct in reabilitarea scolii,dar si la diverse activităţi cu ocazia zilei de Moş Nicolae sau de 1 Iunie.,prilej cu care a cunoscut direct munca profesorilor ,implicarea părinţilor în activităţile educative si competiţionale.

Din aceste tipuri de activităţi si întâlniri se creează condiţiile psihologice instituţionale si materiale pentru a facilita legatura organică între şcoală şi comunitatea locala.

Scoala valorizează copilul si copilăria si reprezintă o resursă pentru comunitate ,semnalând problemele cu care se confrunta familiile,situaţiile de risc ,de criză,existenţa unor cazuri de abuz sau neglijare.

Fiecare persoană care lucrează in scoala, precum si părinţii ,vor identifica potenţiali parteneri comunitari (vecini,preot,bibliotecar)care să contribuie la dezvoltarea programului din scoala si eventual ,să devină persoane de spijin pentru perioadele grele din unele familii.

Prin toate aceste proiecte s-au căutat soluţii pentru a situa scoala într-un sistem existential ,încât să fie utilă societăţii ,dar şi privită pe măsura investiţiilor şi speranţelor.

Colaborarea dintre instituţia de învaţământ –familie-comunitate presupune o comunicare efectivă şi eficientă ,o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiuni când este vorba de interesul copilului.

Având în vedere că fiecare copil trebuie să beneficieze de educaţie conform particularităţilor sale se va încerca o colaborare continuă scoala-familie-comunitate pornind de la faptul că vârsta şcolară concordă cu perioada de formare a personalităţii copilului.

Şi aşa cum spunea Ion Vulcanescu “Pentru fiecare familie bijuteria cea mai de pret este copilul”.

IV.2 IMPORTANŢA ŞI EFECTELE PROIECTULUI DE EDUCAŢIE RUTIERĂ CA PRIORITATE ÎN CIVILIZAŢIA CONTEMPORAN

Construirea parteneriatelor reprezintă o necesitate în munca de educare şi dezvoltare a copilului în comunitate. Noul Curriculum pune un accent deosebit pe desfăşurarea unor activităţi în parteneriat educaţional, creându-se, astfel, oportunităţi de comunicare şi conlucrare în vederea atingerii unui scop comun. Munca în parteneriat permite o organizare mai bună a întregului proces educativ. Comunicarea şi colaborarea permanentă între partenerii împlicaţi într-un proiect educaţional se face în avantajul copiilor, constituind un model de comportament pentru aceştia. Nevoia de sprijin din partea comunităţii m-a determinat să închei, în cadrul Proiectului educaţional de educaţie rutieră „Strada este ca o carte”, o serie de protocoale de parteneriat (cu şcoala din apropiere, cu poliţia rutieră, cu părinţii copiilor) pentru a atrage oportunităţi care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a procesului de educaţie rutieră şi la creşterea calităţii acestuia. Motivată de necesitatea unei educaţii rutiere în rândul preşcolarilor (determinată de numărul mare de accidente rutiere cu pierdere de vieţi omeneşti, în special ale copiilor) şi de prevederile noului Cod Rutier care nu mai disculpă de vină pietonii care traversează prin locuri nepermise, alegerea acestei teme de proiect educaţional a oferit oportunitatea fiecărei persoane implicate pentru acumularea de cunoştinţe, atitudini, priceperi şi deprinderi necesare protejării vieţii prin educarea comportamentului civic rutier.

Componentă a vieţii cotidiene, circulaţia pe străzi, şosele, drumuri, necesită o sumă de cunoştinţe,un sistem de priceperi şi deprinderi, un stil de comportare cu care fiinţa umană trebuie să se familiarizeze de la o vârstă fragedă.Deseori greşelile de comportament din circulaţie au ca urmare provocarea unui accident. Mulţi pietoni au o comportare greşită şi cunoştinţe deficitare cu privire la regulile de circulaţie, sau îşi dau foarte puţin seama de riscurile pe care şi le asumă.

