protocol de explorare ecg

5/12/2018 Protocol de Explorare ECG - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/protocol-de-explorare-ecg-55a4d227565b3 1/15

1

PROTOCOL DE EXPLORAREELECTROCARDIOGRAFIC

PREVEDERI GENERALE

1. Pacientul va fi plasat în decubit dorsal, cu toracele i membrele

descoperite, în stare de relaxare fizic i psihic

2. Inregistrarea se va realiza la temperatura de confort (200C), evitându-se

temperaturile sczute (determin contracii musculare) sau temperaturile

ridicate (transpiraiile determin modificri de conductibilitate), care pot

produce erori de înregistrare

3. Plasarea electrozilor se va face astfel :

- va fi precedat de degresarea cu alcool a tegumentelor

- în scopul mririi conductibilitii electrice se va folosi o past special

sau se poate prefera acoperirea electrozilor cu o bucat de material textil,

îmbibat în clorur sau bicarbonat de sodiu

- primii 4 electrozi vor fi plasai pe rdcina membrelor (evitându-se

zonele osoase), ultimii 6 fiind plasai pe regiunea precordial, în

urmtoarele puncte de elecie : V1 - spatiul IV intercostal, parasternal drept

V2 - spatiul IV i.c., parasternal sting

V3 - la mijlocul distantei dintre V2 si V4

V4 - spatiul V i.c. sting, pe linia medioclaviculara (virful inimii)

V5 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara anterioara

V6 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara mijlocie

- se vor conecta apoi cablurile specifice, respectând strict codul

culorilor R,G,V,N (DI,DII,DIII) i AR,AG,AV,AM,AN,AVi

(V1,V2,V3,V4,V5,V6), unde : A = alb; R = rou; V = verde; N = negru;M =

maron; Vi = violet ± Fig. 1 i 2



2

Fig.1 ± Variate tipuri de electrozi i accesorii utilizate în

electrocardiografie

Fig. 2 ± Plasarea electrozilor utilizând un electrocardiograf produs de

Cardio Control Inc.



3

4. Controlul standardizrii :

- se va înregistra semnalul de etalonare (în vederea aprecierii amplitudinii

deflexiunilor), astfel încât la o diferen de potenial de 1 mV excursia

peniei s fie de 10 mm

- este obligatorie verificarea acestui aspect înaintea fiecrei înregistrri

5. Artefactele sunt reprezentate de deformri ale traseului electric, ce au drept

cauze :

- ³ paraziii´ produi de curentul alter nativ (oscilaii regulate cu R de 50 Hz,

care dau traseului ECG un aspect ³dinat´. Acest aspect ECG poate fi

evitat prin :a) conectarea corect la pmânt;

b) folosirea de electrozi de bun calitate (neoxidai);

c) prealabila degresare a tegumentelor i obinerea unei bune

aderene a electrozilor la tegumente;

d) îndeprtarea din vecintate a aparatelor electrice în funciune;

e) evitarea încrucirii cablurilor conectate la pacient cu cele de la

reea

- oscilaii ³dinate´, neregulate ca frecven i amplitudine, datorate

contraciilor musculare

- supra-sau subdenivelri ale liniei izoelectrice determinate de micrile

pacientului sau ale cablurilor în cursul înregistrrii traseului ECG

ETAPE DE ÎNREGISTRARE A ELECTROCARDIOGRAMEI

1. Se introduce în aparat hârtie înregistratoare i hârtie carbon;

2. Se asigur o împmântare corespunztoare;

3. Se conecteaz aparatul la reeaua de curent alter nativ, prin mufa

corespunztoare i se por nete aparatul;



4

4. Se trece selectorul pe poziia TEST;

5. Se cupleaz filtrul de 30 Hz (când este cazul);

6. Se regleaz poziia liniei izoelectrice;

7. Se aplic etalonul de 1 mV (prin apsare cadenat), fixând nivelul de

amplificare astfel încât 1 mV s aib corespondent un semnal de 10 mm;

8. Se conecteaz osciloscopul;

9. Se plaseaz electrozii i se conecteaz pacientul la aparat prin intermediul

cablurilor specifice, respectând codul culorilor;

10. Se selecteaz modul de culegere a semnalelor pentru înregistrarea

combinaiilor de derivaii (unipolare i bipolare);

11. Se vizualizeaz pe rând fiecare canal de înregistrare prin intermediulosciloscopului;

12. Se declaneaz înregistrarea, la viteza de derulare dorit, dup o prealabil

vizualizare a traseului;

13. La sfritul înregistrrii se va opri derularea hârtiei, se va bloca etajul final i

se va opri aparatul.

ANALIZA ELECTROCARDIOGRAMEI

Pentru o analiz corect a traseului ECG se vor respecta o serie de reguli

generale grupate în 6 etape :

1. Verificarea tehnicii de înregistrare :

- se verific plasarea corect a electrozilor , precum i conectarea cablurilor ,

cu respectarea strict a codului culorilor

- se verific amputarea undelor ample de ctre limitele culoarelor de

înregistrare

- se va verifica amplitudinea semnalului de etalonare (1mV=1cm) pe toate

cele 6 canale de înregistrare

- se verific prezena artefactelor pe traseu



5

2.Poziionarea corect a electrocardiogramei se va face dup

urmtoarele criterii :

- de obicei, înaintea înregistrrii propriu-zise a traseului ECG se noteaz

numele i vîrsta pacientului, data i ora înregistrrii , ceea ce indic

implicit i ³ poziia´ ECG

- dac aceste notaii lipsesc, se va ine seama de poziia semnalului etalon,

care este întotdeauna pozitiv i plasat la extremitatea din stînga a

traseului

- dac i acesta lipsete, se va ine seama de relaiile dintre undele P i T

fa de complexul QRS :

QR S este un complex amplu i polifazic P este o und mic (sub 2 mm) situat înaintea QR S (la

stînga)

T este o und mai ampl i mai larg decât P, situat dup

QR S (la dreapta)

3. Aprecierea ritmului de baz al inimii

Ritmul normal sinusal al inimii se recunoate prin urmtoarele

criterii :

3.a. prezena undei P în toate derivaiile înregistrate

3.b.undele P au durata, amplitudinea i orientarea vectorial

normal, fiind constante ca form în toate derviaiile

3.c. undele P sunt situate înaintea complexului QRS

3.d. Intervalul P-Q (delimitat între începutul undei P i apariia

undei Q) este constant în toate derivaiile i are durata între 0,12

sec.-0,21 sec.

4. Calcularea frecvenei cardiace

4.1. Metoda direct cu rigla de calcul

Riglele au un principiu comun de utilizare :



6

- se fixeaz un reper de pe gril în dreptul unui reper ales de pe traseul citit

: vîrful unei unde (P,R) sau începutul unei unde (P,etc.)

- frecvena cardiac se citete dup 2,3 sau 4 complexe în dreptul unui

reper de acelai tip cu cel fixat anterior (riglele sunt calculate pentru 2,3

sau 4 cicluri cardiace)

- exist rigle de calcul pentru viteza de derularea a hârtiei de 25 mm/s sau

50 mm/s. Dac rigla a fost conceput pentru viteza de 25 mm/s, iar

traseul a fost înregistrat cu viteza de 50 mm/s, se va înmuli cu 2 valoarea

citit pe rigl. Dac rigla a fost conceput pentru viteza de 50 mm/s, iar

traseul ECG s-a înregistrat cu viteza de 25 mm/s, se va împri la 2

valoarea citit4.2. Metoda direct (exact)

- Se ine cont de faptul c semnalul ECG este un semnal periodic, deci R =

1/T

- Se apreciaz în mm distana R-R`

- Pentru a obine frecvena cardiac se va aplica regula de trei simpl ±

Fig. 3 :

60 (sec)FC = ------------------------------, factorul de conversie fiind 0,04 la

R-R` (mm) x 0,04 (sec) v=25 mm/s i 0,02 la v=50 mm/s

R-R`

Fig. 3 ± Calcularea frecvenei cardiace



7

4.3. Metoda indirect

Se apreciaz numrul de intervale de 0,20 sec. (marcate prin linii mai

groase pe traseu) cuprinse între dou complexe QR S succesive ± Fig. 4 :

- un interval frecvena este 300/min

- dou intervale frecvena este 150/min

- trei intervale frecvena este 100/min

- patru intervale frecvena este 75/min

- cinci intervale frecvena este 60/min

- ase intervale frecvena este 50/min

- apte intervale frecvena este 43/min

- opt intervale frecvena este 37/min

0,2 sec

Fig. 4 - Metoda indirect de citire rapid a frecvenei cardiace



8

Observaii

dac ritmul cardiac este neregulat, se va face o medie pe cel puin 5-6 cicluri

cardiace

se semnaleaz eventualele extrasistole i dac sunt numeroase se vor include

în calculul frecvenei cardiace

dac frecvenele atriilor i ventriculilor sunt diferite, se calculeaz fiecare în

parte i se stabilete apoi relaia de succesiune dintre activitatea atrial i cea

ventricular

Interpretare

Normal : FC = 70-80 b/min

Tahicardia sinusal : FC > 100 b/min i ritm sinusalBradicardia sinusal : FC < 100 b/min i ritm sinusal

Aritmia sinusal respiratorie : FC crete în inspir i scade în expir

(aritmie fiziologic la copii i tineri)

5. Calcularea axei electrice a inimii

Cel mai important vector cardiac este vectorul (axul electric) al

complexului QRS, deoarece reprezint vectorul celei mai importante

mase musculare cardiace, iar modificrile sale prezint cele mai multe

semnificaii.

În general, axul electric se suprapune axului anatomic, deci orice

modificare a poziiei axului anatomic influeneaz într-o anumit msur

i poziia axului electric.

5.1. Metoda triunghiului echilateral ± Fig.5

Triunghiul echilateral (Einthoven) are laturile reprezentate de ctre

cele 3 derivaii standard (DI, DII i DIII)

Triunghiul va fi înscris într-un cerc, care prezint :

- în ½ inferioar valori pozitive (O +1800)

- în ½ superioar valori negative (O -1800)



9

Axa QR S se va aprecia în funcie de amplitudinea i sensul

deflexiunilor Q,R i S, dup cum urmeaz :

- se aleg dou derivaii de acelai tip numai din planul frontal (DI, DII ;

DI,DIII; DII,DIII)

- se msoar amplitudinea undelor complexului QR S i se apreciaz suma

lor algebric

- se vor înscrie cele dou sume algebrice astfel obinute pe poriunile

corespunztoare laturilor triunghiului, trasând doi vectori cu originea în

centrul i vârful ctre extremitile laturilor triunghiului

- se coboar perpendiculare din originea vectorilor (mijlocul laturilor

triunghiului), care se vor intersecta în centrul cercului (respectiv, centrultriunghiului echilateral reprezentat de punctul O)

- se coboar perpendiculare i din vârfurile vectorilor , care se vor intersecta

în punctul A

- se vor uni punctele O i A, pentru a recompune vectorul OA din

proieciile sale pe cele dou axe, vector a crui prelungire va atinge cercul

într-un punct care va indica valoarea axului electric

- 900

- R L +

Q = 0 - -R = +2 1800 00

S = 0 DI +2

Q = 0

R = + 4 A DII S = -1+3 +F +

+ 900

Fig. 5 - Metoda triunghiului echilateral de apreciere a axei electrice



10

5.2. Metoda de µcitire rapid¶ a axei electrice

Aprecierea axei electrice a inimii pe baza polaritii complexului QR S în

derivaiile DI i aVF se poate face astfel :

QRS + în DI i aVF ax electric între 00 i + 900

QRS + în DI i ± în aVF ax electric între 00 i - 900

QRS + în aVF i ± în DI ax electric între + 900 i + 1800

QRS - în DI i aVF ax electric între - 900 i - 1800

5.3. Metoda de determinare a axei electrice a inimii prin

inspecie ± Fig. 6

Se realizeaz dup urmtoarele reguli :

1. Derivaia în care se înregistreaz complexe de amplitudine maxim

indic faptul c axa este paralel cu aceast derivaie

2. Derivaia în care se înregistreaz complexe de amplitudine minim

indic faptul c axa este perpendicular pe aceast derivaie

3. Înregistrarea unui complex de amplitudine crescut într-o anumit

derivaie se consider c reprezint un maxim real numai dac în

derivaia opus se înscrie un complex de amplitudine minim



11

AXA QRS PROIECIA MAXIM PROIECIA MINIM (NUL)

00 DI AVF

+ 300 AVR DIII

+ 600

DII AVL+ 900 aVF DI

Observaie

Aceleai principii se pot aplica i pentru aprecierea orientrii axei

undei P sau undei T

Fig. 6 a ± Orientare normal Fig. 6 b ± Deviaie axial Fig. 6 c ± Deviaie axial

a axei QRS dreapt stâng

5. Analiza morfologic a ECG

Analiza morfologic a ECG se refer la trei tipuri de elemente

semiologice : undele, segmentele i intervaleleUndele (sau deflexiunile) sunt poriuni de traseu care se abat de la linia

izoelectric în sus (pozitive) sau în jos (negative).

Undele ECG sunt : unda P (depolarizarea atrial), complexul de unde

QRS (depolarizarea ventricular), unda T (repolarizarea ventricular rapid) i



12

unda U (postpotenialul ventricular).

La o und se apreciaz 4 aspecte :

* durata în sutimi de secund,

* amplitudinea în zecimi de mV sau mm ,

* orientarea vectorial: unghiul vectorului mediu al undei în planul

frontal,

* forma - particulariti de aspect care nu se pot exprima cifric : unde

subiri sau groase, regulate sau neregulate, simetrice sau asimetrice, etc.).

Segmentele sunt poriuni de traseu cuprinse între dou unde succesive.

Principalele segmente ECG sunt: segmentul PQ (PR), dintre unda P i

începutul complexului ventricular; segmentul ST, dintre sfîritul QR S iînceputul undei T; segmentul TP, dintre sfîritul undei T i începutul

urmtoarei unde P (acest segment reprezinta linia izoelectric a traseului).

În mod normal, segmentele sunt situate pe linia izoelectric. În condiii

patologice segmentele pot fi decalate fa de linia izoelectric i în acest caz li

se descrie:

* sensul denivelrii

* amplitudinea decalrii

*forma segmentului decalat (rectiliniu, convex, concav, oblic divergent

sau convergent spre linia de zero, etc.).

Intervalele reprezint durata de timp dintre dou repere de pe traseu.

Principalele intervale pe EKG sunt:

- intervalul PQ (dintre începutul undei P i începutul complexului

ventricular i care corespunde conducerii A-V ),

- intervalul QT (dintre începutul QR S i sfîritul undei T, corespunde

sistolei electrice ventriculare),

- intervalul TQ (de la sfîritul undei T la începutul complexului QR S

care corespunde diastolei electrice ventriculare)



13

- intervalele PP i RR , dintre începutul (vîrful) a dou unde P sau R

succesive, reprezint durata revoluiei cardiace.

La intervale se analizeaz exclusiv durata în sutimi de secund.

Semiologia EKG - Fig. 7

Un traseu EKG este considerat normal daca toi parametrii semiologici

sunt în limitele de valori normale cunoscute:

1. Ritmul cardiac - ritm sinusal (origine, frecven)

2. Frecvena - în limite normale, corespunztoare vîrstei i unor condiii

fiziologice (repaus / activitate, temperatura corporal, etc.): 60- 100/ min la

adult, pîn la 120/ min la copil.

3. Unda P normal:

- durata este mai mic de 0.10 sec;

- amplitudinea maxim în DS i DUM este mai mic de 0.25 mV;

- orientarea axei P între + 150 i + 750;

- forma rotun jit sau bifid.

4. Intervalul PQ este normal dac:

- este constant în toate derivaiile i revoluiile cardiace înregistrate

- este cuprins între 0.12 - 0.21 sec (scade pe msur ce frecvena cardiac

crete);

- segmentul PQ este izoelectric în toate derivaiile

5. Complexul QRS este normal dac:

- are durata sub 0.10 sec;

- amplitudinea maxim în DS i DUM este între 0.6 i 1.6 mV;

- orientarea vectorial între + 300 i + 600 (poziie intermediar), dar

poate merge pîn la limitele extreme la care se poate considera normal (dac se

exclud alte anomalii) de -290 i +1100;

- morfologic se observ în general complexe de forma qRs (în aVR i D

III, complexe de forma r Sr) i este alctuit dintr-o linie subire, fr îngrori



14

sau neregulariti, care s apar în majoritatea derivaiilor (mici despicturi pot

apare dar numai la baza complexului i în una sau dou derivaii)

În derivaiile toracice QR S este normal dac:

- R crete progresiv de la V1 pîn la V5 (16 - 24 mm), apoi scade la V6

V1 V2 V3 V4 V5 V6

- S este maxim în V2 (16- 23 mm) i scade progresiv spre stînga putânds dispar în V6, iar Q apare la stînga lui V4

- deflexiunea intrinsecoid (vîrful undei R) apare la mai puin de 0.035

sec în V1 i 0.045 sec. în V5 - V6 fa de începutul QR S

-indicele de hipertrofie ventricular: IHV = S maxim (în V1 sau V2) +

Rmaxim (V5 sau V6) este mai mic de 40 - 45 mm (dup M cPhie) ±

6. Segmentul ST - T:

- este izoelectric în toate derivaiile

- poate fi usor supradenivelat (pîn la 2 mm) în V1 - V3

7. Unda T este normal dac:

- cel mai mare T din DUM i DS este egal cu 1/3 din cel mai amplu R

( între 1/2 i 1/4 )

- axa T între + 30 0 i + 60 0

- în derivaiile toracice este pozitiv cu maximul în V2 - V3 (uneori plat

sau usor negativ în V1)

- forma este asimetric, cu panta descendent mai abrupt, fr

neregulariti sau incizuri

8 . Unda U este normal - sub 1 mm amplitudine, vizibil în V2 - V3.



15

Fig. 7 ± Componentele electrocardiogramei normale

protocol de explorare ecg

Documents