I. INTRODUCERE

Republica Moldova are un mediu natural bogat din punct de vedere al diversității peisajelor

și al aspectului geomorfologic. În urma exploatării nechibzuite a acestor terenuri ele au început

să degradeze sau, altfel spus , în urma impactului antropic necontrolat toate componentele naturii

- pădurile, solurile, apele, stepele, luncile - au început să-și piarda aspectul și structura lor

naturală de altă dată. Au început să dispara specii de plante și animale, iar multe din ele au

devenit rare și a apărut necesitatea de a fi protejate de stat. Astfel a apărtut ideie de protejare a

anumitor zone care au o valoare deosebită știintifică, culturală, estetică etc atât pentru societate

în ansamblu cât și pentru orice persoană luată individual. La etapa actuală există un șir de

reglementări atât la nivel național cât și la nivel internațional ce țin de domeniul respectiv.

Republica Moldova dispune de o reglementare complexa în acest sens prin legile și alte acte

normative adoptate.

II. GENERALITĂȚI PRIVIND ARIILE PROTEJATE DE STAT

1. Noțiune, evoluție și categorii de arii naturale protejate de stat

Atât literatura de specialitate cât și reglementările în domeniul dreptului ecologic au definit

noțiunea de “arie protejată de stat”, unii atribuind o interpretare mai largă , alții evidențiind doar

caracterele estențiale ale acesteia.

În doctrină, ariile protejate de stat sânt definite ca “suprafețe voluminoase de biosferă ce

include suprafețe uscate și acvatice care, total sau parțial, permanent sau temporar sânt excluse în

circuitul intensiv economic și sunt destinate pentru protejarea și îmbunătățirea calității mediului

înconjurător, înmulțirea și reproducerea resurselor naturale, protecția obictelor și fenomenelor

naturale sau artificiale ce au valoare stiințifică1

Ernest Lupan caracterizează aceasta noțiune astfel “în esență este vorba de un teritoriu

declarat ca atare și ocrotit prin lege în cuprinsul căruia se găsesc plante, animale, minereuri și/sau

formațiuni geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific.2

Legislația română definește ariile protejate ca “ o zonă delimitată geografic, cu elemente

naturale rare sau în procent ridicat , desemnată sau reglemantată și gospodărită în sensul atingerii

1 Реймерс Н. Ф. Штильмарк Ф. К. “Особо охраняемые природные территорий” Москва 1978.стр.182 Ernest Lupan ,Ștefan Minea, Amalia Marga”Dreptul mediului”vol II. Partea speciala..Lumina Lex.1997, pagina 7

1

unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naționale, rezervații naționale, rezervații

ale biosferei, monumente ale naturii și altele”1

Prin “arie naturală protejată “ legiuitorul nostru înțelege “spaţiu natural, delimitat geografic,

cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat  în scopul conservării şi

protecţiei  tuturor factorilor de mediu din limitele lui”.2

Astfel potrivit legii cu privire la protectia mediului inconjurator; “Statul reconfirmă dreptul

la existență a tuturor speciilor naturii vii( indiferent de importanța lor pentru om) ca element

esențial al ciclului planetar de materie, de formare a climei și a potențialului de renovare a

resurselor naturale.

Importanța ariilor naturale protejate de stat poate fi privită prin prisma scopului constituirii

acestora și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc .Astfel potrivit legii cu privire la fondul ariilor

naturale protejate de stat constituirea acesteia urmărește următoarele scopuri:

    a) reglementarea relaţiilor din domeniul protecţiei  mediului, conservarea obiectelor şi

complexelor naturale pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare;

    b) studierea profundă a proceselor naturale din biocenoze, inclusiv a ecosistemelor silvice şi

de stepă importante, a zonelor umede, a locurilor de reproducere, de hibernare şi a căilor de

migraţie a animalelor, şi restabilirea echilibrului ecologic în ariile naturale protejate;

    c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor şi complexelor

naturale;

    d) tragerea la  răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat prejudicii ariilor

naturale protejate;

    e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile naturale protejate.

Constituirea de arii protejate şi managementul eficient al acestora e o necesitate, deoarece: 

   • ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale şi seminaturale, care pot fi evaluate

şi monitorizate, exprimând intr-o anumita măsura starea acestora la un moment dat;

   • ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă principalele componente ale capitalului

natural, care asigură resursele şi serviciile care stau la baza dezvoltării socio-economice;

   • ariile protejate sunt zone în care se dezvolta cunoaşterea necesară pentru asigurarea tranziţiei

la un model de dezvoltare durabila

   • ariile protejate sunt adevărate "săli de clasa în aer liber", in care oamenii pot fi educaţi cu

privire la rolul naturii şi necesitatea conservării naturii şi a dezvoltării durabile.3

1 Legea protectiei mediului Nr. 137 din 1995. Romania2 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 19983 http://www.moldsilva.md

2

Potrivit Danielei Marinescu -ariile protejate nu îndeplinesc numai funcții de conservare a

diversității biologice și a heterogenității condițiilor de mediu , precum și socio-educative, ci au și

un deosebit rol științific prin cercetările ce se pot organiza în aceste zone unde echilibru ecologic

nu este perturbat, asigurându-se aprofanarea cunoașterii proceselor productivității biologice și a

stabilității protecției mediului.1

Evoluție. Din punct de verede istoric, prima rezervație naturală din Europa este considerată

pădurea Bialowez, proclamată în secolul al XIV-lea de regele Jagello al Poloniei pentru a

prezerva bourul, bizonul european si calul salbatic(tarpanul), specii deja pe atunci amenințate cu

dispariția. Alte rezervațtii naturale au fost create in secolul al XIX-lea , primul parc național din

lume Yellowstone(1872) din muntii Stâncoși (SUA), iar în Europa prima ariie protejata de acest

gen se constituie in Suedia, 1909. Conceptul de arie protejată, în ipostaza de parc național s-a

născut in SUA , în secolul al XIX-lea. Ideia lansării acestei idei era chiar un membru al

Congresului, acesta a pregătit un proiect de lege care, votat în 1872, s-a instituit primul parc

național din lume Yellowston. Tot în SUA, la sfârșitul secolului 19-lea, prin legi speciale au fost

declarate și alte parcuri naționale, în California și pe coasta de est, pentru ca, în 1916, să se

adopte prima lege cu caracter general privind ariile protejate(Antiquities Act). Deasemenea, în

1916 a fost creată și prima structură de administrare și gestiune în domeniu, respectiv Serviciul

Parcurilor Naționale din SUA. Reactia europeană nu s-a lăsat așteptată. La mijlocul secolului al

XIX-lea se afirmă societățile de voluntari, precum societățile de ocrotire a păsărilor, a pădurii și

a vânatului și chiar o uniune națională pentru “protecția patriei’ în Germania, Societatea

ardeleană pentru științele naturii din Sibiu(1850) etc. Ideia însăși de ocrotire nu numai a unor

elemente disparate, ci a unui întreg teritoriu bine determinat, cucerește mai întîi țările

germanofone (Germania, Austria,Elveția), iar mai apoi se extinde treptat asupra întregului

continent. La începutul secolului al XIX-lea este promulgată in Prusia ”Legea împotriva

desfigurării zonelor peizagistice excepționale”, iar în Constituția de la Weimar(1919) se arăta că

monumentele naturii și peisajele trebuie să se bucure de îngrijire si aparare din partea statului.

Prima lege de ocrotire propriu –zisă a naturii este considerată în spațiul german cea din 1920 ,a

‘statului liber ’LippeDetmold, urmată în 1931 de cea a statului Hessen și legea imperială pentru

ocrotirea naturii. Potrivit unor estimări în 1990 erau înregistrate în Europa (exclusiv Rusia) circa

1400 zone protejate, care se întindeau aproximativ pe 36, 5 mln ha.