Analiza accidentelor de circulaţie a condus la ideea că acestea îşi au cauza în atitudinea incorectă a participantului la trafic faţă de situaţiile de circulaţie. Numai cunoscând şi respectând regulile de deplasare pe drumurile publice pietonul conştientizează că există o ordine în folosirea colectivă a drumurilor publice.

Adaptarea omului la circulaţie se realizează printr-un proces continuu de învăţare şi instruire, început chiar din copilărie.Faptul că în multe accidente de circulaţie sunt implicaţi copii, demonstrează necesitatea ca instruirea şi educarea lor atentă precum şi supravegherea şi îndrumarea în trafic să devină o prioritate pentru cadrele didactice din grădiniţe dar şi pentru reprezentanţii poliţiei rutiere care au sarcini specifice.

Copilul este fascinat de realitatea exterioară şi, prezentându-le într-un mod adecvat obligaţiile şi îndemnurile referitoare la normele de circulaţie, demonstrând pe viu, prezentând exemplele altora accesibil şi veridic, putem atinge resorturile emoţionale care conduc la comportamente adecvate situaţiilor concrete în care este pus.

Odată stabilite scopurile proiectului, partenerii implicaţi, obiectivele pentru preşcolari, pentru cadrele didactice, pentru părinţi, pentru poliţia rutieră şi alţi factori educaţionali, mi-am propus să desfăşor la scoala, cu grupa de copii pe care o conduc, o suită de activităţi care să pună în practică regulile privind comportarea în circulaţie şi însuşirea unor cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi adaptate nivelului de vârstă preşcolară.

În acţiunile desfăşurate am avut, ca suport partenerial, o bună colaborare cu familiile copiilor, cu reprezentanţi ai poliţiei rutiere, cu şcoala din apropiere (patrula şcolară de circulaţie), cu reprezentanţi ai primăriei şi comunităţii locale.

Adresându-mă părinţilor, am constatat că educaţia rutieră fusese deja începută în familie iar la intrarea copilului în scoala acesta a făcut cunoştinţă cu noi cerinţe cu privire la deplasarea pe drumurile publice, în calitate de pieton, în contact direct cu circulaţia rutieră.

Pe parcursul derulării proiectului, părinţii copiilor au fost antrenaţi în anumite acţiuni care să ajute scoala să-şi îndeplinească rolul în educarea copiilor: asigurarea drumului spre grădiniţă cu respectarea normelor de traversare a străzii; exemplul adulţilor care-i însoţesc şi respectarea planului drumului spre şi de la grădiniţă până când copiii îl vor cunoaşte bine şi se vor deprinde cu el, în vederea obţinerii unei obişnuinţe şi a unei comportări corecte; procurarea unor mijloace didactice pentru educarea rutieră; consolidarea cunoştinţelor prin desele conversaţii pe teme rutiere şi explicarea verbală a situaţiilor de circulaţie rutieră întâlnite; asigurarea prezenţei copiilor la toate acţiunile propuse.

Parteneriatul cu familia mi-a permis să cunosc mai bine copiii, să descopăr noi tehnici de învăţare pentru a veni în ajutorul acelora care întâmpină dificultăţi. Parteneriatul cu părinţii a contribuit la creşterea prestigiului grădiniţei, aceştia cunoscând valorile promovate de grădiniţă în educaţia celor mici.

Participarea comună a părinţilor şi copiilor la activităţile de educaţie rutieră a reprezentat o contribuţie valoroasă la succesul de care s-a bucurat acest proiect educaţional. Părinţii s-au simţit valorizaţi, au înţeles că părerea lor contează în susţinerea şi desfăşurarea activităţilor propuse. Aceasta i-a stimulat în confecţionarea costumelor pentru programele artistice, în organizarea şi sponsorizarea diferitelor acţiuni ale proiectului. Părinţii au devenit mai implicaţi în educaţia copiilor lor, s-au stabilit prietenii şi relaţii de ajutor între ei.

Numeroasele jocuri pe teme rutiere desfăşurate în cadrul scolii, în condiţii de securitate şi în spaţii protejate au constituit exerciţii pentru a dobândi un anumit mod de comportare necesar în realitatea străzii. Copiii au primit cunoştinţe despre stradă şi participanţii la circulaţie sub forma unor povestiri, poezii, cântece, jocuri interactive şi distractive pe calculator, care i-au familiarizat cu elementele circulaţiei rutiere, însuşindu-şi astfel principalele reguli de folosire a drumurilor publice pentru evitarea unor accidente.

Colaborarea cu poliţia rutieră, în urma protocolului de parteneriat încheiat, a reprezentat un ajutor important în educaţia preventivă şi cultivarea comportamentelor civice, prin punerea la dispoziţie de surse ştiinţifice în conformitate cu legislaţia rutieră în vigoare, planşe, CD-uri, materiale video, indicatoare rutiere.

Deosebit de atractive au fost întâlnirile cu agentul de circulaţie care, folosindu-se de tehnica de calcul şi proiectare multimedia, a parcurs Programul Ministerului de Interne „Circulaţia pentru cei mici” (program avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării) într-o serie de activităţi educative în care au fost prezentate şi explicate pe înţelesul celor mici regulile de circulaţie rutieră referitoare la:

- traversarea părţii carosabile (locuri, indicatoare, marcaje, semafoare, etc.);- locuri de joacă (curţi, spaţii special amenajate, supraveghere);- folosirea rolelor ori a bicicletelor (locuri special amenajate, echipamente de

protecţie). Au fost dezbătute problemele ridicate de copii şi li s-a răspuns la întrebări.

Jocurile în curtea grădiniţei în care copiii au fost familiarizaţi cu semnele agentului de circulaţie simulând situaţii de traversare au fost atractive şi interesante.

Prezenţa repetată a agentului de circulaţie în mijlocul copiilor a avut un impact favorabil în derularea proiectului, crescând încrederea şi micşorând teama faţă de reprezentantul poliţiei atât la copii (aceştia înţelegând că poliţistul este prietenul copiilor) cât şi la adulţi (părinţii copiilor). Familiile copiilor au fost invitate la o întâlnire cu agentul de circulaţie care, printr-o prezentare multimedia a unor cazuri de accidente în care au fost implicaţi copii, a enunţat o serie de măsuri de protecţie a vieţii şi de preîntâmpinare a acestor evenimente nedorite.

Fiecare părinte a primit pliante cu sfaturi utile pentru ei şi copii, pentru a nu cădea victime accidentelor.

Participarea agentului de circulaţie la spectacolul de încheiere a proiectului a fost stimulativă pentru copii. Spectacolul a cuprins diferite momente artistice prezentate de copiii celor trei grupe implicate în proiect: scenete, dansuri tematice, poezii, cântece. Apoi s-a analizat modul în care copiii au participat la activităţile propuse şi cu toţii au primit diplome de „Bun pieton”.

Un alt element care a susţinut proiectul educaţional a fost Parteneriatul cu şcoala din apropiere.

În urma consultărilor reciproce, a nevoilor resimţite de ambii parteneri, s-a stabilit un acord între unităţile de învăţământ implicate, materializat prin încheierea unui protocol de parteneriat cu învăţătoarea şi şcolarii clasei a II-a, care a valorificat cunoştinţele, experienţa cadrelor didactice şi baza materială a celor două unităţi de învăţământ.

Scolarii au făcut cunoştinţă cu Patrula şcolară de circulaţie. Elevii şi-au descris uniformele şi indicatoarele folosite. A fost prezentat rolul patrulei şcolare de circulaţie şi, foarte important, cine poate face parte din patrula şcolară (elevii care cunosc foarte bine regulile de circulaţie). În alte întâlniri s-a realizat, la scoala, îndrumarea şcolarilor de către elevii din patrula şcolară (de exemplu,în cadrul activităţii de desen „Drumul de acasă la scoala” sau în cadrul jocului de mişcare „Stopul roşu”) şi fixarea semnificaţiei unor indicatoare rutiere şi a regulilor de circulaţie pietonală prin învăţarea unor cântece şi poezii. Exemplul pozitiv al elevilor i-a ajutat pe copii să conştientizeze importanţa cunoaşterii normelor de circulaţie şi educarea unor comportamente adecvate în obţinerea unui statut special în viaţa de şcolar, toţi dorindu-şi să poarte însemnele patrulei de circulaţie.

Un moment special în derularea proiectului l-a constituit participarea copiilor la Concursul de biciclete şi triciclete, desfăşurat pe terenul de sport al şcolii partenere, când aceştia au fost asistaţi şi ghidaţi de Patrula şcolară de la gimnaziu. Acţiunea a reunit toţi factorii educaţionali implicaţi în proiect: cadre didactice, părinţi, poliţia rutieră, autorităţi locale, sponsori. La concurs au participat copiii de 4, 5, 6, 8 ani (elevii clasei a II- a cu care am intrat în parteneriat). Toţi copiii înscrişi în concurs au primit diplome de participare şi un dar din partea sponsorilor. Premianţii au primit diplome, medalii şi premii în obiecte. Logistica acestui concurs am stabilit-o împreună cu profesorul responsabil cu circulaţia, educaţia rutieră, patrulă şcolară şi cu învăţătoarea clasei partenere în proiect.

Reprezentanţii comunităţii au fost antrenaţi şi au participat cu entuziasm la luarea unor decizii privind sponsorizarea activităţilor desfăşurate, le-au susţinut şi au ajutat la remedierea unor aspecte negative, greutăţi cu care ne-am confruntat.Prin fondurile alocate de către primărie pentru lucrările de modernizare, s-a creat un cadru adecvat pentru desfăşurarea în bune condiţii a momentelor artistice cu teme rutiere din spectacolul final al proiectului iar copiii care au participat la concursul de triciclete şi biciclete au fost răsplătiţi cu dulciuri, jucării, cărţi.

Toate aceste parteneriate au adus cu ele un ajutor real deoarece responsabilităţile au fost împărţite între partenerii de proiect (educatori, părinţi, poliţie rutieră, şcoală, reprezentanţi ai primăriei şi comunităţii), aceştia fiind şi beneficiarii lor.

Prin participarea la activităţile proiectului educaţional de educaţie rutieră şi prin parteneriatele încheiate, copiii s-au simţit mai integraţi în comunitate, înţelegând că, dacă respectă regulile de ordine civică şi rutieră, fiecare contribuie la bunul mers al colectivităţii. Copiii au învăţat să fie mai solidari în realizarea acţiunilor comune, dar şi mai împăciuitori, toleranţi, acceptând cu onestitate succesul colegului, prin atitudinea lor contribuind, în perspectivă, la reducerea problemelor sociale şi ale comunităţii din care fac parte

IV.3. PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ÎNTRE

SCOALA SPECIALA VALEA MARE-STEFANESTI ŞI

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PITESTI

”FOCUL – PRIETEN SAU DUŞMAN?”

Parteneriatul educational “Focul – prieten sau dusman?”

incheiat intre Scoala Speciala Valea Mare si Inspectoratul pentru Situatii de

Urgenta Pitesti s-a desfasurat in perioada septembrie 2009/ iunie 2010 si a

avut ca obiective:

Să cunoască unele norme de prevenire a incendiilor; Să conştientizeze că nu au voie să se joace cu focul; Să ştie care sunt efectele benefice şi dăunătoare ale focului; Să cunoască modul în care trebuie să bandajeze o arsură; Să cunoască modul de intervenţie al pompierilor în stingerea

incendiilor. Coordonatorii proiectului: Pavaloiu Violeta – Director

SC.Sppeciala Valea Mare si prof,itineranr Anghel Ioana Madalina cat si

Romeo Popescu – reprezentantul Inspectoratului pentru Situatii de

Urgenta au stabilit scopului parteneriatului, strategiile de dezvoltare,

obiectivele, resursele umane si materialele si au intocmit calendarul de

activitati.

