RAȚIONAMENTUL PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

Tipuri de raționamente

! 1. deductiv

! 2. inductiv

! 3. analogic

Raționamentul deductiv

! Se bazează pe propoziții logice (cu valoare de adevăr)

! Argumentele logice – premize

! Argumentele servesc la deducerea concluziilor.

Tipuri de raționamente deductive

! A. Raționamentul condițional (Dacă… atunci...). !  Inferente valide ! Modus ponens (p implică q; p, atunci q) ! Modus tollens (p implică q; non q, atunci

non p)

! Erori de rationament ! Negarea antecedentului (p implică q;

non p, atunci non q) ! Afirmarea consecventului (p implica q;

q, atunci p)

“Dacă esti mamă, atunci ai un copil.” p implică q

Tipuri de raționamente deductive – observații experimentale (Wason, 1983)

! Schemele de raționament pragmatic ! principii generale de organizare (reguli),

legate de anumite scopuri (permisiuni, obligații, cauzalități) = reguli pragmatice

! nu sunt la fel de abstracte ca regulile logice, totusi nu sunt suficient de generale si de cuprinzatoare, astfel incat sa se aplice unei game mai mari de situatii specifice

Efectul perspectivei (abordarea unei probleme dintr-o perspectivă sau alta)

Tipuri de raționamente deductive

! B. Raționamentul silogistic ! Silogismele – argumente deductive care

implică deducerea unei concluzii din două premize

! Există două tipuri de silogisme mai importante: ! 1. Lineare ! 2. Categoriale

Silogismul linear

! Conține: premiza majoră, premiza minoră

A este B (A este subiect)

B este C (B este termenul mijlociu)

(C este predicat)

------------------------------------------------------------

atunci A este C

! Relația dintre termeni este lineară

Silogismul categorial

! Are două premize si o concluzie

! Presupune realizarea de afirmații in legătură cu clase de obiecte

A implică B (toti psihologii sunt muzicieni)

B implică C (toti muzicienii sunt sportivi)

rezultă: A implică C (toti psihologii sunt sportivi)

! Tipuri de premize: universal afirmative (Toti A sunt B), universal negative (Niciun A nu este B), Particular afirmative (Unii A sunt B) si particular negative (Unii A nu sunt B).

Teorii privind rezolvarea silogismelor categoriale

! 1. Teoria bias-ului de context (Woodworth & Sells, 1935; Begg & Denny, 1969): ! dacă există cel puțin o negație intr-o

premisă, atunci oamenii vor prefera o concluzie / soluție negativă

! dacă există cel puțin o afirmație particulară in premise, atunci oamenii vor prefera o soluție particulară

Teorii privind rezolvarea silogismelor categoriale (2)

! 2. Teoria conversiei premizelor (Chapman & Chapman, 1959):

! Dacă termenii premizei sunt inversati, atunci forma inversată este considerată, in mod gresit, la fel de validă ca cea inițială

! Afirmația ințială: Dacă A, atunci B ! Afirmația inversată: Dacă B, atunci A

Teorii privind rezolvarea silogismelor categoriale (3)

! 3. Teoria modelelor mentale (Johnson-Laird & Steedman, 1978): ! oamenii rezolvă silogismele utilizând un

proces semantic bazat pe modele mentale (legate de ințeles);

! Ideea de mai sus contrastează cu teoria formală (procesare bazată pe reguli / sintactică)

! Modelul mental = reprezentare internă a informației, care corespunde in mod analog cu ceea ce este reprezentat (Johnson-Laird, 1983)

! Unele modele mentale au o probabilitate mai mare să conducă la o concluzie validă, comparativ cu altele;

Exemplu (Johnson Laird):

! Toți artistii sunt crescători de albine

! Unii crescători de albine sunt destepți”

! Concluzie: utilizatorii pot elabora multe modele mentale.

Formarea corectă a modelelor mentale poate depinde de:

! Utilizarea argumentelor corecte

! Capacitatea de reprezentare mentală a persoanei (= situația care trebuie soluționată este usor de reprezentat mental)

! Existența legăturilor intre premize

Bias-uri (Erori de raționament)

! Supraextensia - utilizarea concluziei de un raționament pentru un alt raționament;

! Bias-ul de confirmare - tindem să confirmăm premise si concluzii in care deja credem;

Raționamentul inductiv

! = tip de raționament prin care obținem concluzii puternice / inalt probabile (NU sigure);

! = raționament prin care oamenii generează si testează ipoteze

! Solicita existenta prealabila a unor observatii

! Nu se poate sări logic de la concluziile observațiilor la concluzia deductivă (de la “Toate situațiile observate A sunt B”, la “Deci, toți A sunt B”)

! Este un raționament de tip probabilistic

! Este baza metodei empirice (“data-based” analysis)

Raționamentul inductiv (ctd.)