1 Daniela Marinescu, “Tratat de dreptul mediului’ editura ALL BECK.București 2003, pag.2423

Numărul și suprafața ocupată de ariile protejate variază de la o țara la alta; în Franța ocupă

10% din teritoriul național, în Islanda 72 de situri pe 9, 1% din teritoriu, Norvegia cu 5, 6% din

suprafața protejată etc.2

În ceia ce privește Republica Moldova conservarea ecosistemelor naturale şi îndeosebi a

celor forestiere, constituie o problemă discutată pe parcursul întregului secol XX, care a trecut

cu succes şi în secolul XXI. Primii paşi în această direcţie au fost întreprinşi încă în anul 1918,

când Sfatul Ţării a votat legea de reformă agrară pentru Basarabia, trecută ulterior şi prin

corpurile legiuitoare din Bucureşti. Apoi au continuat acţiunile din anul 1937, când s-au luat sub

protecţie 13 trupuri de pădure valoroase, fiind declarate monumente ale naturii din Basarabia, din

1958, când au fost supuse regimului de arii protejate 12,6 mii ha, aprobarea Hotărârii Consiliului

de Miniştri al RSSM nr. 5 din 08.01.75, prin care sub protecţia statului au fost luate 37 mii ha de

obiecte şi complexe naturale. Ultima a stabilit un regim strict de gospodărire a obiectelor

respective, care a avut în general şi un efect benefic asupra stării ariilor protejate.

Concomitent cu noile realităţi politice şi economice care au demarat la începutul anilor

nouăzeci, aderarea Republicii Moldova la diferite acorduri şi convenţii internaţionale, a apărut şi

necesitatea de reformare a sistemului existent de conservare a ecosistemelor naturale. Astfel, la

propunerea Ministerului Mediului a fost adoptată Legea nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998

privind fondul ariilor naturale protejate de stat, care prevedea extinderea ariilor protejate până la

66,5 mii ha.2

Potrivit legii cu privire la fondul ariilor protejate de stat  fondul ariilor protejate constă din

următoarele  categorii de obiecte şi complexe naturale:

    1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a

Naturii:

    a) rezervaţie ştiinţifică;

    b) parc naţional;

    c) monument al naturii;

    d) rezervaţie naturală;

    e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic);

    f) rezervaţie de resurse;

    g) arie cu management multifuncţional;

2) care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:

2 Mircea Duţu. “Dreptul Mediului. Tratat” Vol. I. Editura economica.Bucureşti 1998 pag, 3032 http://www.moldsilva.md

4

    a) grădină dendrologică;

    b) monument de arhitectură peisajeră;

    c) grădină zoologică.

    3) stabilite prin alte reglementări internaţionale:

    a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO);

    b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar).

Zona umedă de importanţă internaţională, precum şi părţile ei componente, poate avea, în

acelaşi timp, statutul uneia dintre categoriile stipulate în mai sus sau poate include în

componenţa sa unul sau mai multe obiecte din aceste categorii:

a) grădină dendrologică;

    b) monument de arhitectură peisageră;

    c) grădină zoologică.1

2. Gestionarea Fondului ariilor protejate de stat.

Administrarea fondului ariilor naturale protejate de stat este exercitată de un sistem de

organe statale:

1. Parlamentul, competența căruia este prevazută de art. 12 din Legea fondul ariilor naturale

protejate de stat;

2. Guvernul, cu abilitațile prevazute de art. 13 al aceleași legi ;

3. Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale, care este abilitat cu drepturi, prevăzute de art. 14

din legea nominalizată;

4. Autoritățile publice locale cu împuterniciri prevăzute de art.15 din lege.

Regimul de administrare a fondului ariilor protejate de stat reprezintă un ansamblu unitar de

măsuri de protecție, ecologice și tehnico-organizatorice care reglementează activitatea,

desfașurată în cadrul fondului de conservare, optimizare și dezvoltare rațională durabilă a rețelei

de arii naturale protejate.2

Terenurile ți bazinele acvatice din componența rezervațiilor științifice, a zonelor cu

protecție integrală ale parcurilor naționale și rezervațiilor biosferei, a grădinilor dendrologice se

sustrag din circuitul economic și se transmit în folosință pe termen nelimitat instituțiilor

corespunzătoare. În limitele parcurilor naționale și rezervațiilor bioseferei se pot afla terenuri și

bazine acvatice ale altor beneficiari sau proprietari.Pentru consolidarea ariilor protejate nu este