In derularea parteneriatului au fost antrenate 5 clase de copii

de la Scoala Speciala Valea Mare,sub indrumarea directorului,dirigintilor

Activitatile s-au desfasurat conform calendarului de

activitati. Cele doua unitati au colaborat permanent si au facut in cadrul

vizitelor diverse schimburi de opinii.

In cadrul parteneriatului au fost implicati si parintii, care au

insotit copiii la activitatile ce s-au desfasurat la cele doua unitati.

Partenerii au considerat ca proiectul si-a atins scopul si au

propus continuarea colaborarii in cadrul parteneriatului.

EDUCATOARE : Coordonatori

parteneriat :

Pistol Bicuta, Radulescu Nina, Comaneci Titina,

Ciutescu Iuliana, Banescu Irina, Popescu Romeo,

Sporis Mirela, Baluta Mihaela, Bica Andra,

Popescu Maria, Fita Narcisa Anghel Ioana Madalina

IV.4. ”PRIETENUL MEU - POMPIERUL?”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ÎNTRE

SCOALA SPECIALA ŞI

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PITESTI

În baza prevederilor art. 133 din Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 36, alin. (1) şi (2) din Legea protecţiei civile nr. 481/2004, modificată şi completată prin Legea nr.212/2006 şi ale art. 18, lit.f) din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumite în continuare părţi, încheie Protocolul privind pregătirea în domeniul protecţiei civile a copiilor, elevilor şi studenţilor din învăţământul naţional preuniversitar şi superior, denumit în continuare Protocol.

ARGUMENT

După cum se ştie, meseria de pompier face parte din rândul meseriilor periculoase, care presupun acţiuni spectaculoase, în acest caz, de salvare a oamenilor sau a bunurilor materiale din incendii, acţiuni care presupun un curaj deosebit din partea celor care o practică şi implicit admiraţie din partea copiilor şi nu numai a lor.

Se ştie că, la această vârstă, copiii învaţă cu plăcere şi implicare, având larg dezvoltate interesele de cunoaştere, iar gândirea acestora se dezvoltă pe linia prelucrării active, analitice a datelor realităţii nemijlocite. Copilul simte plăcerea conversaţiei, planul său mental e relativ bogat, gândirea activă, iscoditoare care surprinde cu uşurinţă relaţiile dintre fenomene şi succesiunea lor cauzală, dispune de numeroase reprezentări, o imaginaţie bogată, o memorie complexă, dar şi capacităţi active de a le folosi.

Am hotărât, aşadar, împreună cu părinţii acestor copii, demararea proiectului de parteneriat Focul – prieten sau duşman?

SCOP

Scopul pentru care se încheie Protocolul îl reprezintă asigurarea pregătirii unitare la nivel naţional a copiilor, pentru formarea unui comportament adecvat în cazul producerii situaţiilor de protecţie civilă.

OBIECTIVE GENERALE

Cunoaşterea formelor de manifestare a principalelor tipuri de risc, a măsurilor de protecţie, precum şi a modului de acţiune şi comportare în situaţia producerii lor;

Receptarea şi respectarea unor norme de prevenire a incendiilor; Cunoaşterea de către copii a mijloacelor de intervenţie pentru

stingerea incendiilor; Implicarea părinţilor şi a comunităţii locale în viaţa grădiniţei; Formarea unor valori şi atitudini concentrate pe grija pentru viaţa

personală şi a celorlalţi ; Familiarizarea copiilor cu efectele benefice şi dăunătoare ale focului.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

Să cunoască unele norme de prevenire a incendiilor; Să recunoască uniforma de pompier; Să conştientizeze că nu au voie să se joace cu focul; Să ştie care sunt efectele benefice şi dăunătoare ale focului; Să cunoască modul în care trebuie să bandajeze o arsură; Să cunoască modul de intervenţie al pompierilor în stingerea

incendiilor.

DESCRIEREA PROIECTULUI :

Parteneriatul se desfăşoară pe parcursul unui an şcolar, cu posibilitate de prelungire, perioadă în care preşcolarii vor învăţa care sunt mijloacele de intervenţie pentru stingerea incendiilor, se vor familiariza cu efectele benefice şi dăunătoare ale focului, etc.

Activităţile propuse spre realizare pot fi modificate pe parcursul proiectului, cu acordul ambelor părţi, în beneficiul copiilor.

GRUP ŢINTĂ

Scoala Speciala Valea Mare, profesori, părinţi.

OLIGAŢIILE PARTENERILOR

a) Scoala Speciala Valea Mare asigură desfăşurarea activităţilor instructiv–educative şi practic-aplicative în domeniul protecţiei civile;

b) Asigură, la nivel central şi teritorial, în parteneriat cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Pitesti, pregătirea cadrelor didactice în vederea desfăşurării activităţilor planificate în domeniul protecţiei civile;

c) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Pitesti elaborează, independent sau în parteneriat, manuale, broşuri, pliante şi alte materiale documentare cu tematică specifică şi le difuzează unităţii de învăţământ;

d) Planifică semestrial activităţile practice de simulare a unor situaţii de protecţie civilă;

e) Analizează, semestrial la nivelul inspectoratului şcolar, modul de organizare şi desfăşurare a pregătirii în domeniul protecţiei civile; h) coordonează, sprijină şi controlează inspectoratul şcolar şi unitatea de învăţământ privind desfăşurarea activităţilor de pregătire în domeniul protecţiei civile.

DURATA

Parteneriatul se va desfăşura pe următorii 3 ani 2010-2013, cu precizarea că la începutul fiecărui an şcolar se va ataşa un nou calendar de activităţi.

LOCUL DESFĂŞURĂRII

Stabilit de comun acord.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR

Nr.Crt.

Data desfăşurării

Activitatea Locaţia

1. Septembrie Lansarea proiectului educaţional

„Ziua Pompierilor” ”- activităţi demonstrative

Vizită la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

2. Octombrie „Ziua Internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor

naturale”- activităţi demonstrative

Vizită la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

3. Noiembrie „Focul – prieten sau duşman”Vizita pompierilor în grădiniţă şi simularea unei evacuări în caz de incediu la grădiniţă

Sc.Speciala Valea Mare

Curtea scolii

4. Decembrie „Prietenul meu - pompierul”Observarea costumaţiei

Sc.Speciala Valea Mare

5. Ianuarie „Prezentarea unui material în ppt despre foc(reguli, tipuri de

foc, aprinderea şi stingerea focului)”

Sc.Speciala Valea Mare

6. Februarie „Ziua Portilor deschise”Vizita prescolarilor la ISU cu

ocazia „Zilei Protectiei Civile”

Vizită la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

7. Martie „E incendiu – Ce să fac?”Concurs aplicativ

Curtea scolii Sc.Speciala Valea

Mare

8. Aprilie „ Bandajăm prietenul ars”Convorbire, cărti de colorat

Vizita pompierilor în grădiniţă şi simularea unei evacuări în caz de incediu la grădiniţă

Sc.Speciala Valea Mare

Curtea scolii

9. Mai „Foc de tabără”Excursie

Pădurea din Parcul Naţional

10. Iunie „Aşa da, aşa nu !”Concurs

Sc.Speciala Valea Mare

RESURSE UMANE

Cadre didactice Elevii Părinţi, bunici Părinte pompier, asistentă medical

RESURSE MATERIALE

C.d.-uri, Calculator, Aparat foto, Fişe de evaluare, Carioca, Diplome.

RESURSE FINANCIARE

Autofinanţare

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR

Antrenarea copiilor în activităţile propuse; Elaborarea proiectelor acţiunilor.

EVALUARE ŞI MONITORIZARE

Fişe de evaluare Filmul desfăşurării proiectului.

ECHIPA DE PROIECT

Iniţiatori proiect : Director Pavaloiu Violeta

Prof. Anghel Ioana Madalina

VI.5. ”MICII ECOLOGIŞTI”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ÎNTRE SCOALA SPECIALA SI AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA

MEDIULUI

ARGUMENT

Protecţia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante

preocupări ale societăţii contemporane şi comportă trei aspecte importante:

prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie

ecologică şi păstrarea sau intreţinerea zonelor depoluate.

Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor,

instinctive. În plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor la o

vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa.

De aceeea, în educaţia realizată în scoala trebuie să pornim de la interesul

firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă, în

general, natura pentru ei. Totodata şi noi, cei ce avem misiunea de a-i educa

pe cei mici, să avem o conştiinţă ecologică bine conturată, pentru ca

acţiunile pe care le desfăsurăm să fie eficiente şi credibile în faţa copiilor.

Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee

simplă, dar eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea

copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea

omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apara singur, copilul

va realiza că trebuie să acorde ,,drept la existenţa” tuturor elementelor

mediului din jurul său.

SCOP

Construirea fundamentului conduitei ecologice, educarea dragostei

şcolarilor faţă de natură, a dorinţei de a contribui la păstrarea frumosului, la

educarea capacităţii de a ocotii şi respecta natura.

OBIECTIVUL PROTOCOLULUI

Organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni comune în cadrul

evenimentelor ecologice din Calendarul de Mediu.

OBIECTIVE

Stimularea curiozităţii copiilor şi a interesului pentru cunoaştere.

Orientarea gândirii spre înţelegerea cauyelor şi conexiunilor

existente între fenomenele naturii: înţelegere impactului negativ al

neglijenţei umane asupra naturii.

Formarea unor comportamente de protejare a mediului ( să nu

arunce gunoaie decât în locurile indicate şi special amenajate, sa

protejeze natura).

Formarea premiselor pentru înţelegerea corectă a relaţiilor om-

mediu inconjurător şi a interdependenţei dintre calitatea vieţii şi a

mediului.

GRUP ŢINTĂ:

Scoala Speciala Valea Mare, profesori, părinţi

OBLIGAŢIILE PARTENERILOR

Fiecare parte se angajează să sprijine şi/sau să participe la realizarea

acţiunilor celeilalte părţi, la solicitarea şi în limitele impuse de strategiile

proprii şi de propriile reglementări de organizare şi funcţionare;

Periodic, părţile se pot întâlni pentru a face schimb de informaţii şi

pentru a analiza modul de derulare a activitatilor, în vederea clarificării

aspectelor survenite pe parcursul derulării precum şi pentru accelerarea

implementării acestora.

DURATA

Parteneriatul se va desfăşura pe următorii 3 ani 2010-2013, cu precizarea că la începutul fiecărui an şcolar se va ataşa un nou calendar de activităţi.

PRINCIPII DE COLABORARE

Principiile care stau la baza prezentului protocol sunt: transparenţa,

iniţiativa, implicarea, colaborarea, voluntariatul, perseverenţa, echitatea,

competenţa, responsabilitatea, non-partizanatul în orice sens şi în orice

situaţie.

CALENDARUL ACŢIUNILOR

Nr.crt. Tema Data Modalităţi de realizare Locul desfăşurării

1. “Mâncând sănătos, creştem sănătoşi”

Ziua internaţională a alimentaţiei

Octombrie

2010

Desene, expoziţie,

activitate

gospodărească

Sala de clasă

2. “Oraşul copilăriei mele”

Ziua Internaţională a yonelor urbane

8 Noiembrie

2010

Observare, plimbare în

natură, vizită

Activitatea în natură

3. “Carnavalul costumelor ecologice”

Decembrie

2010

Confecţionarea şi

valorificarea

Sala de clasă

Sala de festivităţi

costumelor ecologice

4. “Semănarea şi răsădirea de flori în jardiniere şi ghivece”