! DE CE utilizează oamenii acest tip de raționament? ! Pentru a organiza marea variabilitate a

mediului inconjurator ! Pentru reducerea incertitudinii in privinta

concluziei (predicția evenimentelor din mediu)

! Este, deci, important să stim CUM realizează oamenii acest tip de raționament

Raționamentul inductiv (ctd.)

!  Euristici folosite: ! Reprezentativitate ! Disponibilitatea evenimentelor ! Legea numerelor mari ! Euristica neobisnuitului (evenimente

rare coincidente)

Erori in rationamentul inductiv

! Bias-ul de confirmare ! nerecunoasterea faptului că un

fenomen poate avea cauze multiple; ! Impactul pentru viața de zi cu zi = major

(când nu ne place cineva, il tratăm astfel incât răspunsul lui să ne confirme asteptările)

! Utilizarea incorectă a legii numerelor mari (apariția excepției care “anulează” regula instituită)

Raționamentul inductiv (ctd.)

! Ajungerea la inferente cauzale: ! Metoda asemănării (method of

agreement) = dacă, in producerea unui efect, una dintre posibilele cauze este prezentă in toate exemplele, atunci, cu mare probabilitate, ea este generatoarea efectului;

! Metoda diferenței (method of difference) = dacă toate circumstanțele in care se produce un fenomen sunt asemănătoare, cu excepția unuia singur, atunci acesta este, cu inaltă probabilitate, cauza pentru efectul apărut.

RAȚIONAMENTUL ANALOGIC (RA)

= apare atunci când extragem o strategie de soluționare dintr-o problemă și legăm această informație de o nouă problemă, pe care încercăm să o rezolvăm

Cele două probleme sunt legate prin similarități:

1. De suprafață – apare atunci când între cele două probleme există elemente de similitudine (locație, personaje ) care au valoare de detaliu și nu au vreo contribuție la rezolvarea problemei

2. De structură – apar atunci când relațiile dintre obiecte dintr-o problemă corespund cu relațiile dintre obiecte în cea de-a doua (Gentner, 1989) și conduc la rezolvarea celei de-a doua probleme.

Ex: proverbele.

Cu toate că transferul analogic ar putea constitui o modalitate de înțelegere a apariției soluțiilor creative, el se realizează destul de greu (Reed et al., 1974, Hayes & Simon, 1977)

Condiții care contribuie la transferul analogic de succes de la o problema bază la problema țintă

1. Recunoașterea – rezolvatorul identifică o posibilă bază de pornire

2. Abstractizarea – rezolvatorul extrage structura sau principiul sau procedura de la bază

3. Cartarea (“mapping”) – rezolvatorul aplică informațiile la problema țintă

(Vosniadou & Ortony, 1989)

Condițiile contribuie la realizarea celor trei tipuri de raționament analogic:

I.  Raționamentul analogic propriu-zis

II.  Raționamentul pe bază de model

III. Raționamentul pe bază de exemplu

Raționamentul analogic propriu-zis

Un analog = o problema care are aceeași structură cu cea a problemei țintă, dar nu și aceleași caracteristici de suprafață

Este dificil de realizat

Cauza incapacității de realizare a analogiei – incapacitatea de a extrage structura de bază / incapacitatea de a suprapune corect elementele extrase din problema de bază peste elementele problemei țintă

Raționamentul analogic pe bază de model Modelul = ansamblul de elemente esențiale și

de relații cauzale dintre acestea

Modelele pot avea o influență “raționamentului calitativ ale sistemelor fizice” (Bobrow, 1985, p.1)

Cercetările arată că modelele folositoare sunt cele care portretizează clar posibilele stări ale fiecărei părți mari a sistemului, precum și relațiile cauzale între schimbarea unei părți și schimbarea alteia.

Raționamentul analogic pe bază de model (cont.)

Modelele utilizate de oameni influențează modul în care ei gândesc/ raționează despre problema țintă.

Alegerea modelului potrivit ușurează rezolvarea corectă a problemei țintă.

Tendință de viitor:dezvoltarea mediilor computerizate de învățare în care novicii pot interacționa cu simulările variatelor modele ale sistemelor fizice, de ex.

Raționemantul analogic pe bază de exemplu

Un exemplu = o problemă din același domeniu cu problema țintă (aceleași structuri, variabile diferite), a cărei rezolvare este descrisă pas cu pas.

Cercetările: transferul analogic este limitat, chiar și atunci când exemplul este identic cu problema țintă.

Obstacole pentru transferul analogic: - Novicii au dificultăți în lucrul cu problemele

care nu sunt identice cu exemplele rezolvate

- Rezolvatorii buni de probleme își elaborează ei înșiși exemplele și lucrează asupra lor pentru a înțelege mecanismele subiacente

A fost gândită o noțiune nouă: analogia productivă = analogia care produce informații noi despre structura problemei țintă.