1 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 19982 Pavel Zamfir, Vera Macinskaia „Dreptul Mediului” Chisinau 2009, pag. 183

5

obligatoriu exproprierea de la proprietari sau a titularilor de drepturi a acestor suprafețe. 1În acest

caz, beneficiarii și proprietarii sânt obligați să respcte restricțiile cu privire la protecția mediului

și interdicțiile la genurile de activitate prevăzute de Legea fondului ariilor protejate de stat.

În cazul în care în componența rezervației științifice, a parcurilor naționale și a rezervației

bioseferei se include terenuri private titularilor funciari li se propune terenuri similare sau o

compensație banească. Cheltuielile aferente reorientării gospodăririi terenurilor private, precum

și veniturile ratate vor fi reparate de stat.Ariile naturale protejate funcționeaza în conformitate cu

regulamentele cadru.2

Evidența obiectelor și complexelor din fondul ariilor protejate de stat este efectaut prin

intermediul Cadastrului de Stat al obiectelor și complexelor din fondurile ariilor protejate de stat,

care conțin date despre statutul juridic, apartenența, amplasamentul, regimul de protecție,

imporanță științifică, cognitivă și recreativă a acestor obiecte și complexe.

III. REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR NATURALE PROTEJATE DE STAT

Literatura de specialitate relatează despre faptul că regimul juridic al ariilor protejate de stat

ar putea fi divizat în 3 grupe:absolut, relativ și mixt3

1. Ariile delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de

Conservare a Naturii.

Rezervațiile științifice. Rezervațiile științifice pot fi declarate loturile de teren și

suprafețele acvatice , ce au valoare deosebită științifică sau cultural-educativă ca formațiune de

landsaft, tipice sau unice, habitatele animalelor fiind rare și valorase. Ele acoperă frecvent

ecosisteme ori forme de viața fragile, zone prezentând o diversitate remercabilă din punct de

vedere biologic ori geologic care sunt în particular importante pentru conservarea resurselor

genetice.4

Regimul juridic al rezervațiilor științifice se caracterizează prin aceea că în ele se protejează

tot complexul natural. Teritoriul rezervației științifice cu toate obictele naturii, cu monumentele

istorico-culturale formează totalitatea fondului de rezervație și este exclus pentru totdeuna din

circuitul economic.

1 Мисиих Г А “Экологическое право” Москва 2001, стр. 2732 Pavel Zamfir, Vera Macinskaia „Dreptul Mediului” Chisinau 2009 pag.1833 Ю.В . Трунцевский; Н. Е. Саввич “ Экологическое право”, АО Центр ЮрИнфоР . Москва 2001, стр. 2014 Mircea Duţu. “Dreptul Mediului. Tratat” Vol. I. Editura economica.Bucureşti 1998. pag.306

6

Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție prin care

habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată1.În teritoriile date se interzice total

orice activitate economică față de resursele naturale aflate în acest teritoriu: vânatul, pescuitul,

tăierilor de lemne, pășunatul și mișcarea vitelor, colectarea plantelor medicinale sau a florilor și

alte activități care lezează și schimbă starea firească a naturii. Rezervația este un teritoriu închis

pentru vizită, cu anumite excepții.