Ianuarie

2011

Activitate casnică Sala de clasă

Sala de festivităţi

5. « Din nimic fac un joc mic » Concurs Naţional

« ECOINVENTATORII »

26 Februarie

2011

Confecţionări de

jucării şi machete

Sala de festivităţiSala de grupă

6. “Pădurea- Fereastră spre lume »Luna Pădurii

15 Martie-

15 aprilie

2011

Plantare flori, copaci,

observare,

dramatizări, expoziţie

Curtea grădiniţei.şi

spaţiile din jurul

grădiniţei. Pădure.

7. « Pământul planeta albastră » Ziua Pământului.

22 Aprilie

2011

Expozitie, poezii şi cântecele, plantare copaci şi flori..

Sala de festivităţi

Curtea scolii

8. « Plante şi animale ocrotite de lege »

Ziua păsărilor şi arborilor

10 Mai 2011 Expoziţie, realizarea

unui portofoliu,

postere

Sala de clasă şi sala de festivităţi

9. « Cei mai buni ecologişti » Ziua internaţională a mediului.

5 Iunie 2011 Vizită Grădina Botanică

MODALITĂŢI DE REALIZARE

Fiecare parte îşi stabileşte propriile strategii şi politici, în baza normelor

care le reglementează activitatea, potrivit interesului propriu.

Ambele părţi semnatare ale acestui Parteneriatl se angajează să colaboreze

îndeaproape, pentru stabilirea unor bune relaţii de cooperare.

MODALITĂŢI DE EVALUARE

Înregistrări video ale activităţilor, album foto.

Expoziţii şi portofolii cu lucrările realizate în cadrul proiectului.

Excursii, vizite, schimburi de experieţe.

RESURSE MATERIALE ŞI FINANCIARE :

Sponsorizări

Sprijin din partea parinţilor

Voluntariatul cadrelor didactice

RESURSE INFORMAŢIONALE

Diverse site-uri de mediu

Cd cu Managementul proiectelor

ECHIPA DE PROIECT

Iniţiatori şi coordonatori proiect : Director Pavaloui Violeta

Prof. Anghel Ioana Madalina

BIBLIOGRAFIE:

Capitolul I. : I.1. Bibliografie:

1. Neamţu, C., Gherguţ, A., Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2000;2. Şchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.3. Cucoş, C., Educaţia – dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, 2000;4. Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, Bucureşti, 2004. 5.Dima, S.(coord.), Copilăria- fundament al personalitatii, Imprimeria Coresi, Bucureşti, 1997

Capitolul II.. Bibliografie:

1. Neamţu, C., Gherguţ, A., Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2000;

2. Verza, E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Editura Universităţii Bucureşti, 1987;3. Bocancea, C., Neamţu, G., Elemente de asistenţă socială, Editura Polirom, 1999;4. Şchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.5. Neamţu, C. , Devianţa Şcolară – ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor, Editura Polirom, 2003;

Capitolul III.. Bibliografie

1. Şerbănescu, D. – Exemplul în educaţia copiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;

2. Stoian, M. – Abecedarul părinţilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972;

3. Nica, I. , Ţopa, L. – Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.

- Ecaterina, Adina, 2002, “Consilierea şi educaţia preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti ;- Adina, Bălan-Pescaru, 2004 “ Parteneriatul în educaţie”,Editura Aramis, Bucureşti;- Romiţă, Iucu, Emil, Păun, 2002, “Educaţia preşcolară în România”, Editura Polirom, Iaşi.- Alexandra, Mateiaş,(2003), ,,Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii “–ghid de parteneriat şi consiliere, Editura --Didactică şi Pedagogică,R.A., Bucureşti

Capitolul IV. : IV.1. Bibliografie

“Educaţia şcolară în România “-Romiţa Iucu,Emil Păun,Editura Polirom,2002

“Consilierea si educaţia şcolară”-Editura Aramis,2003