MANAGEMENTUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE

-seminar 2-

Planul de Management

ObiectivPlan de Management

acțiuni de conservare

acțiuni de conservare

acțiuni de conservare

Plan de Management = documentul care descrie si evalueaza situatia prezenta a ariei naturale protejate, defineste obiectivele, precizeaza actiunile de conservare necesare si reglementeaza activitatile care se pot desfasura pe teritoriul ariilor, in conformitate cu obiectivele de management

Principii care stau la baza elaborării planurilor de management

Managementul unei arii protejate poate fi foarte diferit, in functie de mai multi

factori, categoria IUCN din care face parte aria protejată, reprezentând

punctul de plecare pentru adoptarea unui anumit sistem de management.

Pentru Categoria I (Rezervaţie naturală strictă) managementul poate fi foarte

simplu, implicând prevenirea oricărei activităţi dăunătoare, dar pentru

celelalte categorii managementul este un proces complex, implicând mai

mult de un singur scop şi o mare varietate de grupuri de interes.

Astfel, se impune elaborarea unor documente care să specifice scopul ariei

protejate şi modalităţile de atingere a acestuia. Aceste documente pot fi

integrate în planuri generale de amenajare a teritoriului, sau pot fi

elaborate ca documente de sine stătătoare, denumite planuri de

management.

În forma cea mai simplă, planul de

management este un document care

exprimă clar scopul ariei protejate, de ce este

nevoie pentru atingerea scopului şi ce este

necesar să fie făcut pentru realizarea

acestuia.

Un plan de management trebuie să joace rolul

unui ghid, a unui instrument şi a unui

stimulent pentru ca echipa de management a

ariei protejate să lucreze eficient şi productiv

pentru realizarea unui scop clar.

Principalele motive care impun elaborarea unui plan de management sunt:

• furnizează informaţiile de bază şi descrierea sitului;

• identifică obiectivele şi managementul necesar pentru atingerea acestora;

• anticipează conflictele şi sugerează cele mai bune căi de rezolvare;

• implementează strategiile;

• identifică monitorizarea necesară pentru măsurarea eficacităţii

managementului;

• joacă rolul unui ghid pentru personal;

• oferă îndrumare privind sursele de finaţare şi susţinere;

• este un instrument de comunicare şi educaţie;

• furnizează îndrumare pentru dezvoltare şi pentru nevoile de planificare;

• promovează recunoaşterea valorilor ariei;

• defineşte cui i se adresează activitatea de planificare şi management.

Sarcinile uzuale în managementul modern al ariilor protejate sunt:

• Cercetare şi monitorizare ştiinţifică;• Cooperare cu guvernul şi agenţii;• Protejarea speciilor;• Protejarea şi restaurarea habitatelor;• Asigurarea de venituri şi strângere de fonduri;• Aplicarea legislaţiei;• Managementul turismului şi al vizitatorilor;• Furnizarea de facilitatăţi de recreere;• Promovarea participării în procesul decisional;• Asigurarea folosirii durabile a resurselor;• Managementul personalului, a bugetului şi a

resurselor;• Colaborarea cu comunităţile locale;• Monitorizarea speciilor şi a habitatelor;• Creşterea conştientizării publice şi comunicarea

de mesaje importante;• Monitorizarea comportamentului şi a atitudinii

vizitatorilor şi populaţiei locale;• Colaborarea cu organizaţiile guvernamentale şi

cu alţi factori de decizie.

Pentru ca planurile de management să funcţioneze, planificarea managerială trebuie să fie:

1. Realizată cu angajament: echipa trebuie să înţeleagă principiile şi scopul planificării şi să înţeleagă beneficiile pe care le aduce un plan de management.

2. Orientată spre aplicabilitate: planificarea managerială trebuie privită ca un proces aplicabil şi nicidecum ca realizarea unui produs final.

3. Elaborată local şi realizată participativ: cei care sunt responsabili de managementul ariei trebuie să fie implicaţi în scrierea planului de management.