Scopul de bază al rezervației științifice este protecția, diversitatea landsafturilor tipice

naturale din diferite zone geografice.Regulamentul cadru enumeră detaliat sarcinile rezervației

prin pct 9.2

Legislatorul a prevazut în lege care genuri de activitate nu pot fi îndeplinite în rezervațiile

științifice, dar totodată nu le consideră activitate economică, cum ar fi:

Orice activitate care contravine sarcinilor și regimului Rezervației și prezintă pericol sau

dereglează derularea proceselor naturale și integritatea complexelor naturale

Efectuarea lucrărilor de exploatare a minereurilor, distrugerea învelișurilor solului,

dezvelirea rocilor;

Activitatea ce duce la schimbarea regimului hidrologic și a compoziției chimice și

mecanice a apei de suprafață și subterane

Toate genurile de folosință a terenurilor fondului silvic;

Vânatul,pescuitul , capturarea sau nimicirea animalelor, distrugerea cuiburilor,

vizuinelor, mușuroaielor, precum și alți factori de mediu;

Domicilierea pe teritoriul Rezervației a persoanelor străine, orice altă activitate ce duce la

distrugerea complexelor naturale, la înrăutățirea stării lor

Prezența surselor care emit zgomote ce depașesc limitele stabilite

Pe teritoriul rezervațiilor se creaza o zona(în caz de necesitate, pot fi câteva, în funcție de

suprafața și tipurile ecositemelor) cu protecție integrală unde se efectuează numai

cercetări științifice. Suprafața acestei zone ocupă cel puțin 20% din teritoriul rezervației.

Amplasamentul și suprafața zonei cu protecție integrală se stabilește de către consiliul

științific al rezervației și se aprobă de către autoritatea centală pentru mediu și de

Academia de Științe a Moldovei.

1 Ernest Lupan “Tratat de dreptul protectiei mediului” Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009, pag. 3672 Hotarirea Guvernului Republicii Moldova, privind adoptarea Regulamentelor cadru ale parcurilor nationale, monumentelor naturii , rezervatiilor de resurse si rezervatii ale biosferei, Nr. 782 din 03.08.2000

7

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat stabilește și o serie de activități care

sunt piermise, printre care și:” Derularea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, tăierile de

igiena, îngrijire și regenerare a pădurilor; efectuarea măsurilor de apărare contra incendiilor;etc”1

Exemple în acest sens pot servi: Rezervaţia naturală ştiinţifică „Codrii”. Cea mai veche

rezervaţie din Moldova – „Codrii”, a fost fondată în anul 1971 şi ocupă o suprafaţă de 5177 ha.

Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească” a fost fondată în 1993. Suprafaţa sa totală e de 6032

ha, dintre care suprafeţele împădurite ocupă 3054 ha.

Rezervaţia naturală ştiinţifică „Prutul de Jos”; Rezervaţia naturală ştiinţifică „Plaiul

Fagului”;Rezervaţia naturală ştiinţifică „Iagorlîc”.2

Monumnete ale naturii sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și

conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică

deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale rare, endemice ori amenințate cu

dispariția, arbori izolați, asociații loristice și faunistice, fenomene geologice-peșteri, martori de

eroziune, chei, cursuri de apa, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice, depozite

fosilifere, precum și alte elemente naturale de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea

lor3.La etapa actuală, în Republica Moldova sunt 790 monumente ale naturii de toate categoriile .

Multe dintre ele sînt absolut unice şi nu mai există nicăieri în lume. Ele se împart în patru

grupuri:

1. geologoice si paleontologice

2. hidrologice

3. botanice

4. arbori seculari.

În ceia ce privește Federația Rusă monunetele naturii sunt de 2 tipuri , și anume:cele de tip

federal și cele de tip regional.4

Astfel, în 1942 a intrat în vigoare Convenția de la Washington cu privire la protecția naturii

și rezervarea vieții sălbatice în emisfera vestică. În primul articol al Conventiei se expune

urmatoarea noțiune:monumnete ale naturii sunt sectoarele, obiectele sau formele vii ale florii sau

faunei, care prezintă un interes estetic sau științific și se afla sub protecție deplină. Scopul

specializării monumentelor naturii este de a ocroti un obiect sau o specie de o importantă unică,

acest lucru, însă, este piermis după procedura stabilită de cercetarea științifică.

1 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 19982 http://www.moldovenii.md3 Ernest Lupan “Tratat de dreptul protectiei mediului” Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009 pag.3684 М. М. Бринчук “Экологическое право” , Юристъ, Москва 2000, стр. 574

8

Legea privind fondul ariilor protejate de stat în art. 2 prevede că pot fi declarate monumente

ale naturii un “obiect unic al naturii având o deosebită valoare ecologică, științifică, culturală,

isotrică și estetică.”1

Conform art.15 lit c) din legea nr. 1538 “autoritățile administrației publice locale…declară

drept arii naturale protejate de stat anumite spații naturale din teritoriu, care urmează să fie

incluse în documentațiile urbanistice și de amenajare a acestuia.” Totodată , conform pct. 3 din

regulementul cadru al Monumentelor naturii, se prevede că “statutul de monument al naturii este

atribuit de Parlamentul RM, la propunerea Guvernului, cu avizul autorității centrale pentru

mediu și al Academiei de Științe a Moldovei”.

Controlul aspura respectării regimului de monument al naturii este efectuat de catre

autoritățile administrației publice locale, pe când paza monumentelor naturii se asigură de

autoritățile în a caror subordine se află.

. Peştera carstică „Еmil Racoviţă”.Este situată în împrejurimile satului Criva la nordul

republicii şi ocupă locul trei ca mărime în Europa şi locul şapte în lume printre peşterile de

ghips. Peştera a fost descoperită în anul 1959, iar în 1977, aici au început cercetările ştiinţifice.

În prezent au fost cartografiate 90 km de labirinturi şi tuneluri ale peşterii, care este situată în 3-4

nivele.2

Rezervația naturală presupune a fi spațiul natural, valoros din punt de vedere științific,

destinat păstrării și restabilirii unuia sau mai multor componente ale naturii prin menținerea

echilibrului ecologic. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale pot

avea carater predominant: botanic, zoologic , forestier, geologic, paleontologic, peisagistic,

speologic, de zona umedă, marină, de resurse genetice și altele3.

Rezervația peisajistică( de peisaj geografic) care presupune de a fi un sistem natural

omogen silvic , de stepă și luncă, de baltă și mlastină, având valoare științifică, ecologică,

recreativă, estetică, instructivă și educatională, destinat menținerii calităților sale naturale și

efectuării unor activități economice reglementate.

Arie cu management multifuncțional- spațiu terestru și/sau acvatic (arie cu resurse

gospodărite) în care, concomitent cu conservarea naturii se efectuează valorificarea reglementată

1 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 19982 http://www.moldovenii.md

3 Ernest Lupan “Tratat de dreptul protectiei mediului” Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009, pag.3699

a florii, faunei, resurselor de apa și a pășunilor, se practică turismul reglementat. Aria dată are

drept scop conservarea naturii și gospdărirea reglementată a resurselor naturale.

2. Ariile care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii

Gradina Dendrologică reprezintă suprafețele terestre și/sau acvatice în limitele cărora sunt

create în mod artificial colecții de arbori și arbuști și alte specii vegetale autohtone și exotice ce

reprezintă interes științific aplicativ, fiind semnificative din punct de vedere național prin

valoarea lor ecologică, științific și estetică deosebită.combinate cu diverse modele scenice ele

confera teritoriului respectiv, un aspect deosebit de atractiv, fiind supuse unui regim de

administrare special, în scopul protejării și conservării bodiversității, pararel cu utilizarea

resurelor lor naturale în diferite domenii de activitate.

Gradina zoologică este o instituție științifică de culturalizare și instruire, care se constituie

prin delimitarea unor teritorii terestre și/sau acvatice, supuse unui regim special de administrare,

în scopul conservării, studierii și demonstrării în condiții artificiale optime a unor specii de

animale valoroase din punct de vedere științific, colecțiile create servind drept depozit al

fondului genteic și al resurselor de material reproductiv.

Monument de arhitectură peisageră care include obiecte și ansambluri de obiecte, parcuri

vechi, parcuri silvice, aleii, grădini cu valoare istorică, culturală, științifică,estetică, economică și

recreativă, reprezentând mărturiri ale evoluție peisagere și ale dezvoltării spirituale și sociale.

