Litargica

5

Colec[ie fondatd gi coordonatd de Cezar Login

INMEMORIAM

Arhim. Prcf. Dr.

Robert F. Taft, SJ.

I ianuarie 1932 - t 2 noiembie 20L8

Vegnicdpommire -Aiavia oou f1 ltvtlpq-Beunan naauma -Requiem aetunam!

ROBERT F. TAFT, SJ.

O ISTORIE A LITURGHIEISFANTULUI IOAN GURADE AUR

VoIumuIIY

DIPTICELEedilia a 2-a reTrdzutd

Volum tipirit cu binecuvAntareaJnaltpreasfinEitului Pdrinte

+ANDREIArhiepiscopul Vadului, Feleacului gi Clujului

Mitropolitul Ctujului, Maramuregului 9i Silajului

PrefaldEdward G. Famrgia, S.f.

Traducere gi postfoyd

Cezar Login

Cluj-Napoca2018

Robert F. Taft, S.l.A History of the Liturgy of St. John ChrysostomVolune IV: The DiptychsOrientalia Christiana Analecta (OCA) 23& Roma" 1991@ Edizioni nOrimtalia Christiana>

Lectura: Pr. Citllbn PilimaruProtos. Simeon Pintea

Coperta: PolrLdkljc pe lemn din colecfia Muzeului Mitropoliei Clujului.

Traducerea acestui aolum este publicatd cu acordulEdizioni "Oientalia Christiana>

P ontif cium Institutum Studiorum OrientnliumPiazza S. Maria Maggiore,7,00185 Roma - Italia

@ Editura Renagterea, 2018 - pentru aceastd edilie romAneasci

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei

TAFT, ROBERT F.O istorie a Uturghiei Sfintului Ioan Guri de Aur / Robert

F. Taft, S.J.; pref.: Edward G. Farrugia, SJ.; trad. qi postf.: CezarLogin; tipXriii cu binecuvintarea inaltpreasfinlihrlui Andrei, Ar-hiepiscopul Vadului" Feleacului 9i Clujului, Mihopolitul Clujului,Maramuregului gi Sdlajului. - Ed. a 2-a, rev.. - CluiNapoca: Re-nagtere4 2018-

vol.rsBN 97 8-606- 607 -27 0 -0Vol.4: Dipticele. - 2018. - Contine bibliogr#ie. - Index. - ISBN

978-606-607-269-4

I. Farrugia, Edward (pref.)II. Logi4 Cezar (trad.) (postf.)

2

EDITURA RENA9TEREAPiala Avram Iancu, Nr. 18400117 Cluj-Napoca, Rom6niaTel. lF ax: +40-264-599649e-m ail: editw a _r enasterea@yahoo.comhft p://www.renasterea-cluj.ro

CUPRINS

Pnrr.,r.1i, (Edward G. Fanugia, S.J.)...................................................13

Ckteaa date despre uiala sa gi despre pasiunea sa coaAryituare.......,.'L4

Preocuparea majord gi diaersele sale aplicalii...... ....21

Cdi gi modalitdli de etcprimare E unei opinii .....................................25

Vocalie gi actiaitdli secundare........... ..................30

Concluzii

Pnnreli r.l rorgrA A DouA (Edward G. Farrugi4 S.l.)..................'35

Desprc autenticitatea Anaforalei Sf. lonn Gurd de Aur ....................39

Magnum Opus ...41.

Refleclii asupra metodei lui Taft....... ...................4[3

O modit'icare a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie ..........45

Studii ?n alte domenii ......................... ..-.............47

Medalion comemoratizt ..........48

Multumiri .....................................111

Ixrnooucrnr...Obiectivul qi scopul studiului......Geneza studiului ........,,.,.,.117

Liturgica comparati audiatX: o noti privind metoda.............119

Izvoarele-...,..,...

113

11s

Precizare privind nomenclatura..... .......,,,,.,....121.

Cuprins Cuprins

Cuprins Cuprins

10 Cuprnrs Cuprins

1. Versiunea arabd aeche a Anaforalei Sf. loan Gurd de Aur..285

2. Arhieratimnul lui Ghemistos ......................'... ........ .. ....287

3. lurnalul arhidiaconului Paul ditt A\ep.........'..'............ ...288

4. Proskinitarul lui Arsenie 9uhan0a...................... ......... ..289

5. Diataxa patriarhului Atrtrtssie 111........................'...... .. ..291

6. Cinoanikul de la Holmogori .................................... .. .....292

7. Cinoanikul de In Moscoua ................................................292

IV. Permisiunea dati starelilor de a folosianaforaua numelor ......................... -........................-..-......293

V. Variante ale exclama!iei:

$i pelpentru toli Qi pelpenttu toate.......................................293

VI. CAnd erau proclamate dipticele celor vii?......... ..........'.294

Concluzii ........... ...... .. ......296

Excuts ................. ...........--..-299

C,np. VI - AsprcrE DIsPUTATE PRrvrND DIPTICELE BIZANTINE:

crNr, unon gr ?w ct onorr.ln? ..................,...........303

A, Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?.......303

I. Dipticele celor vii .................................................................305

1.. Demnitarii din ierarhie.....................................................305

2. Suaeranii.......... ...................................306

II. Dipticele celor mor{i.................... .........307

l. \erarhia............. ...................................307

2. Sw:eranii.......... ...................................309

III. Includerea Sinoadelor ?n diptice.....................................310

IV. Erau pomenite in diptice gi alte persoane?...................-310

B. Locul originar si succesiunea dipticelorin Liturghia bi2antini.................... ...............312

I. Ioan Hrisostom .........3'l'2

II. Maxim Mirturisitorul............... ...........315

III. Sinodul de 1a Constantinopol din 518................... .........3'17

CtLprins

PREFATA LA EDITIA ROMANEASCA

Prioind retrospectio cu recuno gtinld

f)rima impresie intotdeauna persistX; iar intAia mea ir-rtdlnire cu

I Robert Taft - pe plaja indepdrtatd a Romei, la Ostia, in 1981 -intr-o dupd-amiazi inibus,itoare de septembrie, inci imi revine inminte: un om practic 9i serios, lucr6nd cu realitdli concrete, dar, inacelaqi timp, uman gi plin de umor. Cu cdt md gAndesc mai mult, cu

atAt mi se pare ci tot ce gtiu despre acest Taft se condenseazi irr cAteva

propozilii formulate, in chip dickensian: ,,Sunt multe lucruri pe care

nu le sti4 insi s.tiu liturgici. Poate chiar mai bine decAt marea majo-ritate, insd mi deranjeazd daci cineva considerd aceasta a fi geniali-tate. E ugor sh fii geniu, insd este mult mai greu daci ceea ce stii este

rczultatul unei munci gre1e, sustinute si al lipsei de timp pierdut".Aceasta afirmal.ie are in ea ceva caricatural. Insi nu infeleg prirr

.lceasta un aspect negativ: caricatura, similar naivitilii, poate fi ridica-tii la rang de arti; iar ceea ce Henri Rousseau (1844-1910) a insemnat

AlD e|ieri:Berakah = I{.F. Tarr, ,,ResPonse to the Berakah An'ald: Anamnesis", Worship

r;,) (1985), pp. 304-325.It E W = R.F. TAFT, BeV olxd East tilrd wcst. Problems i1t LitLu gical Ul1derstnttdi11,,'111e

l'.rstoral Press, Washingto& D.C., 1984 x + 203 Pp.'l'ht Diptvchs =R.F.T^F t, A Histoty of tie Litutgu of St. Iolltt Clltlsosforl, vol. IV:

Iltt t)ipt4chs (OCA238), Roma,1991, xxxiv + 2I4Pp. [DiPticele, ttad. C Logiq Edit.l.,.rr.r'tclca, ( luj-l\apocd, 2008 , 20l8rl.

Ct.0l Eitrnnce =R.F.T*r, The Great Entra ce. A Histotll of the Traufet of Gifts

tttl rtlter Preanaphonl Rites of tlrc Liturgy of Sl. Iol111 Cllrysostom (OCA 200), Roma,

t<t75,19781,19943,2004{, xlii+490pp [O/sto e i Liturghiei SfA LlhLi Ioan Gtn'i de Aur,t Ll.ll: Transferul datutilot gi celelalte titut'i ptea aforale, patlea 1i llltrarea ceo Mnrc,

lr.rrl. C. Logi4 Edit. Renaqterea, Cluj-NaPoca,2012,2014, pafiea a2-a: Aptopietcntl' lL t lltl ic, trad. C.Login, Edit. Renagterea, CluiNapoca, 20131.

lnterview = ,,The Jesuit Apostolate to the Christian East: An Interyiew withli, rlr.rt Taft, S.J.", Drakonia 24 (1991), pp.45-78.

13

7

Introducere

In vremurile noastre ceea ce se cere cerceterii istoriei Liturghiei estesi produci rezultate clare, sigure. In aceste rezultate, aspectele siguretrebuie si fie clar deosebite de ipoteze. Din pricina metodelor rafinate decercetare din studiul academicil liturgicii de astdzi, cu atentia orientatdspre inlreb;rile speciale, detaliate, munca extins;, ampl), a unui singurautor, acoperind o arie vastd, devine pe zi ce trece tot mai problematicigi mai imposibilS. Prea multe presupuneri nesigure au fost avansate,prea multe ipoteze riscate doar pentru ci o singuri persoani nu poateavea in vedere toate stiintele e).istente. Astdzi, liturgistul generalist detipul lui Anton Baumstark [...] devine din ce in ce mai mult o raritate.s

Ceea ce {ace extrem de hazardati calea istoricultri Liturghiei rdsi-ritene este existenfa a prea pulini ouvoborn6Qor [imp reund-cdlitori]indrumul sdu, ca si nu spunem nimic despre 6b1yo( [crilduzitoril, adicdun om este fortat sd lucreze singur, iar in aceasti intreprindere esteprobabil chiar fortat se treacX peste unele dintre inleleptele sfaturiennnlate de Leeb. Dar trebuie inceput de undeva, iar npologia nu estegenul meu; gi, astfel, in loc si-mi frAng mAinile, le-am pus 1a lucru.Monografia care urmeazd este rezultaful.

ts Die Gesiflge ifi Gemeindegotfensdienst uon lerusalem (vorn 5, bis 8 Jahrhlurdert)(Wiener Beitrage zur Theologie 28), Viena,1970, p.21.

Ceprrolul I

DIPTICELE:NATUR4DENUMIRE 9I SCOP

in terminologia liturgici, cuvAntul ,,diptice" a fost de mult timpacceptat ca termen tehnic. Totugi, a cunoagte denumirea nu inseam-

nd a gti ce denumegte ea, 9i existd o serioase confuzie cu privire laceea ce au fost dipticele, provenienla lor 9i deosebirile dintre ele 9icelelalte tipuri de rugiciuni de miilocire pentru vii 9i morli Agadar,

inainte de a incepe analiza dipticelor liturgice bizantine/ este necesar

si definim obiectul studiului nostru.

A. DIPTICE, MIILOCIRI, ACLAMATII

Dupi cum va deveni limpede pe parcursul acestui studiu, prin,,diptice liiurgice" intelegem unitatea liturgici numite astfel de obicei'

iar nu substrahrl matedal, de tipul tebhlelor pe care erau scrise nume-

le in antichitatei, gi ntci obiectele de attri, de tipul dipticelor ,,consulare"sau a altor diptice neliturgice2. Desigur, dipticele liturgice pistratepe papirusud, tSblile ori sub orice altl formi, sunt, de asemenea,

rA se vedea McCoRMIcIg p.48 9i n 7

'?Pentru carg pe lSngi Srrclriills& GonI, Lrcrr*cq, a se vedea qi G.PH. NEGELINUS,

De aetusto quodam diptycho consulLli ef ecclesiastico, Altdorf,1742; R. DELBRUEC&

Die Consulnrdiptychen und uerwandte Denkmiiler (St:udie zur spatantiken Kunst-geschichte 2), BirlirVLeipzig 1929; l. Smsrtnnr, ,,Oir le diptyque consulaire de

Clementinus fut-il remployd ir une fir1 litut'lqu.e?" Blznntion 54 (7984),pp.64'l'647;

W.F. VoLB^cH, E@nbelnarbeiten der Spiitanf*e und des fiihen Mitlelaltets, ed. a 3-a,

Mainz,1976;M.Dtxunws, ,,Les obituaires romains. Une d6finition suivie d'une

vue d'ensemble", Sfa di medieuali, seties3,19 (1978), pp.591-652 (mai ales p. 644 9i

bibliografia de la p. 594 n. 7).

123

I724 C,q.urorut I

substraturi materiale saq in unele cazuri, obiecte de arti; insi penoi, aici, nu ne intereseaze acest aspect.

Degi am disipat sursa de confuzie Ei ne-am focalizat atenlia asupradiplicelor liturgice, sunt inci necesare numeroase preciziri cu privirela ceea ce sunt ele. Unii autori folosesc termenul de,,diptice" relativlax, pentru aproape orice tip de rugiciune de mijlocire liturgici carecuprinde o listd cu numele celor ce trebuie pomenili la Liturghie. Ris-cul confuziei este mare indeosebi in Liturghia Euharistici bizantini,care are sase categorii distincte de mijlociri/pomeniri, toate putAndimplica menlionarea unor nume. Le vom enumera in ordinea in careapar in desfigurarea celebrdrii:

1. Miridele comemorative ale Prothesisului [= Proscomidiei] -rAnduiala pregitirii darurilor inainte de Liturghie - care s-adezvoltat incepAnd cu secolul al Xl-lea3.

2. Ectenia mare cu care se deschide Enarxa - la origine, ecteniacredinciosilor care, odinioard, urma dupi citiri gi dupd concedi-erea diverselor categorii, pe care doar de la sfArgitul secolului al)O-lea o intAlnim in pozifia sa actuali, la inceputul Liturghieia.

3. @{ pr1/e ncp{ gl oglpat<aqtoyoilnoAuXq6v ov/1 tcov pao'rArrcuv ovopratov eu<pr1pria, sau aclamaqiile in cinstea suvera-nilor, care alcituiau o parte integranti a ritualului imperi-al bizantins. Ultimele, indicate prin verbele erigqpri(e Lv sauno,4.u1qovi.(e w, din cauza repetirii echivalentelor bizantinepentru Intru mulli ani! - etq noMor)g lqdvouq/noMoi iprovXQ6voL/€iq nolJta trr,lnoAAa ta tt1 etc. - erau un ,,motiv"bizantin favorit, atat civ cat qi religios, cici astfel de urdriaveau loc, de asemenea, gi in timpul festivitililor gi slujbelor

3 Cea mai timpurie mdrturie bizarltinE siguri este vechea redactare georgiania CHR din sec. XI, codicele Sinai Georg. 89, JAcoB, ,,Version gdoigietule", 86. Cf.gi IAK, sec. IX, din codicele Vatican Gr. 2282, PO 26.2, p.2I2. Privind dezvoltareaacestei r6nduieii, a se vedea Descosuonss, pp. 85-126, mai ales 103-111,123-'124;cf. Si HANssENs I], pp. 187ff.

{ Pentru aceasti dezvoltare, a se vedea Te.rr, ,,How Liturgies Grovr'" ,BEW,p.172.'Cel mai recent studiu asupla acestui fenomen este M. McCoRMrcK, Etetnal

Victory. Triumphal Rulership in Late Antiquit!, Byzottium, and the Early Medimal West,

Cambridge/Paris, 1986.

Dipticele: naturd, denumire gi scop

bisericegti6. Dintre cerlile medievale cuprinzind ceremonialulimperial, KAryopo A6y tov-r I lui Filotei (899 d.Hr.)'z 9i, ?ndeo-sebi, De ceremoniis al lui Constantin MI Porfirogenetul (l 958)

Ei De fficiis al lui Pseudo-Codinus, (c. 1350-1360), abundi inastfel de poiihronii sau aclamalii8, degi gradul de acuratete

6 Cu privire la aclamaEii - bizantine sau de alt tip - qi la ceremonialul imperialin general, a se vedea HJ.W. TIrlvenl, ,,The Acclamations of Emperors in Byzan-tine Ritual', The Annual of the British School nt Atllens 18 (1911'-1912), PP.239-260,care dd texh:1 qi muzica din codicele Pnzfo cmtor 214N (1,433 d'.Ht ); la fel, P. Me.as,

,,Metrische Akklamationen der Byzantinet" , BZ 21(1912), pp. 28-51; I. C.totor,,,Acclamatioru", DACL 1.1:240-265 mai ales243-244;T.KL^usEr.,,,Akklamationen",RAC 1, 216-233; J. Scrruro! ,,Acclarnatio", Peurr-WIsowe, 1, pp. 147-150; Ierom.lolx*, O6pa0nur awn muicKazo asopa(De cercmoniis aulae Blzatxtinae) rar4eproeuo-apvo^ozu4ecKui ucnto'inr(, Moscova, 1895; A. Htrsrrvrrnc, ,4ti s der Geschichte wldLiterctw det Palaiogenzeil (Silzungsberichte der Bayerischen Akademie der Wissen-schafte4 Philos.-philol. u. hist. Klasse 1920), 10. Abhandlung, Miindre4 1920, pp.55ff, 64 88ff, 108; C. ScIwsDe&,,Das Fordeben der Gesamtantike in dm griechischenLiturgien" , Kyrios 4 (1939), pp.185-22-l; E H. Kar,rronowrcz, laudes Regiae. A Studyin Liturgicnl Acclamatiors and Medieoal Ruler Worship. Wilh asntdy of the Music ofthe Laudes and Musical Transcriptions by M.F. Buuorzrn, Berkeley CA, 1958; E.

PErERsoN, EI-t @EOE, Epigruphischo formgeschichtliche und religionsgeschichtlichetLlltersuchungefl (Fotschungen zur Reiigion und Literatur des Alten und NeuenTestamentt Heft 41. - neue Folge, HeIt 24), Gitttingeq 1926, pp. 148-183, mai ales

167-168; B. OpTERMANx, Die liturgischer Herrscherakklamafionen im Sacrum Imperiumdes Mifrelalters,Weirl.ar, 1953; O. Tnurructv Die ostrdmische Kaiser - wd Reichsidee

nach ihrer cestaltung im hi);fkchen Zttemoniell (ed. a 2-a), Darmstadt, 1956 mai ales

pp. 49-84; R. TerT, ,/Ihe Dialogue before the Anaphora in the Byzantine EucharisticLiturgy, III: 'Let us give thals to the Lord - It is fifting and right"', OCP 55 (1989), pp.69-73; Cu. W xrsr' ,,Raising on a Shield in Byzantine IconograPhy" REB 33 (1975),

pp. 133-175 + 7 planqe; qi excelentele studii recente pdvind ceremonialul imperial:M. McCoRMrcr! ,,Analyzing Imperial Ceremonies", lahrbuch der iisterreichischeflByzantinistik3, (1985), pp.l-20; qilo., Etetnal Victory (malsius^.5) cf. ,,aclamafii"in index, p. 419; gi S.G. M,rcConuac& .4rf a nd Ceremony in Late Antiquity, Berkeley ILos Angeles/Londr4 1981, ,,aclama$i", in index, p. 40| D. Ceureolun gi S. Pmcr(ed,), Ritual of Royalty, Pozoer and Ceremonial in Traditional Societies, Cambfidge, 7987 .

7 N. Orxoruourors (ed .), Le6 listes de Wtsiance Wzantines des IX et X 6Iicles, Pars,1972, pp. 65-235.

3 De ceremonii1: ed . Voc"t, textel-Ilpassim, d. commentaire II, pp. 145 -1,46, 177-797;

pentru aclamafiile dinaintea Liturghiei, a se vedea Cadea I, cap . 1', 9, 10, 32 (23\, 35

(26), 44 (35), V oc'r, rerte t, pp. 6-12, sas9 , 119-123, 133-135, "169-77I; De officiis: ed.Vrnrreux, pp. 133, 190-79I,

-193, -197, 203-204, 207-212, 2\8, 227, 235-237, 241, 246,

269,274-275,279-280,355,357-358,360. A se vede4 de asemenea, polihroniile in:Mrr+.rr Crnur.rnrr (1043-1.058), Onilie Ia Duminiw Ortodoxiei, PG -120,728-736, gint

L25

7

726 Caurotut I

cu care reflectl practica din vremea in care au fost compilateeste discutabilde.

La Euharistie, aclamaliile erau proclamate chiar inainteatrisaghionului - adicd in momentul care odinioari constituiainceputul Liturghiei, imediat dupd intrarelo, in momentul c6ndimpdrahrl intra in biseric[ impreuni cu pahiarhuf pentru Lihu-ghiel1. Astfel cd, aceste aclamalii sau Qr]gq (in slavonH:leiuKnnoxsat a) srsnt un element al ritualului imperial care a intrat inshuctura Liturghiei, mai intAi pentru a-i aclama pe suverani, ul-terior au fost acordate gi patriarhului sau episcopului si, in final,cu exceplia slujbei arhieregti, au fost prescurtate, pXstrAndu-sedin e1e doar un {ragment. Chiar gi textul - inci intAlrrit citresfArgihrl secolului al XVI[-lea in cuprinsul Cinotsnikulur'rusescl2

anexa la I. Henrrr, ,4 PXIERATIKON. Liber Pontificali! Ecclesiae Graecae, Pa'js,167 6.Pentru aclamafii in D e ceremoniis, a se vedea I[a.cCoRMAc& A/ f and Ceremony (rnatsus n. 6), pp. 16$ 243-246; penku aclamatiile de la curtea bizantini in general a sevedea mai ales Cernor,, Hrrsrvnrnc, Mels si Truvano, citati la n. 6.

' A se vedea A. CeuERoN, ,,The Construction of Court Ritual: The ByzantineBook of Cercmonies", in Ceuu.rorNn-Pnrcr, Rituals of Royalty (rnai sus n. 6), pp. 106-136; C. MrNco, ,,Daily Life in Byzantiurn" , Jahfuuch der ijsteffeihischm Byzantinistik31.1 (1981), pp. 352-353.

r0 A se vedea Terl ,,How Liturgies Grow", BEW, pp.176-177 .11A se vedea Arhieraticonul sau Diataxa arhiereasci a lui Dimitrie Ghemistos

(c. 1380) din codicele Ierusalim Saon 607 (372), Durrnrrvsxr lI, pp. 305-306 9i ap.critic, 9i cea din sec. XV, codicele Schitul Sf. Andrei (Athos), DunnrEvsK I, p. 169;diataxa lui Teodor Agallianos (1437 d.Hr.), M. Cunrsrorour,os, ,,Tunrrr1 buitatLgo1q pacrr,leiou rrifec4 d rugtar{ otauqroneoon).,)ioe6q",'En€rrlpiqEraLpeiae,BDedvrn a! tnotbir, 11 (1935), p. 50; Liturghia patriarhali de la Constantinopolde Ia Nagterea Domnului din anul 1652, descrisd de arhidiaconul Paul din Alepin Voyage l, 2:12, ed. B. k|Du, Voyage du patrinrche Macnire d'Antioche. Texte arabe ettnduction frnlqaise, PO 22.1, pp.126-127; cin-ul (rfrnduiala, ordo) Liturghiei patriar-hale grecegti din IIpo crunumapui-ul (itrchi dtorui) starefului rus Arsenie Suhanov,o descriere a ,,pelerinajr.rlui sdu liturgic" in Resirit intre anii 1649-1653, Ivrvovsrr,pp.262-263; des(lietea din 1683 a Liturghiei arhieregti slavone incorporati in editiadir 6ec. XVIII a Cirolrnikului de la Holmogoli p. 17. Pentru aceste izvoare a se vedeaTerr, ,,Pontifical Liturgy" 11, pp.9-l-95 (rc.12,15,18,24,31),97;[D., Great Entratxce,pp. XXXVI-XXXVII llntrnrea cen Mare, pp. 50-51]; Marnos, Cllltuntion, W. 122-123

lCelebrnrea (201,4) pp. 208-2111. Unele dintre aceste documente vor fi examinate indetaliu in capitolele urmitoare.

12 Cin arhiereiskago deistoa, f. 10'; Deiafliia, tf. 47-48'; Cinoonik, Moscov4 1798,ff. 16'-171 Nu sunt incluse in editia din 1944 de la Vargovia a Circaflikului (1.5").

Dipticele: naturd, denumire gi scop t27

gi in izvoare mss. grecegti tdrzllr3 -, nu este inclus in c5rlileliturgice tipirite astizi. Practica variazi in funclie de obiceiullocului. La Liturghiile arhieregti, chiar in cadrul PatriarhieiConstantinopolului, am observat cel putin dou; practici di-ferite. in cea mai simplS formbL a aclamafiilor, dupi tropare gi

trisaghion, inainte de prochimenul care precede citirea APosto-iului, diaconul vine intre sfintele u9i ale iconostasului gi, cu falaspre credincioqi, cu orarulridicat dup obiceL exclarnd Doamne,

mAntuieqte pe cei binecinstitori ti ne auzi pe noi (Kriqrre od.roov

toiq euoe6eiq1a rcai inrtcouoov 1F6v), strana sau poporulrepetAnd exciamalia. Totugi, in Catedrala Patriarhali SfAntulGheorghe din Istanbul, am observat aclamaliile (Q{ pq) aga cumse gdsesc ele ast;zi in izvoarele slavone ale arhieraticonu lui '.Inainte de trisaghior; diaconul gi strana allerneazi Doamne,

mAntuieqte pe ceibinecinstitori (KtqE ocroov roig siot6eiq) decAteva o4 doar la final rostind: .91 ne auzipe noi (1<0i anarouoovrlgrov) . Apoi diaconul rosteqte aclamalia (Q{Frl) pentru Patd-arh (care era de fald la acea Liturghie, degi nu slujea), urm6ndapoi doxologia (ecfonisul) rugdciunii trisaghionului. ConformArhieraticonului lui Ghemistos, aclamaliile erau tostlle dupd

trisaghion doar dace se sevarqeau hirotonii la acea Liturghiel6.Aceastd practicd altemativi este, probabil, sursa confuziei dinrrzul cvent. Slujebnikul slavon si Liturghierul rominesc cuprindtextul acestei aclamalii chiar gi pentru Liturghia preofeasci,degi, in practici, este de obicei omisd. De asemenea, exclamaliaeste greqit pozilionatd: diaconul intrerupe ecfonisul rugiciuniiirisaghionului prin exclarr.al:.a D o nmne, mAntuie, te p e cei b inecin-

stitori qi ne auzi pe noi! (focnoAu, cnacu 1uazoqecmulat u yc^brwu

HbD, repetate de strani sau de credinciogi, apoi diaconul iltcheiedoxologia rugdciunti, gi in uecii aecilor! (u ao eeru eexoe).

13 A se vedea Arhieraticonullui Ghemistos,Dunnlrvsrc II, p. 306, ap. critic 2, 9i co-

dicti. kena Ethnike Bibl. 7 54 (sec. XYll) 9i 860 (sec. XVItr), TnrvmlAs, P. 39, aP. criticra Sau paoAeTg [pe impdlofi], in textele mai vechi, Pentru impirat.15 Cin arhiereiskago deisftw, ll.9'-10; Cinoonikul de la Holmogori, pp. -16'17 Cillovnik,

Moscov a, 17 98, ff . 16' -17'.16 Dr',rrrrrrvsn Il p. 306, ap. cinc2.

7

t28 Ct ptrotut I4. Ecteniile tradilionale care urmeazl dupd citiri17.5. Pomenirile medievale, care intrerup Heruvicul in timpul In-

tririi Mari (transferul darurilor). Adesea au fost confundatecu dipticele, ca urmare a poziliei lor inainte de Anafora unde,in unele haditii, sunt situate dipticelels. Dar, dupd cum amardtat in alt 1oc, aceste pomeniri bizantine nu sunt mai vechide secolele XII-XIII si nu au nimic de a face cu dipticelele.

6. Dipticele propriu-zise, singurele care ne intereseazi in acestvolum: listele de nume Ei categoriile de persoane care trebuiepomenite, proclamate de diacon concomiteni cu comemoririle/mijlocirile Anaforalei.

Faptul ca ar trebui sd existe ur-r grad de similitudine in ordineagi textul acestor pomeniri, nu constituie o surprizi pentru cei fami-liarizali cu istoria textelor 1iturgice20. Simpla privire a aparatuluicritic al textului dipticelor bizantine pentru vii - din Excursul careurmeazi capitolului V - {ace evident faptul ci, spre exempl4 vechilerugiciuni bizantine de mijlocire au influenlat textul acestor diptice.

Dar, pentru cladtatea teminologiei si in interesul acuratelei istori-ce gi liturgice, este preferabil ca in nomenclatura liturgici termenul de

,,diptice" sd fie rezervat doar pentru unitatea liturgici ce poarti nu-mele de ,,ra 6intu1a" in textele grecegti, indiferent daci sunt literare,isiorice, canonice sau lihrrgice: penhu numele 9i categoriile de persoa-ne proclamate de citre diacon spre a fi pomenite sau inainte de Ana-fora, cum se intAmpli in r.rnele tradilii'?1, sau in timpul acestei4 dupicuvintele instituirii si epiclezi, in cazul Ana{oralelor de tip antiohiarycum este BAS qi CHRz, IAKts, EgBAS'?l GRIG5, tradiliile armeani26

17A se vedea mai sus n. 4,13 A se vedea cap. Il secliunile A.II, 8.V.1-2 qi B.VII; cap. III secliunea C.1.2.1e T tw, Great Entrance, pp. 227 -254 llntuarca cea Marc, pp, 313-3401,

'?o Acest fapt este subliniat de A.V Prrnovsxr, ,,,\peeav ar.I npr4HorneHr{r Be-

qecTBa azr TarHcTBa eBxaPrcTD ,r nocze4oBaHrrre rrpocKoMrr4r4il" , xpucmuaHcKoe\meHlrc 84 (maftie 1904\, pp. 406-431,.

'?l A se vedea mai sus n. 18.2 LEW, pp. 331, 336, 388-389;PE, pp.238,240.

'z1 PO 26.2, p.212.-17; LEW, p.56.

2a Dorussr-Lavwr, pp.22-29; PE, p.356.

'?5 Grnrrenos, pp. 46, 4VPE,p.372.

% LEW, pp. M0-443;PE, pp.324-326.

Dipticele: naturd, denumire gi scop 729

gi iacobiti'?T etc., sau inainte de Sanctus, cain Anaforalele de tip ale-

xandri& crrm sunt MKts Ei Qeddase eliopiand a Apostolilor2e.Aceste diptice liturgice cuprind toate tipurile de categorii de per-

soane gi nume - sfinfi, episcopi, cArmuitori, clerici, viduve, orfani gi

altele - dar nuintotdeauna aceleagi categorii de persoane, nici chiarin cadrul aceleiagi tradi$i. Deoarece singura trdsSturi comuni a aces-

tor persoane este faptul ci sunt fie vii, fie morf, unica impirlire rafio-nali a dipticelor liturgice - la care, in consecin!;, ader qi eu - este cea

intAlrriti chiar in izvoarele liturgice: dipticele celor vii - ta bintulat6v (ri.rurov; dipticele celor morli - ta 6intula tciv r<ercorprr;pdvr^.ru.

B.NOMENCLATURA

Un diptic (b[ntulog), cu sensul literal de ,,indoit, dublu", este

o tebl!6 pentru scris. in limba greaci cregtini, pluralul, diptice @d.

61nruya), a ajuns si denumeascd tdblila pe care erau scrise numelecelor vii gi ale celor mor! care trebuiau pomenili gi pentru care trebu-iau ficute rugiciuni deosebite la Euharistie. Degi in greaca antichitiliitArzii au fost foiosi$ pentru aceasti unitate liturgicd mai mulfi termeni

- drrz\r;onotLxoi 6rOriqoq eu1ai, r arsAoyoglwxraA6yof0, bdAtofl,nrr!1a (tibli1e, file, foi)32 - cea mai obiqnuith denumire a fost cea de

diptice (rd.6inrvya), intAlnit5, printre altele, in izvoarele timpurii gi

folositi aproape exclusiv tr scrierile tArzii gi in mss. liturgice bizan-tine pentru aceste liste gi pentru Proclamarea 1or diaconali solemni1a Euharistie33. Ag fi aproape tentat sel consider un nume propriu

'?? LEW, pp. 89-9s.

4 Cururxc, p. 30; PE, p. 106.2' LEW, pp. 228.24-229.7.30 Nrcnrron Cerrsr, HE (c.1320) XlY,25-27, PG 1'46, n3m, 1'1'448.31 lbid. XIV,26-27, PG -146,71408, -IIMA; Evecntn Scor,rsrIcur, HE (c. 594) III,

pp.20,34;lY,38,BIoEZ-PARMENTIE& pp. 117,734,188,PG86.2,2637C,26738,277683'? Ps.-DroNrslE, EH m, 2 si 3:8-9, PG 3, 426C, 437 AB.B Trooon CnrluL (c. 528),H8, Frcgmetxt 27b qi Epitone 495, GCS 52, pp.120.8-9,

140, 18-20; NrcnrronCALrsr, HE XIV 26 PG 146, -1141AC;

SI. MAxrM M.{RruRrslro-rur (f 662) [sau IorN Scousrrcur, episcop^de Scythopolis in Palestina (535-550)],

Scholia in Ps.-Dionysius, PG 4,136D,1454. In privinia atribuirii Sc/roliilor lui Ioansau lui Maxim, urmez,in genenl, pozilia mai conservatoare a lui vou B,r:-rrusen,

,,Dionysius-Scholien", p. 654. P. SmnwooD, Att Aflnotated Date-list of the Works of

7

130 C,q.nrotuL Isau o ,,denumire tehnici" a acestei unitili liturgice, dach experien-!a studiului textelor bizantine nu m-ar fi convins ci bizantinii nuprea indrigeau o terminologie unici, uniform5, tehnicd, constantd,ci foloseau o varietate de termeni pentru a denumi aceeasi realitate,chiar dacd in final ajungeau si foloseascX preferenlial una dintreaceste denumiri.

Verbul cel mai adesea folosit pentru mentionarea cuiva in di-ptice era anag(qu3a, in sensul vechi de a face referire la cineva,a aduce aminte [de cineva]35. Substantivul, { avagoqa (referire,reamintire, cerere36) toir ov6pratoq, va deveni, la un momentdat, termenul uzual folosit pentru a indica numele din diptice3T,

Maximtrs the Confusor (Studia Anselmiana 30), Rorn4 1952, nu atribuie niciuna dinbeele Sf. Maxim. Tohrsi, in cazr:l acestot texte, din motive liturgice, inclin sd le atribuiSf. Maxim (a se vedea cap. VI, secliunea B,II, mai jos); Sf. Mlxrla M,inrunrsrronur,Relatio motioltis I, 13, PG 90,12m (Sxrnwooo, p. 56, dateazd aceasti surse in lunamai 655; piivitor la aceasta gi la alte izvoare despreprocesul Sf. Maxim, a se vedeaR. Drvnrnssr, ,,La vie de S. Maxime le Confesseur et ses recensions" , AB 46119281,pp. 5-49, aici mai ales pp.26-34); Viata (Vifn) 17 patriarhului Eftimie I al Constan-tinopolului (907-912), KARLTN-IIAYrE& p. 113 (yiafa a fost scrisd c. 920-9251 ibid.,p. 100); Patriarhul MI}rm I Cnnurenrr (1043-1058), Epktola cntre Petru aI Antiohiei9, PG 120,778C, si tdspunsul lui Petru, 2, 4-5 (ibid.,796C,797C,8004); PatriarhulCerrsr I (1350-1353, 1355-1363), rdspuns citre monahii de la firnovo, Bulgari4c. 1.361.-1362, MMl, pp. 437-438 = Reg2442, c|.2384.

y SI.M*rra, Relntio motionis 1,13 qiII,17,PG 90,1.278,145C;Mn urr I Crnuu.-RtE, Epistola citte Petru al Antiohiei 9,PG 120, 788C, 9i rdspunsul luiPetru2,5 (ibid,,796C, 8004); Patriarhul Iorn IX Acarurus (1111-L134), Hypomena din august 113eSr<<rr,row, p. 320 = Reg 1005; ltts canonicum Graeco-Romanum, p. 25: PatriarhulGnsoncHr II Xypurr-rvus (1191-1198), PG 119,8888/D=Reg 1185; cf. vrv on Pavrno,MeJ3iliturgie, pp. 517 -518; Nrcanon Ceusr, HE XIY , 25, PG 146, 1 137C; PatdarhulAr,r.Nesn I (1289-1293, 1300-1309), Epistola 69 , T u,nor, p. -172.2; Cxrsr I (c, 1361.l2),1oc. cit. nota anterioari; diataxa de secol XV-XV din codicele Tatican Gr. 573, KWp. 111. Dar sunt int6lnite !i alte verbe: ovoga(cd este frecvenq yifii 17 a PatriarhuluiEftimie I (c. 920-925) are irgov€o (Knnuv-Hevrrr, p. 113); iarin mss. am int6lnit:

in Ambros. 637 (P 172 sup.), L L8. (sec. XV); 9i, ftecvent, ,.1,6yro. Probabil rivagi.ocrsau laF6.ivo stau la baza latinescului ,,afferat" din Pnris Noua. Acq, lat. 1791 (sec.XII)| ,,Diaconus tacite lnbulas mortuorum affer4t " degi rehovetsiunea greceasci a luiStrittmatter il ignord (SrRrrrMATrE& ,,Missa Graecorum", pp. 124-125).

35 Lroorrr-Scorr, p. 125.t6 Loc. cit.37 St. Mr;xrr.l, Relatio motionk Il,17 , PG 90, 745C; decizia sinodali din septembrie

1089 privind menfionarea Papei Urban II in diptice, HorrzwANr.r, pp. 60-62;Petru

Dipticele: natura, denumire si scop 131

degi sunt intAlnili gi alli termeni, cum ar fi: n(6oQlo tql ?lqoorlYoqia/

awagr1citg38.

C. PRACTICA LITURGICA BIZANTINA ACTUATA

Deoarece practica bizantini, spre deosebire de maioritatea ce-

lorlalte traditii, agaze dipticele gi pomenirile morlilor inaintea ceior

pentru vD vom resPecta aceaste ordine aici. Practica descrisd este

identici pentru ambele formulare euharistice, al SfAntului Ioan GurA

de Aur (CHR) 9i al SfAntului Vasile cel Mare (BAS).

L Dipticele celor mo4i

Dipticele bizantine ale morlilor, cu exceplia unui vestigiu 9i a

unei rubrici din edilii1e actuale, au ies,it din uz.

1. E cfonisul pr oestosului

Vestigiul consie in ecfonisul sau exclamatia iiturghisitoruluiproestos penhu pomenirea Nescxtoarei de Dumnezeu, care, odini-

al Antiohiei (1052-1056), Epistola citre Mihail Cerulaie 4'5, PG'120,797C' 8008; pa-

triarhii: IoAN IX AcApErus (1111-1134), Hypomena cdte nr.6J.Lestirea stawoPighialidin Patmos, in august 1133, confirmand indePendenF manestirii qi cerand ,,doar

[pomenirea] la Anafora a m.:melui [pahiarhului] Ia Liturghie", Srxrruor'r, p. 320j Reg 1005i GurtneN II (7223-1240\, Toruos, MM I, P. 438.3-l = Re'128r ID, Iuscanoiicum Grneco-Romanum 2,PG 11.9,804BlD; MaNuIL II (1244-1255) 3' ibid., 817 AB(cf. vav or Peveno, M efiliturgie 518\; Cttrsl I (c 1361'12\,10c. cit, nota 34. Cf. Reg

791,796,835.9, 837 , 953, 1005, 1049, 1185, 9i lndex nnalytique, Litsrgie 7: ,,Anaphore",Sf.IoAN GuRi DEAu! hx Acta apost. hom,18,S,PG 60,1'48, ar ptrtea Ii interPletatinacelaqi sens. A se vedea, de asemenea, Charles du Fresne ou C r.Ncn, Glossatium ntl

sctiptores mediae et infimae Sraecitntis (Lion, 1,688/Graz, 1958) a se vedea avacpogci.

Anat'oru a IosI li le:,fittenul folosit pentru raportul Prezentat Patriarhului in urmaalegerilor episcopale pentru scaurele sufragane, ur asPect stlans legat de diPticele

analorale ,in care astfel de sufragani il pomeneau Pe Patriarh, duPi cum a fost aritatde cur6nd in excelenhi studiu al lui P. Kanrrrrv-Fler"rr& ,,Activity of the BishoP

of Constantinople outside his Paloitio between 381 and 451", in KA@H|HTPIAEssals Presented to ]oan Hussey for her 80th Birthday, Camberley, Surrep 198$ pp.

179-210, aici pp. 208-209.3s TsoooRri eL Crnurur(c.393466),EHY,34: 12, GCS 44, p.337; Nrcrrron Carrsl

HE XlV, 25, 27,PG 146, n3m, ].1448, 1145Ci Ps.-DIoNIsD, EH Ill' 2, PG 3' 425C.