4. Dimensiune adecvată: planul de management nu trebuie să fie lung pentru a fi

bun; mărimea sa trebuie să reflecte mărimea şi complexitatea ariei protejate.

Pentru o rezervaţie naturală simplă, de mici dimeniuni, un plan de câteva pagini

poate fi suficient.

5. Accesibilă utilizatorilor: planul de management trebuie să fie un document de lucru

clar şi accesibil, pe care atât echipa ariei protejate cât şi principalii factori interesaţi

să-l înţeleagă şi să-l poată folosi şi consulta în activităţile zilnice.

6. Adecvată: planul de management trebuie să reflecte pe cât posibil practicile şi procedurile folosite în mod curent. Planul poate introduce idei şi practici noi, dar dacă este perceput ca fiind prea radical sau aduce elemente ameninţătoare, este posibil să nu fie acceptat.

7. Adaptabilă: planul trebuie văzut ca un ghid ce oferă îndrumare spre ceea ce trebuie făcut. Deciziile din plan trebuie luate în funcţie de cele mai bune cunoştinţe, experienţe şi expertize disponibile în acel moment. Procesul de planificare trebuie astfel conceput încât să poată fi modificat şi ţinut la zi.

• Realistă: planul de management trebuie să definească şi să tindă spre soluţii ideale, dar el trebuie să fie conceput pentru a recunoaşte şi a face faţă realităţilor prezente.

• Durabilă: planul trebuie să includă componente ce îi pot asigura propria perpetuare şi relevanţă în timp.

• Oficială: planul de management trebuie să fie adoptat oficial de către administraţia ariei protejate, de către autorităţiile relevante şi de către grupurile cheie de factori interesaţi.

• Testată pe teren: planul trebuie să fie testat pe teren de către echipa de administrare şi parteneri, înainte de a fi complet legalizat.

Ciclul planificării manageriale

Concepte-cheie în elaborarea planurilor de management

1. Managementul adaptabilManagementul conservării naturii nu este o ştiinţă exactă, activitatea managerială fiind puternic influenţată de numărul mare de elemente variabile.

Apariţia şi impactul schimbărilor locale de scurtă durată (incendii, inundaţii) sau de lungă durată (schimbările climatice) este imposibil de anticipat şi de planificat.

Ţinând cont de aceste elemente variabile, la elaborarea unui plan de management, nu trebuie să presupunem că toate activităţile şi intervenţiile planificate vor conduce la rezultatele aşteptate. Dacă anumite acţiuni nu au efectul dorit, trebuie să putem schimba lucrurile “din mers” fără a afecta negativ scopul activităţii de management.

Managerul trebuie să monitorizeze continuu atât factorii externi, cât şi factorii de nesiguranţă şi să adapteze obiectivele în consecinţă. Astfel, un plan de management trebuie să aibă încorporată posibilitatea de adaptare şi modificare în funcţie de schimbările produse.

2. Participarea publică

• Participarea publică înseamnă asigurarea posibilităţii ca toţi cei care vor fi probabil

afectaţi în mod direct sau indirect de o acţiune sau intervenţie planificată prin planul

de management, să aibă posibilitatea de a-şi exprima părerile, cunoştinţele şi

experienţa.

• Participarea publică este un termen cu o largă arie de folosinţă, putând acoperi

diferite activităţi, de la simpla informare şi până la implicare activă în procesul de

decizie.

• Participarea publică se bazează pe credinţa că publicul informat, implicat şi ridicat la

nivel de partener va face alegeri mai bune şi va ajuta factorii de decizie să facă la

rândul lor alegeri mai bune.

• Abordările participative au devenit tot mai răspândite în conservarea şi

managementul ariilor protejate în ultimii ani, deoarece excluderea localnicilor din

procesul de decizie nu duce la soluţii acceptabile pe termen lung.