Ele fac parte din patrimoniul cultural și natural și sunt înscrise în Registrul RM ocrotite de stat1

3. Ariile stabilite prin alte reglementări internaţionale

Rezervațiile de biosferă. Programul internațional “omul și biosfera”, aprobat de UNESCO

în 1970, prevede crearea unei categorii noi de teritorii naturale protejate în lanțul internațional al

rezervațiilor de biosferă. Rezervațiile sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt

protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice.

Rezervațiile bioseferei se întind pe suprafețe mari și cuprind un complex de ecosisteme terestre

și/sau acvatice, lacuri și cursuri de apă , zone umede cu comunități biocenotice floristice și

faunistice unice, cu peisaje armoniase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a

teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală,

comunități umane a caror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul

dezvoltării durabile și armoniase.2

1 Pavel Zamfir, Vera Macinskaia „Dreptul Mediului” Chisinau 2009, pag.1882 Ernest Lupan “Tratat de dreptul protectiei mediului” Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009, pag. 369

10

Există cinci componente ale rezervațiilor de biosferă:

1. Are nucleu- care adesea reprezintă prin sine un parc național sau o rezervație științifică, iar

titlul de rezervație de biosferă este pur și simplu anexat la rezervația științifică deja existentă.

2. Are zona care înconjoară nucleul, iar persoanele care se află în această zonă se limitează în

activitățile lor economice scopurilor de protecție; de asemenea, aceste persoane sunt atrase la

administrarea și gestionarea acestui teritoriu.

3. Este teritoriul în care se petrec cercetări aplicative și fundamentale; studierea ecosistemelor

atât în stare firescă , cât și a ecosistemelor care se afla sub influența activității omului

4. Este locul unde își realizează studiile personalul administrativ al teritoriului protejat, are loc

perfecționarea savanților și a altor persoane ce au legatură cu asigurarea funcționării efective

a conceptului de rezervație de biosferă, la fel ca și conștientizarea societății

5. Este locul executarii proiectelor legate de monitoringul mediului înconjurător.

Art. 56 a legii nr.1538 stipulează că teritoriul rezervației de biosferă se divizează în

următoarele zone funcționale:

a. Zona nucleu

b. Zona tampon

c. Zona de tranziție1

4. Acorduri și reglementări internaționale privind ariile naturale protejate de stat.

Ariile naturale protejate de stat dispun de o reglementare atât la nivel național cât și la nivel

internațional. În acest sens au fost adoptate o serie de convenții la care Republica Moldova a

aderat, cum ar fi: Convenţia privind diversitatea  biologică, Rio de Janeiro, 1992; Convenţia

privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale din Europa, Berna, 1979; Convenţia privind speciile

migratoare de animale, Bonn, 1979; Convenţia privind zonele umede de importanţă

internaţională, Ramsar, 1971 etc.

Deasemenea Republica Moldova are încheiate și acorduri internaționale în acest sens, cum

ar fi: Acordul între Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova,

Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului din România şi Ministerul Mediului şi

Resurselor Naturale al Ucrainei privind cooperarea în zona formată din ariile naturale protejate

ale Deltei Dunării şi Prutului de Jos, (5 iunie 2000, Bucureşti)

Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Consiliului Europei la 13 iulie

1995. La ora actuală, Republica Moldova este parte la 72 de convenţii ale Consiliului Europei.

1 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 199811

Iar Consiliul Europei a propus, înca în 1973, o termonologie europeană comună pentu zonele

protejate, care se bazează pe patru cateogorii, două fiind zone strict protejate, iar două cu un

regim mai redus. Conform Rezoluției nr. 73(30) din 26 octombrie 1973 a Comitetului

miniștrilor C.E. este vorba de:

Categoria A-bazată pe interesul științific preponderent, cuprinde teritorii (rezervații)

protejate în mod absolut, în afara oricărei intervenții umane.Accesul în aceste zone este piermis

numai cercetătorilor științifici, pe bază de piermis special.Interesul ecosistemelor, zonele fiind

sustrase definitiv activității umane perturbante, fiind atât zone de referință, cât și rezerve

biologice potențiale de regenerare și repopulare a zonelor degradate.

Categoria B-cuprinde teritorii în care obiectivul major îl constituie conservarea

patrimoniului natural (sol, apa, flora, fauna etc.)orice intervenție artificilă ce alterează evoluția și

compoziția naturii fiind interzisă.Se tolerează anumite activități umane tradiționale, autorizate și

cu regelemetări severe, care să nu contravină scopului de conservare, dar sunt interzise activități

umane noi, moderne; se admit vizitatori, numai cu respecatrea strictă a regulementelor stabilite.

Categoria C- cuprinde zone în care valoarea estetică și culturală, păstarea echilibrului

ecologic și ocrotirea peisajului prezintă un interes incontenstabil. Ele admit activități umane

tradițioanale reglementate și activități noi, moderne cu reglementări noi adaptate. Amenajările

recreative sunt piermise doar în zonele clar delimitate, în condiții de a fi compatibile cu

obiectivele protecției.

Categoria D- grupează teritorii vaste pe care se desfasoară în general activități de loisir de

calitate, cu respectarea principiilor de conservare a patrimoniului natural. Pot fi aici incluse aici

sate întregi. Prezintă interes recreativ de repaus și destindere dar și de interes cultural, estetic și

natural. Circulația autovehiculelor este piermisă cu unele restricții în anumite zone. Sunt

piermise activitățile tradiționale, cât și moderne.1

5. Răspunderea juridică pentru în calcarea legislațtiei privind ariile protejate de stat.

Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală.

Răspunderea juridică pnetru nerespectarea legislatiei privind ariile naturale protejate de stat este

prevăzută pt urmăatoarele abateri: a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît  în

cele prevăzute de prezenta lege;

    b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în ariile naturale protejate,

precum şi în zonele lor de protecţie;

1 Mircea Duţu. “Dreptul Mediului. Tratat” Vol. I. Editura economica.Bucureşti 1998, pag. 31012

    c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;

   d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

   e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic

autohton;

   f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

   g) executarea neautorizată a oricărei  lucrări de amenajare şi construcţie;

   h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile

naturale protejate şi în zonele lor de protecţie;

    i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

   j) recoltarea  neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor

medicinale, seminţelor şi a organismelor acvatice;

    k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;

   l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau  topografice, a

panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

    m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;

    n) camparea în zonele interzise;

    o) păşunatul în zonele interzise;

    p) organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;

    r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.1

Potrivit Codului contravențional, constituie contravenții: Colectarea sau nimicirea plantelor,

capturarea sau nimicirea animalelor incluse in Cartea Rosie a RM si in anexele a Conventiei

privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie;

Încălcarea regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate

de stat.2

Concluzii.

Din cele relatate mai sus putem conchide faptul că importanța ariilor protejate de stat este

de necontestat. Prin valoarea care o poartă aceasta au și fost adoptate un șir de reglementări atât

la nivel național cât și la nivel internațional. Astfel, odată adoptate aceste acte normative

presupun obligația subiectilor participanți la raporturile respective să aibă o conduită exactă,

1 Monitorul Oficial Nr. 66-68, 19982 Codul Contraventional al RM , nr. 218 din 24.10.2008

13

acestea stabilind bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate de

stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile autorităţilor publice

centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor în acest domeniu. Însuși

noțiunea de arie naturala protejata de stat dispune caratcterul unic și regimul deosebit de

protecție pentru aceste zone asfel încât valorificarea intensivă a naturii a cauzat micşorarea

considerabilă a ariilor naturale.Astfel la etapa actuală, sistemul ariilor se creeaza și se dezvoltă

dupa mai mulți parametri(regimul de funcționare și protecție), care calitativ se deosebește de

perioadele anterioare, cînd prioritar se considera conservarea și protectia teritoriului.

14