3. Factori interesaţi

• Abordarea participativă necesită implicarea unui larg spectru de persoane relevante

care au interes, adesea denumite generic factori interesaţi (termenul de “factori

interesaţi” provine din limba engleză, fiind traducerea cuvântului “stakeholders”).

• Factorii interesaţi sunt cei care au un interes direct, semnificativ şi specific într-o

anumită zonă sau asupra anumitor resurse naturale. Aceştia trebuie conştientizaţi de

interesul lor în managementul unei anumite zone sau al unor resurse naturale şi

trebuie implicaţi în investiţiile legate de resursele specifice zonei.

• În procesul de planificare, este important să se identifice din fazele iniţiale cine sunt

principalii factori interesaţi şi cum pot fi ei implicaţi în planificarea managerială.

4. Zonele şi zonarea

În general, ariile naturale protejate întinse pe suprafeţe mari sunt împărţite în zone de management, fiecare dintre ele punând accent pe un anumit tip de utilizare.

Exemple de tipuri de zone specifice ariilor protejate:

• -zonele de management din interiorul ariei protejate: zona centrală pentru conservare, zona de utilizare intensivă, enclave sau coridoare de folosinţă intensivă, enclave sau coridoare pentru dezvoltare etc.

• -zone de management care pot fi în interiorul sau în exteriorul ariei protejate: zona tampon, zona de tranziţie, zona de dezvoltare durabilă, zone ecologice, zone culturale, etc.

5. Monitorizarea şi folosirea de indicatori: având în vedere că planificarea

managerială este un proces continu şi că managementul trebuie să fie adaptabil,

este necesar să se poată măsura care este efectul acţiunilor prescrise în plan şi dacă

aceste acţiuni se combină în mod corespunzător pentru a se atinge obiectivele şi să

se realizeze scopul stabilit. Pentru aceasta este necesară utilizarea unor indicatori:

• Indicator de input: cantitatea de resurse investite într-o acţiune;

• Indicator de activitate: folosirea timpului şi a resurselor pentru îndeplinirea acţiunii;

• Indicator de output: produsul specific al unei acţiuni;

• Indicator de rezultat: rezultatele specifice acţiunii;

• Indicator de impact: consecinţele rezultatelor acţiunii.

Elaborarea planurilor de managementCAPITOLUL 1 INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1.1 Scurtă descriere a planului, scopului şi obiectivelor sale

1.2 Scopul şi categoria ariei protejate

1.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru plan

1.4 Procesul elaborării planului

1.5 Procedura de modificare şi actualizare a planului

1.6 Procedura de implementare a planului

CAPITOLUL 2: DESCRIEREA ARIEI PROTEJATE

2.1 Informaţii generale

2.2 Mediul fizic

2.3 Mediul biotic

2.4 Informaţii socio-economice şi culturale

2.6 Referinţe şi bibliografie

CAPITOLUL 3 SCOP, TEME ŞI OBIECTIVE

Scopul managementului Temele managementului (Exemle: Managementul speciilor şi habitatelor, Turism şi recreere, Conştientizare, Informare şi educare, Folosire durabilă, Dezvoltare comunitară, Monitorizare, etc)

Tema A Evaluarea/Justificarea Obiective Acţiuni

Temele B,C, D etc Evaluarea/Justificarea Obiective Acţiuni

CAPITOLUL 4 IMPLEMENTAREA

4.1 Priorităţi şi planificarea în timp

4.2 Resurse şi buget

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1.2 Scopul şi categoria ariei protejateAcestea vor trebui să fie în concordanţă cu Categoriile IUCN şi cele naţionale.

1.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru planPentru cele mai multe arii protejate există un cadrul legal şi administrativ.

Trebuie clarificat contextul legal şi administrativ în care va fi redactat planul şi procesul oficial prin care trebuie elaborat, aprobat şi legalizat.

• Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate.

• OUG 195/2005 privind protectia mediului aprobată de Legea 265/2006.• OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.• Ordinul 1948/2010 pentru aprobarea metodologiei de atribuire a

administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare şi a metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare.